Romii,romania Si Europa

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – COMUNITATEA ROMĂ. REPERE ISTORICE

Comunitatea romă

Între tradiție și stil de viață

Romii ca grup social vulnerabil

CAPITOLUL II – ROMII ÎN EUROPA

2.1 Comunitățile de romi din Europa

2.2 Politici de integrare a romilor în Europa

2.3 Între discriminare și toleranță. UE și problema romă

CAPITOLUL III – ROMII DIN ROMÂNIA

3.1 Tiganvsrom, războiul complexelor

3.2 Comunitățile de romi din România

Trecut, prezent

Repartiția teritorială a romilor

3.3 Specificul ocupării la populația de romi din România

3.4 Mobilitate și migrație internațională la populația de romi din România după 1989

CAPITOLUL IV – DIMENSIUNI IMPORTANTE ALE INCLUZIUNII SOCIALE LA POPULAȚIA DE ROMI DIN ROMANIA

4.1 Politici de discriminare pozitivă

4.2 Egalitate de șanse

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I – COMUNITATEA ROMĂ. REPERE ISTORICE

Comunitatea romă

La recensământul din 20 octombrie 2011, înregistrarea etniei, limbii materne și a religiei s-a făcut pe

baza liberei declarației personale a persoanei recenzate. Pentru situatiile in care persoanele nu au vrut să declare aceste

trei caracteristici, dar și pentru persoanele ce informațiile au fost colectate indirect din

surse administrative, informația nu este disponibilă pentru aceste 3 caracteristici. Ca urmare,

structurile prezentate în continuare pentru cele 3 caracteristici etno-culturale au fost calculate în funcție

de numărul total de persoane care și-au declarat etnia, limba maternă, religia și nu în

funcție de numărul total al populației stabile.

Informația cu privire la etnie a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane (din totalul celor 20.121,6 mii

persoane). In urma acestui recensamant s-au declarat români 16.792,9 mii persoane (88,9%). Populația de etnie maghiară

înregistrată la recensământ a fost de 1.227,6 mii persoane (6,5%), iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 621,6 mii persoane (3,3%).(INS,14.10.2014,13:07)

Cu toate acestea se crede ca,numărul rromilor nedeclarați este mult mai mare depășind peste 1 milion de persoane.Punându-ne astfel întrebarea,”De ce nu îsi declară aceștia etnia?”

Sclavia de sute de ani,blamarea permanenta,dar si recensământul din 1942 făcut special de autorități pentru a afla populația de etnie rromă,ca mai apoi să fie deportați în Transnistria,aceștia fiind etichetați ca nomazi și „nemobilizabili și periculoși ordinei publice” ( Ioanid, Radu: Holocaustul în România. Distrugerea evreilor și romilor sub regimul Antonescu 1940-1944, pp. 138-166 și 263-330, București, 2006.),au contribuit la aceasta situație.

Suferința trăită în acea perioadă îi face pe cei mai vârstnici să povestească,tinerilor,cumplitul eveniment prin care au trecut,totodată suferința si umilința la care au fost supuși,împărtășindu-le că este aproape imposibil să te poți mândri cu etnia ta atunci cand nația din care faci parte nu face prea multe pentru a te susține și proteja.

Pentru a lăsa în urmă pata neagră ce și-a pus amprenta asupra trecutului, pentru a reuși să schimbăm și trăi diferit viitorul,este necesar să cunoaștem istoria așa cum este cea a neamului nostru,plină de evenimente negative și imperfecțiuni.

Bătranii romi sunt de apreciat și admirat,pentru modul în care au reușit să își pastreze și salveze propria cultură,tradiție și obiceiuri,totuși teama de ceilalți trebuie stopată si nepreluată.

Într-o lume ce evolueaza și se schimba foarte rapid trebuie ca fiecare dintre noi să țină pasul și să se adapteze într-un mod placut,pozitiv,care să ne evidențieze calitațile în societate și totodată să facem ceva si pentru semeni noștri fie că suntem de origine roma sau nu.

