Romanian Statistical Review – Supplement nr. 3 2018 98 Analiza dezvoltării și consolidării sistemului [623563]

Romanian Statistical Review – Supplement nr. 3 / 2018 98 Analiza dezvoltării și consolidării sistemului
bancar
Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([anonimizat])
Academia de Studii Economice din București / Univer sitatea „Artifex” din București
Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([anonimizat])
Universitatea „Artifex” din București
Drd. Cristian OLTEANU ([anonimizat])
Academia de Studii Economice din București
Ec. Lucian ENE ([anonimizat])
Abstract
Pe măsura evoluției economiei românești în pas cu dezvoltarea
procesului de consolidare a statului național român prin actul din 24 ianuarie
1859, consfi nțit apoi prin Marea Unire de la 1 dece mbrie 1918 în sistemul
economic românesc a apărut problema creditului. Des igur, cu ceva întârziere
față de alte state acum membre ale Uniunii Europene , această categorie
fi nanciară a apărut și s-a dezvoltat și în România sub formele cele mai diverse.
În acest articol autorii își propun să scoată în ev idență etapele și perioadele
pe care România le-a parcurs în apariția și evoluți a unui sistem bancar care în
prima fază s-a numit Banca Centrală de Emisiune și Credit și s-a dezvoltat pas
cu pas ajungând la denumirea de astăzi, Banca Națio nală a României, termen
similar cu banca centrală a unei țări din Europa aș a cum de regulă este numită
această instituție. Băncile au apărut și s-au dezvo ltat în mod diferențiat de la o
perioadă istorică la alta, pe care a parcurs-o Româ nia. Astfel putem identifi ca
perioada de dinaintea primului război mondial, peri oada interbelică, perioada
restricționistă a celui de-al doilea război mondial , apoi sistemul bancar
specifi c economiei etatizate, pe care România a par curs-o în perioada 1945-
1989. După care în 1990 putem vorbi de sistemul ban car care s-a reorganizat
și s-a dezvoltat în condițiile pieței libere. Desig ur factorii care au determinat
apariția și dezvoltarea sistemului bancar românesc sunt cunoscute și în
cadrul acestui articol autorii caută să precizeze s pecifi citatea pe care a avut-o
evoluția sistemului bancar românesc în toate aceste perioade. Întotdeauna,
și în România, indiferent de perioada pe care a par curs-o în evoluția sa
social-economică în domeniul bancar s-a pus problem a existenței unei bănci
centrale indiferent de denumire care să aibă și atr ibutul principal de control
și supraveghere a sistemului bancar comercial așa î ncât să nu se înregistreze
derapaje prea mari de la nevoia de evoluție a fi ecă ruia dintre aceste activități
economice urmărite în sistemul bancar. Autorii au p us accentul pe interpretarea

Revista Română de Statistică – Supliment nr. 3 / 2018 99 câtorva aspecte în legătură cu intervalul 1930-1939 , apoi în sistemul etatizat
comunist și mai apoi în sistemul de după 1989, când sistemul bancar a căpătat
o nouă confi gurație și o nouă structură și în acest context sunt prezentate o
serie de date care atestă evoluția, sincopele pe ca re le-a înregistrat sistemul
bancar mai ales în perioada 1999-2003, când unele b ănci au părăsit sistemul
bancar dar și consolidarea printr-o legislație mai aproape de nevoile pieței, a
acestei economii.
C uvinte cheie: instituție bancară, depozit bancar, garanție materială,
cont, capital bancar
Clasifi carea JEL: G21, G24
Introducere
În cadrul acestui articol autorii au pus accentul pe a evidenția rolul
sistemului bancar , evoluția acestuia prezentând și unele date sintetizate pentru
a arăta sistemul bancar românesc. Astfel, într-o serie de date din anul 1930
până în anul 1939 se relevă modul în care a crescut numărul băncilor anii în
care 1929-1933 datorită crizei acest număr s-a diminuat, ș.a.m.d., ajungând
la sistemul bancar românesc din perioada comunistă și al modului în care
băncile s-au consolidat prin sporirea activelor, creșterea controlului asupra
sistemului bancar de către banca centrală a țării, Banca Națională. După
trecerea economiei României la economia de piață se întreprinde o analiză
relevând modul în care au apărut o serie de bănci, atestându-se faptul că în
mod continuu au crescut activele băncii cât și pasivele așa încât banca centrală
s-a consolidat și a devenit un factor decisiv în ceea ce privește evoluția și
implementarea principiilor și funcțiilor pe care le are piața bancară.
