Romania Profunda Prin Ochiul Micului Ecran. Studiu de Caz Asupra a Trei Emisiuni din Mass Media Autohtona

Abstract

Through my work license, I tried to demonstrate that the reports, surveys and investigative journalism, as reflected in three specialized programs, “Fot the fisrt time”, “Romania, I love you”, and “DNA records”, bring out Romanian daily reality. Serious journalism describes the deeper Romania , with its good and bad sides. These materials bring closer to people's lives.

The working hypothesis is televised journalistic investigations and reports involved the profile reveals a deeper reality and closer to people's lives. Then I formulated research questions . The first refers to " the topics addressed in programs are part of everyday reality." The second question is "the topics presented in reports, inquiries and investigations are exactly the concerns expressed by the Romanian, in the study conducted by the Romanian Institute for Strategy and Rating (IRES)”, published in April 2015. This study shows that important issues that our country faces , according to the Romanians.

In the introduction I explained the research paper, I want to show, novelty and reasons I chose this topic. To investigate the chosen theme, I studied the theoretical part, everything related to television journalism and I focused on reports, inquiries and investigations. The second part of the paper contains the analysis. I applied an analysis grid on each issue separately. Analysis period was three months. In total we analyzed 34 editions and 47 materials. On average material was 35 minutes. "For the first time" and "Romania, I love you" are two issues of surveys and reports. “DNA records“ is a program showing the corruption cases that have been publicized.

After applying methodological device, we have represented the results using graphs . Their interpretation and analysis itself helped to formulate conclusions. The hypothesis was confirmed by these three issues profile , televised journalistic investigations and reports involved the profile reveals a deeper reality and closer to people's lives. Besides, I answered the research questions. Therefore the 47 articles analyzed, were subjects including themes from everyday reality, good and bad stuff.

Introducere

„În premieră”, „România, te iubesc” și „Dosarele DNA”, sunt trei emisiuni de succes din mass-media autohtonă. Acestea prezintă prin reportaje, anchete și investigații subiecte de interes general. Cu ajutorul micului ecran sunt prezentate diferite teme din mai multe domenii. Obiectivele cercetării privind tema de interes propusă, se referă la faptul că subiectele din emisiunile de profil, reflectă sau nu realitatea de zi cu zi.

Ipoteza mea de lucru este: „Anchetele jurnalistice televizate și reportajele implicate de profil dezvăluie o realitate mai profundă și mai apropiată de viața oamenilor”, cu dorința de a demonstra faptul că realitatea poate fi abordată diferit în trei emisiuni de profil, de la posturi diferite, dar care vizează în final, aceleași probleme din societatatea de zi cu zi. Întrebările de cercetare sunt două. Prima se referă la: „subiectele abordate în emisiuni fac parte din realitatea de zi cu zi ?” A doua întrebare este, ” temele prezentate în reportaje, anchete și investigații sunt exact îngrijorările exprimate de români, în studiul realizat de Institutul Român pentru Strategie și Evaluare (IRES), publicat în aprilie 2015?”. Acest studiu arată care sunt probleme importante, cu care țara noastră se confruntă, în viziunea românilor. Principala îngrijorare a respondenților, este corupția, urmată apoi de sărăcie. Starea precară a economiei, rata șomajului, sistemul de pensii, criza guvernamentală, starea precară a infrastructurii de transport sau starea agriculturii, sunt alte probleme menționate de către respondenți.

Cercetarea vine cu noutatea că prin micul ecran, cu ajutorul unor emisiuni de profil, România este prezentată sub diferite subiecte, atât cu lucrurile bune cât și cu cele rele și că tematica subiectelor abordate poate reflecta chiar îngrijorările pe care românii le au. Am focalizat astfel, atenția asupra acestui gen, jurnalismul serios sau de profunzime, care atinge principalele probleme ale societății. Spre deosebire de can-can sau divertisment, acest tip de jurnalism vine cu o abordare nouă, subiectele tratate sunt serioase și de interes general major.

Principalul motiv pentru care am ales această temă, este faptul că, jurnalismul de profunzime prin reportaje, anchete sau investigații scoate la lumină o realitate cu bune și cu rele, iar lucrurile rele care ies la suprafață, pot fi într-o oarecare măsură îndreptate. Astfel că acest tip de jurnalism, prin emisiunile de profil devine un câine de pază al societății, iar acest lucru ar trebui valorificat mai mult. Un al doilea motiv, îl constituie faptul că, în ziua de azi, se pune accentul foarte mult pe divertisment sau can can, iar uneori se uită adevăratul jurnalism de calitate, care oferă informații valoroase pentru societatea în care trăim. De la produsele jurnalistice realizate, reportaje, anchete sau investigații, care necesită documentare și redactare serioasă, până la impactul puternic pe care îl au asupra telespectatorului, jurnalismul de profunzime oferă calitate.

Noutatea cu care vine acest studiu de caz și lucrarea în sine, este legată de o abordare nouă. Vreau ca atenția să fie focalizată pe jurnalismul de profunzime și să demonstrez dacă subiectele prezentate în cele trei emisiuni de profil sunt sau nu, problemele cu care societatea se confruntă în realitate.

Pentru a aborda tema aleasă, am ales studiul de caz a trei emisiuni de profil din România. Cu ajutorul unei grile de analiză care cuprinde: domeniul și tematica subiectelor abordate, tipologia personajelor și unghiul de abordare al materialelor, precum și mesajul transmis, dar și semnificația imaginilor, voi analiza cele trei emisiuni de profil pe o perioadă de trei luni de zile. „În premieră” și „România, te iubesc”, pe perioada 28 septembrie 2014 – 21 decembrie 2014. Această perioadă cuprinde pentru prima emisiune, 11 ediții și 18 materiale jurnalistice, iar a doua va cuprinde 12 ediții și 18 materiale. „Dosarele DNA”, a apărut doar din 25 noiembrie 2014, așa că perioada de analiză va fi 25 noiembrie 2014 – 16 februarie 2015. Sunt 11 ediții și tot atâtea materiale prezentate. În total sunt 34 de ediții ale emisiunilor, iar durata fiecăreia este în medie de 45 de minute, fără publicitate. Edițiile aferente se găsesc în arhiva online a fiecărei emisiuni. Pentru o mai bună analiză, intenționez să vizionez de două ori fiecare ediție a emisiunii, pentru a nu-mi scăpa nimic.

După finalizarea analizei tuturor emisiunilor, toate informațiile obținute le voi contabiliza în câteva grafice, menite să explice și să ușureze înțelegerea lor. La emisiunile „În premieră” și „România, te iubesc”, graficele vor ilustra domeniile și tematica subiectelor abordate în fiecare emisiune, precum și genurile publicistice prin care aceste subiecte au fost prezentate. Voi face și o comparație între cele două grafice, privind numărul materialelor din fiecare domeniu abordat. Pentru emisiunea „Dosarele DNA”, voi face un grafic prin care voi specifica domeniile din care au fost arestate persoanele condamnate pentru corupție și numărul lor.

Interpretarea acestor grafice, mă va ajuta să alcătuiesc concluziile și totodată să vedem dacă ipoteza va fi confirmată sau infirmată. Dacă anchetele și reportajele analizate, reflectă o realitate mai aproape de viața oamenilor și dacă între problemele cu care se confruntă societatea în care trăim și tematica subiectelor abordate în cele trei emisiuni de profil, există o legătură. Un alt lucru pe care vreau să îl obțin după aplicarea aparatului metodologic este dacă cele trei emisiuni au același scop, să informeze, să scoată la iveală lucruri ascunse publicului și dacă cu ajutorul micului ecran, se prezintă o Românie mai profundă.

Introducere în tematica specializată

Televiziunea constituie un ansamblu de principii, tehnici și metode cu ajutorul cărora imaginile în mișcare sunt transmise electric pe un canal de comunicație. Jurnalismul de televiziune este un gen jurnalistic, care are rolul de a informa și/sau a distra. Informația folosită trebuie să fie întotdeauna adevărată sau foarte aproape de adevăr, iar lucrurile relatate trebuie să fie exact așa cum s-au petrecut.

John Thomson spunea că: „televiziunea a participat la globalizarea și mediatizarea lumii, a redefinit așteptările temporale și spațiale ale publicului și a modificat percepția locației unui eveniment.”

În televiziune, jurnalismul are câteva genuri jurnalistice: informative, de opinie și comentariu, și nobile. Materialele de tip informativ cuprind știrea, relatarea și sinteza. Genurile publicistice de opinie și comentariu, cuprind recenzia, cronica, comentariul și editorialul. Ultima categorie, genurile nobile sunt reportajul, interviul și ancheta.

O mare parte a ceea ce se numește coloana vertebrală a oricărui material jurnalistic, este producerea informației. Aceasta contribuie la sistemul bazat pe cunoaștere, în care trăim, a relațiilor profesionale și sociale, a stilului de viață și a întregului set de informații și aptitudini care țin de cultura generală a fiecărei persoane. Jurnalismul poate fi considerat, pe lângă un bun comunicator și un formator de opinie.

În general, subiectele prezentate în aceste genuri jurnalistice, sunt de actualitate. Știrile sunt cele mai importante produse informative, pe care telespectatorul le are la dispoziție. „Televiziunea, ca și radioul, este un mediu al momentului, un mediu instantaneu.”

Jurnalistul este considerat un comunicator profesionist, care face un material cu scopul de a informa, a distra sau a convinge publicul. Cei din televiziune se deosebesc de confrații lor din presa scrisă sau radio, doar prin faptul că au un număr mai mare de colegi cu care fac echipă. Însă produsul finit este mai spectaculos, mai atractiv, datorită imaginii și are de cele mai multe ori, un impact mai mare asupra publicului.

„Jurnalismul de televiziune este una dintre cele mai flexibile și dinamice varietăți de comunicare în masă.”

Începutul televiziunii și al jurnalismului de televiziune

În cartea „Oviziune despre televiziune”, autorul Nicolae Melinescu, prezintă istoricul, contextul și scopul televiziunii, evoluția și dezvoltarea ei, precum și tot ceea ce ține de aceasta. Influența ei asupra societății, legăturile dintre imagine, text și mesaj și diferitele materiale de presă pe care televiziunea le produce, toate se regăsesc în carte. Termenul „televiziune”, a apărut pentru prima dată, oficial, în cadrul unei conferințe de la Paris, „Expoziția Universală”, unde a fost folosit des de către inventatorul britanic, profesorul John Logie Baird, în anul 1900. Acesta a realizat în anul 1927, primul aparat de fragmentare a imaginii. Ca instrument al divertismentului domestic, televiziunea și-a făcut simțită prezența înainte de cel de-al doilea Război Mondial. Abia în 1948, televiziunea a început să apară în viața de familie și implicit în cea socială.

În România, apariția și evoluția televiziunii a avut ca punct de plecare, construirea unui dispozitiv original de transmitere a imaginii cu ajutorul unor mijloace mecanice și optice. Acest lucru s-a întâmplat pe 20 marte 1928 și l-a avut ca autor pe George Cristescu. În perioada 1930-1937, la Institutul electrotehnic din cadrul Universității București, au avut loc primele încercări de transportare a imaginii la distanță. Acest lucru a avut loc cu ajutorul repetării unor inovații, ale savanților europeni. Un an mai târziu, au avut loc primele emisiuni experimentale, la Târgul de Toamnă al Bucureștilor. Acest lucru s-a întâmplat în colaborare cu firma Philips, din Olanda. Un alt aspect important este legat de perioada regimului comunist din România, care „în anul 1955 a alansat o inițiativă prin care crea o stație de televiziune cu scopul de a servi ca mijloc de divertisment și propagandă.”

Pe plan general, au fost câteva elemente care au făcut parte din evoluția televiziunii și care au însemnat progrese tehnice importante:

În 1954, pe plan mondial au apărut emisiunile color;

La începutul anilor 70 s-a trecut de la înregistrarea imaginilor pe peliculă pe bandă magnetică;

Semnalul analog s-a transformat în unul digital;

S-a eliminat transmisia prin relee terestre și s-a trecut la cea prin satelit.

Toate aceste lucruri au eliberat și ușurat mijloacele de realizare și mai ales de concepere a producției editoriale. Aceasta din urmă a fost definită ca „un proces amplu de selectare, redactare, prezentare a informațiilor, în diverse variante specifice televiziunii pentru difuzarea lor ca vectori de comunicare pe teme de interes.” Producția adevărată de televiziune înseamnă informare și convingere.

Dezvoltarea simultană și complementară a mesajului rostit și a celui vizual, au reprezentat doi piloni fundamentali care au dus la construirea propriului limbaj, cu o gramaticpă personalizată a producției editoriale.

În ultimii ani, jurnalismul de televiziune s-a perfecționat și a inovat noi modalități de relatare a actualității. Un exemplu bun în acest sens, este apariția canalelor de știri non-stop, pe care autorul Nicolae Melinescu le numește 24/7. Acest lucru este considerat un „continuum informațional care atrage telespectatorul într-un carusel amețitor din care vede lumea întreagă în mare viteză.” Cu toată influența asupra societății acumulată pe parcursul evoluției și dezvoltării jurnalismului de televiziune, s-au păstrat totuși câteva dintre regulile stricte, fundamentale, care aparțin unei profesii oneste, admirate și totodată criticate. Autorul precizează faptul că nu putem trăi fără această profesiune, iar dacă o facem, lumea ar fi mult mai săracă și mai amorfă.

Jurnalismul independent sau corporatist a avut acces la vectori care au ajutat transportarea mesajului către public. Un alt ajutor venit către jurnalism, au fost căile de comunicare mult mai rapide decât telefonul fix, televiziunea clasică difuzată prin lanțul terestru și teleimprimatorul. Cu timpul domensiunile publicului s-au extins, acest lucru a dus la avantaje ale comunicării în masă, dar au apărut și riscuri în ceea ce privește manipularea subtilă a gusturilor, preferințelor publicului, inclusiv și cele politice.

Asocierea dintre imagine și text, prin televiziune, a adus un nou tip de mesaj, care solicită percepția telespectatorului, atât pe cea vizuală, cât și pe cea auditivă. Imaginea vine ca să completeze mesajul informațional și emoțional, dar totodată să îl și susțină. Unii teoreticieni ai televiziunii, care au analizat aceste lucruri, susțin că imaginea este mai importantă, deoarece trăim într-o lume în care omul trebuie să vadă, ca să se convingă. Cei care sunt de partea cuvântului, susțin că imaginile puse într-un material de presă, fără comentariu, nu sunt înțelese deloc sau sunt înțelese greșit de către telespectatori. Ei consideră că până și titlurile sau intro-urile au rolurile lor fundamentale, care vin în ajutorul perceperii imaginilor.

În general, mesajul vizual și cel verbal, sunt transmise concomitent. Între imagine și cuvânt apar relații fie de concurență sau redundanță, fie de complementaritate. Discrusul vizual împreună cu cel audio, trebuie să fie în strânsă legătură, iar atenția cititorului să fie alternativă. Un material de televiziune, trebuie să fie suficient de interesant, dar și foarte explicit, astfel încât să atragă atenția telespectatorului. De multe ori, un telespectator, urmărește doar auditiv, fiind preocupat de alte activități, asfel că fiecare material trebuie să capteze atenția și prin partea audio.

Autorul prezintă în carte cele mai importante misiuni și totodată responsabilități pe care televiziunea le are:

În primul rând televiziunea produce un consens public, care vizează teme de interes major și care prezintă interes din partea unor grupuri mari de oameni sau chiar comunități întregi;

Televiziunea constituie și dezvoltă un loc public unde au loc dezbateri cu subiecte care privesc societatea și care au ca scop determinarea unor interese umane;

Diminuează delincvența. Lucru realizat cu ajutorul funcției de educare, pe care televiziunea o are. Prezentarea infracțiunilor are ca scop scoaterea în evidență a caracterului lor periculos, antisocial și faptul că în societatea în care trăim aceste fapte sunt pedepsite;

De cele mai multe ori, televiziunea devine un factor de stabilitate și deschid un teren de întâlnire în plan social.

Deși au apărut numeroase publicații tipărite, mai apoi online și posturi de radio, „televiziunea a reușit să reziste pe propriile picioare, datorită transmisiunilor în direct și emisiunilor interactive.” A reușit să scurteze la minimum, durata dintre producerea unui eveniment și relatarea lui, într-un mod real, care transpune telespectatorul la locul faptei. Acest lucru este unul extrem de important într-o epocă a vitezei și a rapidității informației.

Jurnalismul de televiziune – un nou stil

Atunci când vorbim de jurnalismul de televiziune, relația dintre cuvânt și imagine este una extrem de importantă. Cuvântul are o influență mare asupra imaginii. Aceasta din urmă oferă indicații generale asupra locului sau a momentului, unde și când a fost înregistrată, ea oferă cel mult o recunoaștere. Rolul cuvântului aici, este de a explica și a arăta, ceea ce nu poate imaginea. Însă și imaginea are o influență asupra cuvântului. Se spune că „o imagine face cât o mie de cuvinte” , însă în cazul unor materiale tv, imaginea validează sau nu, cuvântul.

Jurnalistul atunci când transmite un set de informații, cu privire la un eveniment sau un subiect oarecare, face defapt un act de comunicare. În redactarea materialelor, acesta are la bază câteva principii de redactare a informațiilor:

Să fie scrise simplu, clar, direct și concis,

Relația dintre cuvânt și imagine să se armonizeze perfect,

Limbajul folosit să fie unul obișnuit, fără termeni complicați

Să se folosească fraze și propoziții scurte și directe

Informația să fie organizată și structurată logic

Dezvoltarea și transformarea jurnalismului de televiziune, sunt condiționate de faptul că mediul în care mesajele audio-video nu mai constituie monopolul studiourilor tradiționale. Producția editorială și televiziunea în ansamblu nu mai sunt și nici nu vor fi, ceea ce au fost variantele secolului XX.

În cartea „O viziune despre televiziune”, autorul Nicolae Melinescu afirmă faptul că posturile de televiziune generaliste se vor reduce drastic și le vor face loc televiziunilor de nișă și producătorilor specializați. O altă tendință, susține el, va fi înmulțirea și diversificarea canalelor locale, datorită interesului pentru proximitatea evenimentelor. Un lucru este cert, studiourile tradiționaliste pierd din audiență în fața noii tehnologii, care vine cu platforme de comunicare digitală.

