Romania Postdecembrista Evolutia Sistemului Electoral Si Influentele Acestuia Asupra Sistemului de Partidedocx

=== Romania postdecembrista – evolutia sistemului electoral si influentele acestuia asupra sistemului de partide ===

România postdecembristă: evoluția sistemului electoral și influențele acestuia asupra sistemului de partide

Lucrarea de față își propune o analiză concisă a modului în care, în perioada de tranziție postcomunistă, schimbările din sistemul electoral românesc în cazul alegerilor parlamentare își pun amprenta în mod decisiv asupra sistemului de partide, asupra stabilității democratice și a competiției electorale. Astfel, principala ipoteză, pe care o supunem cercetării, se referă la faptul că odată cu trecerea statului român la o democrație participativă și reprezentativă, s-au adus modificări importante sistemului electoral, care, prin evoluția sa, a condus la o dinamică interesantă a sistemului de partide și, implicit, a echilibrului democratic, fapt ce poate fi exemplificat, prezentând anumite aspecte ale scrutinelor electorale din 1990 până în prezent.

Pentru a putea distinge clar corelația dintre sistemele electorale și cele de partide, conform legilor lui Maurice Duverger, trebuie avută în vedere definirea, explicarea celor două instituții. Astfel, în conformitate cu teoria lui Arendt Lijphart, un sistem electoral poate fi descris "în termenii a șapte atribute: formula electorală, magnitudinea circumscripției, prag electoral, numărul total de membri ai corpului ce urmează a fi ales, influența alegerilor prezidențiale asupra alegerilor legislative, distribuția inechitabilă și legăturile electorale dintre partide."(Lijphart, 2006, pag. 142)

De asemenea, un sistem de partide poate fi considerat, așa cum spunea Giovanni Sartori, "un sistem de interacțiune rezultat din competiția dintre partide"(https://www.academia.edu/10365784/Partide_si_sisteme_electorale_-_Mihai_Ungureanu, accesat la data de 05.12.2015), putând fi clasificat in trei mari tipuri: unipartidist, bipartidist și multipartidist. Astfel, este important de menționat, conform teoriilor lui Sartori, că, în definitiv, "sistemul electoral determină sistemul de partide" ( Parties and Party Systems. Cambridge University Press, 1976), putând afirma că anumiți indicatori electorali măsurabili precum numărul "efectiv" de partide, gradul de participare la scrutinele electorale, proporționalitatea și gradul de disproporționalitate sunt determinate de sistemul electoral adoptat în România, de-a lungul timpului.

În acest sens, pentru a putea înțelege modul în care schimbarea sistemului electoral în România a influențat sistemul de partide și stabilitatea democratică, vom elabora o analiză a evoluției sistemelor electorale după 1989, concomitent cu cea a sistemelor de partide românești, alegerile parlamentare din această perioadă reprezentând un punct de reper în explicarea fenomenului corelației dintre cele două sisteme.

Imediat după prăbușirea regimului comunist, România a fost pusă în fața situației de a reseta întregul cadru instituțional și politic, implicit, sistemul electoral pentru alegerile parlamentare, care a fost creat prin Decretul-Lege nr.92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României, acesta specificând în Cap. 1, Art. 11: "Candidaturile pentru Parlament se propun pe liste de candidați care pot cuprinde cel mult numărul de deputați sau senatori ce trebuie aleși în fiecare circumscripție electorală" și, totodată, "pentru Adunarea Deputaților sau pentru Senat putându-se prezenta și candidaturi independente sau, după caz, potrivit alin. 2, liste de candidați independenți."( http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=7528, accesat la data de 06.12.2015). Ca urmare a acestei legi, putem spune că a fost propus un sistem electoral de reprezentare proporțională pe liste închise, ceea ce înseamnă că "alegătorii pot vota numai o listă(…); candidații sunt aleși strict în ordinea în care i-a nominalizat partidul"(Lijphart, 2006, pp.145), cu cirumscripții plurinominale, cu un singur tur de scrutin, fără prag electoral, model de sistem în care votanții aleg lista partidului preferat, locurile fiind "alocate listelor de partid proporțional cu numărul de voturi pe care le-au obținut"( Lijphart, 2006, pag. 145).

