Romania Si Demersurile Pentru Asigurarea Securitatii Energetice

1. Introducere

Securitatea energetică ocupă un loc deosebit de important in politicile de securitate ale oricărui stat. Există insa păreri, potrivit cărora nu se poate vorbi de mai multe securități după cum nu credem că există raporturi de excludere dintre diferitele nivele sau sfere ale securității.

In cele ce urmeaza voi arata ca problema energiei a devenit o prioritate și după ce tot mai mulți actori de pe scena internațională au conștientizat faptul că „energia reprezintă condiția sine qua non pentru exercitarea puterii în economia politică internațională și că nici bunăstarea nici securitatea nu pot fi realizate fără o aprovizionare sigură cu energie”.

Mai mult decât atât tot mai multe state au constatat că energia poate fi folosită pe post de armă în relațiile dintre state, motiv pentru care nu este de mirare faptul că, în ultima vreme, tot mai multe state au încadrat energia printre prioritățile politicilor/ strategiilor de securitate națională.

Chiar si fostul premier britanic Tony Blair, afirma, cu prilejul inaugurării gazoductului ce leagă Marea Britanie de Norvegia: „Cred că în viitor energia va fi pentru state mai importantă decât apărarea în promovarea intereselor”.

Președintele american George W. Bush considera încă din anul 2000, că „politica energetică trebuie să devină o prioritate pentru politica externă americană”.

Din această perspectivă, geopoliticianul și analistul Michael Klare consideră că, în viitorul nu prea îndepărtat, „armatele își vor redefini misiunile și pe primul loc vor așeza securitatea energetică”.

Importanța energiei este conștientizată și la nivelul clasei politice românești, astfel în proiectul de strategie energetică, problema securizării transportului de energie este menționată ca una dintre priorități. „Siguranța aprovizionării presupune printre altele diversificarea și consolidarea, în cadrul stabilit la nivel european, a relațiilor de colaborare cu țările producătoare de hidrocarburi, precum si cu cele de tranzit; diversificarea surselor de aprovizionare și dezvoltarea rutelor de transport; încheierea de contracte pe termen lung pentru gaze naturale din import pentru a diminua riscurile de întrerupere a furnizării, cu respectarea regulilor concurențiale; încheierea de contracte pe termen lung pentru furnizorii interni de cărbune care să le asigure acces la piețele financiare, cu respectarea regulilor concurențiale; stimularea investițiilor în domeniul exploatării rezervelor de gaze naturale, prin încurajarea identificării de noi câmpuri și valorificarea maximă a potențialului; abordarea, în comun cu statele membre ale Uniunii Europene, a problemelor referitoare la protecția infrastructurii critice din sistemul energetic în lupta împotriva terorismului; punerea în valoare de noi perimetre pentru exploatarea lignitului și a uraniului care să asigure cererea după anul 2015; creșterea nivelului de fiabilitate al rețelei de transport prin dezvoltare și modernizare în concept de rețea inteligentă (smart grid )”.

Un alt aspect important de care trebuie să ținem seama atunci când se analizează conceptul de securitate energetică este că acesta nu are aceeași înțelegere peste tot, deoarece este strâns legat de practica politică a diferiților actori. Unele state industrializate, importatoare de energie, pun în centrul definirii elementul „siguranță a transportului”, altele acordă prioritate, în definire, elementului comercial—prețul, iar Federația Rusă a introdus un element nou și anume securitatea cererii („security of demand”).

2. Statele în cadrul strategiilor de securitate energetică

Confruntările actuale au trecut la alt stadiu, trec prin mai multe etape, care cu siguranță ating componentele politice, dar mai ales cele economico-financiare și vizează cucerirea piețelor simultan cu dominația în spațiul resurselor. De fapt, toate marile bătălii ale lumii sunt bătălii pentru resurse.

Exista două categorii de state ce pot utiliza economia ca și instrument de putere:

– Statele care posedă resurse naturale de importanță strategică, în primul rând resurse energetice. Statele care dețin cantități extinse de astfel de resurse, cu posibilități de a le exploata sunt într-o poziție avantajoasă, în comparație cu alte state care dețin resurse limitate.

