România și Politica Agricolă [601642]

1

România și Politica Agricolă
Comună

Elena Mădălina Pomană
Relații Internaționale și Integrare Europeană

București, 2016

2

1. Abstract:

În lucrarea de față mi-am propu a să studiez Politica Agricolă Comună (PAC) și efectele pe
care le -a adus aceasta în Uniunea Europeană dar și în România. Am realiza t acest lucru cu ajutorul
analizării politicii, a contextului în care aceasta a luat naștere și a evoluției aceasteia în timp .
De asemeana, am efectua t acest lucru prin prisma unei teorii a integrării,
neofuncționalismul, deoarece consider că principiile acesteia se mulează perfect cu consolidarea
și evoluția acestei politici.
Obiectivele pe care am dorit să le ating în cadrul lucrării sunt de a evidenția beneficiile pe
care Politica Agricolă Comună le -a reglementat în România, odată cu aderarea statului la Uniunea
Europeană dar și în urma reformei din anul 2013, ce constituie ultima etapă a procesului de
adaptare a PAC, intitulata “Către PAC 2020”.
Concluziile în urma lucrării sunt că datorită acestei politici, România se îndreaptă către o
modernizare și îmbunătățire a sectorului agricol.

3
Cuprins :

1. Abstract…………………………………………………………………………………………….2
2. Introducere………………………………………………………………………………………..4
3. Politica Agricolă Comună.. ………………………………………………………………….5
3.1. Apariția PAC ………………………………………………………………………………….6
4. Agricultura românească………………………………………………………………………8
4.1. România și PAC ………………………………………………………………………………9
4.2. Abordarea metodologică ……………… ……….. ………………………………………….11
5. Concluzii…………………………………………………………………………………………12
6. Bibliografie……………………………………………………………………………………..13

4

2. Introducere:

Am ales această temă deoarece consider că are o importanță deosebită și pentru că prezintă
informații ce trebuie cunoscute de cât mai multe persoane. Personal, întotdeauna am fost interesată
de politicile adoptate de Uniunea Europeană și fascinată de felul în care o organizație ca aceasta
dezvolta și implementează politici pentru a reglementa anumite probleme din cadrul statelor ce fac
parte din ea.
Am preferat să mă axez din toate politicile Uniunii Europene, pe cea Politica Agricolă
Comună, deoarece în R omânia avem o pondere destul de ridicată a zonelor în care se practică
agricultura și consider că este o temă de actualitate, având în vedere reformele aduse acesteia pe
parcursul anilor ce au ca scop soluționarea problemelor cu care se confruntă statele m embre.
Atfel, studiul de caz din cadrul lucrării mele se bazează pe România. În cadrul acestuia,
metodologia folosită are un caracter teoretic, deoarece consider că în acest fel se cercetează în
detaliu și într -o manieră coerenta obiectul studiat.
Scopul a cestei lucrări este de a informa cititorul în legătură cu informațiile privind Politica
Agricolă Comună și a efectelor acesteia asupra sectorului agricol romanesc.
De aceea, în partea incipientă a lucrării menționez teoria neofuncționalistă și evidențiez
cum ideile și caracteristicile teoriei se identifică în Politica Agricolă Comună, iar apoi disting
cadrul contextual în care această politică a luat naștere și obiectivele acesteia.
Continui printr -o scurtă redare a anumitor date legate de agricultură român ească și nu în
ultimul rând, remarc avantajele pe care le -a adus Politica Agricolă Comună în societatea noastră
odată cu adoptarea acesteia.
Care sunt efectele concrete ale Politicii Agricole Comune în România?

