Rolului Parteneriatului Scoala Familie In Dezvoltarea Cognitiva Si Socio Emotionala A Scolarului

ROLULUI PARTENERIATULUI SCOALA-FAMILIE IN DEZVOLTAREA COGNITIVA SI SOCIO-EMOTIONALA A SCOLARULUI

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I.COPILUL LA VARSTA SCOLARITATII MICI- CARACTERISTICI SI COORDONATE ALE DEZVOLTARII

1.1. Profilul psihologic al scolarului mic 6/7-10/11 ani

1.2. Caracteristici legate de varsta

1.3. Particularitatile dezvoltarii anatomo-fiziologice

1.4. Coordonate ale dezvoltarii personalitatii scolarului mic

1.5. Factorii succesului scolar

Capitolul II. FAMILIA SI SCOALA- PARTENERIAT PENTRU CALITATE

2.1.Locul parteneriatului familie- scoala in formarea personalitatii scolarului mic

2.2.Raporturile familiei contemporane cu alti agenti educativi

2.3.Toria lui Epstein legata de implicarea parintilor in viata scolii

2.4 Modele de parteneriat scoala-familie

2.5.Tipologia relatiilor familie-scoala

2.6. Studii legate de implicarea parintilor

2.6.1 Strategii specifice pentru implicarea parintilor in activitatea cu scolarul mic acasa si la scoala

2.6.2.Specificul strategiei de comunicare scoala –familie/ familie-scoala.

2.7. Cercetari si studii legate de parteneriatul familie -scoala

Cap III. FAMILIA CA UNITATE DE BAZA A SOCIETATII

3.1. Consideratii teoretice privind familia si copilul

3.2 Tipuri de familie

3.3.Statusuri si roluri familiale

3.4. Functiile familiei

3.5. Importanta si rolul familiei in dezvoltarea scolarului mic

3.6.Familia cadru al dezvoltarii psihice a copiilor

3.7.Familia, cadru socio-economic si afectiv al dezvoltarii copilului

3.8 specte ale distribuirii rolurilor parentale

CAPITOLUL IV. INVESTIGAȚII EMPIRICE REFERITOARE LA COLABORAREA FAMILIE – ȘCOALĂ, FACTOR DETERMINANT AL REUȘITEI ȘCOLARE

4.1. Metodologia cercetarii: metode si tehnici utilizate

4.1.1. Obiectivele cercetarii

4.1.2. Ipotezele cercetarii

4.1.3. Variabile:

4.2. Procedura de desfășurare a cercetării

4.2.1. Participanți

4.2.2. Instrumente

4.3.Date obtinute

4.3.1. Analiza și interpretarea rezultatelor cantitative

4.3.2. Analiza și interpretarea datelor calitative

4.3.3. Limite

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ROLULUI PARTENERIATULUI SCOALA-FAMILIE IN DEZVOLTAREA COGNITIVA SI SOCIO-EMOTIONALA A SCOLARULUI

ANALIZA ROLURILOR INDEPLINITE DE FAMILIE SI SCOALA CA INSTITUTII EDUCATIVE, EFECTE ASUPRA PERFORMANTELOR SCOLARE IN CONTEXTUL SCHIMBARILOR SOCIALE

INTRODUCERE

Abordarea temei „Rolul parteneriatuluii scoala- familie in dezvoltarea cognitiva si socio-emotionala a scolarului” cu subtitlul “Analiza rolurilor indeplinite de catre familie si scoala, efecte asupra performantelor scolare in contextul schimbarii sociale” își găsește legitimarea în tendințele transformarilor actuale cu efecte in sfera vietii de familie dar si in activitatea de educatie desfasurata in scoala. Școala și familia sunt polii principali ai parteneriatului școală- comunitate locală si in acelasi timp factorii care ajută copilul în desăvîrșirea propriei educații. Tentativa școlii de a sensibiliza și de a atrage comunitatea în sfera parteneriatului educațional vine în întâmpinarea unor cerințe sociale și comunitare prin demersurile specifice pe care le adoptă: adaptarea procesului educațional la schimbările de ordin social și economic, satisfacerea unor nevoi comunitare în domeniul educației, asumarea unui rol activ în raport cu nevoile și problemele apărute în educarea copiilor. La randul sau familia dispune de influență puternică asupra membrilor săi prin funcțiile relativ precise în raport cu fiecare membru. În contextul schimbarilor aparute in sfera sociala, ințelegerea rolului familiei dar si al scolii, preluarea unei parti din rolurile educative de ambele parti, presupune cunoașterea reciproca, calitatea de partener constant și direct interesat. Premisele obtinerii unor performante scolare crescute se regasesc in relațiile bazate pe înțelegere, susținere, respect si dragoste- singurele capabile sa creeze temeiul comunicării și colaborării eficiente dintre familiei si școala. Calitatea influențelor si actiunilor intreprinse in ambele sensuri poate fi cunoscuta numai in urma analizei comunicarii și a relatiei de colaborare care se manifesta intre actorii implicați în educația copilului.

In Sociologia educatiei, A. Hatos (2006), atribuie rezultatele scolare- ,,performantele in raport cu cerintele sistemului” urmatorilor categorii de explicatii: “ abilitati si caracteristici innascute; caracteristicile mediului domestic si familial; organizarea scolii si procesele de predare si invatare din scoala”. In afara de abilitati si caractersitici innascute (precum inteligenta si genul) celelalte explicatii sunt legate de atributiile celor doi poli ai parteneriatului familie-scoala. În cercetarea de față ne propunem să analizăm factorii implicati in cresterea performantelor in invatare ale elevilor, atat cei care tin de viata scolara cat si cei legati de influenta educationala a familiei. Abordarea temei a pornit de la realitatea conform careia nu exista factori, care sa tina exclusiv de scoala ori de familie, capabili sa influenteze evolutia educationala a elevilor si buna lor dezvoltare cognitiva. Simpla acumulare de cunostinte si informatii, dobândite în urma invatarii, nu este suficientă pentru o bună adaptare a individului la mediu, ea trebuie completata cu un nivel ridicat al abilităților socio-emoționale capabil sa asigure indivizilor șanse mai mari de a fi eficienți, de a avea succes in tot ceea ce intreprind. In ciuda faptului ca măsurarea nivelului de pregătire a elevilor este o actiune complexa- care implică identificarea de metode și tehnici de măsurare adecvate, analiza notelor și calificativelor acordate în cadrul verificărilor zilnice, a mediilor de la sfârșitul semestrului sau anului școlar, a rezultatelor obținute la examene, concursuri, olimpiade, teste- ea nu reflecta in mod necesar calitatea pregătirii elevilor care invata intr-o instituție scolara. Privind din perspectiva scolii, performantele in invatare sunt legate de calitatea corpului profesoral, modul de organizare a procesului instructiv- educativ, relatiile din interiorul scolii, relatiile dintre acestea si exterior concretizate in activitatile extracurriculare cu impact semnificativ asupra nivelului dezvoltarii intelectuale. Contributia familiei la dezvoltarea cognitiva si intelectuala a copiilor este o perspectiva vizata intr- o masura mai mica considerandu-se ca, in virtutea rolului social pe care il are, aceasta isi indeplineste pe deplin sarcinile.

S. Cristea (2010) considera că legatura parteneriala școală- familie “are un rol determinant în cadrul comunității educative si ca această relație evoluează pe fondul unui obiectiv pedagogic comun care urmareste formarea si dezvoltarea permanentă a elevului angajat în medii pedagogice diferite, fiecare instanta intervenind in mod succesiv pentru realizarea funcțiilor de integrare, socializare, organizare afectivă a raporturilor cu lumea și cu sine”. Acest punct de vedere presupune ca școala are nevoie de sprijinul permanent si conștient al părinților pe intregul parcurs educative al elevului. In plus este necesar ca parintii, la randul lor, sa fie educati, sensibilizați și obișnuiți cu ideea că rolul lor în raport cu școala este decisiv, ei fiind constienti ca sunt beneficiarii imediati ai serviciilor oferite de scoala, prin intermediul copiilor lor, dar si responsabilii principali pentru evolutia lor cognitiva. In contextual actual, al realităților sociale, transformările inregistrate în procesul educațional si necesitatile pedagogice crescute, orienteaza atentia din ce in ce mai mult catre familie, careia i se cere sa sustina si sa determine calitatea educației. Pe parcursul celor de 31 de ani de activitate educationala am observat legatura stransa care apare intre fenomenele vietii sociale si calitatea invatarii, complexitatea si ireversibilitatea fenomenelor aparute la nivelul sistemului educational si repecursiunile acestora asupra dezvoltarii cognitive si intelectuale a copiilor.

Ca obiectiv general al cercetarii am ales sa determin influența factorilor sociali (mediu, tip de familie, număr de copii) și a performanțelor școlare ale copilului asupra implicarii părinților în relația cu școala. Ideea de a analiza relatia parteneriala din perspectiva familiei a pornit de la adevarul că, puțin câte puțin, părinții se delimiteaza de sarcinile de supraveghere și îndrumare care le revin (in ciuda faptului ca, la nivel declarativ, isi doresc un anume grad de implicare în procesul de educare și socializare al copilului) si ca scoala singura nu are nicio sansa de a-si atinge scopul instructiv- educativ. Este neindoielnic ca scoala dar si familia inregistreaza carente in relatia cu elevii si copiii, e o situatie care urmeaza unor cauze obiective si care are ca rezultat scaderea implicarii in invatare, dezinteresul si abandonul scolar. Ipoteza principala isi doreste sa clarifice daca intre implicarea părinților în relația cu școala și performațele școlare ale copiilor există o corelație semnificativă. Ipotezele secundare- directionale au rolul de a limpezi situatia pornind de la variabilele importante supuse analizei: implicarea parintilor in functie de numarul de copii din familie, implicarea părinților în funcție de mediul de proveniență, implicarea in functie de tipul familiei, implicarea părinților în funcție de gradul de implicare al școlii în relația cu familia si in final implicarea parintilor in functie de ciclul scolar in care este inrolat copilul.

Ceea ce dorim sa evidentiem este rolul determinant al familiei, ca mediu primar in care evolueaza copilul, in cresterea calitatii invatarii si achizitiilor de tip scolar. Examinând relatia parteneriala din această perspectivă incercam sa descoperim cat de mult s-a deplasat centrul de greutate al educatiei copiilor de la scoala catre institutia familiei, intr-o etapa in care statul, considerat principalul ordonator de credite, isi declina capacitatea de a sustine financiar investitiile in educatie iar scolile particulare, considerate performante si reduse ca numar, functioneaza doar pentru elevii ai caror parinti au posibilitatea sustinerii financiare. În ceea ce priveste implicatiile teoretice ale cercetarii ne-am propus să analizam impactul factorilor care tin de capacitatea familiei de a sustine invatarea scolara si dezvoltarea capacitatilor cognitive ale copiilor din scolile de masa, acest lucru are un caracter de noutate deoarece cercetarile recente pun accent pe capacitatea familiei de a sustine invatarea copiilor cu cerinte educative speciale ori cu devianta comportamentala si integrarea acestora in invatamantul de masa.

La cercetarea prezenta participa un număr de 121 de subiecți, părinți și cadre didactice. Dintre aceștia, un numar de 60, sunt părinții unor elevi din clasa I, restul parintilor fiind apartinatorii elevilor din clasa a IV-a (un număr de 61 ). La randul lor, 60 dintre parinti provin din mediul rural ( 30 pentru clasele I si 30 pentru clasele a IV-a, iar 61 din mediul urban (30 clasele I si 31 pentru clasele a IV-a). Avand in vedere ca esantionul ales nu indeplineste conditiile unei selectii reprezentative, deci aleatorii, pentru o analiza eficienta am optat pentru o cercetare de tip mixt cantitativ si calitativ. In acest scop se aplica un numar de 121 chestionare care vizeaza raspunsuri legate de calitatea relatiei familie-scoala, implicare parentala, nevoi, interese- cu menirea de a descoperi punctele tari si punctele slabe ale relatiei parteneriale, oportunitati si amenintari legate de calitatea educatiei scolare in etapa actuala. Cercetarea de tip calitativ isi propune realizarea unui numar de 45 interviuri (10 cadre didactice; 2 directori de institutii scolare cate unul pentru mediul urban si respectiv rural, ambii avand si norma didactica; 33 de parinti) si un focus-grup cu elevii. Ghidurile de interviu sunt de tip semistructurat si includ t institutia familiei, intr-o etapa in care statul, considerat principalul ordonator de credite, isi declina capacitatea de a sustine financiar investitiile in educatie iar scolile particulare, considerate performante si reduse ca numar, functioneaza doar pentru elevii ai caror parinti au posibilitatea sustinerii financiare. În ceea ce priveste implicatiile teoretice ale cercetarii ne-am propus să analizam impactul factorilor care tin de capacitatea familiei de a sustine invatarea scolara si dezvoltarea capacitatilor cognitive ale copiilor din scolile de masa, acest lucru are un caracter de noutate deoarece cercetarile recente pun accent pe capacitatea familiei de a sustine invatarea copiilor cu cerinte educative speciale ori cu devianta comportamentala si integrarea acestora in invatamantul de masa.

La cercetarea prezenta participa un număr de 121 de subiecți, părinți și cadre didactice. Dintre aceștia, un numar de 60, sunt părinții unor elevi din clasa I, restul parintilor fiind apartinatorii elevilor din clasa a IV-a (un număr de 61 ). La randul lor, 60 dintre parinti provin din mediul rural ( 30 pentru clasele I si 30 pentru clasele a IV-a, iar 61 din mediul urban (30 clasele I si 31 pentru clasele a IV-a). Avand in vedere ca esantionul ales nu indeplineste conditiile unei selectii reprezentative, deci aleatorii, pentru o analiza eficienta am optat pentru o cercetare de tip mixt cantitativ si calitativ. In acest scop se aplica un numar de 121 chestionare care vizeaza raspunsuri legate de calitatea relatiei familie-scoala, implicare parentala, nevoi, interese- cu menirea de a descoperi punctele tari si punctele slabe ale relatiei parteneriale, oportunitati si amenintari legate de calitatea educatiei scolare in etapa actuala. Cercetarea de tip calitativ isi propune realizarea unui numar de 45 interviuri (10 cadre didactice; 2 directori de institutii scolare cate unul pentru mediul urban si respectiv rural, ambii avand si norma didactica; 33 de parinti) si un focus-grup cu elevii. Ghidurile de interviu sunt de tip semistructurat si includ teme care vizeaza: educatia familiala primita, educatia oferita, cunoasterea scolii si a performantelor scolare ale copiilor, cunoasterea notiunii de parteneriat si a rolului acestuia in cresterea calitatii educatiei, alti factori susceptibili a influenta performantele educationale ale elevilor. Analiza cantitativ-calitativă care urmeaza își propune să investigheze relația existentă între cei doi poli responsabili de educația copilului, să descopere cauzele care au dus la ruptura relației familie- școală. Ceea ce ramane de solutionat intr-o situatie viitoare de cercetare este modalitatea prin care scoala, ca institutie, poate deveni atractiva pentru parinti in asa fel incat parteneriatul scoala- comunitate sa functioneze corect si eficient.

CADRUL TEORETICO-METODOLOGIC

Inainte de a descrie contributia personala asupra temei se impune o trecere in revista a orientarilor teoretice legate de educatia familiala. Orientarea functionalista, reprezentata de teoreticienii Em. Durkheim si T. Parsons, sustine teza conform careia “societatea este un sistem constituit din subsisteme integrate, fiecare dintre component sale îndeplineste o functie. Functia educativa a familiei este diferita de la o structura familiala la alta, ea consta în: socializarea si integrarea personalitatii copiilor în societate; transmiterea sistemului cultural (norme, valori); realizarea ordinii sociale.” Functia educativa este preluata de institutii specializate, precum scoala, pentru a servi nevoilor societatii industrial iar familia pastreaza doar functia de socializare primara si de sprijin al institutiilor scolare. Școala este pe de o parte o instituție care oferă un serviciu social, care este direct influențată de ceea ce se întâmplă în mediul social, transmite cunoștințe, dezvoltă abilități, norme, valori recunoscute și acceptate social; pe de altă parte are o logică internă de dezvoltare, reproduce propriile norme și valori, are propriul sistem de organizare.Considerand ca doar scoala poate transmite codurile morale indispensabile unei bune adaptari sociale, teoriile functionaliste maximizarea rolului scolii si minimalizarea rolului familiei in educatie.

Spre deosebire de teoreticienii functionalisti, filozoful si sociologul american G.H. Mead a dezvoltat teza interactionalismului simbolic, el considera ca principiul fundamental al organizarii sociale este cel al comunicarii, prin gesturi care implica o co-participare a “Sinelui cu Celalalt”. Existenta unui proces stadial de trecere- de la asumarea unor roluri izolate, dupa modelul oferit de mama, tata, învatatoarea, la asumarea unor unitati de roluri organizate prin intermediul clasei scolii, grupului de copii- duce la dobandirea Sinelui social. In acest context invatarea se produce in urma unui proces evolutiv inevitabil pentru care scoala si familia indeplinesc doar rolul de model si mijloc de comparatie. Considerand evolutia un dat pe care orice fiinta umana il poate atinge Mead reduce dezvoltarea intelectuala a copilului la comunicare si sinele care interiorizeaza informatia fara a acorda vre-un rol familiei ori invatarii scolare.

Pentru cercetarea pe care doresc sa o intreprind este importanta ideea de parteneriat familie-scoala, de colaborare la nivelul celor doua institutii cu rolul de a contribui la dezvoltarea copilului, asumarea deopotriva a responsabilitatii pentru educat si in masura in care acesta are nevoie. Construcționismul, care plasează formarea constructelor la nivelul interacțiunilor din mediul social, are o abordare preponderent sociologică in care discursul educațional are o formă particulara, succesul socializării secundare este condiționat de cea primară (Berger și Luckman, 2008). Ideea conform careaia socializarea primară influențează succesul celei secundare– în mod concret a celei realizate de școală- acorda suficienta importanța structurii realității transmise de familie (exprimate prin așteptări și validate prin conversații continue și coerente) și a climatului emoțional (armonia din familie și sprijinul emoțional) care asigură identificarea emoțională a copilului cu părinții, condiția interiorizării cu succes a conținuturilor invatarii. Diferentele apar in percepția diferită a părinților legata de educatie si invatare, ea tine de nivel educațional diferit, ideea proprie despre reușita școlară, mediul de provenienta, experiente scolare, este rezultatul unor experiențele de viață diferite. In analiza pe care o intreprindem nu putem neglija existenta unor bariere in comunicarea: relații de putere unilaterale între școală și familie; lipsa de interes a cadrelor didactice pentru stabilirea și susținerea relației cu părinții; lipsa de timp și limitarea resurselor material pentru educarea si apoi implicarea părinților; presiuni datorate măsurilor luate de minister din lipsa resurselor financiare. Mi-am propus sa analizez in aceeasi masura, atitudinile directorilor față de implicarea părinților atat a celor din institutiile scolare aflate in mediul urban cat si in mediul rural pentru a vedea daca valorile familiale si culturale ale unor reprezentanti ai cadrelor didactice corespund cu cele ale familiilor si comunităților in care isi desfasora activitatea.

Inainte de a descrie contributia personala asupra temei ne atrage atentia un raport asupra relațiilor dintre școală și familie în țările Comunității Europene (Al.Macbeth, 1984). Acesta se bazeaza pe cercetări comparative, documentate și empirice (prin ancheta de opinie cu chestionare aplicate pe un lot de 1744 conducători de instituții școlare) enumeră motivele pentru care școala și familia au sarcina stabilească legături între ele: părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor (legislația reflectă astfel libertatea părinților de a-și crește copiii așa cum doresc); parintii au posibilitatea de a alege scolile si cursurile pe care sa le urmeze copiii lor; obligativitatea responsabililor scolari de a consulta parintii; invatamantul constituie doar o parte din educatia copilului; in urma aparitiei tehnicii moderne o parte consistenta a educației se petrece în afara școlii; exista o influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala; dreptul grupurilor sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) să influențeze gestiunea școlară. Ceea ce poate fi reprosat acestei cercetari este ca problematica analizata este mult mai complexa, limitarea ei in perimetrul tarilor dezvoltate, membre ale Comunitatii Europene, nu surprinde problemele delicate legate de saracia statelor din estul si sud-estul Europei, situatiile atipice create dupa caderea regimurilor comuniste si proasta intelegere a sarcinilor si libertatilor individuale de catre populatiile acestor state. Din aceasta perspectiva, chiar daca parintii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor, in Romania s-ar parea ca nu se constientizeaza ori se ignora acest lucru, educatia copiilor se desfasoara in virtutea legilor nescrise ale familiei. In ceea ce priveste alegerile facute de catre parinti in legatura cu scolile si cursurile pe care sa le urmeze copiii lor, in tara noastra a aparut un fenomen fara precedent: masuri luate de Ministerul Educatiei care ingradesc libertatea parintilor de a-si inscrie copiii la clasele pregatitoare, acestia nu au posibilitatea alegerii altei scoli in afara cartierului in care domiciliaza si mai mult sunt lipsiti de dreptul la educatie copiii celor care migreaza in cautarea unui loc de munca, ori cei care doresc o scoala performanta pentru formarea copiilor lor. Informarea părinților în ceea ce privește școlaritatea copilului presupune, pe langa cunoasterea obligațiilor legale privind educația copilului si drepturile de care dispun pentru educația copilului si a importantei atitudinii parentale in reușita școlară a copilului si a metodelor de colaborare cu școala.

Avand punct de plecare viziune constructivista legata de educatie si implicatiile ei in relatia parteneriala familie- scoala consideram ca situatia cu care se confrunta scoala romaneasca in etapa actuala este rezultanta lipsei de implicare de ambele parti. Întrebarea care se pune este dacă putem creste performanta scolara si recupera ramanerile in urma in conditiile in care școala va acorda o importanță tot mai crescândă relației parteneriale încercănd să stabilescă un mediu prietenos față de parinți iar familia la rândul ei își va dori această implicare. studii , rapoarte si cercetari legate de parteneriatul familie-scoala, ele se limiteaza la prezentarea aspectelor de buna practica dupa modelul cercetarilor facute la nivel international, trecand numai in revista carente la nivelul celor doua institutii fara a lega informatia situatia reala. In ceea ce priveste cercetarea legata de rolul parteneriatului familie-scoala, la nivel national exista mai multe studii importante. Ele sunt legate de cauzele insuccesului școlar și apariția delincvenței la minori (Dragomirescu, 1980; Pitulescu, 1995). Acestea au stabilit că factorii implicați în apariția fenomenului de inadaptare școlara și infracționlitate juvenilă a copiilor au avut drept cauze carențele mediului familial, 20% dintre minori au parăsit înaintea săvârșirii infracțiunilor familia sau școala; dintre acestia 18% provin din familii deficitare comportamental. Formele cu deficiente de structură a familiei sunt multiple. În 20% din cazuri, familia avea un singur părinte, datorită dezorganizării ei prin divorț, 18% prin abandon și 3% prin deces; în 5% din cazuri familia fusese reconstituită prin mariaj, avînd un părinte vitreg, 88% din aceste familii aveau un mediu conflictual. Șocul produs de despărțirea părinților a constituit momentul hotărâtor care a marcat evoluția spre devianță comportamentală. Cadrele didactice investigate au semnalat în proporție de 98% că, aducând la cunoștință parinților numărul mare de absențe și nivelul scăzul la învătătură al minorilor, aceștia au răspuns prin indiferență.

Se presupune că trecerea de la sistemul economic supercentralizat la cel al economiei de piață, a dat naștere unei inflații galopante, necontrolabile, cu consecințe negative pentru standardul de viață al oamenilor. În această perioadă a aparut în societate un fenomen nou, necunoscut majoritătii cetățenilor, fenomenul șomajului, cu impact asupra venitului familial și implicit asupra individului, disproporție între nivelul prețurilor și puterea de cumpărare, efectul resimțindu-l, în primul rând, categoriile sociale cu venituri mici. Afectarea generală a condițiilor de viață a determinat pe unele persoane să caute soluții de obținere a unor venituri compensatorii prin care să-și poată ameliora condițiile de existență, moment în care s-a diminuat autoritatea și funcția de control social al familiei. În aceste condiții nu este de mirare că, indiferent de deschiderea manifestată de școală pentru dezvoltarea unui parteneriat real, parinții se delimitează de sarcinile educative care le revin în relația cu școala, ajungându-se ca participarea lor la acțiunile și chemările școlii să descrească ajungăndu-se spre finele clasei a VI-a să fie inexistentă pentru ca la începutul clasei a VIII-a sa înregistreze o ușoară îmbunătățire urmată de o scădere drastică a interesului față de școală până la finele liceului. Complexitatea actului educațional, a realității umane și sociale contemporane etapă actuală, sarcinile tot mai dificile cărora trebuie să le facă față procesul educațional, fac necesară dezvoltarea unui parteneriat real și nu declarat între toți factorii cu rol educativ. Din păcate nu dispunem de nici un mijloc de implicare a părinților pentru a participa activ la acțiunile formale și informale ale școlii deoarece nu există un cadru legal care să reglementeze acest parteneriat prin sancțiuni și constrângeri la neîndeplinirea sarcinilor. În același context în țara noastră nu există, la nivel guvernamental, nici un proiect educativ de promovare, pentru noile generații, a unei culturi a siguranței și a asigurării elevilor și cadrelor didactice pentru abordarea educației și protecției copilului din alte perspective decât cea de facilitator al învătării. Lipsa unui parteneriat școală-familie, care să-și fundamenteze acțiunile pe aceleași principii și să urmarească aceleași obiective, are efecte negative în planul dezvoltării armonioase a elevilor, în valorificarea opțima a potențialului acestora, ducând la rezultate dezastruoase la examinările naționale și de aici mai departe la o scădere accentuată a nivelului cunoștințelor necesare accederii în învățământul liceal și superior.

CAPITOLUL I

COPILUL LA VARSTA SCOLARITATII MICI- CARACTERISTICI SI COORDONATE ALE DEZVOLTARII

Cap.I Profilul psihologic al vârstei școlare mici

Vom supune atentiei varsta scolaritatii mici avand drept scop creionarea unui tablou al trăsăturilor și caracteristicilor psihice ale aceastei etape importante in dezvoltare copilului si intelegerea nevoii de influenta intr-o actiune comuna a scoala-familie. Profilul psihologic este”o expresie cantitativ-calitativă a totalității componentelor, proceselor și insușirilor psihice, precum și a relațiilor interfuncționale dintre acestea, caracteristice unei anumite etape din dezvoltarea ontogenetică a copiilor și diferențiate de la un individ la altul”(Nicola, I., 1994, p.89).Cercetatorii au cazut de acord ca “familiile au o influenta majora asupra performantelor copiilor in scoala si in viata (M.Agraban, 2006)”. Cand scoala si familia lucreaza impreuna pentru a sprijini invatarea copiii vor avea rezultate mai bune si vor iubi scoala.

1.1. Dezvoltarea psihofizică a școlarului mic (6/7-10/11 ani)

În jurul vârstei de 6-7 ani, odată cu intrarea în școală, copilul intră într-un nou stadiu, calitativ superior,”bazat pe achizițiile anterioare, pe experiența cognitivă pe care o valorifică și o restructurează, în funcție de noile dominante psihofizice și noile solicitări ale mediului (Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2004, p.23).” P. Osterrieth caracterizează această etapă în cațiva pași, astfel: “6 ani vârsta extremismului, a tensiunii și agitației; 7 ani vârsta calmului, a preocupărilor interioare, a meditației, în care apare pentru prima dată interioritatea, una din trăsăturile dominante ale stadiului următor; 8 ani vârsta cosmopolită, a expansiunii, a extravaganței, a interesului universal; 9 ani vărsta autocriticii, a autodeterminării” (Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2004, p.24).

Dezvoltarea psihică a școlarului mic se realizează în stadii, fiecare caracterizându-se printr-o configurație proprie de procese și însușiri psihice. In jurul vârstei de șase ani, odata cu intrarea la clasa pregatitoare pentru școală, se formează premisele trecerii de la activitatea de joc la cea de învățare. Avem in vedere faptul ca notiunea de profil psihologic este o expresie cantitativ-calitativă a totalității componentelor, proceselor și însușirilor psihice, precum și a relațiilor interfuncționale dintre acestea si ca ea include totalitatea restructurărilor tipice, prin care se delimitează un anumit stadiu din dezvoltarea ontogenetică și reflectă caracteristicile unei anumite etape din dezvoltarea copiilor și diferențele de la un individ la altul. Perioada de intrare în școlaritate se potrivește caracteristicilor fazei de tranziție și ocupă o poziție specială în ansamblul de manifestarilor copilariei. Învățarea școlara continuă experiențele de învățare specifice vârstei preșcolare, care se îmbină fie cu manipularea obiectelor, fie cu jocul, ori cu forme de muncă elementară. Jocul continua sa fie domeniul principal în care se manifestă și se exersează, atat cunostintele si deprinderile cat si imaginația, el ofera in continuare climatul psihologic favorabil formarii armonioase. Datorită schimbărilor pe care le produce în psihicul copilului el asigură o calea de acces la sufletul copilului. Draghiceanu, L. (2003) afirma ca jocul ,,contribuie la formarea personalității copilului și creează o ambianță de cooperareˮ, in acelasi timp dezvoltă sentimente de prietenie, dorinta de a oferi ajutor la nevoie, provoacă emoții și sentimente. Jocurile reprezintă o categorie specifică de metode de simulare. „a simula” înseamnă „a imita, a reproduce în mod artificial sisteme, fenomene, fapte, etc. absente, creând impresia că există sau că se petrec în mod efectiv sub ochii nostri (Voiculescu, E. ,2007, p.304.)”. Ca activitate liberă, spontană, bazată pe comunicarea nemijlocită și pe simpatie interpersonală,“jocul” dispersional al atenției, realizeaza un raport de noutate, creativitate și autodirijare care evita instalarea oboselii și plictiselii iar învățarea devine mai placuta in ciuda faptului ca devine o activitate obligatorie sau urmeaza a fi inlocuita cu program bine stabilit și efort dozat, cu operații și prestații măsurate prin raportare la un etalon. Perioada clasei pregatitoare pentru scoala a fost constituita cu scopul de adaptare la cerințele școlarității, raportată la caracteristicile de personalitate și indicele de maturizare, rolul acesteia este de a face trecerea și adaptarea la noua situație, cea de școlar, cu status și rol bine definit. Scopul acestei adaptari este legat de prevenirea insuccesului școlar, un fenomen cu rădăcini în inegalitățile care apar de la un copil la altul în momentul in care parintii neglijeaza perioada prescolaritatii. Mai mult de atat, in zonele rurale unde au fost desfiintate scolile din cauza numarului mic de elevi, clasa pregatitoare este absolut necesara, sunt copii la care premisele necesare trecerii la școlaritate s-au maturizat și pot realiza activitatea de învățare dar și copii la care premisele trecerii cunosc o oarecare întarziere în formarea, deși au început să desfășoare noua formă de activitate, învățătura. Pentru ca nu au posibilitatea de a se afirma in afara jocului ,,copiii care sunt lipsiți de posibilitatea de a se juca cu alti copii de vârstă asemănatoare, fie din cauză că nu sunt obișnuiți, fie din cauză ca nu au cu cine, ramân nedezvoltați din punct de vedere al personalității (Lawrence, J., C., 2012, p 54).” In continuare, chiar daca nu ramane o activitate fundamentală, jocul va fi folosit in sprijinul învățarii înbogățind cunoștințele despre lume și viață, totodată ajutand capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, marind capacitatea de reținere ca stimul al memoriei. El ajuta la marirea capacității de concentrare, stimuleaza dorinta de supunere la anumite regul si capacitatea de a lua decizii, de a rezolva situații – problemă, ajuta la dezvoltarea flexibilității, originalității, a creativității. Cu toate acestea în literatura de specialitate sunt prezentate probleme legate de adaptarea copilului la cerințele și programul activității școlare, dificultățile de adaptare generate atât de cauze psihofiziologice, căt și cauze de tip socio-afectiv sau intelectual etc.. Sunt evidențiate, de asemenea, diferențele (de structură, ambianță, funcții, sistem de evaluare etc.) dintre mediul familial și cel școlar, dintre gradiniță și școală. Perioada de la sapte la doisprezece ani, afirmă H. Wallon (apud Cretu, T., 1970, p.39), „ este aceea în care obiectivitatea înlocuieste sincretismul, trăsătura care însoțește dinamica evoluției copilului, de la procesele senzorial-perceptive până la trăsăturile de personalitate.”

