Rolul,locul Si Metodologia Jocului Didactic Matematic

CUPRINS

Contents

INTRODUCERE 4

Argument 5

CAPITOLUL I JOCUL – ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ LA VÂRSTA PRESCOLARĂ 6

I.1.Repere ale evoluției concepției asupra activității de joc din perspectiva marilor psihopedagogi 6

I.2. Natura jocului ca activitate fundamentală a preșcolarilor 11

I.3.Evoluția jocului la vârsta preșcolară 13

I.4. FUNCȚIILE JOCULUI 17

I.5. CLASIFICAREA JOCURILOR 19

Capitolul II. JOCUL DIDACTIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINIȚĂ 26

II.1. Conceptul de joc didactic 26

II.2. Clasificarea jocurilor didactice 29

CAPITOLUL III JOCUL DIDACTIC MATEMATIC 31

III 1. Conceptul de joc didactic matematic 31

III.2. Clasificarea jocurilor didactice matematice 37

III.3. Considerații metodice privind organizarea și desfășurarea jocurilor didactice matematice 40

III.4.Importanța jocului didactic matematic în formarea personalității copilului 43

III.5.Jocuri didactice utilizate în predarea unor noțiuni matematice 46

CAPITOLUL III. CULEGERE DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE 58

“RECUNOAȘTE FORMELE" 58

“ CAUTĂ VECINII” 63

”SPIRIDUSII PRICEPUTI’’ 68

„ HAI CU INE LA PLIMBARE!” 70

,,MAGAZINUL CU JUCARII’’ 74

„ ODAIA BUNICII” 76

LA APROZAR 79

UNDE S-A ASCUNS GREIERAȘUL? 80

FURNICUȚA HARNICĂ! 81

TRĂISTUȚA LUI MOȘ CRĂCIUN 82

ÎN CURTEA BUNICILOR 83

AJUT-O PE RIȚA-VEVERIȚA! 85

A CÂTA ALBINUȚĂ A ZBURAT? 86

DETECTIVII 87

MAGICIANUL 88

CU MATEMATICA ÎN LUMEA POVEȘTILOR 90

BIBLIOTECA 91

DE-A ȘCOALA 92

ANEXE 95

MODELE DE FIȘE 95

CONCLUZII 104

Bibliografie 106

INTRODUCERE

           În contextul actualei reforme curriculare a învățământului românesc , este firesc ca în centrul preocupărilor școlii românești să se situeze cultivarea accentuată a gândirii logice a preșcolarilor . Și cum am putea mai bine rezolva problema decât prin evidențierea relațiilor matematice, prin fundamentarea științifică a conceptelor , prin introducerea progresivă a limbajului matematic modern. De aceea se impune ca și grădiniță să ofere preșcolarului mijloacele necesare progresului său continuu în cunoaștere și adaptare . Acest progres trebuie să se axeze pe însușirea capacităților esențiale , pe cultivarea unei gândiri suple , dialectice , să-i asigure însușirea de sisteme logice , de metode și instrumente de învățare prin activitate proprie.

Orice cercetare pedagogică este întreprinsă pentru dezvoltarea și perfecționarea continuă a procesului de  învățământ , ea poate să urmărească generalizarea experienței pozitive sau crearea unei experiențe noi . Cercetarea de creare a experienței noi corespunde mai mult cu tendințele actuale de dezvoltare a științei, cu creșterea în general a gradului de participare conștientă a omului la progresele în toate domeniile.

           Capacitatea omului de a se adapta este foarte mare și greutatea pe care o întâmpină uneori este o greutate de moment caracteristică fiecărei persoane în parte.

           Învățarea noțiunilor matematice exersează gândirea , antrenează capacitatea de organizare logică a ideilor , întărește atenția și mărește puterea de concentrare în intensitate și durată , antrenează memoria logică , dezvoltă un ascuțit simț critic constructiv și gustul pentru obiectivitate și precizie .

Argument

Motivele care m-au determinat să aleg jocul ca instrument de instruire și educare în activitatea zilnică la grădiniță sunt multiple. Cel mai important dintre ele este acela că el corespunde perfect particularităților de vârstă ale preșcolarilor 

Jocul este o experientã naturalã, universalã ce face parte din viata de zi cu zi.Pretutindeni în lume copiii se joacã individual sau în grupuri mici, explorând mediul înconjurãtor, cunoscându-si colegii, legând prietenii, descoperindu-se pe sine,învãtând, dezvoltându-se

Jocul stimulează interesul și curiozitatea preșcolarului, favorizând asimilarea de cunoștințe într-un timp redus și aparent fără prea mult efort.

Am optat în alegerea temei pentru jocul didactic matematic cu scopul de a mă perfectiona în domeniul teoriei și metodologiei jocului didactic.

Jocul mă ajută să ating obiective importante ce țin atât de latura formativă cât și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar. De altfel, trezirea adevăratului comportament ludic este legată de trezirea personalității copilului.

Jocul evită achizițiile de tip receptiv-reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaștere la nivel operațional, formând astfel capacități cu un grad sporit de complexitate și eficiența pe termen lung: deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive, atitudini, sentimente, structuri de personalitate.

Matematica fiind știința conceptelor celor mai abstracte, de o extremă generalitate, iar gândirea copilului fiind dominată de concret, copiii vor fi atrași prin activități care le fac plăcere și anume cele de joc.

Urmărind cu precădere dezvoltarea gândirii, a inteligenței, a spiritului de observație, exersând operațiile de analiză, sinteză, comparație, generalizare, jocul didactic matematic constituie o bază reală pentru înțelegerea conceptelor matematice.

Jocul didactic matematic oferă preșcolarilor numeroase și variate ocazii de depășire a stadiului de concret și face mai ușoară și plăcută „urcarea” către general și abstract!

În timpul jocului copiii dovedesc inițiativă și inventivitate, jocul le permite mai multă independență și libertate de acțiune.

De asemeni, în timpul jocului didactic se stabilesc relații între copii, urmărindu-se instaurarea unui climat favorabil conlucrării fructuoase între copii în vederea rezolvării cu succes a sarcinilor de joc, crearea unei tonalități afective pozitive de înțelegere și exigență în respectarea regulilor și stimularea dorinței copiilor de a-și aduce propria contribuție la reușita jocului.

În lucrarea de fatã am pornit de la premisa cã grãdinita îl ajutã pe copil sã îsi dezvolte, prin desfãsurarea jocului didactic, procesele psihice, gândirea cu operatiile ei, analiza, sinteza, comparatia, memoria, atentia si spiritul de observatie, vointa,imaginatia si limbajul. matematic.

Cadrul didactic trebuie sã-l "înzestreze" pe copil de la cea mai fragedã vârstã,cu operatii generative, si sã-l antreneze în activitãti variate care sã aibã ca scop cunoasterea si dezvoltarea proceselor psihice.

Dând jocurilor didactice un caracter distractiv îi atragem pe copii și le ușurăm rezolvarea sarcinilor, știut fiind că orice muncă făcută cu plăcere pare mai ușoară.Totodată, pe parcursul jocului copilul se familiarizează cu efortul intelectual susținut. De aceea am creat condiții pentru activitățile matematice în cadrul cărora copiii și-au manifestat independentă în alegerea materialului de joc, a jocului propriu-zis, pornind de la necesitățile și interesele lor.

Consider că jocul didactic este mijlocul potrivit ales în vederea dezvoltării personalității multilaterale a copiilor și a unei funcționări optime din punct de vedere psiho-socială a acestora.

CAPITOLUL I
JOCUL – ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ LA VÂRSTA PRESCOLARĂ

I.1.Repere ale evoluției concepției asupra activității de joc din perspectiva marilor psihopedagogi

Multe teorii despre joc elaborate pe parcursul timpului, unele contradictorii, iar altele completându-se reciproc, vin să răspundă la o seamă de întrebări din cele mai complexe și dificile : “De ce simte copilul nevoia de a se juca? Ce fel de funcții formative îndeplinește jocul în dezvoltarea psihică a copilului? Reprezinta jocul o formă predominantă sau numai conducătoare de activitate a copilului preșcolar? Care sunt și cum se explică particularitățile caracteristice ale jocurilor de vârstă preșcolară? “Acestea sunt numai câteva din întrebările la care pedagogii și psihologii pe baza datelor observației și ale cercetărilor experimentale au dat răspunsuri diferite.

Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri este tovarășul de nedespărțit al copilăriei și constituie una dintre formele cele mai importante de activitate a preșcolarului. Preșcolarul este o ființă deosebit de activă, un copil sănătos, cu organismul în creștere, nu poate să nu se joace, al opri să facă acest lucru înseamnă a-i opri dezvoltarea fizică și psihică.

„Jocul deține un rol atât de însemnat în viața copilului pentru că-i satisface dorința firească de manifestare și independență. Realitatea care-l înconjoară este mult prea complexă. Jocul este tocmai una dintre activitățile prin care copilul învață să cunoască lumea reală, acționând asupra obiectelor din jur, își satisface nevoia de mișcare și înțelegere, dobândește încredere în propriile puteri. Îmbrăcând forma jocului, această activitate este tot atât de necesară dezvoltării fizice și psihice a copilului ca și lumina soarelui, de aceea unii pedagogii afirmă că jocul este o activitate de pre-învățare.”

Aristotel arată că până la al cincilea an de viață, copilul nu trebuie supus învățării și nici unei munci aspre, pentru ca prin acestea să nu dăuneze creșterii, ci trebuie să i se asigure atâta mișcare cât îi este necesară. Această mișcare trebuie stimulată prin diverse ocupații cât mai ales prin joc. Astfel, se conturează pentru prima oară ideea folosirii jocului ca mijloc de educare.

E. Claparède interesat de jocurile copiilor a atras atenția asupra faptului că ele reproduc ceea ce impresionează copilul, fapt ce determină asimilarea realității, încorporarea ei ca act de trăire, fapt ce va constitui treptat un vast bagaj de posibilități și disponibilități de a reacționa. De asemenea, Claparède se referă la universalul joc cu păpușile și susține că în acest joc nu se exercită la copii instinctul matern, ci o infinitate de stări afective, de disponibilități nuanțate subtil și de trăiri necesare în procesul adaptării; jocul realizează un pre-exercițiu mai mult mental, psihologic.

Herbert Spencer arată că adeseori copiii se joacă chiar și atunci când sunt obosiți, flămânzi sau chiar bolnavi ori în covalescență. Surplusul de energie nu poate explica varietatea mare a motivelor de joc specifice copiilor de diferite vârste și din diferite părți și regiuni ale lumii.

John Locke arată că nici munca, nici învățătura nu trebuie să le fie impuse copiilor ca o ocupație obligatorie, ci trebuie să li se asigure varietatea și libertatea care caracterizează jocul. O propunere ieșită din comun în acest sens este făcută pentru cazul în care copiii s-au plictisit de învățătură. „Vindecarea nu mai poate să vină decât pe cale opusă. Și deoarece va fi prea târziu pentru a face din carte o distracție, va trebui să procedați în sens invers : observați bine ce joc îi place mai mult și spuneți-i să se țină numai de jocul acesta mai multe ore în fiecare zi, nu ca să-l pedepsiți să se joace, ci ca și cum ar fi o ocupație serioasă ce i s-a impus.

Aceasta îl va face în câteva zile să se plictisească chiar și de jocul lui preferat, într-o așa măsură încât va prefera cartea sau orice altceva când acesta îl va scăpa de obligația de a se juca. Aceasta este o metodă mai bună decât să mărească dorința, sau decât oricare pedeapsă ce s-a întrebuințat pentru a-l lecui pe copil de pasiunea jocului.

K. Gross tratează jocul din punct de vedere strict biologic, consideră că acesta ar fi un exercițiu pregătitor pentru viața profesională de mai târziu a adultului în sensul că ar fi un mijloc de exersare a „predispozițiilor” instructive, în scopul maturizării lor.

„În realitate, jocurile copiilor se deosebesc calitativ de jocurile animalelor, generate de factori de natură biologica (instinctele). În istoria dezvoltării umane instinctele se transformă sub influența condițiilor sociale. De aceea, în timp ce la animale jocul rămâne un fenomen pur biologic, la om el devine un fenomen de esență socială.”

A.S. Makarenko 3a atribuit jocului o importanță considerabilă în viața copilului.Prin joc se realizează educația viitorului om de acțiune. Așa cum se comportă copilul în joc, tot așa se va comporta și în muncă în perioada maturității. De asemenea, stabilește asemănările dintre joc și muncă, care constau în următoarele trei elemente comune :

„a) atât în joc cât și în muncă avem de-a face cu un efort fizic și intelectual. Fără acest efort, jocul devine pasiv, nu poate mobiliza forțele fizice și psihice ale copilului. În mod similar, nici munca nu dă randament dacă este lipsită de efort fizic și intelectual.

b) a doua trăsătură comună constă în coloritul emotiv pozitiv propriu unui joc reușit, la fel ca și la munci, care duce la rezultatul prevăzut. Jocul și munca produce în egală măsură plăcere, s-ar putea spune că plăcerea în joc, pasiunea copilului pentru joc sunt elemente intrinsece ale jocului, la fel ca și plăcerea pe care o simte omul în desfășurarea muncii productive.

c) a treia trăsătură comună o formează simțul de răspundere, care apare atât în joc, cât și în muncă. În joc, simțul de răspundere se manifestă prin grija copilului față de jucării, prin respectarea cerințelor și a regulilor jocului. Dar și în muncă simțul de răspundere se manifestă în grija pentru bunul obștesc, pentru gospodărirea lui rațională.”

Munca este o formă de activitate prin care omul participă la producția socială, creează valori materiale și culturale. Jocul, dimpotrivă, nu vizează producerea unor asemenea bunuri, cu toate acestea, jocul îl deprinde pe copil cu eforturile fizice și intelectuale și în felul acesta îl pregătește pentru munca de mai târziu.

Într-un joc bine organizat, elementele de joc se întrepătrund cu cele de muncă. Prin joc copiii se obișnuiesc să depună eforturi fizice și intelectuale, să învingă obstacolele și greutățile ivite în cale și în felul acesta se pregătesc pentru munca de mai târziu.

Jocurile copiilor trebuie să fie astfel organizate și îndrumate de către adulți, încât să constituie nu numai o treaptă premergătoare, dar și o formă de activitate care să-l apropie pe copil de adevărata muncă.

K.D. Ușinski arată că : „Jocul e joc tocmai pentru că în el copilul e de sine stătător; de aceea orice amestec al adultului în joc îi răpește forța reală de dezvoltare. Adulții nu pot avea decât o singură influență asupra jocului, fără să distingă caracterul lui de joc, și anume furnizarea materialului pentru construcții de care copilul se va ocupa însă independent.”

M. Montessori reduce întreaga dezvoltare intelectuală a copilului la „exersarea organelor de simț”, această exersare este însă organizată de așa natură, încăt prin materialul didactic preconizat, copilul nu poate veni în contact direct cu viața reală, cu lumea plantelor, cu cea a animalelor.

J.Piaget susține ideea că : „Însușirea și respectarea regulilor are o influență puternică în formarea judecății morale a copiilor, în evoluția lor morală bazată pe constrângere la cea bazată pe cooperare”.

M. Taiban afirmă că : „Jocul reprezintă un mijloc de familiarizare a copiilor cu viața înconjurătore, constituie un mijloc de valorificare, de aplicare creatoare a cunoștințelor dobândite.” Asigură înțelegerea anumitor legături interne, a semnificației activității umane, în care copilul se încadrează treptat, nici un alt mijloc nu favorizează mai deplin integrarea copilului în viața cotidiană, deoarece jocul este calea care reproduce viața reală sub forma ei cea mai directă – acțiunea.

„Jocul este asemenea unui film retrospectiv, în care copilul își oglindește propriile impresii și le derulează de această dată ca participant direct și nu numai ca spectator. Or, nici o altă cale nu este mai propice înțelegerii vieții decât participarea directă la fluxul ei.”

Problema educativă care se pune este aceea a dirijării și orientării diverselor surse de inspirație ale jocurilor copiilor, în primul rând a surselor indirecte ca literatura, plastica, teatrul, inclusiv teatrul de păpuși.

Cu cât copiii evoluează pe plan fizic și psihic, ponderea elementului de joc scade. Procesul de instruire se realizează în acest nou context în cadrul lecțiilor. Trecerea de la joc la lecție se face printr-o formă intermediară (lecția sub formă de joc sau jocul didactic).

Jocul didactic este un valoros mijloc de instruire și educare, el poate fi însă și o metodă eficientă în procesul instructiv-educativ, de asemenea poate fi utilizat ca procedeu însoțind alte metode educative și în sfârșit poate să constituire o formă de organizare a activității și vieții copiilor.

Ursula Șchiopu susține ideea că : „Jocul apare ca o activitate fundamentală formativă și dominantă în copilărie, iar munca are aceleași caracteristici, din ce în ce mai pregnante, pe măsură ce se depășește copilăria, este un fel de anticameră vastă și bogat ornată a muncii.’

Astfel jocul trebuie privit drept activitate care formează, modelează inteligența, dar pe de altă parte permite să se surprindă numeroase din caracteristicile ei.

De asemenea, jocul prilejuiește o refacere energetică, o relaxare, o odihnă activă evidentă, pe când munca se realizează printr-un important consum de energie care trebuie refăcut.

Jocul copiilor poate constitui un teren important de descifrare a capacităților psihologice, inclusiv a celor intelectuale și a trăsăturilor de personalitate, a aspectelor mai importante ale sociabilității copilului. Ele pot surprinde prin modul în care se joacă.

„Jocul – consideră Ursula Șchiopu – stimulează creșterea capacității de a trăi din plin, cu pasiune, fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate, având funcția de o mare și complexă școală a vieții.”

Jocul este o activitate care îți găsește motivația și implinirea în sine însăși. Spre deosebire de munca, nu-și propune să obțină bunuri materiale sau spirituale, iar spre deosebire de învățătură nu-și propune în mod expres obținerea de noi cunostinte. Jocul este activitatea definitorie pentru copil. Cu frecvență mai mica și semnificație întrucâtva diferita, jocul este prezent și la adult.

Jocul este un proces interdisciplinar, el încurajeazã toate tipurile de inteligentã,conform teoriei inteligențelor multiplea lui H. Gardner (1983): lingvisticã,muzicalã, logico-matematicã, spatialã, corporal-chinestezicã, personalã și socialã.. Prin joc, copiii :

* învață elemente de vocabular nou numind obiectele în timpul jocului;caracteristicile acestora, relațiile dintre ele, utilizând stucturi gramaticale,dezvoltându-și abilitatea de a susține o conversație; exprimã dorinte,negociazã, împărtășesc idei, experiențe, imitã aspecte din viața cotidiană;

 * învațã muzica prin intermediul jocurilor cu text și cânt, jocurilor cu acompaniament muzical;

își formează deprinderi matematice, construiesc, numără cuburi, obiecte, le comparã, le sorteazã, le așează în spațiu;

* își dezvoltă abilități spațiale prin arte (desen, picturã, modelaj), prin jocurile de corespondențã vizuală și pe baza realizãrii de semne vizuale;

* Aleargă, se cațără, aruncã și prind mingea sau alte obiecte, sar coarda dezvoltându-și abilitãtile de tip corporal-kinestezic;

* Conștientizează propriile sentimente, gânduri;

* Rezolvă situații problematice, găsește soluții pentru probleme reale;

* Dobândește abilități sociale îndeplinind diferite roluri sociale, învață să vadă lumea din perspectiva altor persoane, folosesc limbajul adecvat negocierii și rezolvării de probleme, colaborează și acceptă propuneri, idei etc.

Normele didactice impun respectarea principiului adaptării conținuturilor învățării la particularitățile de vârsta ale celui educat. Jocul este prezent în mediul instituțional al grădiniței, dar continuă în toate mediile sociale în care se formează.

I.2. Natura jocului ca activitate fundamentală a preșcolarilor

În viața de fiecare zi a copilului, jocul ocupăun rol esențial. Prin joc, viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viața copilului de 3-7 ani același rol ca munca la adulți. Este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă. Jucându-se,copilul își satisface nevoia de activitate, de a actiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare.

Copilul se dezvoltă prin joc, își potențează funcțiile latente, punând înacțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară, pe care letraduce în fapte, le asimileazăși le complică.

Jocurile colective reprezintă rațiunea existenței unui grup de copii, forța de coeziune care îi ține laolaltă. Jocul îi apropie pe copii, generează și stabilizează sentimente de prietenie, stimulează colaborarea, scoțându-i din izolare.

Este suficient să amintim concentrarea copilului prins în joc, precum și gravitatea cu care el urmărește respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga. Copiii se joacă pentru a se juca.

La vârsta preșcolară, jocul este o realitate permanentă. Copilul de 3-6 ani se joaca în cea mai mare parte a timpului și pe măsura creșterii și dezvoltării joaca sa ia forme din ce în ce mai

complexe și mai diverse, influențând și subordonând toate celelalte acțiuni de viață, interese și preocupări. Jocul preșcolarilor obține astfel un caracter multifunțional, activitatea practică, învățarea,hrănirea sau îmbrăcarea, luând forma unei conduite ludice.

Manifestările de joc au acum un caracter dinamic. Ele evoluează și obțin caracteristici noi și forme variate și interesante. Din perspectiva pedagogică, jocul este considerat un mijloc de instruire,o forma de educație, o modalitate pedagogică-terapeutică,având astfel o varietate de semnificații de natură constructivă.

Jocul (din latinescul jocus = glumă,apropiat de ludus =amuzament,joc) ocupă locul preferat în activitatea cotidiană a copilului.A ne întreba de ce, pentru copil aproape orice activitate este joc, înseamnă a ne întreba de ce este copil.