Noul jurnalism este influențat categoric de convergența modalităților diferite de comunicare precum: radio-ul, televiziunea, publicațiile tipărite și web-ul. Aceste mijloace duc la noi stiluri și direcții de comunicare, ceea ce face ca jurnalistul să se specializeze după necesități. „Cunoașterea mecanismelor și particularităților fiecărei specii de jurnalism, înseamnă o pregătire multilaterală, dar și o capacitate de adaptare la cerințele unui material de ziar, radio sau ale unei relatări de televiziune.” Publicul este mult mai dinamic, cerințele lui se modifică, la fel ca și gusturile, care evoluează odată cu tehnologia, astfel că jurnalismul de televiziune trebuie să corespundă noilor cerințe. Majoritatea posturilor de televiziune au propriile site-uri, unde telespectatorul și cititorul în general, pot să le acceseze cu ușurință. Emisiunile au arhive online și le poți viziona la orice oră. Acolo găsești informații despre postul respectiv, de la știri la noutăți sau date despre contact.

În cartea „O viziune despre televiziune”, autorul Nicolae Melinescu, prezintă produsele jurnalistice din cazul unor emisiuni informative. El începe cu reportajul care poate fi cel din interiorul emisiunii de știri, care durează cel mult două minute și cel de autor, care durează de la 10 minute la 30 de minute și care este un produs complex și independent. „Reportajul este un produs înregistrat, finalizat în redacție și este rezultatul dintre colaborarea reporterului cu video-cameramanul, tehnicianul de sunet și de iluminare, producătorul emisiunii, editorul video și prezentatorul din studio.” Al doilea material prezentat, este relatarea. Aceasta descrie evenimentul pe baza unor informații culese de reporter la fața locului și se bazează pe fapte susținute de imagine fără ca reporterul să intervină cu păreri sau opinii personale.

Interviul de televiziune este al treilea produs într-o emisiune. El are ca scop aflarea unor lucruri, cu ajutorul reporterului care pune întrebări pe care publicul ar dori să le adreseze. Nicolae Melinescu distinge trei forme fundamentale ale interviului de televiziune, fiecare având o destinație editorială specifică:

Interviul – urmărește ca reporterul să obțină un sincron pentru reportajul de actualitate;

Interviul – într-o emisiune informativă, este un subiect de sine stătător, în care întrebările și răspunsurile formează comunicarea unitară;

Interviul monografic – constituie un bio-portret al unui protagonist și are o durată de 20-30 de minute.

Feature-ul este un produs inspirat din actualitate, de interes uman, care prezintă anumite trăsături ale unui eveniment. El strânge mai multe sincroane din știri sau opinii și prezintă detaliile din conceptele și ideile temei abordate. Conține atât elemente de noutate, cât și elemente precedente asociate cu mesajele actuale.

Documentarul este o producțe editorială, considerată cea mai complexă din televiziune. Are două funcții principale: prezintă în profunzime fenomene, situații sau personalități având ca scop educarea sau un mesaj istoric și arhivistic.

Emisiunea complexă de tip magazin informativ este prezentată de către autor, ca fiind un produs relativ nou și care este dezvoltat mai mult de către canalele de știri și actualități 24/7. Durata acestor emisiuni este în general, de peste o jumătate de oră. Sunt „gândite, elaborate și prezentate de o personalitate în comunicarea prin televiziune și îmbină elementele de relatare strictă cu comentarii, segmente de anchetă publicistică, documentar, interviu în studio.” Jurnalistul prezentator este realizator și coordonator. Are o experiență impresionantă în spate, dispune de viziune și credibilitate și prestigiu. Informația și prezentarea ei merg spre menținerea telespectatorului în fața ecranului, dar are ca scop și satisfacerea dorinței de a vedea, de a ști și chiar de a fi în mijlocul unor evenimente fără să își părăsească fizic, fotoliul comod de acasă. În acest tip de emisiune, autorul consideră că se întâlnesc toate speciile jurnalismului de televiziune.

Cu toate acestea, emisiunile informative sunt diferite. „Ceea ce le diferențiază unele de celelalte sunt: modul de abordare, limbajul și expresivitatea, stilul personal format din atitudinea față de public și de oficialități, dar și formatul emisiunii.”

Obiectivitate sau fidelitate

Secolul XX, a adus conceptul de obiectivitate, care a fost înțeles ca un proces prin care jurnalismul este corect, strict, lipsit de păreri personale și relatează evenimentele exact așa cum s-au întâmplat, precum și declarațiile celor implicați. O problemă serioasă s-a pus dacă obiectivitatea nu se înlocuiește sau confundă cu fidelitatea. Beate Josephi, remarca faptul că rolul și locul jurnalistului în ansamblul comunicațional, chiar și în cele mai democratice țări, poate trece ușor de la ideologia obiectivității, la cea a fidelității, prin spectrul atitudinal. Autorul Nicolae Melinescu consideră că tocmai prin procesul de obiectivitate, mass-media a devenit parte a comportamentului social. Căutarea și descoperirea adevărului, dar și prezentarea lui susțin această afirmație. Mass-media a încercat să se legitimeze în fața publicului ca un comunicator credibil, mai degrabă decât un furnizor obiectiv de informații. Obiectivitatea a fost desemnată ca factor de influențare a opiniei publice prin prezentarea fiecărei informații, relatări sau știri ce s-a dovedit a fi corectă.

Când este vorba de o manipulare de proporții, pozitivă sau negativă, prin omisiune sau autoritate, este vorba de un proces complex, greu de controlat. Obiectivitatea rămâne un element nobil pentru orice jurnalist de bună credință. Noutatea adusă pe micul ecran, prin intermediul televiziunii, are o putere mare de pătrundere în rânduielile publicului, iar uneori chiar și prin dezvăluirea unor manevre incorecte. Autorul consideră că până și un act de relatare pus în bandă al unui produs tv, este o formă de manipulare. Interesele reprezentate de grupurile de putere politică, ideologică sau economică, precum și căile de manipulare prin televiziune sunt tot mai mari, cu scopuri bine definite și de cele mai multe ori, greu de identificat. Un argument simplu și real, este apariția tot mai mare a posturilor particulare de televiziune, multe dintre ele fiind doar trompete electorale. Aceste posturi riscă mai mult ca celelalte, să cadă în păcatul manipulării, datorită evenimentelor care pot să amenințe interesele finanțatorului.

Potrivit unui sondaj, „dat publicității de către Consiliul Național al Audiovizualului, în noiembrie 2007, 80% dintre români își iau informațiile din emisiunile de televiziune.” Acest lucru ne duce cu gândul la impactul pe care televiziunea îl are asupra publicului si la importanța obiectivității, în orice format de emisiune, fie ea și de divertisment. Însă chiar și distorsionând anumite informații, unele lucruri sunt mult prea evidente pentru a putea fi expuse altfel.

Tipuri de jurnalism

Jurnalismul este un domeniu foarte vast, iar mari jurnaliști îl împart în diferite categorii.

În manualul „Jurnalism de investigație”, se vorbește de trei tipuri de jurnalism. Primul este cel de informare în care jurnalistul „relatează un eveniment anticipat sau nu, fără să aprofundeze lucrurile și fără a-și exprima opinia.” De obicei este vorba de știri sau reportaje care răspund la cele cinci întrebări clasice: „cine?”, „ce?”, „unde?”, „când?” și „cum?”. Caracteristicile acestui tip de jurnalism sunt: exactitatea, separarea faptelor de opinii, rapiditatea, acuratețea și obiectivitatea. Jurnalismul de opinie și interpretare este al doilea tip. Aici informația este explicată și comentată. Faptele nu sunt scoase la lumină, ele doar sunt explicate pentru a putea fi înțelese. Cel de-al treilea tip, este jurnalismul de investigație care se bucură de o notorietate rapidă prin materialele sale. Reporterul de investigație are ca interes general publicul, iar scopul său este acela face cunoscute anumite lucruri pentru a putea fi remediate. El este cel care dă semnalele că ceva nu merge bine, că sunt diferite probleme care trebuiesc soluționate.

O altă clasificare a jurnalismului, făcută de Mihai Coman este:

Jurnalismul de reflectare – jurnaliștii relatează informația, exact așa cum refletă oglinda orice fel de imagine. În carte, autorii îi numesc pe aceștia „știriști” . Informația este de obicei de actualitate și răspunde la cele patru întrebări: „cine?”, „ce?”, „unde?”, „când?” și rareori „cum?”. Scopul principal este unul simplu, informarea onestă și promptă.

Jurnalismul de cercetare – se face atunci când există o abordare mai profundă a unui eveniment, care nu este neapărat la zi, de actualitate. Expunerea lui devine ceva mai complexă, evenimentul se poate transforma într-un fenomen, iar tratarea lui vine din mai multe unghiuri. Peodusele clasice ale acestui tip de jurnalism, sunt documentarul și analiza. Abordarea este deplină, temele însă sunt accesibile oricui, iar sursele de cele mai multe ori, sunt publice și la îndemâna oricui.

Jurnalismul de investigație îndeplinește patru mari cerințe:

Jurnalistul demonstrează cu probe asupra unui subiect, pe baza unei documentări proprii.

Subiectul abordat este de interes public major.

Vizează probleme, lipsuri și fenomene sociale negative, care fac parte din viața unei comunități.

Abordează lucruri ascunse ochiului public, chestiuni de obicei opuse versiunii oficiale.

Jurnalismul de investigație

Jurnalistul este primul comentator și mesager al clipei istoriei. El este cel care descoperă virtutea umană și pe cea socială. De multe ori jurnalistul descurcă anumite situații, scoate la lumină evenimente și lucruri neștiute până atunci și bineînțeles fapte ascunse ochiului public. Astfel că, jurnalistul prin ceea ce face, devine un „câine de pază” , al societății. De aici se naște și jurnalimsul de investigație, care de cele mai multe ori este un instrument de îmbunătățire a vieții sociale. Ținta acestui tip de jurnalism este comportamentul imoral și ilegal. Acesta poate fi al cetățeanului, al oamenilor politici sau al oamenilor de afaceri. „Atare comportament, ce afectează interesul public și buna funcționare a corpului societal, vizează corupția politică, indracțiunile economice, abuzul de putere, crimele, fraudele și alte fărădelegi.”

Jurnalismul de investigație este definit ca o formă de jurnalism, în care, un subiect de interes public este investigat în profunzime de către reporteri. Acest tip de jurnalism se face atunci când:

"Subiectul este de mare interes public […]. Vizează carențe din viața comunității – corupție, abuzuri, erori ale sistemului social, administrativ etc. […]. Abordează întotdeauna chestiuni pe care autoritățile, instituțiile sau persoanele interesate se străduie să le ascundă publicului. […]". Jurnalismul de investigație cercetează cauzele și efectele unor fenomene de obicei curente, care sunt controversate și care afectează cetățeanul. Aceste fenomene sunt: crize politice sau economice, anumite turbulențe sociale și politice. Însă, în ultimul timp, ceea ce face acest tip de jurnalism este ceva mult mai profund. El depășește zona de normalitate și valorifică noi segmente ale vieții. „El reconstituie pagini albe din istoria țării, recuperează golurile din memoria socială despre evenimente istorice neglijente sau distorsionate odinioară (foametea, deportările, genocidul etc).” O cercetare făcută de un jurnalist de investigație în care sunt prezentate aspecte negative ale realității în care trăim, este defapt o radiografiere a societății.

În cadrul jurnalismului de televiziune, investigația este definită ca o cercetare originală, a unei probleme importante care face parte din realitatea de zi cu zi. Acest lucru duce la dezvăluirea unor informații ascunse. Tot aici sunt prezentate cauzele, circumstanțele și posibilele efecte ale unor erori sau abuzuri. Personajele implicate sunt descrise. Totodată, investigația denunță un fenomen social, politic sau economic, care nu face altceva decât să influențeze într-un mod negativ viața comunității. Astfel că, jurnalismul de investigație, chiar dacă face parte din televiziune sau presa scrisă, nu condamnă, ci constată.

De multe ori, jurnalistul de investigație intră în pielea unui adevărat anchetator și chiar folosește metode și tehnici asemănătoare. Însă el nu are o susținere a statului în spate și nu are puterea de a acuza sau a condamna, el doar prezintă ceea ce el a descoperit.

Începuturile jurnalismului de investigație

În ceea ce privește istoria jurnalismului de investigație, scriitorul Mark Twain (1835-1910), este considerat fondatorul jurnalismului de investigație, la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1862, a publicat primele sale articole în ziarul „Territorial Enterprise”. În acea perioadă în SUA avea loc revoluția industrială care avea și câteva efecte secundare, negative. Printre acestea se numără și corupția, jafuri și sustragere de fonduri. Mark Twain a scos la lumină aceste lucruri, iar acest lucru i-a adus respect și popularitate. De atunci jurnaliștii de investigație au fost numiși muckrakers, adică scormonitori de gunoaie. Fostul președinte de la Casa Albă, Theodore Roosvelt, la începutul secolului XX, îi numește oficial muckrakers, într-un discurs oficial: „jurnaliștii de investigație… în loc să se uite în sus, la cerul mare, preferă să umble cu capul în jos, scormonind în gunoaiele de sub picioare.”

Lincoln Steffens (1866-1936), este considerat cel mai bun muckrakers de la începutul secolului XX. Prin materialele sale, Lincoln a dat în vileag multe lucruri ilegale, precum acte de corupție sau fraudarea unor fonduri. A fost cel care a băgat frică în clasa politicienilor americani care se simțeau cu musca pe căciulă.

Un lucru important este faptul că un jurnalist de investigație trebuie să țină cont de ambele părți implicate atunci când prezintă o informație sau face o anchetă. Sursele credibile, observația directă sunt esențiale pentru munca jurnalistului de investigație. Faptul că jurnalistul a fost acolo, face ca materialul să fie și mai credibil. În sprijinul a ceea ce afirmă, reporterul trebuie să aibă probe. Jurnalismul de investigație este cel mai vizat. Atrage după el multe procese și acuzații. Însă, acest tip de jurnalism este cel mai riscant. Jurnalistul este supus unor riscuri atunci când face investigația, astfel că el trebuie să aibă multă atenție.

Subiectul în jurnalismul de investigație

Ideea și subiectele vin de la sine, însă un jurnalist de investigație trebuie să se întrebe de ce și cum anume. Dacă în celelalte tipuri de jurnalism, informația răspundea la cele patru întrebări de bază, aici lucrurile sunt mai compleze și mai profunde. De ce, constituie cea mai importantă întrebare pentru descoperirea și abordarea unui subiect de investigație. Apoi mai este și întrebarea cum anume.

„Jurnalismul de investigație presupune un tip mai serios de jurnalism.” Acesta epuizează toate domeniile mecanismului social, iar datoria jurnalistului este de a pune întrebările respective în fața oricărui zvon care ajunge la urechile sale. Banii și puterea sunt mizele cele mai mari ale unei societăți în plină construcție. Erorile, abuzurile, corupția, mecanismele autorității de stat sau unele legi fragile, sunt posibile teme abordate în investigații jurnalistice. Administrația locală este cel mai important domeniu din care vin subiectele. Acolo se cheltuie mulți bani, posibilitățile de corupție sunt frecvente și sunt implicați toți cetățenii.

Jurnalistul de investigații are atât susținători, cât și critici. Unii consideră că acesta este „cea mai joasă formă de viață jurnalistică.”

Sursele bine plasate în diverse domenii sau locuri din sistemul social și cel administrativ, constituie un alt punct de plecare în jurnalismul de investigație. Se poate întâmpla ca unele informații primite din zvonuri sau chiar de la anumite surse, să nu ducă nicăieri. În acest caz este bine ca totuși să ținem cont de informațiile obținute, ele ne pot fi folositoare în alte împrejurări. Etapele de realizare a unui material jurnalistic de investigație:

După ce avem un subiect, trebuie să formulăm un plan de ipoteze și formularea problemei. Acest lucru este punctul de plecare pe care jurnalistul de investigație, trebuie să îl probeze. Planul cuprinde mai multe ipoteze dintre care jurnalistul va alege deobicei una, care poate fi formulată într-o singură frază și care constituie defapt problema în jurul căreia se va construi investigația.

Predocumentarea – jurnalistul trebuie să verifice dacă informațiile pe care le deține până în acel moment, fac parte din realitate și dacă sunt adevărate. Filtarea și verificarea sinformaților sunt două lucruri esențiale. Când aceste lucruri sunt îndeplinite, se trece la discutarea cu editorul și se ia decizia dacă investigația se face sau nu. Decizia da materialul de investigație pe tv, îi aparține editorului.

Planul de acțiune și schițarea lui – dacă decizia de a începe investigația propriu-zisă este afirmativă, jurnalistul are nevoie de un plan de acțiune. Acesta cuprinde pașii pe care jurnalistul îi are de urmat. Apoi el trebuie să își facă un inventar, o listă cu documentele de care are nevoie, persoanele cu care trebuie să vorbească și locurile în care trebuie să ajungă. Acest plan poate fi împărțit în două, harta ideilor și inventarul surselor posibile.

Apoi are loc adunarea informațiilor pentru material, filmarea propriu-zisă. Pasul final, fiind editarea, montarea investigației și plasarea ei în emisiune.

Consultarea și utilizarea internetului. Tehnologia a evoluat în ultimii ani, iar principalul avantaj îl constituie viteza și rapiditatea cu care informațiile ne sunt oferite. Așadar, internetul este o unealtă indispensabilă, însă nu suficientă pentru jurnalismzul de investigație. Ea oferă o cantitate foarte mare de informație, într-un timp scurt, dar are și marele dezavantaj că informațiile pot fi false. Astfel că trebuie să facem o verificare și o evaluare atentă, a acestora. „libertatea de exprimare este foarte bună, dar pentru a fi bine justificată, opinia are nevoie de informație, de fapte verificabile și de puncte de vedere opuse.”