In ceea ce priveste dezvoltarea simturilor, perioada de intrare în mica școlaritate este o continuare a etapei de dezvoltare anterioara, creste sensibilitatea auditiva, vizuală si tactilo-chinestezica, se formeaza percepția pentru spatiu, timp, mișcare. Modificarile perceptiei- in sensul diminuarii sincretismului, sporirea preciziei, volumului si inteligibilitatii- are loc sub influenta solicitarilor activitatii scolare. Creste capacitatea de discriminare a componentelor obiectelor percepute, apar schemele logice de interpretare si analiza a spatiului și timpului, se dezvolta sensibilitatea analizatorilor, îsi insusesc criterii și procedee de explorare si investigare a câmpului perceptiv, se formeaza structuri perceptive corespunzatoare cifrelor, literelor, semnelor convenționale. Golu, P. (1992) considera ca „urmare a relației strânse pe care elevul o realizează în timpul activității cu limbajul și cu gândirea se produce o trecere treptată de la formele simple, superficiale ale percepției la forme mai complexe și la observație. Singurele care păstrează o notă de situativitate și inregistrează erori sunt percepțiile în aprecierea timpului, mai ales a duratelor”. Chiar dacă gândirea devine mai flexibilă, mai eficientă, rămâne totuși limitată deoarece copiii au nevoie de obiecte concrete ca sport pentru operațiile mentale. Primele operații pe care le pot efectua copiii sunt operațiile de scriere, de clasificare, de construire a sistemului numerelor intregi. Sub acțiunea învățării, sprijinită de funcția reglatorie a limbajului, reprezentările devin mai clare, mai precise, coerente si sistematice. Fondul de reprezentări se diversifica, se modifică modul de producere și funcționare sub raportul conținutului. Odată cu transformarea și recombinarea reprezentărilor și a componentelor acestora apare posibilitatea de a creea noi imagini, spijinind realizarea altor procese cognitive superioare: imaginația și gândirea. Operațiile se caracterizează și prin faptul că sunt întotdeauna organizate în structuri de ansamblu în care se coordonează operațiile concrete, numite de Piaget grupări, prin analogie cu structurile matematice de grup Klein (Salavastru, D,2009, Psihologia învățării , Ed Polirom, p.63)”. În Psihologia învățării, Dorina Salavastru, punctează cele mai importante achiziții ale stadiului achizițiilor concrete:

„ – reversibilitatea gândirii- în jurul vârstei de 9 ani se observă, în probele de conservare, cum copilul concepe ca fiecarei acțiuni îi corespunde o acțiune inversă, care permite revenirea la starea inițială (transformarea formei sau volumului);

– serierea sau abilitatea de a aranja entități în șiruri ordonate pe baza criteriilor de culoare, formă, înălțime, greutate;

– clasificarea, abilitatea de a sorta obiecte pe baza unei însușiri comune, care permite înțelegerea relațiilor de tip parte-întreg și fenomenul de incluziune a claselor;

– conceptul de număr și conservarea numarului, la 6-7 ani, se însușește ca urmare a dezvoltării abilităților de clasificare și scriere, copilul realizând că modificarea distantei dintre obiecte nu schimbă numărul de jetoane dintr-un șir;

– fenomenul conservării, care presupune înțelegerea faptului că anumite caracteristici de bază ale unui obiect( greutate, volum) rămân constante chiar și atunci când se modifică superficial însușirea acestuia.”

Intrarea în școala și învățarea citirii și scrierii, este momentul în care copilul dobândește "conștiința limbajului" (R. Vincent). O caracteristică a dezvoltării limbajului în învatamântul primar constă în faptul că limba devine un obiect de învățământ, este însușită în mod conștient, sistematic pe baze științifice sub toate aspectele sale importante fonetic, lexical, gramatical, sti1istic. Astfel se dezvoltă limbajul oral și scris, este însușit fondul principal de cuvinte, structura gramaticală, sporește fluența și expresivitatea, se formează capacitatea de citit-scris. Se accentuează caracterul voluntar și conștient al proceselor memoriei, dezvoltându-se astfel formele mediate, logice ale memoriei, precum și volumul, trainiciă memorării știut fiind faptul că școlarul mic memorează ceea ce se bazează pe percepție, cu accent pe elementele care îl impresionează mai mult. "Memoria nu poate fi disociată de operațiile de gândire, de dezvoltarea inteligenței. Pe masură ce operațiile logice se cristalizează, codul mnezic se aproprie de exigențele gândirii" (I. Radu, 1974). În dezvoltarea imaginației școlarului mic se disting doua stadii: unul initial (în primele doua clase când combinarea imaginilor se realizează mai mult spontan, fiind influențată de elementele fantastice, inadecvate) și al doilea( începând din clasa a III-a, în care combinatorica imaginativă capătă mai multă coerență și dinamism). Modul în care școlarul mic fabulează, felul în care se identifică imaginativ cu rolurile primite, scoate în relief particularitățile imaginației și modul în care urmarește să pună în practică intențiile sale creatoare: capacitatea de reconstituire în plan mintal a conținutului, succesiunea și durata reconstituirii, realizarea unor desene și compuneri.

Tot în perioada școlarității mici se dezvoltă emoții și sentimente intelectuale, morale, estetice: viața în grup, raporturile de cooperare, contribuie la dezvoltarea judecății morale la copil. Noul rol, de elev, aduce restructurări importante ale proceselor și fenomenelor psihice cu rol reglator și stimulativ în învațare. Manifestările afective se diversifică și se extind, desprinzându-se două tendințe convergente: "una de expansiune, de atațare față de alte persoane și alta de preocupare față de sine" (I. Nicola, 1994, p. 91). P. Osterrieth vorbește despre un fenomen numit „tendința inferiorității" manifestată prin apariția unei timidități, (care nu mai apare ca teamă de străini precum în preșcolaritate), ca o nevoie de a apăra intimitatea psihică împotriva incursiunilor altora, care probabil ca ar găsi-o puerilă și ar râde de ea" (1976, p. 132). Această preocupare față de sine anticipează evoluția ulterioară a "conștiinței de sine", a "eului care se privețte pe sine".

Desfașurarea celorlalte procese psihice senzoriale, logice, afective au la bază voința. Educarea atenției trebuie să înceapă prin educarea formelor sale (involuntară, voluntară, postvoluntară) și a însușirilor ei prin dezvoltarea motivației, educarea voinței, formarea unor interese bogate, stabile, profunde, a unei atitudini active în procesul cunoașterii, activarea, stimularea permanentă a gândirii și implicarea actională în activitate având în vedere volumul redus al vocabularului, dificultățile de concentrare, mobilitate și distributivitate. Gessel afirmă că "Vârsta de nouă ani reprezinta o cotitură: individul nu mai este un copil, însă nu este înca un adolescent", iar Paul Osterrieth consideră că "maturitatea copilului", caracterizată prin dezvoltarea dimensiunii interioare, a unui început de autonomie și autodeterminare are loc în perioada cuprinsă între 9- 12 ani. Temperamentul se modulează, el capătă nuanțe emoționale, suportă influențele dezvoltării celorlalte componente superioare ale personalității și dobândește o anumită factură psihologică (P. P. Neveanu, 1978). Departe de a fi numai făptura socială și excesiv gregara descrisă de unii, copilul este… cineva care vrea să fie el însuși, să aibă originalitatea sa proprie" (P. Osterrieth, p. 137). Temperamentul derivă dintr-un anumit tip de sistem nervos, este o realitate psihologică grefată pe o realitate biologică, din aceasta cauză cunoașterea tipurilor temperamentale ale elevilor poate determina o atitudine flexibilă a învațătorului în vederea unor compensări temperamentale în cadrul activității instructiv-educative. În viziunea lui Alain Lieury, legată de personalitate, temperamentul este în strânsă relație cu învățarea socială, în funcție de anumite situații ea oferă surse de ajustări prin întărire și observație (1990, p. 195). Perioada în care începe structurarea caracterului este perioada micii școlarități. În această perioadă are loc organizarea trăsăturilor caracteriale, conturarea unor dominante, se dezvoltă capacitatea copilului de a-și regla voluntar conduita și de a-și fixa în mod autonom scopuri. Apar, tot acum, sentimentele morale, se intensifică mecanismul socializării, școlarul mic își manifestă trebuințele de apartenentă la grup, de prietenie și cooperare.

1.2. Dezvoltarea socio-afectivă a școlarului mic (trimiteri la lucrarea lui Ostriet)

Dezvoltarea psihică în perioada celei de-a treia copilării (perioada școlară mică) se ca acte pe care le oferă aceasta. Copilul de 7 ani este atent, îi place să facă mici servicii cu condiția să nu fie prea izolate și să nu-l rețină prea mult timp de la activitățile ce nu-i fac în mod spontan plăcere, este foarte sensibil la aprecieriile pripite si manifestă uneori accese de stări plângăcioase, fenomenul fiind vizibil și în relațiile de joc, il caracterizează rapiditatea, o atitudine manifestant euforică . Toate acestea sunt o consecință a progresului înregistrat în dezvoltarea personalității și a creșterii curiozității copilului față de tot ceea ce se petrece în jurul său.În general, la 7 ani copilul este reținut, cu expresie atentă dar meditativa, la 8 ani este extravertit și bine dispus; la 9 ani devine din nou ceva mai meditative, preocupat; la 10 ani capata o expresivitate foarte mobilă a feței. Perioada mici școlarități dezvoltă și capacitatea de simulare a bunei dispoziții, chiar dacă aceasta este absentă.

Teoria atașamentului (Bowlby, 1969, 1973, 1980), modul în care individul se raportează la imaginile parentale și modelele parentale explică în esență natura relațiilor socio-afective, relația elev-profesor reeditând, la un alt nivel, relația părinte-copil. Prin experiențele de afecțiune constantă și sensibilitate trăite în interacțiune cu o alteritate semnificativă, se dezvoltă un atașament securizant, caracterizat prin încredere și credință în celălalt. În contrast, atașamentul insecurizant caracterizat de preocuparea anxioasă de a dezvolta o relație de apropiere cu «celălalt » sau lipsa de încredere, se dezvoltă ca răspuns la repetatele experiențe de respingere (Ainsworth et al., 1978, în A.M. Game, 2008, pp. 355-393). Teoriile atașamentului (Lyddon, Bradford, & Nelson., 1993; Schneider, 1991) argumentează că odată format la copil modelul intern de raportare la ceilalți este dificil de modificat modul de interpretare a experiențelor cu celălalt, în perioada adultă. Putem infera că relațiile pe care le vor construi elevii cu invatatorii lor vor purta amprenta securității/insecurității relațiilor trăite cu părinții. Elevii cu un atașament sigur față de părinți raportează siguranță de sine, altruism, au credințe pozitive despre lumea socială și îi investesc pe cei din jurul lor cu încredere. În contrast, elevii cu un stil de atașament anxios manifestă neîncredere în sine, sunt negativi și nesiguri în interacțiunile sociale, sunt mai predispuși în a interpreta evenimentele ambigue ca amenințări și au tendința de a gândi că sunt mai predispuși la a trăi astfel de evenimente nefericite în comparație cu ceilalți. Comportamentul sau modelul parental se referă la acțiunile și atitudinile figurilor parentale față de copil. A. Adler (1996) afirmă că pregătirea pentru viață începe imediat după naștere și, în mare măsură, această pregătire este opera mamei. In ceea ce privește raportarea profesorului la elev, s-a dovedit importanța unui climat lipsit de tensiuni care stimulează încrederea în propriile forțe și lasă câmp liber de manifestare creativității. Învatatorii prietenoși, sociabili, entuziaști față de profesie, capabili sӑ ofere înțelegere, suport pot crea un climat favorabil învățării. Educația furnizat rezultate spectaculoase ale valorificării autoconfirmării profeției prin intermediul efectului Pygmalion (Rosenthal, Jacobson, 1968) care înfățișează cum deschiderea profesorilor, așteptările lor pozitive, implicarea intensă în relație pot genera un efect benefic la nivelul performanțelor școlare ale educaților (A. Gavreliuc, 2002, p. 213). Analiza relațiilor socio-afective care se dezvoltată între învățător și elev trebuie să aibă în vedere câteva componente aflate în interacțiune continuă (R.C. Pianta, B. Hamre, M. Stuhlman, 2003, pp.199-235):

– trăsăturile individuale ale profesorului și cele ale elevului (caracteristici biologice, personalitatea, auto-percepția și credințele, istoria dezvoltării personale și atributele ca vârsta sau genul);

– reprezentarea fiecăruia despre ce însemnă o relație socio-afectivă, formată prin interacțiuni sociale;

– procesele prin care informația este vehiculată între parteneri (are funcție de feedback în sistemul relației și presupun, interacțiuni comportamentale, limbaj și comunicare)

– influențele externe sistemului de relație, înțelegând familie, societate, clasa de elevi ca grup social etc..

Unicitatea relațiilor socio-afective din mediul educațional are rolul de a modela afectivitatea elevului către partea ce se dorește a fi ideal educațional al școlii românești: “ dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, și formarea personalității autonome și creative”. Antrenat în joc, în calitate de coparticipant la propria formare, copilul este sprijinit să dobândească metodele și căile accesibile lui de cunoaștere, pentru ca, pe temeiul acestei condiții importante, el să poată învăța “orice cunoștințe de care are nevoie”. (Killen, M., Smetana, J., 2005, Handbook of moral developement, Lawrence Erlbaum Associates, Inc Publishers, New Jersey, pg. 148). Școlarul mic isi construieste o poziție a propriului eu în raport cu membrii familiei și o altă poziție în raport cu învățătorul și colegii de clasă stima de sine derivand din concluzia la care ajunge făcând această comparație: o trăire pozitivă sau drama complexului de inferioritate. În interacțiunile cu adulții copiii de vârstă școlară mică sunt foarte sensibil atât la aprecierile părinților și în mod special ale învățătorului, sunt capabili să stabilească relații pozitive cu adulții, să manifeste încredere și respect în comunicare. Conform taxonomiei, propuse de Kohlberg (1963), comportamentul moral în această etapă este guvernat de legi morale corespunzătoare stadiului 3 „fată bună, baiat bun”: etapa preconvențională, etapa convențională și postconvențională. Fiecărei etape corespund câte 2 stagii: etapei preconvenționale, un stagiu de obediență față de autoritate (a nu supăra părinții pentru a evita pedepsele) urmat de de un stagiu în care principiul este „fi bun cu alții ca și ei să fie la rândul lor buni cu tine”; etapei convenționale stagiul „băiat bun, fată bună”,ur mat de „lege și ordine” cu respectarea regulilor impuse, iar stadiul postconvențional se referă la asumarea legilor sociale („contractul social”) și în stagiul următor a principiilor etice universale (bine, rău, dreptate, adevăr, etc.). În aceasta perioada relațiile sociale ale copilului cu adulții se bazeaza pe capacitatea copilului de a avea încredere și a interacționa cu ușurință cu aceștia, precum și capacitatea lor de a recunoaște diferitele roluri sociale. Încetul cu încetul copiii dezvoltă abilități de cooperare, de negociere, de a conduce și a fi conduși, de a lega prietenii, de a-și exprima sentimentele într-o manieră acceptată social. Mica școlaritate este perioada în care începe structurarea laturii relațional – valorică a personalității, organizarea trăsăturilor caracteriale, conturarea unor dominante. Acum se pun bazele dimensiunii cognitiv-morale a caracterului. Câmpul interacțional se îmbogățește și se diversifică, acest stadiu fiind denumit și “vârsta socială”. La formarea personalității copilului de vârstă școlară mică, pe lângă instruirea școlară, contribuie și colectivul școlar.

Viața de colectiv determină pe fiecare elev să țină seama de interesele grupului, să țină la onoarea clasei și a școlii, să înțeleagă semnificația socială a modului său de comportare, a succeselor și insucceselor sale. Crește indicele de socializare a copilului și se amplifică șansele de integrare în viața socială. Cooperarea, întrajutorarea, întrecerea influențează asupra personalității copilului și acțivității lui. Sub îndrumarea învățătorului elevul începe să se simtă treptat membru al colectivului, începe să se intereseze de comportarea colegilor, de succesele lor, de semnificația lor pentru colectivul respectiv, pentru clasa lor. Jocul, ca formă de activitate instructiv educativă dezvoltă spiritul de independență, formează atitudini pozitive față de muncă și conduce la sesizarea unor abateri în comportamentul anumitor copii. În cadrul colectivului, elevul își formează trăsăturile personalității: hotărârea, cinstea , disciplina, conștiinciozitatea în activitate.

În același sistem organizat de muncă și învățare, în strânsă legatură cu activitatea pe care o desfășoară se dezvoltă aptitudinile. Una din aptitudinile generale care se dezvoltă la această vârstă este aptitudinea de a învăța. Este vorba de de o anumită dezvoltare generală a copilului concretizată în pregătirea acestuia pentru confruntarea cu ceea ce urmează ulterior să învețe, cu receptivitatea la solicitările învățării, cu strategiile generale – de gândire, imaginație, memorie- care vor facilita accesul la sarcini din domenii diferite și care se constituie în câștiguri pe planul inteligenței. Inteligeța este fundamentul unui “aliaj” de procese logice imaginative, verbale, un complex de acțiuni și scheme operaționale care permit elevului să facă față cu succes solicitarilor și situațiilor mai complexe. Invățarea începe să fie preferată altor activități și să devină sursa de bucurii și satisfacții. O importanta deosebita capata funcția stimulativă și educativă a evaluării, ea faciliteaza reusita scolara în regimul psihologic al evaluării formative, ea contribuie la modelarea elevilor, a capacității de a învăța pentru a avea succes, adică facilitează reușita școlară, sustine interese, susține succesul școlar. O dimensiune psihică integratoare a profilului personalității umane o reprezintă creativitatea, sau disponibilitatea procesuală a elevului de a căuta și produce valori, produse originale pentru sine și pentru societate. Formele creative ale imaginației școlarului mic sunt stimulate de joc și fabulație, de povestire și compunere, de activitățile practice și muzicale, de contactul cu natura și de activitățile de muncă. Imaginația devine mai "critică", se apropie mai mult de realitate, copilul însuși adoptă față de propria imaginație o atitudine de autocontrol.

1.3.Factorii succesului școlar

Definirea conceptelor de succes si insuscces scolar este foarte greu de realizat, intre cele doua notiuni existand o relatie complexa si dinamica. Dorina Salavastru (2004, p. 229) afirma ca “notiunea de insucces scolar trebuie analizata pornind de la definiti atribuita succesului scolar si ca o persoana nu se poate bucura de un succes total si permanent in activitatea pe care o desfasoara, asa cum nu se poate afla nici in cealalta extrema a insuccesului scolar” (apud Voinea, M., Apostu, I., 2008, Familia si scoala in impas. Valori si modele de socializare in tranzitie, Editura Universitatii din Bucuresti, p 160). Rezultatele scolare ofera o imagine de ansamblu asupra activitatii pe care o desfasoara elevul in interiorul scolii. Atribuirea succesului ori a insuccesului influenteaza personalitatea copilului in foarte mare masura find o modalitate prin care persoana respectiva isi evalueaza calitatile. “ Trebuie remarcat ca exista o diferenta destul de mare intre succesul scolar si stima de sine (apreciere la nivel global a personalitatii), sentimentul propriei eficiente este considerat a fi un factor fundamental care influenteaza succesul scolar (Andrei C., Iacob, L. , 1998., Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi, p 248-2490 ).” Succesul școlar, considerat performanță cand echivaleaza cu atingerea obiectivelor propuse, se distinge de progresul școlar care este expresia aprecierii rezultatelor invatarii și a evoluției situației scolare prin raportarea la performanțele anterioare. La randul sau insuccesul școlar este alternativa negativă, expresia scaderii randamentului școlar. Acesta presupune incapacitatea elevului de a progresa în ritmul colegilor si de a obține un randament în conformitate cu obiectivele stabilite, el este sanctionat în mod obișnuit prin repetarea clasei. Privit din aceasta perspectiva insuccesul scolar reflecta limitele sistemului de invatamant si anume incapacitatea sa de a se adapta particularitatilor psihice ale elevului datorita conditionarii reusitei scolare. La nivelul grupului esecul scolar poate fi definit prin obtinerea in mod frecvent a unor rezultate sub nivelul asteptarilor sau al cerintelor scolare. Expresie a rezultatelor slabe la invatatura insuccesul școlar imbraca o serie mare de manifestari printre care: dificultati in asimilarea cunostintelor predate, un grad scazut de adaptare si intgrare,aparitia situatiilor de corigenta si repetentie.

Literatura pedagogica desprinde doua etape ale insuccesului scolar: amplitudinea (insuccesul limitat) si grad de persistenta (durata). Etapa insuccesului limitat- caracterizata prin aparitia sentimentului de nemultumire si motivatie saraca pe fondul unei atitudini pozitive la invatatura- se mai numeste si insucces periodic sau de scurta durata. In aceasta etapa apare posibilitatea recupararii directe (de catre elevi) ori indirecte (beneficiind de aportul cadrelor didactice). Faza a doua- cu lacune mari, avesiune fata de invatatura si profesori ori scoala- corespunde cu starile insuccesului persistent care se manifesta pe parcursul unui semestru, ulterior pe tot parcursul anului (partial pe discipline sau la toate ariile curriculare), culmineaza cu repetentia, exmatricularea si abandonul scolar. Cauzele insuccesului scolar sunt atribuite atat factorilor interni cat si factorilor externi. Factorii interni sunt elemente definitorii ale capacității de învățare care cuprind determinanții biologici (particularități de vârstă, starea sănătății, potențial de muncă) și  însușiri psihice (cognitive  și non-cognitive) referitoare la nivelul de dezvoltare intelectuală, aptitudini, interese, aspirații, atitudini. Factorii externi sunt atribuiti aspectelor psihopedagogice cum ar fi organizarea și desfășurarea procesului de învățământ, rigiditatii ritmurilor de invatare (ignorarea celor cu ritmuri lente de invatare pe considerentul ca tuturor trebuie sa li se aplice unitati de timp unice pentru asimilarea continuturilor), existent unor diferente semnificative intre exigentele cognitive ale profesorilor din diferitele scoli, abordarea continuturilor frontal si acordarea prioritatii obiectivelor predarii si nu particularitatilor psihologice ale elevilor, marimea clasei de elevi (facuta din ratiuni politice), eterogenitatea copiilor in clase, aptitudini si ritmuri diferite de invatare, suprasolicitarea intelectuala si nervoasa datorita excesului de sarcini didactice, rigiditate intelectuala, folosirea preponderenta a exercitiilor aplicative in detrimentul predarii propriu-zise, subiectivitate in evaluare. Alti factorii externi carora li se atribuie o importanta deosebita in procesul de influențare a randamentului școlar sunt: condițiile din mediul familial, nivelul cultural al familiei, calitatea materialelor didactice si a echipamentelor scolare, absenta laboratoarelor pe discipline, programelor de invatamant insuficient analizate, functionarea deficitara a orarului zilei si a saptamanii de scoala, un climat marcat de tensiuni si agresivitate in clasa, condiția estetică a mediului școlar. Chiar dacă acești factori nu actioneaza pe intregul parcurs scolar se apreciaza ca în primii ani de scolaritate marcheaza în mod decisiv evoluția psihică a copilului.

1.4.Conditii ale invatarii

In Psihologia educatiei, D.Salavastru (2004), face distinctie intre invatarea produsa ca urmare a unui eveniment natural si invatarea produsa in conditii care pot fi obsevate si controlate. In invatarea controlata, de tip scolar, pentru ca procesul asimilarii sa se desfasoare eficient, este necesara respectarea anumitor conditii. Conditiile care guverneaza invatarea, conform psihologului R. Gagné , sunt: interne si externe. Conditiile interne tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata iar cele externe de specificul situatiei de instruire. Referindu-ne la conditiile interne ca un ansamblul de capacitati ale unui individ includem: potentialul ereditar, nivelul dezvoltarii intelectuale, cunostinte, capacitati, motivatie, vointa si tehnicile de munca intelectuala de care dispune acesta. Categoria conditiilor externe prezinta sistemul cerintelor scolare, structura si gradul de dificultate al materiei, calitatea instruirii (oferita de metodele, procedeele si strategiile didactice), competenta cadrului didactic, relatiile profesor-elev, caracteristicile clasei si influenta familiei. Influenta familiei asupra invatarii elevilor se concretizeaza in capacitatea familiei de a actiona asupra motivatiei de invatare a copiilor, gradul de interes acordat controlului si pregatirii scolare. D.Ausubel și Robinson (1881, pp.447- 450) disting intre factorii care influenteaza invatarea variabilele intrapersonale si variabilele situationale, avand corespondenti in factorii interni si respectiv factorii externi ai invatarii. Psihologul american face si o distinctie intre factorii cognitivi (stadiul dezvoltarii cognitive, structura cognitiva, capacitatea intelectuala, gradul de dificultate al continuturilor, exercitiul) si socioafectivi (starile afective sau emotionale in contextul motivational, al atitudinilor, al personalitatii care influenteaza invatarea ata in mod direct cat si indirect). Influentata factorilor sociali este pusa pe seama familiei si grupului- clasa care influenteaza comportamentul. “Pentru a deveni eficienta, invatarea scolara presupune identificarea tuturor conditiilor care, intr-un fel sau altul, influenteaza si contribuie la obtinerea rezultatelor dorite.”(Dorina Salavastru, Psihologia educatiei,Ed. Polirom, 2004, p.19).

Legat de conditiile invatarii, J.S. Bruner, observand actiunea de tutela dintre adult si copil, considera ca ea comporta un proces de sprijinire,fiind un ansamblu de interactiuni de sustinere si ghidaj oferite de un adult sau un alt tutore. Angajarea subiectului in actiunea de invatare, mentinerea orientarii in raport cu obiectivele, controlul frustrarilor, semnalarea caracteristicilor dominante, reducerea dificultatilor sunt cele sase elemente interdependente in procesul de sprijinire al copilului care se pot realiza atat prin contributia cadrului didactic, a unui copil cu un grad mai mare de competenta sau un parinte. Procesul de instruire poate influenta activ sau poate grabi asimilarea aunostintelor daca se creeaza conditiile adecvate si se folosesc metodele potrivite.Pornind de la paradigma constructivismului socio-cultural dezvoltata de Bruner putem considera ghidajul adultului la fel de important atat in cadrul organizat al clasei de elevi cat si in cel al familiei, acolo unde influenta si ghidajul parintilor isi pot pune amprenta pentru a grabi asimilarea cunosintelor fara a astepta pasiv momentul aparitiei capacitatii de asimilare a cunostintelor. Importanta pe care o acordam in aceasta cercetare rolului pe care il are familia in dezvoltarea socio-afectiva a scolarului mic este legata de valoarea pe care o acordam actiunii de ghidaj oferite de adult in conditiile in care percepem ca elevul perioadei actuale are o motivatia scazuta pentru invatare, un moment in care scoala detine din ce in ce mai putin monopolul de furnizor de informatie, cadrul didactic trebuind sa-si canalizeze actiunile catre facilitarea insusirii informatiei si coordonarea actiunilor catre o educatie integrata la care sa-si aduca aportul si familia.

1.5. Motivatia in activitatea de invatare

“Prin motivatie intelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte sau idealuri abstracte”(Al Rosca, 1943, Motivele actiunilor umane. Studiu de psihologie dinamica, Ed. Institutului de Psihologie a Universitatii din Cluj, Sibiu, p.8). Prin motiv intelegem un mobil care sta la baza unui comportament sau a unei actiuni concrete sub efectul stimularilor interne si externe care are ca efect o stare de actiune care ii sustine activitatea, il determina sa urmareasca un scop ori sa stabileasca o ierarhie a scopurilor posibile. Motivatia energizeaza si usureaza procesul invatarii ajutand la intensificarea efortului si concentrarea atentiei prin crearea unei stari de pregatire pentru activitatea de invatare. Perspectivele teoretice asupra motivatiei pornesc de la “modelul ierarhic al trebuintelor umane”al lui A. Maslow care considera ca indivizii isi satisfac trebuintele in ordine strict ierarhica, de la baza catre varful piramidei. Teoria motivatiei de realizare D.C.McClelland (1951) sustine ca motivele fundamentale ale comportamentului uman se manifesta in grade diferite de intensitate diferite si cu dominante diferite, ele sub trei forme(nevoia de realizare, nevoia de apartenenta si nevoia de autoritate) fiecare dintre ele ducand la performarea individului in functie de angajamentul lui intr-o sarcina. Fritz Heider, initiator al teoriei atribuirii, explica prin inferenta anumitor cognitii ca oamenii isi adapteaza comportamentul in functie de felul particular in care percep realitatea si o interpreteaza. Atat atribuirile interne cat si cele externe pot constitui variabile semnificative ale invatarii elevilor, angajarea unui individ intr-o activitate fiind un raspuns la explicatiile legate de cauzalitatile interne si externe si nu ca raspuns al stimularilor. Astfel incat elevii care interpreteaza reusita scolara sau esecul constituie un factor motivational important. Albert Bandura (1993) considera ca individul face atribuiri legte de o dimensiune importanta a a personalitatii numita autoeficienta. Potrivit acestuia perceptiile pe care le avem asupra propriei competente provin din patru surse: performnte anterioare, observarea executarii unei activitati de catre alta persoans, persuasiunea, reactiile fiziologice si emotionale. Convingerile influenteaza efortul depus, iar efortul afecteaza calitatea realizarilor: astfel un elev convins de propria eficienta are rezultate mai bune in conditiile aceleiasi capacitati in domeniu comparativ cu un altul cu autoeficienta scazuta. Indiferent de tipul atribuirii, daca exista posibilitatea controlarii cauzelor invocate, exista si posibilitatea de a modifica aceasta atribuire. Oamenii trebuie invatati cu pot fi agenti activi ai propriei lor vieti si ca pasivitatea nu poate fi acceptata.”Trebuie sa adaugam aici si faptul ca profesorii si parintii sunt si ei responsabili de atribuirile pe care le face elevul. Feed-back-ul furnizat elevilor influenteaza explicatiile pe cre acestianle dau cu privire la cauzele succesului sau esecului (Dorina Salavastru, Psihologia educatiei, p.80).” Problemele de motivatie ale elevilor fiind diverse, atat interventia invatatorilor cat si a parintilor nu poate fi realizata pe baza unor scheme ori retete, ci prin adaptare la fiecare situatie in parte. Tocmai din aceasta cauza consideram ca este necesar ca invatatorul sa acorde in mod egal atentie tuturor elevilor si ca trebuie acordata o importanta deosebita responsabilizarii parintilor care au copii slabi si nemotivati. Colaborarea familiei cu invatatorul are scopul de a coopta parintele in activitatea de intelegere si instruire a copilului si de a-l valoriza ca partener al actiunii educationale. Iar efortul de a intelege si a actiona inseamna in final o oportunitate pentru a schimba evolutia copilului prin a-l convinge ca munca sustinuta are capacitatea de a-l ajuta sa reuseasca in efortul de invatare si in final sa-i ofere motivatia intrinseca de care are nevoie.

Capitolul II. FAMILIA SI SCOALA- PARTENERIAT PENTRU CALITATE

D. Roman, autoarea cartii Familia si rolul ei in educatia copilului, admite ca proiectarea unui parteneriat intre familie si scoala in scopul facilitarii nevoilor unui individ este dificil de realizat, el trebuie sa indeplineasca cateva conditii care in cele mai multe cazuri par a fi antagonice: sa raspunda nevoilor parintilor si sa le ofere sprijinul necesar pentru a se implica in procesul de invatare si sa se plieze pe programul si nevoile scolii. La randul lor, parintii sa acorde mai multa atentie detinerii unei educatii de calitate de catre copii si sa incetineasca ritmul vietii cotidiene. Intr-un raport asupra relatiilor dintre scoala si familie din 1984, in tarile Comunitatii Europene, Al. Macbeth a enumerat cateva motive pentru care scoala si familia se straduiesc sa stabileasca relatii intre ele. Analiza raspunsurilor la chestionarul aplicat pe un lot de 1744 conducartori de institutii scolare arata ca parintii sunt responsabili din punct de vedere juridic de educatia copiilor lor: exista diferente intre tari privind masura in care parintii pot alegediferite scoli si cursuri pe care sa le urmeze copiii lor, exista diferente intre masura in care parintii trebuiesc consultati de responsabilii scolari; invatamantul nu este decat o parte a educatiei copiilor, cea mai mare parte a educatiei se petrece in afara scolii, parintii sunt capabili sa influenteze rezultatele scolare ale elevilor, in special asupra motivatiei invatarii, grupurile sociale in relatia cu scoala (parinti si profesori) sunt idreptatiti sa influenteze gestiunea scolara.