După J. Huizinga, jocul este o acțiune specifică, încărcată de sensuri și tensiuni, întotdeauna desfășurată după regului acceptate de bunăvoie și în afara sferei utilității sau necesității materiale, însoțită de simțământe de înălțare și de încordare, de voioșie și destindere.

Jocul nu este o acțiune fără utilitate imediata, dar generatoare de distracție și reconfortare, de sentimente de plăcere și de bucurie. Datorită spontaneității, jocul reclama o îmbinare armonioasă între cerințele situației de joc și aptitudinile celor care se joacă.

Chateau spune că jocul oferă posibilitatea apariției unor potențialități care se concretizează selectiv și apare ideea că jocul este o pregătire pentru muncă. Leontiev susține că jocul este o modalitate de exprimare a vieții psihice mai ales la vârsta preșcolară de exercitare a personalității:originea jocului rezultă din decalajul dintre cerințele mediului extern și posibilitățile copilului.

Jocul este o formă de activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației, este o activitate prin care conținutul, forma și funcționalitatea sa specifică nu se confundă cu nici o altă formă de activitate instructiv-educativă, motiv pentru care nu poate fi suplinită și nici nu este în măsură să suplinească pe una din ele.

Pentru a înțelege specificul jocului ca formă de activitate instructiv-educativă, trebuie să cunoaștem și celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umană, activitate dominantă la vârsta preșcolară, factor hotărâtor în viața copilului preșcolar. Aceste sensuri indică, fie poziția jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educației.

Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, pentru că numai oamenii îl practică în adevăratul sens al cuvântului. Este una dintre variatele activități desfășurate de om, fiind în strânsă legătură cu acestea. Este determinat de celelalte activități – învățarea, munca, dar în același timp este puternic implicat în acestea. Învățarea, munca, creația, includ elemente de joc și în același timp jocul este purtătorul unor importante elemente psihologice de esență neludică ale celorlalte activități specific umane.

În procesele de interacțiune din cadrul jocului au loc procese de învățare, importante pentru dezvoltarea socială, cognitivă și psihomotorie. Jocul pleacă de la ideea că are un scop, dar este deschis modificărilor. Nivelul jocului exprimă nivelul dezvoltării psihice a copilului, dar jocul este și un stimulator principal al dezvoltării psihice, confirmând și prin acceasta locul lui fundamental în viața preșcolarului.

Jocul – activitate dominantă la vârsta preșcolară, are rol hotărâtor în evoluția copilului. La vârsta preșcolară jocul este o activitate cu caracter dominant, fapt demonstrat de modul în care polarizează asupra celorlalte activități din viața copilului, dar și de durata și ponderea sa. Aceasta idee este susținută și de rolul pe care-l are pe planul dezvoltării copilului, favorizând trecerea sa pe o treaptă superioară de dezvoltare.

Pentru copil, evidențiază J. Chateau, aproape orice activitate este joc sau, după cum afirmă Claparede “jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții…este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze”.

Activitate dominantă, fundamentală la vârsta preșcolarității, jocul reprezintă o forță cu caracter propulsor în procesul dezvoltării copilului, permițându-i acestuia să pătrundă în realitatea pe care o cunoaște activ, sporindu-ți totodată întregul potențial de care dispune.

I.3.Evoluția jocului la vârsta preșcolară

Vârsta preșcolară este o perioadă de evoluție dramatică a conduitei ludice, deoarece acum are loc o diversificare și o aprofundare a categoriilor de joc abordate, care nu se mai regăsește în nici o altă perioadă de vârstă.Noile valențe pe care jocul le primește sunt datorate, dincolo de factorul dezvoltării și maturizării psihice și fizice, de posibilitățile sporite de relaționare, de noile experiențe acumulate, de stimulii suplimentari pentru joc, toate oferite odată cu intrarea copilului în grădiniță.

Direcțiile de evoluție a activităților ludice la preșcolari sunt:

-diversificarea formelor de joc;

-evoluția elementelor strucurale ale jocului și modificarea structurii jocului în ansamblu prin apariția de noi elemente:subiectul,scopul,regulile,rolurile;

-evoluția comportamentului de relaționare pe parcursul activității ludice;

-evoluția capacității copilului de a disocia între planul real și cel imaginar pe parcursul jocului.

Repere importante cu privire la gradul de implicare socială a copilului în activitatea de joc oferă un studiu,devenit clasic în domeniu,al lui M.Parten(1932), care identifică șase tipuri de joc, din analiza cărora se poate deduce o tendință evolutivă a naturii și amplorii relaționării copiilor, deși fiecare din tipurile de joc descrise poate fi întâlnit și în paralel cu oricare din celelalte, și chiar poate deveni o constantș în conduita ludică a unor copii. Acestea sunt:

a)jocul fără implicare-copilul nu se angajează în relații interpersonale, își petrece timpul privindu-i pe ceilalți sau urmărind orice stimul care îi atrage atenția la un moment dat, desfășoară activități fără un scop bine determinat (mutarea unor obiecte, plimbarea dintr-un punct spre altul).Unii dintre copii se angajează în comportamente de autostimulare(legănarea pe scaun);

b) jocul solitar-copilul se joaca singur,cu jucării de cele mai multe ori altele decât cele utilizate de copiii din apropiere.Deși se află în proximitatea altor copii, nu face nici un demers de interacțiune cu aceștia.Uneori pare că nici nu conștientizează prezența unui alt copil ce se joacă în apropiere;

c)jocul observativ-copilul observă jocul altor copii, ocazional le vorbește sau le pune o întrebare, însa nu se implică efectiv în joc

d)jocul paralel-copilul se joacă singur, în apropierea altor copii, dar nu cu ei;deși jucăriile sale sunt identice sau asemanatoare cu a celor din apropiere, copiii nu interacționeză în joc. Uneori se privesc reciproc pentru momente scurte, însă nu cooperează, iar dacă unul din copii abandonează jocul, altul(alții)îl privește cum se îndepărtează sau chiar abandonează și el activitatea;

e)jocul asociativ-copiii se joacă unii cu alți, schimbă jucării, se angajează în activități similare, dar nu par a juca același joc.Preocuparile lor sunt mai degrabă legate de interacțiune, decât de activitatea comună: copiii nu își împart roluri, iar activitățile lor nu sunt coordonate și nu au o finalitate comună;

f)jocul cooperativ-copiii se angajează într-o formă organizată de joc, în care rolurile lor sunt clar stabilite, membrii grupului sunt conștienți de apartenența lor la grupul de joacă și cooperează pentru îndeplinirea anumitor sarcini stabilite de comun acord. Acum apar și relațiile între grupele de joc, pentru procurarea unor materiale necesare, sau pentru fuzionarea grupelor, când unul din jocuri se destramă.Relațiile care apar între copii în acest tip de joc depind de subiectul, regulile și rolurile jocului, de poziția copilului în joc (lider sau subordonat) și sunt de două categorii: relații funcționale, nemijlocite, cerute de organizarea jocului și de coordonarea lui pe parcurs și relațiile de joc, mijlocite de rolul său, tema activității ludice.

Deși în legătură cu aceasta clasificare a lui Parten se pot stabili relaționări între vârsta copilului și comportamentul se joc predominant (copiii de 2-3 ani se angajează mai des în jocul solitar și observativ, în timp ce copiii mai mari preferă jocurile asociative și cooperative),este cert faptul că primele categorii de joc continuă să apară și la preșcolarii mari, de cele mai multe ori cu alte semnificații decât cele legate de lipsa de socializare (ex.jocul observativ a noului venit înainte de intrarea efectivă în joc, jocul solitar pentru un copil concentrat pe un lucru de mare interes pentru el) și, de asemenea, forme ale jocului ce presupun interacțiune pot apărea la antepreșcolari și preșcolarii mici, cu stimulare adecvată din partea adultului.Totuși, utilizată nuanțat, aceasta scală a evoluției comportamentului interactiv în joc constituie pentru practica educațională un reper pentru identificarea eventualelor probleme de relaționare ale copiilor.

Conturarea scopului în cadrul jocului este una din trăsăturile specifice vârstei preșcolare, care cunoaște și ea o evoluție pe parcursul acestei perioade. Astfel,copii în de 3-4 ani nu își propun un scop al jocului.Conduitele de joc își găsesc implinire în ele însele.Ulterior scopurile sunt implicite, latente sau se concretizează pe parcursul jocului. Așa se explică în acest interval de vârstă instabilitatea asupra unui obiect de joc și lipsa de coordonare a acțiunilor de joc în vederea atingerii unei finalități.Copiii de 5-6 ani devin treptat capabili să prefigureze o finalitate a jocului și chiar să stabilescă un plan în vederea atingerii acestuia, ceea ce implică stabilirea anumitor convenții de joc, a unui demers coerent al activității ludice.Interesul pentru rezultatul final al jocului crește treptat și de aceea, punerea de acord a acțiunilor și adaptarea convențiilor prestabilite se face și pe parcursul activității, în vederea finalizării temei propuse.

Tema și subiectul sunt componente principale ale jocului, a căror caracteristici evoluează pe parcursul preșcolarității.Tema este ideea centrală a jocului, preluată din sfera realului, în jurul căreia se organizeaza subiectul, adică o anumită ordine a acșiunilor ludice.În analiza evoluției temei jocului la preșcolari, sunt de interes următoarele variabile: sfera de proveniență a temei, frecvența temei în raport cu vârsta, sexul, mediul cultural și diversitatea temelor abordate.În plus față de acești factori, în evoluția subiectului variază calitatea integrării acțiunilor izolate într-o succesiune coerentă.

Astfel, în jocurile copiilor de 3-4 ani se reflectă impresii puternice din viața cotidiană, sursa predilectă de selecție a temelor fiind mediul familial și al grădiniței.Temele reflecta acțiuni izolate (ex.merg cu mașina), subiectul prezentând în general acțiuni în care nu se creează o legatură firească.

Acțiunile de joc redau cu relativă acuratețe situații reale, contribuția copilului la nuanțarea situației de joc fiind minimă.În această perioadă, diferențierea pe sexe a preocupărilor de joc este încă puțin ilustrată.

În partea a doua a perioadei preșcolare, pe măsura dezvoltării psihofizice generale, a creșterii preocupării pentru scopul și rezultatul final al jocului, și a dezvoltarii capacității de relaționare, temele de joc reflectă acțiuni complexe și de mai mare întindere în timp,ce nu țin doar de experiența directă trăită, ci și de impresii și sugestii oferite de programele TV, relatările celorlalți sau lecturi ascultate.Desfășurarea jocului poate integra mai multe teme care contribuie la lărgirea și sporirea complexității jocului.

Interesantă este evoluția privind conștientizarea temei jocului de către copilul preșcolar, care integrează următoarele etape:

-denumirea jocului după numele jucăriei (cu păpușa);

-denumirea jocului după acțiunile propriu-zise(îmbrac păpușa);

-denumirea jocului prin rolul pe care copilul îl joacă (de-a mama), în grupele mari este evidentă detașarea rolului de temă, aceasta din urmă fiind indicată prin locul în care este plasată acțiunea (de-a școala) sau prin finalitatea jocului (construim un castel).O astfel de denumire a jocului indică evoluția spre activități ludice care integrează mai multe roluri cu atribuții sincronizate, în vederea atingerii finalității propuse.

Rolul este, deci un element important în constituirea subiectului jocului.În joc, rolul reprezintă un ansamblu structurat de conduite ludice, care redau: un status-rol social sau profesional(de-a medicul), un set de acțiuni care contribuie la realizarea finalității jocului sau, mai rar, caracteristicile unui obiect important în economia jocului(fântâna, ușa).

Evoluția jocului preșcolarilor în privința rolurilor pe care le integrează, se reflectă atât în planul calitativ, al numărului de roluri în cadrul jocului și al creșterii stabilității copilului în performarea unui anumit rol, cât și în planul cantitativ, al îmbogățirii conținutului rolului, al transformării unor roluri mai puțin atrăgătoare în roluri mai interesante prin asumarea din proprie inițiativă de către copil a unor atribuții sau conduite suplimentare.Astfel, pentru copiii de grupa mică jocul cu roluri nu este dominant.Rolulile sunt puține, de cele mai multe ori singulare într-o activitate ludică.Sunt preferate rolurile active, principale, bogate în conținut și atribute, însă treptat copiii de 4-5 ani acceptă și roluri cu sarcini mai monotone, pe care uneori reușesc, prin inițiative personale, să le facă mai interesante. În jocul preșcolarilor mari, alegerea rolurilor nu se mai face în mod individual, ci ea este subordonată finalității jocului sau unor convenții stabilite de comun acord.

În perioada finală a preșcolarității, odată cu evoluția generală a jocului, un fapt interesant este distribuția de roluri și responsabilități în grupul de joacă, nu doar la începerea sau pe parcursul jocului, ci și în perioada de pregătire a sa, care uneori presupune adaptarea sau confecționarea de jucării sau amenajarea spațiului de joacă.

În evoluția jocului la preșcolari, un element specific este și apariția regulilor și evoluția manierei de raportare a preșcolarului la reglementările interne sau externe care organizează și delimitează activitățile de joc. Preocuparea pentru regulile jocului și pentru stabilirea de noi reguli pentru activitățile ludice în desfășurare este una ce apare pe parcursul preșcolarității, după 4 ani, când copiii devin preocupați pentru concordanța cu realitatea transpusă în joc a acțiunilor ludice și a succesiunii acestora și pentru desfășurea jocului în ordine, fără manifestații precum: acapararea jucăriilor sau rolurilor de către un singur participant sau nerespectarea convențiilor de joc .

I.4. FUNCȚIILE JOCULUI

Ca școală a vieții sociale, jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorința copilului de a avea un rol, de a îndeplini o funcție, de a avea o poziție în grup, de a se afirma și de a-și face datoria.

În concepția lui J. Piaget, expusă în lucrarea ‚’’Psihologia copilului’’, jocul are funcția de a realiza adaptarea copilului la realitate. Jocul este formativ și informativ și îndeplinește o importantă funcție de socializare. Jocul reprezintă cadru și mijloc pentru formarea și dezvoltarea sociabilității. Dacă la început se joacă singur, treptat copilul se simte atras de jucăria colegului, apoi el însuși reproduce, învață, respectă,creazã reguli de comportare. În jocul cu ceilalți și mai ales în jocul cu reguli, asimilează la propriul eu relățiile interpersonale și se acomodează acestor relății, își însușește norme care vor deveni reper intern pentru comportamentul social.Prin satisfacerea dorințelor și nevoilor (de cunoaștere, de afecțiune, de comunicare, de autoexprimare) care l-au declanșat și susținut energetic, prin stările de satisfacție, plăcere, bucurie individuală și colectivă pe care le generează, jocul contribuie la realizarea echilibrului emoțional și psihic

J. Piaget stabilește următoarele funcții ale jocului:

1.funcția de adaptare realizată pe cele două coordonate: asimilarea realului la „eu” și acomodarea, transformarea „eu-lui” în funcție de modelele exterioare;

2.funcția catharctică, de descărcare energetică și rezolvare a conflictelor;

3.funcția de socializare, constând în acomodarea copilului la ceilalți, asimilarea relațiilor cu cei din jur la propriul „eu”;

4.funcția de extindere a „eu-lui”, de satisfacere a multiplelor trebuințe ale copilului, de la trebuințele cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a potențialului de care dispune, de la trebuințele perceptive și motorii la cele de autoexprimare în plan comportamental.

Psihologul Ursula Șchiopu în lucrarea „Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor” stabilește funcțiile jocului precizând că acestea se pot grupa în funcții esențiale, secundare și marginale.

Funcțiile esențiale ale jocului sunt următoarele:

1.funcția de cunoaștere care se exprimă în asimilarea practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții;

2.funcția formativ-educativă exprimată în faptul că jocul constituie o școală a energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației. Jocul educă atenția, abilitățile și capacitățile fizice, trăsăturile de caracter (perseverența, promptitudinea, spiritul de ordine), trăsături legate de atitudinea față de colectiv (corectitudinea, spiritul de competiție, de dreptate, sociabilitatea, ș.a), modelează dimensiunile etice ale conduitei.

3.funcția de exercitare complexă, stimulativă a mișcărilor (pusă în evidență mai ales de Gross și Carr) concretizată în contribuția activă pe care jocul o are la creșterea și dezvoltarea complexă. Aceasta apare ca funcție principală în jocurile de mișcare, jocurile sportive, de competiție și ca funcție secundară în jocurile simple de mânuire, proprii copiilor mici. În perioada copilăriei și tinereții este o funcție principală, devenind ulterior marginală.

Printre funcțiile secundare ale jocului se înscriu următoarele:

4.funcția de echilibru și tonificare prin caracterul activ și compensator pe care-l întreține jocul față de activitățile cu caracter tensional;

5.funcția catharctică și proiectivă;

6.funcția distractivă.

Ca funcție marginală este precizată funcția terapeutică ce se manifestă cu succes în cazuri maladive(copii care nu stiu să se joace), se constituie pe seama proprietătilor  proiective ale jocului, precum si pe funcția de integrare în rol prin transfigurarea trăsăturilor de personalitate individuală si a comutãrii lor în trãsãturile personajelor substituite în joc.

Funcția terapeutic-compensatorie devine funcția principalã în procesul de terapie complexă recuperatorie integral la diferitele categorii de copiii cu retard intelectual sau cu deficiențe senzoriale. De asemenea, jocul poate dezvolta forme anormale sau poate fi întârziat în cazul copiilor care au perturbãri emoționale sau tulburãri de comportament. În aceste situații, intervenția specialiștilor pentru crearea unor programe structurate de dezvoltare și sustinere a jocului este imperios necesarã.

Prin joc, copilul își însușeste numeroase cunoștințe cu privire la varietatea conduitei umane, la profesiuni și activități, stimulează creșterea capacității de a trăi din plin cu pasiune fiecare moment. Jocul, în ansamblu, este un bun prilej de pregătire psihologică a copiilor, necesară integrării lor în viața socială complexă. Prin joc, copilul îți exprimă dorințele, nevoile, temperamentul, nivelul de dezvoltare psihică.Jocul este o activitate specific umană, fiind una dintre variatele activități ale oamenilor în strânsă interdependență cu acestea, fiind determinat de celelalte activități și determinându-le pe toate acestea, învățarea, munca și creația neputându-se realiza în afara jocului, după cum acesta nu ar putea exista fără a fi purtătorul principalelor elemente psihologice de esență neludică ale oricărei ocupații specific umane.

Ed. Claparede clasifică funcțiile jocului în două categorii:

funcție cardinală sau principală – aceea de a-i permie individului să-și realizeze eul

funcții secundare:

○ funcția de divertisment (în joc apar elemente pe care copilul nu legăsește în mediu, se înlătură rutina și plictiseala);

○ funcția de recreere, relaxare (jocul obosețte mai puțin decât învățarea, munca sau creația);

○ funcția de agent de manifestare socială (copilul își manifestă nevoia de a fi împreună cu ceilalți);

○ funcția de agent de transmitere a ideilor, a experienței (jocul devine un vehicol pentru perpetuarea credințelor, tradițiilor, ritualurilor, un instrument de educație populară).

Funcția principală a jocului o reprezintă, din perspectiva lui Ed. Claparede, manifestarea personalității prin unica activitate posibilă, deoarece copilul nu este dezvoltat suficient pentru a se putea exprima prin celelalte tipuri de activități psihice. Autorul afirmă că jocul devine astfel un fenomen de derivare, curentul dorințelor noastre, al intereselor care alcătuiesc eul nostru și care caută o ieșire în ficțiune prin joc, atunci când realitatea nu îi oferã cãi suficiente de manifestare´.

imaginii de sine, lucru facilitat tocmai de ocaziile,oferite de joc, de analiza a sinelui din perspective variate.

Jocul a fost, este si va fi o prezentã permanentã în viata oamenilor, o realitatecare a depãsit de mult granitele de vârstã. Jocul este un fenomen de culturã si civilizatie multidimensional..

I.5. CLASIFICAREA JOCURILOR

Clasificarea jocurilor a constituit și constituie în continuare o preocupare pentru mulți specialiști, cu toate acestea, nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată, date fiind perspectiva din care au fost investigate și criteriile diferite care au stat la baza diferențierii jocurilor. S-a operat, astfel, cu criterii multiple de clasificare, cum ar fi: conținutul, forma, sarcina urmărită cu prioritate, materialele folosite, ș.a.

Ordonându-și clasificarea dupã criteriul funcților ce le îndeplinesc, Ed.Claparede clasificã jocurile în douã mari categorii:

A.Jocuri care exerseazã funcți generale; 

B.Jocuri care exerseazã funcți speciale

În prima categorie, Ed. Claparede enumerã:

-Jocuri senzoriale (cu trâmbit, fluiere, desene cu degetele, de exersare a vãzului, a auzului, a gustului, a mirosului);

-Jocuri motrice (cu mingea, cu coarda de gimnasticã etc);

  -Jocuri psihice, care sunt de trei feluri :

intelectuale (lotto, domino, asociați verbale, ghicitori);

afective (cele ce antreneazã emoți, precum satisfacție ca cele de tip farsã,emoți estetice ca în picturã);

motrice (exerseazã agilitatea, forța, coordonarea).

În a doua categorie, autorul enumerã jocurile care exerseazã funcți speciale

-De-a lupta;

-De-a vânãtoarea;

-Sociale (de-a plimbarea);

-Familiale (de-a mama);

-De imitate (adaptarea unor roluri, imitarea unor activitãți sociale)

În lucrarea „Probleme ale adaptării școlare – ghid pentru perfecționarea activității educatoarelor și învățătorilor”, autoarea, Elvira Crețu realizează următoarea clasificare a jocurilor:

jocuri în care sunt solicitate funcțiile psihofiziologice (senzoriale, motorii, intelectuale);

jocuri tehnice (productive) care solicită fondul de reprezentări, memoria, motricitatea și care dezvăluie medii de viață (agricole, industriale, meșteșugărești, școala);

jocuri care exersează relațiile sociale (de familie, de grup școlar);

jocuri artistice (desen, muzică, arte plastice, ș.a.)