Încă de la apariția acestora în documente oficiale pe teritoriul țării noastre,în perioada feudală,romii erau servitori,aceștia fiind în subordinea moșierilor,mânăstirilor sau a curților domnești. Majoritatea romilor erau opriți datorită deprinderilor ce le aveau în diverse domenii. Numeroase grupuri de romi au sosit odată cu Imperiul Otoman în țara noastră pană în secolul al 19 lea când sclavia a fost înlăturată.

Viorel Achim ne prezint o viziune generlă asupra categoriilor de sclavi ce exitau,proprietarilor si doleanțele acestora,profesia romilor dar și tributul ce romii trebuiau sa îl platească. Totodată ne este prezentat și nomadismul sau activitățile lor.

Nomadismul era reprezentat prin perioade bine stabilite de timp în care călătoreau mereu pe aceleași rute și vizitau mereu locurile cunoscute,având permise de la stapânii lor. Unul dintre marile avantaje ale nomazilor era acela că prin intermediul permiselor eliberate de stăpâni aveau asigurată protecția,astfel făcându-le rau acestora de fapt faceai rău stăpânului.

În lipsa acestui document romi nomazi aveau probleme foarte mari fiind priviți ca și fugari,această faptă echivalând în ochii celor din jur cu o crimă. Sistemul acesta de control era gândit în așa fel încât în anumite zile ale anului stabilite de către stăpân,romii,erau puși să platească tributul anual.

Relația dintre nomazi și cei statornici nu era tocmai grozavă datorită opiniilor diferite în raport cu bunurile cele mai de preț.

Cladirile și pamânturile erau considerate de către sedentari lucrul cel mai de preț ce il aveau și doreau ca să îl lase moștenire generațiilor viitoare,pe când nomazii erau de părere că aurul,căruțele,caii,cirezile de animale erau cele mai importante și prețioase.
În acele vremuri conceptual de egalitate nu exista. Religia,clasa,limba chiar și descendența erau criterii definitorii,fiecare având statutul sau și erau guvernați de legi total diferite de la o zonă la alta,până și judecatorii care se ocupau de anumite probleme erau diferiți.

O consecință a acestui statut diferit s-a dovedit a fii aceea că s-au limitat căsătoriile între grupuri cu valori și tradiții diferite,conservându-se astfel timp de mai multe secole limba,tradițiile și meșteșugurile.

Înaintând în timp,politica s-a schimbat și s-a dorit o asimilare cât mai mare a romilor,astfel romii din grupuri diferite au fost siliți să se căsătorească între iei. Un exemplu în acest sens îl constituie legea proclamată în anul 1783 de conducătorul Imperiului Austriac,Joseph al 2-lea,care dirija viața romilor din Transilvania. Romii au fost obligați să se integreze în totalitate în societate,fiindu-le astfel interzis să vorbească în propria limbă sau să poarte haine tradiționale,li se mai interzicea de astfel să se ocupe de dresajul animalelor,în special al cailor,să se căsătorească între iei,până și numărul de lăutari ajunsese să fie controlat și redus pe cât de mult posibil.

Copiii lor au fost nevoiți să meargă la școala,cazând astfel în grija preotului local,ce era desemnat să se ocupe de iei. Moșierul trebuia să le acorde terenuri mici de pamânt romilor, astfel încât aceștia să fie angrenați în agricultură. Oricine își abandona casa sau locul de munca era tratat ca vagabond și era adus înapoi pe locul unde era înregistrat.

Implementarea acestei legi depindea, în orice caz, de condițiile locale si de aceea variau foarte mult de la o provincie la alta.

Abolirea sclaviei

Datorită presiunilor internaționale de înlaturare a sclaviei,în tandem cu împotrivirea nobililor,la mijlocul secolului al XIX-lea grupuri de sclavi,printre aceștia și grupuri de romi,au fost puse în libertate în Valahia și Moldova. Măsurile luate urmăreau ca romii să fie legați de satele unde urmau să lucreze în agricultura după aceleași reguli ca și țăranii: o parte din producția rezultată trebuia cedată celui ce deținea terenul.