Literature review
Aizenman (2010) a abordat aspecte referitoare la supravegherea
macroprudențială în economia deschisă și rolul băncilor centrale în piețele
emergente. Anghel (2015) a elaborat un model de analiză a evoluției serviciilor
de Internet Banking din România, din punctul de vedere al numărului de
utilizatori, al numărului și al valorii tranzacțiilor. Anghel (2014) a studiat
impactul pe care sistemul bancar românesc îl are în întreaga economie,
analizând valoarea și evoluția principalilor indicatori care caracterizează acest
sector de activitate. Anghelache (2017) realizat o analiză complexă a economiei
românești, studiind evoluția pieței fi nanciare, atât a celei bancare cât și a celei
nebancare . Anghelache, Sfetcu and Bodo (2017) au analizat evoluția cadrului
de reglementare prevăzut de standardele elaborate de Comitetul de la Basel.
Anghelache, Marinescu and Mirea (2017) au studiat aspecte referitoare la
riscul de insolvabilitate manifestat în cadrul instituțiilor bancare. Anghelache,

Romanian Statistical Review – Supplement nr. 3 / 2018 100Anghelache and Sfetcu (2009) au studiat principalele riscuri bancare cu care se
confruntă sistemul bancar românesc. Bianchi and Melosi (2018) au dezvoltat
și au estimat un model de echilibru general în care politica monetară se poate
abate de la stabilizarea activă a infl ației și agenții se confruntă cu incertitudini
cu privire la natura acestor abateri. Eicher and Leukert (2009) au analizat
eterogenitatea parametrilor în abordările instituțiilor și ale performanței
economice, constatând că aceasta este atât de puternică încât necesită un set
nou de instrumente pentru a controla endogenitatea. Levine, Lin, Wang and
Xie (2018) au evaluat impactul condițiilor de creditare cu care se confruntă
companiile asupra mediului înconjurător. Riboni and Ruge-Murcia (2008) au
studiat aspecte legate de efi ciența dinamică a politicii monetare.
Metodologia cer cetării, date, r ezultate și discuții
Problema creditului a apărut în România mult mai târziu decât în
Europa de Vest și Centrală. Desigur, și consolidarea statului român s-a făcut
în condiții particulare ținând seama de existența provinciilor care, deși erau
populate de aceeași etnie daco-romană, aveau obiective, percepte și forme de
organizare diferite.
La formarea statului român pentru prima dată, la 24 ianuarie 1859,
piața pe care am putea-o numi ”de credit” din România, era dominată de
cămătari care foloseau dobânzi uluitoare, de 20-30%, pentru sumele pe care le
împrumutau.
Evoluția instituțiilor bancare în legislația occidentală a fost consolidată
pentru prima dată de Alexandru Ioan Cuza care, în planul său de reforme, a
introdus și necesitatea formării uni sistem bancar autohton care să deservească
unitățile economice din Moldova și Țara Românească (Valahia). În acest mod,
după 1859 apar bănci, centre economice importante la București, Brăila,
Galați, numai că în modul lor fi rav, acestea au falimentat, iar cei care au fost
așa-zișii bancheri inițiatori au dispărut cu sumele încasate pe profi t.
Despre sistemul bancar cu valențe moderne putem vorbi în momentul
în care statul, prin legislație, garanții și capital propriu, a putut să dea un
fundament sistemului bancar ce se va crea și consolida. Prima instituție
bancară de stat a fost întemeiată în 1864, care purta denumirea de Casa de
Depunere și Consemnațiuni iar în 1898 aceasta a devenit Casa de Economii și
Cecuri Poștale. Aceasta este, de fapt, temelia CEC-ului care s-a constituit prin
unifi carea și consolidarea tuturor acestor case de economii și cecuri poștale.
În domeniul privat proprietarii funciari, pentru a evita sistemul
cămătăresc, au acționat și au instituit sisteme bancare de două tipuri.
