Romanul realist -balzacian: Enigma Otiliei de G. Călinescu [626824]

Romanul realist -balzacian: Enigma Otiliei de G. Călinescu
I. Eseu despre particularitățile unui roman realist -balzacian studiat
Planul eseului
Context: Publicat în 1938, romanul Enigma Otiliei apare la sfârșitul perioadei
interbelice, de puternică afirmare a speciei, și este al doilea dintre cele patru romane scrise de
G. Călinescu.
1. Încadrarea romanului într -o tipologie, într -un curent cultural/literar, într -o
orientare tematică

– Opera literară Enigma Otiliei este roman prin amploarea acțiunii, desfășurată pe
mai multe planuri, cu un conflict complex, la care participă numeroase personaje.
– Este roman realist de tip balzacian, prin: tema familiei și prin a moștenirii și a
paternității, narator o mniscient, omniprezent și obiectiv, tehnica detaliului
semnificativ, personaje în legătură cu mediul și tipice pentru o categorie socială.
Depășește modelul realismului clasic, prin spiritul critic și polemic, prin elemente ale
modernității, precum ambigui tatea personajelor.

2. Temele romanului
Prin temă , romanul este balzacian și citadin. Caracterul citadin este un aspect
al modernismului lovinescian. Frescă a burgheziei bucureștene de la începutul
secolului al XX -lea, prezentată în aspectele ei esențiale, sub determinare social –
economică ( istoria moștenirii lui moș Costache Giurgiuveanu ), imaginea
societății constituie fundalul pe care se proiectează formarea/maturizarea
tânărului, Felix Sima , care, înainte de a și face o carieră, trăiește experiența iubirii
și a relațiilor de familie.
3. Elemente de structură și de compoziție
– Titlul inițial, Părinții Otiliei , reflecta ideea balzaciană a paternității . Autorul schimbă
titlul din motive editoriale și deplasează accentul de la tema specific realistă a
paternității la misterul prin care se caracterizează comportamentul protagonistei.
– Perspectiva narativă: Întâmplările din roman sunt relatate la persoana a III -a din
perspectiva unui narator omniscient care știe mai mult decât personajele sale și
omniprezent.
– Structur a romanului: Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole , este construit
pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul unor personaje, prin
acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui
Stănică etc.
– Sime tria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea străzii și a casei lui moș
Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/străinul din familia Giurgiuveanu, în
momente diferite, ale existenței sale (adolescență și aproximativ zece ani mai târziu:

„după război ”). Simetria este susținută și de replica pe care moș Costache i -o
adresează lui Felix, în momentul în care tânărul apare în poarta casei sale și pe care
doctorul Sima de mai târziu și -o amintește în finalul romanului: „ nu-nu stă nimeni aici,
nu cunosc… ”
– Precizarea conflictelor: Conflictul romanului se bazează pe relațiile dintre două
familii înrudite, care sugerează universul social prin tipurile umane realizate. Istoria
unei moșteniri include două conflicte succesorale : primul este iscat în jurul averii
lui moș Costache (adversitatea manifestată de Aglae împotriva orfanei Otilia), al
doilea destramă familia Tulea (interesul lui Stănică pentru averea bătrânului).
Conflictul erotic privește rivalitatea adolescentului Feli x și a maturului Pascalopol
pentru iubirea Otiliei.
– Acțiunea romanului se dezvoltă pe două planuri care se întrepătrund: pe de o
parte, în carte este prezentată istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu , iar
pe de altă parte, romanul are în centru desti nul tânărului Felix Sima, maturizarea
lui (caracterul de Bildungsroman ).
– Construcția personajelor: Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica
balzaciană a descrierii mediului și fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de
caracter .
4. Opinie : Enigma Otiliei este un roman realist (balzacian) prin: prezentarea critică a
unor aspecte ale societății bucureștene de la începutul secolului al XX lea, tema
paternității și a moștenirii, structură, specificul secvențelor descriptive, realizarea
unor tipo logii, veridicitatea, utilizarea narațiunii la persoana a III -a. Cartea depășește
modelul realismului clasic prin spiritul critic și polemic.
Concluzie: Enigma Otiliei de G. Călinescu este în egală măsură un roman realist
balzacian, dar și un roman care sfidează într -o manieră subtilă convențiile
balzaciene.