Romania In Context Geopolitic Si Geostrategic

Cuprins

România în context Geopolitic și Geostrategic

Capitolul I. Teritoriul și populația României ………………………………………………………………. 5

Capitolul II. România din punct de vedere economic…………………………………………………… 7

Capitolul III. România din punct de vedere Geopolitic și Geostrategic…………………………… 9

Capitolul IV. România din punct de vededere geocultural………………………………………….. 11

Bibliografie

România în context Geopolitic și Geostrategic

Termenul de ,, Geopolitică" s-a născut ca o doctrină social-politică, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor. Întemeietorul Geopoliticii este consiferat a fi geograful german Friederich Ratzel (1844-1904) însă, geograful german nu folosește termenul de Geopolitică ci pe acela de Geografie Politică (Politische Gographie). Cel care folosește pentru prima dată termenul de Geopolitică (în anul 1899) este suedezul Rudolf Kjellén (1864-1922), jurist și om politic.

Geopolitica va cunoaște o perioadă de maximă înflorire, în Germania interbelică, datorită generalului-geograf Karl Haushofer (1869-1946). Lângă acești mari geopoliticieni li se mai alătură încă mari două personalități anglo-saxone: americanul Alfred Thayer Mahan (1840-1914) și britanicul Halford J. Mackinder (1861-1947).

Așadar, susținând ideea de mai sus, Geopolitica s-a născut ca o doctrină social-politica, privind raporturile dintre state și politica lor, pe de o parte, și factorii geografici, pe de altă parte. Totodată, intrată sub influența germană, știința adevărată s-a restrâns la unele aspecte de geografie politică. Profesorul Grigore Posea, în lucrarea România: Geografie și Geopolitică, susține că: ,, După cel de-al doilea război mondial s-a revenit la geopolitică în sens de știință" și că ,, în ceea ce privește România, un accent deosebit s-a pus și se pune pe așezarea sa raportată la trei elemnte geografice de rang European: Carpații, Dunărea și Marea Neagră. Interesele diferitelor state pentru aceste elemente se treanspun în atitudini politice, directe sau mascate.

Sistemul geopolitic românesc este compus din teritoriu și poporul ce-l locuiește, unite în timp, prin variate raporturi, într-un sistem complex. Interesele politice manifestate de-a lungul timplui, din partea unor state vecine sau mai departe, asupra acestui teritoriu ori asupra unor elemente sau părți ale sale, au făcut din sistemul respectiv și unul geopolitic. Elementele de interes deosebit au fost Carpații, gurile Dunării și fațada marină, iar ca provincii Transilvania, Basarabia, Dobrogea. Fiecare în parte au fost râvnite de alții.

Sociologul, Anton Galopenița s-a ocupat de analiza geopolitică susținând că cercetarea geopolitică trebuie să fie concomitent geografică, demografică, economică, socială, culturală și politică.

Așadar, după modelul propus de sociologul Anton Galopenița, voi analiza statul Român din punct de vedere geografic, economic, politic și social.

I. Teritoriul și populația României

SUPRAFAȚA: 238. 391 km²

POPULAȚIA: 19.503.260 locuitori

România ocupă astfel locul 13 în Europa după suprafață și locul 10, după populație.

Pe glob, România ocupă locul 80 după suprafață și locul 42, după populație.

România este plasată în sud-estul Europei Centrale, având drept granițe naturale: fluviul Dunărea (la sud), râul Prut (la est) și râul Tisa (la nord, pe o mică porțiune). Deși credem și susținem că România este o țară din Europa Centrală totuși, poziția țării noastre este interpretată în fel și chip. Cum spune și Silviu Neguț, că este interpretată în fel și chp ,,fie din necunoaștere, fie din rea-voință".

Așadar, în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, până recent, România a fost plasată în Europa de Est, aceasta fiind însă ,, o poziție geopolitică referitoare la țările comuniste europene, și nu una geografică". Însă abia în anul 1994, este negată această idee cum că România este un stat din Europa de Est. Profesorul Silviu Negut, în lucrarea Introducere în Geopolitică, susține că ,, Însuși Departamentul de Stat al SUA a dat la începutul anului 1994, o declarație prin care preciza recunoșterea faptului că ,, România nu este o țară din Europa de Est".