Economia mondială în general, iar cea occidentală în special, sunt dependente de astfel de resurse pentru asigurarea nevoilor energetice, rezultând că libertatea accesului la resurse este un obiectiv vital pentru multe state, în primul rând pentru acelea care nu posedă aceste bogății naturale (exemplu Japonia, majoritatea țărilor din Europa). Controlul și utilizarea resurselor naturale au o importanță deosebită atunci când vine vorba de a se constitui în surse de putere pentru statele deținătoare de astfel de rezerve. Dacă resursele sunt exploatate și utilizate de alți actori internaționali (companii multinaționale, state) atunci acestea contribuie într-o mai mică măsură la constituirea și exercitarea puterii statului pe teritoriul căruia se găsesc resursele.

– Statele generatoare și exportatoare de progres tehnologic. Acestea sunt în primul rând statele cele mai puternic industrializate, cele care formează așa numitul Grupul celor șapte – G7 (SUA, Germania, Marea Britanie, Franța, Canada, Italia, Japonia) sau G8 plus Rusia și, în al doilea rând, alte state dezvoltate economic ce aspiră să ajunga în acest grup de elită care controlează majoritatea resurselor științifice și tehnologice mondiale – ele fiind motorul progresului în toate domeniile, într-o măsură mult mai mare decât statele deținătoare de resurse naturale.

Rolul economiei ca sursă a puterii statelor a crescut în permanență în strânsă legătură cu dezvoltarea tehnologică, dar bazele și conținutul puterii se schimbă. Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor, ca indicator de nivel, este poate mai important decât dotarea militară raportată la numărul de locuitori, iar forța de producție, dinamismul sau viteza de evoluție a economiei și adaptabilitatea la eforturile de apărare, constituie baza de calcul a puterii unui stat.

3. Implicarea Ministerului Afacerilor Externe Roman in probleme de securitate energetică

Direcțiile de acțiune ce au ca obiectiv strategic „Asigurarea securității energetice a țării, bazată pe un sistem eficient de aprovizionare cu resurse primare, de producere, transport, distribuție și furnizare, care să asigure alimentarea continuă a tuturor consumatorilor în condiții de accesibilitate, disponibilitate și de suportabilitate a prețurilor, ținând cont de evoluția calității mediului înconjurător”, privesc modernizarea sistemelor de transport și distribuție, dezvoltarea interconexiunilor, diversificarea surselor de import și a rutelor de transport pentru hidrocarburi, încurajarea creșterii capacităților de stocare pentru gaze naturale și a capacităților de extracție din depozitele construite, elaborarea unui program pe termen lung în vederea importului de materii prime energetice, inclusiv de gaze naturale lichefiate, cooperarea la nivel regional în vederea stabilirii unor proceduri clare pentru depășirea situațiilor de criză energetică.

Problematica securității energetice ocupă în prezent o poziție de frunte pe agenda internațională. În acest context, Ministerul Afacerilor Externe contribuie la atingerea obiectivelor de securitate energetică ale României prin demersuri de facilitare, promovare și identificare de noi oportunități, întreprinse în plan extern.

Actiunile Ministerului Afacerilor Externe în vederea sprijinirii și promovarii obiectivelor de securitate energetică prin acțiuni precum:

Monitorizarea și promovarea problematicii securității energetice;

Sprijinirea îndeplinirii obiectivelor energetice naționale, prin cooperare directă cu alte instituții și structuri guvernamentale cu atribuții în acest domeniu;

Promovarea conceptului de diplomație energetică prin facilitarea, sprijinirea și identificarea de noi oportunități, întreprinse în plan extern;

Sprijinirea obiectivelor și proiectelor Uniunii Europene în domeniul securității energetice, pentru asigurarea securității energetice europene și dezvoltarea unui mediu economic stabil, cu accent pe limitarea efectelor schimbărilor climatice;

Promovarea programului de Strategie Energetică Europeană, privind siguranța aprovizionării cu energie, creșterea competitivității pieței interne și susținerea energiei durabile, ca bază a unei dezvoltări economice durabile;

Urmărirea punerii în aplicare a deciziilor Declarației Summit-ului privind Coridorul Sudic de la Praga;

Implicarea în materializarea proiectelor energetice importante pentru Europa Centrală și de Sud-Est – gazoductul Nabucco și oleoductul PEOP – și sprijinirea unor propuneri suplimentare, precum proiectul de transport al gazului natural lichefiat Azerbaidjan-Georgia-România (AGRI) și interconectarea sistemului național de transport al gazelor naturale cu cele ale statelor vecine.