Jurnalismul de investigație trebuie să aibă probe pentru tot ceea ce afirmă, arată sau demonstrează. Documente originale sau copii, surse audio, video sau scrise, toate acestea sunt necesare. În primul rând pentru jurnalistul însuși, apoi pentru a da dovadă de credibilitate în fața publicului, veridicitate materialului, dar și pentru instanță, în cazul că se ajunge acolo.

Plasarea investigației în context

Jurnalismul de investigație nu povestește și relatează un smplu subiect, fapt sau caz. El marge mai departe de atât și prezintă lucrurile mai profund. În carte, autorii afirmp că dincolo de un abuz obișnuit stau:

„Mecanismele prin care el devine posibil;

Gaură în sistemul legislativ;

Paralizia aparatului de Justiție;

Înseși autoritatea care provoacă, tolerează sau instituționalizează pur și simplu abuzul.”

În general, investigația denunță un fenomen social, economic sau politic. Însă sunt cazuri, în care, se vizează o problemă de igienă socialp, care poate da impresia că nu este relevantă pentru un întreg sistem. O situație particulară, aparent izolată, poate duce la generalizare. În carte, autorii prezintă un exemplu menit să ajute și la înțelegerea acestui lucru. Dacă anchetăm un demintar care face anumite ilegalități, acest lucru nu este un fenomen, dar constituie un semnal de alarmă, iar scopul anchetei constiuie prevenirea ca un astfel de fapt să nu se mai repete. Totodată spulberă ideea că în baza jocului politic, un infractor poate să parvină la o demnitate publică și prevestește declanșarea unui fenomen nefast. Jurnalistul trebuie să analizeze amploarea, consecințele și beneficiile pe care el o desfășoară.

Sursele jurnalismului de investigație

În cartea „jurnalismul de investigație”, sursele sunt prezentate ca un element fundamental în jurnalismul de investigație, acestea reprezintă modul prin care jurnalistul preia informațiile. Autorii le-au împărțit în două categorii: surse materiale și orale. Cele materiale se referă la informațiile găsite pe un supor palpabil. Aici intră documentele, înregistrările audio sau video, paginile web și internetul. Teoretic, ele sunt cele mai sigure surse, deoarece sunt considerate probe. „Sursele orale sunt cele care furnizează informații pe cale verbală.” De aici fac parte oamenii, care prin diferite moduri, inteviuri, declarații oficiale, simple mărturii, furnizează informații despre un subiect sau o temă. Un lucru important aici, este faptul că aceste surse pot să își schimbe oricând declarațiile și este bine ca să le înregistrăm sau filmăm și să fim atenți la interesul pe care îl urmpresc. Ele sunt cele care aduc un plus de credibilitate materialelor de presă. Sursele orale se mai împart pe trei niveluri, în funcție de posibila lor atitudine fașă de subiectul cercetat:

Expertul – constituie sursa cea mai credibilă. Este o persoană neimplicată direct, dar care are suficiente cunoștințe despre subiect și poate emite o perspectivă, dar și o opinie credibilă și care ajută.

Surse partizare – reprezintă părțile implicate în subiect și care sunt totodată și protagonoști. Aici apare problema subiectivității. Dar și faptul că ele pot avea un interes ascuns, iar informațiile pot să fie false.

Surse de interes uman – persoanele neimplicate direct, dar care au totuți o legătură cu subiectul. Fie că au suferit de pe urma lui saz au doar experiențe asemănătoare.

„Observația personală este o resursă mai puțin folosită în jurnalismul de investigație, ea fiind prezentă mai mult în reportaje.” Avantajul pe care această resursă îl are, este faptul că jurnalistul este prezent acolo, la fața locului, dă credibilitate materialului, dar adună și informații prețioase.

Genurile nobile: ancheta și reportajul

Între genurile jurnalistice, ancheta este considerată structura cea mai complexă, mai dificilă și uneori chiar mai scumpă. Anchetele jurnalistice sunt genuri publicistice în care sunt prezentate rezultatele unei cercetări care a fost efectuată pe teren. Acestea, reprezintă totodată produsul finit al jurnalismului de investigație, care ilustrează dezvăluirea unor fapte ce afectează în mod negativ interesul public. „Anchetele TV sunt, de regulă, concepute astfel încât să aibă o introducere care să capteze atenția. Ele trebuie să se bazeze pe o structură circulară, respectându-se principiul unității dramatice, ca materialul montat și difuzat să constituie un tot întreg și indivizibil. […] Ancheta în televiziune e un lucru complicat și cere din partea redacției anumite investiții.”

Anchtea de televiziune reprezintă genul care investighează problemele realității, în care participă persoanele implicate, cu scopul de a formula concluzii convingătoare, în diferitele subiecte de interes larg, prin prezentarea unor informații veridice. De cele mai multe ori, ancheta vine să elucideze un caz, să facă lumină asupra unor fapte sau evenimente. Jurnalistul care se ocupă de material trebuie să aibă grijă să țină cont de ambele părți implicate și de opiniile pro și contra, iar cel mai important lucru e obiectivitatea și discernământul de care trebuie să dea dovadă. „De obicei doar jurnaliștii cu experiență fac anchete jurnalistice.”

Între ancheta de televiziune și cea socială sau juridică, există mai multe diferențe. Cea mai importantă este faptul că ancheta jurnalistică difuzează pe ecran interesele persoanei sau instituției, pentru a reliefa principii generale atitudini umane și pentru analiza unor mentalități sau chiar a unui climat social întreg. Astfel că ea este filmată și concepută pentru un public vast. O anchetă de televiziune bine făcută, nu înseamnă alăturarea unor răspunsuri, după aplicarea unui chestionar, ea investighează prin confruntare un caz, parcurge etapele unei documentări, selectează și evaluează probe pentru a formula o concluzie relevantă subiectului cercetat.

Reportajul de televiziune are o structură narativă, vizează cel mai adesea spectacolul și originalitatea prin stil, ritm și efectele vizuale, însă o anchetă are o natură dirijată, prin criteriile de obiectivitate, competență, credibilitate și autoritate pe care jurnalistul trebuie să le respecte. Au fost cazuri în care unele reportaje de investigație au fost numite anchete, însă autorul Mihai Coman, atrage atenția asupra acestui lucru. El evidențiază faptul că „ancheta autentică pentru televiziune nu se limitează la stadiul de a furniza informații veridice și de a vehicula idei, ci evaluează, restabilește adevăruri, recurgând la probe, și formulează concluzii.”

Ofensivă, dinamică și prin excelență polemică, ancheta împrumută câteva elemente specifice altor genuri jurnalistice, știrea, reportajul, interviu, documentarul, precum elemente de limbaj sau chiar procedee specifice. De la reportaj ancheta preia organizarea logică și narativă a faptelor, de la interviu, preia reconstituirea și tehnicile de filmare a declarațiilor, iar documentarul îi oferă anchetei maniera de abordare completă a problemei, precum și etapele și evoluția subiectului. Un lucru la care ne atrage atenția autorul este faptul că deși ancheta preia aceste lucruri, ea nu trebuie confundată cu un reportaj, într-ucât ea nu descrie, ci confruntă și pledează.

Investigația TV este foarte greu de făcut, implică mult timp, documentare, răbdare, cercetare și costuri ridicate: „Sub raportul costurilor de producție, o investigație TV este, de regulă, mai scumpă decât una din presa scrisă sau de la radio. Mai mult decât atât, ancheta televizuală reprezintă produsul cel mai costisitor dintre toate genurile TV. Pe lânga multe alte impedimente și riscuri cu care se confruntă, aceasta ridică probleme privind rentabilitatea ei comercială.”

Tipuri de anchete jurnalistice

Jacques Mouriquand diferențiază patru tipuri de anchete.

Prima este ancheta de actualitate, care înseamnează un evenimet cu tot ce cuprinde el: fapte și declarații, însă cauzele sau anumite efecte și responsabilități nu sunt aprofundate. Informațiile și eventualele suspiciuni sunt sistematizate, astfel cp ancheta de actualitate face doar unele dezvăluiri.

Ancheta de fapt divers are ca scop “contextul în care s-a produs un eveniment, fără însă să găsească posibilii vinovați.” Se iau in considerare dovezi indirecte, mărturii și declarații ale celor implicați sau ale martorilor.

Ancheta magazin își propune să trateze un subiect pe o problemă deja întâmplată sau pe anumite problem cu care noi ne confruntpm, zi de zi. Aici intră problema locurilor de muncă, șomajul, cerșitul etc. Acest tip de anchetă scoate în evidenșă aspectele morale și elucidează caurile sociale. Ancheta magazine se apropie de ancheta sociologică, într-ucât ajută la depistarea și rezolvarea unor probleme cu care societatea se confruntă.

Ancheta de opinie se face atunci când reporterii adresează anumite întrebări pe un sibiect anume, iar răspunsurile primate sunt analizate și se formează diferite păreri. Ea se aseamănă cu un somdaj.

Anchta de investigație cuprinde “tot ceea ce ține de un subiect, de la context la cauze, efcte, fapte, declarații și mărturii.” Acest tip de anchetă se îmbină cu interviul, relatarea și portretul. Ea scoate la lumină lucruri ascunse ochiului telespectatorului. Este considerată regina presei. Nu apare în fiecare zi, precum știrile, însă atunci când o fac sunt spectaculoase și atrag mulți privitori. Desigur, acest lucru se întâmplă cu toate materialele de calitate. Ancgeta de investigație nu tratează neapărat un subiect de actualitate, însă principal condiție este ca subiectul să fie unul important, de interes public general.

Diferența dintre ancheta de investigație și celelalte tipuri de anchete, este faptul că în momentul redactării materialului, se pleacă de la concluzie spre idea de bază a subiectului. O altă clasificare vine din partea lui Jose De Broucher care grupează anchetele în două mari categorii: informative și interpretative. Ancheta informativă este cea care identifică posibilele inegalități, infracțiuni și scoate la lumină informații ascunse sau necunoscute. Ancheta interpretativă vizează sensul ascuns sau nespus al unor întâmplări, descoperă semnificația unor fapte și formulează unele judecăți. Astfel că pe baza reanalizei informației și a faptelor se ajunge la un rezultat al investigației, care sunt concluziile.

Reportajul de televiziune – trăsături și particularități

Reportajul de televiziune este o narațiune audiovizuală extinsă, care are ca temă un subiect de interes larg sau de actualitate. Astfel că este modul de comunicare în care este descris spectacolul unui eveniment de interes general pentru public. Ceea ce deosebește reportajul de alte genuri publicistice este calitatea informației, care se află la baza redactării sale. „Reportajul este defapt un raport.” Reprezintă ca și celelalte genuri jurnalistice (interviul, ancheta sau șirea), construcția unitară care are la bază principiile profesionale, de teorie și legitimitate de practică. Acestea sunt: informarea, accesibilitatea, credibilitatea, coerența și claritatea. Însă nu orice informație validă, publicată în presă, poate să constituie subiectul unui reportaj. Jean-Dominique Boucher definiea un reportaj ca fiind:

“O istorie povestită;

Un mod de a atribui semnificații unei povești reale;

Arta de a povesti și de a construe povești cu care suntem contemporani;

Un argument al gestionărilor de emisiuni în sprijinul vizualizării, autentificării, credibilizării informației (în audio-vizual) […] “.

În funcție de formatul emisiunii de difuzare, avem două categorii de reportaje. Prima se referă la reportajul cu o durată de cel mult două minute, care se găsește în interiorul emisiunii de știri. Al doilea tip de reportaj este cel de autor, a cărui durată depășește 10 minute și poate ajunge chiar și la 30 de minute, iar acest material este unul independent.

Funcțiile esențiale ale reportajului sunt două, cea de informare și cea de înțelegere a evenimentului. “Reporterul este prezent la fața locului, ca un martor important, însă profesionist. El nu intervine, ci observă și relatează tot ce se întâmplă.“

Tot ceea ce jurnalistul vede, este redat prin imagini. Astfel că materialul este rezultatul investigării la fața locului. Reporterul informează asupra unor aspecte de interes general, fapte sau evenimente de actualitate. Reportajul presupune pătrunderea sau scufundarea sub evenimentele de suprafață, cu scopul de a surprinde realitatea, care refuză într-un anumit fel să fie dezvăluită. De cele mai multe ori, reportajul restituie o realitate dată, într-o manieră originală și mult mai ușor de înțeles. Atunci când jurnalistul este implicat direct și când se identifică cu unul dintre protagoniști, relatarea la persoana I, aduce un plus de autenticitate și mai ales de credibilitate.

Reportajul combină munca jurnalistică și arta povestitorului, prin implicarea autorului în eveniment și neutralitatea persoanei a III-a. Este “singurul gen publicistic care permite exploatarea mijloacelor stilistice specific prozei”

Pregătirea reportajului cuprinde două etape, pe care jurnalistul trebuie să le respecte. Prima, este dezvăluirea exactă a locului de desfășurare a evenimentului, jurnalistul trebuie să își pregătească scenariul, să știe exact care este tema și personajele. Aici reporterul trebuie să răspundă la cele patru întrebări: „ cine? ”, „ ce? ”, „ unde? ”, „ când? ”. A doua etapă a reportajului o constituie documentarea. Jurnalistul trebuie să fie la curent cu tot ce s-a scris sau aflat despre subiectul respectiv. Să consulte surse academice, dacă este cazul, să studieze contextul mediatic și să facă propria lui investigație pentru a aprofunda și a înțelege mai bine tema reportajului.

Redactarea reportajului este mai mult o etapă de personalizare. Fiecare jurnalist are propria lui viziune asupra redactării materialului. Stilul se transformă defapt într-o combinare de elemente de originalitate, care marchează reportajul și îl face să fie unic și diferit. Un reportaj reușit trebuie să țină seama de:

„ Regula conciziei […]

Intro-ul reportajului trebuie să rețină atenția și să provoace interesul fașă de continuarea subiectului: regula primului cadru șocant creează adesea un impact util în menținerea audienței;

Unghiul de abordare a subiectului trebuie enunțat în primele două minute ale reportajului pentru a asigura coerență formatului

Finalul reportajului nu trebuie să lase loc unor așteptări neonorate […] .”

Există și o regulă de aur în ceea ce privește redactarea unui reportaj. Acesta trebuie să aibă ca prim scop, transmiterea lui către telespectatori, care trebuie să vadă, să audă și mai ales să simtă, ceea ce însuși jurnalistul a văzut, a simțit și a auzit.

În cartea „O viziune despre televiziune”, autorul Nicolae Melinescu vorbește despre structura unui reportaj care cuprinde:

„Intro/video/lead-in;

Narațiunea reporterului;

Sincroane ;

Stand-up/reporter în fața video-camerei;

Extra/sing-out (nu e obligatoriu).”

Intro este o știre-titlu, care introduce subiectul, tema, evenimentul sau protagoniștii într-o formă clară și succintă. Este citită de pe prompterul din studio, de către prezentatorul emisiunii și prezintă informații puternice, care trebuie să atragă telespectatorul. Efectul său asupra publicului, pe lângă atragerea atenției, este informativ, emoțional și câteodată și educativ. Autorul prezintă câteva caracteristici care vizează un intro. Proximitatea, evenimentul prezentat trebuie să fie cât mai aproape de cerințele publicului țintă. Relevanța persoanele publice, instituțiile controversate sau acțiunile cu efect asupra individului, sunt relatări importante. Interesul uman dat de povești spectaculoase sau de succes, sporește atenția publicului.

Sincronul este un fragment de interviu înfăptuit la fața locului, care cuprinde personajele direct implicate și care ne oferă informații relevante. Aici pot să fie autorități, oficiali sau simple persoane.

Stand-up este un fragment de reportaj unde reporterul apare în fața vudeo-camerei, chiar la locul evenimentului. El are rolul de a transmite informații ce nu pot fi spuse altfel, sau pe care imaginile nu le susțin. Totodată poate fi un element de legătură, de la o idee la alta sau de la un loc la altul. Cel mai important lucru, este faptul că stand-up-ul dă credibilitate mesajului, prin prisma faptului că este văzută prezența reporterului la locul evenimentului. Durata unui stand-ul nu trebuie să depășească 18 secunde, trebuie să fie înregistrat într-un loc relevant pentru eveniment și să prezinte informații utile.

Informația de final, extro, este opusul intro-ului. Deși citiă de pe prompter, în studio, de către prezentator, aceasta încheie reportajul și conține o informație, care nu a putut fi inclusă în material.

Tipologiile și funcțiile reportajului

„Reportajul de televiziune trebuie să prezinte prin materialul său, ceva din puzzle-ul destinat să reconstruiască realitatea cotidiană. De aceea din ce în ce mai des, realitatea devine obiectul referențial al discursului mediatic”.

Jean-Dominique Bourcher identifică șase tipuri de reportaj, după criteriul actualității evenimentului:

Reportajul „cald”, prezintă evenimente neprevăzute, precum accidente sau catastrofe, dar și fapte previzibile, transmise în direct.

Reportajul „rece” are loc atunci când precede un tip de eveniment, anunță de obicei deschiderea unui eveniment major.

Reportajul „magazin” nu are ca subiect evenimente sau fapte din realitatea imediată, dar temele abordate au legătură cu aceasta. Aici intră chestiuni despre o comunitate care au legătură cu contextul actualității sociale, administrative, economice și politice.

Reportajul atemporal prezintă de obicei un subiect cunoscut, care este de interes general, precum rasismul, creșterea inflației etc.

Reportajul de urmărire are ca scop stabilirea unor rezultate sau concluzii asupra unui subiect produs recent saz chiar al unei anchete.

Reportajul relocalizat are ca subiect, persoane implicate în evenimente anterioare, asemănătoare cu cele de actualitate care sunt cunoscute deja și în care ele se regăsesc.

O altă tipologie le aparține lui Garverz și Rivers, care evidențiază câteva categorii de reportaje. Reportajul de știri – durează maximum două minute și se regăsește frecvent în jurnalele de știri. Informația transmisă se referă la un subiect sau eveniment actual.

Reportajul de profunzime – este mai complex decît cel de știri. Plasarea evenimentului în context, este o caracteristică importantă și presupune documentarea minuțioasă a jurnalistului. Răspunde la cele patru întrebări fundamentale; „cine”, „ce”, „când”, „unde”.