În decursul timpului România, a fost considerată fie țară balcanică, fie țară est-europeană, fie central-europeană ori, mai recent, ca făcând parte din Europa Mediană. Așadar, într-un anuar economic și geopolitic, în ediția din 1997, tratează România ca fiind o țară balcanică, deci, o include în Balcani. Cel care plasează România la Europa Centrală a fost binecunoscutul geograf, Emmanuel de Martonne.

Amplasarea României în cadrul Europei

(Sursa: https://www.google.ro/search populatia+romaniei, data: 13.01.2016, ora 10:03)

Așadar, fiind un stat poziționat în sud-estul Europei Centrale, România se învecinează cu Ucraina și Republica Moldova (la nord și est), cu Ungaria (la vest și nord-vest), cu Serbia (la sud-vest) și cu Bulgaria (la sud).

Populația României este de 21.735.556 locuitori dintre care 89 % români. Principalele minorități sunt formate din maghiari și secui (7,1 %), rromi (1,7 %). Rligia predominantă este: creștin ortodox (86 % din populație). Alte culte: catolic (5 %), greco-catolic (1%), protestant (3,5 %), etc. .

II. România din punct de vedere economic

În ceea ce privește economia României, țara noastră se află situată la intersecția unor axe geoeconomice în curs de consolidare: axa mărilor (Marea Caspică- Marea Neagră- Marea Mediterană) și axa fluviilor și canalelor (Rhin- Main- Dunăre) legând Marea Nordului cu Marea Neagră.

Dacă în anul 1913, înainte de izbucnirea primului război mondial, România derula circa 90 % din exportul ei exterior cu Germania, Austro-Ungaria, Belgia, Anglia, Franța, Italia și Olanda, în anul 1915, când războiul izbucnis deja, numai Austro-Ungaria și Germania derulau aproape 80% din comerțul exterior al țării noastre. Așadar, așa cum precizează și Nicola C. Sută, în lucrara Istoria comerțului exterior și a politicii comerciale românești, ,, Primul Război mondial a avut urmări imediate asupra comerțului exterior al României. În perioada imediat postbelică a crescut foarte mult ponderea fostelor țări dușmane (Germania, Austria și Ungaria) și a crescut ponderea celorlalte țări (Anglia, Franța, Italia, SUA, etc.).

Această stare nu s-a menținut pentru multă vreme. Doarece, după terminarea războiului, Germania, Austria și Ungaria, cuceresc din nou poziții importante în comerțul exterior al României. Austria situându-se pe primul loc în comerțul exterior al țării noastre în perioada 1923-1925 urmând ca din anul 1926, poziția de fruntaș în topul comerțului exterior al țării să-l ocupe Germania, loc pe care-l va păstra pâna la sfârșitul războiului. Așadar, când vorbim despre economia României trebuie să ne îndreptăm și către economia maritimă al acestei țări. De exemplu, țara noastră are ieșire la mare. Acesta este un avantaj.

Atunci când ne referim la economia maritimă, trebuie să specificăm faptul că în perioada interblică, România ocupa locurile 7 sau 8 în ceea ce privește tonajul, comparându-se, cu Anglia, Grecia, Norvegia sau Franța. Prin urmare, după 1918, 88 % din exportul global al țării noastre era făcut pe calea maritimă. În 1938, exportul cu țările din bazinul mediteranean (Turcia, Iran, Siria, Palestina, Egipt) avea o pondere de 33% din întregul export al României. Datele sugerează o legătură aproape perfectă între argumentele de natură geografică, politica economică și acțiuni diplomatice. Folosite la scară înaltă a potențialului geografic al țării a continuat și după cel de-al doilea război mondial. În anii 1970, a fost efectuată lărgirea și modernizarea portului Constanța. Toate măsurile au avut ca rezultat crearea posibilității ca aici să ancoreze nave de mare tonaj. În 1989 flota maritimă comercială număra 301 vase, ceea ce situa România, din punct de vedere al numărului și al tonajului, pe locurile 5/6 în lume. În prezent, România contează doar pe 50 de nave care lucrează efectiv, ceea ce ne scoate din clasament. În 1995, după criteriul capacității flotei comerciale, România ocupă locul 28, după Grecia, Cipru, Norvegia, Malta, Rusia, Italia, Germania, Turcia, Ucraina. În același an, după criteriul mărimii flotei comerciale, România ocupă locul 26. Acesta reprezintă un exemplu în care o poziție geografică avantajoasă rămâne la nivel de potențialitate, deoarece nu a fost construit sau menținut instrumentul prin care să fie proiectată puterea și prin care potențialul să devină efectiv.