4. Principalele proiecte de interes promovate de România

Nabucco

PEOP

Proiectul AGRI (Interconectorul Azerbaidjan-Georgia-România)

Interconectarea sistemului național de transport al gazelor naturale cu cele ale statelor vecine

A. Nabucco

Proiectul Nabucco vizează realizarea unui gazoduct pe traseul Turcia – Bulgaria – România – Ungaria – Austria, cu o lungime totală de 3.296 km. Conducta va traversa urmatoarele tari: Turcia pe o porțiune de 2.000 km, Bulgaria pe o lungime de 400 km, România pe suparafata de 460 km, Ungaria pe 390 km și Austria pe 46 km. Capacitatea stabilita inițial a conductei este de 8 miliarde mc/an, cu o creștere estimata până la capacitatea proiectată de 31 mld. mc gaze naturale/an în anul 2020.

La realizarea proiectului Nabucco participă urmatoarele șase firme, din tarile implicate: Botas (Turcia), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (România), Mol (Ungaria), OMV (Austria) și RWE Gas Midstream GmbH (Germania).

Materializarea proiectului Nabucco este o prioritate pentru România și a fost recunoscut de UE ca proiect de infrastructură de importanță prioritară, fiind privit ca element central al Coridorului Sudic.

Acordul Interstatal Nabucco, semnat la data de 13 iulie 2009 la Ankara și ratificat de România prin Legea 57/2010 pentru ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Ungară, România și Republica Turcia privind Proiectul Nabucco, publicată în Monitorul Oficial nr. 2020 din 31 martie 2010, a intrat în vigoare la data de 1 august 2010.

La data de 8 iunie 2011 a avut loc la Kayseri (Turcia) ceremonia comună de semnare a Acordurilor de Sprijin al Proiectului între Austria, Bulgaria, România, Turcia și Ungaria, Compania Internațională Nabucco (Nabucco Gas Pipeline International GMBH) și companiile naționale Nabucco. Semnarea PSA reprezintă un pas important pentru implementarea proiectului Nabucco, prin aceste Acorduri stabilindu-se un cadru juridic similar pentru toate tronsoanele proiectului, astfel încât să se ofere potențialilor investitori și furnizori garanția că statele partenere vor asigura un mediu propice și sigur pentru implementarea proiectului.

B. PEOP

Proiectul PEOP face parte din programul european INOGATE (Sistemul de Transport Interstatal al Petrolului și Gazelor).

PEOP va avea o lungime totală de 1.360 km (din care 649 km pe teritoriul României), va porni din portul Constanța și are ca destinație portul Trieste, Italia. Acolo, conducta se va conecta la sistemul Transalpine Pipeline (TAL), care aprovizionează Austria și Germania, existând posibilitatea alimentării rafinăriilor din nordul Italiei.

Proiectul PEOP (Constanța – Trieste) va contribui la creșterea securității energetice a Uniunii Europene prin conectarea pe o rută directă și sigură a petrolului caspic cu piața europeană. 

Un principal punct de sprijin al proiectului îl reprezintă interesul manifestat de furnizori precum Kazahstan și Azerbaidjan.

C. Proiectul AGRI (Interconectorul Azerbaidjan-Georgia-România)

Proiectul AGRI presupune transportul gazelor naturale azere prin Georgia și traversarea Mării Negre pe baza tehnologiei LNG prin construirea a două terminale (de lichefiere, respectiv regazeificare) în Georgia și România, și apoi, prin sistemul național de transport și interconectorul Arad-Szeged spre Ungaria. Capacitatea de transport ce se doreste ajunge la 8 mld. m.c. gaze naturale / anual.

Sprijinul politic al statelor partenere a fost exprimat prin semnarea unei serii de documente precum: Memorandum trilateral, încheiat la nivelul ministerelor economiei, între Azerbaidjan, Georgia și România, pentru dezvoltarea unui proiect de LNG peste M. Neagră, sub numele AGRI (13 aprilie 2010), Protocolul încheiat între miniștrii de resort din Azerbaidjan, Georgia și România privind constituirea companiei de proiect AGRI (12 mai 2010), Declarația adoptată de președinții Azerbaidjanului, Georgiei și României și premierul Republicii Ungare cu ocazia Summit-ului AGRI de la Baku (14 septembrie 2010) – prin care Ungaria a devenit formal partener la proiect -, Protocolul adoptat cu ocazia reuniunii miniștrilor de resort din statele participante la proiect (14 februarie 2011).