Reportajul analitic sau de interpretare se străduiește să răspundă la întrebarea „de ce”. Prezintă un subiect profund și își centrează atenția pe dezvăluirea contradicțiilor din interiorul unui eveniment. Jurnalistul este foarte implicat în cercetarea și colectarea informațiilor. După vizionarea unui reportaj analitic bun, telespectatorul ar trebui să știe de partea cui s-a flat reporterul, pe parcursul relatării.

Reportajul de anchetă sau de investigație este „un reportaj al probelor și al argumentelor imbatabile (documente vizuale și sonore, depoziții ale martorilor), de aceea este considerat și sursă a gloriei rapide pentru reporter.).”

Luminița Constantinescu, realizator, TVR, face o diferențiere clară între cinematograf și televiziune, cea din urmă fiind într-o continuă perfecționare. Ea folosește termenul de reportaj artistic de televiziune. Dacă pe micul ecran, nu există un scenariu bun, o regie inspirată ca un cadru pictural și o tensiune dramatică, existp riscul ca telespectatorul să schimbe canalul. Reportajul include în alcătuirea lui și alte forme specifice mass-media, precum ancheta, interviul, declarația și informația. Luminița atrage atenția asupra faptului că nicio informație sau material nu trebuie să se piardă. „Reportajele artistice, legate de evenimente și de personalități, vor rămâne pilonii oricărei arhive din presa scrisă sau audio-video”.

Jean-Dominique Boucher și Pierre Ganz au identificat o serie de funcții, susținute de practica profesiei:

Înțelegerea evenimentului și prezentarea unei informații personalizate;

Relatarea unei realități, într-o manieră originală;

Sensibilizarea publicului și stabilirea unei legături între acesta și jurnalist;

Exprimarea evenimentului relatat și legătura lui cu viața publicului;

Persuasiune și seducție.

Este reportajul un gen literar? Mihai Coman, în cartea „Manual pentru Jurnalism”, susține că un reportaj este scris cu scopul de a fi difuzat. Un alt scop important este legat de funcția de a informa în legătură cu un eveniment sau fapt, petrecut recent și care are un interes general. Într-adevăr redactarea lui presupune câteodată folosirea unor procedee care țin de stilistică și care sunt specifice prozei. Acest lucru însă, nu este suficient pentru a încadra reportajul printre genurile literare. Statutul social și funcțiile de comunicare ale reportajului, îl diferențiază clar de proză. Reportajul împrumutând doar unele procedee specifice literaturii, care nu afectează calitatea lui de gen jurnalistic.

Unghiul de abordare al genurilor nobile

Unghiul de abordare în materialele tv, fie reportaje, anchete sau investigații, reprezintă perspectiva din care este prezentat subiectul sau evenimentul respectiv. El nu trebuie confundat cu părerea jurnalistului în legătură cu faptele relatate și nici cu atitudinea lui față de subiect. Definiția unitară data de autor este : “unghiul de abordare este un singur aspect al subiectului care poate fi abordat având ca scop lămurirea fondului problemei.” Unghiul de abordare reprezintă pentru jurnalist un ghid care îl ajută să selecteze, ierarhizeze informația și să accentueze informațiile alese, în raport cu perspectiva pentru care el a optat. Rolul acesteia este de a-l ajuta pe cititor, să înțeleagă mai bine mesajul.

În general, unghiul de abordare poate fi privit din trei perspective. Prima se referă la realitatea obiectuală, adică relatarea unui eveniment din punct de vedere tehnic. A doua perspectiva se referă la modul în care acționează autoritățile și la declarațiile oficiale ale acestora, în legătură cu subiectul respective. Ultima este prezentarea faptelor din perspectiva celor implicați direct, victimele. Aici există o implicare emoțională puternică și face ca materialul să fie mai subiectiv.

Investigația, acheta jurnalistică și reportajul de televiziune nu sunt altceva decât un scenariu narativ, care au început, cuprins și încheiere, în care o poveste din realitate este foarte bine spusă. Toate aceste elementele alcătuiesc cele trei tipuri de emisiuni pe care se bazează studiul meu de caz. Aceste genuri jurnalistice, au în final același scop, acela de a informa și de a prezenta realitatea exact așa cum este ea, cu bune și cu rele. Cu ajutorul lor, putem înțelege și percepe mai ușor lucrurile din jurul nostru, fie că este vorba de fenomene sociale, lucruri ascunse ochiului public sau povești de viață ale unor oameni. “Se spune adesea că presa este primul strat, brut al istoriei, dimpotrivă, jurnalismul de investigație oferă primul strat, brut al lagislației.”

Corupția

Nu puteam să închei partea teoretică, fără a explica puțin, un fenomen social foarte discutat în zilele noastre. Corupția este prezentă în mai toate domeniile și este practicată de la oameni obițnuiți, la cei mari care ne conduc.

Cuvântul “corupție” are rădăcini în latină și provine de la verbul “rumpere”, care înseamnă a rupe. Desemnează o fisură, o rupere, o infracțiune. Această rupture poate consta “în încălcarea unei reguli morale sau a unui cod social, de conduit, ori, cel mai adesea a unei reglementări administrative.”

Corupția îmbracă nenumărate forme și aspect. Pornind de la conceptual de birocrație ideală, enunțat de M. Weber, se formulează o nouă definiție “corupția poate fi definite ca fiind o încălcare intenționată a principiului nutralității.”

Acest lucru se referă la faptul că relațiile familiale sau personale, nu trebuie să afecteze deciziile funcționarilor din administrație sau ale agenților economici.Cu alte cunvinte, corupția apare atunci când pentru luarea unei decizii, se exercită o influență și o presiune subiectivă. Fie că este vorba de influență de tip emotional sau de tip material.

Acesta a devenit în ziua de azi, un adevărat fenomen social negativ, o maladie a unui sistem bolnav. Câțiva factori generali care au cauzat apariția corupției în România:

Cauzele economice – sărăcia, nivelul de trai scăzut, criza economică, șomajul, incompetența unor oameni aflați în conducerea statului etc.

Cauzele morale – dorința de îmbogățire prin mijloace rapide și fără muncă, lăcomia, unele mentalități preluate din regimul communist, lipsa unei legislații aspre, factorul de putere etc.

Toate acestea sunt motivele care favorizează corupția, iar cel mai popular domeniu unde se vorbește despre corupție este zona politicului.

Studiul de cercetare realizat prin analiza emisiunilor

Aparatul metodologic folosit în lucrarea de cercetare

Formularea ipotezei și a întrebărilor de cercetare

Am pornit de la ipoteza că:

Anchetele jurnalistice televizate și reportajele implicate de profil dezvăluie o realitate mai profundă și mai apropiată de viața oamenilor.

Am formulat apoi două întrebări de ceretare, menite să mă ajute în cercetare:

Subiectele abordate în emisiuni fac parte din realitatea de zi cu zi ?

Temele prezentate în reportaje, anchete și investigații sunt exact îngrijorările exprimate de români, în studiul realizat de IRES, în aprilie 2015 ?

Un studiu, publicat în aprilie 2015, de către Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), arată care sunt principalele probleme cu care se confruntă România, în momentul actual. Acestea sunt corupția, menționată de 30% dintre respondenți, și sărăcia, menționată de 28 % dintre respondenți. Cele două probleme sunt urmate de alte îngrijorări, pe care românii le au, 8% – consideră starea precară a economiei, 7% – rata șomajului, iar starea sitemului de pensii este menționată de 6% dintre respondeți. Pe lângă acestea, în proporții mai mici, au fost menționate și alte probleme precum starea infrastructurii de transport, criza guvernamentală, starea agriculturii, lipsa locurilor de muncă și consumul sau traficul de droguri, dar și prețul carburanților. Problema sărăciei și a excluziunii sociale, este o preocupare a 65 % dintre respondenți, iar 63% sunt preocupați de riscurile alimentare și accidentele rutiere.

În septembrie 2011, un alt studiu IRES, arăta care sunt principalele îngrijorări ale românilor. Nivelul corupției, sistemul de sănătate, salariile și diferența majoră dintre oamenii bogați și cei săraci, constituie cele mai importante îngrijorări ale celor 80% din respondenți.

Însă acestea nu erau toate problemele care îi macinau pe români. Sistemul de pensii, șomajul, aspectele mediului înconjurător și poluarea sunt îngrijorările mai mici ale oamenilor. Lipsa locurilor de muncă, constituie cea mai importantă problemă a țării în viziunea românilor, 17% din respondenți au menționat acest lucru. Printre problemele personale ale românilor, 23% din respondenți au declarat că cea mai importantă, este starea materială și anume, lipsa banilor. Când vine vorba de fericire, 47% sunt nefericiți și 40% sunt fericiți, iar 12 % nu se consideră nici una, nici alta. Principalele motive pentru care 4 din 10 români nu se simt în siguranță sunt infracționalitatea, greutățile financiare și nesiguranța locului de muncă. Urmate apoi de corupție, problemele cu care se confruntă țara și problemele de sănătate. O mare parte din români, 8 din 10 persoane, cred că oamenii încearcă să profite unii de pe urma altora.

Datele culese și pregătirea analizei

Datele culese sunt din arhivele emisiunilor analizate, cu ajutorul computerului. Am vizionat cele trei emisiuni, cu tot ceea ce ele implică, reportaje, anchete și investigații, pe o perioadă de trei luni de zile. La fiecare material analizat, am notat toate impresiile și lucrurile constatate atunci. Cum este reflectată realitatea în fiecare material, despre ce sunt materialele, din ce domenii fac parte, ce fenomene sociale implică, prezintă subiecte negative sau pozitive etc. Apoi am revizionat toate emisiunile la rece, pentru a putea înțelege mai bine și mai profund materialele și pentru a vedea dacă mi-a scăpat ceva sau dacă mi s-au schimbat anumite observații.

Instrumentul folosit este grila de analiză, metodă cantitativă. Aceasta este folosită pe cele trei emisiuni alese.

Grila de analiză este următoarea:

Tematica subiectelor abordate;

Domeniile din care sunt alese subiectele;

Tipologia personajelor ce animă această lume;

Mesajul transmis și semnificația unor imaginii (pozitiv/negativ, optimist/sceptic);

Forme ale corupției dezvăluite și prezentate în material;

Unghiul de abordare al reportajelor și anchetelor (al cetățeanului, instituțional, al autărităților, subiectiv/obiectiv).

Descrierea emisiunii „În premieră”

„În premieră” este o emisiune de anchete și reportaje, difuzată în fiecare duminică, de la orele 21.00, pe Antena 3 și în reluare vineri de la orele 23.00. Este prezentată de către Carmen Avram, care este și realizatorul emisiunii. “În premieră” a fost înființată în martie 2011 și are 8 sezoane. Echipa emisiunii cuprinde 22 de membrii, printre care 10 reporteri, 4 operatori și 2 editori de montaj.

În 2014, “În premieră”, a fost considerată cea mai premiată emisiune de reportaje și anchete din România.Timp de trei ani consecutivi, 2011-2013, a primit premiul special al juriului The AIB's International Jurz Highlz Commends, acordat la gala premiilor International Media Excellens Awards pentru trei materiale diferite. În cadrul New York Festivals, ” În premieră”, a luat medalia de aur. Însă ei consideră că cea mai mare realizare a lor este nominalizarea la Premiile Emmy din 2014. Au mai primit și premii naționale, premiul APTR. La categoria “Condiția umană”, din partea Revistei Flacăra au orimit premiul pentru professionalism, iar din partea Cilegiului Medicilor, premiul pentru cel mai bun reportaj medical. Până în present emisiunea are 9 sezoane.

Antena 3 este un canal de televiziune de nișă din România. A fost lansat în 27 iunie 2005, iar directorul general al postului este Mihai Gâdea. Antena 3 este un canal privat, dedicat știrilor și face parte din grupul Intact al cărui lider este Dan Voiculescu. Postul este singurul din România, afiliat la CNN International.

Perioada de analiză a emisiunii este 28 septembrie 2014 –21 decembrie 2014. În total sunt 11 ediții și 18 materiale. Fără publicitate, emisiunea are o durată medie de 45 de minute. Însă pe tv, cu publicitate, emisunea tine 60 de minute, echivalentul la o oră.

Scurtă descriere a emisiunii “România, te iubesc”

„România, te iubesc!” Este o emisiune bazată pe anchete, investigații și reportaje, prezentată de Cristian Leonte. Este difuzată pe postul de televiziune generalist Pro Tv, în fiecare duminică de la orele 18.00 și în reluare luni de la ora 10.00. Mai este difuzată și pe ProTv Internațional, în fiecare duminică de la orele 22.00. „România, te iubesc!”, mai poate fi urmărită online pe www.voyo.ro. A fost înființată în septembrie 2008 și este un program marca Știrile Pro Tv. Până în prezent, emisiunea are 15 sezoane. Echipa „România, te iubesc!”, cuprinde pe lângă realizatorul emisiunii și 5 corespondenți ProTv, 5 operatori de imagine, 5 editori de montaj și un documentarist. În descrierea lor, ei suțin că își propun prin această emisiune să arate românilor ceea ce nu se vede cu ochiul liber și să facă dezvăluiri remarcabile.

A luat numerose premii naționale și internaționale. În 2011 a luat Premiul de excelență în jurnalism acordat de International Advertising Association și premiile VIP, România. Un an mai târziu a primit premiul pentru cea mai bună Emisiune de Reportaje, TV mania, România și premiul Radar de Media pentru cea mai bună Emisiune Informativă. În 2013 a primit o nominalizare International Emmy Award, iar în 2014 a primit din nou premiul Radar de Media pentru cea mai bună Emisiune Informativă.

ProTv este un post de televiziune generalist, privat și face parte din grupul Central European Media Enterprises. Lansarea lui a avut loc pe 1 decembrie 1995, iar în 2012 ProTv a fost cel mai vizionat canal de televiziune.

Analiza se face pe perioada 28 septembrie 2014 –21 decembrie 2014. Acest interval de timp, cuprinde 12 ediții și 18 produse jurnalistice.

„Dosarele DNA” – scurtă descriere a emisiunii

„Dosarele DNA” este o emisiune care prezintă povestea nespusă a fraudelor de milioane de Euro și a cazurilor de corupție din România. Este difuzată în fiecare luni de la orele 21.30 pe postul Prima Tv. „Dosarele DNA” este marca Focus și este prezentată de Marius Saizu, jurnalist de investigație. Debutul emisiunii a fost pe 25 noiembrie 2014 și este abia la primul sezon. Tema tratată în emisiune este una foarte la moadă, care are un interes general ridicat și anume corupția.

În ultimii ani, în România, s-au deschis multe dosare și au fost multe cazuri de corupție. Emisiunea are ca scop explicarea pe înțelesul tuturor a tot ce conțin aceste cazuri și dosare, de la oamenii implicați, la probe, martori și la prejudiciile aduse statului româan. Povestea completă din spatele cazurilor de corupție și a traficului de influență, care sunt încheiate în prezent și asupra cărora instanța supremă a dat o sentință definitivă și irevocabilă. Acestă emisiune oferă publicului un alt tip de informație și emoție

Prima Tv este o televiziune generalistă, privată, din România, care s-a lansat pe 17 decembrie 1997.

.

Aplicarea grilei de analiză pentru emisiunea „În premieră” și prezentarea analizei în sine

Vizionarea emisiunii și aplicarea grilei de analiză au dus la prezentarea fiecărui produs jurnalistic. Pentru ca citirea și înțelegerea textului să fie mai ușoară, am decis ca materialele analizate în fiecare ediție a emisiunii, să fie puse într-un subcapitol.

“Condamnați la moarte” și “Cei mai iubiți dintre pământeni”

„Condamnați la moarte” – ancheta. Data 28 septembrie 2014, durata 26 de minute. Domeniul: sănătate. Tema: Singurul spital din România destinat bolnavilor cu discopatie musculară a fost închis în anul 2011. Spitalul se afla în Vâlcele, județul Covasna și depindeau de el 35.000 de bolnavi. Bolnavii au fost mutați de către oficialii de atunci într-o clinică mai bună, la Întorsura Buzăului. Problema este însă că acolo este locul cel mai friguros din țară, iar acest lucru este dușmanul numărul unu al bolnavilor de discopatie musculară. Din această cauză, cei mai mulți nu pot să își facă tratamentul acolo și rămân acasă, ba chiar mai mult un copil a murit în acea clinică din cauza presiunii atmosferice și a frigului. Personajele: victimele la propriu și la figurat ale sistemului de sănătate din România, dar și a nepăsării oficialilor. Deși sunt niște luptători. Bolnavii mor cu zile, din cauza poziționării spitalului în acel loc. Mesajul: Indiferența criminală a autorităților face victime. Penrtu a da bine la buget, bolnavii de discopatie musculară nu mai pot să se trateze. Statului nu îi pasă de cetățeni și îi omoară cu propria intenție. Lângă fostul spital din Vâlcele, Elena Udrea, Ministrul Transporturilor în 2011, a deschis o bază de tratament balneară. Imagini triste cu oamenii bolnavi în cărucioare cu rotile care povestesc despre ceea ce oficialii le-au făcut prin mutarea spitalului. Oameni care refuză să meargaă la tratament la Întorsura Buzăului, deoarece acolo starea lor se agravează. Unghiul de abordare: cel al cetățeanului care este o victimă, care acuză autoritățile pentru nepăsare și care au dovezi în acest sens.

„Cei mai iubiți dintre pământeni” – reportaj. Data 28 septembrie 2014, durata 24 de minute. Domeniul: cultural – istoric. Tema: Marin Preda, Mihail Sebastian și Emil Cioran, Trei mari scriitoti ai României. Povestea femeilor din spatele lor, care i-au influențat în operele lor. Mărturisirile lor despre oamenii din spatele cărților. Personajele: Aurora, prima soție a lui Marin Preda, care a influențat opera „Moromeții” și „Cel mai iubit dintre pământeni”. Nadia, una dintre iubitele lui Mihail Sebastian. Au fost despărțiți de părinții ei, însă au vorbit mult timp prin scrisori. Friedgrad, ultima iubire a lui Emil Cioran, care a scris o carte după moartea acestuia, intitulată O iubire a lui Emil Cioran. Mesajul: Trebuie să ne cunoaștem cultura, istoria și marii scriitori români. Bărbatul era diferit de filozof. Imagini pozitive cu cele trei femei care povestesc și își amintesc de cei trei mari scriitori ai României. Unghiul de abordare este subiectiv, cel al persoanelor implicate care își povestesc propria experiență.