Una dintre resursele României este petrolul. La ora actuală, țara noastră nu mai dispune de mari resurse petroliere. A dezvoltat, în schimb, o puternică industrie de utilaj petrolier, precum și de prelucrare a petrolului. Înainte de 1989, România era a treia țară producătoare de utilaj petrolier din lume și a doua țară exportatoare. Astăzi, industria românească prelucrătoare de petrol nu mai contează în competiția internațională.

III. România din punct de vedere Geopolitic și Geostrategic

În ceea ce privește poziția geopolitică a României, cronicarul Miron Costin (1633-1691) afirma că ,,se află situată în calea tuturor greutăților".

Așadar, România se află plasată geopolitic, la intersecția axelor geoeconomice Vest-Est (Europa Occidentală – Spațiul Est ex-sovietic) și Nord Vest – Sud Est (Germania și Europa Centrală – Asia Mică și Orientul Apropiat). Totodată, țara noastră se află situată la intersecția unor axe geoeconomice în curs de consolidare: axa mărilor (Marea Caspică- Marea Neagră- Marea Mediterană) și axa fluviilor și canalelor (Rhin- Main- Dunăre) legând Marea Nordului cu Marea Neagră. De asemenea, mai trebuie specificat că România se află, din punct de vedere al populației dar și al pontețialului civil și militar, la intersecția cercului lărgit al Europei Centrale, cu cercul lărgit al zonei Balcanilor, în care zona noastră este plasată pe locul al treilea, după Turcia și Grecia.Acestea ar fi în linii mari actuala poziție geopolitică a țării noastre.

Linia politicii externe a României, încă din timpul fondării primelor formațiuni statale din Evul Mediu și până la formarea statului național (1859) și apoi unificarea tuturor teritoriilor locuite de români într-un singur stat (1918), a fost determinată de situația geopolitică a satelor românesti: așezată între mari puteri a căror interese erau ori de anexare a lor sau de a le folosi în luptele lor cu rivalii. Aceste puteri au fost între secolele XIV-XVI regatele Ungariei și Poloniei, Canatul tătărăsc al Hoardei de Aur (și succesorul acestuia Canatul din Crimea), și Imperiul Otoman, cel mai periculos dintre toate, în acele timpuri atingând maximul de putere.

Din secolul XVII până la începutul secolului XX teritoriul României a fost la confluența a trei imperii rivale: Otoman, care intrase în stadiul de declin, Habsburgic și Rusia, ultimele două fiind puteri rivale. In aceste condiții, obiectivul major al românilor era de a-și menține statele independente și mai târziu de unificarea lor.

În politica lor externă, statele românești au folosit în avantajul lor rivalitatea dintre marile puteri vecine, ca parte a sistemului de vasalitate, politica care a avut ca rezultate realizarea unirii în 1859 a Moldovei cu Țara Românescă în cadrul unui stat național și implinirea procesului în 1918, în contextul dezintegrării marilor imperii la sfârșitul primului raăzboi mondial. Politica externa a statelor românești din perioada interbelică a urmărit constant menținerea alianței cu Franța și Marea Britanie și cooperarea cu statele vecine care erau interesate în păstrarea status quo-ului stabilit prin Tratatul de la Versailles 1919-1920. Dupa colapsul comunismului (1989), România s-a regăsit într-un spatiu geopolitic schimbat.

Atât pentru România, cât și pentru celelalte țări foste comuniste, prima perioadă, de după evenimentele din anii 1989-1991, cum precizează profesorul Silviu Neguț ,, a fost una de ,,dezmeticire", de intrare în contact și de familiarizare cu ceea ce înseamnă cooperarea internațională pe baze democratice. Această ,,experiență" din primii ani le-a permis acestora să-și definească cu claritate obiectivele pe care le urmăreau și le urmăresc fiecare în parte. "

Interesate într-o apropiere tot mai mare de Occident s-au arătat numeroase state, în situație incertă fiind în special țările baltice, România, Slovenia, Bulgaria, Ucraina și țările fostei Iugoslavii Federale. Statele balcanice (Letonia, Estonia și Lituania) și-au găsit sprijin puternic în Peninsula Scandinavă, Suedia, Danemarca și Finlanda sprijinindu-se în mod constant. Date fiind dimensiunile statelor balcanice, sprijinul economic nu a fost gereu de susținut, dar în plan politic și de securitate a trebuit să țină cont de iritarea Moscovei și mai ales de opoziția acesteia de includerea în NATO a celor trei ex-republici sovietice.