Datorită acestei reguli considerată nerentabilă o mare parte din romi au refuzat alegând astfel să își urmeze profesiile știute. Încetarea sclaviei pentru majoritatea romilor a însemnat de fapt înrăutațirea asupriri lor.

O bună parte dintre iei s-au mutat în afara orașelor sau a satelor,un rezultat al acestui fenomen fiind acela al apariției romilor în toate satele,iei prelucrau metalul dar practicau și alte meșteșugării,aceștia lucrau în agricultura acolo unde prezența lor era cerută și nevoie de calitățile lor. Romii au devenit țărani,în principal cei care deja lucrau ca sclavi pe acel pământ.Aleatoriu în jurul unor mânăstiri,satele erau alcătuite majoritar sau chiar în totalitate din romi.

O buna parte din grupurile nomade au ales să își continuie stilul de viață nestatornic.La venirea primaverii,veneau din călătoriile lor de iarnă în satele de care aparțineau,își plateau taxele,și mai apoi se întorceau la obijnuitele călătorii.

Odata cu abolirea sclaviei în partea a doua a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, s-a declanșat un puternic val migrator către alte părți ale Europei dar și către America.

Perioada interbelica si al doilea razboi mondial

Între cele doua războaie mondiale o serie de schimbări au avut loc în rândul percepției romilor de catre populație,aceștia fiind acceptați tot mai mult în societate și totodată s-a declanșat un puternic proces de emancipare a romilor.

În această perioadă au apărut organizații ca și Uniunea Generală a Romilor din România. Perioada scurtă dinaintea instalarii dictaturii regale dar și apariția celui de-al doilea razboi mondial nu au oferit timp suficient ocestor organizații pentru a supraviețuii si au fost dizolvate.

Progresul industrial din acest timp a dus la dispariția a numeroase lucruri facute manual de catre romi,acestea devenind lipsite de valoare și fără acces pe piață. Meșteșugul acestora era într-o cadere liberă,multe meserii au dispărut pur și simplu.
Rasismul care a apărut în perioada interbelică nu a fost nicidecum inventat de germani. Strategiile gândite în acea perioadă și indreptate direct împotriva romilor îi vizau și îi discreditau,marginalizându-i,recurgând la epurare etnică și într-un final chiar la genocid.

Așa zișii “oameni de știință” ai vremii,au scormonit și expus diverse motive pe bază “științifică”,prin care demonstrau inferioritatea anumitor grupuri etnice,ajutând astfel și totodată netezind drumul politicilor pe care guvernul,condus de mareșalul Antonescu,le folosea împotriva romilor.

Figura x,Deportarea romilor,anul 1942,malul răului Bug. (sursa http://ajrromi.blogspot.ro/ 19.11.2014,ora 19.33)

În anul 1942 circa 25.000 de romi au fost exilați în Transnistria,aceștia au fost lăsati pe bancurile de nisip ale râului Bug fară hrană sau modalități de supraviețuire.

Criteriile pe baza cărora s-a făcut selecția s-au bazat pe stilul de viață,nomadism,lipsa mijloacelor de supraviețuire,timpul petrecut după gratii. Aproximativ jumătate dintre romii ajunși aici au murit datorită lipsei asistenței medicale dar și a frigului sau a înfometării.

Regimul comunist

Odata cu instalarea regimului comunist,în România, toți erau egali în fața legii indiferent de apartenența etnică. Totuși chiar dacă nu exita o lege care să facă distincție între grupuri,unele grupuri erau mai afectate și neîndreptățite decât altele. O simplă “hârtie” putea discrimina foarte mult. Regimul comunist a refuzat să recunoască statutul de minoritate etnică romilor,și ca urmare,acestora nu li s-a acordat dreptul de a primi educație pe limba lor sau să se țină cont de cultura și obiceiurile acestora.