„Cobaii lui Mengele”

„Cobaii lui Mengele” – investigație. Data 05 octombrie, durata, 45 de minute. Domeniul social – istoric. Tema: torturile și experimentele doctorului Iosif Mengele, în perioada celui De-al Doilea Război Mondial, asupra unor copii, printre care și români. Locul acestor orori a fost lagărul de exterminare Auschwitz. Declarațiile unor personaje care au trecut prin acest lagăr și care aum își amintesc cu durere tot ce s-a întâmplat atunci. Mesajul a fost unul cât se poate de clar, istoria pe care noi românii o avem este una destul de dură, dar pe care trebuie cu toții trebuie să o cunoaștem. Tipologia personajelor, victime, pshihologi, istorici. Unghiul de abordare din pespectiva cetățeanului, puțin subiectiv (declarațiile victimelor), independent.

„România bună de muls” și „Vise croite la Hollywood”

„România bună de muls” – reportaj. Data, 12 octombrie, durata, 33 de minute. Domeniul, zootehnia și o parte din industrie. Tema: Povestea unor fermieri români care încearcă să își creeze propriile lor afaceri din care să ducă o viață decentă.. Statul român nu ajută fermierii să se dezvolte. Susține mai mult investitorii străini. Mesaj: România este exploatată, fără ca cineva să intervină. Perspectiva de abordare este a cetățeanului care se îmbină cu perspectiva economică. Personajele și imaginile cu declarații ale fermierilor români, dar și ale celor străini, scot la iveală lucruri negative ale sistemului din România. Unghiul de abordare este cel al cetățeanului, victimă al unui sistem cu carențe grave.

„Vise croite la Hollywood” – reportaj. data, 12 octombrie, durata, 12 minute. Domeniul social. Tema: povestea unei românce, Lorena Sârbu, care a ajuns un designer de modă foarte cunoscut la Hollywood. Mesaj: orice vis poate fi îndeplinit prin muncă și voință. Personaje: Lorena Sârbu este un model, demn de urmat. Unghiul de abordare este unul subiectiv. Este un reportaj pozitiv.

„România sacrificată” și „Lumina din ea”

„România sacrificată” – anchetă. Data, 19 octombrie 2014, durata, 32 de minute. Este vorba de o investigație sub acoperire, multe imagini sunt filmate cu camera ascunsă. Domeniul: zootehnie, industria cărnii și comerțul cu animale. Tema: vitele și oile crescute în România sunt torturate și ucise în condiții inumane în piețele din Orientul Mijlociu. Pe lângă aceste lucruri, în anchetă este vorba de tranzacții ilegale cu animale pe teritoriul României, evaziunea fiscală, spălare de bani și corupție. Mesaj: ignoranța, indiferența și lipsa de respect îi face pe cei de la guvernare, direct responsabili pentru falimentarea firmelor românești, evaziune fiscală și de animalele ucise cu cruzime. Tipologia personajelor: fermieri români, care sunt victime, persoane implicate în afaceri ilegale cu animale, agresori. Multe imagini sunt blurate (imagini cu animale torturate), pentru că sunt prea șocante.

„Lumina din ea” – reportaj. data 19 octombrie, durata, 12 minute. Domeniul social. Tema: povestea româncei, stabilită în Oslo, Călina Pandele, un artist foarte cunoscut în lume, pictând cu lumină. Mesaj: poți să reușești să faci lucruri remarcabile în viață și niciodată să nu uiți de unde ai plecat. Dacă îți urmezi visul și muncești, ajungi acolo unde și-ai dorit. Personaje: protagonista Călina Pandele, care constituie un model pentru societate. Imagini colorate, pozitive, care te încarcă cu energie. Unghiul de abordare este unul subiectiv.

„Țara neurnită” și „România dus – întors”

„Țara neurnită” – reportaj. data de 26 octombrie, durata, 34 de minute. Domeniul: politic. Tema: campania electorală ale alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014, care nu ajunge și în satele românești. Povestea este construită în preajma satelor sărace, în care alegătorii primesc doar promisiuni și atât. Peste 2000 de așezări din România, nu au curent electric. Perspectiva de abordare este cetățeanul și domeniul politic. Personajele, alegătorii care sunt nemulțumiți de politicieni, sunt sătui de minciuni și promisiuni deșarte. Mesaj: drumul politicienilor de la promisiune la faptă e infinit.

„România dus – întors” – reportaj. data 26 octombrie, durata 11 minute. Domeniul: politic. Tema: povestea candidatului la președenție din anul 2004, Lia Roberts, care a fost forțată să se retragă. I s-au pus multe piedici de către adversari, în campania electorală. Mesaj: În sistemul politic sunt probleme care trebuie îndreptate. În acest domeniu se joacă dur și murdar, iar părerea victimei este că în România, politicienii urmăresc doar un singur scop: interesul personal. Unghiul de abordare este cel al păgubitului.

„Despre fericire și alte chestii”

„Despre fericire și alte chestii” –reportaj. data 09 noiembrie 2014, durata 46 de minute. Domeniul: sănătate. Tema: Lipsa de aparatură vitală, medicamente și personal de la Institutul Oncologic din București. Copiii bolnavi de cancer din România sunt tot mai mulți de la an la an și au nevoie de această aparatură. Deși poveștile lor sunt greu de imaginat, ei învață în spital să ia totul ca pe un joc. Personajele principale sunt copiii bolnavi de cancer care sunt niște eroi în lupta cu supraviețuirea. Doctorii și voluntarii din institut sunt eroii copiilor, dar și a părinților, care le mulțumesc pentru tot ce fac pentru copii lor. Mesajul: Acești copii au nevoie de un aparat de zeci de mii de euro care ar putea salva multe suflete și pentru care Ministerul Sănătății nu a găsit bani până în acest moment. Unghiul de abordare este cel al cetățeanului, respectiv copiilor bolnavi de cancer, care se transformă din victime în adevărați eroi pentru viața lor.

„Viață pentru doi” și „România meine liebe”

„Viață pentru doi” – reportaj. Data 23 noiembrie 2014, durata 23 de minute. Domeniul: sănătate – transplanturi reușite. Tema: În urma unui transplant, cel care primește organele preia diferite obiceiuri sau trăiri ale donatorului. Personajele sunt oameni care au primit diferite organe care le-au salvat, dar și schimbat viața. Ei se transformă din victime în mici eroi. Doctorii, sunt cei care luptă să convingă apropiații unor rude aflate în moarte cerebrală să doneze organele. Mesajul este acela că o viață care se sfârșește poate salva mai multe vieți. Se mai vorbește despre un fenomen care se numește memorii celulare, așadar nu numai creierul, ci și organele noastre ne transmit mai departe trăirile. Unghiul de abordare este subiectiv, omul care își povestește propria experiența de viață.

„România meine liebe” – reportaj. Data 23 noeimbrie 2014, durata 25 de minute. Domeniul istoric, social, dar și cultural. Tema: Din 600.000 de sași din Transilvania, în anii 90, au plecat 90 % din ei în alte țări. După 25 de ani, ei se întorc să iți viziteze locurile natale, iar unii chiar rămân aici. Personajele: Sașii care au plecat și care acum se întorc, precum și cei care au rămas în România, își povestesc motivele pentru care au plecat. Mesajul: Sunt câțiva sași care deși au plecat demult timp din România, s-au întors pentru a contribui la o schimbare în bine. Vor să construiască o comunitate nouă, într-o lume veche. Unghiul de abordare este din cel al cetățeanului (sasului), care își spune propria poveste.

„Asasini fără frontiere”

„Asasini fără frontiere” – investigație. Data 30 noiembrie 2014, durata 46 de minute. Domeniul: social. Tema: asasinate la comandă, bani murdari, rețele transnaționale de asasini plătiți, mafia din Rusia, toate acestea sunt fapte reale. Reporterii organizației RISE Project au făcut o investigație despre aceste lucruri care se leagă între ele și care în 2012 au făcut la București o victimă colaterală. Personajele: victimele asasinate care sunt anchetate, suspecții principali, dușmanii posibili ai victimelor. Scene parcă desprinse din filmele americane. Mesajul: În Republica Moldova s-au descoperit oameni periculoși, care au legătură cu mafia rusească. Afacerile murdare, evaziune fiscală, asasini plătiți toate ies încet la iveală. Este o lume periculoasă pe care nimeni nu poate să o oprească. Imagini blurate cu victimele asasinate, multe schițe pentru a înțelege legăturile între oamenii implicați. Mărturii, dar și amenințări pentru reporterii care au realizat investigația. Unghiul de abordare este cel din prisma autorităților, deoarece s-a făcut o investigație în adevăratul sens al cuvântului, dar și din prisma victimei care își caută dreptatea.

„O istorie romanțată” și „Cu ei ne facem bine”

„O istorie romanțată” – reportaj. Data 07 decembrie 2014, durata 31 de minute. Domeniul: social și istoric. Tema: romii din Soroca (Republica Moldova), își spun propria istorie, dar și preferințele politice. Au tradiții bine păstrate, legende despre cum s-au stabilit ei acolo și se mândresc cu palatele construite de ei. Personajele: povestea este construită în jurul baronului rom din Soroca, care povestește tot ce știe el despre istoria lor. Mesajul: Indiferent de etnie, toți trebuie să ne cunoaștem istoria și să fim buni patrioți. Imagini din arhive cu romi, mărturisiril baronului care arată ca Moș Crăciun, imagini cu satul, cu palatele luxoase. Unghiul de abordare, din perspectiva cetățeanului, a personajului direct implicat.

„Cu ei ne facem bine” – reportaj. Data 07 decembrie 2014, durata 17 minute. Domeniul: sănătate. Tema: Pierderea medicilor din sistemul medical, în 25 de ani, 18.000 de medici au plecat în străinătate. Însă, apare un nou val de medicină spectaculoasă cu medici tineri. În două clinici private din București se fac opertații spectaculoase și complicate, unice în țară. Personajele: doctori chirurgi, neurochirurgi și oftalmologi, care au studiat în străinătate, dar care se întorc în țară și pun în aplicare lucrurile învățate în afară. Sunt adevărați eroi pentru sistemul de sănătate din România. Mesajul: Se pot face lucruri frumoase care pot schimba vieți și în clinicile din România. Trebuie să prețuim medicii tineri care sunt buni și care vor să ajute și să nu îi lăsăm să plece în străinătate. Trebuie să ne trezim la viață. Imagini pozitive cu oamenii care s-au vindecat cu ajutorul acestor doctori, mărturiile medicilor. Unghiul de abordare este subiectiv, povestea medicilor românia care s-au întors în țară pentru a aplica tot ce au învățat în străinătate. Reportaj pozitiv.

„Poftă bună la otravă” și „O menire sfântă”

„Poftă bună la otravă” – reportaj. Data 14 decembrie 2014, durata 30 de minute. Domeniul: agricultura, industria alimentară și apicultura. Tema: Alimentele și legumele moderne ne fac mult rău. Legumele bio vs legumele hibrid. Fructele de pădure din România sunt foarte căutate în străinătate, în special în Germania. Personajele: Fermierii care lucrează eco și cei care lucrează cu chimicale. Culegătorii de fructe de pădure, cei care le exploatează și nemții care le ambalează și le vând în Germania. Apicultorii care vând mierea pe bani puțini străinilor. Mesajul: Suntem tot mai mulți și tot mai greu de grănit, ceea ce duce la fabricarea alimentelor artificiale care fac rău organismului. Avem cel mai mare potențial agricol de pe continent, însă nu știm să îl valorificăm. Mesaj de alarmă pentru autoritățile care ar putea face ceva în acest sens. Perspectiva de abordare este cea al cetățeanului care este atât victimă a sistemului, dar și erou pentru străinii care se folosesc de marfa din România. Imagini cu mărturiile celor implicați, cu legumele bio și cele hibride, cu fructele de pădure din țara noastră, imagini pozitive, dar și negative.

„O menire sfântă” – reportaj. Data 14 decembrie 2014, durata 20 de minute. Domeniul: religios. Tema: povestea specială a patru surori care pictează icoane. Ele se roagă în timp ce pictează și susțin că există o legătură între viața interioară și chipurile sfinților. Personajele: cele patru surori care au un dar special, ele pictează aproape perfecționist, fără ca cineva să le învețe acest lucru și pictează chipurile sfinților din imaginație, fără să aiba vreun model. Mesajul: Există oameni speciali, credincioși, care au un har și o pveste care îți dă energie pozitivă. Ele au participat și la olompiade naționale de pictură religioasă. Sunt extrem de modeste și sunt considerate un model pentru societate. Imagini pozitive, cu icoane viu colorate și cu chipul unor sfinți. Unghiul de abordare este subiectiv, cele patru surori iconare își împărtășesc propria lor experiență de viață.

„Ultima misiune: Revoluția română”

„Ultima misiune: Revoluția română” – anchetă. Data 21 decembrie 2014, durata 46 de minute. Domeniul: istoric. Tema: adevărul despre revoluția din 1989 din România care a fost cea mai sângeroasă din Europa. Au murit peste 1000 de oameni, dintre care trei jurnaliști străini și alți șase au fost răniți. Nici până în ziua de azi nu s-au găsit vinovații pentru acest măcel. Totul este o capcană de minciuni și mărturisiri care nu sunt luate în seamă. Personajele: cei care au luat parte la revoluție, jurnaliști, fotografi, operatorii de imagine români, dar și străini. Mărturisirile halucinante ale jurnaliștilor străini, care au văzut moartea cu ochii și chiar pe propriul coleg care a fost omorât în în fața lor, la revoluție. Mesajul: trebuie să ne cunoaștem istoria, iar cei care sunt vinovați pentru cei peste 1000 de morți, dintre care 100 de copii să fie trași la răspundere. Sunt dosare întregi, cu probe care dovedesc vinovăția unor persoane, dar care nu au dus la niciun rezultat. Prietenii și rudele jurnaliștilor uciși caută și azi răspunsuri, de ce și de cine au fost uciși cei trei. Imagini cutremurătaoare de atunci (din arhive), cadavre mutilate, oameni speriați, reconstituire, înregistrări. Unghiul de abordare al cetățeanului care este o victimă și care vrea să se facă dreptate. Foști procurori militari care fac declarații, anchetele s-au terminat, însă vinovații nu pot fi acuzați.

Aplicarea grilei de analiză pentru emisiunea „România, te iubesc” și prezentarea lucrurilor constatate

La fel ca și la emisiunea anterioară, am să grupez materialele analizate, pe fiecare ediție, într-ucât într-o ediție poate fi prezentat doar un material sau mai multe.

„Peștele, armamentul și spionii”

„Peștele, armamentul și spionii” – anchetă. Data 28 septembrie 2014, durata 45 de minute. Domeniul: industria peștelui. Tema: Înainte de 89, România ocupa locul 3 în lume în industia peștelui. S-a dovedit ulterior, că acest lucru era un paravan pentru industria armamentului. Căderea comunismului a dus la declinul rapid al acestei industrii. După 89, toți cei care au preluat conducerea Companiei de pescuit, au vândut navele pe nimic și astfel au falimentat patrimoniul flotei de pescuit. Dintre 8 directori, 4 au fost condamnați la închisoare. În acest moment, Flamingo 4 este singura flotă funcțională din Româania. Personajele: Marinarii de pe Flamingo 4, cei care au lucrat și în anii comunismului și lucrează și acum. Specialiști, istorici, foști lideri de sindicat ai Interprinderii de Pescuit din Tulcea. Unghiul de abordare: cel al cetățeanului, dar și a celor care au trăit pe vremea comunismului și care știu ce era atunci și care vor să descopere ce s-a întâmplat cu industra peștelui. Mesajul: România are cea mai mare rețea hidrografică din Europa și ar trebui să valorificăm acest lucru. Dacă navele ar fi fost vândute pe sume corecte, s-ar fi putut cumpăra altele mai mici, astfel încât să avem un pescuit costier, care să ne asigure o mare parte din consumul de pește din țară. Imagini alb-negru din arhive, cu flotele de pescuit din anii 80, cu mult pește, cu diferite declarații ale lui Ceușescu privind industia peștelui de atunci. Imagini negative de acum, cu ruinele clădirilor care erau cândva fabrici de conserve de pește, cu declarațiile marinarilor de acum care sunt îngrijorați de situașia de acum.

„Prizonierii lagărelor de recuperare”

„Prizonierii lagărelor de recuperare” – data 05 octombrie. Durata 45 de minute. Domeniul: sistemul social și cel administrativ. Tema: Centrele de recuperare și reabilitare din România, arată ca niste lagăre de exterminare. Peste 25.000 de persoane cu dizabilități și nevoi speciale trăiesc în condiții mizere, inumane. Mesajul este unul alarmant: trebuie găsite de urgență soluții pentru aceste persoane. Autoritățile ascund această realitate, dau vina unii pe ceilalți și nimeni nu găsește nicio soluție pentru rezolvarea acestor probleme. Personajele: oamenii care trăiesc în aceste lagăre, oficiali care ar trebui să răspundă pentru aceste centre mizere, psihologi. Imagini cutremurătoare, blurate, cu oameni legați cu lanțuri de paturi, condiții de trai mizere.