2.1.Locul parteneriatului scoala-familie in formarea personalitatii scolarului mic

Termenul de „parteneriat scoalã-familie”este folosit pentru a sublinia faptul cã scolile, familiile si comunitatea împart responsabilitati care vizeazã educatia copiilor, prin suprapunerea sferelor de influnta. Exista varianta in care cele doua institutii aloca foarte putine resurse si cea in care scopurile si responsabilitatile se suprapun lasand loc activtatii parteneriale. O buna integrare a copilului in activitatea scolara si in viata sociala se poate realiza numai atunci când cele două medii educaționale (școala și familia) se completează și se sustin. Cercetările intreprinse în domeniul educației arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, numai atunci când părinții sunt parteneri ai școlii vor aparea rezultate în educația copiilor: îmbunatățirea performanțelor elevilor, mai buna frecventare a școlii și reducerea abandonului școlar. Intrarea in mediul scolar presupune ca o parte de sarcini educaționale sa fie preluate de catre școală (cele privind instrucția), in acelasi. Fără participarea părinților efortul educativ organizat prin instituțiile școlare poate fi frânt, deviat sau deformat. H. H. Stern (1972, p.20) considera ca “orice sistem de educație, oricât ar fi de perfect, rămâne neputincios dacă se lovește de opoziția sau indiferența din partea părinților”. In conditiile actuale, ale schimbarilor produse in societatea romaneasca, colaborarea dintre școală și familie, pentru a-si atinge scopul educational propus, trebuie sa aiba loc într-un mediu favorizat de comunitatea locală.

2.2.Teoria cercetatoarei J.L.Epstein legata de implicarea parintilor in viata scolii

Cercetatoarea J.L. Epstein(1986), in teoria intersectarii sferelor de influenta, subliniază faptul că invatarea apare in contextual relatiilor sociale atat in mediul scolar cat si in afara acestuia. Teoria pune in relatie cercetarile asupra efectelor mediului familial si scolar, perspectivele educaționale, sociologice și psihologice ale celor doua instituții responsabile de cresterea si educatia copiilor. Apare ideea unui model teoretic al relatiei familie- scoala, unde evolutia relatiilor si cumulul de experienta al celor doua medii educative stau la baza invatarii eficiente. In acelasi context, cercetatoarea subliniază importanța timpului necesar pentru constructia relațiilor familie-școală, intelegerea si recunoasterea schimbărilor care au loc în cadrul acestor relații odată cu creșterea în vârstă a elevului și a evoluției experienței de raportare a celor două medii. Inceperea scolaritatii este momentul de intersectie a celor doua sfere de influenta. Pe parcursul scolaritatii relatia va progresa dar va inregistra separari sau intersectari in functie de varsta elevului, ciclul scolar si perioada istorica. Discontinuitatile provin din faptul ca elevii sunt membrii ai aceleiasi familii dar interactioneaza cu profesori diferiti. Intersectarea va varia în funcție de filozofia, politica, practicile și presiunile părinților și ale profesorilor, astfel cele doua sfere se suprapun în perioada preșcolară și în clasele primare pentru ca mai tarziu sub influenta forțelor care atrag sau despart sa apara o intersectare mai mare sau mai mică a acțiunilor și a interacțiunilor. Odata cu trecerea timpului părinții sunt din ce in ce mai putin capabili să ofere sprijin copiilor în problemele ridicate de școală moment in care parintii vor adopta o strategie de colaborare cu scoala sau vor deveni dezinteresati de evolutia scolara a copiilor lor. Copiii ai căror părinți sunt mai interesați de educația acestora au atitudini pozitive față de școală, prezență mai ridicată, obiceiuri de muncă mai bune și succese la învățătură mai mari decât cei ai căror părinți nu manifestă același interes (Epstein, 2001, Hill și alții, 2004). Modelul propus de catre J.L. Epstein cuprinde două niveluri de interacțiune- între instituții și între indivizi- acestea concretizandu-se in conexiuni la nivel de familie-școală, părinte-profesor Practicile si atitudinile profesorilor influenteaza politicile scolii, ele au efecte asupra practicilor si atitudinilor parintilor, asupra institutiei familiei. Cele doua institutii, scoala si familia, părinți și profesori influențează copilul, scolarul. Rezulta ca relațiile dintre indivizii și grupuri in cele doua medii au efecte importante asupra succesului școlar, a abilităților părinților, a interacțiunilor din cadrul familiei, a rolurilor și responsabilităților profesorului. Pentru aceasta cadrele didactice au ca sarcina sa creeze o atmosferă deschisă prin implicarea și încurajarea părinților să participe la ore, să-și împărtășească interesele, să pună întrebări, trebuie să creadă cu adevarat în beneficiile prezenței și implicării celor din urmă. In acest fel părinții care vin regulat la școală pot aprecia mai bine felul în care copilul se adaptează școlii, nevoile copiilor si se pot implica real in viata scolii. Alte tipuri de implicare a părinților care ne pot ajuta sa cream partenariate eficiente cu familia si comunitatea in scop educational, in conceptia cercetatoarei Joyce Epstein (Godfry Claff, 2006), sunt sunt: asistența acordată de catre scoala părinților, voluntariatul (prin recrutarea unor grupuri de susținere a activității școlii din randurile parintilor, a profesorilor, a elevilor), luarea deciziilor (includerea părinților în procesul de decizie la nivel de școală). Pentru găsirea unor soluții la problemele educative ale familiei, părintele trebuie văzut ca un colaborator, ca un partener care se implică activ în aceste forme de intervenție socio-educațională. Cu toate diferentele existente intre scoala si familie, recunoasterea principalelor similaritati, gasirea scopurilor comune, asumarea responsabilitatilor si influenta reciproca sunt alemente care afecteaza invatarea si dezvoltarea elevului. Modelul propus de J.L. Epstein aduce beneficii pentru intelegerea rolului pe care il au scoala si familia in activitatea educativă, pentru aceasta este suficient si necesat să ne asumăm de fiecare parte inițiativa și să conștientizăm beneficiile parteneriatului educativ.

2.4.Tipologia relatiilor scoala- parinte

Relația școală- familie este fundamentata pe teoriile ecologice și ale intersectării sferelor de influență. Folosirea termenului parteneriat scoala- familie vrea sa sublinieze responsabilitatea comuna impartita de scoala si familiile, necesitatea și importanța acestei colaborari ce contribuie la dezvoltara copilului. Ințelegerea mecanismului implicării părinților și eficiența acesteia are fundament in cercetarea variabilelor ce stau la baza deciziei de implicare. Hoover-Dempsey și Sandler (1997, 2005) au oferit un model al implicarii care se axează pe înțelegerea motivației și a influențelor implicării parentale asupra elevului. Ei descriu un proces de implicare dinamic si complex alcatuit din cinci niveluri care leaga decizia inițială a părintelui de a se implica în educația copilului de rezultatele obtinute in scoala si in afara scolii. Nivelurile 1-2 se referă la procesul decizional, 3-5 prezintă modalități de implicare a părințilorcu efecte pozitive pentru achizițiile elevului. In lucrarea Parenting, Home-School Relationships, and Responsibility for Learning Outcomes- Daren M.Carlisle, Stanley, si Kemple (2005) – ne ofera un model integrativ pentru implicarea familiala care include practice, valori si atitudini ale parintilor folosite in cresterea copiilor. Factorii determinanți ai implicării parentale în două categorii: factori familiali și factori școlari. Hoover-Dempsey și Sandler (1997) concluzionează ca o importanta deosebita pentru implicarea parintilor o au conceptele de rol parental și autoeficacitatea percepută. Rolurile reflectă și înțelegerea de către individ a propriilor responsabilități Ele sunt compuse din seturi de așteptări sau credințe deținute de indivizi sau grupuri cu privire la comportamentul unor membri individuali sau ai unei categorii, ele includ tipare de idei care ghidează alegerea individului de a se comporta într-un context specific, precum și interpretările comportamentelor altor persoane în acelasi context. In acest sens conceptul de rol parental cuprinde convingerile părintelui despre ceea trebuie să facă în relație cu educația propriilor copii și tiparele de comportament parental care sunt urmate de aceste convingeri. Conform rezultatelor cercetărilor conduse de Hoover-Dempsey și Jones (1997) exista două modalitati de manifestări ale conceptului de rol, activ și pasiv. Manifestarea activa a rolului parental porneste de la convingerea că ii apartine responsabilitatea primară pentru rezultatele școlare ale copilului, că ar trebui să fie activ în privința acestor responsabilități in calitatea lui de parinte si ca trebuie sa manifeste comportamente care includ sprijinul activ în învățare. Rol parental pasiv cuprinde convingerea că școala are intreaga responsabilitate pentru rezultatele educaționale ale copilului, convingerea că părintele trebuie să acționeze numai la chemarea scolii și manifesta comportamente care includ încrederea în școală și acceptarea deciziilor acesteia. Părinții se vor implica în acele activități pe care cred că le vor realiza cu succes și care vor duce la rezultate așteptate. Teoria autoeficacității sugerează că părinții se implică în parte luând în considerare rezultatele probabile ale acțiunilor lor și că stabilesc obiective de implicare bazându-se pe evaluarea propriului potențial în acea situație (Bandura, 1994). Autoeficacitatea percepută se referă la convingerile despre capacitățile proprii de a acționa în manieră să se producă rezultatele dorite. Ea contribuie la selectarea acțiunilor pe care le va realiza, reglementează gradul de implicare în realizarea unei anumite acțiuni, persistența în fața obstacolelor și performanța (Bandura, 1994). Părinții cu convingeri de autoeficacitate puternice vor tinde să se implice activ în educația copiilor lor, vor persista în ciuda provocărilor și a obstacolelor și își vor croi un drum pentru atingerea rezultatelor dorite. Nivelul scăzut al autoeficacității percepute este de multe ori asociat cu așteptări scăzute cu privire la rezultatele eforturilor de a sprijini reușita copilului și include o persistență relativ sazuta în fața provocărilor (Hoover-Dempsey și Sandler, 1997). Implicarea parintilor este cu atat mai crecuta cu cat apar mai multe solicitari de a participa la viata scolara si il ajuta la formarea unor convingeri active despre rolul parental și a unor percepții pozitive ale efectelor propriilor acțiuni. Climatul școlii, profesorii și elevii sunt cele trei surse principale de la care părinții primesc solicitări de implicare (Hoover-Dempsey et al., 2005). Climatul școlii stabilește baza contextuală pentru implicare, iar managerii școlari au rol decisiv în creearea și menținerea unui climat pozitiv și primitor. C.J.Epstein (1991) sugerează că atitudinea profesorului față de părinte și solicitările de implicare din partea profesorului joacă un rol la fel de semnificativ în decizia părintelui. Invitațiile din partea profesorului și programele școlare care încurajează implicarea corelează semnificativ cu nivelul implicării părintelui atât la școală cât și acasă în școlile primare și gimnaziale supuse cercetării (Hoover-Dempsey et al., 2005). Literatura de specialitate afirmă că exista si solicitări venite din partea elevului (implicite sau explicite), ele reprezintă un imbold puternic deoarece activează dorințele multor părinți de a fi sensibili la nevoile copiilor lor (Hoover-Dempsey și Sandler, 1997; Hoover-Dempsey et al., 2005).

Factorii implicati in implicarea parintilor

Studiile a numerosi cercetatori- Chavkin și Williams, 2001; Nord și West, 2001; Simon, 2001; Wong și Hughes, (2006)- considera important un al treilea factor motivator în decizia de a se implica in invatarea copilului si anume contextul familial. El contine: etnia, structura familiei, statusul socio- economic.).

Statutul socio-economic- factor motivator al implicarii scolare

In analiza pe care o vom intreprinde vom lua in considerare ca variabila independenta statutul socio-economic al familiei. In conditiile pauperizarii accentuate a populatiei, in aceasta lunga perioada de tranzitie prin care trece Romania, se observa o accentuata reactia a familiei de a se implica mai putin in activitatea de invatarea a propriilor copii si implicit in activitatea cu scoala. Atata timp cat btinerea unei diplome nu mai asigura posibilitatea accederii intr-un loc de munca bine platit, sunt cautate portite de supravietuire catre alte state ale Europei unde munca slab calificata asigura un trai decent. J. Griffith (1998) raporteaza practici de implicare diferite in functie de statutul socio- economic al familiei in timp ce B.S. Simon (2004) sugerează că nu există o corelație directă între statutul socioeconomic și implicarea parentală. La randul lor Hoover-Dempsey și Sandler (1997) afirmă că exista diferențe în implicarea parentala in asociere cu statutul socio-economic (in relatia cu nivelul de resurse de care dispune o familie). O asemenea abordare presupune ca parintele cu nivel socio-economic scăzut este obligat sa lucreze peste program, sa respecte un orar mai putin felxibil, in consecinta timpul acordat copilului este scurtat si scade capacitatea de implicare. Un suport extrafamilial și profesional scazut presupune si un nivel de educatie sumar (Carlisle et al., 2005), drept consecinta ei privesc implicarea ca un fapt dificil, prin prisma prejudecăților asupra rolului si implicarii școlii. Perceptia parintilor despre abilitatile proprii si despre rolul scolii in viata familiei limiteaza accesul la resurse, impiedica manifestarea capacitatii lor de a-si utiliza cunostintele, timpul și energia pentru a sprijini invatarea copiilor lor. Exista un declin al implicării părintelui de-a lungul trecerii de la o clasă la alta care se datorează insuficientei bazei de cunoștințe si a feed-back-ului oferit de asteptarile elevului și ale școlii (Hoover-Dempsey și Sandler, 1997). Numarul de copii ai familiei este un alt construct legat de implicarea parentala. Considerand resursele materiale de care dispune o familie in contextul de viata si asociind numarul de membrii la nivelul socio-economic si cultural consideram ca părinții care au de îngrijit mai mulți copii sau vârstnici sunt implicați mai putin în activitățile școlare (Carlisle et al., 2005).Alocarea resurselor matriale pentru activitatile de invatre este scazuta la fel cum alocarea de timp pentru fiecare copil in parte pentru a spriji I efectuarea lectiilor este mai scazut,

2.5. Studii legate de implicarea parintilor in cadrul parteneriatului familie-scoala

Cercetarile intreprinse de Henderson și Mapp (2002) au inglobat peste 50 de studii de cercetare referitoare la colaborarea școala- familie. Concluziile analizelor au fost ca implicarea părinților in activitatea de invatare si in cresterea nivelului achizițiilor elevilor indică o relație pozitivă și convingătoare între cele două variabile. Relatia pozitiva apare, indiferent de statutul economic, de rasă și de fond educațional și pentru toate vârstele elevilor si pentru toate familiile. Este important de subliniat faptul că la rezultatele ridicate ale elevilor isi aduc aportul și alți factori în afară de implicarea părinților. Cercetări efectuate in școli cu rezultate performante au identificat caracteristici-cheie asociate cu dezvoltarea printre care standardele înalte și așteptările față de elevi. Henderson și Mapp identifica variabile care influenteaza pozitiv implicarea parintilor: media notelor și scorurile la testele standardizate, provocarea de a se angaja în programe academic pe care acestia le condidera folositoare copiilor, perioadele de finalizare a ciclurilor scolare, frecvența școlară, comportamentul elevilor acasă și la școală, abilitățile sociale și calitatea adaptarii la viata școlară. Alte cercetari releva si factori precum rezultate școlare ridicate (Deutscher și Ibe, 2003; Dornbusch și Ritter, 1988; Drake, 1995; Fan și Chen, 1999; Jeynes, 2005; Griffith, 1996; Gutman și Midgley, 2000; Ho Sui-Chu și Willms, 1996; Simon, 2001) care asigura o implicare mai mare a parintilor care doresc sa aiba copii performanti din punct de vedere academic si accesliber la universitati de prestigiu. Drake (1995), Izzo et al. (1999), 29 Southwest Educational Laboratory (2000) considera ca frecventa scolara ridicata implica eliminarea ratei abandonului scolar, in consecita este rezultatul unei implicari accentuate a parintilor. Performatele academice sunt rezultatul implicarii parintilor in efectuarea temelor de acasa, importanta mare acordandu-se finalizarii lor si formarii unor reguli si tehnici de munca intelectuala (Ford și Amaral, 2006). Alti cercetatori considera ca o motivație ridicată si o stima de sine crescută, o percepție ridicată asupra propriei competențe in invatare dar si sociale sunt relevante pentru cresterea performantei de tip academic (Anderson și Minke, 2007; Ford și Amaral, 2006). Izzo et al. (1999), in urma cercetarilor intreprinse, ajung la concluzia un rol stimulativ ar avea rezultatele bune la citit, scris, matematica.

Fan și Chen (1999) au constatat că implicarea părinților in efectuarea temelor pentru acasă este corelată cu atitudinea pozitivă a elevilor față de școală, la copiii cu note și scoruri mai mici. Faptul se datoreaza situatiilor in care, părinții sesizeaza probleme de invatare, si incearca sa ofere mai mult ajutor acasă sau sa ceara sprijin din partea scolii intr-o masura mai mare decât părinții elevilor care nu inregistreaza aceste probleme.

Exista si raportari conform carora scoala nu recunoaste implicarea familiei sau nu o considera relevanta. Cu toate acestea părinții valorizează educația și participă la viața educațională a copilului, indiferent de statutul ocupațional (Chavkin și Williams, 2001) sau structura familiei (Nord și West, 2001). Funcționarea eficientă a unui sistem educațional depinde corecta asumarea de responsabilități de catre părțile implicate și de interesul acordat unui parteneriat de tip constructive in care stabilirea unor relațiilor strînse între părinți, profesori și alți actori comunitari asigură buna funcționare a instituției de învățămînt, avînd impact direct asupra calității educației și determinînd, în final, beneficii la nivel social. Rezulta de aici necesitatea definirii implicării părinților ca un construct multidimensional. Operaționalizarea conceptului asigura claritate in relatia parteneriala scoala- familie si recunoasterea rolului implicarii parentale in invatarea de tip scolar.

2.5.1 Strategii specifice pentru implicarea parintilor in activitatea cu scolarul mic acasa si la scoala

2.5.2.Specificul strategiei de comunicare scoala –familie/ familie-scoala.

CAPITOLUL III. FMILIA CA UNITATE DE BAZA A SCOCIETATII

A vorbi despre familie si scoala inseamna, de fapt, a vorbi despre sanatatea morala societatii viitoare. Familia este prima instanta naturala de educatie si integrare sociala a copiilor, iar scoala asigura instructia pana la cele mai inalte standarde. Evolutia sociala a adus cu ea schimbari multiple, iar modificarile structurilor sociale s-au simtit si in sfera vietii de familie . Astfel, sistemul functional, rolurile conjugale, structura numerica si sistemul de valori s-au adaptat treptat la noile valente pe care societatea culturala le-a promovat. Daca in spatiul traditional familia a fost considerata “unitate productiva autosuficienta”, modernitatea a schimbat foarte mult acest lucru prin accentul pus pe aspectele materiale si mai putin pe solidaritatea care sudeaza grupul si coalizeaza intreaga familie, sistemul ierarhic a disparut si rlurile s-au flexibilizat in privinta obtinerii resurselor materiale. Modernitatea presupune acum conlucrarea in spatiul institutional mult mai mult decat se credea in mediul traditional.Cand vorbim despre procesul educational, familia si scoala devin interdependente. Familia nu poate sustine educatia decat pana la un anumit nivel iar scoala nu poate investi prea mult in elev decet cu sustinere din partea parintilor. Asadar, colaborarea familiei cu scoala reperezinta prima conditie pentru succesul educational al copiilor. Aceasta presupune o socializare primara de calitate in familia de origine pe baza careia scoala sa poata cladi in continuare. Lipsa de interes a unor parinti in ceea ce priveste educatia propriilor copii devine piedica in dezvoltarea intelectuala, morala si sociala a copilului. Intrebarea care se pune este care ar putea fi sursele de baza pentru o dezvoltare normala a copilului din punct de vedere cognitiv si socio-emotional pentru ca scoala, ca mediu institutionalizat, sa ajute la trecerea de la un stadiu la altul de performanta catre formele ridicate de socializare si integrare sociala. Daca familia moderna raspunde exigentelor sau scoala trebuie sa-si asume in totalitate sarcina de educare. Psihologia moderna considera omul” o entitate concreta intr-un cadru relational dat” (Bogdan Tucicov, Septimiu Chelcea, 1984, p.188).

3.1. Consideratii teoretice privind familia si copilul

Omul devine om numai printre oameni, iar pentru a interactiona cu ei are nevoie de socializare. Socializarea in forma primara se realizeaza inca din primele zile de viata in cadrul familiei. Familia fiind “prima celula sociala” de comunicare si afectivitate traita si impartasita. Este un grup natural si fundamental al societatii, forma specifica de asociere a indivizilor, o forma a unei relatii sociale dintre oameni legati intre ei prin casatorie sau rudenie.

“Familia este si va ramane cel mai important mediu de educatie si integare sociala deoarece de ea depind: evolutia demografica, raporturile sociale, nivelul de moralitate si de existenta in timp”. Memebrii familei sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie, traiesc impreuna, coopereaza sub raport economic si au grija de copii. Functiile care se dezvolta in cadrul familiei, in raportul dintre soti si descendentii lor sunt: functia de sexualitate, solidaritate , socializare si economica. Pentru menținerea integrității și menținerea funcționalității unei familii este nevoie ca structura acesteia să fie flexibilă, să reziste la schimbare până la un anumit punct dar în același timp să se adapteze atunci când circumstanțele o cer. Acest lucru se poate realiza prin intermediul subsistemelor familiale, acestea fiind fie indivizi singuri, fie diade (exemplu mamă-copil, soț-soție) cele mai importante subsisteme familiale sunt: subsistemul adulților, subsistemul paternal și subsistemul fratriilor.

“Din perspectiva sociologica, familia, ca forma de comunitate umana, desemneaza “ grupul de persoane unite prin casatorie,filiatie sau rudenie, ce se caracterizeaza prin comunitatea de viata, sentimente, aspiratii sau interese”, aparand astfel ca o realitate sociala distincta, ca un grup natural si social fundamental, caracteristic tuturor societatilor, in care se manifesta multiple relatii, fundamentale fiind cele de casatorie si rudenie” . (Voinea , M.,Apostu, I., 2008, Familia si scoala in impas , Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti)

3.1.1.Tipuri de familie

In orice societate familia s-a distins ca grup specific, caracterizat printr-o puternica sudura interna, mentinuta datorita fortelor interne(sentimente puternice si atasamentul emotional al sotilor, al parintilor si alo copiilor, respectul reciproc, solidaritatea). Principalul mecanism de constituire al familiei este casatoria: legal constituita (sanctionarea uniunii conjugale printr-o decizie luata de persoane autorizate si transcrierea acestei decizii in acte de stare civila) si religios(sanctionarea unei uniuni conjugale de catre un cleric). In lucrarea Les Structures elementaires de la parente, (1949) C. Levi Strauss considera ca “familia este un grup care isi are originea in casatorie, fiind alcatuita din sot, sotie si copii nascuti din unirea celor doi(grup la care se pot adauga alte rude), pe care-i unesc drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale. Relatiile din cadrul familiei pot fi reduse la urmatoarele categorii:

relatii intre soti reglementate prin casatorie si consens;

relatii dintre parinti si copii(dintre ascendenti si descendenti);

relatii dintre descendenti(copiii aceluiasi cuplu);

relatii de rudenie intre membrii grupului familia; si alte persoane (parintii din familia de origine, cumnati)”.

In limbajul comun, termenul de familie este folosit in mod nediferentiat , atat pentru familia de provenienta a indiidului, cat si pentru familia proprie, constituita prin casatorie. Din punct de vedere sociologic se face o distinctie clara intre tipurile de familii existente:

Familia de origine: este familia in care te nasti si cresti, formata din mama, tata, frati, surori, se mai numeste si familie de orientare sau familie cosanguina. Familia de origine este grupul din care face parte un individ inca de la nastere, in care raporturile parentela si filiale sunt dominante, familia de origine asigurand protectia si socializarea descendentilor.

Familia de procreare sau familia proprie , familie cojugala este stabilita prin propria casatorie si include sotul, sotia, fiii si fiicele lor. Acest tip de familie este cunoscut ca fiind forma elementara, baza sistemului de inrudire in orice societate.

De la acesta se poate defini si conceptul de familie extinsa sau largita, care vizeaza unirea mai multor familii nucleare in linie verticala, cu generatii succesive adiacente.

Familia conjugala: se constituie prin alegerea partenerului si are ca fundament casatoria, inteleasa ca uniune liber consimtita intre doua persoane de sex opus, in conditiile legii si cu scopul intemeiarii unei familii. Studiile antropologice efectuate de Radcliffe-Brown arata ca acest tip de familie numita elementara este considerata baza a sistemului de inrudire in orice societate. Existenta familiei elementare produce trei feluri speciale de relatii sociale: rel parinti-copii, rel dintre copiii acelorasi parinti, relatia sot-sotie ca parinti ai acelorasi copii.

Dupa criteriul locuintei se disting: familii de rezidenta (persoane cu locuinta comuna in care desfasoara anumite activitati gospodaresti) si familie de interactiune care semnifica relatii de ajutorare, schimburi reciproce, vizite cu celelalte rude.

Criteriul exercitare a autoritatii in cadrul familiei , sistemele familiale pot fi patriarhale, matriarhale sau egalitare. In sistemul patriarhal, autoritatea in cadrul familiei este detinuta de barbatul cel mai in varsta(la familia extinsa), sau de sot(in familia nucleara). In sistemul matriarhal, autoritatea este detinuta de femeia cea mai in varsta sau de sotie. In societatile moderne este raspandit sistemul egalitar in care puterea si autoritatea este sensibil egal distribuita intre sot si sotie.

Din analiza nu poate fi omis criteriul normalitatii vietii de familie, intelegand prin aceasta indeplinirea tuturor functiilor pe care familia si le-a asumat. Se delimiteaza in acest sens: familiile normale si familii carentiale, dezorganizate, vulnerabile(Voinea, Maria, 1994).

Criteriul numarului de parinti care formeaza familia prezinta doua tipuri de familii: monoparentale si biparentale. Familiile biparentale sunt constituite din ambii parinti, ca fiind parintii naturali ai copilului,. In aceeasi categorie intra si familiile mixte sau reconstituite dupa divortul parintilor sau decesul unuia dintre parinti. Familiile din ultima categorie pot avea atat copiii comuni cat si cei rezultati din casatoria anterioara. Acesta nu este un amanunt fara importanta deoarece, pentru a deveni familii in adevaratul sens al cuvantului, membrii acesteia trebuie sa depaseasca o serie de dificultati (neacceptarea parintelui vitreg si aparitia sentimentelor de furie, respingere, ura, gelozie; neacceptarea de catre partener a copilului din alta casatorie si atitudinea de respingere; conflicte fraterne dintre copiii celor doi parteneri sau intre copiii celor doi parteneri si cei proveniti din casatoriile anterioare) care pot prejudicia atmosfera de calm necesara cresterii si educarii copiilor. O situatie aparte exista si in familiile monoparentale ( familiile in care unul dintre parinti nu exista, copiii fiind crescuti doar de un singur parinte). Familia monoparentala apare in lipsa unui parinte datorata decesului, divortului ori devenirea de parinte unic prin adoptie, conceperea unui copil prin fertilizare in vitro ori cand celalalt partener nu contribuie la cresterea copilului. Familia monoparentala prezinta dezavantajul ca parintele intampina dificultati in indeplinirea rolului sau de sustinere financiara pentru a asigura comfortul si educatia necesara copilului si in acelasi timp nu poate face fata dificultatilor aparute legate de supravegherea si si acordarea sprijinului afectiv copiilor. Parintii singuri apeleaza la persoane din familia extinsa cum ar fi bunici, alte rude, bone. Trebuie sa luam in calcul si situatia in care familia este compusa din mama si copil sau tata si copil. Mamele singure au tendinta de a nu apela la ajutorul altor persoane ajungand la situatia de suprasolicitare si aparitia tensiunilor interioare care se pot transforma in simptome atat la ele cat si la copiii lor. Mamele singure au tendinta de a prelua rolul tatalui aceasta ducand la modificari ale regulilor si granitelor dintre membrii familiei, a intregii structuri familiale ( mamele devin mai autoritare manifestand iar tatiii devin mai delicati si mai afectuosi si mai putin restrictivi in reguli).

Criterul numar de copii imparte familia in trei tipuri: familii cu un singur copil, familii cu doi copii, cu trei sau mai multi copii. Din ce in ce mai des intalnita in zilele noastre este familia cu un singur copil. Ea implineste nevoia cuplului de a deveni parinti si nu duce la suprasolicitari de tip economic si psihologic. Pentru echilibrul emotional al copilului, care simte nevoia unui frate sau surori, exista tendinta de a suplini lipsa cu veri sau verisoare pentru a evita aparitia tendintei de izolare, timiditate lipsa de sociabilitate. Cand beneficiaza de toate resursele familiei copilul se dezvolta armonios atat fizic cat si psihic, iar ion cazul in care acestea lipsesc copilul traieste stari care duc la conflicte interioare, suferinte, scaderea imunitatii ori si mai rau va coaliza cu unul dintre parinti devenind fie foarte alintat fie va trai stari conflictuale care vor intarzia sau accelera maturizarea.

Familiile cu doi copii au specific faptul ca rolurile in casa sunt impartite pe sexe si ordinea nasterii. Competitia apare intre copiii mai apropiati ca varsta, mai ales pentru dragostea si atentia parintilor, sensul acesteaia nefiind negativ ci stimulativ pentru dezvoltarea abilitatilor de negociere care ii vor fi necesare mai tarziu. Exista o importanta in ceea ce priveste sexul copiilor in manifestarea afectiunii sau conflictelor, copiii de acelasi sex inclina spre prietenie in timp ce. Si in acest tip de familie pot sa apara coalitii, mai frecvente intre mama si copii sau mama cu un copil si tatal cu celalalt.

Familia cu trei sau mai multi copii are o caracteristica importanta si anume ca fratii mai mari sunt exemple de formare pentru cei mici, se pot creste unii pe ceialti. O alta caracteristica este faptul ca fratele (sora) mai mare pot primi sarcini asemanatoare cu cele ale parintilor ingrijindu-se de gospodarie si ajutand la cresterea celorlalti in cazul in care resursele materiale ale familiei nu sunt suficiente si ambii parinti sun obligati sa contribuie la bunastarea financiara sau cazul familiilor monoparentale Copilul ce mare primeste rol de copil parental in momentul in care parintele este nevoit sa renunte la rolul sau, caz in care copilul se poate simti supraincarcat, depasit de sarcini, incercati de sentimente coplesitoare de neputinta ce pot duce la tulburari afective sau boli psihogene. Tot in familiile cu trei –cinci copii apare si un alt fenomen, caela al copilului mijlociu care se simte neglijat afecti si dezvolta sentimente de frustrare, neincredere in sine, furie, care duc la tulburari de comportament, dificultati de relationare, insuccese scolare, inclusiv boli. La randul sau copilul cel mai mic din familie se poate simti apasat de nevoile familiei, nevoi pe care lesimte dar nu le intelege, cee ce duce la refularea trairilor, timiditate.

Statusuri si roluri familiale

Familia, ca si alte grupuri sociale, se prezinta ca o retea complexa de pozitii, status-uri si roluri , de interpatrunderea lor, de aspiratii si impliniri, de deziderate si fapte rezultate din acest complicat organism social. Status-ul exprima pozitia de caza a unei persoane in cadrul unui grup si comportamente asteptate in mod legitim de la cei in raport de care se defineste persoana in cauza. Totalitatea drepturilor si obligatiilor care-i revin unei persoane intr-un grup social.. In cadrul familiei statusurile si rolurile sunt asociate indivizilor dupa cum urmeaza: sot, sotie, tata, mama, fiu, fiica, bunic, nepot.. Mecanismele statusului de rol asociat pozitiei fiecarui individ dau viata si sens familiei, pun in miscare acest univers, il permanentizeaza.(ex. Statusul de mama dobandit de femeie in raport cu nasterea si ingrijirea copiilor. Rolul fundamental al mamei se conentreaza spre asistenta si protectia oferita copiilor, asociind si alte roluri particulare si specifice, care pot determina comportamente materne( tandrete, iubire, intelegere, grija sau rece, distant, indiferent). Rolul reprezinta ansamblul de comportamente normale standard asociate status-urilor. Mod traditional de a face lucrurile intr-un sistem de comportamente relativ permanente si consistente intre ele. Diviziunea rolurilor reprezinta o componenta importanta a vietii de familie care antreneaza o bogata si diversificata retea de relatii sociale. Varietatea si complexitatea relatiilor sociale directiile si modalitatile specifice in care ii orienteaza pe membrii grupului sa participe efectiv la viata acestuia- asigura unitatea si coeziunea familiei.Rolurile conjugale sunt marcate de relatii natural-biologice ale cuplului, de complexitatea si profunzimea actelor spiritual-psihologice, morale, juridice, economice. Dorinta de a avea urmasi se impleteste cu dragostea pentru acestia, cu interesul si preocuparea pentru cresterea lor normalǎ si armonioasǎ. Modurile diverse in care sotii isi asumǎ responsabilitǎtile paterne au conotatii sentimental afective si psihologice ce marcheazǎ socializarea copiilor, formarea personalitǎtii lor. Din aceastǎ perspectivǎ R. Vincent realizeazǎ o clasificare a modelelor de conduitǎ conjugalǎ si a efectelor acestora pentru descendenti:

pǎrintii excesiv de preocupati doar de dragostea lor, neglijand celelalte aspecte ale vietii de familie si percepand aparitia copiilor ca pe un impediment perturbator al relatiei conjugale;

pǎrinti indiferent-neglijenti, preocupat de ei insisi, ducand o viatǎ aparte, separatǎ de cea a copiilor, frustrandu-i de orice control si indrumare parentalǎ;

pǎrinti infantili, cu o personalitate slabǎ, care oferǎ descendentilor modele de comprtament necorespunzǎtor;

pǎrinti conflictuali care prin viata si exemplul lor perturbǎ dezvoltarea copiilor, orientandu-i spre comportamente deviante.