J. Piaget abordează evoluția jocului la copil și realizează o interesantă clasificare a jocurilor, concludentă pentru buna înțelegere a funcțiilor sale:

jocul exercițiu – forma cea mai elementară a jocului, prezentă în etapa inteligenței senzorio-motorii și constă în repetarea unei activități însușite anterior pe alte căi pentru plăcerea activității;

jocul simbolic (de imaginație) îndeplinește în cea mai mare măsură funcția de adaptare. Permite asimilarea realului la „eu-l” copilului fără constrângeri și sancțiuni, asigură retrăirea unor realități transformate după propriile trebuințe;

jocul cu reguli apare în stadiul gândirii preoperatorii (2-7 ani). Are un rol deosebit în socializarea copilului, deoarece realizează înțelegerea reciprocă prin intermediul cuvântului și disciplinei;

jocul de construcție care se dezvoltă pe baza jocului simbolic după vârsta de 5-6 ani. Jocurile de construcție apar ca jocuri integrate în simbolismul ludic pentru ca mai târziu să devină autentice adaptări, rezolvări de probleme, creații inteligente

Conform lui Piaget, tipul de joc al copilului se manifestã în strânsã legaturã cu stadiul dezvoltãrii sale cognitive.Astfel, pânã la 2 ani, jocurile manipulative (de explorare și manipulare a obiectleor sunt cele dominate, de la 2 la 7 ani, jocul simbolic este cel corespunzãtor stadiului preoperațial al gândirii, iar de la 7 la 12 ani și mai departe, sunt jocurile cu reguli, corespunzãtoare etapei operațiilor concrete.Dacă jocurile practice și manipulative sunt specifice copiilor pânã la 3 ani,dupã aceastã vârstã apar jocurile simbolice.

Douã categorii mari de jocuri se diferențiazã în funcție de inițiatorul jocului:

Jocul liber-este tipul de joc pe care copilul îl utilizeazã tot timpul pe parcursul zilei, îmbrãcând diferite forme. Fie cã manipuleazã obiecte, încercând diferite mișcãri și experimente, fie cã realizeazã anumite acțiuni pentru a obține satisfacție (parcheazã mașini, construiește cazemate, rostogolește cãtre o anumitã destinație un obiect, leagã obiecte între ele pentru a obține un șir pe care apoi îl deplaseazã trãgându-l dupã el etc), toate acestea copilul le realizeazã jucãndu-se. Nu sunt sarcini impuse de nimeni, îi fac plãcere și astfel învațã despre lucruri, despre efectele acțiunii sale asupra obiectelor și, totodatã despre el, ce poate și ce nu poate încã sã facã.Educatoarea sau adultul trebuie sã-i acorde timp copilului pentru acest tip fundamental de joc, specific învãțãrii în copilãria timpurie. Este natural și de aceea are un impact puternic asupra dezvoltãrii copilului în toate domeniile de dezvoltare.Jocurile libere sunt jocurile alese, propuse, inițiate de copil, fãrã intervenția adultului. El singur își alege locul, jucãriile și tipul de joc pe care îl dorește. Jocul liber oferã educatoarei șansa de a cunoaște cât mai bine copilul, fiind momentul încare copilul utilizeazã cunoștințele, deprinderile, experiențele dobândite anterior în contexte în care el se simte liber sã se exprime. Limbajul si acțiunile copilului în jocul liber vorbesc despre modul în care el percepe lumea din jurul lui. De exemplu,dacã îl observãm cum se joacã cu o mașinuțã, vom vedea ce lucruri știe despre mașini, ce scenarii inventeazã inspirate din viața realã, în care apar personaje,evenimente, acțiuni așa cum le-a perceput el, putem observa tipurile de raporturi pe care le stabilește între personaje, precum și limbajul utilizat. Sau dacã se joacã un joc simbolic, de tipul ,De-a ….´, vom vedea cum copilul transpune în joc experiențe proprii, fie ca spectator´ al evenimentelor din jurul lui, fie ca personaj principal.Jocul simbolic permite copilului totodatã, sã transpunã în realitatea´ lui, dorințe, gânduri, frustrãri, în satisfacții, bucurii din viața lui, care sunt pline de semnificație, pentru cã nu existã cenzurã în exprimarea sa în timpul jocului liber indiferent ce tipde joc e (simbolic, de manipulare, de construcții, etc.)

Jocul didactic- este initiat numai de cãtre adult, scopul fiind acela de a urmãri atingerea unor obiecte educaționale. Elementele joc se împletesc cu învãțarea, reprezintã o formã utilizatã în activitatea educativã din grădinițã.O serie de obiective propuse în cadrul proiectelor tematice se rezolvã prin aceastã formã de organizare și desfãșurare a actului educativ.

Jocurile didactice pot fi: 

senzoriale, de ghicire, de recunoaștere a unui obiect cu ajutorul simțurilor:’’Ghici ce ai gustat!’’; ‘’Spune cum este!’’; ‘’Ce pot spune despre?’’;

jocuri de analizã perceptivã vizualã, de reconstituire de imagini din bucãțele:’’Lotto flori, fructe, pãsãri, animale’’; ‘’Din jumãtate-întreg’’; ³’’Jocul umbrelor’’;

jocuri logice de comparare a obiectelor dupã criterii date și de analizã, descriere, clasificare: ‘’Mare-mic’’; ‘’Gãsește locul potrivit!’’;

jocuri gramaticale: ‘’Eu spun una, tu spui multe’’(singular-plural); ‘’Spune al cui este?´(folosirea corectã a genitivului); ‘’Cui trimit scrisoare?’’(folosirea corectã a dativului); ‘’Unde a zburat rândunica?’’(pozitii spațiale) etc.

Atât jocurile libere, cât și cele didactice, în funcție de deprinderile, capacitãțile pe care le dezvoltã, prin forma intrinsecã a jocului (tipul de activitate de bazã a jocului) pot fi:

Jocuri de manipulare-antreneazã musculatura finã, capacitãtile de coordonare ale mișcãrilor, controlul lor, precum și coordonarea oculo-motorie. Prin manipularea obiectelor din mediul ce-l înconjoarã, copilul începe sã controleze posibilitãțile de cunoaștere, de a schimba și stãpâni realitatea. Un aspect foarte important este câștigarea independenței de acțiune și autocontrol. De exemplu, manipulând piesele jocurilor existente în centrele ‘’Joc de masã’’ sau ‘’Științe’’, copiii își dezvoltã: ordonarea ochi-mânã, musculatura finã, capacitatea de descriminare vizualã, deprinderi de îmbinare, triere, așezare în ordine, clasificare, numãrare, punere în corespondențã, percepțiile de culoare, mãrime, formã, sentimentul de bucurie la realizarea unor sarcini, capacitatea de a rezolva probleme.Dimensiunea în învãtarea copilului stã la vârstele timpurii, cât și pentru dezvoltarea ulterioarã..

Jocul simbolic-copilul utilizeazã mediul pentru a pune în scenã realitatea asa cum o percepe el, interpreteazã roluri, personaje reale sau imaginare. Aici este posibil ca Fãt-Frumos sã plece cu racheta la palatul zânelor, Scufita-Rosie sã meargã la bunicuța împreunã cu prietenii ei piticii. Copilul trebuie încurajat sã gãseascã soluții noi pentru personajele sale, sã gândeascã asupra unor conexiuni între evenimente sã motiveze cu argumente proprii acțiunii sale. Un aspect semnificativ al cunoașterii la vârstele preșcolaritãții este dezvoltarea jocului simbolic în timp ce își construiesc reprezentãri sofisticate asupra lumii, dar  pentru aceasta au nevoie de oportunitãți de joc. Reprezentãrile simbolice reprezintã precursorul cititului atât cât literele simbolizeazã sunetele. Relația dintre joc și învãțarea literelor poate fi inițiatã de copii în jocurile spontane, ori de adult, atunci când ajutã copiii sã scrie poveștile create în cadrul jocului. Prin jocul simbolic (deseori imitativ) e pusã în mișcare fantezia copilului care dã lucrurilor și ființelor însușiri pe care nu le au în realitate. Fiecare obiect în jocul copilului capãtã o importanșã, dar fațã de acesta el ia atitudine realã fațã de fiecare.Fetița se joacã cu păpușa, o îngrijește când este bolnavã, o îmbracã, o culcã, îi dã de mâncare, dacã se comportã frumos o mângâie, dar o și ceartã dacã nu vorbește frumos. Fetița în jocul sãu, imitã grija mamei pentru copii. Jocul imitativ îl ajutã pe copil în învãțarea de a accepta și de a trãi dupã anumite reguli și norme, de a lucra prin cooperare cu alții, pentru schimbarea acestor reguli pentru binele grupului.Aceste jocuri au subiecte alese din viața cotidianã prin asumarea unor roluri, copiii pot desfãșura jocuri care sunt încadrate în jocuri cu subiect din viața cotidianã.

În desfãșurarea jocurilor simbolice sunt avute în vedere urmãtoarele aspecte

-crearea unor legãturi între continutul jocurilor simbolice și conținutul activitãților care se desfãșoarã (poate fi un joc care valorificã unele conținuturi, deprinderi care au fost achiziționate, exersate în cadrul unui proiect, a unei activitãți tematice)

-asigurarea unui climat favorabil consolidãrii/extinderii prin jocul simbolic a conținutului activitãții tematice sau a proiectului

-încurajarea copiilor pentru asumarea unor roluri cât mai diverse.

Educatoarea poate interveni în organizarea și desfășurarea acestor jocuri prin: 

* Interpretarea unui rol mai complex (în interpretarea acestui rol, acțiunile educatoarei reprezintã un model pe care copiii îl preiau cu toate aspectele lui, inclusiv dialogul).

* Îmbogãțirea unui joc, prin demonstrarea unei noi acțiuni (vine în vizitã aducând flori și ciocolatã, respectã reguli civilizate de comportare) sau extinderea conținutului jocului, propunerea de situații problematice cãrora copilul în timpul jocului trebuie sã le gãseascã soluții).

* Corectarea lui prin sugestii verbale, întrebãri, explicații, indicații, aprecieri,dezaprobãri.Importantã este pãstrarea plãcerii jocului .

Jocul de rol/dramatizarea-presupune o pregãtire prealabilã și anume, transformarea subiectului, care trebuie bine cunoscut de cãtre toți partenerii, înțeles și redat cu fidelitate.

Jocul-dramatizare are ca sursã tematicã lumea mijlocitã a poveștii, basmului,filmului, teatrului, dar și realitatea cotidianã. În cadrul acestor jocuri copiii au intervenție personalã. În ceea ce privește interpretarea rolurilor asumate și modalitãțile de înscenare a conțiutului din lipsa posibilității de discernãmânt și de asimilare diferențiatã, copilul mic îmbinã elementele fantastice cu cele luate din viața cotidianã. De pildã, ’’prințul’’ vine cãlare pe cal (pe un bãt) și are la brâu o ‚’’sabie’’ (o bucatã de scândură, legatã cu o sforicicã).În jocurile colective cu subiecte din basme și povești, în cele inițiate de copiii de 6/7 ani, se stabilesc relații complexe și are loc un schimb viu și continuu de pãreri, fiecare fiind în același timp și interpret și regizor.

În cadrul acestor jocuri, preocupãrile copiilor se îndreaptã spre ținuta vestimentarã căreia simt nevoia sã-i adauge detalii de natura sã le sublinieze identitatea împrumutatã și cãtre procurarea unor obiecte care le permită sã acționeze conform rolului asumat. Pe ultimul plan stã grija pentru ‘’decor’’.La baza încadrãrii acestor jocuri stau:

observarea copiilor în timpul jocului;

posibilitãțile psiho-fizice ale copiilor;

încadrarea educatoarei în joc.

stimularea jocului din exterior;

impulsionarea și dezvoltarea jocurilor prin: repovestiri, conversația cu caracter  pregãtitor, analiza jocului, stimularea lui prin intermediul unor materiale noi;

îndrumarea jocului din exterior.

Jocul cu reguli-sunt jocurile cu reguli formulate fie de cãtre copii sau de cãtre adulți. În general sunt jocuri care aratã prin ce modalitãți poti sã câștigi (au la bazã întrecerea precum și jocurile de echipã), jocuri inventate de copii, jocurile sportive, jocurile diactice.La vârsta preșcolarã, jocurile cu reguli inventate de copii sunt cel mai des întâlnite, treptat spre finalul preșcolaritãtii, la 7 ani, apãrând și jocurile cu reguli impuse, care devin foarte populare în școlaritatea mică, ele bazându-se pe competiție, pe mãsura în care copilul demonstreazã o mai mare performanțã în aplicarea unor cunostințe, capacitãți, abilitãți. Copiii însã pot simplifica sau complica aceste reguli, în funcție de interesul manifestat, de experiența de viațã, de context.În jocurile ‘’Șoarecele și pisica’’, ‘’De-a v-ați ascunselea’’, ‘’Batistuța’’, pe lângã bucuria participãrii, implicarea afectivã, dorința de a câștiga, are loc socializarea,incluziunea, fiind jocuri de grup. Copiii sunt puși în situația de a respecta regula, de a acționa doar atunci când sunt nominalizați, de a alege un partener, de a se întrece cu el, de a se bucura de reușitã sau de a accepta esecul..

Jocul de construcții-reprezintã activitatea prin care copilul exerseazã multe deprinderi și capacitãți care contribuie îndeosebi la dezvoltarea sa cognitivã și a musculaturii fine. Prin construcție, copilul sorteazã, grupeazã, asociazã, realizeazã corespondența, stabilește raporturi între obiecte (de mãrime, de lungime, de greutate, de volum, relații, forme), îngrãdirea spațiului, separarea, acoperirea lui.Copilul construiește cu cele mai diferite materiale din naturã: piatrã, nuiele,zãpadã, lemn, lut, bucãți de caramidã, cuburi de lemn. Numim joc de construcție, arhitectura creatã de copil, adicã munca lui cu materiale de construcții. În dezvoltarea unei construcții de cãtre copii deosebim urmãtoarele stadii:

procesul de examinare și combinare a formelor;

creația tematicã;

construcția conștientã a formei;

construcțiile întâi sunt pe verticalã, apoi se extind pe orizontalã.În cadrul jocurilor de construcții, copiii, lucrând, stabilesc relații cauzale între obiecte, respectã reguli, dau frâu imaginației, apreciazã cantitativ materialele utilizate, se joacã cu alternanțe de forme, culoare. Exemple de jocuri de construcție:’’Blocul în care locuiesc’’, ‘’Satul copiilor’’ ‘’Ograda animalelor’’, etc.

Jocurile de construcții sunt foarte importante pentru dezvoltarea cognitivã a copilului în perioada copilariei. De aceea trebuie sã beneficieze de materiale corespunzãtoare pentru a-și exersa operațiile cognitive implicate în jocurile de construcție.

Jocurile dinamice/ de mișcare-au la bazã acțiuni motrice mai simple sau mai complexe, dirijate de anumite reguli prin care se consolideazã deprinderile motrice de bazã (mers, alergarea, prinderea, săritura, cãțararea, echilibrul), se dezvoltã calitãțile motrice (viteza, forța, rezistența) și stãri emotțonale pozitive.

În selectarea și practicarea jocurilor dinamice se au în vedere particularitãțile de vârstã: tipul exerciților incluse în jocuri, durata lor, exigența fatțã de executare, numãrul regulilor va fi în dependențã directã cu vârsta copiilor.Pentru a evita excesul, suprasolicitarea, oboseala, extenuarea fizicã, pe lângã o bunã dozare a timpului de joc dinamic, este necesarã și alternarea acestuia cu jocuri liniștitoare.

O atenție deosebitã sã acordãm copiilor timizi, fricoși, apatici sau instabili, respectându-le ritmul propriu și particularitãțile individuale . Jocurile dinamice se pot organiza și în aer liber, în funcție de anotimp, și în salã, cu sau fãrã obiecte, aparate. Ele mobilizeazã întreaga grupã de copii, educã atitudini, comportamente, dezvoltã stãri emoționale, sentimentul de apartenențã la grupã, spirit de cooperare, sentimentul de altruism, prietenie .

Alte clasificãri ale jocurilor au fost realizate în funcție de alte criterii:

-caracterul de complexitate;

-numãrul partenerilor;

-locul de desfãșurare;

-anotimpul în care se desfãșoarã;

-natura activitãților antrenate etc.

Deci, clasificarea realizatã de Jean Piaget are la bazã criterii psihologice și urmãrește o direcție evolutivã.

O altã clasificare a jocurilor ar fi în funcție de natura și amploarea implicãrii sociale a copiilor (Mildren Parten,1932), acestea ar fi :

jocul de neimplicare(fãrã ocupație)-copiii își petrec timpul privindu-i pe ceilalți, plimbându-se în jurul lor sau angajându-se în activitãți fãrã scop bine determinat (mutarea unui scaun, aranjarea hainelor proprii, plimbarea de ici-colo a unor obiecte);

jocul solitar-copiii se joacã singuri, recurg la diferite jucarii dar nu fac nici un demers de a se apropia de ceilalți copii sau de a vorbi cu aceștia;

jocul spectator(pasiv)-copilul privește alți copii jucându-se, ocazional le mai pune câte o întrebare, nu se implicã în jocul celorlalți. Diferența între acest tip de joc și cel fãrã ocupație este ca în acest caz copilul este implicat în ceea ce se întâmplã și vorbește de la distanțã cu participanții;

jocul paralel-copilul se joacã independent lângã alți copii, dar nu cu ei; deși se joacã foarte aproape unul de celălat și cu jucãrii asemanatoare, ei nu interacționeazã.Își pot arunca priviri reciproce, dar nu vorbesc și nu coopereazã. Dacã unul dintre copii pleacã, celãlalt îl poate privi cum se îndeparteazã sau chiar își abandoneazã activitatea;

jocul asociativ-copiii interacționeazã, își împart materialele, dar ei nu par a se juca același joc. În acest caz ei devin mai explicit sociabili. Se angajeazã într-o activitate comunã, vorbesc unul cu celalalt, dar nu își împart roluri. O serie de interacțiuni și conversații au loc, dar le lipsește coordonarea;

jocul cooperativ-copiii se joacã împreunã, se ajutã unul pe celalalt. De obicei fiecare își asumă responsabilitãți diferite și deseori cred despre ei cã aparțin aceluiași grup.

O clasificare a jocurilor realizează și A.N. Leontiev, stabilind următoarele tipuri:

jocurile cu rol în care prim plan apare rolul asumat de copil, care reprezintă de fapt o funcție socială generalizată a adultului;

jocurile cu rol și subiect în care copilul își asumă o funcție socială anume pe care o realizează prin acțiunile sale;

jocurile cu reguli care apar mai târziu, în cadrul lor copilul subordoneazăunei ordini fixe și raporturi între participanți, includ o anumită sarcină, au un mare rol în structurarea personalității și în socializarea copilului;

jocurile de tranziție spre activitatea de învățare („jocurile de graniță”). Din această categorie fac parte: jocurile distractive, dramatizările, jocurile sportive, jocurile didactice. Acestea pregătesc învățarea, încep să substituie procesul de joc cu învățarea.

Atractivitatea și eficiența jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcinã educativã acceptabilã de cãtre copii, nici prea grea nici prea ușoarã,cu reguli atragãtoare.

Capitolul II. JOCUL DIDACTIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINIȚĂ

II.1. Conceptul de joc didactic

          Jocul didactic reprezintă „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare”. 

         Termenul „didactic” asociat jocului accentuează componența instructivă a activității și evidențiază că acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură informativă și formativă specifice procesului de învățământ.

Jocul didactic este o forma specifică ce permite realizarea cu eficiență a instruirii, având funcții diferite pe nivele de vârstă și pe continuțuri tematice. La primul nivel rolul sau este de a exersa capacitățile de identificare și satisface cel mai bine tendința spre acțiune specifică vârstei. El asigură efectuarea în mod independent a unor acțiuni cu obiectele, stimulând descoperirea prin efort direct a unor proprietăți obiectuale, care valorificate și îmbogățite vor conduce treptat spre însușirea unor noi cunoștințe. La cel de-al doilea nivel preșcolar, jocul didactic dobândește o nouă funcție, cea de consolidare și verificare a cunoștințelor, a deprinderilor și priceperilor formate, constituind un mijloc de evaluare pentru educatoare. Fața de alte jocuri, jocurile didactice trebuie bine pregătite de educatoare, prin studierea temeinica a conținuturilor, fixarea clară a scopurilor, metodelor, procedeelor și mijloacelor alese a fi utilizate, astfel ca participarea efectivă și afectivă a ei și a copiilor să confere reușita deplină a jocului. De o importanță deosebită sunt elementele de joc, mobiluri ce stârnesc interesul, curiozitatea copiilor, declanșând „mecanismul” de asimilare de cunoșințe (surpriza) sau care antrenează procesele psihice (ghicirea), sau altele mențin trează curiozitatea, stimulând voința și spiritul competitiv (întrecerea), iar altele satisfac nevoia de mișcare a copilului plin de energie. Orice joc didactic trebuie să conțină aceste elemente de joc în cadrul fiecărei secvențe didactice.

Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc.

Această îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalității celor antrenați în joc.

Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice.

Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de personalitate, ș.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice educației morale, estetice.

Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evoluează și se îmbogățesc cunoștințele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite.

Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:

scopul jocului

conținutul jocului

sarcina didactică

regulile jocului

elementele de joc

Scopul jocului – reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative.

Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.

Conținutul jocului – include totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare. Conținutul poate fi extrem de divers: cunoștințe despre plante, animale, anotimpuri, viața și activitatea oamenilor, cunoștințe matematice, istorice, geografice, conținutul unor basme, povești, ș.a.