5

3. Politica Agricolă Comun ă:
După cum știm, teoriile de integrare europeană sunt diverse și împărțite în diferite categorii,
însă aleg să explic Politica Agricolă Comună prin perspectiva teoriei neofuncționalismului. Am
făcut această alegere deoarece abordarea neofuncționalista a făcut parte i ntegrantă din studiul
integrării europene în a doua jumătate a secolului XX și a fost produsul noii gândiri social
științifice care a apărut în SUA după cel de al doilea război mondial și a ajuns la maturitate la
sfârșitul anilor 1950 și de -a lungul anilor 1960 (în intervalul de timp al apariției Politicii Comune
Agricole). De aceea consider, că prin prisma acestei teorii Politica Agricolă Comună este cel mai
bine explicată.
Ideile neofunțtionaliste au fost punctate cel mai clar în operă lui Ernst Haas, pol itolog
american ce a dorit să creeze o teorie a integrării regionale și a preluat din funcționalism ideea
potrivit căreia progresul din domeniul tehnic și economic trebuie să ducă la o cooperare politică
mai strânsă. Neofunctionalismului explica procesul i ntegrării, dinamica să și nu rezultatul sau,
fiind o teoria elitistă dat fiind că la nivelul elitelor se identifica interesele, se stabilește modul lor
de realizare, grupurile de interes fiind supranaționale deoarece orice cooperare regională implica
statele împreună cu alți actori: confederații de reprezentare a interesului sindicatelor, interese la
nivelul grupurilor politice europene.
Haas a sugerat că experiența Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului a contribuit
la dezvoltarea unei teorii a inte grării internaționale în mod indirect, prin judecată și eroare,
printr -un calcul greșit al actorilor care doreau integrarea, prin manipularea realizată de elitele
sociale și mai ales a unui grup mic de administratori și politicieni pragmatici, în stabilire a unei
opinii publice vagi dar pesimiste.1
Consider că PAC se poate explica cel mai bine prin neofuncționalism deoarece teoria lui
Haas susținea depășirea statului -națiune ca instituție prin luarea deciziilor la un nivel supranațional
cu specific regional, lucru întâmplat și în cazul acestei politi ci. Miezul teoriei o constituie
convingerea în faptul că aceasta cooperare se va “răspândi” și în alte domenii de activitate (efectul
spill-over). Deoarece în anii ’70 politica de integrare europeană era ambiguă, conceptul spill -over

1 Haas, Ernst. 1968, “ The Uniting of Europe: Political, Social and Economic Forces 1950 -1957” , pp. 12

6
nu era convingător, sp re deosebire de astăzi, când ne -am convins de succesele rezultate în urma
cooperării, atunci nu se știa dacă măsurile care se luau vor fi reușite sau nu. Experiența ulterioară
a demonstrat că succesul în cooperarea dintre state nu funcționează ca un domino : nu se
răspândește de la o zonă la alta, dar nici nu urmează o logică organică.
Acest fapt se poate vedea cel mai bine în exemplul Marii Britanii, care în faza incipientă
nu a acceptat politica PAC, considerând că nu este o politică care să o avantajeze și în final, după
acceptarea acesteia, Marea Britanie a profitat de beneficiile acestei politici mai mult ca alte țări
care o acceptaseră încă din anul lansării acesteia. Desigur de -al lungul timpului, critici dure au fost
aduse de Marea Britanie dar și de state precum Danemarca, Olanda, Suedia, Malta ce doresc
eliminarea treptată a plăților directe până în anul 2020, crescând în acest fel bugetul pilonului 2,
dezvoltarea rurală. În prezent, Marea Britanie s -a pronunțat în mod energic pentru o reducere
semn ificativă a plicului bugetar acordat PAC.
3.1. Apari ția PAC:
Politica Agricolă Comună (PAC) face parte printre primele politici comune pe care
Uniunea Europeană le -a adoptat, aceasta dorind să facă fața problemelor alimentare apărute de
după al doilea război m ondial. Putem afirma că sunt două motive ce au dus la apariția PAC.
Primul, a fost nevoia unei “fluidizări” a comerțului european cu produse agricole și mai
ales dorința țărilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor. La
sfârșitul celui de -al doilea război mondial, producția agricolă a cunoscut o scădere accentuată în
Europa iar pentru a asigura continuitatea aprovizionării, guvernele au început să apeleze la
importuri din America de Nord. Situația a început să se ameliore ze în anii 50, când mecanizarea
unei părți însemnate a forței de muncă agricole înspre industrie au determinat creșterea
productivității și producției agricole și a veniturilor fermierilor. Însă, pe fundalul unei importante
crescânde a sectorului industria l și a inelasticitatii la preț a cererii pentru produse agricole,
veniturile care se puteau obține din agricultură au rămas în urma celor din industrie. Guvernele au
început să adopte măsuri de protecție vamală și sprijinire a producției, variabile ca form ă și