Rolurile conjugale sunt extrem de complexe si antreneazǎ sentimente, gesturi, actiuni, mobiluri dintre cele mai diverse, conferind familiei particularitǎti pe care nu le regǎsim la alte grupuri sociale. Partenerii dezvoltǎ o relatie intimǎ care le permite sǎ-si satisfacǎ trebuintele biologico-sexuale, dar si pe cele sentimental afective, facilitand comunicarea, intelegerea, increderea si receptivitatea reciprocǎ in asumarea responsabilitǎtilor si grijilor familiale. Incǎrcǎtura psihologicǎ a relatiilor si rolurilor conjugale declanseazǎ nu doar preocuparea pentru sex, ci si suportul emotional al afectiunii fizice si spirituale, comunicarea ca suport al viabilitǎtii grupului, al formǎrii unui climat optim de viatǎ, premisǎ a integrǎrii sociale corespunzǎtoare tuturor membrilor.

Viata de familie este marcatǎ de relatiile spiritual-psihologice ale membrilor grupului intemeiate, in principal, pe componenta afectivǎ, pe sentimente ce leagǎ grupul. Diversitatea relatiilor spiritual-psihologice si morale este intemeiatǎ pe sentimente de dragoste ale membrilor familiei care, la randul lor, pot fi stratificate astfel:

dragostea conjugalǎ (dragostea eroticǎ dintre parteneri, dublatǎ de sentimente de respect, stimǎ, incredere);

dragostea maternǎ si paternǎ (dragostea pǎrintilor fatǎ de progenituri);

dragostea filialǎ (dragostea descendentilor fatǎ de ascendenti);

 dragostea fraternalǎ (dragostea dintre frati si surori);

Relatiile mentionate cunosc anumite forme de manifestare in functie de morala si moralitatea grupului, de traditii, obiceiuri, interdictii, tabuuri. Am putea spune cǎ din perspectiva rolurilor cojugale se disting douǎ tipuri de familii:

familii in care rolurile conjugale sunt asumate corespunzǎtor cerintelor si exigentelor normalitǎtii functionale a cuplului. Acestea constituie pentru indivizii in cauzǎ premise ale adaptǎrii si integrǎrii sociale, moduri de relationare optimǎ cu mediul social larg, surse de satisfactii si conditii pentru performantele profesionale si sociale;

 familii in care rolurile conjugale sunt realizate partial si nesatisfǎcǎtor, pe fondul unei stǎri de indiferentǎ sau tensiuni. In aceste familii relationarea interpersonalǎ este deficitarǎ si disfunctionalǎ, antrenand si agravand conflicte, manifestǎri violente, ale cǎror efecte se resimt in viata profesionalǎ si socialǎ a partenerilor, in dezechilibre si lacune de socializare ale copiilor.

Reusita maritalǎ este dependentǎ in mare mǎsurǎ de capacitatea partenerilor de a-si asuma rolurile conjugale, de a satisface aspiratiile si trebuintele specifice, de a armoniza si stabiliza unitatea grupului. In literatura de specialitate se insistǎ asupra dezechilibrelor generate de lipsa de seriozitate si interes in asumarea rolurilor, de conflictele motivationale care perturbǎ fenomenele de intercunoastere si acomodare a partenerilor – conflicte de rol.

Conflictele de rol, discrepanta dintre manifestarea rolului si modelul expectat si aspirat pot duce la distorsiuni in viata conjugalǎ, la orientarea spre alt partener, sau la disolutia familiei. Situatiile cu finalitate asemǎnǎtoare se intalnesc la sotii putin flexibili in asumarea rolurilor conjugale, rigizi si indiferenti fatǎ de partener. In toate aceste cazuri se simte nevoia de tact, rǎbdare, intelegere, de acomodare si ajustare, de remodelarea personalitǎtii pentru pǎstrarea unitǎtii conjugale. Elisabeth Bott mentiona cǎ modul de efectuare a rolurilor conjugale dintr-o familie depinde de numǎrul de legǎturi sociale dintre membrii retelei sociale cǎreia ii apartine familia. Altfel spus, cu cat reteua socialǎ respectivǎ cuprinde mai multe legǎturi intre familiile din care este formatǎ, cu atǎt numǎrul de roluri efectuate separat de fiecare sot in parte este mai mare. Este evident cǎ, dacǎ nevoia de comunicare a partenerilor este satisfǎcutǎ in familie prin intermediul schimbului de rol, a petrecerii impreunǎ a timpului liber, frecventa relatiilor cu persoane din afara cuplului este mai micǎ. O familie este cu atat mai coezivǎ, sentimentul de dragoste, de incredere este mai prezent, cu cat distributia sarcinilor, a deciziilor, se imparte intre parteneri. Participarea la activitǎtile domestice, la ingrijirea copiilor asigurǎ bunul mers al familiei, echilibrul si armonia indispensabile unei functionalitǎti normale. În ceea ce privește structura familiei, frecvente sunt studiile care aduc în discuție problema schimbărilor constatabile la nivelul acesteia, care exprimă dinamica și prefacerile ei, uneori dramatice. în acest sens, se vorbește despre tranziția familiei de la structura de tip institutional-traditional la cea de tip democratic-modern, care reconstruiește constelația statusurilor și rolurilor conjugale, din perspectiva. Conduita de rol marital a polarizat interesul științific al multor autori. Intr-un studiu intitulat” Familia – de la instituție la camaraderie”. Burgess sublinia modificările de rol survenite în cuplul modern bazat pe afecțiune mutuală, consens și egalitate între membri, ceea ce îi conferă dimensiunea de „tovărășie-camaraderie", spre deosebire de familia concepută ca instituție a cărei unitate este determinată prin reguli, datini, acte normative tradiționale, obligatorii, ce își exercită presiunea socială. Privitor la diviziunea rolurilor în familie și, în consecință, la diferențierea comportamentului membrilor grupului familial și a relațiilor dintre ei, cercetătorii subliniază tendința unei slabe diviziuni a rolurilor în familia contemporană, datorită, în primul rand, integrării femeii în producție și în alte activități extrafamiliale. R. L. Coser și E. Bott (1964) subliniază marda variabilitate în modul în care soții și soțiile realizează în diverse societăți rolurile lor conjugale, relațiile dintre partene fiind influențate de specificul cultural și național. Astfel, la un pol se situează familia în care soții realizeaza separat și independent unul față de celălalt majoritatea îndatoririlor familiale și extrafamiliale (diviziune a responsabilităților în menaj și petrecere separată a timpului liber), la celălalt pol aflandu-se familiile în care partenerii își împart responsabilitățile din cadrul menajului și petrec cat mai mult timp liber împreună. Familiile reale, după E. Bott, tind să se structureze fie într-un sens, fie în celălalt, fără a se constitui practic structurile extreme. Structurarea rolurilor conjugale de o anumită manieră este condiționată nu doar de situația generală din societate, ci și de nivelul instructional și cultural al partenerilor, de categoria socioprofesională căreia îi aparțin, precum și de rețeaua relațiilor exterioare ale nucleului conjugal cu familia extinsă, prietenii, vecinătatea.

1.1.3 Functiile familiei

Familia ca grup specific caracterizat printr-o puternica sudura interna, mentinuta atat prin actiunea fortelor interne cat si prin presiunea societatii. Ca institutie universala indeplineste pretutindeni aceleasi functii principale; transmiterea mostenirii biologice si culturale, asigurarea protectiei materiale si emotionale pentru descendenti, formarea unui climat de dezvoltare a personalitatii tuturor membrilor ei. G. P. Murdock, pornind de la afirmarea caracterului universal al familiei nucleare, apreciaza ca familia indeplineste patru functii: sexual-reproductiva, de solidaritate, economica si educationala sau socializatoare.

Functia economica joaca un rol important in asigurarea resurselor materiale, financiare, necesare existentei familiei. Aceasta functie este indeplinita de catre cei doi soti prin aducerea veniturilor in urma exercitarii unei profesii, prin procurarea si aducerea hranei, a obiectelor de imbracaminte, prin transmiterea profesiei sau sustinerea copiilor in alegerea acesteia. Din punct de vedere traditional functia economica are trei dimensiuni importante: componenta productiva, componenta privind pregatirea profesionala a descendentilor si latura financiara. In etapa actuala se inregistreaza o serie de modificari in istoria familiei din punctul de vedere al functiei economice. In mediul rural familia traditionala este unitate de baza de productie care asigura cele necesare traiului prin munca tuturor in interiorul grupului. In acest fel se asigura satisfacerea de catre grup a necesitatilor de trai si de munca impreuna(sot, sotie, copii), potrivit unei organizari riguroase a sarcinilor de indeplinit, structura a autoritatii parentale, relatiile dintre ascendenti si descendenti. Functia economica, ramane astfel in mediul rural, pastratoarea unitatii si durabilitatii familiei, cu interesul restrans pentru activitatea de invatare si accent pe transmiterea pamantului si a cunostintelor si deprinderilor necesare in procesul muncii. In mediul urban-mobilitatea sociala a indivizilor schimba locul de munca deplasand responsabiliotai din interior spre exterior. Familia ofera mai putina securitate materiala (riscul somajului, si al pierderii locului de munca), apare o precaritate a rezervelor (lipsa unui patrimoniu utilizabil in perioade de somaj, boala, accidente) si o deplasare a interesului instructiei copiilor catre scoala. Societatea contemporana are astazi un tablou particular in ceea ce priveste interesele si reaponsabilitatile familiei: interes crescut pentru realizarea cat mai multor venituri, tinerii doresc sa-si insuseasca profesii cu standard ridicat si aducatoare de venituri mari, gestionarea bugetului, ca pondere a cheltuielilor, se face in functie de exigentele societatii moderne. In urma indeplinirii functiei economice (achizitionarea unei locuinte corespunzatoare aspiratiilor membrilor grupului, asigurarea resurselor necesare traiului) se ofera libertate familiei pentru a se concentreaza la indeplinirea altor functii.

Functia pedagogico-educativa si morala( functia de socializare). Prin socializare se intelege” procesul social fundamental prin care orice societate isi proiecteaza, reproduce si realizeaza, prin conduite adecvate ale membrilor sai, modelul normativ si cultural” ( Voinea, M., …………………..). “Omul nu se naste uman, ci devine in procesul socializarii”considera R.E. Park, vazand in familie primul agent al socializarii copilului isi insuseste normele si valorile sociale, devenind apt sa relationeze cu ceilalti membrii ai societatii. Socializarea se traduce prin educare in scopul asimilarii de catre copii si de catre ceilalti membrii ai familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. Rolul functiei de socializare este de a integra in societate copilul, prin educatia facuta la toate nivelurile cum ar fi: material, psihologic, moral si spiritual. Aceasta functie are grade diferite de manifestare, de la o familie la alta, in functie de valoarea acordata educatiei de catre membrii sai. Socializarea in familie are mai multe componente: normativa(transmiterea copilului a pricipalelor norme si reguli sociale); cognitiva( dobandirea de catre copil a deprinderilor si cunotintelor necesare actiunii ca adult); creativa ( formeaza capacitatea de gandire creatoare si de a oferi raspunsuri adecvate in situatii noi); psihologica (prin care se dezvolta afectivitatea necesara relationarii cu parintii, cu alte persoane).

Functia de solidaritate consta in asigurarea unitatii si stabilitatii familiei, aceasta implica manifestarea sentimentelor de afectiune, de respect, de apartenenta la grupul familial, a increderii mebrilor unii in altii, a dezvoltarii intimitatii, a ajutorarii si sustinerii reciproce de-a lungul timpului. Functia de solidaritate are un grad din ce in ce mai slab de manifestare in zilele noastre, fapt dovedit de cresterea numarului divorturilor, inmultirea relatiilor de concubinaj, a numarului celibatarilor si a familiilor monoparentale.

Functia sexual-reproductiva are in vedere satisfacerea sexuala reciproca a celor doi soti si aducerea pe lume a copiilor. Cele doua componente sunt tratate diferit in functie de familie , fie punand accent pe implinirea sexuala fie acordand importanta aducerii pe lume copiilor. Realizarea acestei functii depinde si de o serie de factori cum ar fi gradul de cultura al partenerilor, tipul de educatie primit, influentele religioase, dorinta si caracteristicile fizice ale celor doi soti.

1.2. Importanta si rolul familiei in dezvoltarea si cresterea scolarului mic

Daca functia de sexualitate aprofundeaza si asigura descendenta, cea de socializare consolideaza relatiile dintre soti iar cea economica asigura baza materiala a cuplului, functia de socializare are importanta in educarea si formarea descendentilor.Evolutia societatii, a dus , in mod logic, la o anumita evolutie in planul familiei astfel incat termenul de familie a fost redefinit si adaptat in permanenta la noile nevoi sociale. Institutionalul a patruns din ce in ce mai mult in zonele in care doar familia avea acces ( educatia) iar intrebarea care se pune este daca scoala ar trebui sa ia in totalitate rolul de educator si socializator. Calitatea socializatoare a familiei reprezinta masura de baza in formarea personalitatii scolarului mic in virtutea faptului ca este prima instanta de socializare. Daca trebuie schimbata strategia in sistemul de educatie sau care sunt principalele resurse de care dispune societatea pentru dezvoltarea armonioasa din punct de vedere psihofizic a noilor generatii. Raspunde individual famila ori scoala exigentelor moderne de socializare sau resposabilitatea necesita sa fie impartita.

Factori ca progresul cultural, evolutia economica, cresterea tolerentei social, migratia de la sat la oras sau catre alte zone ale continentului, restrangerea numarului de mebrii la 3-4, scaderea controlului social au dus la modificarea rolurilor, reorganizarea structurii familiei si au creat o alta imagine a ceea ce trebuie sa fie familia. . “ Relatiile si actiunile din sanul familiei asigura socializarea si individualizarea copiilor”(Osterrieth, Paul, Copilul si familia, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973, p.52). Socializarea primara este o etapa a procesului de socializare care orienteaza evolutia copilului in primii sase- sapte ani de viata. In procesul de socializare primara sunt deprinse primele reguli de comportament , norme si valori care pot fi asimilate la varstele mici, ale constituind bagajul afectiv si informational al oricarui individ. Sociologul J. Szczpanski defineste socializarea, drept acea parte a influentei mediului, care detremina individul sa participe la viata sociala, il invata sa inteleaga cultura, il face capabil sa indeplineasca anumite roluri sociale. El considera ca socializarea cuprinde patru aspecte:

-socializarea formeaza educatia, stapanirea instinctelor si nevoilor, satisfacerea lor intr-un mod prevazut de societatea respectiva;

-socializarea insufla aspiratii si nazuinte in vederea unor lucruri sau calitati a unui prestigiu;

– socializarea asigura transmiterea unor cunostinte si posibilitatea satisfacerii unor roluri;

– socializarea asigura o calificare profesionala si alte calitati ncesare in viata.

……………………………………………………………………………………………………………….

1.2.1. Familia –cadru al dezvoltarii psihice a copilului

M. Voinea mentiona “ familia este o forma complexa de relatii biologice, sociale, materiale si spirituale, intre oameni legati prin casatorie, snage sau adoptiune.” (…….) Complexiatatea acestei forme de comunitate umana, determina multitudinea si varietatea de relatii care se tabilesc intre membrii ei. Familia este o realitate biologica, sociala si juridica. Mediul familial este locul unde se desfasoara actiunea educativa a familiei. Familia nu poate fi concurata cu nici o alta instanta, in cadrul familiei copilul insusindu-si normele si valorile sociale fiind participant si actor al primului context in care se manifesta modelele de socializare. Mediul si educatia actioneaza concomitent numai in cadrul socialului. Rolul de parinte presupune asumarea de noi responsabilitati pentru care multi nu se simt pregatiti, principalele preocupari aflandu-se in jurul capacitatii de a face fata problemelor determinate de aparitia copilului. Lipsa pregatirii pentru indeplinirea rolului de parinte poate duce la neglijare, abuzar, la tensiuni chiar si violente in familie. Astfel unii dintre parinti se trezesc ca nu au capacitate de a construi autoritate parentala adecvata, ca sunt in imposibilitatea de comunica empatic sau de a relationa cu propriul copil. Preocuparea pentru a asigura cea mai buna ingrijire copilului in contextul vietii sociale intense, poate duce la fenomene de tipul: conflicte maritale, neglijare sau abuzul copilului. Fiecare etapa din ciclul de viata familiala ofera provocari noi legate de cresterea copilului, cuplul este pus in situatia de a recunoaste ca satisfacerea nevoilor materiale si de trai nu este o conditie suficeinta pentru a fi un parinte bun, ca aparitia unui nou membru in conditiile continuarii vietii profesionale si a aspiratiei catre performanta sociala, este un aspect care modifica structura familiei si deplaseaza responsabilitatea educatiei catre alte institutii. Pe linia dezvoltarii intelectuale, familia isi aduce contributia la dezvoltarea vietii psihice prin stimularea procesului de maturizare si dezvoltare a diverselor componente: procese senzoriale, limbaj, memorie , gandire, atentie, insusiri psihice. Un volum mare de informatii sub forma perceptiilor, reprezentarilor, idei referitoare la realitatea inconjuratoare sunt insusite sub indrumarea familiei.

1.2.2. Familia -cadru socio-economic-afectiv al dezvoltarii copilului

Familia, ca mediu socio-afectiv unic, pregateste copilul pentru viata, invatandu-l ce este bine si ce este rau, ii formeaza notiunile de dreptate si frumos, oferindu-i in acelasi timp model de comportament, de dragoste si respect pentru ceialti. Familia nucleara este caracterizata prin relatii de stransa dependenta, ea este intemeiata pe relatii de afectivitate si rectivitate crescuta la trebuintele copilului. Cadrul familial este cel in care copilul invata sa fie iubit si prin aceasta prisma sa-si formeze propria personalitate. Datorita diferentelor care exista in cadrul familiei ( varsta , sex, psibilitati psiho-fizice) copilul percepe un prim esantion al societatii, o varietate de relatii care leaga toti membrii prin sentimentul de afectiune care ignora neintelegerile. Pornind de la observarea relatiilor dintre membrii cuplului, dintre parinti si copii, se constituie baza ideii de pareche, de familie si de crestere a copiilor. De altfel aceste relatii care se interiorizeaza se reflecta foarte des in jocurile copiilor prescolari si al scolarilor mici pentru ca mai tarziu sa fie evidente in viata de adolescent si parinte. August Comte, referindu-se la relevantele educogene ale familiei, ocrotirea si protectia oferite copiilor, afirma ca ambianta familiala este o unitate fundamentala pentru specie, familia ca mediu afectiv, ofera prin tandrete” vitamina psihologica” a cresterii copilului iar neachitarea de acesta functie nutritiva spirituala constituie unul din marile defecte ale parintilor.

M. Bouchard delimiteaza trei modele ale comportamentelor educative ale parintilor, acestea fiind definitorii pentru stilurile educative parentale si, in consecinta, pentru dezvoltarea cognitiva a copilului, reusita scolara si integrarea sociala. Modelul rational in care gestiunea activitatii educative este ierarhica, parintii sunt cei care impun asteptarile copiilor si decid asupra devenirii lor. Comunicarea parinte copil este ierarhica, parintii impunand copiilor sistemul propriu de valori, credinte, atitudini. Modelul umanist in care parintele are rol de ghid, lasand copilul sa aiba propriile optiuni si sa decida autonom. Copilul detine puterea si gestioneaza resursele propriei educatii in timp ce parintele sprijina, incurajeaza, stimuleaza. Modelul simbio-sinergetic caracteristic unei gestiuni comune a puterii, aprintii si copiii sunt parteneri in activitati care ii intereseaza in masura egala, relatia educationala fiind bazata pe schimb si reciprocitate.

Un model mai complex, care stabileste tipul cel mai potrivit pentru dezvoltarea psiho-sociala normala a copilului, elaborat de D.H. Olson, considera familia o “unitate educativa caracterizata prin coeziune si adaptabilitate”, definita ca legatura emotionala intre membrii, care se poate masura prin intermediul a noua variabile: anagajare emotionala, independenta, frontiere, coalitii, timp, spatiu, prieteni, luarea deciziilor, interese si loisir. In functie de valorire inregistrate de aceste variabile Olson incadreaza familiile in patru niveluri: dezangajare, separare, conexiune si impletire(nediferentiere). Familiile pot fi rigide, haotice, structurate sau flexibile in functie de capacitatea sistemului familial de a-si schimba structurile de putere, rolurile, regulile, ca raspuns la un stres situational sau de dezvoltare poate fi masurata cu ajutorul a cinci variabile: disciplina, control, posibilitate de afirmare a sinelui, reguli relationale, mecanisme de autoreglare.

“ Avand in vedere complementaritatea rolurilor jucate de cei doi parinti este necesar ca inca din primele doua spatamani de viata ale noului nascut, ambii parinti sa se implice in educatia sa; alaturi de o mama tandra si stimulativa, el are nevoie si de prezenta tatalui care. In limita timpului disponibil, tebuie sa se implice corect in problemele care apar” apreciaza A. Munteanu (…….) . Statutul social va fi determinat de tata care prin dominatia sa imprima copilului o viziune ferma aspra vietii, autoritara, caracterizata prin siguranta, protectie si afectiune. Disponibilitatea mamei, atentia, deschiderea in orice moment la problemele copiilor dar si “ munca ei pentru ceilalti si alaturi de ei” face deosebirea dintre rolul feminin si cel masculin. Mediul familial imprima actiunii educationale o serie de particularitati: subiectul educatiei este reprezentat de toti membrii familiei in functie de experienta si posibilitatile sale.

1.3. Parentalitatea. Aspecte ale distribuirii rolurilor parentale in societatea contemporana

Notiunea de parentalitate a cunoscut diverse acceptiuni. Flexibilitatea notiunii, provenite de la adjectivul parental, face ca aceasta sa permita o multime de utilizari. Se vorbeste de „mono-parentalitate ”, de „ parentalitate prin alianță ”, de „ homo-parentalitate ” (Gross, 2000) și de “ grand-parentalité ” („parentalitate transgenerațională” a bunicilor) (Attias-Donfut & Segalen, 2001) și de pluriparentalitate (Le Gall & Bettahar, 2001), pentru a arăta că locul părinților poate fi ocupat în mod diferit, fie de un singur părinte, fie de un părinte homosexual, fie de o multitudine, cu „ rol ” parental. In urma mediatizarii semnarii la O.N.U., a Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului problema capacității părinților de a-și asuma răspunderea parentală a luat de cîțiva ani o nouă turnură. Atacarea autoritatii parentale s-a produs prin inzestrarea copilului cu o cetatenie, de care a fost indepartat printr-o tutela excesiva. Aria responsabilităților capata structura pornind de la dezangajarea îngrijorătoare a părinților, datorata de incompetenței crescîndă a acestora, (si care necesită intervenția specialiștilor), pana la recunoașterea copilului ca subiect de drept, presupunand ca trebuie să i se acorde accesul la o cetățenie de drept și de fapt (cetatenie care să nu se substituie responsabilității parentale).

Societatea contemporana redefineste maternitatea si paternitatea si incearca sa inlature clivajul dintre modelul feminin (caracterizat prin afectivitate) si cel masculin (autoritar) dar nu rezolva problemele scindarii celor doua roluri: rolul matern si cel patern. Funcția parentală, pe care o ocupă și și-o asumă, este cu atît mai legitimă cu cît este mai capabila sa trimita la o competență dobîndită și recunoscută de mediul în care trăiește.

Alain Bruel considera ca : „familia trece prin transformări importante care se traduc prin diversificare: formă clasică, cimentată sau nu prin căsătorie, perioade de monoparentalitate aleasă sau suportată, reîntregiri mai mult sau mai puțin durabile etc. de unde și dificultatea înscrierii într-o continuitate necesară aducerii copilului la maturitate prin împletirea funcțiilor materne cu cele paterne, încredințate de acum înainte unor titulari care, atunci cînd nu sînt în concurență directă, se succed” (Bruel, 2001, p. 52). Noile configurări ale familiei au impus o reînnoire a lexicului paternității ca o consecință directă a mutațiilor ce au avut loc în sfera și structurile familiale. Kellerhals si Montandon (1991) prezinta comparativ rolurile parentale, utilizand o metodologie mai complexa (chestionarul dublat de observatie experimentla/joc de rol), distinge trei aspecte care rezulta din compararea rolurilor eductive parentale:

reglarea directa a comportmentului copilului( incurajarea, supravegherea igienei, controlul temelor);

comunicarea ca schimb de informatii, confidente, opinii);

cooperarea, respectiv participarea la activitati comune (loisirs, iesiri, hobiuri).

Autorii evidentiaza domeniile in care cei doi parinti se implica impreuna sau separat si tipul de resurse (instrumentale sau expresive) pe care fiecare dintre ei le furnizeaza copilului.

“ Rolul patern este mai degraba secundar decat specific si reciproc, rolul matern este foarte cuprinzator. Altfel spus, pierderea specificitatii masculine in domeniul instrumental (daca aceasta specificitate a existat vreodata) nu pare a fi compensata printr-o crestere comparabila a contributiilor barbatului in domeniul expresiv”(Kellerhals si Montandon, 1991, p.159-160).

Tabel 1. Analiza comparativa a domeniilor de implicare parentala in educatia copiilor dupa Kellerhals si Montandon

Analiza bugetelor de timp, instrumente care pun in evidenta diferentele de gestionare a timpului barbatilor si femeilor, scoate si ea in evidenta ca barbatii aloca educatiei copiilor durate mult mai mici de timp decat femeile (Roy, 1989; Segalen, 1981). Femeile asigura majoritatea ssarcinilor legate de casa, cresterea copiilor de la varsta mica pana la varsta adolescentei si socializarea copilului scolar ori medical. La examinarea calitativa a gestionarii timpului observam ca duratele pe care le petrec parintii alaturi de copiii lor indeplinesc trei functii explicite:

-“functia de intretinere si reparatie“(pregtirea mesei, intretinerea obiectelor de imbarcaminte);

– functia de “reconfort”(jocuri comune, momente de tandrete si afectiune);

– functia “de dezvoltare”(corespunzatoare obiectivelor explicative explicite).

Diferentele dintre barbati si femei apar clar incepand cu faptul ca femeile asigura toate cele trei functii, independent de prezenta sau absenta sotilor, barbatii sunt “specializati”exclusiv in functia de reconfort, ei intra in contact cu copilul numai cand se joaca sau pentru a se convinge ca totul este in regula. Rezistenta la schimbare, legata de participarea sotului la sarcinile domestice, arata ca evolutia nu a fost paralela cu miscarea de intrare a femeilor in piata muncii, in acelasi timp fiind o participare lipsita de continuitate. Sociologul francez, Singly, reformuleaza regula segregatiei rolurilor si spatiilor masculine si feminine, el considera ca nici barbatii si nici femeile nu considera rolul tatalui ca fiind secundar, ci vizeaza doar modul si natura implicarii si nu gradul mai mare sau mai mic de implicare, acesta neputand fi evaluat deoarece nu pot fi comparate cantitativ comportamente diferite. Partajul rolurilor educative este diferit in raport cu timpul si cu spatiul ceea ce face ca morala materna sa se bazeze pe “altruismul proximitatii” iar cea paterna sa dezvolte un “altruism la distanta”. La fel se intampla si in cazul comunicarii si cooperarii mama-copil. Concluzia care se desprinde in legatura cu comportamentele parentale este ca exista un produs de combinatii, dependent de situatiile particulare, intre o ordine relationala (interactionala) si una statutara (normativa) si ca directia de evolutie nu conduce spre o distributie egalitara tributara strategiilor familiale care difera de la familie la familie si de la o situtie la alta. Trasaturile definitorii ale distributiilor rolurilor educative ale familiei contemporane ramanand functionalitatea si eficacitatea pe baza negocierii rolurilor in functie de conjuncturi, identitatea personala a membrilor cuplului si norma sociala. Relevante sunt si tipurile de coeziune familiala si tipul de integrare externa: modelul nediferentiat este foarte rar in familiile de tip paralel (caracterizate prin inchiderea si autonomia membrilor), unde domina dubla diferentiere; el aparand la jumatate din familiile de tip “bastion” si predominand la familiile de tip”asociatie”(caracterizate prin deschidere si autonomie).

In afara de variabila statusuri si roluri parentale o alta variabila implicata in cercetarea noastra s-a considerat nivelul de instruire al parintilor, aici se observa ca implicarea masculina in cresterea si educarea copiilor creste odata cu nivelul studiilor. Asumarea de catre barbat a unor sarcini educative nu este asociata clar statutului sau socio-economic, dar este dependenta de activitatea profesionala a mamei. Statutul profesional al tatalui este slab corelat in comunicarea tata-fiu (doar in grupul muncitorilor si al cadrelor superioare din economie atinge valori comparabile) in timp ce statutul mamei este foarte putin relevant in comunicarea si cooperarea mama-copil.

In urma studiilor sintetizate de Segalen, in 1981, rezulta ca in ciuda revolutiei semnalate in domeniul paternitatii, se observa in continuare o implicare mai mare a mamelor si una comparativ redusa a tatilor in actiunea de ingrijire si educare a copiilor chiar daca la nivel declarativ (in chestionare) subiectii au atitudini eglitare atunci cand considera ca mama si tatal trebuie sa fie preocupati in aceeasi masura de problemele copiilor. Ideea transferului sarcinilor educative este formulata in contextul unei “filozofii”educative care are la baza disjunctia intre functiile scolii si ale familiei, o modalitate de justificare a esecului scolar si conduitele deviante ale elevilor printr-o “demisie parentala”; in randul parintilor aparand ideea spcializarii functionale stricte a celor doua instante educative, dar si de cei care se simt “descoperiti”in raport cu scolaritatea copiilor (Favre si montandon,1989; Kellerhals si Montandon, 1991; Montandon, 1991). Educația parentală este prima formă de educație pe care copilul o primește. De aici și rolul decisiv al acesteia în formarea și dezvoltarea copilului. Maniera în care părintele își educă copilul este specifică, unică, originală, reflectând nivelul de cunoștințe pe care îl posedă, atitudinile sale, concepția despre educație pe care o posedă. Stilul parental este probabil cea mai importantă problemă a sănătății publice pe care societatea noastră și-o pune. Stilul parental adoptat în educația copilului își pune amprenta asupra dezvoltăria acestuia, principalele domenii comportamentale care o definesc fiind cel cognitiv și social-afectiv.

Capitolul III. PARTENERIATUL EDUCATIONAL SCOALA- FAMILIE

3.1. Parteneriatul educational

Declasarea familiei ca instanta educativa, datorita eterogenitatii si complexitatii societatii actuale, a impus trecerea unor resposabilitati ale educatiei catre autoritatea statului. Morala universalista si rationala (neutra din punct de vedere afectiv si laica) considera scoala singura capabila sa indeplineasca functiile de transmitere a cunoasterii si moralei sociale, de alocare a fortei de munca, de alocare a status-urilor in functie de o principala axa a performantei in care statul-providenta este singurul capabil sa corecteze incompetenta in privinta cresterii si educarii copiilor “familiei-tinta” (cu ajutorul specialistilor din educatie). (Stanciulescu, 1996) In ultimele decenii ideologia “statului-providenta”si a “familiei-tinta”a fost reconsiderata. Conceptia fundamentalista referitoare la raportul familie-scoala s-a modificat, strategiile scolare incepand sa intre putin cate putin in centrul preocuparilor educative ale parintilor care nu se mai multumesc cu statutul de “supusi docili”ai statului (Ballion,1982; Montandon, 1991). In consens cu acestia cadrele didactice si-au schimbat optiunile, legatura familie-scoala este considerata foarte importanta pentru reusita procesul educativ, in cest sens cadrele didactice initiind intalniri cu parintii fie dand curs initiativei lor (Favre si Mondandon, 1989).