Romii erau considerați elemente străine ce trebuiau să devină românești,cultura lor fiind considerată ca o cultură a subdezvoltării și a sărăciei. (Pons,1999.29)

Ca urmare a politicii angajării totale,în acea perioadă fiecare dispunea de un loc de muncă care automat îi aducea venituri,asigurându-i persoanei în cauză îngrijire medicală gratuită,o perioadă de concediu dar și o pensie. O bună parte a romilor au lucrat ca și muncitori necalificați în intreprinderile de stat sau în “cooperativele agricole de producți” (fermele de stat).

În momentul închiderii anumitor uzine și reducerea automată a forței de muncă la un nivel mai competitiv dar și prin înapoierea terenurilor fostelor ferme de stat,catre foștii proprietari, o mare parte a romilor și-au pierdut slujbele. Mulți dintre aceștia și-au reluat vechile obiceiuri, întorcandu-se astfel la stilul de viață tradițional, incluzând aici și reîntoarcerea la nomadism.

Numeroase grupuri de romi au găsit soluții și s-au adaptat în diferite feluri la această situație. O parte din iei și-au găsit locuri de muncă sau au legat prietenii ce i-au ajutat pe viitor în timp ce alții au devenit victime ale sărăciei și segregației,neavând niciun venit sau posibilitatea de a-și câstiga existența.

Bibliografie:

www.insse.ro/cms/

Achim, Viorel:
1998 Tiganii în istoria României, Bucuresti: Editura Enciclopedica

1.2 Intre traditii si stil de viata

Tradiția reprezintă transmiterea continuă a unui conținut cultural de-a lungul istoriei de la un eveniment determinant sau un trecut îndepărtat. Tradiția este identitatea unei comunități umane. Aceasta este o memorie și o idee, într-un cuvânt o conștiință colectivă; o amintire a ceea ce a fost, alături de datoria de a transmite mai departe și a îmbogății o anumită practică simbolică cum ar fi tradițiile populare.Ea este un semn viguros al existentei noastre.

O comunitate se deosebește de alta prin tradițiile specifice ce îi caracterizează și influențează modalitatea de a trăi, dar și modul de gândire.Acestea sunt catalogate și reprezintă totodată emblema și mândria acesteia.

Odată cu evoluția si schimbarea societații se schimbă și tradițiile,însa ele ramân în mentalul colectiv al neamului ca marcă de valoare,de recunoștiință și de identificare.

Multe națiuni ce au facut pași importanți spre civilizație și și-au lăsat în urma sau pierdut tradițiile,modificându-și totodată stilul de viată încearca să reaprindă aceste lucruri minunate,dovadă fiind și numeroasele festivaluri folclorice organizate din ce în ce mai des.

Rromi sunt un popor fară un stat sau o guvernare proprie care să îi apere si protejeze,aceștia au supraviețuit pană în prezent tocmai prin păstrarea aproape intactă a tradițiilor.

Chiar și în acest moment,în secolul 21,cu aproape 8 milioane de rromi ce își duc existența pe continentul european, formează o etnie categoric distinctă,cu legi și reguli proprii bine stabilite.

Totuși,odată cu trecerea timpului și schimbarea stilului de viață la nivel global se face simțită schimbarea și în randul romilor.

Această schimbare poate aduce și beneficii precum accesul la educație al tinerilor rromi.Cu ajutorul anumitor programe sociale,campanii de promovare a educației parinților rromi,pot aduce la cunoștiință riscurile la care sunt supuși,prin păstrarea anumitor tradiții în societatea modernă,copii și sănătatea acestora.

Una dintre tradițiile ce se păstrează și astăzi și are rădăcini puternic ancorate în trecut este aceea a căsătoriei între copii.

Acestea se realizau atât în trecut cât și în prezent cu ajutorul înțelegerii între părinți și are ca obiectiv final introducerea și asimilarea fetei de către familia băiatului; fata fiind îngrijită și crescută mai apoi de viitoarea soacră a acesteia. Motivul principal pentru această situație în viziunea romilor este eliminarea neîntelegerilor între acestea. Totodată familia baiatului se angajază si preia responsabilitățile de creștere,asigurarea bunurilor necesare dar și a educației. Aceast fenomen ce se pastrează și in zilele noastre are ca scop final conservarea averilor familiilor în cadrul comunității.