Acest sistem electoral permite intrarea pe eșichierul politic a cât mai multor partide politice, ceea ce favorizează pluralismul politic, o garanție a democrației reprezentative, așa cum stipulează și Constituția României în art. 8, alin. 1. Conform legilor lui Duverger, acest sistem electoral, stimulând apariția unui sistem multipartidist(FSN, PNL, UDMR, MER, PNTCD, PSDR), însă existând un partid dominant, conform clasificării propuse de Jean Blondel(Blondel, 1968, pp.184-187 apud. Lijphart, 2006, pag.78), Frontul Salvării Naționale, care a câștigat primele alegeri parlamentare cu peste 66%.

În continuare, vom spune că, deși acest sistem reprezenta fundamentul democrației incipiente în România, a condus la o perioadă de instabilitate guvernamentală, politică și socială.

Ulterior, după adoptarea primei Constituții democratice, a fost promulgată o a doua lege electorală, nr. 68 din 1992, care păstra cadrul general al primei legi, însă cu amendamente, care să adapteze Codul electoral la noul context politic, și anume, introducerea unui prag electoral de 3%, reglementarea referitoare la coalițiile de partide, care se puteau crea doar la nivel național, iar partidele nu puteau face parte din mai multe coaliții și aveau dreptul de a participa la alegeri doar pe listele coaliției din care făceau parte.(http://www.agerpres.ro/documentareparlamentare2012/2012/10/30/alegerile-parlamentare-din-27-septembrie-1992-17-06-06, accesat la data de 06.12.2015)

Drept consecință, la alegerile organizate în baza acestei legi, din totalul de 84 de partide politice și coaliții, care au participat la scrutin, doar 8 formațiuni au primit locuri în Parlament, depășind pragul electoral(ibidem). Deși a fost limitat accesul partidelor mici și foarte mici în legislativ, s-a păstrat reprezentativitatea proporțională, evitându-se apariția unor dezechilibre politice importante. Au fost aduse aceste modificări legislative din cauza exploziei de partide apărute în sistemul de partide imediat după prăbușirea comunismului, creându-se un filtru electoral.

La alegerile din 1992, ca urmare a introducerii pragului electoral și a coalițiilor electorale, se poate observa faptul că se detașează ca rezultate față de restul partidelor, două formațiuni: FDSN și CDR, competiția electorală devenind mult mai strânsă, și mai evidentă structura sistemului multipartidist, care tinde să aibă două formațiuni principale, ce fac jocurile politice în Parlament.

Un alt moment important care s-a desfășurat sub egida aceluiași sistem electoral este reprezentat de alegerile parlamentare din 1996, când stânga românească a părăsit puterea și aceasta a fost preluată de CDR, alianța formată din trei partide istorice(PNTCD, PNL, PSDR), alegeri ce au marcat pentru prima dată în România, alternanța la guvernare.

De asemenea, alegerile parlamentare din 2000, când PSDR a revenit la guvernare în frunte cu prim-ministrul Adrian Năstase, respectiv cele din 2004( când legea electorală a suferit mici modificări- nr. 373/24.09.2004), "sunt hrănite de o filosofie proporționalistă"(Preda, 2011, pp.308), având aceeași bază legislativă, cu circumscripții plurinominale, "definite la nivel de județ", magnitudinea lor fiind "foarte variabilă" (ibidem), iar gradul de disproporționalitate este destul de mic.

Ca urmare a multiplelor nemulțumiri în rândul alegătorilor și al politicienilor, s-au început dezbateri pentru realizarea unei noi legi electorale, ce avea să schimbe, într-o mai mică sau mai mare măsură, sistemul electoral și, implicit, sistemul de partide din România. Astfel, după negocierile intense purtate între clasa politică și societatea civilă, reprezentată de Asociația Pro Democrația, s-a introdus un nou sistem electoral prin legea nr.35/2008, sistem ce "reprezintă rezultatul unui compromis al proiectului propus de APD cu opțiunile celor mai importante formațiuni politice din România"(Teodorescu, coord; 2009, pp.57, vol. 2). Acest nou sistem electoral se concretiza prin introducerea votului uninominal, vot în care alegătorul va trebui să aleagă între candidați, ci nu între liste propuse de partidele politice.