Termenul de parteneriat presupune realizarea unei alianțe pentru atingerea acestora. Pentru ca parteneriatul să funcționeze este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu privire la scopurile acțiunii și strategiile de atingere a acestora și de asumarea în comun a drepturilor și responsabilităților. În societatea contemporană se apreciază tot mai mult efectele benefice ale participării active a părinților în viața școlii. Familia a avut întotdeauna o influență decisivă asupra educației, ea este capabilă să reacționeze și să contribuie la dezvoltarea societății (P.Donati), anume ei îi datorăm virtuțile neamului (C. Narly). În familie se consolidează relațiile dintre generații, care sînt de o importanță vitala pentru evoluția societății umane. Pentru o bună colaborare între acești doi factori este nevoie de comunicare. Se afirmă tot mai des că părinții nu au doar rol biologic și obligația de a-i hrăni sau îmbrăca pe copii, ci și datoria morală de a contribui activ la educația lor, că această sarcină nu aparține în exclusivitate școlii. Familia oferă copilului primele informații despre lumea ce îl înconjoară, primele norme și reguli de conduită, dar și climatul Familia oferă copilului primele informații despre lumea ce îl înconjoară, primele norme și reguli de conduită, dar și climatul social și afectiv necesar trebuințelor și dorințelor sale. Acest tip de relație este hotărîtoare și prin faptul că familia mediază și condiționează comunicarea cu celelalte componente sociale, în special cu școala. Cercetătorii în domeniu educational susțin că școala și familia sînt cei doi poli de rezistență ai educației care contribuie prin mijloace specifice la formarea copilului. Familia este prima școală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuințele elementare și de protecția copilului, exercitînd o influență atît de profundă, încît urmele ei ramîn, uneori, întipărite pentru toată viața în profilul moral-spiritual al acestuia. Familia ocupă un loc aparte în sistemul instituțional al educației. Acțiunea ei pe întreaga perioadă a dezvoltării include și toate laturile formării personalității. Ea reprezintă unul dintre mediile de socializare și educare cele mai complete, datorităposibilității de a-l introduce pe copil în cele mai variabile situații și de a acționa asupra lui prin cele mai complexe și firești mijloace. Lipsa de colaborare duce spre un eșec și, din nefericire, cel învins este copilul, cel căruia dorim să-i oferim tot ce este mai bun. În contextul social- economic actual, desprindem două condiții contradictorii: părinții sunt îngrijorați de viitorul copiilor lor, dar, concomitent, nu au timp și răbdare să acorde problemelor acestora atenția necesară. Relația lor cu școala este ignorată sau evitată, acțiunile educative ale celor două instituții, școala și familia, desfășurîndu-se oarecum separat. Este o sarcină a școlii, a personalului didactic, să identifice situațiile problematice, să dirijeze strategiile educative ale familiei în favoarea elevului și, mai ales, să conștientizeze faptul că parteneriatul școală-familie este determinant în obținerea performanțelor școlare și asigurarea unei vieți de calitate copilului.

Scoala este unul dintre factorii cu o influenta extrem de importanta in desavarsirea educatiei copilui, dar ea este doar o componenta a educatiei. Activitatile educative care se realizeaza in scoala nu pot fi separate de influentele educative ce se exercita asupra copilului si mai ales sa faca abstractie de acestea. Educatia trebuie sa se manifeste ca o actiune unitara, coerenta, iar implinirea acestui deziderat trebuie sa stea in mod expres in atentia cadrelor didactice. Mediul familial este un mediu educativ si socializator a carui influenta marcheaza dezvoltarea ca individ iar legatura copilului cu familia este extrem de puternica si de neinlocuit. Perioada petrecuta de copil in familie este determinanta pentru evolutia personalitatii lui si pentru integrarea sa scolara si sociala. Pentru ca scoala sa sprijine si sa indrume adecvat elevii, ea are nevoie in primul rand de sprijinul familiei

3.2.Forme ale raporturilor familie- scoala

[…] Daca intre familie si scoala ca institutii au existat intotdeauna raporturi sociale, interactiunile individuale dintre parinti si cadrele didactice au dobandit importanta incepand cu anii 1960[Henriot-van zanten, 1988,p 185]

Tipurile de raporturi care se instaureaza intre familie si scoala este dependent de caracteristicile institutiilor scolare, privite din perspectiva organizationala. In conceptia lui Henripin(1976) autoritatile scolare percep familiile sub urmatoarele modalitati:

familia-client al activitatii pedagogice (perceptie ce implica comunicare unidirectionala, dinspre scoala spre familie, limitata in ceea priveste aspecte

marginale ale organizatiei);

familia-garant (consultata cu scopul indeplinirii unei functii de feed-back, organizatia nu ia in consideratie informtiile lor in luarea deciziilor;

familia- grup de presiune in raport cu autoritatea scolara care reactioneaza la revendicarile parintilor;

familia- partener la luarea deciziilor in organizatiile scolare.

J. Comeau si A. Solomon (1994)deosebesc:

cooperarea care presupune negociere intre reprezentantii scolii, parinti si elevi cu privire la mijoacele utilizate pentru atingerea unor obiective eleborate exclusiv de scoala;

parteneriatul care impune negocierea insesi a obiectivului.

In ceea ce priveste p188

De adaugat de la (pag 131 –Elisabeta Stanciulescu, 1997, Sociologia educatiei familiale, Polirom, Iasi- carte Luminita)

3.3.Relatia de colaborare dintre parinti si profesori

Relatia parinte- profesor trebuie sa fie de colaborare, scopurile lor comune ii vizeaza pe elevi. Pentru ca relatia sa fie functionala este necesar ca partenerii sa-si acorde sprijin reciproc, sa aiba aceleasi valori, conceptii de viata si atitudini.

Valorile se refera la moduri de actiune dezirabile:

Egalitatea sanselor la educatie;

Spiritul civic si atasament fata de comunitate;

Comunicarea si respectul reciproc;

Inovatia, initiativa, implicarea si participarea;

Cooperarea si colaborarea;

Disciplina si responsabilitatea;

Echilibrul intre exigentele generale si cerintele specifice.

Acceptarea neconditionata sta la baza constructiei relatiilor de colaborarea intre profesor si parinte. In vederea unei bune relatii de colaborare, profesorii si parintii trebuie sa se accepte neconditionat. Profesorul abordeaza printele la nivelul lui de intelegere, incearca sa-i cunoasca opiniile, dorintele. Insusirile profesorilor care influenteaza pozitiv relatiile cu parintii si elevii sunt: afectiunea, deschiderea, sensibilitatea, flexibilitatea, increderea, accesibilitatea. Din perspectiva parintilor, caracteristicile profesorilor sunt: incredere, afectiune, apropiere, imagine de sine pozitiva, bun manager al clasei, centrarea pe copil, disciplina pozitiva, educatia si abilitati de predare eficienta. Insusiri ale parintilor din perspectiva profesorului: afectiunea, sensibilitatea, grija, abilitatea de a asculta, consecventa, imaginea de sine pozitiva, spiritul eficient, competenta personala si deprinderi interpersonale eficiente. Parintii cu incredere mi mare in sine demonstreaza atitudini pozitive atat in familie cat si acasa.

„Relatiile se pot construi in atitudini constructive, ce sunt demonstrate si modelate de parinti si de invatator atunci cand: asculta perspectiva celuilalt;considera diferentele dintre ei niste puncte forte, nu bariere de netrecut;se focalizeaza pe interesele comune; imprtasesc informtii pentru a construi impreuna strategii de interventie; respecta abilitatile si cunostintele celulilalt, facand schimb de idei si opinii; alcatuiesc planuri impreuna si iau decizii ce vizeaza nevoile parintilor, educatorilor si elevilor;se consulta in luarea deciziilor cu privire la programul educational al copiilor’pun in comun resursele pentru atingerea scopurilor; au acelesi opinii privind activitatea in domeniul scolar si comportamentul; dau dovada de dorinta de a rezolva conflictele; atunci cand ceva nu functioneaza, evita sa se invinovateasca reciproc; impartasesc succesele”(Bonchis, Elena, 2011, pag.143)

Actiunile corespunzatoare parteneriatului corespund asumarii unor roluri de catre parinti si profesori. Rolurile profesorului se refera la la comportamente centrate pe familie: rolurile de sprijin, de educare si de indrumare. Acestea vizeaza implicarea familiei in activitatile scolii si ale clasei: ingrijire, sustinere, ghidare si luarea deciziilor. Rolurile parentale performante in relatiile fami;iale sunt: cresterea, invatarea si modelarea. In interiorul constructiei familie-scoala, parintii trebuie sa indeplineasca roluri de invatare, de actiune, de sprijinire si de luare de decizii. Impreuna, profesori si parinti, pot sprijini parteneriatul prin comportamente de colaborare, planificare, comunicare si evaluare.

Principiile fundamentale ale colaborarii familie-scoala sunt:

Eficienta personala a cadrelor didactice si a consiliului de administratie sa fie maximizata prin dezvoltarea unor abilitati concrete, esentiale conexiunii cu parintii si comunitatea.

Relatia dintre scoala si familie sa constituie fundamentul restructurarii educationale.

Sa ofere tuturor parintilor oportunitati de a participa activ la experientele educationale ale copiilor, chiar daca nu vin frecvent la scoala.

Elevii sa fie implicati activ la interactiunile centrate pe invatare planificate in cadrul parteneriatelor familie-scoala

Colaborarea familie scoala sa fie utilizata pentru rezolvarea problemelor dificile si pentru oferirea unui cadru de sarbatorire a evolutiei si performantelor elevilor.

CAPITOLUL IV. INVESTIGAȚII EMPIRICE REFERITOARE LA COLABORAREA FAMILIE – ȘCOALĂ, FACTOR DETERMINANT AL REUȘITEI ȘCOLARE

4.1. Metodologia cercetarii

Creșterea interesului pentru implicarea familiei în educație, mobilizarea membrilor comunității pentru participarea la procesul decizional din școli are efecte benefice asupra instrucției și educației, formării și informării din școlile românești.

Știm că familia și școala sunt cei mai importanți factori educativi, care se ocupă de dezvoltarea intelectuală, emoțională și volitivă a elevilor. Aceste două organisme educative trebuie să-și cunoască foarte bine funcțiile, rolurile, limitele, pentru ca împreună să contribuie la dezvoltarea personală a fiecărui elev în parte.

Între factorii educativi implicați în educarea viitoarei generații pot exista obstacole externe sau interne, precum și conflicte ascunse sau manifeste. Pe baza experienței acumulate de-a lungul anilor la catedră, a discuțiilor purtate cu părinții și cu cadrele didactice, precum și a studierii literaturii de specialitate s-a conturat o imagine virtuală a parteneriatului școală – familie, care poate fi confirmată sau nu în urma cercetării.

Studiul literaturii de specialitate ne duce la concluzia funcționarea adecvată a școlii este posibila numai prin integrarea părinților și a forurilor locale în viața școlii. În colaborarea școala- familie, oricare parte poate să facă primul pas, având în vedere că școala este organismul educativ acreditat, cu cadre didactice competente, conștiente de propriile îndatoriri, cu o experiență bogată, putem să afirmăm că este bine ca școala să anticipeze nevoile părinților. Privind problema din acest unghi de vedere, cercetarea este un prim pas spre părinți, spre clarificarea realităților parteneriatului școală – familie, spre adâncirea relațiilor de comunicare, colaborare și cooperare dintre cei mai importanți factori educativi implicați în educația copiilor și tinerilor, spre dezvoltarea de programe și proiecte concrete de activizare a partenerilor educativi, spre găsirea de modalități concrete de eficientizare a parteneriatului școală – familie.

4.1.2. Obiectivele cercetarii

Scopul acestei cercetări este de a evidenția influența implicării familiei în relația cu școala asupra performanțelor școlare ale copilului. Obiectivele cercetării de față sunt următoarele:

Obiectivul general este de a determina influența factorilor sociali(mediu, tip de familie, număr de copii) și a performanțelor școlare ale copilului asupra implicarii părinților în relația cu școala .

Obiective specifice:

Determinarea legăturii existente între implicarea părinților în relația cu școala și performanțele școlare ale copiilor;

Evidențierea diferențelor existente între părinții din mediul urban și părinții din mediul rural în ceea ce pivește implicarea acestora în relația cu școala:

Evidențierea diferențelor existente între părinții ai căror copii se află la început de ciclu școlar și părinții care se află la final de ciclu școlar în ceea ce privește implicarea în relația cu școala.

Determinarea legăturii existente între implicarea părinților în relația cu școala și implicarea școlii în relația cu părinții.

Determinarea diferențelor existente între părinții care au un singur copil și părinții care au 2 sau mai mulți copii în ceea ce privește implicarea în relația cu școala.

4.1.3. Ipotezele cercetarii

Între implicarea părinților în relația cu școala și performațele școlare ale copiilor există o corelație semnificativă.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de numărul de copii al acestora, în sensul că părinții cu un singur copil se vor implica mai mult decât cei care au doi sau mai mulți copii.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților îm relația cu școala în funcție de mediul de proveniență, în sensul că cei din mediul urban se vor implica mai mult decât cei din mediul rural.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de tipul de familie, în sensul că cei din familia biparentală manifestă o implicare mai ridicată decât cei din familia monoparentală.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de gradul de implicare al școlii în relația cu familia, în sensul că părinții care percep o implicare ridicată a școlii manifestă o implicare mai puternică decât părinții care percep o implicare scăzută a școlii în relația cu familia.

6. Există o diferență în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de ciclul școlar din care aparține copilul, în sensul că părinții al căror copil este la începutul ciclului școlar se implică mai mult decât părinții al căror copil este la sfărșitul ciclului școlar.

4.1.4. Variabilele cercetarii

Variabile dependente:

Implicarea părinților în relația cu școala

Performanța școlară

Variabile independente:

Percepția implicării școlii: două nivele: ridicată și scăzută. Pentru a determina cele două nivele ale percepției cu privire la implicarea școlii, am calculat mediana (=55, Anexa 1). Ulterior, am împărțit subiecții în două grupuri corespunzătoare celor două nivele ale percepției de către părinți a implicării școlii în relația cu părinții. Astfel, subiecții care aveau scoruri sub mediană au fost considerați ca făcând parte din grupului cu implicare scăzută iar cei care au scoruri peste median au fost considerați ca făcând parte din grupul cu implicare ridicată.

Ciclul școlar: două categorii: început de ciclu școlar primar(clasa I), sfârșit de ciclu primar(clasa IV)

Mediul de proveniență: două categorii: urban, rural;

Numărul de copii: două categorii: un singur copil , 2 sau mai mulți copii;

Tipul de familie: două categorii: monoparentală și biparentală;

4.2. Procedura de desfășurare a cercetării

În ceea ce privește procedura de desfășurare a cercetării au fost utilizate metode mixte de cercetare, atât calitative cât și cantitative.

Din punct de vedere calitativ se va intreprinde o activitate de culegere și selecție a datelor utilizând următoarele proceduri: observația psihopedagogică( fișă psihopedagogică), observația coparticipativă de tip calitativ, interviul, jurnalul de teren, interviul individual( cu directorul unității, cadrelor didactice, părinții și alte persoane implicate în educația și îngrijirea copiilor). Mediile copiilor în baza cărora va fi stabilit nivelul performanței școlare, vor fi preluate direct din catalogul clasei respective cu acordul directorului și al profesorului.

Din punct de vedere cantitativ, această cercetare a fost realizată cu ajutorul anchetei prn chestionar. Fiecărui părinte le-a fost administrat un chestionar care evaluează implicarea părinților în relația cu școala și implicarea școlii în relația cu școala(Parent Involvment Questionnaire-PIQ). Înainte de a trece la completarea itemilor, fiecare părinte a avut sarcina de a răspunde la câteva întrebări pe baza cărora se vor efectua analize statistice, respectiv: mediul de proveniență, numărul de copii, ciclul școlar din care face copilul și tipul de familie (monoparental/biparental).

La chestionarul PIQ subiecții au avut sarcina de a răspunde pe baza unei scale Likert de 5 puncte, unde 1 însemna faptul că afirmația este deloc evidentă pentru persoana/situația respectivă iar 5 însemna că afirmația este urmată cu tărie de acea persoană. Chestionarul cuprinde 2 scale. Prima scală(A) evaluează angajamentul/implicarea părinților în activitățile școlii iar a doua scală(B) evaluează măsura în care părinții percep măsura în care școala se implică în menținerea unui parteneriat favorabil familie-școală.

La sfârșitul chestionarului, fiecare părinte a avut obligația de a se semna pentru ca ulterior să se realizeze corespondența părinte-elev-medie. Calificativele au fost extrase din catalogul clasei cu acordul directorului și al dirigintelui.

4.2.1. Participanți

La cercetare au participat în total un număr de 121 de subiecți, părinți și cadre didactice. Dintre aceștia, 121 sunt părinți ai unor elevi din clasa 1(un număr de 60) și din clasa a IV-a (un număr de 61). Dintre aceștia, 60 provin din mediul rural iar 61 din mediul urban. În funcție de tipul de familie al participanților la cercetare, avem 11 familii monoparentale și 107 biparentale iar în funcție de numărul de copii avem 40 de familii cu un singur copil și 81 de familii cu 2 sau mai mulți copii.

Participanții la cercetare sunt părinți ai căror copii invață la următoarele școli: Școala Gimnazială „Ion Basgan” din Focșani și Școala Gimnazială „Ioan Voda cel Viteaz” din Slobozia-Ciorăști.

Repartizarea subiecților în funcție de mediu și tipul de familie:

-Familii monoparentale: 7 din mediul urban și 6 din mediul rural;

-Familii biparentale: 53 din mediul urban și 55 din mediul rural

Fig. 1. Graficul repartizării subiecților în funcție de mediu și tipul de familie

Repartizarea subiecților în funcție de numărul de copii și mediul de proveniență:

Fig.2. Graficul repartizării subiecților în funcție de numărul de copii și de mediul de proveniență.

Părinte cu un singur copil: 17 din mediul urban și 23 din mediul rural;

Părinte cu 2 sau mai mulți copii: 43 din mediul urban și 38 din mediul rural;

Repartizarea subiecților în funcție de numărul de copii și tipul de familie:

Fig.3. Graficul repartizării subiecților în funcție de tipul de familie și numărul de copii

Familii cu un singur copil: 6 familii monoparentale și 34 familii biparentale;

Familii cu 2 sau mai mulți copii: 7 familii monoparentale și 74 familii biparentale;

Repartizarea subiecților în funcție de clasa din care face parte copilul

61 de copii din clasa a-IV-a;

60 de copii din clasa a-I-a

4.3 Instrumente

Cercetarea de față este realizată prin intermediul atât a metodelor de cercetare calitativă cât și prin intermediul metodelor cantitative. În ceea ce privește metoda cantitativă a fost utilizat Chestionarul care evaluează angajamentul părinților (Parent Involvment Questionnaire- PIQ, Anexa 2).

Instrumentul a fost dezvoltat de Fundația W.K.Kellong în colaborare cu profesorul Brian Perkins de la Colegiul Profesorilor de la Columbia University si de Centru pentru Studiul Climatului din Scoli si profesorul Juan Walker ( Long Island University). In plus mai mult de 100 de experti in implicarea parentală, profesori, directori, părinți si alții din întreaga SUA care au fost convocati pentru a oferi o masura a implicarii parintilor in activitatile de învațare si de sprijin ale elevilor. Acest instrument cuprinde 2 scale.

Scala A (Parent involvement) este format din 10 itemi și evaluează implicarea părinților în domeniul academic și de luare a deciziilor legate de diferite activități pe o scală de 5 puncte, unde 1(deloc evident) iar 5( urmat cu tărie).

Scala B (School involvment) cuprinde 19 itemi și evaluează percepția de către părinți a gradului de efort depus de școală în ceea ce privește implicarea în relația cu părintele. Subiecții apreciază propriile răspunsuri în aceeași manieră precum în scala A.

În urma analizei de itemi prin metoda Alpha Cronbach, pentru scala A care evaluează implicarea părinților în relația cu școala, am obținut un coeficient Alpha de 0,94(Anexa 3) adică o consistență internă bună. Nu a fost necesară eliminarea nici unui item.

Pentru scala B, coeficientul de consistență internă alpha este 0, 85(Anexa 4), ceea ce înseamnă că are o consistență internă bună.

4.2.3. Analiza și interpretarea rezultatelor cantitative

Înainte de a trece la interpretarea datelor, este necesară precizarea faptului că ambele scale ale chestionarului au un grad mare de fidelitate, coeficienții de consistență internă ai acestora fiind mai mari decât 0,70.

Ipoteza 1.

Între implicarea părinților în relația cu școala și performațele școlare ale copiilor există o corelație semnificativă.

Pentru a analiza această ipoteză am calculat coeficientul de corelație liniară ρ Spearman.În cazul de față, se constată o corelație pozitivă semnificativă puternică între implicarea părinților și performanța școlară a elevilor, ρ (119)= 0,569, p<0,001.(Tabelul 1)

Astfel rezultă că părinții ai căror copii au performanțe școlare ridicate tind să se implice mai mult în relația cu școala și invers, elevii ai căror părinți se implică mai mult în relația cu școala tind să aibă rezultate școlare mai mari. (Anexa 5)

Tabelul 1. Rezultatelor obținute la calcularea coeficientului de corelație Pearson între implicarea părinților și performanța școlară

Rezultatele obținute ne confirm ipoteza conform căreia există o legătură între implicarea părinților în școală și performanțele școlare ale copiilor, în sensul că elevii ai căror părinți se implică mai mult în relația cu școala tind să obțină performanțe școlare mai ridicate comparativ cu elevii ai căror părinți se implică mai puțin în relația cu școala.

………………………

Ipoteza 2.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de numărul de copii al acestora, în sensul că părinții cu un singur copil se vor implica mai mult decât cei care au doi sau mai mulți copii.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat testul T pentru Eșantioane Independente .

Prezentăm în continuare rezultatele:

Nu există diferențe semnificative statisic la pragul p 0.05 în funcție de variabila număr de copii în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala [t(102)=-1,192, p = 0.236], mediile fiind aproximativ egale.( vezi tabelul 2.)

Tabelul 2. Mediile și rezultatele la testul t de comparare a mediilor în cazul implicării părinților în relația cu școala în funcție de variabila număr copii.(Anexa 6)

Ipoteza 3.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de mediul de proveniență, în sensul că cei din mediul urban se vor implica mai mult decât cei din mediul rural.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat testul T pentru Eșantioane Independente .

Prezentăm în continuare rezultatele:

Există diferențe semnificative statistic la pragul p<0.050 în funcție de variabila mediu de proveniență în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala [t(119)=-7,317, p < 0.001], media părinților din mediul urban în ceea ce privește implicarea în relația cu școala fiind semnificativ mai mare(39,55) decât a părinților din mediul rural(26,86) în ceea ce privește implicarea în relația cu școala.(tabelul 3)

Tabelul 3. Mediile și rezultatele la testul t de comparare a mediilor în cazul implicării părinților în relația cu școala în funcție de variabila mediu de proveniență.(Anexa 7)

Rezultatele obținute ne confirm ipoteza conform căreia părinții din mediul urban au un grad mai ridicat de implicare în relația cu școala decât părinții din mediul rural. Aceste rezultate pot fi explicate din mai multe puncte de vedere. În primul rând…..

Ipoteza 4.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de tipul de familie, în sensul că cei din familia biparentală manifestă o implicare mai ridicată decât cei din familia monoparentală.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat testul T pentru Eșantioane Independente .

Prezentăm în continuare rezultatele:

Nu există diferențe semnificative statisic la pragul p 0.05 în funcție de variabila tipul de familie în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala [t(16,80)=-1,129, p = 0.898]( vezi tabelul 4.)

Tabelul 4. Mediile și rezultatele la testul t de comparare a mediilor în cazul implicării părinților în relația cu școala în funcție de variabila tipul de familie.(Anexa 8)

Ipoteza 5.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de gradul de implicare al școlii în relația cu familia, în sensul că părinții care percep o implicare ridicată a școlii manifestă o implicare mai puternică în relația cu școala decât părinții care percep o implicare scăzută a școlii în relația cu familia.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat testul T pentru Eșanțioane Independente.

Prezentăm în continuare rezultatele:

Există diferențe semnificative statistic la pragul p<0.050 în funcție de variabila implicarea școlii în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala [t(119)=-10,11, p < 0.001], părinții care percep o implicare ridicată a școlii au medii mai ridicate în ceea ce privește implicarea în relația cu școala (41) comparativ cu părinții care percep un nivel scăzut de implicare al școlii în relația cu familia(25,44)(vezi tabelul 5).

Tabelul 5. Mediile și rezultatele la testul t de comparare a mediilor în cazul implicării părinților în relația cu școala în funcție de variabila percepția implicării școlii în relația cu familia.(Anexa 9)

Ipoteza 6.

Există o diferență în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de ciclul școlar din care aparține copilul, în sensul că părinții al căror copil este la începutul ciclului școlar se implică mai mult decât părinții al căror copil este la sfărșitul ciclului școlar.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat testul T pentru Eșantioane Independente .

Prezentăm în continuare rezultatele:

Nu există diferențe semnificative statisic la pragul p 0.05 în funcție de variabila ciclul școlar în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala [t(119)=0,756, p = 0.451]( vezi tabelul 6.)

Tabelul 6. Mediile și rezultatele la testul t de comparare a mediilor în cazul implicării părinților în relația cu școala în funcție de variabila tipul de familie.(Anexa 10)

4.2.4. Analiza și interpretarea datelor calitative

Calitatea relatiilor dintre familie si scoala este punctul de plecare pentru o buna functionare a sistemului educational din Romania. Consideram ca parteneriatul familie-scoala trebuie sa fie o preocupare constanta a cadrelor didactice si a invatamantului, este o conditie a reusitei scolare. Obstacolele manifestate in aceasta relatie cu dublu sens pot fi atat de ordin comportamental (manifetate la parinti cat si la profesori) fie de ordin material (invatamantul romanesc este gratuit doar prin prisma faptului ca parintii nu platesc salariul cadrelor didactice si chiria pentru locatia scolii), restul efortului material fiind sustinut de catre parinti prin cumpararea manualelor, rechizitelor, imbunatatirea bazei material a scolii. Informarea parintilor in legatura cu rezultatele la invatatura ale copiilor presupune ca fiecare parinte sa cunoasca sis a respecte obligatiile legale privind educatia copiilor, drepturile pe care le au in legatura cu educatia copiilor, importanta atitudinii pe care o au acestia in lagatura cu rezultatele scolare, mijloacele si metodele prin care se poate realiza colaborarea cu scoala. Am selectat in lotul de control si lotul experimental in cele doua scoli, pe care le cunosc prin prisma meseriei de cadru didactic, care si-a desfsurat activitatea de invatator timp de 21 de ani la Scoala Gimnaziala “Ioan Voda cel Viteaz” Slobozia-Ciorasti si care in prezent desfasora activitatea la Scoala Gimnaziala” Ion Basgan“ Focsani.

Pentru inceput am initiat doua interviuri cu directorii celor doua unitati scolare incluse in cercetarea de fata. Raspunsurile celor doi directori (TD si HD) au relevat deschiderea conducerii unitatilor scolare catre parinti, dorinta de implicare in viata comunitatii, dorinta de a desfasura o relatie parteneriala in sprijinul familiilor elevilor. Se remarca faptul ca cei doi directori cunosc bine situatia materiala precara a multor familii, isi manifesta disponibilitatea pentru a rezolva o serie de probleme ale acestora si ca exista si posibilitati de interventie. In continuare am solicitat celor doi directori permisiunea de a folosi informatii legate de scoala si nivelul pregatirii elevilor de la clasele I si a IV-a. Am solicitat invatatorilor celor patru clase (I si a IV-a Scoala Gimnaziala “Ioan Voda cel Viteaz” Slobozia-Ciorasti si I si IV-a Scoala Gimnaziala” Ion Basgan“ Focsani) listele cu elevii si rezultatele evaluarilor la finalul celui de-al II-lea semestru din anul scolar 2013-2014. Am rugat invatatorii celor patru clase sa planifice sedintele cu parintii si sa anunte participarea la sedinta a unui cadru didactic extern clasei si scolii in scopul efectuarii unei cercetari legate calitatea parteneriatul familie-scoala sic a va trebui sa completeze un chestionar cu aceasta tema. Chestionarul administrat la sedintele cu parintii (PIQ) masoara in cele doua sectiuni: A) implicarea parintilor (10 intrebari) si B) efortul scolii (19 intrebari)- fiind selectat pentru a corespunde analizei statistice de tip cantiativ cat si analizei de tip calitativ. Chestionarul a fost elaborat si dezvoltat de Fundația W.K.Kellong în colaborare cu profesorul Brian Perkins de la Colegiul Profesorilor de la Columbia University si de Centru pentru Studiul Climatului din Scoli si profesorul Juan Walker ( Long Island University)

Cele trei randuri, cand am ramas pentru cate o zi in scoala “Ioan Voda cel Viteaz”, mi-au prilejuit purtarea unor discutii spontane cu o parte dintre parintii fostilor mei elevi, la 6 dintre acestia le-am solicitat sa raspunda la intrebarile unui interviu cu aceeasi tema in urmatoarele doua intalniri (planificate la interval de 2 saptamani si respectiv 4 saptamani).

In cadrul discutiilor spontane desfasurate cu parintii am pornit de la urmatoarele subiecte cheie: evolutia in invatare a elevilor, implicarea parintilor in viata scolii (gradul de activism manifestat de catre parinti in a-si aplica drepturile si de a onora obligatieile in relatia cu scoala), oportunitatile create de catre scoala si sprijinul pe care il acorda scoala construirii parteneriatului functional. Au fost evidentiate si aspecte legate de nemultumirile parintilor , nivelul de trai si posibilitatile financiare reduse, incapacitatea familiilor de a-si sustine copiii pentru continuarea studiilor in licee si scoli vocationale, lipsa orizontului si sperantelor catre viitor.

Contributia personala la aceasta cercetare a constat si in realizarea celor doua ghiduri de interviu de tip semistructurat atat pentru parinti cat si pentru cadre didactice. Ghidul de interviu pentru parinti cuprinde un numar de 91 intrebari structurate in mai multe capitole: a) experienta educative in familie; b) experinta educative cu scoala; c)implicarea parintilor in relatia cu scoala; d) structure reprezenttive in relatia cu scoala; e) analiza relatiei parteneriale existente (puncte tari/puncte slabe).

In ceea ce priveste ghidul de interviu pentru cadre didactice are este construit din 37 de intrebari sitructurate in 4 capitole: a) Educatia primita in familie; b) Educatia oferita in scoala; c) opinii legate de calitatea legaturii scoala-familie; d) naliza relatiei parteneriale (puncte tari si puncte slabe).

S-au organizat doua focus grupuri a cate o ora (cu elevii claselor a IV-a). Ghidul de intrebari pentru focus grup contine 8 intrebari, pentru clasa I am fost nevoita sa deviez de la plan punand intrebari neprevazute (10-15 minute) pentru a ma adapta nivelului de dezvoltare cognitiva si intelegere al elevilor.

Marea majoritate a interviurilor facute in scopul analizei calitative s-au desfasurat cu parintii (11), parinti si cadre didactice in aceeasi unitate (7) si cadrele didactice (9 cadre didactice, 2 directori).

Datele obtinute in urma efectuarii studiului calitativ pe baza chestionarii celor 121 de subiecti, parinti si cadre didactice sunt relevante in ceea ce priveste analiza relatiei parteneriale familie-scoala pentru cele doua scoli prezente in cercetare, in plus au fost obtinute si informatii referitoare la modalitatile de perpetuare a valorilor educationale intre generatii, rolul cadrului didactic, sarcinile si influenta acestuia in cooperarea cu familia, sarcini si obiective commune. Ipotezele formulate in cercetarea calitativa sunt valorificate in cercetrea calitativa in scopul intaririi sau infirmarii ipotezelor cercetarii, concluziile obtinute din analiza caliativa vor continua cu alte elemente cheie puse in discutie in cadrul interviurilor semistructurate.

Ipoteza 1.

Între implicarea părinților în relația cu școala și performațele școlare ale copiilor există o corelație semnificativă.

Pe baza relatarilor facute de catre parinti si a observatiilor facute direct sau indirect, prin urmarirea manifestarilor elevilor la lectii si a relatarilor parintilor despre activitatea de acasa a copiilor se poate aprecia gradul de sprijin la invatatura acordat de catre parinti. Astfel elevii care au beneficiat de ajutor efectiv in pregatirea temelor pentru acasa au inregistrat rezultate simtitor mai bune la invatatura. Cei mai multi elevi investigati n-au fost supravegheati in activitatile scolare, un numar redus fiind controlat sistematic de catre parinti.Unul dintre cele mai frumoase raspunsuri a fost primit in interviul realizat cu d-na M.D.: “Cand luam o nota mica plangeam, eram necajita, desi n-am fost niciodata pedepsita pentru notele mici. Mama mea ma sustinea, ma incuraja, ma determina sa trec cu bine, si s-o iau de la capat ori de cate ori e nevoie Sa nu ma dau batuta!” Un factor pozitiv identifcat in cadrul interviurilor (2, 4, 3, 7) este dorinta parintilor de a fi alaturi de cadrele didactice, apreciati ca principali educatori. Putem exemplifica cu raspunsul a doua dintre doamnele intervievate (d-na H.D. si d-na M.D). D-na M.D., vorbind despre implicarea personala in viata scolara a copiilor, spune : “ Conform responsabilitatilor pe care si le asuma o familie, care hotaraste sa aiba si sa creasca un copil, familia trebuie sa se implice inaintea scolii inca din primii ani de viata ai copilului si pana tarziu catre absolvire. De obicei nu se intampla asa. Spun aceasta deoarece multi parinti n-au suficient timp pentru copiii lor.