Conținutul jocului trebuie să fie bine dozat, în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor, să fie accesibil și atractiv.

Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma unui obiectiv operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să efectueze. De asemenea se recomandă ca sarcina didactică să nu solicite doar sau în primul rând, procese

numerice, ci să implice în rezolvarea sa și gândirea (operațiile acesteia), imaginația, creativitatea copiilor.

Sarcina didactică trebuie să fie în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului, accesibilă și, în același timp, să fie atractivă.

Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre aceasta și acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice.

Sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții la joc și reglementează conduita și acțiunile acestora în funcție de structura particulară a jocului didactic.

Regulile jocului prezintă o mare varietate:

-indică acțiunile de joc;

-precizează ordinea, succesiunea acestora;

-reglementează acțiunile dintre copii;

-stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.

Cu cât regulile sunt mai precise și mai bine însușite, cu atât sarcinile didactice ușor de realizat, iar jocul este mai interesant și mai distractiv.

Regulile trebuie să fie simple, ușor de reținut prin formulare și posibil de respectat de către toți copiii, accesibile.

Elementele de joc – includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută, atractivă, distractivă activității desfășurate.

Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare, întrecere individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise, ș.a.

Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de cele folosite în activitățile anterioare, în caz contrar existând riscul ca acestea să nu mai prezinte atractivitate pentru copii, esența jocului fiind, în acest caz, compromisă.

Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conținutului, variate și atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul apropiat, familiar copiilor (planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc).

Atractivitatea și eficiența jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină educativă acceptabilă de către copii, nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc pe copii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.

II.2. Clasificarea jocurilor didactice

Clasificarea jocurilor a preocupat pe mulți specialiști, dar nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată, datorită abordărilor deosebite ale activității copilului.

Prima încercare de clasificare a jocurilor didactice a avut-o psihologul J. Piaget, care a pus la baza clasificării trei structuri în funcție de evoluția jocului: exercițiul, simbolul și regula. Astfel, jocurile pot fi clasificate după mai multe criterii: după scop, după conținut și după sarcina didactică prioritară.

După scopul educațional urmărit:

jocuri de mișcare (jocuri motrice) – care urmăresc dezvoltarea calităților,

priceperilor și deprinderilor motrice

jocuri ce vizează dezvoltarea psihică – acestea se pot clasifica în:

jocuri senzoriale ce vizează, în principal dezvoltarea sensibilității. Se pot
organiza jocuri diferite pentru:

dezvoltarea sensibilității auditive;

dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;

dezvoltarea sensibilității vizuale;

dezvoltarea sensibilității gustativ – olfactive.

jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenția în:

jocuri vizând precizarea, îmbogățirea cunoștințelor (jocuri cognitive);

jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă;

jocuri de exersare a pronunției corecte;

jocuri de atenție și orientare spațială;

jocuri de dezvoltare a memoriei;

jocuri de dezvoltare a gândirii;

jocuri de dezvoltare a perspicacității;

jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;

jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de autocontrol;

jocuri de expresie afectivă.

După sarcina didactică urmărită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:

jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deosebite.

După conținut, jocurile didactice se pot grupa în:

jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;

jocuri didactice pentru educarea limbajului – ce pot fi jocuri fonetice, lexical – semantice, gramaticale;

jocuri didactice cu conținut matematic, jocuri logico – matematice;

jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită morală, de circulație rutieră.

După prezența sau absența materialului didactic, deosebim:

jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme, diapozitive, obiecte de uz casnic sau personal, mozaicuri, materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) ș.a.

jocuri fără material didactic.

După locul pe care-l ocupă în activitate, jocurile didactice pot fi:

jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.

Contribuția jocurilor didactice în stimularea proceselor psihice complexe, cu precădere a gândirii ne îndeamnă să le alegem atât ca procedee cât și ca metode în demersul didactic căruia considerăm că îi va conferi o valoare și o eficiență deosebită fie în cadrul grădiniței cât și în școala primară.

CAPITOLUL III JOCUL DIDACTIC MATEMATIC

III 1. Conceptul de joc didactic matematic

Activitatea desfașurată prin joc îi ofera copilului o bază largă de cunoștințe pe care și le însușește sistematic, gradat și organizat, motivate de curiozitate, exersându-și atenția voluntară și trăind bucuria descoperirii și a creației. În timpul jocului, copilul face cunoștința cu lumea exterioara, cu obiectele reale și caracteristicile lor, cu oamenii și relațiile dintre ei.

Jocurile didactice transpun situații de viața și de activitate socială, ceea ce ajută la socializarea preșcolarului. Manipularea obiectelor trebuie să fie punctul de plecare în formarea reprezentărilor, dar în același timp anumite achiziții din sfera proceselor de acțiune trebuie verbalizate corespunzator. Astfel, acestea nu numai că se fixează mai bine, dar pot atinge un prag superior de generalitate.

Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățământul preșcolar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă preșcolarilor și răspunde intenției de a-l determina pe copil să „descopere” matematica, trezindu-i interesul și atenția.

Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniță, este firesc că acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. În școală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învățarea. Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de învățământ al instituțiilor preșcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfășurare a activităților de matematică, dar și a celor de cunoaștere a mediului și de educarea limbajului.

Pornind de la definiția dată în capitolul anterior jocului didactic, se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematice, pune în valoarea și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Știut fiind faptul că îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității, valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării priceperilor și deprinderilor formate.

Activitățile pe bază de joc didactic-matematic sunt forme specifice ce permit realizarea cu eficiență a instruirii, cu funcții diferite, pe nivele de vârstă. La copiii de 3-4 ani, prin joc didactic se asigură efectuarea, în mod independent, a unor acțiuni obiectuale, se stimulează descoperirea prin efort direct a unor cunoștințe care vor conduce treptat spre însușirea unor noi cunoștințe matematice. La copiii de 6-7 ani, jocul didactic dobândește o nouă funcție, aceea de consolidare și verificare a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor. El constituie un mijloc eficient de verificare pentru cadrul didactic.

Jocul didactic rămane joc numai dacă conține elemente de așteptare, de surpriză, de întrecere, elemente de comunicare reciprocă între copii. Cerințele de bază ale conducerii jocului didactic de către educatoare se referă la : pregătirea jocului didactic; organizarea judicioasă a acestuia; respectarea momentelor jocului didactic; ritmul conducerii lui; stimularea copiilor în vederea unei participări active la joc; asigurarea unei atmosfere prielnice de joc; varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea unor variante).

Pregătirea jocului didactic este în general asemanatoare tuturor celorlalte activități obligatorii. Etapele importante ale jocului sunt: studierea atentă a structurii sale; adaptarea jocului la condițiile existente din grădinița la nivelul grupei de copii; pregătirea, materialului; proiectarea jocului didactic.

Organizarea jocului didactic de către educatoare necesită o serie de măsuri. Astfel, trebuie să se asigure aranjarea corespunzatoare a spațiului educațional în funcție de acțiunea jocului. Organizarea judicioasa a jocului are o influenta favorabilă asupra ritmului său de desfășurare. Se evită timpii morți, se respectă momentele activității.

Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele etape:

Captarea atenției;

Intuirea materialului;

Anunțarea jocului și enuntarea obiectivelor;

Explicarea jocului;

Jocul de probă;

Executarea jocului, complicarea jocului cu introducerea unor variante.

CAPTAREA ATENȚIEI

Captarea atenției constituie primul contact al educatoarei cu copiii, după ce aceștia s-au așezat la locurile lor și s-a creat atmosfera prielnică începerii activității. Îmbracă forme variate în funcție de tema jocului.

Pentru familiarizarea copiilor cu conținutul jocului, activitatea poate să înceapă prin apariția unei jucării noi (păpușa, ursuleț) în funcție de tema jocului.

De exemplu, în jocul didactic „ Magazinul cu jucării”, captarea atenției o putem face cu un trenuleț de jucărie care merge pe șine.

În alte jocuri, introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de material este legată întreaga acțiune a acestora.

În jocul „A câta jucarie lipsește?” sau „Al câtalea brad și a câta ciupercă lipsesc?” prin prezentarea materialului se realizează o bună trecere spre anunțarea titlui jocului. În introducere se pot face câteva exerciții de numărat sau de calcul prin care se activează fondul perceptiv al copiilor, pregătindu-i astfel în vederea rezolvării cu succes a sarcinii didactice. Aceste exerciții își găsesc justificarea când în joc se face apel la cunoștințe mai dificile sau atunci când în activitățile obligatorii anterioare nu s-au predat ori nu s-au fixat prea bine cunoștințele care vor face obiectul jocului. Ele se pot organiza, o dată cu intuirea materialului care se va folosi la activitate.

Folosirea ghicitorilor este indicată mai cu seamă la grupele mari, copiii având reprezentările necesare pentru rezolvarea lor.

ANUNȚAREA JOCULUI

Prin anunțarea jocului educatoarea urmărește să precizeze felul activității și titlul jocului. Anunțarea trebuie făcută concis, fără cuvinte de prisos, spre a nu lungi inutil începutul activității.

În anunțarea activității se poate face și o motivare a titlului jocului. Anuntând jocul „Caută iepurii”, educatoarea poate menționa ca el se numește astfel deoarece iepurașii sunt ascunși iar copiii vor trebui să-i caute și să spună câți au găsit într-un loc. O dată cu anunțarea jocului se precizează și esențialul din acțiunea acestuia.

EXPLICAREA JOCULUI

Un moment hotărâtor în reușita jocului didactic este demonstrarea și explicarea lui. În această privințș, educatoarea are sarcini multiple: să facă pe copil să înțeleagă sarcinile care-i revin; să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor conștientă de către copii; să prezinte acțiunea jocului și principalele ei etape în funcție de regulile jocului; să dea indicații cu privire la modul de folosire al materialului; să scoată în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a putea deveni câștigător.

Pentru a realiza aceste sarcini multiple, educatoarea trebuie să utilizeze metodele și procedeele cele mai potrivite de lucru. Principalele metode folosite în predarea jocului sunt demonstrația și explicația.

La grupele mici ele se îmbină, predominând, de regulă, demonstrația. Pe măsură ce copilul crește, raportul dintre explicație și demonstrație se schimbă. De asemenea, se schimbă și modul cum se realizează demonstrația. Explicația și demonstrația se pot îmbina diferit în funcție de grupa cu care se lucreaza și de natura jocului didactic. Educatoarea demonstrează acțiunile jocului, arată cum va fi folosit materialul, cum ar fi respectate regulile principale și cum își îndeplinește fiecare copil sarcina. Explicația este scurtă și în întregime subordonată demonstrării. Se poate aplica la grupele mici, cu o acțiune simplă: „Să aducem jucării”, „Să aranjam masa ursuleților”. În acest joc educatoarea întreabă copiii: „Vreți să vedeți cum trebuie servit ursulețul?”. Ea se îndreaptă către masa ursulețului cu un pahar în mână și-i spune acestuia: „Ursulețule,, ți-am adus un pahar cu…”. Apoi îl așează pe masă. Revine și servește masa la care se află 2 ursuleți, aducându-le 2 pahare și spunându-le: „V-am adus 2 pahare cu…”.

După ce a arătat care vor fi acțiunile ce vor fi săvârșite de copii în joc, ea subliniază în câteva cuvinte regulile lui: „Ursuleții vă vor chema pe rând la masa lor, așa cum m-au chemat și pe mine. Copilul care-și aude numele va lua de pe masa lui sau a educatoarei farfuriile,, servețelele, cuțitele, furculițele și va merge să le așeze la masa ursuleților”.

În explicație, educatoarea va pune accentul pe elementul de joc, acordând copilului o oarecare independență în acțiunea și formularea răspunsului pe care trebuie să-l dea ursulețului. Explicația este scurtă, ea intregindu-se pe măsura desfăsurării jocului. Educatoarea poate demonstra jocul, fără să dea explicații prea multe. Ea îi lasă să urmărească cu atenție cele demonstrate și apoi îi pune să formuleze singuri regulile jocului și acțiunea acestuia.

Experiențele au arătat ca oricât de bună ar fi explicația, dacă nu se sprijină pe demonstrație, pe exemplificare, nu este înțeleasă de copiii preșcolari. Sistemul de a explica și demonstra, concomitent, se poate folosi la toate grupele dar mai ales la grupa pregătitoare unde posibilitățile de întelegere și de reprezentare pe baza celui de-al doilea sistem de semnalizare sunt mai mari.

Explicația poate să ocupe un loc mai mic sau mai mare, în funcție de natura jocului. În unele cazuri, mai ales este vorba de un joc mai complicat, educatoarea explică jocul în întregime, apoi îl demonstreză partial sau integral participând direct la joc.

În jocurile: „ A câta minge este a ta?”, „Numară mai departe” acest procedeu dă rezultate mai bune. În cadrul jocului didactic, între cele două metode, demonstrația și aplicația, se stabilesc diferite raporturi:

demonstrația predomină, explicația lămurește acțiunile demonstrate de educatoare;

demonstrația este subordonată explicație, însoțind-o;

explicația este însoțită de exemplificări sau este urmată de demonstrație;

demonstrația se echilibrează armonios cu explicația, împletindu-se cu aceasta în permanenăa.

Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească explicația sunt următoarele: trebuie să fie concise și în același timp accesibile copiilor; să cuprindă esențialul din acțiunea jocului, ordinea acțiunilor, etapele jocurilor, regulile jocului în interdependanță cu celelalte elemente ale acestuia; explicația trebuie astfel făcută încât să stârnească interesul copiilor pentru joc.

FIXAREA REGULILOR

Copiii reproduc uneori mecanic regulile, ceea ce nu înlesnește desfășurarea jocului. Se pune atunci întrebarea „ În ce moment și cum trebuie fixate regulile?”. Răspunsul este unul singur: „Pentru acest moment trebuie alese procedee eficace prin care să se evite repetarea în mod mecanic a regulilor jocului și să se urmărească numai întelegerea acestora”.

Un asemenea procedeu de însușire conștientă a regulilor este explicarea jocului de probă, condus și îndrumat de educatoare, mai ales la grupele mici. Când este vorba de un joc cu acțiune mai complicată, regulile pot fi întărite imediat dupa explicație, fie după semnalul de început al jocului. Bunăoara :”Începem jocul. Nu uitați : nu aveți voie să deschideți ochii înainte de a bate eu din palme. După ce ați deschis ochii, va trebui să vedeți repede al câtelea brad sau a câta ciupercă lipsesc. Vă răspunde copilul care a descoperit mai repede.”’

Regulile se mai mai pot fixa folosindu-se o scurtă convorbire. La jocul didactic „ Caută vecinii” pentru fixarea regulilor se poate conversa astfel cu copiii:

„Ce trebuie să faceți dupa ce ați aruncat cubul?”

„ Ce jeton trebuie să ridicați?”

„ Cine are voie să rostogolească cubul?”

Jocul propriu-zis începe din momentul în care copiii acționeaza conform regulilor și acțiunilor stabilite. De aceea, este important ca prima parte, care are drept scop familiarizarea copiilor cu acțiunile și regulile respective, să nu depășească ¼ pînă la 1/3 din timpul rezervat întregii activități.

EXECUTAREA JOCULUI

Jocul începe la semnalul educatoarei. În general, desprindem două moduri de a conduce jocul copiilor: conducerea directa, educatoarea având rolul de conducator al jocului și conducerea indirectă, educatoarea luând parte la joc, fără să-și asume însă rolul de conducator.

În cursul desfășurării unui joc didactic, educatoarea poate trece de la forma directă a conducerii lui la forma indirectă. În jocul „ De-a magazinul” se interpretează rolul de vânzător, amintind copiilor dialogul pe care îl susțin. După ce jocul a fost însușit de către aceștia, ea poate încredința rolul de vânzător unui copil mai activ, mai vioi. Chiar dacă educatoarea nu participă direct la joc, sarcinile care-i revin sunt complexe.Ea trebuie să imprime un anumit ritm jocului, să mențină atmosfera de joc, să urmărească evoluția acestuia, evitând momentele de stagnare, de monotonie. De asemenea, trebuie să controleze permanent felul în care copiii rezolvă sarcina didactica. Uneori, ei au tendința să copieze rezultatul după vecinii lor, rezolvând sarcina fără să depună un efort propriu.

În jocurile „Caută-ți vecinii”, „Caută-ți căsuța”, educatoarea trebuie să fie atentă să creeze condițiile necesare ca pentru fiecare copil să rezolve sarcina jocului independent.

Educataorea trebuie sa urmarească și comportarea copiilor, relațiile dintre ei. De multe ori se pot ivi conflicte din pricina materialului didactic (unii îl scapă, alții îl amestecă cu al vecinului). De asemenea, trebuie să activeze întreaga grupă de copii, să gaăsescă mijloacele potrivite pentru a-i antrena pe cei timizi, distrați, să urmarească felul cum se respectă regulile jocului, sporindu-și exigența făță de copii, pe măsură ce aceștia și-au însușit tot mai bine jocul. In cadrul unei activități, jocul se repetă de mai multe ori. Mai ales când este vorba de grupa pregătitoare, în partea a doua a activității pot interveni și unele elemente noi si anume: autoconducerea jocului (copiii devin conducătorii jocului, îl organizează independent): ex. „Poți să-mi iei locul?”; schimbarea materialului între copii pentru a le da posibilitatea să rezolve probleme cât mai diferite în cadrul aceluiași joc”Caută-ți vecinii”; complicarea sarcinilor jocului: „A câta jucărie lipsește?” (se pot ascunde 2 sau 3 jucării); introducerea unor reguli noi (copiii care greșesc pot fi scoși din joc; introducerea unui element nou: în jocul „Din-din”, în partea a doua a acestuia se poate cere copiilor să execute un anumit numar de mișcări, sau în jocul „Cine are un numar mai mare?”, copiii se învârtesc în jurul cercului, numărând cu glas tare până la numărul stabilit; introducerea unui material nou: în jocul „Cine are același număr?” copiii folosesc jetoane cu figuri numerice iar în partea a doua a activitătții ei pot să scoată din cosuleț numărul de obiecte care este indicat de jetonul educatoarei.

Deci, în general, partea a doua a jocului trebuie să se caracterizeze prin creșterea intensității jocului, creșterea exigeței educatoarei față de respectarea regulilor, participarea cât mai independentă a copiilor la joc, eventual autoconducerea lui.

ÎNCHEIEREA JOCULUI

De cele mai multe ori, în încheiere educatoarea apreciază felul în care a decurs jocul, arată care dintre copii au respectat regulile, care dintre ei au fost mai puțin atenți sau care dintre ei s-au descurcat mai greu. O astfel de încheiere a activității nu trebuie să se aplice mecanic de la un joc la altul. În încheiere, educatoarea poate antrena deseori copiii la îndeplinirea unor acțiuni plăcute, distractive:

copiii se joaca liber cu jucăriile pe care le-au cumparat: în jocul „Magazinul cu jucării”;

păpușile și ursuleții „se duc la culcare” iar copiii le cântă un cantec de leagan” Să facem patul păpușii”;

copiii plimbă păpușile, le dau mâncare „ Să pregatim păpușile pentru plimbare”, „Să pregatim masa păpșilor”;

copii execută diferite grupări, formează cercuri în funcție de numărul indicat, execută un dans cunoscut.

O încheiere plăcută, prin bucuria, satisfacția imediată pe care o dă copilului, face să sporească interesul pentru jocurile didactice.

În concluzie, putem sublinia faptul că pentru buna pregătire, organizare și desfășurare a jocului didactic, educatoarea trebuie să creeze cele mai bune condiții de realizare, astfel încât, jocul didactic să-și păstreze specificitatea și să-și mărească eficiența.

Jocul didactic, îndrumat rațional de către adult, contribuie la dezvoltarea multilaterală a personalității copilului: fizică, intelectuală, socială, morală și estetică.

III.2. Clasificarea jocurilor didactice matematice

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând, prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând în felul acesta o continuare intre activitatea de învățare și cea de joc. Aceasta depinde însă de modul în care educatoarea știe să asigure concordanța între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a copiilor prin întrebări, răspunsuri, indicații, explicații, aprecieri ș.a.

Jocul didactic matematic constituie un mijloc nou, atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului. El conține o problemă, o sarcină didactică pe care copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea lui la acțiunea jocului. Experiența probează că jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația consolidării și verificării cunoștințelor; in etapa predării, însuși procesul de înțelegere, de învățare a unui joc nou constituie o sarcină suficient de complexă pentru copii ca să nu mai fie precedată de predarea unor noi cunoștințe. În consecință, este recomandabil a se realiza o activitate comună de predare a număratului sau a operațiilor matematice, prin joc rcpetându-se într-o formă atractivă cunoștințele predate. Repetarea, consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare.

Jocurile didactice matematice, în marea lor diversitate, se pot clasifica după următoarele criterii:

A.în funcție de scopul și sarcina didactică

B.în funcție de aportul lor formativ

A.În funcție de scopul și sarcina didactică, pot fi împărțite în:

După momentul în care se folosesc în cadrul lecției:

jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;

jocuri didactice matematice ca momente propriu zise ale activității;

jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final.

După conținutul capitolelor de însușit:

Jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol;

Jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.

După materialul didactic:

Jocuri didactice cu material didactic standard (confecționat)

natural (din natură)

Jocuri fără material didactic (orale, ghicitori, versuri, scenete, cântece, povestiri)

B.În funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate ținând cont de acea operație a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură)

.Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză

Exemplu:

„Jocul negației” prin care se urmărește să se nască la elevi ideea negației logice și acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amănunțită a tuturor atributelor pe care nu le are o piesă oarecare din trusa de figuri logice.

„Completează șirul” în care copiii trebuie să deducă regula după care se obține un șir, analizând anterior termenii șirului.

.Jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză

Exemplu:

Jocurile matematice cu numere naturale

Jocuri didactice în care se efectuează operații cu numere

Exercițiile de sinteză se introduc după efectuarea celor de analiză.

.Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații

Exemplu:

Compararea cantitativă a două mulțimi

Recunoașterea egalității/inegalității a două numere

Compararea numerelor și ordonarea într-un șir crescător/descrescător

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua abstractizări și generalizări

Exemplu:

„Cine știe,răspunde” cu sarcina de a compune numere, de a compune exerciții de adunare și scădere cu rezultat dat.

.Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității care cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate și care presupun un bagaj de cunoștințe temeinice și o gândire logică.

Exemplu:

„Cine are același număr?” – corespondența între numărul de obiecte și cifră, formarea șirului numeric 1-10, utilizând și cifrele corespunzătoare

Matematica modernă cere astăzi, mai mult ca oricând, tuturor cadrelor didactice din învățământul preșcolar o temeinică pregătire psihologică, pedagogică și metodologică, pentru că, înainte de a preda cunoștințele matematice, trebuie cunoscută individualitatea copilului și găsite acele metode și procedee care sa trezească interesul și dragostea lui pentru matematică.

Educatoarea însăși trebuie să vadă în activitatea matematica nu numai disciplina care îi învață pe copii regulile necesare pentru găsirea rezultatelor exacte, ci si știința care se înscrie în viață cu același titlu ca hrana, îmbrăcămintea, relațiile sociale, limbajul, etc.

Scopul principal al educației este de a stimula continuu acele laturi ale personalității copilului care l-ar ajuta să-și contureze mai bine interesele de cunoaștere, deprinderile intelectuale, capacitatea de a formula opinii concrete, dorința de a rezolva repede și bine o situație care îl privește pe el și pe semenii săi și de a se adapta în mod creator la situațiile noi.

III.3. Considerații metodice privind organizarea și desfășurarea jocurilor didactice matematice

Cunoscute fiind problemele referitoare la structura jocului didactic și la specificul său, ca urmare a îmbinării originale a elementelor componente într-un tot unitar, mă voi referi în cele ce urmează, la câteva aspecte metodice de desfășurare a acesteia la diferite grupe.

La grupa de 3-4 ani, introducerea în joc se face sub formă de surpriză: sosirea unui personaj surpriză, prezentarea materialului, bătaia în ușă, vorbirea șoptită, aducerea săculețului fermecat. Prin acestea se urmărește atât realizarea unei atmosfere plăcute de joc, trezirea interesului și a curiozității pentru ceea ce va urma.

Se trece apoi la desfășurarea jocului, demonstrarea și explicarea acestuia făcându-se din mers, constituind prima etapă propriu zisă a jocului.

La grupa mică, educatoarea sau un anumit personaj este întotdeauna conducătorul jocului, revenindu-i sarcini importante, pe linia antrenării tuturor copiilor în respectarea regulilor jocului pe linia corectării răspunsurilor, a sancționării greșelilor, a aprecierilor răspunsurilor corecte, a complicării jocului.

Pe parcursul jocului se are în vedere antrenarea tuturor copiilor în răspunsuri individuale la toate aspectele propuse a fi exersate în cadrul jocului respectiv. Totodată se acceptă și răspunsuri incorecte, cu obligația de a fi corectate. Răspunsurilor verbale li se asociază multă mișcare (de brațe, picioare, palme) și mimică.Toate acestea atrag copiii, ajutându-i să rezolve cu bine sarcinile propuse.

Atunci când prin jocul didactic se transmit cuvinte noi (denumiri de culori, forme, poziții spațiale), educatoarea este cea care denumește prima, apoi repetă, accentuând în mod intenționat asupra diferitelor părți de cuvânt pentru a fi percepute corect de copii. Apoi, se cere copiilor repetarea acestora, în mod individual, asociindu-le cu concretul obiectual. Astfel, cuvintele noi capătă conținut și sens, sunt reținute cu ușurință, sunt reproduse corect.

Repetițiile, ca și corectarea greșelilor din exprimarea copiilor, trebuie făcute cu mult tact pentru a nu supăra copiii și a nu le diminua din dorința de participare activă la joc. Efortul copiilor chiar și atunci când nu este încununat de succes deplin, trebuie apreciat, răsplătit pentru a-i încuraja și a-i determina să persevereze în continuare. În acest mod nu se creează condiții pentru apariția unor atitudini negative la copii.

Încheierea jocului se face în strânsă legătură cu conținutul acestuia și cu materialul folosit, pentru a obține adeziunea copiilor și asupra acestui moment al activității.

Formele pe care le pot îmbrăca încheierea jocului pot fi: aranjarea materialului la locul lui în sala de grupă, imitarea prin anumite mișcări a unor acțiuni efectuate de personajele prezentate în joc, prin onomatopee, aprecieri asupra rezultatelor obținute. Cu acestea se urmărește păstrarea atmosferei de voie bună și satisfacție a tuturor copiilor.

La grupa de 4-5 ani se mențin caracteristicile menționate mai sus, în special la începutul anului școlar (ca etapă de tranziție, pentru copiii care continuă grădinița sau de adaptare pentru cei care vin din familie la grădiniță la 4 ani).

Treptat în organizarea și desfășurarea jocului didactic apar aspecte noi: introducerea în joc se poate face prin intermediul unor ghicitori, scurte povestiri, a unor versuri prin care se anunță copiilor tema și astfel li se captează atenția și interesul pentru joc.

Ca moment aparte se realizează intuirea materialului didactic de copii, cu sprijinul educatoarei, moment prin care se satisface curiozitatea copiilor față de secretele pe care le conține și se asigură înțelegerea modului în care el va fi folosit la activitate.

Explicația și demonstrația jocului se realizează de către educatoare cu ajutorul unui copil sau a mai multor copii.

Acest moment privește întreaga desfășurare a jocului sau a câte unei părți a acestuia (dacă jocul arc 2 – 3 variante în desfășurarea sa). Explicația trebuie să fie făcută cu cuvinte puține, precise, clare, în concordanță deplină cu demonstrația. Numai în aceste condiții, ce durează puțin și nu secționează cursul firesc al jocului, este înțeleasă de copii.

În unele jocuri educatoarea transferă rolul ei de conducător anumitor copii, care nu au deficiențe prea mari în vorbire, se exprimă clar, formulează propoziții simple și corecte din punct de vedere gramatical (de exemplu, la jocurile ,,Săculețul fermecat’’ , ,,Este ziua păpușii’’, ,,Magazinul de jucări’’i).

Se mențin, la această grupă, cerințele referitoare la manifestarea factorului pedagogic de către educatoare (în special în cazul copiilor timizi, cu persistente defecțiuni de pronunție și pronunțare corectă) și la practicarea melodicii jocurilor prin care se continuă învățarea de noi cuvinte, formularea de propoziții dezvoltate, înlocuirea substantivelor cu pronumele corespunzător.

În desfășurarea jocului poate fi inclusă, spre sfârșitul anului, ca stimulent al rapidității formulării răspunsurilor, al calității vorbirii, întrecerea între copii.

Încheierea activității se mai poate realiza și sub formă de cântec, ghicitoare, poezie, aprecieri cu caracter stimulativ.

La grupa copiilor de 5 – 6 ani, deși se mențin unele aspecte mai sus prezentate, care țin de esența jocului, apar totuși caracteristici noi, dat fiind faptul că sarcinile privind dezvoltarea copiilor vizează calitatea, cantitatea vocabularului, structura gramaticală, expresivitatea.

Introducerea în activitate poate fi realizată sub toate formele prezentate la cele două grupe (mai ales la începutul anului școlar), la care se mai adaugă și alte procedee, cum ar fi convorbirea (prin care se face o reactualizare a acelor cunoștințe care au implicații directe în jocul respectiv) sau prezentarea directă a materialului și anunțarea jocului. Aceste procedeu prin caracterul lor mai serios, impun în fața copiilor mai multă răspundere față de modul de rezolvare a sarcinilor date prin joc.

Intuirea materialului se tace în totalitate de către copii. Atunci când este cazul, materialul distractiv, ca și la celelalte două grupe, se ia de către fiecare copil prin autoservire, la începutul activității sau în momentul în care jocul necesită aceasta.

Orientarea copiilor în joc se face integral (adică se explică și se demonstrează, atunci când jocul este nou, în întregime ori se prezintă în variante complicate) sau parțial (numai prin explicații, numai prin material – în cazul jocurilor cunoscute), de la începutul jocului sau se completează pe parcurs. În această orientare prealabilă, accentul continuă să cadă pe sarcina didactică, elemente de joc, reguli. Totodată se mențin aceleași rigori cu privire la durata și la calitatea acestui moment introductiv al jocului. În desfășurarea jocului se alternează momentele care aparțin conducătorului jocului – educatoarea (în primă etapă) și copil (când se repetă).

La grupa mare, o deosebită atenție se acordă calității jocului, care se constituie ca o rezultantă a mai multor factori: activizarea corectă, promptă a copiilor, exprimarea lor corectă din punct de vedere gramatical, rapiditatea închegării răspunsurilor, intonația adecvată, modelarea intensității vocii etc.

Pe parcursul jocului se accentuează asupra caracterului de întrecere (cine rezolvă repede și bine), ținând seamă de toate regulile jocului. Întrecerea se poate declara frontal între toți copiii, ori în două sau mai multe echipe. Punctajul se realizează fie prin aportul fiecărui membru al echipei, fie prin aportul reprezentantului echipei.

Se recomandă consemnarea rezultatelor obținute, în grafice, pentru a fi mai evident clasamentul final, care vizează calitatea muncii depuse. De asemenea, crește foarte mult rolul opiniei colectivului în alegerea reprezentanților, în aprecierea răspunsurilor, precum și supravegherea respectării regulii sau în soluționarea conflictelor.

În special la această grupă, în cadrul căreia se intensifică pregătirea copiilor pentru școală, se impune exersarea vorbirii fiecărui copil în parte, în aceleași cerințe de tact pedagogic și condiții de stimulare și încurajare a copiilor pe planul gândirii și exprimării cu voce tare.

În încheierea jocului didactic se analizează aportul fiecărui copil, se declară câștigătorii și se împart recompensele (care trebuie să vizeze diverse aspecte, în raport cu progresul înregistrat de fiecare copil în parte).

Aceasta se realizează prin jocurile didactice care exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a copiilor, contribuind la dezvoltarea lor intelectuală, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și limbajului, deprinzându-i cu o muncă intelectuală independentă, necesară la școală.

III.4.Importanța jocului didactic matematic în formarea personalității copilului

În epoca preistorică, omul învață să numere, adică să puna în corespondență o mulțime dată cu mulțimea degetelor, apoi cu denumirea obiectelor, de unde și reprezentarea primelor numere naturale.

În perioada egipteană (aproximativ 2600 î.c.),omul știa nu numai să numere,ci și sț măsoare;el știa, de asemenea, să aplice unele formule generale de calcul.

În perioada elenă preeuclidiana (aproximativ 600-300 î.c.) a avut loc o transformare calitativă a activității matematice, în fond trecerea către matematic propriu-zisă.

Matematica nu înseamnă doar,,a ști” ci ,,a ști să faci”.Pe primul plan al preocupărilor trebuie să stea însușirea unor priceperi sigure în rezolvarea anumitor cerințe.Totodată trebuie să-i facem pe copii s cunoască și să trăiască atracția pentru matematică, ceea ce necesitî atenție, gândire și, uneori, initiațiva. Pentru a realiza acest obiectiv, să începem prin a crea curiozitatea, imboldul spre rezolvare: să limităm numărul cerințelor și să mărim calitatea acțiunii de a le rezolva.Etapa cuprinsă între 3-7 ani este denumită de J Piaget stadiul gândirii preoperatorii și cercetările înteprinse au evidențiat aspecte psiho-comportamentale specifice, iar asimilarea cunoștințelor matematice se face în fiecare stadiu.

Cercetările și experimentele confirmă faptul că introducerea noțiunilor matematice în învățămantul preăcolar este cu atât mai eficientă, cu cât se realizează mai devreme.Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern, cu obiectele,la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor.Abordarea matematicii în aceasta manieră este accesibilă preșcolarilor și răspunde intenției de a-l determina pe copil,,să descopere” matematica,trezindu-i interesul și atenția.

Importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează pregătirea copiilor preșcolari pentru introducerea lor în activitatea de învățare. În cadrul jocului didactic, copilul învață să observe, să compare, să susțină un dialog ș.a.

Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului. Modul serios și pasiunea cu care se joacă copiii constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor de cunoaștere. Prin joc se dezvoltă personalitatea copilului, prin crearea și rezolvarea progresivă a diverse feluri de contradicții:

între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc;

între invitație și inițiativă;

între repetiție și variabilitate;

între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară;

între ceea ce este parțial cunoscut și ceea ce se cunoaște bine;

între absența vreunui rezultat material util și bucuria jocului;

între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice;

între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată de participarea la joc.

Putem afirma că, la vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a unor obstacole, iar “moralitatea ludică” contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important este că jocul le oferă copiilor posibilitatea dezvăluirii naturii autentice a copilului, a forțelor sale, observându-se o ultimă cerință spre afirmare.

Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt, în timp ce alții sunt mai reținuți, mai puțin activi. Primii sunt mai ușor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar ceilalți exprimă mai mascat trăsăturile lor interne.

Se poate afirma că, jocurile satisfac o anumită cerință implacabilă care îl stimulează pe copil la o activitate permanentă.

Valorificând disponibilitățile interne, jocul propulsează copilul pe traiectoria progresului în dezvoltarea sa. Soluțiile adoptate în joc, inventivitatea și capacitatea de a găsi strategiile cele mai nimerite pentru reușita acțiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denotă arta interogării în colectivitate și în viața socială. Cu cât un preșcolar este mai dezvoltat din punct de vedere psihologic, cu atât se joacă mai mult, mai bine și mai frumos, se remarcă a fi un veritabil creator și inițiator de acțiuni, cu semnificații multiple pentru evoluția ulterioară.

Jocul didactic este un important mijloc de educație intelectuală care pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale preșcolarului. El este folosit pentru cunoașterea realității pe o cale mai accesibilă deoarece copiii descoperă unele adevăruri noi pentru ei, angajându-se în eforturi de gândire ce le oferă satisfacții.

Ei sunt participanți nemijlociți la propria formare și,  antrenați în joc, ei sunt capabili să depună eforturi mari pentru îndeplinirea sarcinilor date.   

Totodată, jocul didactic contribuie la dezvoltarea judecății, memoriei, atenției, spiritului de observație, la cultivarea obișnuinței cu munca intelectuală și cea independentă. El constituie un mijloc și un procedeu deosebit de valoros de acumulare de noi cunoștiințe, de echilibrare a procesului de învățare și a activității de joc,   putându-se desfășura atât în cadrul activităților libere cât și în cele comune. Este un prilej de a completa unele lacune, de a asimila și de a folosi cunoștințe noi, de a-și dezvolta limbajul spre aspect fonetic, lexical, gramatical.
Reușita jocului didactic este în strânsă legătură cu calitatea materialului didactic, diversitatea acestuia, adaptarea sa cât mai bună la conținutului jocului. Se pot utiliza planșe, fișe de lucru (individuale sau de grup), cartonașe, jetoane, trusa de figuri geometrice etc.

Tot jocul este un mijloc eficient și suficient pentru realizarea sarcinilor educației morale a copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de independență, disciplinei conștiente, perseverenței, precum și a multor altor calități de voință și trăsături de caracter. Valoarea jocului se observă și în dezvoltarea sociabilității, a spiritului de colectivitate, a relațiilor reciproce între copii.

Jocul își are importanța sa în formarea colectivului de copii, în formarea spiritului de independență, în formarea atitudinii pozitive față de muncă, în corectarea unor abateri sesizate în comportamentul unor copii. Toate aceste efecte educative se sprijină, ca pe un adevărat fundament, pe influența pe care jocul o exercită asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra personalității lui.

Jocul răspunde trebuinței de creație a personalității, dar și a sinelui în raport cu viața și ipostazele ei fericite.

Analiza jocului pune în evidență (oglindește) statutul mintal, cel afectiv, cel de sănătate al copilului, dar și structura experienței și a mediului de cultură.

Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de mișcare, se creează posibilități multiple de dezvoltare armonioasă a organismului. În plus, jocul determină o stare de veselie, de bună dispoziție, cu efecte benefice pe planul dezvoltării. Prin jocurile de mișcare se realizează numeroase din sarcinile educației fizice.

Prin joc copilul dobândește deprinderi de autoservire, în scopul satisfacerii trebuințelor proprii și odată formate acestea permit ca jocul să devină mai complex cu o valoare formativă sporită.Participând la joc, preșcolarul este inițiat în tainele frumosului și învață să-l creeze, realizându-se astfel și sarcini de educație estetice.

Este bine cunoscut că acel copil care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalității.

Ca școală a vieții sociale, jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorința copilului de a avea un rol, de a îndeplini o funcție, de a avea o poziție în grup, de a se afirma și de a-și face datoria.

Rolul și importanța jocului didactic matematic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, filtrare și consolidare a cunoștințelor, iar datorita caracterului său formativ, influențeaza dezvoltarea personalității copilului.

În concluzie, se poate spune că prin joc are loc o largă expansiune a personalității copilului, realizându-se o absorbție uriașă de experiență și trăire de viață, de interiorizare și de creație, conturarea de aspirații, dorințe care se manifestă direct în conduită și reprezintă latura proiectivă a personalității. Jocul îi permite individului să-și realizeze „eu-l”, să-și manifeste personalitatea, să urmeze, pentru un moment, linia interesului său major, atunci când nu o face prin alte activități.

III.5.Jocuri didactice utilizate în predarea unor noțiuni matematice

Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, la concentrarea atenției și la formarea unor deprinderi de muncă intelectuală, independentă.

Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase avantaje pedagogice, cum ar fi:

constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;

angajează la activitate și copiii timizi și pe cei slabi și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune a grupei de elevi;

constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;

permite urmărirea progresului înregistrat de copil, permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă;

observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului (vârstei) optim de intrare în clasa I, grupa pregătitoare fiind recunoscută ca având drept obiective pe cele care vizează antrenarea raportului pentru începerea școlarității.

Influențele pe care le exercită jocul didactic asupra sarcinilor învățării se pot rezuma astfel:prin caracterul său distractiv, jocul didactic orientează activitatea de învățare într-o plăcută, atractivă; aceasta antrenează copiii la o activitate susținută căreia îi acordă caracter de seriozitate, diminuând rigiditatea activității de învățare, cultivând curajul și încrederea în forțele proprii;prin conținutul, sarcinile și mai ales modul de rezolvare a acțiunii, ca și prin regulile jocului didactic se adaugă la copii conștiința disciplinei: prin transpunerea copiilor în lumea jocului, cu ajutorul elementelor de joc prin independența acordată în organizarea și desfășurarea jocului se

dezvoltă unele elemente ale gândirii și imaginației creatoare;atmosfera plăcută și atractivă a jocului dezvoltă la copii interesul și motivația pentru activitatea de învățare sub formă de joc.

Jocurile didactice utilizate în predarea unor noțiuni matematice sunt:

A.Jocuri utilizate pentru însușirea numerației:

►jocuri didactice matematice de numerație-,,Câte obiecte sunt’’?; ,,Jocul numerelor”; ,,Buchețele”;

►Jocuri cu cifre de la 0 la 9-,,Câte buline sunt pe cartonaș?’’;

►Jocuri utilizate pentru însușirea operației aritmetice-,,Socotește rapid”;

►Jocuri utilizate pentru însușirea unor noțiuni de geometrie-,,Dintr-o linie”; ,,Câte figuri sunt?’’

B.Jocuri logico-matematice,scopul principal este acela de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic simplu, care să le permită judecăți și raționamente într-un limbaj familiar.Mijloacele utilizate sunt trusele de piese geometrice Diene’s-Logi I ,Logi II.

►Jocuri de formare de mulțimi- jocuri pentru sesizarea și întelegerea lucrurilor(cum este și cum nu este această piesă);

– jocuri de formare a unor mulțimi după un atribut,după doua sau mai multe atribute(de ex. mulțimea triunghiurilor roșii,mulțimea pătratelor mari și galbene)

►Jocuri de ordine și succesiune prin asemanări ăi deosebiri-pun în evidență caracteristicile comune ale unor piese și așezarea lor într-o anumită succesiune(după formă, culoare, grosime)

►Jocuri de grupare a pieselor în cercuri-pentru intuirea operațiilor cu mulțimi(reuniune,intersecție,diferență).

C .Jocuri de perechi

►Jocuri de perechi în care piesele se deosebesc printr-o singură însușire(mulțimea pătratelor galbene,mulțimea pătratelor albastre);

►Jocuri de perechi în care piesele se deosebesc prin două însușiri (mulțiea triunghiurilor albastre, mulțimea pătratelor galbene);

►Jocuri de perechi în care piesele se deosebesc prin trei însușiri-formă, culoare, marime, grosime fiind un atribut comun.

Jocurile didactice solicită intelectul copiilor pentru a rezolva unele sarcini, în mod individual. Astfel, unele jocuri le cer să deosebească obiectele mari de cele mici, pe cele lungi de cele scurte, să compare lucrurile după diferite criterii (ce se potrivește), să facă clasificări ale obiectelor după anotimp, sau ale animalelor după modul și locul unde trăiesc. Ei fac unele generalizări folosindu-se după loto-urile cu animale, cu fructe.

Scopul activității de inițiere a copiilor în matematică, în perioada preșcolară, nu este acela de a-i învăța sistematic anumite notiuni ci, în primul rând de a-i pune în situații prin care își dezvoltă procesele de cunoaștere, devenind apți să descopere relații abstracte sub aspectul concret al situațiilor întâlnite în activitatea de joc. Așadar, în grădiniță copiii nu dobândesc cunoștințe, ci se pregătesc pentru a înțelege cu ușurință aceste cunoșținte mai târziu, la școală.