„O tabără magică”

„O tabără magică” – data 12 octombrie, durata 46 de minute. Domeniul social și sistemul medical. Tema: zeci de copii care suferă sau care au suferit de cancer nu primesc consiliere în spital, care să îi facă să uite de această suferință. Vlad, este un băiat care a organizat MagicCamp pentru acești copii. A obținut sponsorizări, a căutat voluntari și și-a pus casa la dispoziție pentru a organiza o tabără specială, magică pentru copii bolnavi de cancer. Reporterul a stat timp de o săptămână cu ei în casă, a observat tot ce s-a întâmplat cu copiii. Mesaj: sistemul medical din România are lacune, consilierea copiilor bolnavi de cancer, este una dintre aceste probleme. Acest reportaj trage un semnal de alarmă în privința acestui lucru, dar dă și un exemplu bun, în povestea lui Vlad, un om sufletist, care vrea doar să ajute. Personajele, copiii bolnavi de cancer care au ajuns în acea tabără. Voluntari și medici din spitale, care vorbesc despre acest proiect minunat. Perspectiva de abordare, una subiectivă, direct din casa MagicCamp.

„În căutarea moștenirii refuzate”

„În căutarea moștenirii refuzate” – anchetă. Data 19 octombrie, durata 46 de minute. Domeniul: cultural și istoric. Tema: Averea lui Emanoil Gojdu, consierată al doilea tezaur al României, a fost pierdută din ignoranță și prostie. În 2005, guvernul Tăriceanu abandonează averea și Fundația Gojdu în favoarea Budapestei. Gojdu a lăsat această avere prin testament, pentru a susține studenții ortodocși români. Mesajul: neputința autorităților de a revendica ceva, ce este defapt al nostru. Perspectiva de abordare este cea instituțională.

„Noi vrem pământ! Muncit!”

„Noi vrem pământ! Muncit!” – anchetă. Data 26 octombrie, durata, 47 de minute. Domeniul: agricultura în România. Tema: fărâmițarea pământului reprezintă cea mai mare problemă în agricultura românească. Deși avem peste 14 milioane de hectare de teren agricol, nu știm cum să îl folosim pentru a scoate profit. Ba mai mult, investitorii străni vin în România, ne suflă pământurile și prejudiciază statul. Mesajul: cum facem noi, românii agricultură e o problemă. Soluția cea mai bună ar fi asocierea și arendarea, pentru a putea scoate un profit bun, însă la București, guvernarea nu face nimic pentru a lua măsuri. Personajele sunt agricultorii români și străini, implicați direct. Perspectiva de abordare este cetățeanul, birocrația și sistemul de funcționare în agricultură.

„Salvează România frumoasă”

„Salvează România frumoasă” – reportaj. Data 09 noiembrie 2014, durata 44 de minute. Domeniul: social. Tema: Aproape 50% dintre români trăiesc în mediul rural, avem 13.000 de sate. Avem sate frumoase, autentice, dar pe care nu știm să le valorificăm. Sunt însă și persoane care aduc în sate uitate de lume, speranță și bunăstare. Din păcate însă, în cele mai multe, satele sunt sărace, fără viață, iar țăranii abia supraviețuiesc. Personajele: Românii care fac ceva bun pentru satele românești, investesc, restaurează (povestea celor doi capitaliști bucureșteni care au cumpărat și restaurat un castel din Tălioara, județul Covasna și l-au transformat în pensiune monument-istoric). Prințul Charles care a cumpărat și a restaurat și el câteva case din satele românești. Dar și țăranii obișnuiți care trăiesc în mizerie și sărăcie. Mesajul: trebuie să acordăm mai mult interes pentru restaurarea statelor și a tradițiilor românești. Franța ne dă o lecție de cultură, istorie și de reușită. Au valorificat tot ce ține de satele lor autentice, de tradiții case, decor, obiecte vechi și autentice, hrană tradițională, vin etc. Imaginile pozitive cu case autentice și frumoase, peisaje superbe, oameni care fac lucruri bune pentru România, alternează cu cele negative, tărani săraci, mizerie, nepăsare.

„Liberii copii ai generației Z ” și „Samarineanul milostiv”

„Liberii copii ai generației Z ” – reportaj. Data 16 noiembrie 2014, durata 35 de minute. Domeniul: social. Tema: Generația Z sunt copiii născuți după anul 2000, a căror părinți sunt născuți în perioada comunismului. Conform unui studiu al „Asociației Salvați Copiii”, 68% dintre copii declară că sunt bătuți acasă. Însă este prezentată cealaltă latură, povestea părințiilor care îți cresc copii modern. Le oferă tot ce au nevoie, îi lasă pe ei să aleagă și îi duc de mici la activități care îi ajută să se dezvolte. Dar în rezolvarea micilor probleme cu copiii, părinții apelează de cele mai multe ori la specialiști, psihologi și terapeuți care îi ajută. Personajele: Persoanele implicate, părinții moderni și copiii răsfățați și diferiți psihologi și terapeuți. Unghiul de abordare este cel subiectiv, al cetățeanului care își povestește propriile trăiri. Mesajul: Se pune problema dacă această generație Z, care este crescută în puf, va putea face față la maturitate, unei societăți destul de dure. A doua problemă este faptul că acești tineri nu sunt dispuți să accepte regulile. Părinții ar trebui să îi pregătească mai mult pe copii despre confruntarea cu adevărata realitate și să îi lase să fie supărati, pentru că vor învăța să fie toleranți. Imagini pozitive cu părinții care își iubesc enorm de mult copiii, micuții la diferite activități care de care mai creative.

„Samarineanul milostiv” – reportaj. Data 16 noiembrie 2014, durata 11 minute. Domeniul: social. Tema: Povestea preotului Mihail Milea, din Buzău, care are grijă de o sută de bătrâni și câteva sute de copii nevoiași. El construiește pentru ei un colț de rai. A ridicat case și așezări pentru nevoiași. Le oferă condiții decente, mâncare și diferite activiăți. A transformat diverse clădiri în centre și cămine și nu se oprește aici. Continuă să ajute. Personajele: preotul care este un adevărat model pentru societatea în care trăim și oamenii ajutați de el. Unghiul de abordare este cel al cetățeanului, subiectiv. Mesajul: Trebuie să ne ajutăm aproapele, să facem fapte bune și să urmăm exemplul preotului. Imagini pozitive, frumoase cu tot ceea ce face preotul pentru oamenii nevoiași.

„Interesele, boala spitalelor”

„Interesele, boala spitalelor” – anchetă. Data 23 noiembrie 2014, durata 43 de minute. Domeniul: sistemul de sănătate. Tema: Dispar sume uriașe acordate spitalelor de stat din România, fără să vedem vreun progres. Colaborări, contracte pentru servicii externalizate și trimiteri la privat pentru investigații, toate un paravan pentru direcționarea veniturilor pacienților la privat. Problema spitalelor din România, care sunt conduse de cele mai multe ori politic. Sute de milioane de euro, ies anual din sistem și intră în conturile unor băieți deștepți. Medici specialiști care manipulează pacienții după propriul lor interes. Personajele: oameni păcăliți, pacienți trimiți de la stat la privat care plătesc servicii deși nu ar trebui și care sunt victime directe. Medici care râd în față, oameni politici implicați care se fac că plouă, personajele negative, vinovații. Unghiul de abordare este cel al cetățeanului care este o victimă. Mesajul: Un sistem sanitar în colaps și cei care ar trebui să ia măsuri, îl lasă să moară. Nu putem avea spitale performante câtă vreme, cei care îl au în administrare își văd doar interesele proprii. Mor pacienți din cauza unui sistem prost gândit, dar și a nepăsării medicilor. Trebuie să se ia măsuri urgent. Imagini negative filmate cu camera ascunsă, protejarea surselor, declarațiile pacienților care se tem să vorbească în fața camerei de teamă să nu mai fie primiți la investigații în spital. Medici și politicieni care mint, aparatură din spitalele de stat nefolosită.

„Coșmar cu acte în regulă”

„Coșmar cu acte în regulă” – anchetă. Data 30 noiembrie 2014, durata 44 de minute. Domeniul: Piața construcțiilor. Tema: În ultimii ani s-au vehiculat profituri uriașe de sute de milioane de euro pe piața construcțiilor. Acest domeniu însă, este dominat de trafic de influență și corupție, e guvernat de șpăgi și avize date cu ochii închiși și de multă nepăsare. Cel care are de suferit este cetățeanul care cumpără astfel de imobile, deoarece de cele mai multe ori acestea au diferite probleme. Clădiri construite ilegal și prost, dar cu acte în regulă. Standardele nu se respectă, se construiește ieftin și rapid cu diferite șpăgi, iar cumpărătorii sunt păcăliți. Personaje: locatarii acestor clădiri care sunt niște victime, ei prezintă cu imagini ce probleme întâmpină. Autoritățile care au semnat aceste avize de construire se fac că plouă, iar firmele care au construit, ori au intrat în insolvență, ori nu sunt de găsit, ele sunt personajele negative, vinovații. Și mai sunt specialiștii care demonstrează că aceste clădiri nu sunt construite corect. Unghiul de abordare este cel al cetățeanului, care din nou este o victimă. Mesajul: Legislație proastă, care nu ia măsuri și nu îi verifică pe constructori. Nu sunt sancțiuni penale în acest sens, decât câteva amenzi. Acest lucru ar trebui schimbat imediat. Însă, autorităților nu le pasă, semnează prea ușor avizele, din diferite motive, astfel că siguranța și calitatea este pe ultimul loc. Imagini negative cu clădirile care au diferite probleme și care se vede cu ochiul liber că sunt construite prost. Imagini filmate cu camera ascunsă în care locatarii dau declarații halucinante. Oficialii ridică din umăr, ei nu sunt vinovați cu nimic.

„Dulce Românie”, „Lumea lui Gal”, „Autentic românesc, popular în lume” și „Pasiune sănătoasă, la borcan”

„Dulce Românie ” – reportaj. Data 07 decembrie 2014, durata 11 minute. Domeniul: social. Tema: Povestea soțiilor Tatosian, Cosmin și Alina care au pornit în Constanța o afacere cu biscuiți. Au studiat în Occident și s-au întors în țară pentru a pune în practică ce au învățat. În micuțul lor magazin pe lângă biscuiți și brioșe oferă clientului, zâmbete și prietenie. Personajele sunt pozitive, cei doi soți care deși au trecut prin multe greutăți au reușit să facă ceea ce și-au dorit. Ei sunt considerați un model de reușită. Unghiul de abordare este subiectiv. Mesajul: deși au trecut prin multe greutăți și au întâmpinat bariere, nu au încetat să spere. Azi au mica lor afacere și sunt fericiți. Imagini pozitive cu biscuiți care par apetisanți, cu clienți mulțumiți și cu cei doi soți care oferă energie pozitivă.

„Lumea lui Gal” – reportaj. Data 07 decembrie 2014, durata 19 minute. Domeniul: social. Tema: Povestea unui tânăr român, Emi Gal, în vârstă de doar 28 de ani care și-a construit la Londra, o firmă ce se întinde în toată lumea. Este ca o rețea și lucrează cu cele mai mari televiziuni din Europa. Personajele: tânărul care este a construit un model de afacere de succes. Este un exemplu pentru tinerii din ziua de azi. Dar și părinții lui care l-au susținut și l-au îndrumat. Unghiul de abordare este subiectiv, cetățeanul care devine un model bun pentru societate și care prezintă cheia succesului. Mesajul: Deși Gal este un om bogat, banii și puterea nu l-au schimbat, a rămas un om simplu, care nu a uitat de unde a plecat. Deși trăiește în Londra, își iubește țara natală, adică România. Este un model de voință și multă muncă, dar și de reușită. Imagini pozitive cu povestea tânărului, imagini frumoase din Londra.

„Autentic românesc, popular în lume” – reportaj. Data 07 decembrie 2014, durata 10 minute. Domeniul: social. Tema: Povestea unei tinere artiste românce, Lara Dumitru, care are o meserie creativă în Marea Britanie. Colecțiile ei de haine conțin un element profund eomânesc și anume imprimeuri românești, autentice. Cu acest lucru a devenit faimoasă în toată lumea și ne-a făcut mândri că suntem români. A pus Cimitirul Vesel de la Săpânța pe o colecție de haine, iar comenzile au întrecut așteptările. Personajele: Lara Dumitru un exemplu pozitiv și un exemplu de urmat, atât pentru ideile ei creative și unice, cât și pentru devotamentul și munca ei. Unghiul de abordare este subiectiv. Mesajul: Îndrăzneala, talentul ți ambiția au făcut-o pe Lara să reușească. Trebuie să fim creativi și să facem ceea ce ne place, dar să și muncim mult. Un exemplu că se poate ca românii să promoveze și lucruri bune și frumoase. Imagini pozitive cu tânara creatoare, imagini colorate cu hainele care poartă imprimeuri românești și imagini din Londra.

„Pasiune sănătoasă, la borcan” – reportaj. Data 07 decembrie 2014, durata 8 minute. Domeniul: social. Tema: Povestea a doi tineri, soț și soție, care au construit o fabrică de iaurturi și brânzeturi de capră mai altfel, la periferia orașului Tecuci. Ei au renunțat la joburile lor din companiile multinaționale și s-au pus pe treabă. Au deschis fabrica în urmă cu doi ani și azi au o cifră de afaceri de 600 de mii de euro. Personajele: cei doi soți care sunt un model și un exemplu, au renunțat la joburile lor din străinătate pentru a construi ceva frumos aici în România. Unghiul de abordare este subiectiv, cei doi tineri își prezintă propria lor poveste de viață și de afaceri. Mesajul: o afacere sănătoasă se face cu pași mici, cu răbdare și multă muncă. Imagini pozitive cu oameni simpli, care muncesc și care se mândresc cu ceea ce fac.

„Visul românesc în Dubai”

„Visul românesc în Dubai” – reportaj. Data 14 decembrie 2014, durata 44 de minute. Domeniul: social. Tema: povestea unor români care au plecat în Dubai să muncească și astăzi au devenit oameni de succes acolo. Au câștigat respect și ne fac mândri că suntem români. Au reușit să se impună ca personane de încredere și chiar ca și profesioniști. Unii dintre ei sunt directori și manageri la cele mai luxoase hoteluri de acolo. În prezent în Dubai lucrează peste 5.000 de români. Personajele: Mircea Căndulețiu, Andreea Zoia, Mariana Gherasim, Gheorghe Șerban, oameni care au pornit de jos și care au ajuns foarte sus. Sunt un model de reușită, de ambiție și bineînțeles de multă muncă. Unghiul de abordare este subiectiv, din perspectiva cetățeanului care este un model, un erou și care își povestește propria experiență de reușită. Mesajul: sunt mulți români de calitate, care ne fac să fim mândri de noi. Cu multă muncă, încredere în propriile forțe se poate reuși. Un lucru important este faptul că ei nu uită de unde au plecat și își iubesc țara. Imagini pozitive cu cei care sunt oamnei de succes în Dubai, imagini frumoase de acolo și mult lux.

„Ciocoii noi”, „Născuți liberi” și „Legenda călărețului singuratic”

„Ciocoii noi” – investigație. Data 21 decembrie 2014, durata 10 minute. Domeniul: corupție. Tema: Bacău este azi un oraș la coada dezvoltării, deși mai demult era un oraș înfloritor. Politica și afacerile merg mână în mână, iar corupția este ceva la ordinea zilei. Primari, oameni de afaceri, oameni politici din Bacău sunt condamnați în diferite dosare de luare și dare de mită, de influență și de corupție. O investigație care pune cap la cap multe lucruri și care crează o legătură între toți oamenii importanți din Bacău. Prejudicii aduse statului român, fonduri europene folosite în interes personal. Personajele: negative, oameni implicați în corupție, victime sau martori cărora le este frică să vorbească. Unghiul de abordare este cel al autorităților, este o investigație făcută să scoată la lumină relațiile politico-economice din Bacău și oamenii corupți cu influență. Mesajul: deși sunt plângeri penale și procesele durează enorm de mult, iar condamnările întârzie să apară. Cei care sunt deja condamnați primesc închisoare cu suspendare și își continuă liniștiți treaba. Imagini negative cu rețeaua de oameni corupți, care fac afaceri ilegale, diferite conversații interceptate. Imagini filmate cu camera ascunsă, martori care vorbesc sub anonimat.

„Născuți liberi” – reportaj. Data 21 decembrie 2014, durata 8 minute. Domeniul: social. Tema: generația născută la revoluție își trăiește azi anii maturității. Povestea tinerilor care s-au născut într-o perioadă grea pentru România, dar care sunt liberi să aleagă. Ei sunt generația de viitor, cei care pot să schimbe lucrurile în bine și cei care pot profita de democrație. La revoluție au murit 1.000 de oameni, tocmai ca fiii și fiicele lor să trăiască mai bine. Personajele: cinci tineri născuți în zilele revoluției, care sunt o speranță pentru societatea românească, dar și tineri a căror părinți au murit atunci, acestea sunt victime. Mesajul: scopul revoluției au fost acești tineri și libertatea lor, însă unii profită de acest lucru, iar alții sunt dezamăgiți, deoarece au pierdut persoane dragi. Imagini din arhive, alb-negru, de la revoluție. Imagini triste cu oameni răniți sau cu cei care luptau pentru libertate. Aceste imagini alternează cu cele din ziua de azi, în care tinerii se bucură de libertate și își fac planuri de viitor.

„Legenda călărețului singuratic” – reportaj. Data 21 decembrie 2014, durata 10 minute. Domeniul: social. Tema: Povestea lui Mihnea Vîrgolici, a transformat un sat din Transilvania într-un tărm de vis. Acest sat a devenit locul în care se desfășoară multe competiții ecvestre din Estul sălbatic și este cunoscut în lume. Ferma lui din Prod organizează Transylvania Horse Show, cea mai faimoasă și importantă competiție de cai din România. În fiecare an vin la Prod mii de turiști din toată lumea. Personajele: Mihnea Vîrgolici un model de reușită, este un erou și un exemplu care ne face mândri ca suntem români. Unghiul de abordare este subiectiv. Mesajul: dacă muncești și faci ceea ce îți place, nimic nu este important. În România sunt multe locuri care ne duc numele mai departe. Imagini pozitive cu cai frumoși, de rasă, cu turiști care vin în Prod și bineînțeles cu peisajele superbe din transilvania.