Am invatat de cand eram mica despre importanta muncii si am fost tot timpul alaturi de baietii mei atat la efectuarea temelor cat si in alte activitati. Desigur ca se intampla ca sedintele cu parintii sa se desfasoare doar pentru chestiuni administrative, eu am grija sa raman dupa sedinta pentru a afla notele copiilor si daca exista abateri de la disciplina.” La randul ei D-na H.D. ne marturiseste despre problemele sesizate in relatia cu parintii si copiii acestora, in calitate de director si cadru didactic in scoala din mediul rural: „ …ne implicăm mai mult noi pentru copii, părinții mai puțin. Noi încercăm prin diferite activități să îi atragem pe copiii, in afara de informatia scolara incercam să-i învățăm ce este bine și ce este rău. Dar nu se intampla cum credem noi. Am obținut rezultate bune, unii copii au înțeles, altii, mergând în familie și văzând alte aspecte, imediat s-au schimbat.”. Despre acest subiect d-na Nicoleta V.( mama unei fetite din clasa IB, mediul urban), ne raspunde astfel: „ Da sigur că da, cu cât își dă părintele interesul mai bine, sigur, și copilul poate ieși un copil mai bun. E altceva când te duci la serviciu, vii acasă și nici nu ai întrebat copilul ce a facut astazi la scoala sau nu i-ai deschis caietul să întrebi ce ai avut de pregătit pentru mâine, copilul își va vedea în continuare de joacă. Atceva este când te ocupi de el cât de cât, … rezultatele sunt mult mai bune. Singura modalitate…, decât venind părintele mai des și ținând legătura cu cadru didactic,… să fie pus tot timpul în temă cu copilul lui, este comunicarea. A fi apropiat de cadrul didactic și cadrul didactic față de părinte este normal pentru ca rezultatele sa fie pe măsură.” La randul sau, d-na Gabriela M.(mama a 3 elevi care invata in Scoala Gimnaziala „ Ion Basgan” Focsani) ne spune: „ Nu pot să spun, eu, ca părinte as putea să pretind ca numai invatatorul ori profesorul trebuie sa munceasca cu copiii mei. Dacă copilul meu nu știe ceva, nu e de vină numai doamna. Chiar dacă sunt lucruri pe care eu, ca părinte nu le știu, le știe doamna, că are o pregătire de specialitate, și automat ce observ ca David nu se pricepe sa rezolve un exercitiu, ma informez la invatatoare ori la colegii de clasa. Munca nostra se completează, din ambele părți, ca să poată prinde copilul ceva …, zic eu.”

Parintii care nu s-au implicat in relatia cu scoala si nu au solicitat informatii sau chiar consiliere (unde ar fi putut sa invete lucruri noi legate de educatia propriilor copii) au manifestat fie exigente crescute fata de pregatirea copiilor si au recunoscut deschis ca isi bat copiii fiind incapabili sa le ofere ajutor datorita schimbarilor intervenite in constructia programelor si manualelor scolare (interviurile 1, 2, 5, 9). In acelasi timp o serie de parinti au dovedit o totala lipsa de control al felului in care copilul lor petrece timpul liber motivand necesitatea de a-l lasa pe copil sa se dezvolte socializand cu grupul de covarstnici, fie prin indeplinirea sarcinilor incarcate ale serviciului si imposibilitatea corelarii programului cu cel al copilului (interviurile 2, 11, 19). Exemplu sugestiv ne ofera raspunsul d-nei Ana P (mama unui elev de la clasa a IV-a): “ Nu ne ocupam zilnic de lectiile copilui, uneori, cand are sotul meu timp si vine mai devreme de la serviciu, se uita cu copilul la teme. Cand vin eu mai devreme, ma uit eu …dar prea mult nu il ajutam. Suntem interesati sa nu stea mult la calculator ori la televizor. Daca mergem in parc, incercam sa-l plimbam cu bicicleta sau merge sa participe la diferite concursuri. Daca are copilul chef, il lasam in locurile acelea cu jocuri pentru copii. In functie de ce are si copilul chef, el isi face temele repede si nu am cum sa il tin in apartament. Nu vreau nici s ail lass a stea toata ziua la televizor. In general, copilului, ii permit in timpul liber sa se joace cat mai mult. Acum, nu stiu sa spun daca isi rezolva problemele corect!”

Despre responsabilitata parintelui pentru pregatirea scolara a copilului, intr-unul dintre interviuri, d-na M.arinela D. (mama unei eleve de la clasa a III-a) raspunde astfel: „ Părinții mei au făcut sacrificii pentru mine și eu trebuie la răndul meu… Ma intrebati daca are importanta supravegherea si implicarea parintilor? Va pot spune ca foarte mult, să știți că mai sunt copii care, dacă văd că nu sunt urmăriți de părinți,… ca nu sunt consecventi în ceea ce fac, si este normal sa se intample astfel dacă vede că părintele nu-l mai urmărește, nu-l interesează si nu-l mai controlează, sa fie mai putin interesat de invatatura decat de calculator ori de jocuri. Calitatea crește pe măsură ce părintele se implică mai mult.”

Legat de crestrea calitatii in invatare si implicarea parintelui in relatia cu scoala vom oferi, in continuare, un fragment din interviul luat d-nei Veronica E (mama unui baietel de la clasa IB, mediul urban):” Mi-am dorit să fiu prietenă cu părinții mei și sunt prietenă cu părinții mei. Vreau ca relatia mama-fiu sa fie la fel. Aș putea să vă povestesc cănd Matei era în covalescență de varicelă. Abia după mai multe plecări de ale noastre, eu am fost plecată la perfectionare in Germani, el a locuit cu bunicii, i-am zis să stăm ca doi greieri borțoși și să facem ce vrem noi. Când ne-am trezit, el s-a uitat la televizor .., aparent cât a vrut el pana ne-am dezmeticit. Noi ne iubim dimineața, ne gădilim, avem un joc „ de-a vine mâna gâdilicioasă”. După aceea am făcut împreună de mâncare, … m-a ajutat să facem omletă, după care am făcut din teme, la matematică Apoi mi-a spus „ Hai mami, că m-am plictisit!”. „ Da, bine, haide să mă ajuți să dau perdelele jos.” Bine, te ajut și după aia mă uit la desene! „ I-am raspuns se poate uita la desene, dar mai intai sa ma ajute să mai fac…, nu mai știu ce, și s-a făcut ora 4 si jumate. N-a simțit că a muncit dar și-a dat seama că începe să se întunece și nu apuca să se uite la desene. Alteori ii mai ziceam:„ Mami ți-am scris ceva pe o hărtie și este în bucătărie, du-te și vezi ce ți-am scris si sa-mi dai raspunsul si stabilema un interval de timp. Am incercat orice numai sa il determin sa repete sa citeasca si sa scrie fara sa simta ca face un efort deosebit.Nu ar fi fost normal sa se intoarca la scoala, dupa doua saptamani de boala, fara sa fie pregatit. E orgolios. L-am intrebat „ Vrei să te faci de râs în fața clasei? N-ai decât !

Dacă nu vrei sa te pregatesti, eu nu am nimic impotrivă, mâine tu te faci de râs nu vin eu să vorbesc cu doamna.” Altfel, daca l-as fi intrebat „ Vrei să citim?, „ ar fi raspuns” Nu, nu vreau să citesc!”, „Vrei să scrii?” Raspunsul ar fi fost „ Nu vreau să scriu!” Am vrut sa citez intregul raspuns al d-nei Veronica E. pentru ca mi s-a parut un exemplu de declaratie de responsabilitate a unui parinte pentru copilul sau si de implicare in relatia cu scoala.

Au existat si cazuri in care copiii au fost antrenati in conflictele dintre parinti ceea ce a influnentat randamentul si comportamentul elevilor la scoala (interviu DH, interviul 12, interviu 16). Acestea reflecta nu numai dezinteresul parintelui fata de relatia cu scoala si rezultatele la invatatura ale copilului ci si incapacitatea acestora de a gestina corect relatiile de familie si de a creste un copil. D-na Daniela H. (Scoala Gimnaziala “Ioan Voda cel Viteaz” Slobozia Ciorasti) ne-a oferit doua astfel de exemple : “Aveam un copil cu abandon, în situația asta, la clasa a VI-a. Nu am putut face nimic. Am sa spun si de ce: părinții sunt plecați din țară si nu s-au mai inteles si s-au despartit. Copilul a simțit și nu a mai vrut sa invete, era copil bun, nu a avut nici o medie sub 5. Mai am un un caz concret, dacă vrei să ți-l dau. Elev foarte bun, il stii si tu, a fost elev de-al tau, Florin M., cea mai bună medie anul trecut la Evaluarea Națională, aproape 10, a intrat la „ matematică-informatică” la Colegiul National „Al. I. Cuza”. Parintii nu s-au inteles de la inceput. Tatal a baut tot timpul si i-a chinuit. Ea , saraca, fara servici, l-a tinut cu ce vindea pe piata: lapte, branza. Ce auzeacopilul asta in casa:„ Nu am bani, nu am bani!”. Am insistat sa mearaga mai departe, l-a lăsat, nu s-a putut adapta colectivului. De ce? Acest copil nu a fost scos, nu a știut ce este acela un oraș, nu a fost dus nicaieri. Ideea asta mi-a venit in cap acum, s-a lăsat marginalizat de colectiv, copilul a cedat și a trebuit să-l transfere. Ii spuneau ca miroase a baliga, ca e taran, în colectivul respectiv erau numai copiii din oraș. Nu numai ca nu s-a putut acomoda, s-a imbolnavit, ajunsese să nu se mai trezească, să nu mai meargă la șscoală, stătea doar în fața calculatorului și atît. Deci familia, parintele, are rolul lui, bine stabilit. Cat despre diriginte, am vorbit cu el, Adi e la Cuza, e profesorul lui de matematica, a încercat să-l atragă, să-l integreze în colectiv, nu s-a putut.”

Din raspunsurile cadrelor didactice cele mai mari dificultati se inregistreaza in corectarea opiniei parintlor in legatura cu ceea ce trebuie sa invete copilul la scoala, necunoasterea particularitatilor de varsta ale copiilor facandu-i sa supraaprecieze ceea ce povestesc alti parinti despre felul in care se produce invatarea la copilul lor (interviu DH, interviu MD, interviu TD, interviu MN). In acest sens in sistemul de masurilor comune al scolii cu familia este necesar sa se ia in considerare nu numai aspect ce tin de scolaritate ci si de alte probleme care apar odata cu cresterea in varsta, cu scaderea interesului pentru supravegherea copiilor in familie, chiar si probleme create de atmosfera din familie.

Coreland rezultatele obtinute in urma analizei cantitative si calitative efectuate ajungem la concluzia ca performanțele școlare ridicate sunt datorate implicarii parintilor în relația cu școala și invers, elevii ai căror părinți se implică mai putin sau deloc în relația cu școala tind să aibă rezultate școlare de la medie catre scazute indiferent de capacitatea intelectuala a copiiilor. “Comunicarea defectuoasa parinte-copil, relatii bazate pe intoleranta, ori relatii mult prea democratice in familie, lipsa confortului psihologic in familie, lipsa de apreciere la justa valoare a copilului, nerespectarea drepturilor copilului, dezacordul dintre vorba si fapta, dezacordul dintre trebuie si nu vreau/nu am, indiferenta parintilor, lipsa de incredere in fortele copilului, subapreciere si supraaprecierea copilului sunt tot atatea blocaje care apar in relatia parinte –copil cu efect de bumerang asupra pregatirii scolare”.(Revista 57-58, p.91)

In acest sens R. Campbell apreciaza ca: “iubirea neconditionata presupune afectiune, respect fata de copil, indiferent de nivelul dezvoltarii lor intelectuale si psihice, mediul social din care face parte, de originile sau apartenenta religioasa, de avantaje, si cel mai greu, indiferent cum se comporta sau cum reactioneaza”.

Parerea noastra este ca toti copiii cresc si se dezvolta dupa acelasi model, diferenta vine din ritmul personal de invatare al fiecaruia, ca exista cateva lucruri esentiale, comune tuturor copiilor, nevoia de dragoste, securitate, hrana si invatare prin exercitiu controlat de catre parinte- principal responsabilal devenirii copiilor lor.

Ipoteza 2

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de numărul de copii al acestora, în sensul că părinții cu un singur copil se vor implica mai mult decât cei care au doi sau mai mulți copii.

Chiar daca analiza statistica nu confirma diferențe semnificative la pragul p 0.05 în funcție de variabila număr de copii în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala rezultatele interviurilor si a studiilor de caz efectuate in mediul rural cat si in mediul urban arata ca parintii care au un numar mare de copii nu manifesta interes pentru activitatea scolara a copiilor din familie. In familiile monoparentale cu mai mult de un copil, atat in mediul rural cat si in mediul urban, parintii fiind angajati in locuri de munca prost platite sunt nevoiti sa lucreze suplimentar si sa acorde responsabilitatea controlarii temelor si legaturii cu scoala fratilor si surorilor mai mari. Opinia impartasita de catre acestia este ca, acolo, beneficiaza de conditii optime, atat sub aspectul grijii cat si al indrumarii permanente, corecte dar si sub aspectul interesului manifestat fata de scoala. Aceeasi opinie este impartasita de catre parintii cu pregatire pedagogica si studii superioare ( Marinela D, Monica D. , Nuta M. ), directorii celor doua scoli (Daniela H., Tiberiu D.) cat si de parintii fara pregatire pedagogica, cu sau fara studii superioare (Anna P., Catalina F., Nicoleta. V, Cristina B., Catalina P.,) care au fost receptivi la recomandari si se orienteaza corect in problemele educatiei copiilor. Faptul că veniturile sunt relativ mici, ca unul dintre parinti sau ambii sunt plecați la muncă în străinătate (43/162 dintre părinții elevilor) duce implicit la lipsa supravegherii parentale, care este inlocuita de o ruda (de obicei bunic). In aceste cazuri relatiile dintre scoala si tutori ori parintele unic sunt activate numai atunci cand sunt probleme (interviu invatator Nuta M. si invatator Marinela D.).

Din analiza interviurilor, a chestionarelor administrate la inceputul anului scolar in scopul intocmirii anamnezei si in urma administrarii chestionarului PIQ, rezulta ca familiile monoparentale cu mai mult de un copil (7 din mediul urban si 6 din mediul rural intampina greutati in implicarea in relatia cu scoala. Pentru mediul rural, d-na D.H., spune ca incearca sa acorde sprijin familiilor acestor copii implicand apartinatorii si elevii mai mari in activitatile gospodaresti ale scolii, „căutăm portițe și posibilități ca să-i ajutăm, să-i determinăm să ajungă acolo unde trebuie, că într-adevăr copiii buni trebuiesc ajutati…” Persoanele care se confrunta cu saracia si de cele mai multe ori cu lipsa de educatie nu se intereseaza de situatia scolara a copiilor, fie pentru ca ii deranjeaza opinia celorlati legata de situatia materiala, fie ca au tendinta de a se izola considerand ca educatia copiilor lor nu reprezinta o prioritate specifica (interviu educatoare si parinte, mediul rural, Stela SF. “cand iti lipsesc resursele financiare, materiale, tu, ca si copil, dar si ca parinte esti pus in dificultate”.

In continuare voi oferi un exemplu de implicarea a scolii acolo unde parintele refuza sa se implice in relatia cu scoala, oferit de d-na directoare Daniela H, dintr-o conversatie purtata cu bunica a doi elevi ai caror parinti, plecati la munca in afara granitelor, au uitat copiii in grija unei bunice vaduve: „ … Bre, stii ce iti propun eu? Sa incercam sa băgăm lemnele în magazie cu nepotii dumitale. De ce să plătesc pe altul! Iți dau lemne ca să nu mai dai bani pe ele și le cumpărăm, Marinei si lui Robert, ce le trebuie din banii pe care trebuia să-i dai pe lemne!

– Da’ la primavara si dupa aceea ce fac, doamna?! Ca asistenta sociala a spus ca nu ne mai da bani de ajutor, ca-s plecati parintii copiilor in Italia (….), da, io cu ce sa-i tin, ca aia nu trimet nimic! ”

In acelasi timp, in care rezultatele la invatatura nu sunt satisfacatoare, si disciplina acestora lasa de dorit. Daca au existat rezultate bune, acestea s-au datorat efortului sporit din partea scolii. Acest fapt s-a observant din analiza raspunsurilor la chestionare unde, ¾ din raspunsurile parintilor care au copii cu rezultate slabe la invatatura, isi apreciaza, destul de corect, nivelul de implicare parentala – la 20 din 100 puncte- iar implicarea apreciata a scolii, facuta tot de catre acestia, fiind 45 din 100 de puncte).

Consideram ca saracia, insecuritatea sociala, migrarea, abandonul, separarea, perceptia eronata a valorilor ( apartenenta la o clasa sociala “inferioara” conduce la un nivel scazut al aspiratiilor si scadrea pragului acceptabilului si posibilului), lipsa informatiei sau a educatiei, mentalitatea si conflict intre generatii sunt cele mai importante cauze ale neimplicarii familiilor in activitatea scolara. Rezulta de aici necesitatea implicarii mai accentuate a scolii, si prin aceasta ne referim la implicarea cadrelor didactice in mentinerea unei relatii apropiate cu familia, ca fiind o cale sigura a readuce parintele mai apropape de interesul elevilor nostrii si al copiilor lor. Analiza detaliata a raspunsurilor la chestionarele administrate, a raspunsurilor la focus grupul organizat cu parintii elevilor din mediul rural, ne duce la concluzia ca familia si scoala sunt doua lumi paralele in care nici cadrele didactice nu au interesul sa usureze sarcinile familiei si nici familile nu usureaza sarcinile cadrelor didactice. Atitudinea de dezamagire fata de lipsa de reactie a parintilor nu presupune abandonul ci, mai mult, o implicare mai accentuata in problemele elevilor pentru a afla ce se ascunde in spatele izolarii, oferirea de solutii simple, concrete.

Ipoteza 3.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de mediul de proveniență, în sensul că cei din mediul urban se vor implica mai mult decât cei din mediul rural.

Analiza calitativa a urmarit sa identifice relatia dintre modul de a percepere rezultatele scolare si implicarealor relatia cu scoala in functie de mediul in care locuiesc si isi cresc copiii, atat pentru parintii cu acelasi nivel educational cat si diferit. Concluziile rezultate din interviurile semistructurate, pe esantionul de 21 de parinti (11 cu nivel educational mediu si 10 parinti cu studii superioare- impartiti in mod egal pe medii de provenienta) au arat ca parintii din mediul urban, indiferent de nivelul educational, se implica in relatia cu scoala, luand in serios reusita scolara a copilului. Atat parintii cu studii medii cat si superioare din mediul urban au mentionat controlul si completarea activitatilor scolare si cultivarea talentelor copiilor in activitati extrascolare ca si componenta rolului propriu in reusita scolara a copiilor.

Aceleasi rezultatele au fost obtinute la prelucrarea cantitativa a rezultatelor, unde apar diferențe semnificative în funcție de variabila mediu de proveniență în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala, astfel media părinților din mediul urban în ceea ce privește implicarea în relația cu școala fiind semnificativ mai mare (39,55) decât a părinților din mediul rural (26,86)(tabelul 3). Implicarea in relatia cu scoala in functie de mediul de provenienta este confirmata si in raspunsurile oferite de catre parinti si cadre didactice in cadrul interviurilor (invatator Nuta M., invatator Monica D, invatator Marinela D., director Daniela H., cat si parintii Veronica E., Anna P., Carmen P., Catalina M.). Acestia explica interesului mai accentuat al parintilor in relatia cu scoala prin faptul ca in mediul urban asteptarile parintilor legate de scoala “ sunt mai mari”. Rezulta ca sprijinul emotional si educational perceput de catre elevi este in concordanta cu asteptarile parentale ridicate si climatul educational. In acelasi timp parintii din mediul rural invoca neputinta generata de situatia materiala a familiei, faptul ca multi copii sunt nevoiti sa faca naveta catre scoala pe jos sau microbuzul (in urma desfiintarii unui numar semnificativ de scoli din mediul rural), astfel starea de oboseala a copiilor este accentuata si de aici imposibilitatea de a avea expectante mari legate de evolutia in invatare. Legat de expectantele scazute, acestia considera ca nu pot oferi suport material pentru continuarea studiilor intr-un liceu din oras, in consecinta “stie invatatorul/stie dom’profesor… ce sa faca cu el acolo, ca n-are nevoie mai mult… dup’aia tot la coada vacii vine cu mine, ca n-are din ce trai” (d-na Gaftona S, parinte, mediu rural).

Avand in vedere cele enumerate mai sus consideram ca dezinteresul fata de scoala manifestat in de familiile din mediul rurl se datoreaza problemelor materiale, lipsei de optimism si de incredere in viitor a familiilor. Chiar daca beneficiaza in anumite perioade ale anului de timp liber (anotimpul iarna) acestia prefera sa nu se implice invocand rolul de educator al scolii sau lipsa de pricepere. Lupta de zi cu zi pentru supravietuire si complexele de inferioritate sunt determinante pentru evolutia relatiei familie-scoala. Cele trei discutii spontane desfasurate cu parintii de la Scoala “Ioan Voda cel Viteaz” Slobozia Ciorasti (au participat 4- 5 parinti la fiecare discutie) au scos in evidenta intresul acestora, curiozitatea dar si retinerea. Se manifesta dorinta de a participa la discutii si de a-si exprima opiniile si nemultumirile in afara prezentei directoarei si a cadrelor didactice din scoala pe fondul increderii in persoana care le solicitase parerea dar asteptau si un feed-back din care sa rezulte ca in alte scoli este o situatie asemanatoare ori diferita si o motivatie pentru care situatia se manifesta altfel. Consideram ca aceasta se datoreaza in principal lipsei incurajarilor, a prejudecatilor, din particularitatile colectivului de cadre didactice si nu in ultimul rand din particularitatile parintilor. In acest caz este nevoie ca scoala sa aiba o atitudine incurajatoare, invatatorul trebuie sa exprime sincer pareri si asteptari, mai ales ca, in mediul rural, invatatorul a ramas un model.

Ipoteza nr.4. Exista diferente in ceea ce priveste implicarea parintilor in relatia cu scoala in functie de tipul de familie, in sensul ca familiile biparentale manifesta o implicare mai crescuta comparative cu familiile monoparentale.

Educatia copilului este un demers care presupune existent permanenta a schimbului de experienta, de valori si competente intre adultii care ii susutin evolutia in scoala si in afara scolii. Spirala relationala care se infasoara in jurul copilului se bazeaza pe incredere, pe parteneriat. Una din competentele parentale importante pentru fiecare dintre noi este aceea de a putea observa progresele copilului, reactiile la ceea ce ii ofera mediul familial si scoala. Deschiderea spre cunoastere nu se face prin aplicarea invatarea de catre parinti a scalelor de dezvoltare ci prin cunoasterea copilului in urma petrecerii impreuna a cat mai mult timp, prin recunosterea unicitatii, a personalitatii si nevoilor. Familia este primul spatiu formativ, mediul socio-cultural in care s-a nascut si in care creste, de aceea este importanta valorificarea spatiului de care copilul se afla legat. Exista o tendinta sustinuta de studii si cercetari care demontreaza modelul relational obisnuit in familie: mama ofera securitate in timp ce autoritateea tatalui ofera sansa de a se autodepasi D-na Stela F. (cadru didactic, studii superioare, mediul urban) ne vorbeste despre situatia de mama care isi creste singura cei doi copii:” Copilul este ca un burete, ia conduite si obiceiuri de la cei din jur, va avea aceleasi pareri si conceptii, chiar si gesticulatia va fi ca a celor care le stau prin preajma. Mergand pe ideea ca, ce vede copilul in casa, aceea face, mi-a fost frica sa nu gresesc si…, crescandu- i singura,… (pauza indelunga) din aceasta cauza am fost mai categorica in decizii, putin mai aspra.”

Cristina B. (mama a unei fetite, mediul urban):“ In societatea noastra viata de familie s-a schimbat, a capatat alte conotatii. Familiile numeroase au devenit mai rare, divorturile s-au inmultit, violenta in familie este din ce in ce mai prezenta. Noi ne straduim sa ii oferim Ameliei un mediu cat mai sanatos, o protejam cat mai mult, ne implicam in relatia cu scoala si in afara scolii. O vedem speriata si nesigura, desigur ca nu numai ea … si noi suntem in deruta de cand ne-am intors in Romania. Nu am vazut atatia cersetori in toata Italia, pe unde ne-am plimbat, cati sunt aici in Piata Moldovei. Sunt cu copii, fara copii, cu maini si picioare contorsionate, cu rani purulente. Ne intrebam daca am facut bine ca ne-am intors! Sotul meu spune ca ne-am asteptat la mult prea mult, in conditiile astea nu mai avem curajul sa mai facem inca un copil”.

Ideea care se desprinde din raspunsurile oferite de cele doua mame este in sprijinul concluziei obtinute la analiza cantitativa a raspunsurilor la chestionarele administrate. Nu exista diferente semnificative intre modul de implicare in relatia cu scoala a parintilor din familiile monparentale fata de cele biparentale. Pornim de la premisa ca toti parintii isi iubesc copiii, numai forma de manifestare a fiecaruia este diferita, avand expresii personale de exprimare. Un parinte care stie sa raspunda nevoilor copiilor va avea o deschidere mai mare catre relatia cu scoala si isi va dezvolta increderea in sine, va inlatura indoielile personale si va capatat siguranta in calitatea lui de parinte. In consecinta implicarea familiei in relatia cu scoala este benefica atat copilului cat si parintelui indiferent de structura familiei.

D-na Murgu : “ La cei patru copiii, trebuie să vă dați seama că greu și foarte greu, deci toți îmi cer să fiu prezentă, lăngă ei dar cred că pănă în prezent fac față. Cel mare are 19 ani Narcis,Mădălin are 16, David cel de-al treilea care are 7 și Luca care are 7 luni. Nu trebuie neglijat, tot acest timp poate fi altfel împărțit … Trebuie să discute cu copiii, ca fiecare copil să înțeleagă că după vărstă sunt nevoi mai mari, mai mici. In ceea ce priveste relatia cu scoala pot sa spun ca incerc sa ma informez in legatura cu situatia lor la invatatura si sa ii sprijin in efectuarea temelor. Ma necajeste mult faptul ca, nu scoala, ci conducerea invatamantului lasa sa apara discriminari. Exista concursurile scolare, eu zic ca ii ajuta. Singurul dezavantaj pentru copii este ca unii pot participa alții nu pot participa, din considerente financiare, și atunci sunt dezavantajați copiii care nu pot participa la concursuri. Aceasta nu pentru că, găndesc eu, nu pentru că aici se vede nivelul de pregătire al copilului ci pentru că pregătește copilul pentru concursurile pe care le va da pe tot parcursul vieții. Sunt bune concursurile dar, dacă ar fi fară bani, ar fi corect.”

Rezultatele obtinute la analiza calitativa a informatiilor arata ca parintii se implica in activitatea de invatare a copiilor, indiferent de numarul de copiii ai familiei. Atitudinile fata de scoala si rezultatele la invatatura sunt pozitive, ei sunt tentati sa respecte cadrele didactice si sa le accepte sfaturile, iar implicarea in relatia cu scoala nu prezinta diferente in functie de numarul de copii ai familiei. Mai mult, ei reorganizeaza sarcinile din gospodarie in asa fel incat fiecare isi realizeaza atrributiile in functie de capacitate si varsta, copiii se ajuta unii pe altii atat la treburile gospodarest cat si la lectii. Se manifesta in schimb un fenomen ciudat, parintii se arata multumiti de activitatea cadrelor didactice, dar se eschiveaza sa vorbeezenta acestora si cu toate ca se declara preocupati de activitatea scolara a copiilor nu sunt capabili sa ofere raspunsuri legate de rezultate concrete ale elevilor scolii la concursuri, olimpiade. Deducem ca preocuparea se manifesta doar pentru cunoasterea rezultatelor la invatatura ale propriului copil, prelucreaza si mesajele si solicitarile venite din partea scolii doar in masura in care aceste informatii sunt relevante pentru evolutia propriului copil uitand ca nivelul la invatatura al unei clase da tonul mai intens ori mai scazut al muncii cu elevii, abordarea unei tematici mai complexes i evolutia catre performanta. Rezulta ca exista o deschidere catre schimbare a acestei generatii de parinti insa gradul lor de deschidere difera in functie de varsta, nivelul studiilor.

Ipoteza 5.

Există diferențe în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de gradul de implicare al școlii în relația cu familia, în sensul că părinții care percep o implicare ridicată a școlii manifestă o implicare mai puternică în relația cu școala decât părinții care percep o implicare scăzută a școlii în relația cu familia. Analiza raspunsurilor oferite in cadrul interviurilor cat si a chestionarelor ne prezinta o situatie de deschidere a cadrelor didactice catre colaborarea cu familia. Succesul scolarului are la baza o colaborare buna intre scoala si familie.

La ce trebuie sa ne gandim atunci cand vorbim despre implicarea parintilor in relatia cu scoala: verificare si realizare teme pentru acasa, controlul disciplinei si al comportamentelor pe parcursul programului zilnic ori legatura cu problemele clasei si ale scolii. Unul dintre cele mai frecvente raspunsuri obtinute din partea parintilor a fost ca implicarea se leaga de efectuarea temelor pentru acasa. Nicoleta V.(mama unei fetite din clasa I, mediul urban) ne spune „ Eu o ajut cat pot la teme, in rest spun ca trebuie sa se ocupe dna invatatoare, ca de aia a invatat atat de mult, ea are metode sa le explice!” Observam aici, accentul pus de catre parinti pe dezvoltarea deprinderilor de scris, citit, socotit. si responsabilizarea cadrelor didactice in ceea ce priveste alte aspecte ale vietii de scolar. In acelasi timp si raspunsurile cadrelor didactice au vizat necesiutatea implicarii parintilor in efectuarea temelor pentru acasa gandindu-ne la faptul ca temele pentru acasă pot fi influențate atât de caracteristicile elevului și tipul de sarcină, cât și de implicarea familiei și de poziția învățătorului față de aceasta. Capata o tot mai mare importanta faptul că în ciclul primar temele pentru acasă sunt rezultatul influențelor exercitate atât de școală, cât și, în mare măsură, de familie. Elevii care își fac temele cu regularitate au rezultate foarte bune la învățătură, iar cei mai mulți dintre elevii cu rezultate școlare slabe nu își efectuează în mod constant temele. Gradul și modul de implicare a familiei în efectuarea temelor influențează performanța școlară a elevilor. Pentru a verifica in ce directie valorizeaza copiii cat si parinti implicarea in viata scolii am distribuit un numar de 36 de chestionare, cate sase in fiecare clasa( 6 x 6 clase), din care au fost returnate 32 exemplare. chestionarele au urmarit comportamentul elevilor în rezolvarea temelor si rolul pe care il declara familiile în efectuarea acestora (cine, când și în ce mod se implică).

Rezultatele obtinute la chestionarele aplicate elevilor au fost următoarele:

a) Care sunt persoanele care ajută la efectuarea temelor?

b. In ce mod se implică aceste persoane în efectuarea temelor?

c) La întrebarea ce importanță au temele pentru acasă, elevii au dat următoarele răspunsuri:

Se observa diferente intre raspunsurile date de catre copii și cele oferite de catre părinți:

a) Care sunt persoanele care ajută la efectuarea temelor?

b) In ce mod se implică aceste persoane la efectuarea temelor?

Numărul părinților care declară că rezolvă părți din temă sau aproape toată tema este mai mic decât al copiilor. Am interpretat aceste diferente ca pe o incercare de protejare a imaginii copilului de către părinte Părinții care au răspuns că rezolvă părți din temă sau aproape toată din considerente care tin de oboseala a copiilor sau de lipsa de timp a parintelui care se intoarce de la serviciu foarte tarziu, la ore tarzii care solicita prea mult pe copil, acesta fiind obosit si avand randament scazut la rezolvarea temelor Această atitudine ,,protectoare” a acestor părinți în privința sănătății, dar și a imaginii copilului este greșită din punct de vedere pedagogic.