O altă tradiție ce încă se păstrează și influențează direct modul și stilul de viață al rromilor este aceea a rezolvări conflictelor în interior.

Problemele ce apar între diverși membri ai comunitații se rezolvă înca din trecut în interior,prin adunarea în fața batrânilor comunității.Această judecată este precedată de o dezbatere a evenimentelor între rude.

Pentru rromi doar ideea de a ajunge în fața unui avocat este o insultă,deoarece li s-ar dovedi incapacitatea de a rezolva o problemă și a face dreptate. Rolul acestei judecăți tradiționale este acela de a stopa conflictele din interiorul comunității dar si de a împăca părțile.

Sărbatorile rromilor sunt și ele importante si definitorii în istoria lor.

Acestea corespund în mare parte cu sărbătorile calendarului tradițional românesc totuși se diferențiază și capătă în unele cazuri alt sens. Există însă și sărbători calendaristice proprii,numai ale rromilor,acestea negăsindu-se în alte culturi (Joia Verde,Hârdelezi).

La orice mare sărbătoare,atât în trecut cât și astăzi,familiile de rromi își arată omenia,bogăția și toată avuția,incluzand aici bijuteriile: galbeni,potire,covoare,mâncaruri alese,băuturi. Toate acestea sunt expuse la mese unde sunt invitate și neamurile.

În România trăiesc peste 40 de neamuri de rromi. Cu timpul o parte din tradiții și stilul actual de viață vor dispărea,altele se vor schimba,totuși acestea vor rămâne o parte importantă în cultura și istoria rromilor.

Rromi Ursari

Denumirea acestora vine de la ideea că aceștia erau talentați la muzică și erau foarte des solicitați de către circari pentru a da o mână de ajutor la dresajul urșilor.

Fig.x Rromii Ursari. Sursa:http://artoteca.ro/ziua-internationala-a-romilor-710

După ce această etapă de dresaj se încheia,împreuna cu proprietarul susțineau prin sate,bâlciuri,târguri,reprezentații ce le aduceau bani si alimente necesare supraviețuirii.

Evoluând,aceștia,din dorința de a realiza spectacole mai mari au cooptat si introdus in secvențele lor și grupuri de cântăreți vocali sau dansatori.

Lautarii după aceste prestații au avut posibilitatea în urma aprecierii publicului să își câștige existența la diferite evenimente organizate,separat de circari.

Rromi ce practicau diferite meserii tradiționale pentru a-și da marfa își stabileau atelierele în preajma ursarilor. Aceștia au căpătat și iei denumirea de “rromi ursari”,cu toate că profesia lor era alta (tămăduitori,ceaonari sau negustori) toți vorbind același dialect.

Aceștia s-au răspandit în toate județele țării,totuși în județele din Moldova,comparativ cu restul țării,predomina grupurile de ursari față de celelalte.

Un număr apropiat de realitate al populației rrome din țara noastra,în cazul de față ursarii, nu poate fi exprimat deoarece,în mare,rromi nu doresc să își exprime atașarea la o etnie ce este permanent blamată.

Meseria de muzicant prin rândul ursarilor se păstrează și azi cu ajutorul părinților ce transmit aceste tradiții de cântat la diverse instrumente copiilor,însă din păcate alte meserii ca și sculptatul și obtinutul podoabelor din os sau coarne animale,realizarea de bijuterii din argint si aur sau turnatul ceaoanelor sunt meserii pe cale de dispariție. Posibilitatea ca acestea să fie obținute pe cale industrială de întreprinzători mici sau mijlocii creînd această situație.

Cu timpul s-ar putea ca și meseria de lăutar să dispară,deoarece influențele exterioare și tehnologia fac ca,copii ursarilor să devină din ce în ce mai interesați de vechile melodii populare și lautarești în detrimentul noului.