7
intensitate de la o țară la alta. La adăpostul protecției, producția agricolă a crescut independent de
cerere, ceea ce a generat surplusuri, care trebuiau exportate.2
Cel de -al doilea motiv, a fost legat de temerea în care forța de muncă din agricultură n -ar
fi putut fi absorbită în același ritm de celelalte sectoare ale economiei, iar veniturile agricole ar fi
scăzut.
Dezvoltarea unei viziuni comune, la nivel european , de protejare a veniturilor fermierilor
ar fi prevenit această situație, lucru ce s -a și întâmplat prin crearea PAC. Cred că în acest caz, se
identifica un principiu neofunctionalist legat de faptul că statele au acordat o parte a suveranității
lor pentru a crea o politică comună ca cea PAC (un bine comun).
PAC a luat naștere datorită voinței politice și economice a statelor membre UE, prima
redactare fiind în Tratatul de la Roma (1957) privind crearea Comunității Economice Europene de
către aceleași șase state (Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) care, în 1952,
înființaseră CECO (Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului).
Politica Agricolă Comună (PAC) s -a dorit a fi, într -un astfel de context, soluția pentru
atingerea a trei categor ii de obiective:3
 economice – promovarea progresului tehnic, alocarea optima a resurselor, creșterea
producției;
 sociale – nivel de viața echitabil pentru agricultori, prețuri rezonabile pentru consumatori,
 politice – garantarea securității alimentare.
Obiectivele PAC au fost definite de articolul 39 al Tratatului de la Roma și anume:4
 creșterea productivității agricole prin promovarea progresului tehnic și asigurarea utilizării
optime a factorilor de producție, în special a forței de muncă;
 asigurarea unui nivel de trăi echitabil pentru populația agricolă;
 stabilizarea piețelor;

2 Institutul European din România, 2003, „Politica agricolă”, pp. 5 –
http://beta.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf
3 Pascariu, G. 2014, "Politici Europene", pp.12
4 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU _5.2.1.html

8
 garantarea siguranței aprovizionărilor;
 asigurarea unor prețuri rezonabile pentru consumatori.
În forma ei actuală, aceasta este construită în jurul a doi piloni:
 primul (ce l inițial) – este cel al organizațiilor comune de piață;
 al doilea (care a căpătat amploare în deceniul trecut) – este cel al dezvoltării rurale.
Politica agricolă comună (PAC) oferă Europei standardele necesare unei vieți decente
pentru cei 12 milioane d e fermieri și o ofertă stabilă, variată și sigură de produse alimentare pentru
cetățenii săi. Ea consolidează competitivitatea și sustenabilitatea agriculturii din UE, prin
acordarea de plăți directe fermierilor și prin măsuri de piață și finanțează progra mele de
dezvolt are a zonelor rurale din Uniune5.
De aceea, putem afirma că această politică are un rol de deschizător în procesul
integraționist și că e ste este una din temeliile pe care s -a clădit Uniunea Europeană de astăzi.
4. Agricultura rom âneasc ă:
România are o lungă istorie agricolă însă de -a lungul istoriei, am avut de -a face cu tot felul
de schimbări în România însă cu toate acestea, consider că agricultură și modul de viață "țărănesc"
este singură constantă care a rezistat numeroaselor furtuni p rin care au trecut românii.
În ziua de astăzi, agricultura românească rămâne în mare măsură în creștere. Odată cu
aderarea la Uniunea Europeană, aceasta a trebuit să facă față cerințelor din noul mediu, lucru cu
care încă avem mici dificultăți de adaptare.
Cred că problemele majore cu care se confrunta România în agricultură sunt:
 lipsa unor investiții majore în această (datorită dificultății accesării fondurilor de finanțare);
 conflicte legate de proprietate;
 tehnologia învechită.
Aceasta probleme au determinat creșterea ineficiente i în alocarea resurselor cu consecințe
asupra creșterii și competitivității fermierilor romani și a întregului sector agricol.

5 Drăgoi A. 2014, „Strategia “Europa 2020” și noua abordare a Politicii Agricole Comune privind dezvoltarea rurală”,
pp. 30

9
De asemena, produsele românești nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale
UE, ceea ce și explică lipsa prezenței pe p iețele externe, în timp ce importurile cresc de la an la an.
Agricultura României rămâne o agricultură de subzistență, problemele structurale ale acesteaia
fiind dificil de rezolvat .6