Prima societate a fost cea de credit funciar-rural, instituită în 1873, și
apoi societățile de credit fi nanciar-urban care s-au realizat în 1874 în București

Revista Română de Statistică – Supliment nr. 3 / 2018 101și în 1881 la Iași. În felul acesta, dar tot cu sprijinul statului, s-au mai creat o
serie de instituții bancare, dintre care amintim: casele de credit agricol județene,
creditul viticol, creditul județean și comunal care ajutau fi nanțarea lucrărilor
de urbanizare, dezvoltarea cooperativelor de credit, a băncilor populare.
Banca Centrală de Emisiune și Credit, cunoscută și astăzi sub
denumirea de Banca Națională a României, s-a înfi ințat în 1880 și era
constituită ca o bancă particulară cu participație de capital a statului și a
asigurat circulația monetară a țării, creditul autohton care se baza pe rescontul
hârtiilor de valoare de la principalele bănci.
Economia României, pe măsură ce s-a consolidat, a determinat
consolidarea monedei naționale solidă, convertibilă în aur (1 leu era egal cu
0,3226 gr. aur). Menționăm că valoarea leului românesc era atunci egală cu
valoarea francului francez, a lirei italiene și a altor monede naționale europene.
De la două bănci particulare în anul 1880, rețeaua bancară se dezvoltă
și ajunge la 197 bănci în anul 1913, cu un capital de 216 milioane lei-aur.
Băncile astfel înfi ințate, având resurse fi nanciare externe au putut oferi credite
mai ieftine, cu 10-12% dobândă, față de scontul ofi cial al Banca Naționale
care, la vremea respectivă, era de 6%.
Apariția creditului a fost un factor determinant în stimularea
dezvoltării economiei românești. În tot acest interval de timp a apărut și s-a
dezvoltat sistemul banca românesc care, desigur a avut etape diferite. În anul
1914, sistemul bancar era structurat conform potențialului economic din acea
perioadă. Exista o bancă centrală de emisiune și credit și doar două instituții
de depozitare și economisire. Mai existau instituții de credit funciar, în număr
de 4, care-i deserveau pe marii proprietari, latifundiari funciari. Ulterior,
s-au dezvoltat două instituții specializate pentru credit în domeniul viticol
și urbanizare. Concomitent, existau 32 de case de credit pentru agricultorii
mijlocii, 2933 de bănci populare și de credit redus, care serveau mediul
rural țărănesc. Au mai existat 215 bănci comerciale, mici, mijlocii și mari,
care au apărut și s-au dezvoltat fără sprijinul statului. Astfel, s-a dezvoltat
sistemul împrumuturilor de stat și al celor înscrise în obligațiuni. În anul 1914,
acest sistem era de circa 2800 milioane lei iar conturile băncilor particulare
aveau resurse de circa 282 milioane lei capital și 780 milioane lei depozite și
reesconturi.
Putem afi rma că în anul 1914, sistemul românesc era într-o perioadă
de prosperitate, de înfl orire și dezvoltare. Sistemul bancar privat s-a dezvoltat
în perioada 1889-1939, deoarece această perioadă a fost cuprinsă și de unele
convulsii economice și de altă natură.

Romanian Statistical Review – Supplement nr. 3 / 2018 102Evoluția sistemului bancar în perioada 1889-1939
Tabelul nr. 1
Anul Număr bănciCapital social
mil. leiCredite
mil. leiActiv
mil. lei
1889 9 26,1 – –
1901 37 56,7 25,9 –
1914 215 281,6 780,0 –
1920 593 166,4 681,0 1032
1929 1097 270,5 1587,5 2111
1934 873 306,8 990,1 1834
1939 491 230,0 738,0 1258
Sursa: Date din Arhiva și anuarele statistice
Datele cuprinse în acest tabel relevă ce s-a întâmplat în circa o jumătate
de secol, în care a avut loc dezvoltarea și maturizarea sistemului bancar. Sunt
prezentați unii indicatori valorici, exprimați în lei-aur , comparabili. Precizăm
că nu se făcea defl atare ci, prin exprimarea tuturor indicatorilor în lei-aur,
comparabilitatea era asigurată de la o perioadă la alta.