Intrarea României în NATO

În lucrarea lui Silviu Neguț, regăsim faptul că ,, inițial intrarea în NATO a fost pentru România mai mult de o necesitate de integrare într-o alianță a țărilor democratice și dezvoltate, ulterior ea a devenit un imperativ de apărare a ființei naționale. "

Deși România a fost primul stat, fost comunist, care a semnat Parteneriatul pentru Pace al NATO (26 ianuarie 1994) și a luat parte la exerciții militar multinaționale, unele desfășurate pe teritoriul său ori a trimis trupe de mnținere a păcii în regiuni fierbinți ale lumii, în cadrul unor acțiuni coordonate de ONU sau NATO, accesul său în această ultimă alianță a fost lent și dificil. NATO a anunțat decizia de invitare pntru negocieri de aderare la această organizație abia la 25 noiembrie 2002, cu ocazia Summitului de la Praga. Așadar, România devin, la 29 martie 2004, membru cu drepturi depline al NATO, la 2 aprilie 2004 drapul Românii fiind înălțat la Bruxelles. Pentru România, acest moment înseamnă revenirea în familia occidentală, a democrației, stabilității și prosperității, după o despărțire de peste jumătate de secol, dar și o încununare a eforturilor politice și militare ale ultimilor ani, soldații Români fiind prezenți în toate punctele fierbinți, din Bosnia și până la Kandahar și Bagdad, participând astfel le eforturile internaționale de menținere a păcii și stabilității.

Aderarea României la Uniunea Europeană

După 1989, România aderă la Uniunea Europeană, alături de NATO, condtruind un catalizator al solidarității și convergenței forțelor politice în promovarea interesului național.

Principalele avantaje ale aderării României la Uniunea Europeană, sunt:

beneficiul apartenenței la o mare famili de națiuni și la securitatea pe care această

apartenență o conferă;

oportunitata participării la cea mai mare piață unică din lume, cu toate posibilitățile

legate de creșterea economică și creșterea de locuri de muncă;

consolidarea ireversibilă a reformelor economice și politice realizate după 1989.

IV. România din punct de vededere geocultural

Până în 1945, cultura română este racordată la cultura europeană prin activitatea științifică, artistica și literarara a unor personalități precum: Henri Coanda (inventator în domeniul aviației), Ștefan Odobleja (pionier al ciberneticii), Gogu Constantinescu, Constantin Parhon și Ana Aslan cu studii în domeniul glandelor endocrine și a procesului de îmbătrânire. Matematica a fost reprezentată de matematicieni de nivel european precum Grigore Moisil, Traian Lalescu sau Dimitrie Pompei. Fizicianul Eugen Badarau pune bazele fizicii plasmei, iar Constantin Nenitescu se remarcă în domeniul chimiei. Științele umaniste și artele sunt reprezentate la nivel european de istoricii Gh. Bratianu și Nicolae Iorga, de Emil Cioran, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, dar și de sculptorul Constantin Brâncuși și compozitorul George Enescu. Dupa 1945, instaurarea regimului comunist a rupt legătura tradițională cu Europa, ea păstrându-se prin intemediul intelectualilor din exil. Legătura culturală cu Europa a fost refacută dupa anul 1990, încurajata de aparția unor programe europene de tip Socrates sau Comenius.

Bibliografie

I. Bibliografie generală

*** Istoria comerțului exterior și a politicii comerciale, coordonator Sută C. Nicolae,

Editura Economică, București, 1998;

Neguț Silviu, Introducere în Gopolitică, Editura Meteor Press, București, 2009;

Neguț Silviu, Gepolitica. Universul puterii, Editura Meteor Press, București, 2008;

Pascaru Mariana, România-ghid turistic, Editura Ad Libri, București, 2007;

Posea Grigore, România: Geografie și Geopolitică, Editura Fundației ,, România

Mare", București, 1999.

II. Internet

https://aquilacarpatica.wordpress.com/2012/01/29/pozitia-geostrategica-a-romaniei-si-regiunea-caucaz-caspica/ ;

http://romania.ici.ro/ro/politica/pagina.php?id=470;

http://portal.ctcnvk.ro/suporturi-de-curs/suport-curs-istorie-xi-unitatea-1.

.