Proiectul AGRI urmărește să valorifice resursele naturale din Azerbaidjan, plasamentul Georgiei ca țară de tranzit, poziția strategică a României în vederea asigurării accesului direct al gazelor naturale din Azerbaidjan spre Europa, precum și potențialul Ungariei, ca element de legătură cu piața de gaze din Europa Centrală.

Această inițiativă are potențialul de a contribui la dezvoltarea întregii regiuni, prin investițiile pe care le va genera, mobilitatea capitalului uman între statele participante și mai ales prin aportul său la securitatea energetică, esențială pentru dezvoltarea economică regională.

D. Interconectarea sistemului național de transport al gazelor naturale cu cele ale statelor vecine

„Strategia Energetică a României pentru perioada 2007 – 2020” a stabilit printre obiectivele principale, armonizate cu politicile Uniunii Europene, interconectarea Sistemului Național de Transport la sistemul de transport european.

În acest sens, Strategia de interconectare a Sistemului Național de Transport Gaze Naturale cu sistemele de transport gaze naturale din țările vecine, elaborată de SNTGN Transgaz Mediaș S.A., prevede realizarea urmatoarelor actiuni:

interconectarea cu Ungaria, pe relația Arad-Szeged ;

interconectarea cu Bulgaria, pe relația Giurgiu-Ruse;

interconectarea cu Republica Moldova, pe relația Ungheni-Iași.

interconectarea cu Serbia.

Proiectele de interconectare cu Ungaria și  Bulgaria au primit finanțare europeană în cadrul Programului European de Redresare în domeniul Energiei.

5.Concluzii

Energia face parte din prioritatile statelor si ale strategiilor de securitate nationala si internationala. Cu cat un stat este mai bogat in resurse, cu atat poate sa isi dezvolte strategii de ofensiva si defensive in fata altor state mai puternice.

In Romania, odata cu intrarea in Uniunea Europeana a devenit din ce in ce mai constientizat aspectul securitatii energetice.Se doreste implementarea de proiecte, precum Nabucco, care sa asigure un loc strategic in randul statelor ce beneficiaza de aceste resurse.

Pentru orizontul de timp 2035, România trebuie să țină cont de aceste tendințe, Strategia Energetică Națională bazându-se pe următoarele coordonate: eficiență energetică, sisteme mai eficiente de susținere a energiilor regenerabile, stimularea cercetării și dezvoltării, energia nucleară, energia hidrogenului, gazul natural ca și combustibil de tranziție, integrarea deplină în piața internă de energie.

6. Bibliografie

Politica energetică a României în perioada 2006 – 2009, proiect, varianta scurtă în http://www.guv.ro/ presa/ documente/200607/Legea SecuritățiiNaționale.pdf

Strategia de securitate națională a României, București, 2007.

Blair :Energy as important defense, http://uk.news.yahoo.com/16102006/ 143/blair-energy-importantdefence.html

BUSH, George.W., 2000 On The Issues Energy, http://www.4president.us/issues/bush2000/bush2000 energy.htm

HLIHOR, Constantin, Politici de securitate în mediul international contemporan. Energia, Editura Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”,București, 2007.

KLARE, Michael Resource Wars. The new Landscape of Global Conflict, New York: Henry Holt and Company, 2002.

KLARE, Michael, op.cit.; Anthony H. CORDESMAN, Strategic Energy Initiative, Center for Strategic and International Studies, Washington, DC, no.2, vol. 22, 1999.

STRANGE, Susan, Retragerea statului. Difuziunea puterii în economia mondială, Editura Trei, București, 2002.

VĂDUVA, Gh., Războiul și strategia militară în era globalizării, în Lumea 2005 – Enciclopedie politică și militară, Editura C.T.E.A., 2005, p.108

YERGIN, Daniel, Ensuring Energy Security, Foreign Affairs, vol 85, no 2, April 2006, p.70-71

http://www.mae.ro/node/1602

http://europa.eu/