Până în anul 1914, când s-a declanșat primul război mondial, sistemul
bancar românesc funcționat dar, după 1920 până în 1939, deși apar bănci
specializate de credit industrial, economia României din acel timp a fost
lovită de infl ația postbelică. În intervalul 1920-1929, se dublează numărul
creditelor , numărul băncilor, activul bilanțier sporește foarte mult determinând
și extinderea producției sociale.
Un alt interval interesant este 1930-1939, perioadă în care, cu excepția
unor instituții bancare de stat, cu susținere de stat, cum sunt Banca Națională a
României, CEC-ul și altele, au loc restrângeri ale sistemului bancar, un număr
de bănci neviabile au fost sortite falimentului. Astfel, de la 1097 de unități
bancare numărul scade la 491 unități bancare într-un interval de doar 10 ani.
Scade activul bancar cu circa 40%, iar operațiunile de credit se diminuează
deoarece băncile, afl ate în imposibilitate de a spori și de a avea profi tabilitate
ridicată, măresc dobânzile determinându-i pe cei interesați în sistemul de
creditare să renunțe la această sursă.
Urmează criza bancară, care s-a declanșat în 1929, pe fondul crizei
economice generale. Aceasta a avut ca efect șubrezirea sistemului bancar,
care a intrat în instabilitate, a determinat speculații monetare și în comerțul cu
bunuri.
A urmat o perioadă de încercare a însănătoșirii sistemului de credit,
care s-a bazat pe intrarea în vigoare în anul 1934 a Legii pentru organizarea
și reglementarea comerțului de bancă. În aprilie 1935 se promulgă noua
lege, pentru înlesnirea și refacerea creditului. Aceste două legi au stat la baza
reorganizării sistemului bancar, care a condus la etatizarea Băncii Naționale a
României în anul 1946.

Revista Română de Statistică – Supliment nr. 3 / 2018 103 Legea din 1934 a fost și momentul în care s-a crea t organul de aplicare
a legislației în domeniu, prin constituirea Consili ului Superior Bancar. Acesta
supraveghea aplicarea dispozițiilor bancare și cont rola această activitate. Orice
bancă putea funcționa numai prin autorizare, de ace astă dată asigurată de
Consiliului Superior Bancar. Autoritatea acestui co nsiliu național era importantă
deoarece avea și posibilitatea de a sancționa unele bănci pentru abaterile pe care
le-ar fi putut comite în aplicarea regulilor bancar e. Consiliul Superior Bancar
avea capacitatea de a merge până la desfi ințarea bă ncilor respective. Consiliului
Superior Bancar funcționa pe lângă Banca Națională a României și, în felul
acesta, se realiza o coabitare bună între activitat ea băncii centrale a României și
sistemul băncilor românești care erau supuse contro lului Consiliului Superior
Bancar. Băncile trebuiau să aibă un capital, să aib ă lichidități și să aibă tot ceea
ce trebuie pentru a putea asigura garanția bunei.
În baza legislației care fundamenta înfi ințarea Consiliului Superior
Bancar s-a prevăzut înfi ințarea a trei grupe de bănci, după mărime, astfel:
bănci mici, cu capital de până la 10 milioane lei-aur; bănci mijlocii cu capital
de la 10 până la 100 milioane lei-aur; bănci mari cu capital de peste 100
milioane lei-aur.
Consiliului Superior Bancar urmărea selectarea și reducerea
numărului băncilor care erau mult mai numeroase decât necesarul de activitate
de creditare pe care îl resimțea economia.
Criza bancară a infl uențat capacitatea băncilor comerciale,
determinând un raport de echilibru care să se creeze între nivelul producției
realizat în România și oferta de credite și celelalte sisteme care au existat.
În perioada celui de al 2-lea război mondial (1939-1945) și următorii
3 ani (1945-1948) s-a realizat o comprimare a creditului ca urmare a unei
infl ații galopante, care a determinat diminuarea capacității sistemului bancar în
contextul unei economii subdezvoltate și afectată de consecințele războiului.
Putem preciza că sistemul bancar a avut o participare constant bună
la formarea Produsului Național (indicator calculat în acea perioadă), dar,
ulterior, s-a realizat o consolidare a acestuia.