Noțiunea de “mulțime” constituie una din premisele continuității matematice, întrucat pe baza ei se elaborează alte noțiuni matematice (număr natural, funcție, număr real, etc.).

Pe baza cunoștințelor noțiunii de mulțime (elementele mulțimii, proprietățile principale ale elementelor dintr-o mulțime, apartenența elementelor la una sau mai multe mulțimi) se poate ajunge la studierea și înțelegerea noțiunii de număr natural ca proprietate a mulțimilor echivalente.

Exercițiile de formare a mulțimilor de obiecte (grupa mijlocie și mare) constituie, de fapt, exerciții logice de clasificare a obiectelor după un criteriu dat sau stabilit pe baza unor comparații.Ele trebuie să conducă pe copil la ușurința observării obiectelor, a sesizării criteriului după care se face clasificarea, a deciziei dacă obiectul selecționat aparține sau nu mulțimii pe care o constituie el.

1. Formează mulțimea obiectelor pe care le folosim în bucătărie (obiecte care au aceeași proprietate).

Exercițiile de comparare a mulțimilor de obiecte îi ajută pe copii să stabilească fară a utiliza numerele, relația dintre mulțimi care pot avea mai multe elemente dacât mulțimea cu care se compară, mai puține sau tot atâtea elemente.Aceste cunoștințe pe care copilul le descoperă în manipularea obiectelor conduc la esența noțiunii de număr (clasa de echivalență a mulțimilor echipotente). Copiii preșcolari trebuie să dobandească priceperea de a compara mulțimi de obiecte, să înțeleaga faptul că puterea mulțimii constă în numărul de elemente (care pot fi mai multe, mai puține sau tot atâtea) și să realizeze mulțimi echivalente prin punerea în corespondență. De exemplu, prin lucrul direct cu materialul, copiii au ajuns la concluzia că dacă sunt tot atîtea albine câte flori și tot atâtea flori cate borcane cu miere, apoi și albinele sunt câte borcane.

Pe baza cunoașterii relațiilor dintre mulțimi (au elemente comune, nu au elemente comune, submulțimi) și a operațiilor cu mulțimi (intersecția a doua mulțimi, diferența, reuniunea) elevii ajung să înțeleagă operațiile aritmetice ca operații cu cardinalele mulțimilor, ajung să cunoască și proprietățile acestor operații.

Jocul didactic este și un important mijloc de educație.Jocul didactic matematic contribuie la însușirea conștientă a număratului pe baza teoriei mulțimilor, prin exerciții de manipulare concreta a obiectelor, de gruare, clasificare, seriere, care conduc la dobândirea abilităților de identificare, triere, ordonare, selectare și formare de mulțimi.

Pregătirea inițială pentru înțelegerea conceptului de număr natural se realizează prin:

exerciții de clasificare, comparare și ordonare a multimilor de obiecte;

exerciții de formare a mulțimilor după o însușire, apoi treptat după două sau mai multe însușiri (culoare, formă, mărime, grosime);

compararea mulțimilor de obiecte, stabilind relații între acestea folosind expresiile: „cu tot atâtea…”, „cu mai multe…”, „cu mai puține…”;

exerciții de ordonare a elementelor unei mulțimi, după un model dat.

În formarea noțiunilor matematice de număr natural și operații cu numere naturale se parcurg mai multe etape:

sesizarea mulțimilor și a relațiilor între mulțimi;

operații cu mulțimi concrete de obiecte;

operații cu simboluri ale mulțimilor de obiecte (reprezentări grafice).

Introducerea simbolului sau a semnului grafic al numărului reprezintă o etapă superioară a procesului de abstractizare.

Dobândirea conștientă a noțiunii de număr se fundamentează pe:

înțelegerea de către copil a numărului ca proprietate a mulțimilor cu același număr de elemente (cardinalul mulțimilor echivalent);

înțelegerea locului fiecărui număr în șirul numerelor de la 0 la 10 (aspectul ordinal al numerelor);

înțelegerea semnificației reale a relației de ordine și denumirile corespunzătoare (mai mare, mai mic);

cunoașterea cifrelor corespunzătoare numărului;

citirea cifrelor de tipar și scrierea cifrelor de mână;

copierea, construirea unor șiruri sau secvențe de șiruri după model, după observarea regulii sau după condiții date.

Prin aceste jocuri copiii se familiarizeaza cu operatiile aritmetice, isi formeaza rationamente de tip ipotetico-deductiv.

a)Colorează mulțimea cu mai multe elemente:

Ordoneaza mulțimile de obiecte în ordine crescătoare de la stânga spre dreapta (nasturi, frunze, flori)

și invers, descrescător:

Așează în șir obiectele de la cel mai mic la cel mai mare:

Manipularea obiectelor de către copii conduce la formarea percepțiilor, accelerând formarea structurilor operatorii ale gândirii. Treptat, obiectele sunt înlocuite cu imagini, se continuă cu scheme și simboluri, ceea ce face posibil accesul copiilor spre noțiuni abstracte. Acționând asupra obiectelor mediului ambiant, asupra imaginilor acestora, copiii sunt solicitați să sesizeze diferite raporturi ce intervin între ele, să exprime judecăți ăi rationamente, într-un limbaj simplu și familiar.

Cei mici învață matematica prin explorare, ghicitori, observații, testare. Accentul  trebuie pus pe gândire și înțelegere conceptuală și nu exclusiv pe acuratețea calculului și a vitezei. Rezolvarea problemelor de matematică reprezintă, în esență, găsirea unor soluții asemănătoare problemelor reale pe care le putem întâlni în practică. Activitatea de rezolvare a unei probleme se desfășoară prin parcurgerea mai multor etape, care solicită un efort intelectual complex, cuprinzând inducții și deducții logice, analogii, analize, generalizări.

Numeroase jocuri organizează procesul perceperii analitico-sintetice a însușirilor caracteristice ale obiectelor (constituirea grupelor și găsirea asemănărilor dintre obiecte). Prin joc didactic matematic se dezvoltă percepția spațiului („Unde am așezat grupa de jucări?”).

Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor socotitului. El conține o problemă, o sarcină didactică pe care copilul trebuie s-o îndeplineasca concomitent cu participarea lui la acțiunea jocului. Experiența probează că jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația sistematizării, consolidării și verificării cunoștințelor.Consolidarea sau verificarea cunoșțintelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine știe să numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate (,,Câți porumbei sunt?”), de a indica locul fiecarui număr în șirul numeric (,,A câta jucarie lipsește?”)

Jocul didactic matematic exercită o influență deosebită asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, asupra formării priceperilor (de grupare, comparare, ordonare a mulțimilor), ajută la educarea spiritului de observație, la exersarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparația, clasificarea), la dezvoltarea limbajului în general, a celui matematic în special, a imaginației și atenției voluntare.

Numără cu atenție jucăriile și denumește-le. Câte jucării ai descoperit? Coloreazăprima, a 3-a și ultima jucărie.

2. Dacă ai fost atent la ordinea jucăriilor spune a câta jucarie lipsește!

a)

, de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare și invers (,,Dă-mi tot atâtea jucării”).

1. Formează perechi între obiectele celor două grupe. Unde sunt mai multe /mai puține și de ce.

2. Colorează cu roșu cifra corespunzătoare numaărului de fluturi și cu galben cifra corespunzătoare numărului de flori.

Desenează pentru fiecare gărgăriță câte o floare

În alte jocuri au prilejul să compare cantitățile (,,Cine are același număr”) sau să efectueze operații de adunare și scădere (,,Să adaugăm – Să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci atât ca element al unei activități comune, cât și ca activitate independentă.

   Sarcina jocului didactic matematic este legată de conținutul acestuia, de structura lui. Astfel, pot fi concepute drept sarcini didactice recunoașterea cifrelor și raportarea lor la cantitate (,,Cine are același număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescătoare și descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine știe să numere mai bine”), compararea numerelor în limitele 1-10 cu diferența de o unitate (,,Caută vecinii”),

precizarea locului numărului în șirul numeric (,,A câta minge lipsește?”), sesizarea locului numerelor în șirul natural al numerelor, deci folosirea numeralelor cardinale și ordinale (,,Al câtelea brad și a câta ciuperca lipsește?”). Fixarea sarcinilor didactice în joc ne ofera posibilitatea desprinderii unor elemente metodice și anume: formulează o problemă care trebuie rezolvată de toți copiii și conține indicația concretă a acțiunii pe care trebuie să o desfășoare aceștia în cursul jocului propus, au în vedere numai un singur aspect al număratului și socotitului, exersează operațiile gândirii – comparația, analiza, sinteza, verifică divers cunoștințele și deprinderile copiilor. Sarcina didactica a jocului matematic se realizează prin acțiunea dirijată a copiilor, împletindu-se strâns deci cu elementele propriu-zise de joc.

Stimularea creativității se realizează mai ales prin compunere de probleme. Modul delicat în care se intervine în rezolvarea de probleme simple, compuse de copii, face  să le sporească interesul pentru creația proprie.
Actul de rezolvare și compunere de probleme oferă modul cel mai eficient din domeniul matematicii pentru cultivarea și educarea creativității și a inventivității. Diferența dintre a învăța rezolvarea unei probleme și a ști să rezolve o problemă nouă reprezintă, în esență, creativitate. Rezolvarea unei probleme studiate oferă mai puțin teren pentru creativitate decât rezolvarea unei probleme noi care, la rândul ei, este depășită de compunerea unei probleme noi.

Într-o dimineață-n zori

Dorm cinci buburuze-n flori

Una s-a trezit devreme,

Că-i mai harnică, pesemne!

Spune,câte-au mai rămas

Să mai doarmă-n flori un ceas ?

Trei albine mititele

Au pornit s-adune miere.

Înca una vine-n zbor

Să le sară-n ajutor

Hai copile,spune tare,

Câte albine avem ? Ști oare ?

Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădinița este normal ca aceasta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii.

Prin jocul didactic, copilul își angajează întreg potențialul psihic, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, își cultivă inițiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii.Sudura dintre sarcina didactica si actiunea jocului o realizeaza regula. Fiecare joc didactic matematic trebuie sa contina cel putin doua reguli: una de transpunere a sarcinii didactice în actiune concreta, atractiva, iar alta este cea care vizeaza organizarea copiilor. Acceptarea și respectarea regulilor, după cum observă J. Piaget, determină copilul să participe la efortul comun al grupului din care face parte.De asemenea, jocul didactic matematic contribuie la realizarea sarcinilor educației morale: dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a unor calități de voință și caracter, aspecte atât de necesare în activitatea de învățare a viitorului școlar.

Jocurile didactice matematice din grădinița trebuie să fie realizate într-un mod dinamic și atractiv, ceea ce presupune respectarea unor cerințe:

operativitate, mișcare, precizie, rigurozitate științifică;

antrenarea cât mai multor copii în joc;

confruntarea liberă de idei;

exprimarea corectă folosind terminologia matematică adecvată;

crearea, în timpul jocului, a unor situații problemă care să-i implice pe copii într-o măsura mai mare.

Prin jocul didactic se facilitează asimilarea cunoștințelor matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând îmbinarea armonioasă între învățare și joc.

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând astfel o continuitate între activitatea de învățare și cea de joc. Datorita faptului că preșcolarul își structurează operațiile și acțiunile fără a resimți efortul, învațarea prin intermediul jocului se realizeazp economicos și eficient.

Jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația consolidării și verificării cunoștințelor, în etapa predării procesului de învățare a unui joc nou constituind o noua sarcină complexă pentru copii.

Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul didactic matematic fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al activităților din grădiniță.

CAPITOLUL III. CULEGERE DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE

“RECUNOAȘTE FORMELE"

Scop:

Formarea deprinderii de a recunoaște și denumi forme și figuri geometrice.

Obiective operaționale:

O1-să recunoască figurile geometrice(cerc,pătrat,triunghi,dreptunghi);

O2-să asocieze obiecte din mediul înconjurator cu figuri geometrice cunoscute;

O3-să grupeze piesele geometrice după:formă,culoare,mărime și grosime;

O4-să respecte regulile jocului

Sarcina didactică:

– Gruparea formelor geometrice după criteriile cunoscute.

Regulile jocului: Copiii găsesc răspunsul ghicitorilor formulate de educatoare, alcătuiesc imagini din figuri geometrice primite, alcătuiesc grupe cu figuri geometrice, participă afectiv la întrecerile propuse,aplaudă răspunsurile corecte,primesc stimulente.

Elemente de joc:Surpriza,ghicitorile, închiderea și deschiderea ochilor, aplauzele, întrecerea.

Strategii didactice:

a)Metode și procedee: observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, algoritmizarea.

b)Mijloace didactice: forme și figuri geometrice diferite ca formă, mărime, culoare,grosime (decupate pentru copii), trusa logi, imagini realizate din figuri geometrice (steag,floare,future,scară,umbrelă,barcă,tractor etc.),creioane colorate, fișa nr. 2 din “Jocuri didactice matematice – “Educație pentru știință- Caietul preșcolarului”.

I.ORGANIZAREA JOCULUI:Frontal,individual,pe echipe.

II.DESFĂȘURAREA JOCULUI:

1.Momentul organizatoric

Crearea conditiilor necesare bunei desfășurări a activitătii: aerisirea sălii de grupă, amenajarea spatiului de desfășurare a activitătii, pregătirea materialului didactic.

2.Capterea atenției:Educatoarea prezintă sub formă de surpriză “un pictor “ și expoziția lui de lucrări.În paralel cu vizionarea expozitției educatoarea stimulează capacitatea de analiza a exponatelor.

3.Intuirea materialului:Educatoarea îi determină pe copii să caute elementele din care sunt realizate desenele,intuiesc formele geometrice,trusa logică,denumesc imaginile (desenele pictorului).

4.Anunțarea jocului și enuntarea obiectivelor ,,Astazi la activitatea matematica ne vom juca jocul,,Recunoaste formele’’,ii vom arata pictorului ca noi recunoatem formele geometice

5.Explicarea jocului:Educatoarea descrie un desen cu ajutorul unor ghicitori sau versuri.Copiii repetă versurile,caută răspunsul, grupează și denumesc formele geometrice din care este alcătuitaă imaginea ăi imită “modelul” pictorului cu ajutorul materialului pe care îl au la dispoziîie.

EXEMPLU: “Din dreptunghiuri făuresc

Tricolorul românesc.

În picioare,subțirel,

Pun dreptunghiul port-drapel.”

Jocul de probă: “Cinci triunghiuri-și-un rotund

și-am făcut o “floare”,

Din dreptunghiul lung,firav

Și un triunghi mare,

Uite floricica mea

O codița are.”

Se execută un joc de probă.

Executarea jocului propriu-zis

“Din mulțimea de dreptunghiuri,

Fac o scară –naltă, lungă

Ca de jos și până-n nori

Treptele să îi ajungă.”

Copiii recunosc formele și alcătuiesc o imagine similară.

“Din dreptunghiuri și triunghiuri

așezate-n evantai,

fac umbrela colorată

ca la umbra ei să stai.” (Umbrela).

Pentru alte imagini alcatuite din figure geometrice recomand publicația “Ne jucăm,construim, învatam”de Lidia Constantinescu.

VARIANTE DE JOC :

1.Pe un panou (tabla magnetică)vor fi așezate figuri geometrice dispersate.Grupa v-a fi împărțită în două echipe.Fiecare își desemnează un reprezentant.La comanda “recunoaște formele”-copiii desemnați aleg figurile geometrice, asezându-le în grupe.Ex.:un copil alcătuiește grupa cercurilor,celălalt grupa pătratelor.Se alcătuiesc grupe după:formă,mărime și culoare etc..

2.”Recunoște greșeala”:Copiii sesizează așezarea unei piese la alta grupă, corectează greșeala, motivându-și acțiunea.

3.”O lume din figure geometrice’.Se prezintă un tablou în care elementele sunt alcătuite din figuri geometrice.Ex. O sală de grupă cu:etajere-dreptunghiuri,coifuri-triunghi,cuburu-patrate,tablouri,mingi,casute,brăduleți etc.Imaginile tabloului trebuie să fie “detașabile”,astfel,încat acestea să poată fi mânuite de copii.Copiii alcătuiesc grupe de jucării mici,roșii cu formă de … cerc,pătrat,dreptunghi.Copiii alcătuiesc de jucării albastre,mari,de formă triunghiulară.

4.”Pictorului” (Desenatorul).Pe echipe.Educatoarea cere copiiilor să deseneze o figură geometrică.Concomitent,o echipa desenează un pătrat,cealaltă-un dreptunghi.Câștigă echipa a cărui desenator execută primul figura geometrică cerută.

5.”Constructorul.”Pe echipe.Din figure geometrice copiii execută “construiesc” anumite imagini denumind formele geometrice din care le-au alcătuit.Ex.Se poate construi “Trotineta”.”Barca”,”Mașina de curse” etc.Se poate folosi trusa Logi I si II sau jocul de construcții “Mozaic”.

6.Obținerea performanței:Se lucrează pe fisa nr.2 din “Jocuri didactice matematice-Caietul preșcolarului-Educație pentru știința”.

Recunoaște formele geometrice utilizate în aceste desene.Precizeaza culoarea lor.

Evaluarea fișelor:Se analizează fișele împreuna cu copiii.Se fac aprecieri,autoaprecieri.

7.ÎNCHEIEREA JOCULUI:Concluzii despre desfășurarea jocului.

Poezia “GEOMETRIE” de Monica Lenos

(fragment)

“Cu creioane colorate

Poți să desenezi de toate

………………………………………

un pătrat e o căuță

un dreptunghi-o săniuță,

un triunghi-o pălărie,

patru linii ușurel

cerc,dreptunghi.Un băiețel

iar pe cap cu o fundiță,

tot așa e o fetiță!

Mulți băieți și multe fete

Cercuri,puncte,linii-cete

Dacă se adună roata

E copilaria toată.”

FISĂ DE LUCRU

Recunoaște formele geometrice utilizate în aceste desene.Precizează culoarea lor.

Recunoaște formele geometrice din care este format robotul. Folosește autocolantele și construiește un robot identic cu al meu în spațiul dat.

“ Așez drept un pătrat mic Din butoane, nasturi fac

Sub el unul mare Gura, ochii și un nas

Din dreptunghi îi potrivesc Dacă le apeși pe rând

Brațe și picioare. Merge, prinde glas!”

3.Denumește formele geometrice de mai jos. Desenează cu ele un mijloc de locomoție care circulă pe șine.

4.Dennumește imaginea. Recunoaște formele geometrice din care este alcătuită.

Desenează-le în chenarul din partea dreaptă.

Ai recunoscut formele geometrice? Denumește-le. Fetița a pierdut cățelul. Ca să ajungă la el trebuie să meargă pe cercuri. Ajut-o! Colorează drumul corect

“ CAUTĂ VECINII”

Scop:

Consolidarea deprinderii de a compara cantitățile care se diferențiază între ele cu 1-2 elemente (în limitele 1-5).

Obiective operaționale:

-să compare numerele și să determine “vecinii “ numerelor ;

-să determine locul fiecărui numar în șirul numeric (aspectul ordinal al numerelor)

-să recunoască cifrele de la 1 la 5

-să compare grupele pentru a putea stabili “vecinii “;

-să mânuiască materialele puse la dispoziție stabilind locul fiecărui numar în raport cu “vecinii ”

Sarcina didactica

Găsirea numărului mai mare sau mai mic cu o unitate și chiar 2 unități față de numărul dat.

Regulile jocului:

Conducatorul jocului ridică un jeton și precizează care dintre “vecini “ să fie căutați :cel mai mic,cel mai mare sau amândoi.Copiii care au același jeton cu cel ridicat de conducătorul jocului trebiue să caute “vecinul “ indicat de acesta.Cel care îndeplinește sarcina respectivă, devine conducătorul jocului.

Elemente de joc:mânuirea materialului, aplauzele, întrecerea, închiderea și deschiderea ochilor.

Strategia didactică:

a) Metode și procedee: Explicația, exercițiul, demonstrația, convorbirea, problematizarea, observarea.

b)Mijloace didactice: Jetoane, cifre 1-6, panou,tablou reprezentând o intersecție de strazi-pe fiecare sunt căsuțe și blocuri numerotate de la 1 la 6, păpușa “Arlechino”.

I.ORGANIZAREA JOCULUI: Frontal, individual, pe echipe.

II.DESFĂȘURAREA JOCULUI:

1.Momentul organizatoric

Crearea conditiilor necesare bunei desfăsurări a activitătii: aerisirea sălii de grupă, amenajarea spatiului de desfăsurare a activitătii, pregătirea materialului didactic.

2.Captarea atenției:

Se prezintă copiilor un tablou reprezentând o intersecție de străzi.Pe fiecare stradă se află căsuțe și blocuri,care sunt numerotate de la 1 la 5.Ex:strada pisicuțelor-căsuțelor 1,2,3,4,5;strada iepurașilor-1,2,3,4,5 etc. “Arlechino “ (păpușa de la teatrul de păpuși) s-a rătăcit și nu știe cum să ajungă la căsuța lui și nici care sunt vecinii lui.Copiii tribune să-l ajute.

3.Anunțarea jocului și enunțarea obiectivelor:Se anunat tema si obiectivele activitatii

4.Explicarea jocului: În explicarea și exemplificarea jocului se vor preciza acțiunea, sarcinile care revin copiilor și regulile care se cer respectate. Copiii primesc jetoane pe care sunt desenate cifre de la 1 la 5 și buline de la 1-5. Conducătorul jocului (la început educatoarea, apoi vor fi numiți copii) anunță că “Arlechino“ locuiește pe strada Pisicuțelor la numărul 2.”Arlechino”, însă dorește să știe care sunt vecinii lui.Copiii privesc cu atenție jetonul pe care-l ridică conducatorul jocului (jetoane cu cifre de la 1-5 sau jetoane cu buline de la 1 la 5), numără bulinele de pe el sau recunosc cifra. Copiii care au același jeton îl ridică. Toți copiii ridică jetoanele pentru ca ele să poată fi văzute, iar “vecinii” numărului dat să poată fi găsiți cât mai repede.