4.1. România ș i PAC:

Încă de dinaintea aderării, României i s -a impus adoptarea și implementarea unor serii de
reglementării și norme juridice specifice Uniunii Europene.
Pe lângă acestea, România a adoptat și Politica Agricolă comună iar efectele adoptării
aceste politici în România sunt:7
 Unicitatea pieței ‐ ce presupune libera circulație a produselor agricole între țările UE prin
eliminarea taxelor vamale, a restricțiilor cantitative sau a altor măsuri de politică
comercială cu efect similar.
Din aplicarea acestui principiu rezultă unicitatea prețurilor pen tru produsele agricole în
toată Comunitatea ca urmare a mecanismelor pieței. Principiul unicității s -a realizat prin modificări
aduse legislațiilor naționale, prin formarea pieței unice, lucru ce a contribuit la funcționalitatea
principiului unicității pie ței;
 Preferința comunitară ‐ consecința constituirii pieței agricole unice și a dorinței de a
elimina dependența consumului de piața externă.
Aplicarea ei s ‐a realizat printr ‐un sistem de prelevări variabile și de restituiri. Funcțiile
principale au fost de garantare a veniturilor agricultorilor și de menținere a stabilității pieței interne.
S-a creat OCP (Organizarea Comună a Piețelor) încât să asigure eficacitatea mecanismelor de
intervenție pe piața internă dar numai în contextul respectării angajamente lor comerciale și
dezvoltării comerțului exterior.
 Solidaritatea financiară ‐ este o condiție esențială de realizare și menținere a unui spațiu
integrat, ce consta în gestionarea și suportarea în comun a cheltuielilor aferente.

6 Facultatea de Economie Agroalimentară și a Mediului, 2013, "Impementarea PAC in Romania", pp. 4
7 Pascariu, G. 2014, "Politici Europene", pp. 14

10
Ca instrument s -a constitui t Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă ‐ FEOGA.
Acesta este lipsit de o structură administrativă proprie și acționează la nivelul statelor membre prin
intermediul unor organisme naționale. Fondul este structurat pe două secțiuni:
Garantare – destinată acoperirii cheltuielilor privind piețele agricole și politica prețurilor;
Orientare – pentru susținerea reformelor structurale, realizarea obiectivelor de politică socială și
sprijinul dezvoltării zonelor rurale.
În urma investigării studiului d e caz, în următorii ani, PAC va învesti miliarde de euro în
sectorul agricol și în zonele rurale din România. Prioritățile politice esențiale incluzând: locurile
de muncă, sustenabilitatea, modernizarea, inovarea și calitatea. În același timp, România disp une
de flexibilitate în ceea ce privește adaptarea atât a plăților directe, cât și a programelor de
dezvoltare rurală la necesitățile sale specifice.
De aceea cred că mi se răspunde întrebării formulate în introducere de a observa efectele
concrete produse de PAC în România. Investiția în agricultură românească va aduce beneficii în
perioada 2014 -2020. Acestea sunt următoarele:
 Plăți directe mai echitabile și ecologice:
Datorită acestuia bugetul disponibil pentru plăți directe în România va crește și va co ntinua
să fie distribuite sub forma "plăților unice pe suprafață" până în 2020.
Schemă pentru micii fermieri : este introdusă pentru a simplifica gestionarea solicitanților
de dimensiuni reduse, încurajând tinerii fermieri să pornească afaceri. Fermierii ro mâni vor putea
lua măsuri pentru a promova sustenabilitatea și pentru a combate schimbările climatice: lucru
realizabil prin plățile directe ce vor fi legate de trei practici agricole favorabile protecției mediului:
diversificarea recoltelor, menținerea de pășuni permanente și conservarea a 5% din ariile de interes
ecologic (măsuri cu beneficii de mediu echivalente).
 Măsuri de piață pentru a consolida locul fermierilor în lanțul de aprovizionare cu
produse alimentare :
Instrumente noi vor vi introduse pentru a fi la dispoziția fermierilor, cu scopul de a fi mai
bine organizați și de a -și comerciliza produsele mai bine. Acest lucru va îmbunătăți echilibrul
lanțului de aprovizionare cu produse alimentare în România și va lua în considerare și consolidarea
organ izațiilor profesionale și interprofesionale.

11
 Sprijin pentru prioritățile -cheie de dezvoltare rurală ale României:
Pentru perioada 2014 -2020, României i -au fost alocați în jur de 8 miliarde de euro pentru
investiții rurale, sumă ce urmează a fi cheltuită în concordanță cu prioritățile bine -definite incluse
în programele de dezvoltare rurală.
Noul program se va concent ra pe trei obiective principale:8
o Îmbunătățirea competitivității sectorului agricol
o Conservarea ecosistemelor și o utilizare eficientă a resurselor naturale
o Crearea condițiilor pentru revitalizarea economică și socială a zonelor rurale.
Noul program de dez voltare rurală are în vedere:9
o Sprijinirea schimbărilor structurale și a competitivității în sectorul agroalimentar
o Promovarea mai bunei gestionări a resurselor naturale
o Realizarea unei dezvoltări rurale echilibrate.