În perioada dintre 1948 și 1989, sistemul bancar românesc a fost
etatizat, supus controlului Băncii Naționale a României și sintetizat la nivel
național într-un număr redus de bănci (Banca de Investiții, Banca Agricolă,
Banca Română de Comerț Exterior, CEC-ul), toate având însă structură
teritorială diferită iar unele ajungând a fi reprezentate până în cele mai mici
localități. Astfel, CEC-ul avea o multitudine de fi liale, mergând până la ultima
unitate din cea mai mică localitate.
În sistemul planifi cat, prin Banca de Investiții se acordau alocările
de stat pentru investiții, prin Banca Agricolă se dispunea distribuirea sumelor

Romanian Statistical Review – Supplement nr. 3 / 2018 104din Produsul Social Total / Venit Național (alt indicator calculat în perioada
economiei centralizate) în locurile și în localitățile unde se impunea.
Exista posibilitatea conturilor individuale la Banca Română de Comerț
Exterior și fi lialele acesteia din întreaga țară, iar economiile în lei la CEC, cea
mai răspândită și cunoscută entitate bancară în această perioadă centralizată.
În economia modernă asigurarea capitalurilor și a celorlalte
instrumente fi nanciar-bancare a devenit o practică necesară. S-a dezvoltat
sistemul de gajuri, ipotecă, bunuri și multe altele care au avut un rol însemnat
în stabilirea sistemului respectiv.
Prezentăm în continuare date, care evidențiază în timp principalele
date referitoare la sistemul bancar românesc. Acestea sunt sintetizate în
Tabelele 2, 3 și 4.
Indicatorii de bilanț ai societăților autorizate de asigurare
Tabelul nr. 2
– mil. lei 1913 –
Anul Număr Capital Rezerve tehnice Imobile
1921 9 5,6 13,6 0,8
1929 31 8,4 29,2 16,6
1939 19 10,1 62,6 40,1
Sursa: Anuare statistice
Principalii indicatori (producție brută, consum intermediar și valoare
adăugată brută) în activitățile bancar e și de asigurări, în anii selectați ai
perioadei 1866-1947
Tabelul nr. 3
– lei 1913 –
AnulProducția
brută
mii leiConsumul intermediar
mii leiValoarea adăugată brută
mii leiPondere în valoarea
adăugată a serviciilor
1866 368 41 327 0,1
1882 2629 274 2355 0,5
1902 32521 6676 25845 3,5
1914 106914 25754 81160 7,2
1924 193246 39777 153469 6,9
1938 122129 29120 93009 3,2
1942 44235 12331 31904 1,5
1947 17510 7545 9965 0,8
Sursa: Anuare statistice

Revista Română de Statistică – Supliment nr. 3 / 2018 105Structura valorii adăugate ale activității bancare brute și de asigurări,
pe categorii, în anii selectați ai perioadei 1866-1947
Tabelul nr. 4
– lei 1913-
AnulTotal Banca
Națională a
RomânieiCasa de
Economii și
ConsemnațiuniBănci și alte
instituții
bancareSocietăți de
asigurări
mii lei % mii lei % mii lei % mii lei % mii lei %
1866 327 100 – – 327 100 – – – –
1882 2355 100 2131 90,5 224 9,50 – – – –
1902 25845 100 6598 25,5 3765 14,6 15482 59,9 – –
1914 81160 100 13381 16,5 4329 5,33 63450 78,2 – –
1924 153469 100 9425 6,13 1911 1,25 129184 84,2 12959 8,44
1938 93009 100 12619 13,6 5102 5,49 51354 55,2 23934 25,7
1942 31904 100 7915 24,8 1206 3,78 15305 48,0 7478 23,4
1947 9965 100 1977 19,8 197 1,98 3150 31,6 4641 46,6
Sursa: Anuare statistice
În perioada de după 1990 sistemul bancar a intrat într-un proces
profund de consolidare. Astfel, s-a trecut la un sistem bancar în care Banca
Națională și-a reluat toate responsabilitățile de bancă centrală și în acest sens,
activitățile comerciale au fost transferate Băncii Comerciale Române nou-
înfi ințată.
În anul 2004 s-a promulgat Legea 312 privind statutul Băncii Naționale
a României. În această lege se prevedea faptul că BNR asigură: elaborarea
și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb, autorizarea,
reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea
și modernizarea bunei funcționări a sistemului de plăți, asigurarea stabilității
fi nanciare, emiterea bancnotelor și monedelor ca mijloc legal de plată pe
teritoriul României, stabilitatea regimului valutar și supravegherea respectării
acestuia și administrarea rezervelor internaționale ale României.