Emisiunea „Dosarele DNA” și analiza materialelor

„Dosarul Schimbul de Terenuri”

„Dosarul Schimbul de Terenuri” – Data 25 noiembrie 2014, durata 38 de minute. Domeniul: economic – afaceri murdare, evaziune fiscală și prejudicii uriașe aduse statului. Tema: povestea pe larg a dosarelor în care Gigi Becali (patronul echipei Steaua și fost europarlamentar) și George Copos (patronul echipei Rapid, fost senator și vice-premier), au fost acuzați și condamnați la închisoare cu executare. Dosarul Schimbul de Terenuri al cărui protagonist este Gigi Becali, a cauzat un prejudiciu de 800.000 Euro, la nivelul anului 1996. Dosarul Loteria Română, al cărui personaj principal este George Copos, a adus un prejudiciu de peste 1 milion de Euro. Amândoi fiind acuzați de evaziune fiscală. Personajele: Călin Nistor, procuror-șef adjunct DNA, cel care știe foarte bine cazurile și cei doi condamnați. Unghiul de abordare este din perspectiva autorităților. Cazurile sunt prezentate pe baza dosarelor cercetate de justiție. Mesajul: aceste două cazuri au fost mediatizate mult timp, însă acum când cei doi au fost condamnați și cazurile au fost închise, lucrurile pot fi prezentate cap- coadă. Aceste lucruri afectează societatea în mod negativ, iar faptul că justiția și-a făcut treaba bine, este un lucru care trebuie remarcat. Imagini cu mărturiile celor care dețin informații oficiale despre acest caz, scheme care explică foarte bine cum au avut loc aceste infracțiuni. Imaginile sunt neutre.

„Dosarul Trofeul Calității și dosarul ICA”

„Dosarul Trofeul Calității și dosarul ICA” – data 02 decembrie 2014, durata 38 de minute. Domeniul: corupție. Tema: cele mai spectaculoase anchete ale DNA până în momentul publicării materialului. Condamnarea a doi oameni grei, Dan Voiculescu (conducătorul Trustului Intact, om de afaceri, milionar) și Adrian Năstase (om politic, fost Prim-ministru al României). Cel din urmă a fost acuzat că a finanțat campania electorală din 20014, cu bani de la Inspectoratul de Stat în Construcții. Acest lucru a adus statului un prejudiciu de 1,8 milioane de Euro. Adrian Năstase a primit o condamnare de patru ani de închisoare. Dan Voiculescu a fost acuzat de privatizare frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Acesta a primit o pedeapsă de 10 ani de închisoare și a cauzat statului un prejudiciu de 60 milioane de Euro. Personajele: Mihaela Nistor – procuror DNA în „Dosarul Calității” și Laura Codruța Koveși – procuror-șef DNA. Acestea vin să completeze și să explice mai bine cum s-au desfășurat anchetele. Spun și lucruri care până acum nu s-au știut. Unghiul de abordare esste din perspectiva autorităților. Mesajul: oameni influenți din istoria României, precum Adrian Năstase care a fost prim – ministru, au fost arestați pentru infracțiunile făcute. Nimic nu rămâne nepedepsit. Imagini din arhive cu cei doi condamnați, reconstituiri ale faptelor lor, scheme, toate vin în ajutorul telespectatorului. Cu ajutorul lor, lucrurile sunt mai ușor de înțeles.

„Dosarul Transferurilor din Fotbal”

„Dosarul Transferurilor din Fotbal” – data 09 decembrie 2014, durata 38 de minute. Domeniul: corupție. Tema: condamnarea a opt oameni importanți din fotbalul românesc: George Copos, Ioan Becali, Victor Becali, Cristi Borcea, Gică Popescu, Mihai Stoica, Gigi Nețoiu și Jean pădureanu. Pedeapsa celor 8 împreună este de 34 de ani de închisoare. Prejudiciul adus statului este de peste 1 milion de Euro, iar dauna cluburilor de fotbal depășește 10 milioane de Euro. Dosarul cuprinde fraude ale transferurilor unor jucători importanți din România, în străinătate, din perioada 1999-2006. Au fost 12 tranferuri, 8 inculpați ăn dosar și peste 2000 de zile de judecată. Personajele: procurorul-șef serviciu DNA, Doru Florin Țuluș, explică derularea anchetei. Inculpații făceau evaziune fiscală, sustrăgând 70,80 sau chiar 90 % din sumele primite pe transferuri. Cu ajutorul unor firme fantomă din Olanda se spălau banii. Unghiul de abordare este din perspectiva autoritățiilor. Mesajul: după o anchetă foarte lungă, cu multe zile de judecată au fost condamnați cei mai importanți și „grei”, oamenii din fotbalul românesc. Justiția nu ține cont de meseria sau de influența celor anchetați și până la urmă își face treaba bine. Imagini neutre, din arhive cu cei opt condamnți, diferite documente și scheme pentru a înțelege mai bine cum s-au petrecut lucrurile.

„Dosare mită Cătălin Chelu, Dan Fătăloiu, Antoniu Solomon și Cornel Penescu”

„Dosare mită Cătălin Chelu, Dan Fătăloiu, Antoniu Solomon și Cornel Penescu” – data 16 decembrie 2014, durata 37 de minute. Domeniul: corupție. Tema: anchetarea și condamnarea lui Antonie Solomon, fostul primar al Craiovei, Cornel Penescu și Cătălin Chelu. Omul de afaceri, Cornel Penescu, a vrut să deschidă în Craiova un hypermarket. Pentru acest lucru a avut nevoie de diferite autorizații, oferite de primarul de atunci, Antonie Solomon, în schimbul unor sume de bani. Astfel că cel din urmă a primit 50.000 de Euro de la omul de afaceri. Însă lucrările erau ilegale și DNA a demarat o anchetă. La finalul ei, cei doi au fost condamnați la 3 ani de închisoare cu executare. Din acest dosar au pornit și alte anchete care au vizat persoane din administrația publică sau fotbal. Al doilea caz discutat este cel al lui Cătălin Chelu care a avut la activ 48 de dosare penale pentru diferite infracțiuni și care a vrut să scape de ele. Astfel că a apelat la Dan Fătăloiu, Chestor și Secretar de Stat în Ministerul de Interne în anul 2012. Cel din urmă a ajutat la organizarea de câtre DNA al unui flagrant în care Cătălin Chelu vroia să ofere mită în valoare de 1 milion de Euro, pentru ca Fătăloiu să îl scape de dosarele penale. În timpul procesului, deși a fost condamnat la 6 ani de închisoare cu executare, Cătălin Chelu a fugit din țară și la doar o săptămână după dispariție a fost găsit decedat. Personaje: Călin Nistor, procuror-șef adjunct DNA, care s-a ocupat de primul caz și Lucian Papici – procuror DNA, cel care s-a ocupat de al doilea caz. Unghiul de abordare este cel al autorităților, sunt prezentate niște anchete care s-au încheiat. Mesajul: DNA împreună cu Dan Fătăloiu au organizat cel mai spectaculor flagrant făcut la Ministerul de Interne. Încă două cazuri rezolvate, iar inculpații au fost închiși, Imagini neutre, cu inculpații înainte de a fi arestați, diferite reconstituiri, documente, declarații și interceptări care nu au fost făcute publice.

„Dosarul Valiza”

„Dosarul Valiza” – data 23 decembrie 2014, durata 37 de minute. Domeniul: corupție. Tema: ancheta și condamnarea în acest dosar, al inculpatului George Becali. În anul 2008, finanțatorul echipei Steaua București vroia cu orice preț ca aceasta să ia titlul de campioană, într-ucât se afla pe locul doi în clasament, la doar un punct diferență de locul 1, CFR Cluj. Pentru acest lucru, avea nevoie ca în ultima etapă disputată, „U” Cluj să facă egal sau să o învingă pe Cfr Cluj. Astfel că a pus la dispoziție 1,7 milioane de Euro, adică câte 100.000 de Euro pentru fiecare jucător. Intermediarul lui Gigi Becali, Teia Sponte a fost trimis cu banii la Cluj, în ziua meciului. Însă „U” Cluj a pierdut meciul cu CFR Cluj, iar Teia Sponte vroia să plece cu banii înapoi la București, într-ucât înțelgerea picase. Atunci DNA a intervenit, au confiscat banii și a început urmărirea penală. A fost nevoie de zeci de interceptări, urmăriri, filaje și în final un flagrant. Ancheta celor de la DNA a început în urma unor informații publicate în presa sportivă, iar aceștia s-au autosesizat. După patru ani de proces, în timp ce Gigi Becali încerca să se scoată și a făcut chiar și niște contracte false, în care vroia să justifice banii și în care a implicat și alte persoane, printre care și selecționerul echipei naționale de atunci, Victor Pițurcă, inculpații au fost condamnați. Unul dintre cele mai mediatizate cazuri de corupție a fost rezolvat, Gigi Becali a primit 3 ani de închisoare cu executare, pentru acuzația de dare de mită, iar Victor Pițurcă a primit un an de închisoare cu suspendare pentru mărturie mincinoasă. Personajele: procurorul-șef secție DNA, Claudiu Dumitrescu și jurnalistul sportiv, Daniel Andrei Nazare. Cei doi povestesc pas cu pas tot ce s-a întâmplat pe parcursul anchetei. Unghiul de abordare este din perspectiva autorităților. Mesajul: de cele mai multe ori presa are un rol important în desfășurarea și chiar este punctul de pornire al anchetelor în care se vizează corupția. Deși este vorba de un proces foarte lung, în care au fost implicate multe persoane și care nu a fost așa de simplu precum a părut, inculpații au fost condamnați. Darea și luarea de mită, chiar dacă nu este concretizată, se pedepsește de către Codul Penal. Imagini neutre cu declarațiile celor doi oficiali, diferite reconstituiri, interceptări telefonice care nu au fost făcute publice, imagini din arhive cu inculpații.

„Dosarul Pălincă și caltaboși”

„Dosarul Pălincă și caltaboși” – 12 ianuarie 2015, durata 45 de minute. Domeniul: corupție. Tema: povestea anchetei în care au fost implicați doi miniștri ai Agriculturii, unul în funcție atunci. Omul de afaceri Gheorghe Ciorbă, a dat mită prin fostul ministru Ioan Avram Mureșan, lui Decebal Ttraian Remeș, ministru al Agriculturii și Dezvoltării în cabinetul Tăriceanu, în septembrie 2007. În urma mitei primite, acesta din urmă trebuia să îi ofere omului de afaceri un rezultat pozitiv la o licitație publică. La început mita a constat în diferite alimente și pălincă, mai apoi în 15.000 de Euro și urma să ajungă la 100.000 de Euro. Gheorghe Ghiță nemulțumit cu privire la derularea afacerilor, s-a dus la DNA și a denunțat infracțiunea de dare și luare de mită. DNA a organizat un flagrant, în care i-a prins pe cei doi miniștrii ai Agriculturii și i-a condamnat la trei ani de închisoare, iar omului de afaceri i-au dat o pedeapsă mai mică, într-ucât a colaborat. Au fost 21 de convorbiri telefonice interceptate, s-au folosit multe metode speciale de supraveghere tehnică, declarații ale martorilor, percheziții. Dosarul a fost judecat patru ani jumătate, din septembrie 2008 până în februarie 2013. Personajele: Claudiu Dumitrescu, procuror – șef secție DNA, cel care s-a ocupat de caz. Omul direct implicat care știe exact cum s-a desfășurat ancheta. Unghiul de abordare este din perspectiva autorităților. Mesajul: a fost primul dosar în care era implicat un ministru în funcție și care s-a soldat cu condamnarea acestuie. Deși în presă s-a speculat că unele interceptări au fost trucate, nu a fost așa. Toate probele de la dosar au fost corecte și reale. Imagini din timpul flagrantului organizat de DNA, declarațiile de avere ale celor doi miniștri, reconstituiri, interceptări telefonice care nu au fost auzite până acum.

„Cazul Voicu”

„Cazul Voicu” – 19 ianuarie 2015, durata 45 de minute. Domeniul: corupție. Tema: povestea dosarului care a dezamorsat o rețea de corupție la nivel înalt și care a zduduit lumea politicii. Este vorba de Cătălin Voicu, senatorul PSD care s-a folosit de toate relațiile lui, din toate domeniile pentru a interveni în luarea unor decizii care îi favorizau pe doi oameni de afaceri, Costel Cășuneanu, supranumit și regele asfaltului și Marius Locic. Cășuneanu a luat legătura cu Voicu pentru a-l ajuta într-un proces de litigiu cu CNADR, pe care îl pierduse și la care făcuse recurs, la sfârșitul anului 2009. Senatorul PSD a luat legătura cu Florin Costiniu, judecător la Curtea Supremă, pentru a-l ajuta pe omul de afaceri, bineînțeles contra sumei de 250.000 de Euro. Pentru Marius Locic a intervenit la Poliția Capitalei, ca să îl scape pe acesta de un dosar, contra sumei de 120.000 de lei. Dosarul „Voicu” a implicat magistrați de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Florin Costiniu și Cristian Jipa care au fost condamnați la 4 ani de închisoare cu suspendare, cu acuzarea de complicitate la trafic de influență. Pe lăngă aceștia au fost audiați martori din justiție, judecători, procurori. Cătălin Voicu a fost condamnat în 2013, la 7 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență, Mariul Locic la 4 ani și Costel Cășuneanu la 4 ani de închisoare cu suspendare. Ancheta a cuprins 3 luni de monitorizări și multe interceptări telefonice codate. Personajele: procurorul DNA, Lucian Papici dezvăluie cum au decurs investigațiile la acest nivel înalt. Unghiul de abordare este cel al autorităților. Mesajul: acest dosar este unul de referință pentru istoria DNA, deoarece a cuprins interesele oamenilor din lumea afacerilor, politică și justiție. După condamnarea inculpațiilor, credibilitatea acțiunilor DNA a crescut. Imagini cu inculpații, înainte de condamnare, cu istoria lor, reconstituiri, interceptări, diferite declarații din timpul anchetei, ale celor implicați.

„Dosarul permiselor de la Argeș”

„Dosarul permiselor de la Argeș” – data 26 ianuarie 1015, durata 40 de minute. Domeniul: corupție. Tema: în perioada 2006-2008, în Argeș s-a format o rețea infracțională, care acorda permise auto în mod fraudulos. Rețeaua avea câțiva zeci de membrii, funcționari publici, instructori auto, polițiști și un preot. În perioada mai sus menționată, s-au acordat peste 2.500 de permise pe bani, costul unui astfel de permis varia între 2.500 Euro și 5.000 Euro. Cazul a ajuns în atentția celor de la DNA, în urma unui accident grav, în 2007, în care șoferul care a provocat tragedia era analfabet și a declarat ulterior că a dat 3.000 de Euro șpagă unui preot, pentru a obține permisul auto. Mulți își schimbau domiciliul în Argeș pentru a putea susține examenul pentru permisul auto, acolo. La proba scrisă candidații erau instruiți și primeau grilele însemnate cu răspunsurile corecte. Timp de șase luni au fost infiltrați agenți DNA sub acoperire care au adunat probe. Capul aceste rețele de crimă organizată a fost chiar Gheorghe Codruț Vlăsceanu, care era șeful Serviciului de Permise de Conducere. În dosar au fost 28 de inculpați, 17 au primit condamnare la închisoare cu executare și 4 au primit închisoare cu suspendare. Gheorghe Vlăsceanu și adjunctul său, Vasile Voinea, au primit în 2014, după recurs, o pedeapsă finală de 6 ani de închisoare cu executare, pentru infracțiunea de trafic de influență. Au fost anulate 58 de permise auto. Personajele: Florentina Mirică, procuror-șef secție DNA, cea care s-a ocupat de caz și care explică cum s-a derulat ancheta. Unghiul de abordare din perspectiva autorităților. Mesajul: ancheta a fost una grea, 6 luni de investigații, 8 agenți infiltrați, 400 de ore de înregistrări și descinderi la capii organizației, însă DNA și-a făcut bine treaba. Dosarul a fost o premieră pentru România, deoarece a fost pentru prima dată când s-au confiscat bunurile obținute din fapte de corupție. Imagini din arhivele DNA, cu flagrantele organizate împreună cu ofițerii sub acoperire, declarații ale celor care și-au cumpărat astfel de permise, reconstituiri, înregistrări și interceptări.

„Dosarul Poșta”

„Dosarul Poșta” – data 02 februarie 2015, durata 45 de minute. Domeniul: corupție. Tema: dosarul Poșta a cuprins anchetarea a doi miniștrii în funcție din 2007, Zolt Nagy, Ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor și Tudor Chiuariu, Ministrul Justiției. Directorul Poștei Române de atunci, Mihai Toader, a încercat să treacă un teren de 13.000 de metri pătrați, aflat pe Calea Victoriei în București, care era proprietatea publică a statului, dar care se afla în administrarea Poștei Românei, în proprietatea unei societăți, al unui om de afaceri, Sorin Crețeanu. Această operațiune era ilegală și a necesitat doi ani mai târziu, ajutorul celor doi miniștri. În incinta terenului se afla și o clădire veche, care urma să fie demolată. Terenul a fost scos la licitație, directorul Poștei a trucat acea licitație și a subevoluat ca preț, valoarea lui. Conducerea poștei s-a gândit că după ce îl va trece în proprietate privată va putea să îl vândă la un super preț. Zolt Nagy a inițiat și avizat o hotărâre de Guvern prin care terenul să fie „eliberat” din proprietatea statului. Dar a avut nevoie de avizul Ministrului Justiției, Tudor Chioreanu, care a semnat că acea hotărâre de Guvern este legală, iar astfel proiectul era pe jumătate aprobat. Câteva zile mai târziu, proiectul era aprobat de către Guvernul Tăriceanu și a început să se construiască. Ancheta celor de la DNA a început în urma unor articole din presă, referitoare la acel teren. Această situație a fost fără doar și poate, un tun imobiliar care i-a adus statului un prejudiciu de peste 8 milioane de Euro. Personajele: Monica Danciu, procuror DNA, cea care s-a ocupat de caz și explică cum s-a derulat ancheta. Unghiul de abordare este din perspectiva autorităților. Mesajul: deși în dosar a fost vorba de doi miniștrii în funcție din 2007, inculpații au fost condamnați. Tudor Chiuariu a primit 3 ani și șase luni de închisoare cu suspendare, Zolt Nagy a primit patru ani de închisoare cu suspendare, iar Mihai Toader, directorul Poștei Romîne de atunci a primit patru ani de închisoare, tot cu suspendare.