4.2. Abordarea metodologică:

Abordarea metodologică folosită este cercetarea de tip documentare:
Documentarea a urmărit culegerea de informații relevante, date referitoare la Politica
Agricolă Comună și tendințele acesteia în România, dar și asupra teoriilor integrării europene
utilizând metoda cercetării de birou (desktop research).
Cercetarea tip documentare a presupus analizarea surselor de informație disponibile prin:
date deținute de către diverse organizații guvernamentale și neguvernamentale relevante în
legătură cu P olitica Agrară Comună dar și studii privind impactul acesteia în România . Pentru
obținerea informațiilor au fost studiate articole, statistici, rapoarte precum și alte documente
disponibile pe internet.

8 http://ec.europa.eu/agriculture/cap -in-your-country/pdf/ro_ro.pdf pp.2
9 Idem

12

5. Concluzii:

Închei într -un mod optimist prin a spune că sunt de părere că viitorul agriculturii în
România este luminos datorită efectelor politicii agricole commune.
În urma studiului de caz analizat în țara noastră, consideră că PAC este esențială pentru
atingerea tuturor obiectivelor Strategiei 2020.
Acționând împreună cu alte politici comunitare, contribuția pe care politica o aduce prin
angajarea forței de muncă în agricultură și în sectoarele conexe, contribuie la realizarea
obiectivelor de incluziune socială și teritorială.
De asemena rolul pe care îl are când vine vor ba de efortul asupra reducerii emisiilor de
gaze cu efect de seră, dar și rolul inovării în agricultură și industrie alimentară, au ca scop atingerea
țintelor de competitivitate pe piața locală și globală pentru rezolvarea problemelor legate de mediu.
Obse rvăm cum datorită progresului Politicii Agricole comune s -a ajus și la o cooperare
politică mai strânsă între statele membre, ceea ce îmi demostreaza aplicar ea trăsăturilor teoriei
neofuncț ionaliste (spill -over).
Consider că mi s -a răspuns la întrebarea pe care mi -am pus -o cu privire la această politică,
deoarece după cum am observat în cuprinsul lucrării, adoptarea Politicii Agricole Comune a adus
beneficii substanțiale în România, de la fonduri alocate diverselor proiecte la schimbări structurale
și crear ea condițiilor pentru revitalizarea economică și socială a zonelor rurale.

13
6. Bibliografie :

 Alford, R.A, 1985, “Powers of Theory: Capitalism, the State, and Democracy”, Cambridge
University Press, Cambridge, capitolele 1 -6;
 Dănulețiu, D.C., 2005, “Fundamente ale Economiei Europene”, Editura Risoprint, Cluj –
Napoca,
 Drăgoi A. 2014, „Strategia “Europa 2020” și noua abordare a Politicii Agricole Comune
privind dezvoltarea rurală”, București
 Haas, E. 1958, “The Uniting of Europe: Political , Social and Economic Forces, 1950 –
1957”, Stanford University Press, Stanford, California;
 Haas, Ernst. 1968, „ The Uniting of Europe: Political, Social and Economic Forces 1950 -1957” , 2nd
edn., Stanford University Press, Stanford, CA;
 Martin G. 2003, “Relatii Internationale. Scoli, curente, ganditori.” Capitolul Organizarea
Internationala, Subcapitolul David Mitrany, Editura Ziua, București;
 Pascariu, G. 2014, "Politici Europene", Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași

Surse online:
 GUSILOV , GINA Neofuncționalismul european , Sfera Politicii , nr. 116 -117:
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/116 -117/art9 -gusilov.html – accesat la data de
25.01.2016
 http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2012/fi_1133.pdf – accesat la data de
27.01.2016
 http://www.oeconomica.uab. ro/upload/lucrari/820063/33.pdf – accesat la data de
25.01.2016
 http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Politici%20europene.pdf
– accesat la data de 25.01.2016
 http://ec.europa.eu/agriculture/50 -years -of-cap/files/history/timeline_2012_ro.pdf –
accesat la data de 28.01.2016
 http://ec.europa.eu/agriculture/50 -years -of-cap/history/index_ro.htm – accesat la data de
28.01.2016
 http://europa.eu/pol/agr/index _ro.htm – accesat la data de 28.01.2016
 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.2.3.html –
accesat la data de 25.01.2016
 Institutul European din România, 2003, „Politica agricolă” :
http://beta.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf – accesat la data de 27.01.2016