În felul acesta banca și-a consolidat un rol deosebit constituind astfel
pilonul în baza căruia de la 4 bănci care existau în 1989 s-a ajuns la 45 de
bănci în 1998 iar după evenimentele care au avut loc, cu falimentarea unor
bănci insufi cient consolidate, sistemul bancar s-a așezat la un număr de 38 de
bănci 2006.
Sistemul bancar românesc din această perioadă a avut o mare problemă,
în sensul că aparatul tehnic constând din funcționari bancari cu experiență
deosebită în sistemul care exista, efectele au fost uneori nefaste deoarece nu
exista posibilitatea consolidării unei activități bancare consistente.
În perioada 1999-2003, 9 bănci au părăsit sistemul bancar. În 1999 se
retrage autorizația Băncii Albina, iar BANCOREX a fost preluată de Banca
Comercială și s-a declanșat procedura de faliment a Băncii Albina. În anul 2000
s-a retras autorizația băncilor Columna, BANCOOP și a Băncii Internaționale

Romanian Statistical Review – Supplement nr. 3 / 2018 106a Religiilor și s-a declanșat procedura de faliment pentru BANKOOP și Credit
Bank. 2002 este anul în care s-a retras autorizația Băncii Române de Scont,
a Băncii de Investiții și Dezvoltare, a Băncii Turco-Române și s-a declanșat
procedura de faliment a Băncii Internaționale a Religiilor, a Băncii Române de
Scont și a Băncii Turco-Române. În 2003 s-a declanșat procedura de faliment
a Băncii Columna.
A apărut o serie de reglementări care, toate, în special Legea 33 privind
activitatea bancară, Legea 34 privind statutul Băncii Naționale a României, au
constituit fundamentul pe care s-a constituit sistemul bancar românesc.
Perioada de după 1989 a fost marcată de următoarele evenimente
în sistemul bancar: pătrunderea masivă a capitalului străin, elementul cel
mai relevant care a condus la consolidarea și dezvoltarea sistemului bancar;
4 bănci românești au intrat, rând pe rând în privatizare fi ind adjudecate de
capitalul străin; Banca Română de Dezvoltare a fost preluată în decembrie
1998 de banca franceză Societe Generale; Bankpost a fost privatizată în
primul trimestru din 1999, când General Electric Capital Corporation și Banco
Portugues do Investimento au achiziționat 45% din capitalul băncii, au injectat
sufi cient de mult și apoi Eurobank Ergases din Grecia a cumpărat acțiuni mai
multe și în mai multe etape, reușind să dețină majoritatea cu 62,74 % din
capitalul băncii; Banca Agricolă a fost preluată de un consorțiu format din
Fondul Româno-American de Investiții și Reiffeisen Zentral Bank din Austria
pentru numai 52 de milioane de dolari; Banca Comercială Română, ultima
tranzacție importantă pentru România, a fost câștigată de banca austriacă
Erste Bank, care a oferit 3,76 miliarde de euro pentru pachetul de 62%.
În anul 2006, structura băncilor din România era de 39 de instituții de
credit, dintre care 38 bănci și o bancă de credit – Creditcoop.

Sistemul bancar e din România după forma de proprietate
Tabelul nr. 5
Indicator NumărActive
mld. lei %
Instituții de credit 39 174742 100
– Bănci 38 172202 99,7
/square4 Capital majoritar de stat 2 9392 5,4
/square4 Capital privat autohton 3 10225 5.9
/square4 Capital privat străin, din care 33 152581 88,3
o Sucursale bănci străine 6 10071 5,8
– CreditCoop 1 540 0,3
Sursa: Raport BNR

Revista Română de Statistică – Supliment nr. 3 / 2018 107 În perioada următoare s-au evidențiat o serie de aspecte care au
condus, în contextul prevederilor Basel I, II și III, la consolidarea sistemului
bancar românesc. Astfel, în 1998, numărul băncilor comerciale este cel mai
ridicat – 45 -, față de 38 cât s-a diminuat în 2006.