Sectiunea a doua a chestionarului s-a referit la importanta temelor pentru acasa. Raspunsurile la intrebari au fost urmatoarele:

c) Ce importanță au temele pentru acasă>

Ponderea cea mai mare au avut-o părinții care apreciază temele pentru acasă ca fiind exercitii de fixare a cunoștințelor ca urmare a efectuării constante. Explicam rezultatele mai bune la invatatura la elevii din mediul urban prin faptul ca parintii din mediul urban au răspuns că se implică mult și foarte mult în efectuarea temelor de către copiii lor in timp ce in mediul rural parintii deplaseaza centrul de greutate al invatarii catre cadrul didactic. În sarcina invățătorul va cadea si găsirea de soluții pentru îmbunătățirea atitudinii părinților față de tema pentru acasă, cunoașterea clară de către aceștia a obiectivelor urmărite prin acest tip de activitate, dar și a a mijloacelor cele mai eficiente pentru atingerea lor. Presupunem ca învățătorul trebuie să intervină discutand cu părinții care au nevoie să eficientizeze acestui tip de ajutor ce trebuie acordat copilului. Mergand mai departe si vorbind de implicarea scolii in relatia cu familia ca factor determinant al implicarii parintelui in relatia cu cadru didactic (invatator) putem spune ca, in afara sarcinilor de importanta majora (realizarea diferentierii, activizarea elevilor cu potential intelectual redus, descoperirea partilor lor pozitive si incurajarea catre domeniile unde manifesta aptitudini, stimularea si imbunatatirea rezultatelor la invatatura) invatatorul are sarcini conexe de tipul desfasurarii unei activitati de comunicare si de a creea un mediu propice acestei relatii de colaborare. Atat chestionarele cat si raspunsurile la interviu reflecta o colaborarea buna intre scoala si familie in care parintii si cadrele didactice valorizeaza pozitiv succesul scolar al copiilor, implicarea lor fiind de natura sa ofere ajutor la solicitarile elevilor, sa acorde sprijin moral si actional. O serie de cadre didactice au amintit despre bariere de comunicare venite din partea parintilor si mai putin din partea lor cu toate ca se observa ca in viata reala relatia parteneriala este departe de cea care ar trebui sa fie. La intrebarile adresate parintilor si cadrelor didactice in legatura cu fluxul informativ care vine dinspre scoala catre familie se remarca faptul ca s-au putut oferi raspunsuri concrete pentru ceea ce se refera la rezultate scolare (progres, probleme de disciplina ale copiilor) foarte bune pe acest palier, lipsesc cu desavarsire informatii de tipul imaginea scolii in structura scolara judeteana, informatii generale legate de obiective, programe, concursuri, viata scolii in general. D-na Catalina P.(mama unui elev , mediul urban) explica colaborarea cu scoala astfel :” Ceea ce ma intereseaza la aceasta legatura cu scoala este faptul ca mi se ofera informatii legate de comportamentul copilului meu ,situatia la invatatura, ce masuri trebuie luate pentru a completa anumite goluri. Toate acestea mi le ofera doamna invatatoare in particular.” D-na Valerica B(parinte a trei elevi , mediu urban si cadru didactic in mediul rural) ne vorbeste despre propria implicare astfel: “prezenta cea mai mare a parintilor la sedintele organizate de scoala se manifesta la inceputul anului scolar( este prima sedinta cu parintii ce cuprinde obiectivele si programul scolii) si la sfarsit, ultima sedinta(cand realizam analiza la invatatura si bilantul-ce am reusit si ce nu sa realizam din ceea ce mi-am propus). Pentru un tablou al legaturii familiei cu scoala pot creiona astfel situatia: la prima sedinta vin toti apoi doar la copiii buni. La serbari si spectacole vin aproape toti iar la celelalte activitati, de tipul celor gospodaresti, isi gasesc de treaba, sunt cu totii ocupati! Totul este bun si frumos pana trebuie sa depuna cel mai mic efort pentru scoala, scoala este doar o sursa de unde ar trebui sa primeasca orice, nu conteaza (de multe ori chiar si pentru acele rechizite, care se dau gratuit pentru anumiti copii din mediu defavorizat, nu se straduiesc sa mearga la primarie sa faca acel minimum de acte) dar sa se sinchiseasca sa dea ceva, pornind chiar de la un simplu ajutor fizic! Anca Adriana I. (invatatoare, mediu urban si mama doi elevi) spune:”Am o experienta de 14 ani la catedra dar intotdeauna la intalnirile organizate cu parintii au fost problem deoarece parintii sunt mai preocupati sa-si justifice lipsa lor de timp si rabdare decat sa ia masuri in educarea si sprijinul copilului. Pentru mine este foarte important sa mentin o legatura cat mai stransa cu părinții. Din acest motiv, părintele completează un formular prin care este rugat să ofere toate modalitățile de contact (telefon, e-mail, telefoane ale persoanelor de contact) și de asemenea i se pun la dispoziție și telefoanele persoanelor din scoala cu care aceștia pot relaționa pentru a obține informații despre copil. De asemenea, incurajez parintii sa ne aduca la cunostiinta obiceiurile copilului, domeniile care reprezinta interes pentru el si lucrurile care ii fac placere (pornind chiar de la animal preferat ori nume de alint etc..) pentru a reusi sa creez un mediu cat mai apropiat de cel din familie. Sunt parinti care participa cu regularitate la activitatile realizate de scoala/clasa, dar sunt si parinti care sunt total dezinteresati, considerand ca in zilele noastre scoala este un "accesoriu" iar doamna nu mai are treaba acasa… . Imi doresc ca parintii sa nu ne mai considere dusmanii copiilor ci partenerii lor in formarea personalitatii copilului.” Se observa ca nu poate fi gasita o singura concluzie ori un punct de vedere omogen pe categoriile avute in vedere( parinti/cadre didactice) ori mediu de provenienta (urban/ rural), opiniile sunt tot atat de diverse pe cat de mare este diversitatea familiilor intervivate ori chestionate. In timp ce o parte a cadrelor didactice considera ca parintii ar trebui sa stea deoparte, ca parteneri tacuti, gata sa se prezinte la prima chemare a scolii si sa nu se implice mai mult decat in supravegherea pregatirii temelor copiilor (fara a avea posibilitatea de a exprima nemultumirea legata de situatia la invatatura, carente ale activitatii cadrelor didactice ori probleme aparute la nivelul scolii) o alta parte isi doresc aceasta colaborare cu tot ceea ce tine de analiza punctelor bune ori slabe ale acestei relatii. La randul lor, parintii, se sustrag de la relatia cu scoala vazand-o tot mai mult ca pe o sursa de venit pentru functionarea scolii si mai putin folositoare copiilor lor. Societatea insasi a creat o imagine a “unei scoli neputincioase” datorita pierderii din vedere a valorii informatiilor achizitionate in scoala, a respingerii unei culturi generale solide de la care sa continue educatia pentru viata adulta. Mai mult, parintii percep dorinta scolii de a fi apropape de ei si copii lor ca pe o modalitate prin care aceasta obliga familiile sa acorde sprijin financiar, In aceste conditii se considera indreptatiti sa se indeparteze din ce in ce mai mult de scoala si incep sa refuze ”sponsorizarile benevole”ale claselor si la nivel de scoala, ei considera ca nu exista o evidenta stricta a sumelor cheltuite si o eficienta a cheltuirii acestora, atata vreme cat doar un grup restrans de parintii “ Consiliul raprezentativ al parintilor la nivel de scoala”cunoaste vag situatia cheltuielilor facute si nu exista transparenta in prezentarea informatiilor legate de investitiile scolii. Este evident ca informatiile ajung la parinti mai putin decat in masura dorita de catre acestia si ca nu exista o preocuparea conducerii scolii pentru transmiterea informatiilor pe teme de interes general. Consideram un factor pozitiv procentul de 30-40% parinti, mediul urban, care pastreaza in mod constant legatura cu scoala, acestia fiind valabil pentru elevii de la clasele pregatitoare/clasa I ori clasele a IV-a (sub incidenta testelor nationale si trecerea catre ciclul gimnazial).

Ipoteza 6.

Există o diferență în ceea ce privește implicarea părinților în relația cu școala în funcție de ciclul școlar din care aparține copilul, în sensul că părinții al căror copil este la începutul ciclului școlar se implică mai mult decât părinții al căror copil este la sfărșitul ciclului școlar.

D-na Daniela H. (mama a doi copii si cadru didactic/directorul unitatii din mediul rural) implicarea parintilor conteaza, conteaza foarte mult, să știți că mai sunt copii care, dacă se văd urmăriți de catre părinți, devin consecventi în ceea ce fac, dar dacă vad că părintii nu-i mai urmăresc și nu sunt interesati, considera ca și așa nu ii controlează nimeni si ce rost are invatarea.Calitatea crește pe măsură ce părintele se implică mai mult. In mediul rural nu conteaza atat de mult inceputul ori sfarsitul ciclului scolar,parintele il aduce la scoala, sa asigura ca este in siguranta primele doua saptamani din clasa intai dupa care ii mai vezi la biserica, la magazin si te straduiesti in cele cateva minute sa intrii in vorba cu ei. Putini vin din proprie initiativa si la fel de putini vin la sedintele cu parintii. Mai vin iarna cand facem serbarile la Caminul cultural si cam atat. Un părinte este părinte pentru toți, uneori se observa că este supravegheat un pic mai mult cel mai mic decât cel mai mare, asta pentru ca cel mai mare este deja canalizat pe o anumită directie sa va merge astfel in virtutea inertiei. Am sesizat ca intr-adevar, in perioada primară, la clasa I parintii vin mai des sa vorbeasca cu invatatorul, pe toată perioada primară interesul părinților scade și la gimnaziu se intensifica mai spre final, clasele a VII-a, a VIII-a. Atunci părinții se implică mai mult, vin și cer mai multe informații.”

Marinela D.( mama unui copil din mediul urban si invatatoare in mediul urban): „ De altfel e normal să acorde un pic mai multă atentie si supraveghere pentru cel mic.As putea spune ca in relatia cu scoala conteaza vârsta părinților: astfel cred că cei mai învârstă sunt mai implicați decât cei mai tineri, ca bunicii copiilor sunt mai interesați decât părinții.Părinții mai tineri luptă pentru bani și atât.”

Tiberiu D (director scola mediul urban): Dacӑ ne gândim la pӑrinții din școala noastrӑ aș putea spune cӑ existӑ și pӑrinți care respectӑ școala si colaboreaza cu invatatorii si profesorii. Eu am rӑbdare și vorbesc cu pӑrinții care vin sӑ se intereseze de mersul școlii și de multe altele. Dar am fӑcut și un pas înainte, noi ne întâlnim cu pӑrinți de genul acesta în cadrul programului „Școala pentru pӑrinți", am invatat ca pentru a salva „ trebuie sa intinzi mana, nu pentru a cere ci, pentru a oferi sprijin”.Am participat si eu , mai mult pentru a da un aer oficial intalnirilor sustinute de colegele invatatoare, pot sa spun ca mi-a placut. În cadrul acestor activitӑți s-a putut discuta și altfel despre educarea copiilor și despre sincronizarea modului de lucru al învӑțӑtorului și al pӑrintelui. Este un lucru pozitiv, mai ales rӑspunsul pӑrintilor, au crezut în programul acesta și au venit cu interes. Apoi au avut o altӑ atitudine fațӑ de cadrul didactic dupӑ ce au constatat pe niște studii de caz cӑ modul lor de relaționare cu proprii copii nu este tocmai potrivit și cӑ dragostea poate fi manifestatӑ mai temperat, cum fӑceau parinții noștrii mai demult.” Pe de o parte parintii se indreapta spre spre scoala orientati spre un anumit lucru: fite, fala, renume, dar, prin ea insasi, scoala trebuie sa aiba valoare. Daca ai valoare, in mod sigur vei avea imaginea unde trebuie. Oamenii vad daca tu iti faci treaba cu seriozitate, cand faci lucru de calitate nu mai ai nevoie de publicitate. Publicitatea ti-o faci singur cand ajungi la un nivel de incredere si valoare a muncii si chiar daca cineva iti va face publicitate negativa, tu, vei ramane cu o imagine buna. Si asta rezulta dintr- o munca de ani si ani!”

D-na Valerica Bura(cadru didactic mediul rural): “Relatia cu parintii este una deschisa, au numarul meu de telefon, oricand au o problema pot veni sau ma pot contacta telefonic. Daca apar probleme in clasa ii contactez personal. Am planificat sedinte cu parintii cam in fiecare luna, dar problema este alta, la sedinte vin tot parintii copiilor care invata bine, care au un oarece respect pentru ceea ce inseamna scoala.Cred ca, de fapt, aici e o mare capcana, comportamentul copiilor reflecta parerea parintilor despre scoala. Atat timp cat parintii nu vor avea nici un fel de respect pentru scoala nu vom avea altfel de copii.

M-am intrebat adesea ce as putea face sa schimb situatia, ,ca profesor n-am gasit nici o solutie, ma lovesc de aceeasi determinant” familia”(cu tot ce cuprinde ea). Noi cerem spijin de la familie dar de cate ori am stat si am ascultat toata gama de probleme pe care le intampina? Ce solutii am gasi noi si cum am putea reusi sa ii ajutam sa isi rezolve problemele cu care se confrunta.? Parerea mea e ca familia nu ne cere sa-i implicam in treburile noastre, pentru ca de multe ori ei nu stiu despre ce este vorba,, ei vor ca scoala sa aiba un final fericit si copilul lor, dupa ce a terminat, sa-si poata gasi de lucru. Ca parinte, si nu numai, ma straduiesc sa-i fac pe copii sa inteleaga ca informatiile obtinute la scoala nu raman doar intre zidurile scolii, si ale casei parintilor, ca aici ne slefuim mintea si (din acest motiv mi se pare asa de importanta si de frumoasa aceasta meserie) ne formam pentru viata. E adevarat ca necesita o “ munca de sisif “ si nu se vad roadele peste noapte !” Rezultatele

CONCLUZII

Concluziile analizei clarifica natura cauzelor raspunzatoare de situatia existenta: carențele educative ale familiei (lipsa de interes pentru educația copilului; excesul de grijă, rasfățul din afecțiune exagerată; lipsa unității de opinie în măsurile educative ale membrilor familiei; lipsa autorității morale a parinților datorată unor deficiențe caracteriale, a unor vicii etc.; neputința de a oferi copilului modele umane pozitive prin propriul lor exemplu de comportare; lipsa de înțelegere și afectivitate datorită egoismului și indiferenței față de copil; severitatea excesivă, inconștiența sau voișa, folosirea actelor de violență ca mijloace educative) si cauze legate de transformarea scolii intr-un gestionar si raportor de situatii scolare si a cadrelor didactice în funcționări publici (datorită sarcinilor suplimentare fara legatura cu partea instructiv-educativa: de completare a unor documente, procese verbale si alte sarcini birocratice care în final nu au nici o importanță pentru procesul de instruire si sunt consumatoare de timp). Soluția trebuie la ambii parteneri: folosirea oportunitatilor de comunicare, deschiderea catre o relatie de colaborare reala, sincera, directa.

Limite

Cercetarea de față are o serie de limite care ar fi putut influența rezultatele într-o oarecare măsură. În primul rând eșantionul selectat nu este reprezentativ pentru întreaga populație datorită numărului relativ scăzut de participanți și datorită participării la cercetare doar a unor participanți din zona Vrancea. În al doilea rând există o probabilitate ridicată de a interveni tendința de fațadă a subiecților datorită clarității itemilor în ceea ce intenționează să evalueze, fapt pentru care unii pot avea tendința de a răspunde dezirabil

BIBLIOGRAFIE

Cosmovici, A., Iacob,1996 , 1998., Psihologie scolara, Editura Polirom , Iasi

Cosmovici, A., 1998, psihologie generală, Editura Polirom , Iasi

Golu P., Zlate ,M., Verza, E. , 1993, Psihologia copilului, E.D.P. București

Gavrieliuc, A, 2007, Psihologie. De la relatiile iterpersonale la comunitatea sociala, Editura Polirom, Iasi.

Ionescu, I, 1977, Sociologia scolii, Editura Polirom, Iasi

Killen, M., Smetana, J., 2005, Handbook of moral developement, Lawrence Erlbaum Associates, Inc Publishers, New Jersei.

Nicola, I.,1994, Pedagogie , E.D.P., București

Osterrieth, P., 1976, Introducere în psihologia copilului, (trad.) Ed.Științifică și Enciclopedică, București

Neveanu, Popescu, P.,1978, Dicționar de psihologie, Ed.Albatros, București

Lieury A., 1996, Manual de psihologie generală, (trad.), Ed.Antet, București

Rosenthal, R. & Jacobson, L., 1971,Pygmalion in the classroom: Teacher expectationand and student intelectual development, Holt, Rinehart & Winston New York,

Salavastru, D., 2009, Psihologia invatarii, Editura Polirom, Iasi

Șchiopu,U., 1967, Psihologia copilului, Editura didactică și pedagogică – București

Voinea, M., Apostu, I., 2008, Familia si scoala in impas? Valori si modele de socializare in tranzitie, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti

Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil, 1993, Psihologia copilului, E.D.P. București

Ioan,Nicola, 1994, Pedagogie , E.D.P.București

Dumitriu, Gheorghe, Constanța, 1997, Psihologia procesului de învățământ, E.D.P.București

Huizinga Johan , 1997, Homo ludens, Încercare de determinare a elementului ludic al culturii, Traducere din limba olandeză de H.R.Radian Ed.Univers, București

Osterrieth P, 1976, Introducere în psihologia copilului, (trad.) Ed.Științifică și Enciclopedică, București

Neveanu Popescu Paul , 1978, Dicționar de psihologie, Ed.Albatros, București

Lieury A.1996, Manual de psihologie generală, (trad.), Ed.Antet, București

Bunescu V. , 1973, Direcții de modernizare a metodelor de învățământ în limbă și literatură “ (vol.V.), București

Bădica Tatiana, Marinescu Eugenia, Duțu Olga, 1976, Exerciții pentru dezvoltarea vorbirii, E.D.P., București

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2.

Parent Involvement Questionaire

Data………………………… Scoala………………………………………………………………..

Cati dintre copii dvs. invata in aceasta scoala?

Cati ani ati fost in legatura cu aceasta scoala?

Care este rolul dvs. In aceasta scoala?

Profesor al clasei ………………………..

Parinte……………………………….

Conducerea scolii (director, director adjunct) ……………………………………….

Alte …………………………………………………………………….

Faceti parte din comitetul scolii sau din alte structuri de conducere ……………

In ce alte moduri va implicati in activitatea scolii

Ii ajut pe cei din scoala (de exemplu: voluntariat) …………………

Particip la evenimente special ale scolii ……………………………

Insotesc ca voluntar excursiile clasei ………………

Fac parte din Asociatia parintilor si profesorilor sau iau parte la sedintele Organizatiei de parinti ……

Mediul de proveniență: 1). Urban

2). Rural

Tip familie: 1).Monoparentală

2). Biparentală

Clasa în care se află copilul: 1) a-I-a

2). a-IV-a

Sectiunea A) Angajamentul parintilor

Parintii pot participa la educatia copiilor lor in multe feluri. Aceasta sectiune iti cere sa evaluezi implicarea parintilor in domeniul academic si de luare a deciziilor legate de activitati. Pentru fiecare domeniu indicați informatiile legate de angajarea parintilor cele mai potrivite dupa opinia ta. Plasati nr. In spatiile prevazute.

Sunteti liberi sa faceti comentarii pe margini.

Părintii contribuie la dezvoltarea unui acord părinti- școală care sa explice modul în care acestia, tot personalul școlii, și elevii pot să dezvolte un parteneriat care sustine rezultatele elevilor

2. Parintii ajuta la crearea si scrierea Planului de imbunatatire al scolii

3. Personalul scolii si parintii lucreaza impreuna la politica de implicare a parintilor

4. Parintii sunt invitati sa vorbeasca la reuniunile de personal cu privire la subiecte si probleme importante.

5. Parintii au oportunitatea sa invete cum sa sprijine invtarea in clasa precum si activitatile de invatare la domiciliu

6.Implicarea parintilor in deciziile legate de modul in care va functiona scoala

7. Planul de ajutor al părintilor si activitățile de revizuire școlara (excursii și evenimente extracurriculare)

8. Părintle participă în mod regulat la deciziile legate de modul în care copiii lor vor fi educați

9. Expertiza parintilor, interesele și punctele forte sunt utilizate în activități de clasă

10 Părinții lucrează cu personalul școlii pentru a desfasura sesiunea de meditatii după-școală, laboratoare sau grupuri de studiu.

Sectiunea B: Efortul scolii

11. Parintii sunt bineveniti in scoala si contribuie la activitatile de invatre a elevilor

12.Scoala incurajeaza implicarea parintilor oferind activitati la momente potrivite.

13. Parintilor li se vorbeste din timp si in forme variate(flayere, momento-uri vorbite, semne in clădire, apeluri telefonice, prin internet și altele …) despre evenimente.

14. Parintii sunt primiti cu un salut prietenos de catre toti angajatii scolii.

15. Parintii sunt invitati sa ramana pe parcursul programului scolar zilnic.

16. Parintii a caror limba nu este romana li se furnizeaza de catre scoala informatii traduse intr-o limba pe care acestia o inteleg

17. Interpreții sunt pusi la dispozitia părinților în timpul activităților, inclusiv pe parcursul conferințelor părinți-profesor

18. Scoala gaseste cai sa se adreseze parintilor in limba lor vorbita, inclusiv rugand pe alti parinti sa ii ajute la traducere (interpretare).

19. Scoala recunoaste in mod constant si multumeste parintilor pentru participare.

20. În cazul în care este necesar, serviciile de sprijin familial, (medical, dentar,sanatate mentala, serviii si after-school-indrumare) sunt ușor accesibile pentru părinții în clădirea școlii.

21. Parintilor li se vorbeste in moduri diferite ( flaiere, aviziere, semen in cladire, numere de telefon, internet si altele…) despre disponibilitatea serviciilor de sprijin familial oferite de catre scoala.

22.Parintilor li se ofera informatii usor de inteles despre performantele elevilor asa dupa cum sunt prevazute de Legea Invatamantului

23. Parintilor li se ofera informatii usor de inteles in legatura cu nivelul de performanta al scolii.

24. Scoala are un Plan de recuperarea a problemelor de invatare ale elevilor inainte ca acestea sa devina serioase.

25. Profesorii sunt pregatiti sa identifice din timp problemele de invatare ale elevilor si se ocupa de ei in diferite moduri

26.Profesorii utilizeaza comunicarea cu parintii in scopul minimalizarii problemelor de invatare ale elevilor

27.Scoala informeaza parintii in legatura cu performantele academic ale elevilor

28. Scoala comunica parintilor cand performantele elevilor sunt mai ridicte decat nivel de absolvire si ajuta la dezvoltarea talentelor elevilor.

29.Profesorii sunt pregatiti sa implice parintii intr-o varietate de culturi si medii

NUME :

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

T-Test

Anexa 7

T-Test

Anexa 8

T-Test

Anexa 9

T-Test

Anexa 10

T-Test

Anexa 11

Ghid de interviu pentru părinți

Data: …………………………………………………………

Locația de desfășurare a interviului……..

In primul rand vreau sa va multumesc pentru amabilitatea cu care ati raspuns la solicitarea facuta pentru a va lua acest inteviu. Va asigur ca datele dvs. personale vor ramane confidentiale si ca legatura cu relatia parteneriala familie-scoala va conta in formularea concluziilor cercetarii.

Structura ghidului de interviu impreuna cu o listă orientativă de întrebări:

A. EDUCATIA PRIMITA SI CEA TRANSMISA IN FAMILIE

Pentru inceput as dori sa-mi vorbiti despre membrii familiei dvs. de origine (parinti, frati etc..)

Ce valori au stau la baza educatiei oferite in familia dumeavoastra?

Care a fost modalitatea prin care parintii v-au transmis aceste valori?

Va rog sa-mi povestiti cate ceva despre membrii familiei intemeiate de dvs.!

Cum ati caracteriza relatiile dintre membrii familiei dumneavoastra?.

Ce modalitati folositi pentru a face educatia copilului dumneavoastra

Care sunt valorile educationale pe care le-ati transmis copiilor dvs?

Exista diferente intre val. educationale primite de dvs. si cele pe care incercati sa le transmiteti copiilor?

8.1. In ce constau aceste diferente?

8.2. Carui fapt se datoreaza aceste mutatii in sistemul valorilor?

Ce puncte de sprijin aveti in activitatea de educatie a copiilor dvs.?

Cum ati caracteriza relatia cu propriul copil?

Care dintre cei doi parinti se ocupa de educatia copiilor in familia dvs.?

11.1.Oferiti exemple legate de modul in care va impartiti timpul intre cei doi copii ai familiei?

11.2.Considerati ca un copil unic primeste mai multa atentie si suport din partea parintilor comparativ cu cei care provin din familii mai numeroase?

Cat timp petreceti cu copiii discutand probleme specifice varstei sau probleme legate de scoala?

In ce tip de activitati ale copilului va implicati?

Cat de mult conteaza in procesul de educatie construirea unei relatii de apropiere cu copiii?

Descrieti pe scurt felul in care va petreceti timpul liber in familie!

Cum sunt distribuite sarcinile zilnice in familia dumneavoastra?

Care sunt calitatile copilului dumneavoastra?

Care sunt defectele copilului dumneavostra?

Cum puteti sprijini copilul pentru eliminarea acestora?

Exista un motiv sufucient de bun pentru care un parinte sa nu poata acorda suficienta atentie relatiei cu copilul?

B. EXPERIENTA EDUCATIVA SCOLARA

As vrea sa continuam interviul cu un subiect legat de experienta educativa cu scoala:

Va rog sa-mi oferiti cateva date legate de parcursul dvs. scolar!

Ce rol a jucat scoala in evolutia dumneavoastra?

Ce asemanari gasiti intre educatia primita in familie si cea oferita de scoala?

Considerati ca profesorii ofera sanse egale elevilor ?

Cat de des verificati modul in care si-au rezolvat copiii dvs. temele?

In ce imprejurari ati simtit nevoia sa obtineti mai multe informatii legate de evolutia scolara a copiilor?

In ce perioade ale scolaritatii copiilor exista preocupari mai intense din partea parintilor in relatia cu scoala?

35.1.Caruia dintre copii i-ati acordat mai mult timp ajutor la efectuarea temelor?

Care sunt problemele pe care le-ati identificat in progresul scolar al copilului dvs.?

36.1. Enumerati cateva dintre progresele înregistrate de copilul dvs. în ultimul an școlar.

36.2. Care au fost dificultățile pe care le-a intampinat in rezolvarea temelor?

Ce deprinderi de invatare, ati observat la copilul dumneavoastra?

37.1. Descrieti felul in care invata copilul dumneavoastra?

37.2. Cat timp acorda copilul dvs. invatarii pentru scoala?

Copilul dumneavoastra v-a vorbit despre relațiile pe care le are cu invatatorul/profesorii ?

Cum apreciați atitudinea cadrelor didactice față de copilul dvs.?

Ce ii place copilului dumneavoastra la scoala?

Ce inseamna, in opinia dvs., un invatamant de calitate?

Ce anume ati avut in vedere in momentul alegerii scolii pentru copilul dumneavoastra?

35.1. Ati avut informatii legate de oferta educationala a scolii, performante scolare si de unde?

35.2. Considerati ca școala a corespuns așteptărilor dumneavoastră legate de calitatea predarii materiilor de catre cadrele didactice?

35.3 Numiti cateva concursuri școlare si activitatile extracurriculare desfasurate în acest an școlar?

Care este opinia dvs. legata de comportamentul cadrelor didactice in relatia cu parintii, cu dumneavoastra personal?

Exista si alte resurse prin care ati putea sprijini educatia copilului dvs.?

38. Care sunt principalele avantaje pe care educatia scolara le ofera copiilor?

C. IMPLICAREA PARINTILOR IN RELATIA CU SCOALA

Ce puteti spune despre legatura pe care o aveti cu scoala in care invata copiii dvs. :

Ce legatura vedeti intre interesul parintelui pentru scoala(manifestat prin participarea la sedinte, lectorate, consiliere individuala etc.. )si situatia scolara a copilului?

Cât de des comunicați cu invatatorul/dirigintele referitor la copilul dumneavoastra?

Ce tip de informații vă oferă cadrele didactice?

Enumerati cateva din modalitatile prin care scoala si cadrele didactice vă ofera informații?

Când a avut loc ultima ședință cu părinții și câți părinți au fost la prezenți?

Ati observat de-a lungul timpului un interes constant al parintilor legat de participarea la sedinte?

De unde credeti ca vine acest interes/dezinteres?

V-a cerut vreodată școala ajutorul si ce forma de ajutor v-a solicitat?

Enumerați câteva acțiuni intreprinse de parinti si invatatori în acest sens.

Sunteți implicați în activitățile extracurriculare și cele extrașcolare desfășurate de către elevi?

Simțiți uneori nevoia sa participati la activitati educative cu rol de formare în legătură cu invatarea scolara ori educația copilului dvs.? In ce sens: disciplina, educarea copilului cu cerinte speciale, educarea copilului cu probleme de comportament ?

Ce vă oferă școala în sensul activitatilor de formare legate de educatia copiilor?

In ceea ce priveste evolutia la invatatura a elevilor, care dintre cei doi parteneri, familia sau scoala, trebuie sa desfasoare o activitate mai intensa?De ce?

Faceti cateva aprecieri legate de disciplina si comportamentul elevilor din scoala in care invata copiii dumneavoastra

Cadrele didactice considera ca o problema majora a ramanerilor in urma la invatatura o constituie dezinteresul familiilor fata de situatia la invatatura a copiilor. Considerati ca exista vre-o diferenta intre parintii din mediul urban si cei din mediul rural in ceea ce priveste interesul acordat situatiei la invatatura a copiilor?

Ati putea sa-mi spuneti daca, de-a lungul timpului, au existat probleme pe care ati fi vrut sa le semnalati școlii si care au fost acestea ?

Din ce cauza ati avut ezitari? Sau Ati primit vre-un raspuns la solicitarile formulate?

Avand in vedere cele spuse mai devreme cum ati descrie raporturile dvs.cu scoala ?

Care ar putea fi sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca familia/ Dar scoala?

Care sunt, dupa parerea dvs. ,factorii care impiedica dezvoltarea unei bune relatii familie-scoala?

D. STRUCTURI REPREZENTATIVE IN RELATIA CU SCOALA

Sa vorbima acum despre structurile reprezentative ale parintilor in relatia cu scolala:

In ultima vreme se vorbeste tot mai mult despre rolul Asociațiilor de părinți, ele promoveaza drepturile si interesele legitime ale parintilor in relatia parteneriala scoala- parinti- comunitate. Sunteti inscris intr-o asemenea asociatie?

Daca da, oferiti cateva exemple de actiuni intreprinse in sprijinul parintilor?

Presupunand ca ati avea o problema de semnalat, o nemultumire, o sugestie, ce modalitate de abordare preferati: directa sau prin intermediul cuiva?

Cunoasteti cel putin o persoana care face parte din Consiliul Reprezentativ al Parintilor la nivel de scoala?

Ati putea da un exemplu de decizie luata de coducerea scolii in urma consultarii cu CRP?

Ce va determina sa aveti siguranta că deciziile luate de membrii CRP sunt transparente și eficiente ?

A existat un feed-back legat de faptul ca cerințele dumneavoastră sunt analizate de conducerea școlii?

Ati facut sau faceți parte din Comitetul de părinți al clasei ?

Dacă da, ce probleme ați discutat/rezolvat împreună cu invatatorul/dirigintele clasei?

Parteneriatul familie-scoala exista la nivel declarativ dar si scris, el numara o serie de drepturi si obligatii de ambele parti fara a prevedea sanctiuni care sa oblige la respectarea lor. In aceste conditii considerati necesar ca părinții să semneze un contract de parteneriat cu școala? Argumentati raspunsul.

Care sunt formele prin care scoala v-a dat de inteles ca sunteti parteneri in relatia educationala?

Enumerați cateva activități desfasurate în parteneriat cu școala la care ați luat parte în ultimul an școlar?

E.ANALIZA RELATIEI PARTENERIALE. PUNCTE TARI SI PUNCTE SLABE ALE RELATIEI FAMILIE-SCOALA

Am vorbit pana acum despre ceea ce poate face un parinte in relatia cu scoala si despre sansele pe care le acorda scoala acestei relatii, despre partile pozitive ori negative ale relatiei parteneriale.

Considerati ca scoala reuseste sa-si atinga obiectivele in cee ce priveste evolutia in invatare a elevilor?

Ce ar trebui să facă școala pentru ca părinții să fie mai implicați și mai motivați sa participe in calitate de parteneri la activitatea de educare si instruire a elevilor?

Care sunt punctele tari pe care se poate sprijini scoala pentru a motiva familiile sa colaboreze in relatia parteneriala?

Care sunt punctele slabe ale relatiei scolii cu familia?

Gandindu-va la initiative care ar putea veni din partea parintilor ati putea sugera cateva cai de imbunatatire a comunicarii familiei cu scoala!

Ați recomanda și altor elevi/ părinți să vină la această școală?

De ce?

Scurt rezumat facut de catre intervievator.

CONCLUZII

87.Vorbiti-mi despre sentimentele pe care le-ati trait pe parcursul interviului!

88. Ati intampinat dificultati in ceea ce priveste intelegerea intrebarilor ?

89. Au existat retineri in ceea ce priveste raspunsul la intrebarile interviului?

90.Ati dori sa faceti completari sau observatii in afara intrebarilor care v-au fost adresate?