Asadar rromi odata cu trecerea timpului și în special dupa revoluția din anul 1989,neavând pământ,iar meseriile tradiționale fiind aproape dispărute,situația materială a acestora s-a deteriorat. La ora actuală majoritatea rromilor lucrează ca zilieri în agricultura la casele românilor.

Totuși pe lângă orașe există cartiere mărginașe unde locuiesc romi și duc o viață sub limita sărăciei iar principala sursă de venit în aceste familii este cerșitul sau colectarea și comercializarea de deșeuri.

Un numar important de romi au emigrat în occident unde s-au stabilit în tabere ilegale, practicând cerșetoria și furatul.

Tradițiile romilor dispar încet dar sigur,luându-le locul stilul de viață mai atragător dat de valul occidental.

1.3 Romii ca grup social vulnerabil

Grupurile social vulnerabile sunt grupuri lipsite de suport,care se află de cele mai multe ori la limita existenței,acestea neputând să profite de situațiile favorabile apărute sau de a se putea apăra în fața dificultaților vieții.

Persoanele cu dizabilități,copii abandonați,persoanele seropozitive,persoanele în vârstă dar și minoritățile etnice. Acestea sunt exemple de grupuri vunerabile ce prezintă riscuri pe parcursul vieții de a eșua sau de a nu face față dificultăților.

Minoritatea romă,în cadrul U.E,este cea mai numeroasă,peste 8 milioane de rromi în estimările oficiale,aceștia reprezentând un grup vulnerabil ce necesită o atenție sporită.

În favoarea acestora s-au desfășurat numeroase acțiuni europene în încercarea de a-i înțelege și elimina pe cât posibil fenomenul discriminării.

Populația romă reprezintă un grup extrem de vulnerabil în comparație cu restul populației la mai toate standardele vieții: educație,slujbe,sănătate,integrare socială.

Romi,o minoritate etnică dificilă,prezintă probleme diversificate,începând cu lipsa de educație, starea nesigură a sănătății dar și a locuirii,somajul ridicat,discriminarea chiar și izolarea de restul societății.

Sărăcia este un argument puternic ce indică romii ca grup vulnerabil. Rata sărăciei romilor este cu mult mai mare față de restul populației dar și în comparație cu alte minorități etnice.

Aprocimativ unul din trei romi sunt săraci:

În anul 2008 sărăcia în rândul romilor era de 31,3%,de aproximativ șase ori mai ridicată decât media la nivelul României.

Săracia extrema era la nivelul aceluiași an de 7,7%, de peste șapte ori mai ridicată decât media la nivelul României.

Comparativ cu ponderea acestora în populație care este oarecum scăzută,totuși populația romă reprezintă din totalul populației extrem de sărace o cincime și din totalul populației sărace,peste un sfert. (Date furnizate de Ministerul-Muncii,Familiei și Protecției Sociale,Raport privind incluziunea socială în anul 2008,P59)

Romii reprezintă categoria socială ce apare cel mai des în situații delicate si de vulnerabilitate în raport cu toate problemele analizate de politicile publice.

În planul național de dezvoltare 2007-2013 derulat de Guvernul României se arată că: “segmentul populației de etnie romă se confruntă cu o gamă variată de probleme, cum ar fi: stoc educațional scăzut, lipsă de calificare și de experiență pe piața muncii, insuficienta participare la economia formală, număr mare de copii, lipsa locuinței sau condiții precare de locuit, lipsa actelor de identitate, stare de sănătate inferioară restului populației, lipsa proprietății asupra pământului pentru locuitorii de la țară.

Populația roma este victima unui adevărat cerc vicios: marginalizarea produsă de deficitul multiplu de condiții susține prejudecăți și atitudini discriminatorii care agravează excluziunea socială, afectează participarea la educație și reduce semnificativ șansele integrării pe piața muncii” (Guvernul României, 2005, p. 296).

Romii,după anul 1989,au fost mereu în atenția autotităților și au avut întâietate față de politicile publice,numeroase documente legislative,proiecte și studii pentru evaluarea condițiilor de trai derulându-se.