Băncile cu capital de stat coboară vertiginos ca pondere, de la 71% în
1998 la 5,4% în 2006 iar băncile cu capital privat au crescut, ajungând în 2006
la 94,2%.
În România, băncile cu capital privat dețineau 20% din activele
sistemului bancar în 1998, ajungând la 88,3% în 2006.
Sistemului bancar s-a dezvoltat, la consolidarea acestuia au contribuit
mai mulți factori. Consider că 4 dintre aceștia au avut un rol semnifi cativ și
aș menționa aici îmbunătățirea managementului bancar, cu o bună pregătire
în sistemul riscului; o capitalizare adecvată; preocuparea băncilor de a-și
îmbunătăți indicatorul de rentabilitate; reglementările băncii centrale (BNR)
care s-au apropiat tot mai mult de rigorile impuse de Uniunea Europeană în
materie bancară și impactul marilor bănci internaționale prezente pe piața
românească, mai ales prin know-how-ul adus și impactul asupra clientelei.
Sistemul bancar la aderarea României la Uniunea Europeană era
consolidat și dispunea de valori ridicate capitalizate, având o structură a
activelor și pasivelor destul de bine pusă la punct.
Activele și pasivele bancare în anul 2006
Tabelul nr. 6
Active Valoare Pasive Valoare
Active totale, din care: 175460,1 Pasive totale, din care: 175460,1
– active externe, din care: 4635,4 – pasive externe, din care: 39456,2
/square4 depozite la bănci străine 2991,1 /square4 împrumuturi de la bănci
străine20484,6
– active interne, din care: 170824,7 /square4 depozite ale băncilor străine 8522,2
/square4 numerar 2226,5 – pasive interne, din care: 136003,9
/square4 credit guvernamental 93283,4 /square4 depozite ale clienților
nebancari96581,0
o credite retail 39271,1 o depozite retail 44319,5
o credite corporate 54012,2 o depozite corporate 52261,5
/square4 credite guvernamentale 2812,9 /square4 depozite guvernamentale 5423,5
/square4 active interbancare 61303,8 /square4 conturi de capital 20777,9
/square4 alte active 11198,0 /square4 pasive interbancare 6248,4
/square4 alte pasive 6973,0
Sursa: Raport BNR

Romanian Statistical Review – Supplement nr. 3 / 2018 108 În perioada de după 2006 până în prezent s-a dezvoltat emiterea
de obligațiuni în lei pe piața internă, s-au majorat emisiunile, s-a trecut la
participarea de emisiuni pe piața internațională de capital, BRD fi ind prima
care a fost în această situație.
Dobânzile practicate pe piață trebuie interpretate în trei direcții.
Dobânda deponenților, care constituie credit – sursă atrasă; aceasta a avut o
oscilație ajungându-se în ultimul timp la o situație care nu este tocmai grozavă.
De asemenea, este vorba de dobânzile la credite și depunerile deponenților la
băncile comerciale. Sistemul bancar este destul de defi citar în sensul că există
o diferență între dobânzile la creditele luate în lei pe piața românească față de
dobânda la creditele luate de pe piața externă.
La fi nele anului 2006, băncile comerciale au ajuns să aibă un număr
de 4401 unități teritoriale. CEC-ul continuă să aibă cea mai extinsă rețea
bancară – 1391 unități. Ponderea CEC în rețeaua bancară națională în 2006
era de 31,6%. De asemenea, Banca Comercială Carpatica s-a consolidat, ca și
Banca Transilvania și alte bănci care au apărut între timp.
Situația numărului unităților bancare ale principalilor operatori
bancari
Tabelul nr. 6
Număr de unități
BRD 600
BCR 473
Banca Transilvania 341
Raiffeisen Bank 265
Banca Comercială Carpatica 215
Sursa: site-urile băncilor
Indicatorii de efi ciență ai sistemului bancar au crescut, ajungând ca
primele 10 bănci dețineau 79,1% din activele întregului sistem să fi e BCR,
BRD, Riffeisen, HVB Țiriac, Transilvania, Bankpost, ING Bank, Alpha Bank,
ABN Amro și V olsbank. Activele și cota de piață ale acestora sunt redate în
tabelul următor.