Descrieti scoala ideala pentru copilul dumneavoastra!

In incheiere as dori sa-mi oferiti cateva date despre dvs. : varsta, nivelul studiilor, numarul de copii din familie si varstele lor.

Multumesc !

Anexa 12

Ghid de interviu pentru cadrele didactice

Interviul urmareste sa afle opiniile cadrelor didactice in legatura cu implicarea parintilor in viata scolii, in ce masura scoala incurajeaza aceasta legatura parteneriala si care sunt elementele comune valorizate. Persoanele selectate pentru a oferi raspunsurile la interviu sunt selectate incepand cu invatatorii de la de la clasele pregatitoare pentru scoala pana la clasa a IV-a. Primul contact cu persoanele selectate are ca scop obtinerea acordului acestora, stabilirea datei, locului si convenirea orei la care se desfasoara interviul. In masura in care exista aceasta posibilitate se ia in considerare o zona confortabila, lipsita de zgomote.

Ghid de interviu cadre didactice

Va multumesc ca ati acceptat sa raspundeti la intrebarile acestui interviu. As dori consimtamantul dumneavoastra cu privire la utilizarea raspunsurilor la intrebari intr-o cercetare legata de influenta parteneriatului familie-scoala in dezvoltarea socio-emotionala si cognitiva a elevilor. Va asigur ca voi respecta confidentialitatea datelor personale.

Educatia primita in familie

Pentru inceput as dori sa imi oferiti cateva date despre dumneavoastra (varsta, studii, grade didactice)!

Vorbiti-mi despre familia dvs. de origine!

Care sunt valorile educative primite de la familia dumneavoastra?

Cum v-au fost transmise aceste valori?

Vorbiti-mi despre copiii dumneavoastra!

Care sunt valorile pe care v-ati straduit sa le transmiteti in propria familie?

Facand o analiza comparativa intre valorile promovate in familia dvs. de origine si cele pe care le-ati transmis propriilor copii imi puteti spune care sunt asemanarile

Care sunt deosebirile?

Am vorbit pana acum despre educatia primita si oferita in familie, as vrea sa trecem la ce-a de-a doua parte a interviului si anume la educatia oferita in scoala.

Educatia oferita in scoala

Ce elementele comune exista intre valorile promovate de catre scoala si valorile transmise in familie?

Ce mutatii ati sesizat in transmiterea unor valori in familiile elevilor dvs.?

Care este diferenta dintre efortul de invatare depus de elevii anilor ´80 si cel depus de elevii nostri?

Vorbiti-mi despre clasa la care lucrati si despre greutatile pe care le intampinati in munca desfasurata cu elevii!

Care sunt oportunitatile pe care le ofera scoala zilelor noastre pentru dezvoltarea unei „personalitati armonioase si autonome”?

13.1. Cate sanse exista ca aceste oportunitati sa fie oferite in mod egal in mediile urban si rural?

13.2 Explicati legatura intre calitatea invatarii la elevi si nivelul de pregatire profesionala a cadrelor didactice ?

13.3. Luand in considerare nivelul de trai al familiei si avand in vedere mediile de rezidenta (urban/rural) unde considerati ca exista un decalaj mai mare in invatarea copiilor?

O majoritate a parintilor considera ca exista diferente in felul in care se produce predarea-invatarea in scolile din mediul urban fata de cele din mediul rural. Cat de indreptatita este aceasta parere?

Exista situatii in care parintii si cadrele didactice ar trebui sa lucreze mai mult pe partea de motivatie in invatare a elevilor, (tinand cont de situatia existenta atat in mediul scolar urban cat si in cel rural) oferiti-mi cateva cai prin care cadrul didactic ori scoala poate reliza acest lucru!

Cat de mult poate influenta gradul de socializare al unui elev calitatea achizitiilor scolare?

Care sunt piedicile care apar in relatia cadru didactic-familie?

Care sunt punctele forte ale unui cadru didactic in relatia cu familia?

Legat de educatia oferita in scoala as vrea sa continuam sa vorbim si despre sansele pe care le acorda scoala relatiei parteneriale in educatie

Calitatea legaturii scoala-familie

Cunoscand faptul ca aveti o experienta de … ani as vrea sa imi imi vorbiti despre modalitatile de comunicare cu parintii pe care le-ati dezvoltat de a lungul timpului!

Care dintre acestea au avut o mai mare eficienta?

Exista o frecventa optima a sedintelor comune cu parintii?

Cat de mult influenteaza legatura familie-scoala cantitatea si calitatea achizitiilor scolare ale elevilor?

In ce perioade ale scolaritatii considerati ca se implica marea majoritate a parintilor?

Cresterea numarului de copii din familie poate influenta interesul parintilor pentru activitatea de invatare a copiilor?

Cum credeti dumnevoastra ca se poate creste gradul de responsabilizare a parintilor in relatia cu scoala si cu proprii copii?

Ce structuri relationale a dezvoltat scoala in relatia cu familia de-a lungul timpului?

Vorbiti-mi despre felul in care parintii se implica in planificarea, organizarea programelor educative si gospodaresti ale scolii?

Lasand la o parte sponsorizarile benevole ( ori alte „obligatii” de tip financiar legate de concursurile scolare) considerati ca este necesara implicarea parintilor si in alte activitati ale scolii si clasei?

Puteti oferi cateva exemple de propuneri facute de catre parinti in ceea ce priveste imbunatatirea unor situati din scoala?

Aceste propuneri au fost analizate de conducerea scolii sau de catre dumneavoastra?

Considerati necesara punerea in practica a unui acord de parteneriat care sa reglementeze legal relatia familie- scoala?

Partile pozitive/ negative ale relatiei parteneriale scoala-familie

Care dintre cei doi parteneri trebuie sa fie mai interesat de evolutia in invatare a copiilor?

Ce trebuie sa faca scoala pentru a schimba optica parintilor legata slaba implicare a institutiei scolare in educatia elevilor?

Ce asteptari aveti de la parinti?

Daca ati face o analiza SWOT a relatiei scolii cu familia mi-ati putea enumera cateva punctele slabe ori amenintari ?

Exista oportunitati sau puncte tari pe care scoala le poate folosi relatia cu familia?

Imi puteti creiona “idealul de familie” dorit de scoala!

Scurt rezumat facut de catre intervievator.

CONCLUZII

34.Vorbiti-mi despre sentimentele pe care le-ati trait pe parcursul interviului!

35.Ati intampinat dificultati in ceea ce priveste intelegerea intrebarilor

36. Au existat retineri in ceea ce priveste raspunsul la intrebarile interviului?

37.Ati dori sa faceti completari sau observatii in afara intrebarilor care v-au fost adresate?

Multumesc pentru amabilitatea cu care ati raspuns la acest interviu!

Anexa 13

FOCUS GRUP

Cum se implică părinții în educația voastră ?

Când spun „implicarea familiei“, ce înseamnă asta pentru voi ? Cum o puteți explica ?

Ce anume fac părinții acasă să vă încurajeze și să vă ajute la învățătură ?

Vreți ca părintele sau cel are are grije de voi să vină la școală pentru a participa la diverse activități școlare ?

Ce v-ar plăcea să facă la școală părintele sau cel care vă îngrijește ?

Ce vă reține să vreți ca părinții voștri să vină la școală pentru a participa la diverse activități școlare, culturale, sportive etc ?

Ce ar trebui să disute părinții voștri cu profesorii astfel ca la școală să fie mai bine pentru voi ?

Ce credeți că gândesc profesorii despre implicarea familiei în educația voastră ? Dar despre implicarea ei în activitatea școlii?

BIBLIOGRAFIE

Cosmovici, A., Iacob,1996 , 1998., Psihologie scolara, Editura Polirom , Iasi

Cosmovici, A., 1998, psihologie generală, Editura Polirom , Iasi

Golu P., Zlate ,M., Verza, E. , 1993, Psihologia copilului, E.D.P. București

Gavrieliuc, A, 2007, Psihologie. De la relatiile iterpersonale la comunitatea sociala, Editura Polirom, Iasi.

Ionescu, I, 1977, Sociologia scolii, Editura Polirom, Iasi

Killen, M., Smetana, J., 2005, Handbook of moral developement, Lawrence Erlbaum Associates, Inc Publishers, New Jersei.

Nicola, I.,1994, Pedagogie , E.D.P., București

Osterrieth, P., 1976, Introducere în psihologia copilului, (trad.) Ed.Științifică și Enciclopedică, București

Neveanu, Popescu, P.,1978, Dicționar de psihologie, Ed.Albatros, București

Lieury A., 1996, Manual de psihologie generală, (trad.), Ed.Antet, București

Rosenthal, R. & Jacobson, L., 1971,Pygmalion in the classroom: Teacher expectationand and student intelectual development, Holt, Rinehart & Winston New York,

Salavastru, D., 2009, Psihologia invatarii, Editura Polirom, Iasi

Șchiopu,U., 1967, Psihologia copilului, Editura didactică și pedagogică – București

Voinea, M., Apostu, I., 2008, Familia si scoala in impas? Valori si modele de socializare in tranzitie, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti

Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil, 1993, Psihologia copilului, E.D.P. București

Ioan,Nicola, 1994, Pedagogie , E.D.P.București

Dumitriu, Gheorghe, Constanța, 1997, Psihologia procesului de învățământ, E.D.P.București

Huizinga Johan , 1997, Homo ludens, Încercare de determinare a elementului ludic al culturii, Traducere din limba olandeză de H.R.Radian Ed.Univers, București

Osterrieth P, 1976, Introducere în psihologia copilului, (trad.) Ed.Științifică și Enciclopedică, București

Neveanu Popescu Paul , 1978, Dicționar de psihologie, Ed.Albatros, București

Lieury A.1996, Manual de psihologie generală, (trad.), Ed.Antet, București

Bunescu V. , 1973, Direcții de modernizare a metodelor de învățământ în limbă și literatură “ (vol.V.), București

Bădica Tatiana, Marinescu Eugenia, Duțu Olga, 1976, Exerciții pentru dezvoltarea vorbirii, E.D.P., București

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2.

Parent Involvement Questionaire

Data………………………… Scoala………………………………………………………………..

Cati dintre copii dvs. invata in aceasta scoala?

Cati ani ati fost in legatura cu aceasta scoala?

Care este rolul dvs. In aceasta scoala?

Profesor al clasei ………………………..

Parinte……………………………….

Conducerea scolii (director, director adjunct) ……………………………………….

Alte …………………………………………………………………….

Faceti parte din comitetul scolii sau din alte structuri de conducere ……………

In ce alte moduri va implicati in activitatea scolii

Ii ajut pe cei din scoala (de exemplu: voluntariat) …………………

Particip la evenimente special ale scolii ……………………………

Insotesc ca voluntar excursiile clasei ………………

Fac parte din Asociatia parintilor si profesorilor sau iau parte la sedintele Organizatiei de parinti ……

Mediul de proveniență: 1). Urban

2). Rural

Tip familie: 1).Monoparentală

2). Biparentală

Clasa în care se află copilul: 1) a-I-a

2). a-IV-a

Sectiunea A) Angajamentul parintilor

Parintii pot participa la educatia copiilor lor in multe feluri. Aceasta sectiune iti cere sa evaluezi implicarea parintilor in domeniul academic si de luare a deciziilor legate de activitati. Pentru fiecare domeniu indicați informatiile legate de angajarea parintilor cele mai potrivite dupa opinia ta. Plasati nr. In spatiile prevazute.

Sunteti liberi sa faceti comentarii pe margini.

Părintii contribuie la dezvoltarea unui acord părinti- școală care sa explice modul în care acestia, tot personalul școlii, și elevii pot să dezvolte un parteneriat care sustine rezultatele elevilor

2. Parintii ajuta la crearea si scrierea Planului de imbunatatire al scolii

3. Personalul scolii si parintii lucreaza impreuna la politica de implicare a parintilor

4. Parintii sunt invitati sa vorbeasca la reuniunile de personal cu privire la subiecte si probleme importante.

5. Parintii au oportunitatea sa invete cum sa sprijine invtarea in clasa precum si activitatile de invatare la domiciliu

6.Implicarea parintilor in deciziile legate de modul in care va functiona scoala

7. Planul de ajutor al părintilor si activitățile de revizuire școlara (excursii și evenimente extracurriculare)

8. Părintle participă în mod regulat la deciziile legate de modul în care copiii lor vor fi educați

9. Expertiza parintilor, interesele și punctele forte sunt utilizate în activități de clasă

10 Părinții lucrează cu personalul școlii pentru a desfasura sesiunea de meditatii după-școală, laboratoare sau grupuri de studiu.

Sectiunea B: Efortul scolii

11. Parintii sunt bineveniti in scoala si contribuie la activitatile de invatre a elevilor

12.Scoala incurajeaza implicarea parintilor oferind activitati la momente potrivite.

13. Parintilor li se vorbeste din timp si in forme variate(flayere, momento-uri vorbite, semne in clădire, apeluri telefonice, prin internet și altele …) despre evenimente.

14. Parintii sunt primiti cu un salut prietenos de catre toti angajatii scolii.

15. Parintii sunt invitati sa ramana pe parcursul programului scolar zilnic.

16. Parintii a caror limba nu este romana li se furnizeaza de catre scoala informatii traduse intr-o limba pe care acestia o inteleg

17. Interpreții sunt pusi la dispozitia părinților în timpul activităților, inclusiv pe parcursul conferințelor părinți-profesor

18. Scoala gaseste cai sa se adreseze parintilor in limba lor vorbita, inclusiv rugand pe alti parinti sa ii ajute la traducere (interpretare).

19. Scoala recunoaste in mod constant si multumeste parintilor pentru participare.

20. În cazul în care este necesar, serviciile de sprijin familial, (medical, dentar,sanatate mentala, serviii si after-school-indrumare) sunt ușor accesibile pentru părinții în clădirea școlii.

21. Parintilor li se vorbeste in moduri diferite ( flaiere, aviziere, semen in cladire, numere de telefon, internet si altele…) despre disponibilitatea serviciilor de sprijin familial oferite de catre scoala.

22.Parintilor li se ofera informatii usor de inteles despre performantele elevilor asa dupa cum sunt prevazute de Legea Invatamantului

23. Parintilor li se ofera informatii usor de inteles in legatura cu nivelul de performanta al scolii.

24. Scoala are un Plan de recuperarea a problemelor de invatare ale elevilor inainte ca acestea sa devina serioase.

25. Profesorii sunt pregatiti sa identifice din timp problemele de invatare ale elevilor si se ocupa de ei in diferite moduri

26.Profesorii utilizeaza comunicarea cu parintii in scopul minimalizarii problemelor de invatare ale elevilor

27.Scoala informeaza parintii in legatura cu performantele academic ale elevilor

28. Scoala comunica parintilor cand performantele elevilor sunt mai ridicte decat nivel de absolvire si ajuta la dezvoltarea talentelor elevilor.

29.Profesorii sunt pregatiti sa implice parintii intr-o varietate de culturi si medii

NUME :

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

T-Test

Anexa 7

T-Test

Anexa 8

T-Test

Anexa 9

T-Test

Anexa 10

T-Test

Anexa 11

Ghid de interviu pentru părinți

Data: …………………………………………………………

Locația de desfășurare a interviului……..

In primul rand vreau sa va multumesc pentru amabilitatea cu care ati raspuns la solicitarea facuta pentru a va lua acest inteviu. Va asigur ca datele dvs. personale vor ramane confidentiale si ca legatura cu relatia parteneriala familie-scoala va conta in formularea concluziilor cercetarii.

Structura ghidului de interviu impreuna cu o listă orientativă de întrebări:

A. EDUCATIA PRIMITA SI CEA TRANSMISA IN FAMILIE

Pentru inceput as dori sa-mi vorbiti despre membrii familiei dvs. de origine (parinti, frati etc..)

Ce valori au stau la baza educatiei oferite in familia dumeavoastra?

Care a fost modalitatea prin care parintii v-au transmis aceste valori?

Va rog sa-mi povestiti cate ceva despre membrii familiei intemeiate de dvs.!

Cum ati caracteriza relatiile dintre membrii familiei dumneavoastra?.

Ce modalitati folositi pentru a face educatia copilului dumneavoastra

Care sunt valorile educationale pe care le-ati transmis copiilor dvs?

Exista diferente intre val. educationale primite de dvs. si cele pe care incercati sa le transmiteti copiilor?

8.1. In ce constau aceste diferente?

8.2. Carui fapt se datoreaza aceste mutatii in sistemul valorilor?

Ce puncte de sprijin aveti in activitatea de educatie a copiilor dvs.?

Cum ati caracteriza relatia cu propriul copil?

Care dintre cei doi parinti se ocupa de educatia copiilor in familia dvs.?

11.1.Oferiti exemple legate de modul in care va impartiti timpul intre cei doi copii ai familiei?

11.2.Considerati ca un copil unic primeste mai multa atentie si suport din partea parintilor comparativ cu cei care provin din familii mai numeroase?

Cat timp petreceti cu copiii discutand probleme specifice varstei sau probleme legate de scoala?

In ce tip de activitati ale copilului va implicati?

Cat de mult conteaza in procesul de educatie construirea unei relatii de apropiere cu copiii?

Descrieti pe scurt felul in care va petreceti timpul liber in familie!

Cum sunt distribuite sarcinile zilnice in familia dumneavoastra?

Care sunt calitatile copilului dumneavoastra?

Care sunt defectele copilului dumneavostra?

Cum puteti sprijini copilul pentru eliminarea acestora?

Exista un motiv sufucient de bun pentru care un parinte sa nu poata acorda suficienta atentie relatiei cu copilul?

B. EXPERIENTA EDUCATIVA SCOLARA

As vrea sa continuam interviul cu un subiect legat de experienta educativa cu scoala:

Va rog sa-mi oferiti cateva date legate de parcursul dvs. scolar!

Ce rol a jucat scoala in evolutia dumneavoastra?

Ce asemanari gasiti intre educatia primita in familie si cea oferita de scoala?

Considerati ca profesorii ofera sanse egale elevilor ?

Cat de des verificati modul in care si-au rezolvat copiii dvs. temele?

In ce imprejurari ati simtit nevoia sa obtineti mai multe informatii legate de evolutia scolara a copiilor?

In ce perioade ale scolaritatii copiilor exista preocupari mai intense din partea parintilor in relatia cu scoala?

35.1.Caruia dintre copii i-ati acordat mai mult timp ajutor la efectuarea temelor?

Care sunt problemele pe care le-ati identificat in progresul scolar al copilului dvs.?

36.1. Enumerati cateva dintre progresele înregistrate de copilul dvs. în ultimul an școlar.

36.2. Care au fost dificultățile pe care le-a intampinat in rezolvarea temelor?

Ce deprinderi de invatare, ati observat la copilul dumneavoastra?

37.1. Descrieti felul in care invata copilul dumneavoastra?

37.2. Cat timp acorda copilul dvs. invatarii pentru scoala?

Copilul dumneavoastra v-a vorbit despre relațiile pe care le are cu invatatorul/profesorii ?

Cum apreciați atitudinea cadrelor didactice față de copilul dvs.?

Ce ii place copilului dumneavoastra la scoala?

Ce inseamna, in opinia dvs., un invatamant de calitate?

Ce anume ati avut in vedere in momentul alegerii scolii pentru copilul dumneavoastra?

35.1. Ati avut informatii legate de oferta educationala a scolii, performante scolare si de unde?

35.2. Considerati ca școala a corespuns așteptărilor dumneavoastră legate de calitatea predarii materiilor de catre cadrele didactice?

35.3 Numiti cateva concursuri școlare si activitatile extracurriculare desfasurate în acest an școlar?

Care este opinia dvs. legata de comportamentul cadrelor didactice in relatia cu parintii, cu dumneavoastra personal?

Exista si alte resurse prin care ati putea sprijini educatia copilului dvs.?

38. Care sunt principalele avantaje pe care educatia scolara le ofera copiilor?

C. IMPLICAREA PARINTILOR IN RELATIA CU SCOALA

Ce puteti spune despre legatura pe care o aveti cu scoala in care invata copiii dvs. :

Ce legatura vedeti intre interesul parintelui pentru scoala(manifestat prin participarea la sedinte, lectorate, consiliere individuala etc.. )si situatia scolara a copilului?

Cât de des comunicați cu invatatorul/dirigintele referitor la copilul dumneavoastra?

Ce tip de informații vă oferă cadrele didactice?

Enumerati cateva din modalitatile prin care scoala si cadrele didactice vă ofera informații?

Când a avut loc ultima ședință cu părinții și câți părinți au fost la prezenți?

Ati observat de-a lungul timpului un interes constant al parintilor legat de participarea la sedinte?

De unde credeti ca vine acest interes/dezinteres?

V-a cerut vreodată școala ajutorul si ce forma de ajutor v-a solicitat?

Enumerați câteva acțiuni intreprinse de parinti si invatatori în acest sens.

Sunteți implicați în activitățile extracurriculare și cele extrașcolare desfășurate de către elevi?

Simțiți uneori nevoia sa participati la activitati educative cu rol de formare în legătură cu invatarea scolara ori educația copilului dvs.? In ce sens: disciplina, educarea copilului cu cerinte speciale, educarea copilului cu probleme de comportament ?

Ce vă oferă școala în sensul activitatilor de formare legate de educatia copiilor?

In ceea ce priveste evolutia la invatatura a elevilor, care dintre cei doi parteneri, familia sau scoala, trebuie sa desfasoare o activitate mai intensa?De ce?

Faceti cateva aprecieri legate de disciplina si comportamentul elevilor din scoala in care invata copiii dumneavoastra

Cadrele didactice considera ca o problema majora a ramanerilor in urma la invatatura o constituie dezinteresul familiilor fata de situatia la invatatura a copiilor. Considerati ca exista vre-o diferenta intre parintii din mediul urban si cei din mediul rural in ceea ce priveste interesul acordat situatiei la invatatura a copiilor?

Ati putea sa-mi spuneti daca, de-a lungul timpului, au existat probleme pe care ati fi vrut sa le semnalati școlii si care au fost acestea ?

Din ce cauza ati avut ezitari? Sau Ati primit vre-un raspuns la solicitarile formulate?

Avand in vedere cele spuse mai devreme cum ati descrie raporturile dvs.cu scoala ?

Care ar putea fi sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca familia/ Dar scoala?

Care sunt, dupa parerea dvs. ,factorii care impiedica dezvoltarea unei bune relatii familie-scoala?

D. STRUCTURI REPREZENTATIVE IN RELATIA CU SCOALA

Sa vorbima acum despre structurile reprezentative ale parintilor in relatia cu scolala:

In ultima vreme se vorbeste tot mai mult despre rolul Asociațiilor de părinți, ele promoveaza drepturile si interesele legitime ale parintilor in relatia parteneriala scoala- parinti- comunitate. Sunteti inscris intr-o asemenea asociatie?

Daca da, oferiti cateva exemple de actiuni intreprinse in sprijinul parintilor?

Presupunand ca ati avea o problema de semnalat, o nemultumire, o sugestie, ce modalitate de abordare preferati: directa sau prin intermediul cuiva?

Cunoasteti cel putin o persoana care face parte din Consiliul Reprezentativ al Parintilor la nivel de scoala?

Ati putea da un exemplu de decizie luata de coducerea scolii in urma consultarii cu CRP?

Ce va determina sa aveti siguranta că deciziile luate de membrii CRP sunt transparente și eficiente ?

A existat un feed-back legat de faptul ca cerințele dumneavoastră sunt analizate de conducerea școlii?

Ati facut sau faceți parte din Comitetul de părinți al clasei ?

Dacă da, ce probleme ați discutat/rezolvat împreună cu invatatorul/dirigintele clasei?

Parteneriatul familie-scoala exista la nivel declarativ dar si scris, el numara o serie de drepturi si obligatii de ambele parti fara a prevedea sanctiuni care sa oblige la respectarea lor. In aceste conditii considerati necesar ca părinții să semneze un contract de parteneriat cu școala? Argumentati raspunsul.

Care sunt formele prin care scoala v-a dat de inteles ca sunteti parteneri in relatia educationala?

Enumerați cateva activități desfasurate în parteneriat cu școala la care ați luat parte în ultimul an școlar?

E.ANALIZA RELATIEI PARTENERIALE. PUNCTE TARI SI PUNCTE SLABE ALE RELATIEI FAMILIE-SCOALA

Am vorbit pana acum despre ceea ce poate face un parinte in relatia cu scoala si despre sansele pe care le acorda scoala acestei relatii, despre partile pozitive ori negative ale relatiei parteneriale.

Considerati ca scoala reuseste sa-si atinga obiectivele in cee ce priveste evolutia in invatare a elevilor?

Ce ar trebui să facă școala pentru ca părinții să fie mai implicați și mai motivați sa participe in calitate de parteneri la activitatea de educare si instruire a elevilor?

Care sunt punctele tari pe care se poate sprijini scoala pentru a motiva familiile sa colaboreze in relatia parteneriala?

Care sunt punctele slabe ale relatiei scolii cu familia?

Gandindu-va la initiative care ar putea veni din partea parintilor ati putea sugera cateva cai de imbunatatire a comunicarii familiei cu scoala!

Ați recomanda și altor elevi/ părinți să vină la această școală?

De ce?

Scurt rezumat facut de catre intervievator.

CONCLUZII

87.Vorbiti-mi despre sentimentele pe care le-ati trait pe parcursul interviului!

88. Ati intampinat dificultati in ceea ce priveste intelegerea intrebarilor ?

89. Au existat retineri in ceea ce priveste raspunsul la intrebarile interviului?

90.Ati dori sa faceti completari sau observatii in afara intrebarilor care v-au fost adresate?

Descrieti scoala ideala pentru copilul dumneavoastra!

In incheiere as dori sa-mi oferiti cateva date despre dvs. : varsta, nivelul studiilor, numarul de copii din familie si varstele lor.

Multumesc !

Anexa 12

Ghid de interviu pentru cadrele didactice

Interviul urmareste sa afle opiniile cadrelor didactice in legatura cu implicarea parintilor in viata scolii, in ce masura scoala incurajeaza aceasta legatura parteneriala si care sunt elementele comune valorizate. Persoanele selectate pentru a oferi raspunsurile la interviu sunt selectate incepand cu invatatorii de la de la clasele pregatitoare pentru scoala pana la clasa a IV-a. Primul contact cu persoanele selectate are ca scop obtinerea acordului acestora, stabilirea datei, locului si convenirea orei la care se desfasoara interviul. In masura in care exista aceasta posibilitate se ia in considerare o zona confortabila, lipsita de zgomote.

Ghid de interviu cadre didactice

Va multumesc ca ati acceptat sa raspundeti la intrebarile acestui interviu. As dori consimtamantul dumneavoastra cu privire la utilizarea raspunsurilor la intrebari intr-o cercetare legata de influenta parteneriatului familie-scoala in dezvoltarea socio-emotionala si cognitiva a elevilor. Va asigur ca voi respecta confidentialitatea datelor personale.

Educatia primita in familie

Pentru inceput as dori sa imi oferiti cateva date despre dumneavoastra (varsta, studii, grade didactice)!

Vorbiti-mi despre familia dvs. de origine!

Care sunt valorile educative primite de la familia dumneavoastra?

Cum v-au fost transmise aceste valori?

Vorbiti-mi despre copiii dumneavoastra!

Care sunt valorile pe care v-ati straduit sa le transmiteti in propria familie?

Facand o analiza comparativa intre valorile promovate in familia dvs. de origine si cele pe care le-ati transmis propriilor copii imi puteti spune care sunt asemanarile

Care sunt deosebirile?

Am vorbit pana acum despre educatia primita si oferita in familie, as vrea sa trecem la ce-a de-a doua parte a interviului si anume la educatia oferita in scoala.

Educatia oferita in scoala

Ce elementele comune exista intre valorile promovate de catre scoala si valorile transmise in familie?

Ce mutatii ati sesizat in transmiterea unor valori in familiile elevilor dvs.?

Care este diferenta dintre efortul de invatare depus de elevii anilor ´80 si cel depus de elevii nostri?

Vorbiti-mi despre clasa la care lucrati si despre greutatile pe care le intampinati in munca desfasurata cu elevii!

Care sunt oportunitatile pe care le ofera scoala zilelor noastre pentru dezvoltarea unei „personalitati armonioase si autonome”?

13.1. Cate sanse exista ca aceste oportunitati sa fie oferite in mod egal in mediile urban si rural?

13.2 Explicati legatura intre calitatea invatarii la elevi si nivelul de pregatire profesionala a cadrelor didactice ?

13.3. Luand in considerare nivelul de trai al familiei si avand in vedere mediile de rezidenta (urban/rural) unde considerati ca exista un decalaj mai mare in invatarea copiilor?

O majoritate a parintilor considera ca exista diferente in felul in care se produce predarea-invatarea in scolile din mediul urban fata de cele din mediul rural. Cat de indreptatita este aceasta parere?

Exista situatii in care parintii si cadrele didactice ar trebui sa lucreze mai mult pe partea de motivatie in invatare a elevilor, (tinand cont de situatia existenta atat in mediul scolar urban cat si in cel rural) oferiti-mi cateva cai prin care cadrul didactic ori scoala poate reliza acest lucru!

Cat de mult poate influenta gradul de socializare al unui elev calitatea achizitiilor scolare?

Care sunt piedicile care apar in relatia cadru didactic-familie?

Care sunt punctele forte ale unui cadru didactic in relatia cu familia?

Legat de educatia oferita in scoala as vrea sa continuam sa vorbim si despre sansele pe care le acorda scoala relatiei parteneriale in educatie

Calitatea legaturii scoala-familie

Cunoscand faptul ca aveti o experienta de … ani as vrea sa imi imi vorbiti despre modalitatile de comunicare cu parintii pe care le-ati dezvoltat de a lungul timpului!

Care dintre acestea au avut o mai mare eficienta?

Exista o frecventa optima a sedintelor comune cu parintii?

Cat de mult influenteaza legatura familie-scoala cantitatea si calitatea achizitiilor scolare ale elevilor?

In ce perioade ale scolaritatii considerati ca se implica marea majoritate a parintilor?

Cresterea numarului de copii din familie poate influenta interesul parintilor pentru activitatea de invatare a copiilor?

Cum credeti dumnevoastra ca se poate creste gradul de responsabilizare a parintilor in relatia cu scoala si cu proprii copii?

Ce structuri relationale a dezvoltat scoala in relatia cu familia de-a lungul timpului?

Vorbiti-mi despre felul in care parintii se implica in planificarea, organizarea programelor educative si gospodaresti ale scolii?

Lasand la o parte sponsorizarile benevole ( ori alte „obligatii” de tip financiar legate de concursurile scolare) considerati ca este necesara implicarea parintilor si in alte activitati ale scolii si clasei?

Puteti oferi cateva exemple de propuneri facute de catre parinti in ceea ce priveste imbunatatirea unor situati din scoala?

Aceste propuneri au fost analizate de conducerea scolii sau de catre dumneavoastra?

Considerati necesara punerea in practica a unui acord de parteneriat care sa reglementeze legal relatia familie- scoala?

Partile pozitive/ negative ale relatiei parteneriale scoala-familie

Care dintre cei doi parteneri trebuie sa fie mai interesat de evolutia in invatare a copiilor?

Ce trebuie sa faca scoala pentru a schimba optica parintilor legata slaba implicare a institutiei scolare in educatia elevilor?

Ce asteptari aveti de la parinti?

Daca ati face o analiza SWOT a relatiei scolii cu familia mi-ati putea enumera cateva punctele slabe ori amenintari ?

Exista oportunitati sau puncte tari pe care scoala le poate folosi relatia cu familia?

Imi puteti creiona “idealul de familie” dorit de scoala!

Scurt rezumat facut de catre intervievator.

CONCLUZII

34.Vorbiti-mi despre sentimentele pe care le-ati trait pe parcursul interviului!

35.Ati intampinat dificultati in ceea ce priveste intelegerea intrebarilor

36. Au existat retineri in ceea ce priveste raspunsul la intrebarile interviului?

37.Ati dori sa faceti completari sau observatii in afara intrebarilor care v-au fost adresate?

Multumesc pentru amabilitatea cu care ati raspuns la acest interviu!

Anexa 13

FOCUS GRUP

Cum se implică părinții în educația voastră ?

Când spun „implicarea familiei“, ce înseamnă asta pentru voi ? Cum o puteți explica ?

Ce anume fac părinții acasă să vă încurajeze și să vă ajute la învățătură ?

Vreți ca părintele sau cel are are grije de voi să vină la școală pentru a participa la diverse activități școlare ?

Ce v-ar plăcea să facă la școală părintele sau cel care vă îngrijește ?

Ce vă reține să vreți ca părinții voștri să vină la școală pentru a participa la diverse activități școlare, culturale, sportive etc ?

Ce ar trebui să disute părinții voștri cu profesorii astfel ca la școală să fie mai bine pentru voi ?

Ce credeți că gândesc profesorii despre implicarea familiei în educația voastră ? Dar despre implicarea ei în activitatea școlii?