Ex. Dacă conducătorul jocului a ridicat jetonul cu cifra 2, copilul care are jetonul cu cifra 2, “caută vecinii” la ceilalți copii (jetoanele cu cifrele 1 si 3). Dacă pe jetoane se află buline în loc de cifre, copiii ridică jetoanele cu buline, pentru a putea fi văzute și numarăte bulinele. Astfel, copiii precizează numărul și vecinii numărului respectiv. La mijloc se așează numărul dat, în dreapta și în stânga numărul mai mare și mai mic.

Jocul de probă: se verifică în ce măsură copiii și-au însușit regulile stabilite.

Executarea jocului:

Copiii motivează alegerea făcută de ei, folosind un limbaj adecvat. Jocul continua, copiii caută vecinii unui număr dat, mai mare, mai mic cu o unitate sau cu două unități. Se urmărește ca toți copiii să respecte regulile fixate și să îndeplinească corect sarcina dată. Se stimulează buna dispoziție și întrecerea între copii.

VARIANTE DE JOC:

1.,,Căsuțe’’: un tablou pe care sunt desenate cuști pentru câini numerotate de la 1 la 5 sau grajduri pentru animale sau cuști pentru iepuri de casă, siluete de căței, cai, iepuri.

Desfășurare: pe echipe; un reprezentant dintr-o echipă asează cățelul la una din căsuțe- ex. căsuța numărul 4, cere copiilor din cealaltă echipă să găsească vecinul mai mare sau mai mic sau amândoi cu 1 sau 2 unități ai numărului dat; cățelul (calul, iepurele) poate fi mutat în diferite căsuțe, la preferința copiilor.

2. “Ograda cu animale”

Material: un panou cu căsuțe numerotate de la 1 la 4, la fiecare căsuță “locuiește” un animal domestic (siluete);ex. 1-iepurele, 2-vacă, 3-câinele, 4-calul.

Desfășurare : pe echipe;un copil din prima echipa alege un număr de la 1la 4,cere unui coleg din echipa cealaltă să spună cine locuiește la numărul respectiv, apoi cere echipei a 3-a să precizeze “vecinii” (mai mare, mai mic sau amândoi cu 1 sau 2 unități);ex. La numărul 3 locuiește câinele- vecinii lui sunt-mai mic numărul 2-vaca, mai mare numărul 4-calul(cu o unitate) etc.

3.”La ce număr locuiește…? Care sunt vecinii lui?..”

Se folosesc jetoane cu cifrele 1-4; șase copii primesc cifrele de la 1 la 4; se asează în fața grupei,conducatorul jocului întreaba copiii: “ La ce numar locuiește…(Maria)?”Copiii răspund:”Maria locuiește la numărul 2”.Conducătorul jocului întreabă care sunt “vecinii Mariei”-mai mare,mai mic cu 1 sau 2 unități.Jocul continuă fiind numiți și alți copii care au cifrele de la 1 la 4 sau se pot schimba cu altă grupa.

4.”Ghicește care este numărul căsuței)”.Jocul se desfășoară oral sau cu suportul ilustrativ.Conducătorul jocului (un copil) precizează numărul “mai mare” și “mai mic “ (sau numai numărul mai mic sau numai numărul mai mare), iar copiii trebuie să ghicească al cărui număr sunt vecinii dați, care este numărul căsuței .Ex:”Ce număr are căsuța dacă “vecinul “ ei “mai mic “, este 4?”

5.Ne imaginăm ca ne aflăm în excursie și că trebuie să ne urcăm într-un autocar notat cu un număr, aflat în parcare.Ghidul anunță: “Autocarul în care trebuie să te urci are vecin mai mic pe 3 și vecin mai mare pe 5.Ce numar are autocarul tău?”(4).După ce copiii ajung la destinație, fiecare este cazat într-o căsuță.Admnistratorul campingului repartizează copiii la căsuțe.El are 6 chei pe care sunt scrise cifrele de la 1 la 4.Adresând copiiilor întrebări, aceștia află numărul căsuței în care a fost repartizat:care sunt vecinii lui-mai mic,mai mare cu 1 și 2 unități.Ex:”Căsuța ta are vecini pe 2 și 4.Care este numărul căsuței tale?” sau “Numărul căsuței la care ești repartizat este 4.Pe cine ai vecin mai mare (mai mic)” etc.

5.Obținerea performanței:Se folosește fișa nr.12 din “Jocuri didactice matematice-Caietul preșcolarului-Educație pentru știință”.

6.Evaluarea fișelor:Se face împreună cu copiii.

7.INCHEIEREA JOCULUI:Se fac aprecieri asupra desfășurării jocului și asupra participării copiilor la joc.

Fișa de lucru

Numară căsuțele. La ce numar locuiește Azorică? Încercuiețte vecinul mai mic cu o unitate și taie cu o linie vecinul mai mare cu două unități.

1 2 3 4 5

Scrie vecinul mai mare al lui 4.

Citește la ce număr locuiește fiecare animal. Scrie în căsuțele goale, cifrele corespunzătoare căsuței fiecăruia.

”SPIRIDUSII PRICEPUTI’’

SCOP :

* consolidarea număratului în limitele 1-5 prin raportarea corectă a numerelor la cantitatea corespunzatoare și invers;

* verificarea deprinderilor însușite de formare de perechi, de aranjare a figurilor numerice și a jetoanelor în ordine crescătoare și descrescătoare după diferite criterii(mare-mic, înalt-scund,lat-îngust,gros-subțire) utilizând limbajul matematic;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O1-să numere crescător și descrescător în limitele1-5;

O2-să raporteze numărul la cantitate și invers, respectiv la cifra corescunzătoare;

O3-să aranjeze obiectele și figurile numerice în ordine crescătore și descrescătoare după diferite criterii;

O4- să formeze perechi între elementele a două mulțimi;

STRATEGII DIDACTICE :

a)metode și procedee: conversația,explicația,demonstrația,exercițiul;

b)mijloace de învățământ:tabla magnetică, cifre, jetoane, coșulețe ,ecusoane cu spiriduși,stimulente.

SARCINA DIDACTICA :

*copiii numără în limitele 1-5,raportează numărul la cantitate și invers, aranjează figurile numerice și jetoanele în ordine crescătoare și descrescătoare după diferite criterii(mare-mic,înalt-scund,lat-îngust,gros-subțire),formează perechi între elementele a două mulțimi.

REGULILE JOCULUI :

*toate momentele jocului încep și se termină la semnalul educatoarei,se aplaudă răspunsurile corecte, dacă un copil nu răspunde corect,acesta va fi ajutat de un alt coleg.

ELEMENTE DE JOC :aplauzele,închiderea și deschiderea ochilor,surpriza.

DURATA : 30min

II.DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Momentul organizatoric1

Crearea conditiilor necesare bunei desfăsurări a activitătii: aerisirea sălii de grupă, amenajarea spatiului de desfăsurare a activitătii, pregătirea materialului didactic.

Captarea atenției:Se prezintăcopiilor plicul primit de la Moș Crăciun.

Intuirea materialului:Educatoarea îi determină pe copii să caute în săculețul cu surprize primit de la Moș Crăciun.

Educatoarea numește unul-doi copii care să numere în ordine crescătoare și descrescătoare în limitele 1-5

Anuțtarea temei și a obiectivelor:Se anunță tema și obiectivele activității:,,Astăzi la activitatea matematicăne vom juca un joc care se numește,,Spiridușii pricepuți”pentru al ajuta pe Moș Crăciun să numere în limitele 1-5, să formeze perechi între elementele a două mulțimi să aranjeze figurile numerice și jetoanele în ordine crescătoare și descrescătoare după diferite criterii (mare-mic,înalt-scund,lat-îngust,gros-subțire).

*Se împarte grupa de copii în două echipe:echipa spiridușilor numărul 1 și echipa spiridușilor numărul 2

*Fiecare copil primește câte un ecuson cu spiriduș 1 sau spiriduș 2

Explicarea jocului: copiii numără în limitele 1-5 în ordine crescătoare și descrescătoare,raportează numărul la cantitate (îl ajută pe Moș Crăciun să urce scara pentru a ajunge la brăduț),formează perechi, aranjează figurile numerice și jetoanele în ordine crescătoare și descrescătoare, completează șirul numeric cu cifrele care lipsesc.

Dirijarea învățării și obținerea performanței

Jocul de proba-se executăjocul de probă pentu a se vedea dacă copiii au înteles sarcinile și regulile jocului.

Jocul propriu –zis –se desfășoară jocul ,urmărindu-se dacă copiii au reținut sarcinile

Proba I:

-să așeze fulgii de la cel mai mic la cel mai mare;

-să aăeze renii de la cel mai scund la cel mai înalt;

Proba II:

-să așeze fularele de la cel mai lat la cel mai îngust;

– să așeze lumânările de la cea mai groasă la cea mai subțire;

Proba III:

-să formeze perechi între elementele a două mulțimi;

Proba IV:

-să formeze șirul numeric crescător și descrescător raportând numărul la cantitate și invers, respectiv cantitatea la număr.

complicarea jocului educatoarea introduce greșeli în șirul numeric(schimbă cifra și adaugă jetoane),copii trebuie să depisteze greșeala.

Evaluare-Fiecare copil alege din coșuleț câte un plic cu surprize-trebuie să formeze șirul numeric și să raporteze cantitatea la număr.

Încheierea activității-Se fac aprecieri asupra modului în care copii au participat la activitate

*Se împart stimulente .

„ HAI CU INE LA PLIMBARE!”

Scop:

-Consolidarea deprinderilor de numărare și adunare\scădere cu 1\2 unități în concentrul 1-9 ;

-Realizarea unei lucrări practice, pe baza deprinderilor însușite anterior ;

-Educarea abilității de a intra în relație, de a comunica și coopera cu membrii grupului din care fac parte.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1– Să numere în șir crescător și descrescător în limitele 1-9, așezând jetoanele cu cifre în șir crescător \descrescător;

O2- Să stabilească locul unui număr în șirul numeric, precizând vecinii acestuia;

O3 – Să raporteze cantitatea la număr, prin formarea unor mulțimi cu un număr de obiecte dat ;

O4 –Să descompună un numar(în limitele 1-9), cu ajutorul materialului intuitiv ;

O5- Să efectueze operații de adunare\scădere cu 1\2 unități, pe baza materialului concret.

O6- Să execute individual sau în grup tema dată, manifestând spirit cooperant.

SARCINA DIDACTICĂ:

Numărarea în limitele 1-9, stabilirea vecinilor unui număr natural, raportarea cantității la număr, descompunerea unui număr și efectuarea unor operații de adunare\scădere cu 1\2 unități

REGULILE JOCULUI:

Jocul se desfășoară pe 3 echipe (mașini, avioane, vapoare) și conține mai multe probe. Fiecare probă presupune rezolvarea unei sarcini didactice . Rezolvarea corectăaduce un punct echipei. Câștigă echipa care, la sfârșitul concursului are cele mai multe puncte.

ELEMENTE DE JOC:Personajul-surpriza, ecusoane, întrecerea, recompense pentru punctele câștigate, aplauze, stimulente pentru echipa câștigătoare.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, observația,instruirea asistata de calculator, exercițiul,problematizarea, jocul didactic

b) Material didactic :ecusoane, jetoane cu mijloace de transport și cifre, , tabla magnetică, mașinuțe-jucării, machete, calculator, stimulente

Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe

II.DESFĂȘURAREA JOCULUI:

1.Momentul organizatoric

Crearea conditiilor necesare bunei desfăsurări a activitătii: aerisirea sălii de grupă, amenajarea spatiului de desfăsurare a activitătii, pregătirea materialului didactic.

2. Captarea atenției: Se realizează prin prezentarea, la calculator, a unui mesaj de la Mickey Mouse, care îi invită pe copii la o călătorie în lumea mijloacelor de transport și îi îndeamna să participe la activitate pentru obținerea unor recompense-surpriză.

3.Intuirea materialului:Educatoarea îi determină pe copii să caute în săculețul cu surprize primit de la Mickey Mouse.

4.Anunțarea jocului și enuntarea obiectivelor: Pentru a-i arăta lui Mickey ce copii isteți sunt și pentru a primi surprize, vom desfășura un joc didactic. În cadrul jocului, vom număra crescător și descrescător de la 1 la 9 și invers, vom stabili vecinii unor numere, vom pune tot atâtea cât ne arată cifra, vom descompune un număr și vom face exerciții simple de adunare\scădere.

5.Explicarea jocului : Sunt enumerate regulile jocului didactic: pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va rezolva o sarcină descoperită în plicul indicat de Mickey. Va răspunde doar copilul numit de educatoare. Fiecare răspuns corect va fi recompensat cu un jeton(mașina, avion, vapor) și va fi apreciat de Mickey. Va câștiga echipa care are cele mai multe imagini-jetoane strânse

6.)Dirijarea învățării și obținerea performanței

Se realizează jocul de probă, oferindu-se explicații suplimentare.

Se trece la realizarea propriu-zisă a jocului didactic.

Voi citi sarcinile indicate de Mickey Mouse. În plicul corespunzator fiecarei probe a jocului didactic sunt materialele necesare desfășurării probei și indicațiile necesare.

Proba 1: Alege primul plic și rezolvă cerința!

Sarcina didactică:

Echipa avioanelor: Așază baloanele cu aer cald în ordine crescătoare, de la 1 la 9!

Echipa vapoarelor: Așază barcutele în ordine descrescătoare, de la 9 la 1!

Echipa mașinuțelor: Așază camioanele în ordine crescătoare, din 2 în 2, numerele cu soț!

Proba 2: Alege al doilea plic și rezolvă cerința!

Sarcina didactică:

Echipa avioanelor: Mașinuțele s-au aliniat la start.

Caută și așază vecinii mașinuței pe care este scrisă cifra 2!

Echipa vapoarelor: Mașinuțele s-au aliniat la start.

Caută și așază vecinii mașinuței pe care este scrisa cifra5!

Echipa mașinuțelor: Mașinuțele s-au aliniat la start.

Proba 3: Caută în al doilea plic!

Sarcina didactică pentru toate cele trei echipe: Trenulețul și-a pierdut vagoanele. Ajută-l să le găsească, știind că fiecare tren a avut tot atâtea vagoane cât indica cifra de pe locomotivă(7,8,9 ) și că ele aveau diferite culori.

Proba 4:Vezi ce se ascunde în al treilea plic!

Sarcina didactică:

Echipa avioanelor:Încarcă cele 9 cutii în două avioane, apoi așazp cifrele care arataâp câte cutii sunt în fiecare avion! Atenție, niciun avion nu decolează fără marfă!

Echipa vapoarelor: Încarcă cele 9 cutii în două vapoare, apoi așază cifrele care arată câte cutii sunt în fiecare vapor! Atenție, niciun vapor nu pleaca din port fără nicio cutie!

Echipa mașinuțelor: Încarcă cei 9 saci în două camioane, apoi așază cifrele care arată câți saci sunt în fiecare camion! Atenție, niciun camion nu circulă gol!

Complicarea jocului constă în rezolvarea unor probleme versificate:

Echipa avioanelor:

„Bunica m-a adus la mare,

unde am văzut vapoare.

Cinci mari și două micuțe.

Mari și mici le adunăm

Și câte erau aflăm.”

Echipa vapoarelor:

„Șapte avioane-n zbor

am văzut sus, printre nori,

Încă unul mai apare.

Câte zboară acum oare?”

Echipa mașinuțelor:

„În parcare,opt mașini

Stau aliniate.

Dacă una a plecat,

Câte-au rămas, ai aflat?”

Copiii vor așeza pe macheta( apa, nor, șosea) siluetele mijloacelor de transport, așa cum reiese din problemă.

Pe tabla magnetică așază cifrele și simbolurile matematice „+”, „-” și „=”, astfel încât să rezulte exercițiul corespunzator problemei prezentate.

Obținerea performanței:Se folosește fișa de evaluare

7.Evaluarea fișelor:Se face împreuna cu copiii

III.ÎNCHEIEREA JOCULUI:Se fac aprecieri asupra desfășurării jocului și asupra participării copiilor la joc.

Fișă de lucru

1.Încercuiește primul și ultimul vagon al trenului

2.Numără mașinile care stau la semafor și încercuiește cifra corespunzătoare.

3.Împarte mașinuțele celor doi copii cu ajutorul săgeților.

,,MAGAZINUL CU JUCARII’’

Scopul:

Consolidarea numaratului in limitele 1-2 si raportarea corecta a numarului la cantitate si cantitatea la numar.

Obiective operationale

O1-sa numere in limitele 1-2 cresator si descrescator;

O2-sa raporteze numarul la cantitate si cantitatea la numar

O3-sa utilizeze limbajul matematic;

O4-sa utilizeze corect numeralul cardinal

Sarcina didactica:folosirea corecta anumeralului cardinal1 si 2,raportarea numarului la cantitate si invars.,cantiatea la numar.

Elemente de joc:inchiderea si deschiderea ochilor,surpriza,folosirea onomatopeelor.

Regulile jocului:

Copilul cumparator trebuie sa pronunte numarul de jucarii dorit,apoi se autoserveste cu cantitatea corespunzatoare numarului exprimat;alegerea numarului de jucarii in raport cu numarulde onomatopee exprimat de educatoare;folosirea formulelor de politete.

Strategii didactice

Metode si procedee:conversatia,explicatia,demonstratia

Mijloace de invatamant:etajera,diferite jucarii(mingii,pisici,catei,ursi,trompete,papusi etc.), buline care reprezinta bani.

Desfasurarea activitatii:

Momentul organizatoric:

Pregatirea conditiior necesare desfasurarii jocului prin :aerisirea salii de grupa,pregatirea materialului(pe raftul de jos se gasesc grupuri formate dinate o jucarie,iar pe raftul de sus ,care este acoperit, se gasesc grupuri de cate doua jucarii),aranjarea mobilierului in forma de semicerc.

Captarea atentiei:

Se prezinta copilor o scrisoare primita de la o fetita care ii roaga sa o ajute sa cumpere doua jucarii de la magazin.

Intuirea materialului:

Se va realiza prin intrebari:

,,-Ce este aceata?’’

,,-Ce vedeti pe acest raft?’’

,,-Cum se numesc aceste jucarii?(mingii, papusi, pisici etc.)

Anuntarea jocului:

,Astazi ne vom juca de-a ,,Magazinul cu jucarii’’.Pentrua putea cumpara jucarii de la magazin,fiecare copil va primi bani(buline).

Explicarea jocului:

Un copil va veni la magazinul de jucarii, va saluta si va cere vanzatoareai(educatoarei) o jucarie, de exemplu ,,Va rog sa-mi dati o trompetaie’’’.

,,Vanzatoarea’’primeste banii si-l invita pe copil sa ia atatea jucarii cate a cerut.Copilularata grupei jucaria apoi spune:,,Eu am cumparat o jucarie’’.In felul aceta se va proceda si cu celelalte jucarii d pe raftul de jos.Apoi se va descoperii raftul de sus.Va fi numit un copi care sa numere o grupa de jucarii(o papusa,doua papusi).Jocul continua si se procedeaza dupa indicaile de mai sus,dar sarcina se mareste prin cumpararea a dou jucarii.

Jocul de poba:Se realizeaza jocul de proba cu unil,doi copii pentru a vedea daca acestia au inteles regulile jocului.

Jocul propriu-zis:Se realizeaza jocul cu intreaga grupa de copii.Se ofer ajutor copiilor care nu au inteles reguile si sarcina jocului.

Complicarea jocului:Educatoarea cere copiilor sa inchida si sa asculte cu atentie.In acest timp imita glasul unui animal, o dat sau de doua ori.Copiii deschid ochii sicelnumit de educatoare va lua de pe masa atatea jucarii de cate ori a auzit glasul animalului imitat de educatoare. Daca imita glasul pisicii,copilul va lua de pe raft pisici,daca imita glasul catelului,copilul va lua catei etc.Acelasi copil asaza jucariile in vitrina,le numara si spune,,Am asezat o jucarie/doua jucarii.Numararea se face prin incercuire.

Incheierea activitatii:Copiii vor fi incolonati in rand cate unul.Cand educatoarea spune,,unu’’va iesi pe hol un copil, cand spune,,doi’’,vor iesi doi copii. Asa se va proceda pana vor iesi toti copiii.

„ ODAIA BUNICII”

FORMĂ/MIJLOC DE REALIZARE: Activitate integrată D.S.+ D.E.C (joc didactic+pictura)

SCOPUL:

Consolidarea cunostintelor copiilor referitoare la pozitiile spatiale ale diferitelor obiecte, in raport cu un reper dat; formarea deprinderii de a compune spatiul plastic intr-un mod original, conform temei date;

OBIECTIVE OPERATIONALE:

La sfarsitul activitatii, copiii vor fi capabili :

O1-sa recunoasca, pe baza experientei anterioare, pozitiile spatiale ale unor obiecte din mediul apropiat;

O2-sa indice pozitiile spatiale ale unor obiecte, luandu-se pe sine ca reper;

O3-sa aseze obiecte in diferite pozitii,in raport cu unul sau doua repere, conform indicatiilor primite;

O4-sa denumeasca, pe baza cunostintelor anterioare, materialele de lucru;

O5-sa compuna spatiul plastic in mod original,folosind linia si punctul ca elemente decorative;

O6-sa analizeze lucrarile colegilor, tinand cont de criteriile enuntate.

SARCINA DIDACTICĂ:

Recunoasterea pozitiilor spatiale ale unor obiecte, indicarea pozitiei unor obiecte luandu-se pe sine ca reper;asezarea unor obiecte in diferite pozitii, conform indicatiilor primite.