Revista Română de Statistică – Supliment nr. 3 / 2018 109Primii zece operatori bancari pe piața r omânească
Tabelul nr. 6
Active
mld leiCota de piață
(%)
BCR 13,33 26,2
BRD 8,28 16,3
Raiffeisen Bank 4,09 8,0
HVB-Țiriac 2,60 5,1
Banca Transilvania 2,39 4,7
Bancpost 2,28 4,5
ING Bank 2,14 4,2
Alpha Bank 2,11 4,2
ABN Amro 1,56 3,1
V olksbank 1,38 2,7
Sursa: Raport BNR
Gradul de concentrare în sistemul bancar a continuat să crească,
menținându-se totuși în zona de jos a concentrării pe care o solicită evoluția
în această perioadă. Indicatorul ”Herfi ndal Hirschman (HH), utilizat pentru
aprecierea gradului de concentrare arăta că în România acesta continuă să
crească. Acest fapt se datorează îmbunătățirii poziției primelor 2 bănci din
sistemul național, respectiv BCR și BRD care și-au consolidat poziția de piață
la 26,2%, respectiv 16,3%.
Concluzii
Din studiul efectuat de autori, se desprinde concluzia că sistemul
bancar al unei țări este o necesitate fundamentală pentru asigurarea unei
evoluții a economiei țării respective în termeni care să nu afecteze stabilitatea
macroeconomică. Sistemul bancar românesc s-a dezvoltat încă din anii 1860
până în prezent, parcurgând toate etapele pe care le-a parcurs și societatea
românească. Pe acest fond fără a se nega în vreun moment necesitatea unui
sistem bancar au apărut unele evoluții contradictorii, cele mai multe referindu-
se la structura sistemului bancar, creșterea sau descreșterea numărului de
bănci, cele mai multe fi ind asimilate sau falimentate în funcție de capacitatea
și strategia utilizată. sistemul bancar al unei țări trebuie să se încadreze strict
în prevederile acordurilor Basel I, II și III, care nu au altceva de impus decât
consolidarea sistemului bancar. De asemenea, în termeni bancari europeni și
mai larg de internaționali se vorbește de apariția Basel IV care va fi adus în
realitatea pe care o parcurg și economiile țărilor despre care discutăm.

Romanian Statistical Review – Supplement nr. 3 / 2018 110 Bibliografi e
1. Aizenman, J. (2010). Macro Prudential Supervision in the Open Economy, and the
Role of Central Banks in Emerging Markets, Open Economies Review, 21 (3), 465-
482
2. Anghel, M.G. (2015). Model of Analysis of Electronical Instruments Services in
Romania. Theoretical and Applied Economics, XXII (4) (605), Winter, 113-120
3. Anghel, M.G. (2014). Study on Romania’s Banking System during the period 2009
– 2013. ART ECO – Review of Economic Studies and Research, 5 (4), 69-78
4. Anghelache, C. (2017). România 2017. Starea economică la un deceniu de la
aderare , Editura Economică, București
5. Anghelache, C., Sfetcu, M. and Bodo, G. (2017). Analysis of Banking Risks in the
Context of The Basel Agreements. Romanian Statistical Review, Supplement , 12,
83-89
6. Anghelache, C., Marinescu, I.A., Mirea, M. (2017). Models of Insolvency Risk
Analysis in Financial and Banking Institutions. Romanian Statistical Review,
Supplement , 11, 72-78
7. Anghelache, C., Anghelache, C.S. and Sfetcu, M. (2009). Analiza riscurilor în
contextul pieței bancare românești. Supliment al Revistei Române de Statistică, 6,
iunie, 62-66
8. Bianchi, F. and Melosi, L. (2018). Constrained Discretion and Central Bank
Transparency, Constrained Discretion and Central Bank Transparency. The Review
of Economics and Statistics,100 (1), 187-202
9. Eicher, T. and Leukert, A. (2009). Institutions and Economic Performance:
Endogeneity and Parameter Heterogeneity. Journal of Money, Credit and Banking ,
41 (1), Blackwell Publishing, 197-219
10. Levine, R., Lin, C., Wang, Z. and Xie, W. (2018). Bank liquidity, credit supply,
and the environment , NBER Working Paper no. 24375
11. Riboni, A., Ruge-Murcia, F. J. (2008). The dynamic (in)effi ciency of monetary
policy by committee. Journal of Money, Credit and Banking 40 (5), 1001–1032