„Fabrica de Permise de la Argeș”

„Fabrica de Permise de la Argeș” – data 09 februarie 2015, durata 45 de minute. Domeniul: corupție. Tema: se discută trei dosare. Primul cuprinde o nouă rubrică „Audiații săptămânii”, perioada 02-09 februarie 2015. La DNA au fost duși pentru anchetă, Rudel Obreja, Elena Udrea, Toni Greblă și Radu Mazăre. Dosarul numărul doi cuprinde șpăgile din vămi. DNA a avut una dintre cele mai spectaculoase descinderi, cu 284 de autovehicule și patru elicoptere la toți cei implicați. Era un grup infracțional organizat la frontierele din Vestul și Estul țării. Un caz uriaș de corupție care cuprindea afaceri cu țigări de contrabandă și luare de mită, în care erau implicați vameși, polițiști de frontiere și diferiți șefi. Prejudiciul adus statului, prin neplata taxelor și acizelor în perioada octombrie 2010- ianuarie 2011, a fost de 3,3 milioane de Euro. În timpul investigației au fost infiltrați zeci de ofițeri sub acoperire. Într-un singur schimb, se câștigau aproximativ 5.000 de Euro. După terminarea anchetei, 165 de persoane au fost trimise în judecată. Cazul numărul doi, prezintă o continuare a dosarului „Permisele de la Argeș”, în care un polițist mărturisește că și cântărețul vali Vijelie și-a luat permisul la Pitești, pe o sumă de 15.000 de Euro. Sunt prezentate imagini în exclusivitate cu un ofițer DNA sub acoperire pe care un polițist corupt îl ajută să își ia permisul fără să facă nimic. Personaje: Lucian Papici și Florentina Mirică, procurori DNA, cei care au anchetat cazurile și care vin cu informații din interirorul investigațiilor. Emil Angheloiu, șef Serviciul Permise Auto Argeș, care asigură că ceea ce s-a întâmplat la Argeș, legat de permisele auto obținute în mod fraudulos, nu se va mai repeta. Unghiul de abordare din perspectiva autorităților. Mesajul: DNA a prins un grup infracțional organizat care se ocupa de acțiuni de corupție și în care erau implicați aproximativ 200 de persoane implicate. Problema șpăgii de frontieră, a fost cel puțin pentru moment rezolvată. Imagini ale celor de la DNA, oferite în exclusivitate, din cadrul anchetei sub acoperire, a descinderilor, diferite interceptări.

„Dosarul Șpaga în Vămi”

„Dosarul Șpaga în Vămi” – data 16 februarie 2015, durata 45 de minute. Domeniul: corupție. Tema: anchetarea și arestarea baronului din PSD, Constantin Niculescu, fost președinte al Consiliului Județean Argeș și informații în plus despre șpaga din vămi. Emisiunea începe cu rubrica Audiații Săptămânii, care sunt Elena Udrea, reținută și arestată pentru 30 de zile și percheziții la Ministerul Fondurilor Europene. Baronul Niculescu a fost primul președinte al unui Consiliu Județean, arestat. Acesta a fost auzat de luare de mită, contracte dubioase, abuz în serviciu și luarea de fonduri europene ilegal, prin acte false. Niculescu a luat fonduri europene ilegale în valoare de 1 milion de Euro, sub pretextul folosirii acestuia pentru reabilitarea a patru școli din Argeș. Banii au fost folosiți în alte scopuri, decât cele menționate. Pe lângă acestea, sunt prezentate și istoria și evoluția baronului Constantin Niculescu, declarații de avere și scheme care sunt menite să ajute telespectatorul să înțeleagă mai bine cum s-au petrecut lucrurile. A fost un caz greu, deoarece a fost multă presiune pe judecători și procurori din partea membrilor din partidul PSD, care ieșeau în stradă și îl susțineau pe inculpat. Constantin Niculescu a primit o pedeapsă de 7 ani și 8 luni de închisoare cu executare și au mai fost trimiși în judecată Cornel Penescu (om de afaceri cunoscut) și încă doi diriginți de șantier, tot din Argeș. Al doilea caz discutat în emisiune are în vizor șpaga din vămi și vine cu noi imagini în exclusivitate. Procurorul Lucian Papici, cel care s-a ocupat de caz povestește că au fost infiltrați 9 investigatori care au adunat suficiente probe pentru arestarea a 165 de persoane, polițiști de frontieră, vameși și traficanți. Pentru ei, șpaga era un mod de viață, erau extrem de bine organizați, dar și destul de precauți. Un post ocupat acolo, era doar pe pile sau bani. Vameșii mai vechi dădeau lecții de luare de mită, celor nou veniți. Personajele: cei doi procurori care s-au ocupat de cele două cazuri: Călin Nistor și Lucian Papici. Aceștia explică cum s-au derulat anchetele. Unghiul de abordare este din perspectiva autorităților. Mesajul: DNA își face bine treaba și anchetează persoanele corupte, indiferent de statutul lor sau de presiunea care se abate asupra procurorilor. După anchetarea corupției din vămile din Estul și vestul României, o perioadă s-a diminuat și infracțiunea de contrabandă. Iar, sistemul și organizarea din vămi au fost regândite. Imagini surprinse de către DNA în timpul anchetelor, vameși surprinși în flagrant și filmați cu night vision, înregistrări audio-video, interceptări ambientale, percheziții, arestări și declarații din rapoartele investigatorilor sub acoperire.

Rezultatele analizei emisiunilor – reprezentarea lor în grafice

Emisiunea „În premieră”, analizată pe perioada 28 septembrie 2014 – 21 decembrie 2014. În total au fost 11 ediții analizate, care au cuprins 18 materiale jurnalistice.

Figura 1.1

În fiecare ediție a emisiunii, subiectele abordate au fost prezentate sub formă de produse jurnalistice, reportaje, anchete și investigații. În general într-o ediție se prezenta doar câte un subiect, însă au fost și ediții care conțineau două sau mai multe subiecte, în funcție de importanța lor.

În prezentul grafic după terminarea analizei, am făcut o contabilizare a materialelor analizate. Subiectele prezentate le-am structurat pe domeniile din care fac parte și am obținut:

Patru materiale în domeniul sănătate, care cuprind teme precum: lipsa unor aparate vitale din câteva spitale din România, precum și pierderea medicilor care pleacă să lucreze în străinătate. Povestea singurului spital de discopatie musculară, care a fost mutat într-un loc cu altitudine mare și unde bolnavii nu se mai pot trata, din cauza poziționării spitalului. Acest lucru s-a întâmplat pentru că unii oficiali au vrut să facă un bine bugetului de stat. Al patrulea material, are ca temă transplanturile reușite, făcute la noi în țară, precum și importanța acestora.

În domeniul social sunt șase materiale – aici intră povești de viață ale unor români, plecați în străinătate și care au devenit oameni de succes acolo. O investigație care demonstrează că mafia din republica Moldova și Rusia are legătură cu ceva oameni de afaceri din București. Povestea sașilor in România, care au plecat din țară, în anii 90, unii se întorc pentru a-și vedea locurile natale, iar alții pentru a investi. Aici mai intră și povestea unor români care au fost torturați în lagărul de exterminare Auschwitz și care au reușit să supraviețuiască.

Un material din domeniul agriculturii – povestea unor fermieri români care vor să muncească pământul românesc și să își dezvolte o afacere, însă statul nu îi ajută deloc. Dimportivă, acesta ajută mai mult investitorii străini.

Două materiale din domeniul industriei – cei din Orientul Mijlociu exportă de bovine și ovine de la noi din țară. Însă modul cum sunt acestea exploatate, tratate și omorâte este de-a dreptul șocant. Mai sunt prezentate și problemele acestei industrii ai cărnii, care are multe lacune și în care sunt implicați oameni periculoși.

În domeniul politic avem două materiale – campania electorală a unor politicieni scoate la iveală lucruri murdare.

Un material în domeniul religios, povestea a patru surori care pictează icoane într-un mod special.

În domeniul istoric avem un material despre adevărații vinovați de producerea revoluției din 1989, care nici până în ziua de azi, nu au fost pedepsiți.

Domeniul cultural cuprinde un material despre femeile din spatele marilor scriitori români.

Emisiunea „România, te iubesc”, în perioada 28 septembrie 2014 – 21 decembrie 2014, a avut 12 ediții. Acestea cuprind un total de 18 materiale prezentate. În urma analizei lor, materialele le-am prezentat sub forms unui grafic, în care sunt cuprinse domeniile din care subiectele au făcut parte.

Figura 1.2

Prezentul grafic cuprinde domeniile din care au făcut parte cele 18 materiale analizate.

10 subiecte abordate din domeniul social – temele sunt: povești de succes ale unor români plecați să muncească în străinătate și povestea unui preot care are grijă de câteva zeci de bătrâni și copii nevoiași. Totodată este prezentată și problema satelor autentice din țară, care sunt lăsate să dispară și pe care nu le valorificăm. Este prezentată și gerenația copiilor Z, cei născuți după 2000, sunt foarte răsfățați și nu știu să respecte regulile.

În industrie avem un material, falimentul industriei peștelui, care a avut loc după căderea comunismului. Fabricile s-au privatizat și au fost vândute ilegal, iar azi exportăm pește de la alții, când noi avem resurse.

Agricultură – un material despre câțiva fermieri din România, care se plâng că statul nu îi ajută să se dezvolte, dimpotrivă sunt ajutați doar investitorii străini.

În sănătate avem două materiale – dispariția unor sume uriașe din spitatele de stat, bani care se duc la clinicile private și copii bolnavi de cancer care nu primesc consiliere.

Două materiale fac parte din domeniul corupție. Primul este vorba de corupția de pe piața imobiliară, de unde se fac profituri uriașe ilegal, prin trafic de influenșă și avize semnate contra unor sume de bani. Al doilea se referă la orașul Bacău și proasta lui dezvolatare din ultima perioadă. Primar, foști primari, precum și oameni de afaceri ai orașului, au fost condamnați pentru corupție.

În administrație este un material care are ca temă, problema centrelor de reabilitare și recuperare din România, care arată ca niște centre de exterminare. Se alocă banii pentru întreținerea și modernizarea lor, însă banii ajung în altă parte.

Domeniul cultural are un material – povestea averii lui Emanoil Gojdu, considerată un tezaur pentru țara noastră, a fost pierdută din ignoranța și prostia, unor oficiali din stat.

„Dosarele DNA” este o emisiune care prezintă povestea nespusă a fraudelor de milioane de Euro și a cazurilor de corupție din România. Este difuzată pe postul generalist Prima Tv, marca Focus și este prezentată de Marius Saizu, jurnalist de investigație. Perioada de analiză este 25 noiembrie 2014 – 16 februarie 2015. În total sunt 11 ediții și tot atâtea dosare analizate.

Figura 2

După analiza emisiunii, am decis să interpretez datele obținute cu ajutorul prezentului grafic. Fiind vorba de dosare de corupție, anchetate de Direcța Națională Anti-corupție, acestea s-au încheiat și s-au soldat cu condamnări. Persoanele condamnate pentru corupție fac parte din diferite domenii, precum cele ilustrate în grafic.

Am specificat câte persoane au fost anchetate și au primit condamnări definitive, precum și domeniile din care aceștia activau.

Din fotbal au fost condamnate nouă persoane.

Din domeniul politic au fost condamnați nouă politicieni.

Din administrația publică au fost condamnați opt persoane.

Din justiție au fost condamnați 73 persoane – aici avem polițiști de frontieră, polițiști de la rutieră, examinatori auto.

În domeniul social, a fost condamnat un preot, care făcea parte dintr-o rețea de corupție ce se ocupa de obținerea permiselor auto pe cale ilegală.

Cel mai mare dosar, este cel cu corupția de la frontierele din Estul și Vestul României. Au fost condamnați peste 100 de vameși.

Figura 3.

În acest grafic, este prezentată o comparație, între cele emisiunile „În premieră” și „România, te iubesc”, cu privire la numărul de materiale din fiecare domeniu abordat. Astfel că am constat următoarele:

În general subiectele abordate din diferitele domenii, precum și numărul materialelor este asemănător.

Domeniile corupție și administrație nu sunt abordate în emisiunea „În premieră”.

„România, te iubesc” nu are subiecte din domeniul politic, religios și istoric.

Emisiunea „În premieră”, analizată pe perioada 28 septembrie 2014 – 21 decembrie 2014. În total au fost 11 ediții analizate, care au cuprins 18 materiale jurnalistice.

Figura 4.1

Prezentul grafic ilustrează sub ce formă au fost expuse materialele prezentate în emisunile analizate. Astfel că avem: trei anchete și trei investigații, precum și 12 reportaje.

Emisiunea „România, te iubesc”, în perioada 28 septembrie 2014 – 21 decembrie 2014, a avut 12 ediții. Acestea cuprind un total de 18 materiale prezentate, care sunt transformate în produse jurnalistice de diferite genuri.

Figura 4.2

Prezentul grafic ilustrează sub ce formă au fost expuse materialele prezentate în emisunile analizate. Astfel că avem: patru anchete și două investigații, precum și 12 reportaje.

Concluzii

Am pornit de la ipoteza că „anchetele jurnalistice și reportajele implicate de profil dezvăluie o realitate mai profundă și mai aproape de viața oamenilor.” Am formulat apoi, două întrebări de cercetare, menite să mă ajute în demonstrație. Pentru a putea confirma sau infirma ipoteza, am folosit grila de analiză pentru cele trei emisiuni „În premieră”, „România, te iubesc” și „Dosarele DNA”. Am analizat fiecare ediție în parte, pe o perioadă de trei luni de zile.

Structurarea datelor obținute sub formă de grafice, precum și interpretarea lor, m-au ajutat să formulez o concluzie. Subiectele sub formă de reportaje, anchete și investigații, prezente în cele trei emisiuni, reflectă realitatea exact așa cum este ea, astfel că ipoteza a fost confirmată. În produsele jurnalistice se prezintă atât lucrurile bune din societate, cât și problemele cu care acesta se confruntă. Prin povești de reușită ale unor români, precum și prezentarea părților bune ale acestei țări se descoperă o latură frumoasă a României, care face parte din realitate. Însă subiectele abordate au cuprins și diferitele probleme constituite de carențele din sistemul medical sau din cel administrativ, starea precară a agriculturii sau problemele din industrie , precum și fenomensul social, numit corupție care se practică în multe domenii, chiar și la nivel înalt.

În studiul publicat de IRES, în aprilie 2015, românii consideră că corupția și sărăcia sunt principalele probleme cu care țara noastră se confruntă. Corupția este subiectul abordat în emisiunea “Dosarele DNA”, prin care sunt prezentate, analizate și explicate cazurile celebre, investigate și cercetate de Direcția Națională Anti-Corupție (DNA). Problema sărăciei este una subiectivă și poate fi interpretabilă. “În premieră” și “România, te iubesc”, prin diferitele materiale, prezintă acest subiect sub diferite forme: lipsa aparatelor vitale, precum și lipsa fondurilor și a medicilor din spitale, satele autentice care sunt lăsate în paragină, agricultura nu este finanțată de către stat, centrele de recuperare și reabilitare din România arată ca niște lagăre de exterminare, oamenii de acolo trăiesc în condiții mizere. Aceste trei emisiuni, deși au subiecte și unghiuri de abordare diferite, ilustrează același lucru, o Românie mai profundă, văzută prin ochiul micului ecran.

Bibliografie

Bertrand, Claude-Jean (coordonator), O introducere în presa scrisă și vorbită, Prefață de Claude-Jean Bertrand, Traducere coordonată de Mirela Lazăr, Polirom, 2001 .

Bourdiue, Pierre, Despre televiziune urmat de Dominația jurnalismului, Traducere din limba franceză și prezentare de Bogdan Ghiu, Grupul Editorial Art, Bucurețti, 2007.

Cerna, Silviu, Corupția, birocrația, diretocrația și evenimentul, Editura Sedona, Iași, 1996.

Coman, Mihai, Mass media în România post-comunistă, Polirom, București, 2003.

Coman, Mihai (coordonator), Manual de Jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, Polirom, Iași, 1997.

Coman, Mihai, Manual de jurnalism, Genurile jurnalistice, vol. II, Ediția a II-a revăzută, Polirom, Iași, 2001.

De Burgh, Hugo (coordonator), Jurnalismul de investigație, Context și practică, Traducere din limba engleză, cuvânt introductiv și note de Mihaela Mudure, Editura Limes, Cluj, 2006.

Grosu, Cristian; Avram, Liviu, Jurnalismul de investigație – Ghid practic, Editura Polirom, Iași, 2004.

Marin, Constantin (coordonator), Jurnalism de investigație, Transparency International – Moldova, Chișinău, 2008.

Melinescu, Nicolae, O viziune despre televiziune, Editura Apled, București, 2013.

Randall, David, Jurnalistul universal, Ghid practic pentru presa scrisă, Prefață de Mihai Coman, Traducere de Alexandru Brăduț Ulmanu, Polirom, Iași, 1998.

Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalism de televiziune, Editura Polirom, Iași, 2005.

***, http://www.ires.com.ro/index, accesat în 18 ianuarie 2015.

***, Jurnalism investigativ, în http://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnalism_investigativ, accesat în 14 ianuarie 2015.

***, Televiziune, în http://ro.wikipedia.org/wiki/Televiziune, accesat în 14 ianuarie 2015

***, Jurnalism de televiziune, în http://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnalism_de_televiziune, accesat în 14 ianuarie 2015.

***, http://www.primatv.ro/emisiuni/dosarele-dna/video.html, accesat în 17 iunie 2015.

***, http://inpremiera.antena3.ro/emisiuni, accesat în 17 iunie 2015.

***, http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro/emisiuni/2014/sezonul-2/, accesat la 17 iunie 2015.

***, Percepțiile românilor privind securitatea națională și incidența unor riscruri în http://revistasinteza.ro/perceptiile-romanilor-privind-securitatea-nationala-si-incidenta-unor-riscuri/, accesat în 16 iunie 2015.