Astfel, în România, putem afirma că avem un "sistem electoral mixt-proporțional cu vot majoritar în circumscripții uninominale"( Teodorescu coord. 2009, pag. 85, vol 1), păstrându-se din vechiul fond legislativ, ideea de principiu al reprezentării proporționale. Mai mult, distribuirea mandatelor în Parlament se realizează folosind mai multe metode de calcul, stabilite tot prin legea 35/2008, art. 48(Preda, 2011, pp. 310)

Însă, există câteva reguli importante: candidații care obțin în urma votului alegătorilor 50% plus 1 în colegiile în care au candidat primesc un loc în Parlament. Ulterior, dacă nu există o majoritate de acest tip în colegiul respectiv, se ajunge la utilizarea unei distribuții proporționale, adică "o distribuție la două niveluri, județean și apoi național, bazată pe coeficienți electorali și cele mai mari resturi"(Preda, 2011, pp.310) Pe lângă pragul electoral procentual(5%), apare pragul alternativ, în cifre absolute, respectiv "victoria în șase, respectiv trei colegii de la Camera Deputaților și de la Senat".( Preda, 2011, pp.308)

Sistemul electoral în vigoare a fost gândit pentru a nu afecta în mod fundamental gradul de reprezentativitate, de proporționalitate, tocmai din rațiunea de a respecta interesele cât mai multor alegători care și-au exprimat votul, fiind considerat a avea o "formulă electorală eclectică"( Preda, 2011, pp.309).

Deși a fost un proiect de lege susținut de mare parte din partidele politice și de liderii societății, votul uninominal va afecta într-o oarecare măsura și sistemul multipartidist românesc, întrucât, după cum putem observa, la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, nu a reușit să obțină niciun mare partid majoritatea, iar partidele mici au fost nevoite să realizeze alianțe pentru a putea intra în Parlament, cum este cazul Partidului Conservator, care s-a aliat cu PSD. Dacă ar fi să comparăm efectele legii electorale anterioare cu cele ale legii adoptate în 2008, vom sesiza că partidele mici au un statut special în sensul în care nu au șanse să intre în Parlament candidând ca atare, ci doar dacă formează alianțe. Acest aspect poate fi considerat bun deoarece, chiar dacă le face să fie dependente, partidele mici au șansa de a se afirma și de a-și reprezenta susținătorii, negociindu-și locul într-o eventuală coaliție. Astfel, reprezentativitatea nu scade în mod drastic, dar trebuie tinut cont că acest nou sistem electoral nu ajută partidele minorităților naționale, cum este cazul UDMR, care abia intră în Parlament, tinzând către un sistem bipartidist așa cum spune și Maurice Duverger în legile sale. Aceste aspecte

s-au concretizat și în alegerile parlamentare din 2012, care au avut același fundament legislativ, coaliția USL câștigând alegerile cu o majoritate covârșitoare de aprox. 60%.

Ca urmare a acestei noi legi electorale și a influenței acesteia asupra sistemului de partide și a configurației parlamentare rezultate, se poate afirma că unul dintre efecte este creșterea competiției electorale deoarece partidele luptă prin mai multe mijloace democratice de campanie pentru a trece pragul și pentru ca ai lor candidați să primească un loc în legislativ, ducând la un nivel superior al democrației participative și reprezentative. Astfel, acest nou sistem de partide mai concentrat în jurul a două formațiuni politice puternice, duce la o stabilitate guvernamentală și politică, per ansamblu, superioare, pentru că negocierile în ceea ce privește executivul, se realizează mai ușor, sunt mai solide ca rezultate și ne conduc către un echilibru societal mai performant în comparație cu sistemul de dinainte de 2008.

La nivel metodologic, pentru realizarea unei analize profunde și concludente asupra modului în care schimbările ce apar în sistemul electoral românesc duc la modificări importante ale sistemului de partide, cu alte cuvinte referindu-ne la instituția "sistemului electoral" drept cauză(variabila independentă) și a instituției "sistemului de partide" drept efect ( variabila dependentă), vom utiliza câteva instrumente de cercetare socială și politică pentru culegerea datelor necesare testării empirice a ipotezei principale mai sus enunțate, iar câteva metode de analiză a datelor empirice vor fi folosite pentru studierea în amănunt a cazurilor selectate( alegerile din 1990 până în prezent).