Îmbunatățirea și schimbarea calității vieții romilor reprezintă un obiectiv important pentru Guvernul României,deoarece romii față de situația lor la nivel european în România aceștia pe piața muncii se regasesc foarte greu.

Romii sunt caracterizați printr-o ocupare destul de redusă și relativ neînsemnată pe piața muncii.

În urma recensământului din anul 2002,datele rezultate susțin faptul că romii lipsesc de pe piața muncii:

aproximativ un sfert (22,9%) faceau parte din populația activă,iar ca procent doar 71,5% dintre aceștia erau efectiv angrenați în diverse meserii,restul aflându-se în căutarea unui loc de muncă.

Majoritatea romilor prezintă dificultăți în a-și găsi un serviciu datorită lipsei calificării profesionale. Mai mult de jumătate dintre romi nu au o meserie pe care să se poată baza,singurul lucru cert pe care se axează fiind în mare parte munca câmpului sau activitați ce nu necesită un anumit nivel de cunoștiințe.

Lipsa experienței în diverse domenii economice desfășurate cu forme legale de lucru îi face pe romi sa activeze sezonier pe piața muncii,în rest ei preferând perioade cât mai lungi de șomaj.

Astfel lipsa educației,excluderea socială sau nivelul precar de trai fac ca romii să fie marginalizați și neglijați.

Politicile pro-romi desfășurate de-a lungul timpului,fără voință și dăruire din partea acestui grup etnic,se fac inutile și fără realizări notabile.

Romii au fost,sunt și vor fi un grup etnic vulnerabil,ce va prezenta probleme de adaptare la viața socială modernă,datinile bătrânești și nivelul scăzut de educație împiedicandu-i să se adapteze cerințelor timplului nostru.

CAPITOLUL II – ROMII ÎN EUROPA

2.1 Comunitățile de romi din Europa

Romii pot fi găsiți în aproape toată lumea. Se arată în documente și cercetari că primii etnici romi au venit în Europa de Est din India în cadrul unei mari mișcări migratorii.

Figura x. Migratia romilor din India cate Europa,harta prelucrata.

Minoritatea romă s-a răspândit rapid și în zilele noastre grupuri însemnate se găsesc în țări precum: Bulgaria,Franța,Grecia,Macedonia,Serbia,Slovacia,Spania,Ungaria,Turcia,Italia,Republica Moldova și România.

Ponderea romilor din totalul populației acestor țări variază în funcție de politica și toleranța țărilor respective la valul de imigranți.

Începând de la comunitățile de romi din Grecia acolo unde estimările cu privire la numărul romilor ar fi de peste 150.000,unde majoritatea continuă să trăiască în mahalale datorită programelor desfășurate de guvernul de la Atena ce contiuă să eșueze până la comunitățile de romi din Spania acolo unde estimarile arată că această țară s-ar afla după România în topul populației de origine romă.

Aici incluziunea romilor a devenit treptat,politică de stat astfel reușind să se reducă fenomenul de excludere socială a acestei minorități.

Un caz aparte îl reprezintă comunitatea de romi din Franța majoritară cu romi de origine bulgară și românească,unde guvernul acestei țări a demarat în anul 2008 și mai apoi a continuat în 2012 un program prin care romii erau expulzați.

Cu toate că acești cetățeni au drepturi legitime de a intra pe teritoriul acestei țări,datorită datorită statutului de membru U.E atât al României cât și al Bulgariei,romii nu au dreptul să lucreze în această țară.

La nivelul anului 2009-2010 aproximativ 20.000 de romi au fost deportați și numeroase tabere construite ilegal au fost dărâmate.

Fig.x Tabara de romi,Franța. Sursa: http://adevarul.ro/international/europa/una-cele-mai-mari-tabere-romi-franta-fost-evacuata-1_52960d05c7b855ff5646f6bf/index.html

Această politică a statului francez a fost aspru criticată de către numeroase personalități internaționale influente,diverse ONG-uri dar si de președintele Comisiei Europene.