Pentru a înțelege evoluția concomitentă a celor două instituții luate în discuție, "sistemul electoral" și "sistemul de partide", vom realiza atât o analiză longitudinală, care reprezintă cercetarea în timp a fenomenului alegerilor parlamentare din 1990 până în 2012, studiind în amănunt rezultatele acestora în funcție de formula electorală și alte atribute ale sistemelor electorale care au existat în România, cât și mai multe analize transversale, care să surprindă fiecare moment electoral în parte.

Aceste analize vor avea la bază studiul a mai multor documente socio-politice, din care să extragem informații relevante cu privire la modul de desfășurare a alegerilor din trecut, rezultatele acestora( pentru care vom utiliza rapoartele Biroului Electoral Central), și consecințele lor în plan social și politic( sistemul de partide), aceasta reprezentând o metodă cantitativ-calitativă (implicând costuri ce se reduc doar la resursa umană), ce va fi concretizată folosindu-ne de Arhiva Națională și de analizele din presă și la rezultatele sondajelor de opinie realizate la scurt timp după fiecare scrutin în parte. Rezultatele acestei analize reprezintă totodată un barometru important al stabilității demcratice și al competiției electorale.

De asemenea, vom colecta date statistice, sprijinindu-ne pe informațiile obținute de la Institutul Național de Statistică, pentru perioadele dintre alegerile parlamentare, care să releve modificarea indicatorilor democratici înainte de reforma electorală din 2008 și după aceasta, folosindu-ne de metoda comparației, care "presupune (…) judecăţi cu privire la diferenţele, sau asemănările, de mărime / grad (diferenţele cantitative), ca şi la cele de esenţă (diferenţele calitative)."( King, Keohane si Verba, Cap. 1, pag. 3)

Astfel, vom stabili "legături între teorie și date"( King, Keohane si Verba, Cap. 1, pag. 9), realizând în același timp, un experiment de laborator prin intermediul căruia dorim să aducem informații asupra votului tactic pe care alegătorii îl aplică în funcție de cele două sisteme electorale( de reprezentare proporțională și actualul sistem mixt) și care, automat provoacă schimbări importante în cadrul sistemului de partide și implicit, la nivelul stabilității politice și socio-economice, această metodă de cercetare constituindu-se într-una calitativă, cu costuri mai ridicate, dar cu grad înalt de formalizare și cu rezultate benefice analizei noastre comparative.

Toate datele colectate și rezultate din folosirea atât a metodelor cantitative, cât și a celor calitative, vor fi atent analizate și se va realiza un raport consistent, care va conține o cercetare amănunțită(combinarea cadrului teoretic cu cel metodologic) a efectelor sistemului electoral în România postdecembristă asupra sistemului de partide și a competiției electorale, rezultând în același timp, și stabilitatea democrației de tranziție a acestui stat.

Bibliografie:

Lijphart, Arendt, "Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în treizeci și șase de țări", Editura Polirom, Iași, 2006

Teodorescu, Gheorghe(coord.), "Alegeri 2008", Vol. 1: Campanii, lideri și sondaje, Vol. 2: Continuitate și schimbare, Editura Polirom, Iași, 2009.

Preda, Cristian, "Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent", Editura Polirom, Iași, 2011

Parties and Party Systems. Cambridge: Cambridge University Press, 1976

King Gary, Keohane Robert, Verba Sidney, "Designing social inquiry. Scientific inference in qualitative research", Cap. 1, Princeton University Press, Princeton, New Jersey.

Agerpress.ro, "Alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992", publicat Marți, 30 octombrie 2012, 17:06 (http://www.agerpres.ro/documentareparlamentare2012/2012/10/30/alegerile-parlamentare-din-27-septembrie-1992-17-06-06, accesat la data de 06.12.2015)

http://www.agerpres.ro/documentareparlamentare2012/2012/10/30/alegerile-parlamentare-din-27-septembrie-1992-17-06-06, accesat la data de 06.12.2015)

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=7528, accesat la data de 06.12.2015

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=12169, accesat la data de 06.12.2015.