REGULILE JOCULUI:

Copiii vor raspunde atunci cand sunt numiti de catre educatoare;

Copiii vor pastra linistea in timpul activitatii si se vor anunta la raspuns prin ridicarea mainii;

Fiecare raspuns corect va fi recompensat prin stimulent si aplauze.

ELEMENTE DE JOC:

Aplauze, mișcarea, recompense, surpriza, mânuirea materialului.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE SI PROCEDEE:

Jocul didactic, exercțiul,conversația, explicația, demonstrația, observația.

MATERIAL DIDACTIC:

„Odaia bunicii” (colt amenajat cu soba, pat, rafturi, masute), obiecte traditionale (vase din lut, linguri din lemn), farfurii din rigips-suport pentru decorat,tempera, acuarela, stimulente.

FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe

DESFASURAREA ACTIVITATII

1.Momentul organizatoric

Crearea conditiilor necesare bunei desfăsurări a activitătii: aerisirea sălii de grupă, amenajarea spatiului de desfăsurare a activitătii, pregătirea materialului demonstrativ si distributiv

2. Captarea atentiei

In atmosfera calda creata de decorul ce imagineaza o camera rustica, educatoarea reaminteste tema zilei „Daruri din batrani”.

Se prezinta copiilor o scurta poveste despre o bunica ce a vrut sa ne faca o surpriza si a amenajat acea incapere. Intr-un vas de lut este gasita o scrisoare lasata de bunica.

3.Anuntarea temei si a obiectivelor

Bunica ne roaga sa terminam noi de asezat obiectele, deoarece ea este batrana si oboseste repede. In scrisoare sunt indicatii referitoare la tema activitatii, la obiectivele urmarite, regulile jocului si sarcinile didactice.

„Dragi copii, romanasi si romancute,

M-am gandit ca, dupa o saptamana in care ati vorbit despre Ziua Nationala a Romaniei si despre ce inseamna sa fii roman, meritati o recompensa. Eu am vrut sa va fac o surpriza si am aranjat o camera taraneasca, asa cum poate au si bunicii vostri. Numai ca, fiind batrana, nu am reusit sa termin de asezat toate obiectele.Dar voi, fiind copii isteti, ca toti romanasii, poate ma ajutati si faceti toata treaba in locul meu.

Iata ce trebuie sa faceti pentru a reusi sa puneti toate lucrurile la locul lor:

Veti desfasura un joc didactic in care trebuie sa spuneti care este locul obiectelor pe care eu le-am pus deja in camera, apoi veti aseza voi celelalte obiecte exact asa cum va spun eu, iar daca obiectele pe care le aveti la dispozitie nu va ajung, puteti sa decorati si voi obiecte. Doamna educatoare o sa va indice locul in care trebuie sa puneti diverse oale, cani . Atentie insa, vreau sa fiti cuminti, sa raspundeti doar atunci cand sunteti numiti, sa ridicati mana daca vreti sa spuneti ceva.

Daca respectati dorintele mele, veti fi recompensati pentru fiecare raspuns corect.”

Dirijarea invatarii

5.Anuntarea regulilor jocului-se va realiza prin intermediul scrisorii lasate de bunica.

Realizarea jocului de proba: un copil va veni si va spune locul unui obiect din camera bunicii .

Varianta I:

Pe rand, cate un copil numit de educatoare, va veni si va preciza locul obiectelor aflate in camera:

In partea stanga este patul, langa pat este soba, in fata sobei sunt doua dulapuri, deasupra sobei este o carpeta, pe soba este o oala etc.

Fiecare raspuns corect va fi recompensat cu un stimulent tricolor.

Varianta a II-a:

Copiii descopera intr-un cos o surpriza:bunica ne-a lasat obiecte pe care trebuie sa le asezam asa cum isi doreste ea, in pozitia indicata in scrisoare. Copiii vor aseza oale din lut, cani, cos, furca, respectand indicatiile primite:

„In dulapul din dreapta asaza pe raftul de sus o cana; pe raftul de jos o strachina, pe raftul de deasupra strachinii o farfurie. In dulapul din stanga asaza pe raftul de sus o ceasca, pe raftul de sub ceasca o cana, pe raftul de jos o oala”

„Asaza cosul in fata sobei, intre dulapuri pune furca” etc.

Fiecare raspuns corect este recompensat prin aplauze si stimulente

5.Obtinerea performantei

„Va trebui, copii, sa asezam si masa, dar nu mai avem farfurii, nici linguri si nici furculite. V-am lasat eu tot ce va trebuie, insa nu sunt decorate ,iar noi, romanii, suntem priceputi la pictat farfurii si linguri”

Copiii intuiesc materialele de pe masute: farfurii albe, linguri si furculite din lemn nedecorate, tempera,pensule, palete etc.

Se prezinta cateva farfurii decorate (ca model). Educatoarea precizeaza ca, in decorarea acestora vom folosi doar linii si puncte de diferite culori, in diferite combinatii, la alegerea copiilor.

Se demonstreaza si se explica tehnica de lucru.Se enumera criteriile de evaluare a lucrarilor: trebuie sa lucreze ingrijit si sa respecte indicatiile primite .

Se fac exercitii pentru incalzirea muschilor fini ai mainii:miscarea degetelelor, inchiderea si deschiderea pumnilor, rotirea pumnilor, desfacerea mainii etc.

Se trece la decorarea propriu-zisa a obiectelor, copiii avand sarcini diferite; unii decoreaza farfurii, altii linguri si furculite. Educatoarea supravegheaza lucrul individual si ofera sprijin acolo unde este nevoie.

Pe masura ce termina de pictat, copiii asaza pe masute: farfuriile, furculita in partea stanga, lingura in partea dreapta a farfuriei.

Se fac aprecieri asupra produselor obtinute, tinandu-se cont de criteriile de apreciere: folosirea liniei si a punctului, lucrul ingrijit.

Complicarea jocului:

Avand ca motivatie neatentia educatoarei, copiii vor fi solicitati sa modifice locul unor obiecte . Va trebui sa mute un obiect si sa-l aseze in functie de doua repere (langa….si deasupra….)

6.Evaluarea

Se realizeaza o expozitie cu lucrarile realizate de copii(asezate n diferite locuri)

7.Incheierea activitatii

Educatoarea face aprecieri globale asupra modului de desfasurare a activitatii, toti copiii primesc stimulente

LA APROZAR

Scop:

consolidarea deprinderii de a construi grupe de obiecte după formă;

consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte și de a sesiza unele relații cantitative;

Obiective operaționale:

să constituie mulțimi după unul sau mai multe criterii date;

să compare mulțimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul matematic corespunzător („mai multe”, „mai puține”, „tot atâtea”) și sesizând constanța cantității indiferent de locul mulțimii;

să rezolve itemii propuși în fișa de lucru individuală.

Sarcina didactică:

Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenței între elementele a doua mulțimi și sesizarea diferentei dintre acestea.

Regulile jocului:

Prin vocea educatoarei, Zâna Toamnei va indica sarcinile jocului ce vor fi scpecificate pe jetoane în formă de frunze ruginii.Cele două grupe de copii răspund pe rând, fiecare răspuns corect fiind recompensat cu o crizantemă. Colegii dintr-o echipă se vor sprijini între ei pentru a rezolva sarcinile.

Elemente de joc: prezența Zânei Toamnei, închiderea și deschiderea ochilor, coronițe surpriză de la Zâna Toamnă.

Material didactic: prezența Zânei Toamnei, frunze pe care sunt scrise sarcinile, jetoane cu fructe și legume de toamnă, coșul Toamnei plin cu fructe și legume, fișe individuale de lucru.

Desfășurarea jocului:

Copiii vor fi împărțiți în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul toamnei și vor rezolva sarcina cerută:

Copiii vor grupa fructele și legumele din aprozar după formă.

Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Așează în perechi obiectele celor două grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.

Pe panou se așează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe așează pe masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puțin decât în grupa dată. Coechipierii au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect, echipa va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă. Cine va avea cele mai multe va câștiga jocul.

Variantă:

Educatoarea are cartonașe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în număr variabil. Va cere copiilor să așeze în coșul toamnei „mai multe”, „mai puține”, sau „tot atâtea” legume sau fructe din aprozar.

UNDE S-A ASCUNS GREIERAȘUL?

Scop:

Verificarea cunostințelor copiilor despre atributele pieselor geometrice;

Dezvoltarea operațiilor gândirii.

Obiective operaționale:

– să recunoască și să denumească figurile geometrice, efectuând operații logice în ceea ce privește sortarea pieselor în funcție de cerințele exprimate de către educatoare;

– să identifice poziții spațiale, și să plaseze piesele în poziția spațială indicată;

– să rezolve corect itemii fișei;

– să participe cu plăcere și interes la activitate;

Sarcina didactică:

Recunoasterea formelor geometrice și precizarea aributelor acestora;

Recunoașterea și denumirea pozițiilor spațiale;

Reguli de joc:

La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde s-a ascuns greierașul, ce figură geometrică se află în acel loc și care sunt atributele acesteia. Dacă raspunsul este corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă de chitară.

Elemente de joc: închisul și deschisul ochilor, mișcarea.

Material didactic: greieraș, chitare stimulente, piese geometrice.

Desfășurarea jocului:

Se prezintă invitatul zilei – Greierașul – care le cere ajutorul copiilor pentru a-l învăța formele geometrice.Pe un panou sunt așezate toate piesele geometrice învățate. Copii închid ochii, iar educatoarea așează greierașul lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii iar educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns greierașul?. Copiii răspund precizând piesa geometrică și atributele ei.

Variantă:

Educatoarea așează piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea educatoarei : Unde sunt așezate cercurile?, copiii enumeră locurile unde sunt așezate acele piese: Cercurile sunt pe masă / sub scaun / lângă greieraș.

FURNICUȚA HARNICĂ!

Scop:

consolidarea deprinderii de a raporta numărul ca cantitate și cantitatea la număr;

verificarea număratului în limitele 1-5;

educarea independenței în acțiune;

Obiective operaționale:

– să formeze mulțimi cu 1-5 elemente după criteriul formei;

– să numere în limitele 1-5 prin încercuire;

– să asocieze cifra numărului corespunzător de obiecte și invers.

– să participe cu plăcere și interes la activitate.

Sarcina didactică:

Raportarea cantității la număr folosind analizatorii: vizual, auditiv, tactil;

Regulile jocului: Educatoarea va alege un cartonaș care se va opri la semnalul Stop. Copilul la care s-a oprit cartonașul îl arată tuturor pantru că va așeza la mușuroi atâtea furnicuțe câte arată cifra de pe cartonaș sau câte bătăi din palme a auzit.

Elemente de joc: mișcarea, surpriza.

Materialul didactic:cartonașe cu cifrele de la 1 la 5, siluete furnicuțe, imagine cu un mușuroi, saculețul furnicuței.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea va da drumul unui cartonaș pe care este scrisă o cifră să circule de la un copil la altul. La semnalul educatoarei, copilul la care s-a oprit cartonașul îl va arăta tuturor și va avea sarcina de a așeza la mușuroi tot atâtea furnicuțe câte arată cifra. Se motivează acțiunea: Eu am așezat la mușuroi 5 furnicuțe pentru că pe jeton este cifra 5.

În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copii vor grupa furnicuțele după numărul bătăilor educatoarei.

Varianta:

Copiii primesc săculețul furnicuței pe care îl plimbă din mână în mâmă.La semnalul educatoarei: Stop, copilul la care se află săculețul îl pipăie și spune câte „boabe” (obiecte) sunt înel.

TRĂISTUȚA LUI MOȘ CRĂCIUN

Scopuri:

consolidarea cunoștințelor copiilor despre atributele pieselor geomentrice (formă, culoare, mărime, grosime);

dezvoltarea gândirii logice și a spiritului de echipă;

Obiective operaționale:

– să recunoască și să denumească figurile geometrice, efectuând operații logice în ceea ce privește sortarea pieselor în funcție de cerințele exprimate de către educatoare;

– să identifice deosebiri între elementele unei mulțimi și să le caracterizeze prin negație logică;

-să fomeze mulțimi după două, trei însușiri considerate simultan și să le caracterizeze folosind conjuncția logică;

– să rezolve corect itemii fișei;

Sarcina didactică:

recunoașterea pieselor geometrice prin acțiunea analizatorilor;

sortarea figurile geometrice după criteriul stabilit de educatoare: mărime, culoare, grosime, utilizând negația logică sau conjuncția logică.

Regulile jocului:

Un copil legat va alege o piesă din sacul lui Moș Crăciun, o pipăie și precizează forma,mărimea și grosimea acesteia. În partea a doua a jocului copiii vor preciza atributele pieselor alese prin folosirea negației logice și a conjuncției logice.Pentru fiecare răspuns corect echipa va primi un globuleț. Echipa care va avea cele mai multe globuri în braduț va câștiga.

Elemente de joc: aplauzele, închiderea și deschiderea ochilor, stimulente în formă de brăduț, trăistuța lui Moș Crăciun.

Material didactic: trusa Dienes, creioane, fișe, stimulente, brăduți și globulețe pentru a ține scorul, trăstuța lui Moș Crăciun.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea va prezenta săculețul lui Moș Crăciun care, înainte de a veni să le aducă daruri copiilor, va testa cunoștințele acestora despre piesele geometrice. Copiii vor fi solicitați de educatoare să participe la joc prin versurile:

Să vină acum la mine,

Un copil ce știe bine,

Atingând o piesă doar,

Forma să o spună clar.

Copilul chemat este legat la ochi. El introduce mâna în săculeț, alege o piesă, o pipăie și precizează forma. După precizarea formei, același copil va preciza și celelalte atribute (mărime, culoare, grosime) prin folosirea cojuncției logice.

Exemplu: Această piesă este și mare, și subțire, și albastră.

Pe masa educatoarei sunt așezate și alte piese geometrice. Un copil de la cealaltă echipa va alege alte piese care au aceiași formă cu piesa din săculeț și formează o grupă.

Variantă: Educatoarea le va cere copiilor o piesa folosind negația logică: Alegeți piesa care nu este nici pătrat, nici triunghi, nici dreptunghi. În final li se va cere copiilor să dea exemple de obiecte sala de grupă care au aceiași formă cu piesa aleasă.

ÎN CURTEA BUNICILOR

Scopuri:

consolidarea număratului în limitele 1-7;

verificarea capacității de a compune și descompune un număr dat;

Obiective operaționale:

să constituie mulțimi cu 1-7 elemente;

să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;

– să compună și să descompună numere în limitele 1-7, utilizând o gamă largă de variante;

– să perceapă numărul în întregul său;

să rezolve sarcinile fișei;

Sarcina didactică:

compunerea și descompunerea unui număr;

Regulile jocului:

Copilul numit va așeza fiecare animal la căsuța lui. Se vor denumi grupele formate. Se va asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei mulțimi. Copiii vor enumera grupele cu cele mai multe, respectiv cele mai puține animale. Copiii vor compune și descompune numerele așezând animalele unei grupe în 2 adoposturi (descompunere), ori copletând elementele unei mulțimi (compunere). Se motivează de fiecare dată așezarea.

Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului.

Material didactic: siluete cu animale domestice (găini, oi, cățeluși, pisici,cai,etc.), imagini cu căsuțele animalelor.

Desfășurarea jocului:

Animalele au ieșit la păscut și trebuie să se întoarcă la casele lor. Copii le vor ajuta să intre în căsuța lor. Vor număra fiecare grupă si vor asocia cu cifra care corespunde numărului de animale din casă. Un copil va primi rolul de fermier. În fiecare căsuță vor fi 2, 3, 4 animale. Copilul a primit rolul de fermier va trebui să copleteze numărul animalelor astfel încât în fiecare adăpost să fie câte 7 (6, 5 4 sau 3) animale.

Exemplu: În coteț erau 5 găini. Eu am așezat încă 2 și acum sunt 7 găini.

Copiii numără animalele din căsuțe. Fiecare fermier va verbaliza acțiunea efectuată.

La fel se va proceda și cu celelalte căsuțe.

Rolul de fermier îl va primi acel copil care știe să raspundă la o ghicitoare despre animale domestice.

Exemple de întrebări:

Face ouă zeci și sute Clăi de lână-n patru bețe

Dacă-i dai grăunțe multe. Pasc răzlețe prin fânețe

(Găina) (Oile)

Are coarne și bărbiță, Laptele ce-l bei

Părul aspru și-o codiță. Este tot al ei.

Ea pe pomi se cațără, “Muuuu” e vorba ei,

Iedul drag își apără. Ghicește dacă vrei!

(Capra) (Vaca)

Variantă:

Copilul ales va primi 7 (5,4, 6) animale. Ei au sarcina de a așeza animale în duoă casuțe și apoi vor spune cum le-au așezat.

Exemplu:Eu am așezat cele sapte oițe astfel: cinci în primul grajd si două în al doilea grajd.Împreună sunt șapte oițe. Se verifică prin numărare și se alege cifra corespunzătoare.

Vor fi solicitați mai mulți copii să spună cum au așezat animalele de la fermă

AJUT-O PE RIȚA-VEVERIȚA!

Scopul:

consolidarea număratului în limitele 1-9si a deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una-două unități;

Obiective operaționale:

– să raporteze cantitatea la număr, respective la cifra corespunzătoare, recunoscând și .stabilind vecinii numerelor;

– să efectueze operații simple de calcul oral, recunoscând semnificația simbolurilor aritmetice (+; –; =);

– să compună și să descompună un număr dat în variante posibile;

– să resolve corect sarcinile fișei.

Sarcina didactică:

numără crescător și descrescător în limitele 1-9;

fixarea locului fiecărui număr în șirul numerelor naturale;

efectuarea de operații de calcul matematic în limitele 1-9;

Regulile jocului.

Pe rand, căte un copil de la fiecare echipă va alege câte un plic și va rezolva sarcina dată pentru a o ajuta pe Rița- Veverița. Dacă rezolvă correct primește o alună drept recompensă.

Câștigă echipa care a adunat cele mai multe alune.

Elemente de joc: Rița- Veverița, întrecerea.

Materialul didactic: veverița, alune, traseul veveriței, plicuri, jetoane cu cifre.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea o prezintă pe Rița-veverița care sete foarte supărată pentru că s-a rătăcit. Pentru a ajunge la scorbura sa trebuie să rezolve mai multe sarcini.

Este amenajat un traseu pe care exictă din loc în loc sarcini.

Copiii sunt împărțiți în două echipe. Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va alege un plic și va încerca să rezolve sarcina pentru a ajuta veverița.

Dacă rezolvă corect primește drept recompensă o alună. În final, va câștiga echipa care a adunat cele mai multe alune.

Exemple:

Așează cifrele de la 1 la 9 în ordine crescătoare.

Așează cifrele de la 1 la 9 în ordine descrescătoare.

Numără crescător de la 6.

Numără descrescător de la 8.

Găsește vecinul mai mic al lui 9.

Găsește vecinul mai mare al lui 5.

Descoperă cifra care lipsește.

Formează o grupă cu tot atâtea elemenete câte fete sunt prezente azi în grupă.

Formeată o grupă cu un element mai mult decât numărul picioarelor unei veverițe.

Adună alunele în coș. Scrie operația corespunzătoare: 6+2=8.

Ia din coș 2 alune. Câte au rămas?. Scrie operația corespuntătoare: 8–2=6.

Așeză cele 9 nuci în două coșulețe. Găsește mai multe variante de descompunere.

Compeletează florile din vază astfel încât să fie 9 (compunere)!

Căștigă echipa care a adunat cele mai multe alune în coșuleț. Copii vor primi drept recompense din alune și nuci proviziile veverițe.

A CÂTA ALBINUȚĂ A ZBURAT?

Scopul:

fafolosirea corectă a numeralelor cardinale și ordinale;

cunoașterea locului fiecărui număr în șirul numeric;

Obiective operaționale:

să identifice lipsa unui obiect (imagine) dintr-un șir format, să-l denumească utilizând numeralul ordinal corespunzător respectând acordul verbal între numeral și substantivul care-l însoțește;

să stabilească vecinii numerelor naturale în șirul numeric 1-10.

Sarcina didactică:

identificarea locului rămas liber și denumirea lui prin intermediul numeralului ordinal.

Regulile jocului:

Copii închid și deschid ochii când aud bâzâitul unei albinuțe. Toți copii trebuie să ia aceiași albinuță din șirul lor ca cea luată de educatoare și să spună a câta albinuță a zburat. Dacă răspunsul este corect toți copii se joacă cu albinuțele imitând zborul lor.

Elemente de joc: închiderea și deschiderea ochilor, imitarea zborului albinuțelor.

Material didactic: o imagine pe care sunt poziționate cele 10 albine pentru fiecare copil și pentru educatoare, stimulente albinuțe.

Desfășurarea jocului:

Copii sunt așezați la măsuțele aranjate în formă de careu, iar în fața lor este așezat suportul cu 10 albine. Educatoarea le cere copiilor să închidă ochii atunci când aud bâzâitul albinei. La semnal, deschid ochii și spun a câta albină a zburat și ce albină urmează după ea. Apoi este ridicat jetonul cu cifra corespunzătoare locului elementului luat. Dacă răspunsul copilului este corect, toți copiii iau albinuța respectivă de pe suport pentru a imita zborul ei.

Exemplu:A câta albinuță a zburat? / A zburat a șaptea albinuță, iar după ea urmează a opta albinuță.

Variantă: Educatoarea enumeră zilele săptămânii și de fiecare dată lipsește din enumerare o zi. Copii descoperă ziua care lipsește și precizează locul ei în cadrul zilelor săptămânii. În ultima parte a jocului, vor fi aduși cinci copii în fața grupei care se vor prezenta, apoi unul se va ascunde. Copiii trebuie să ghicească cine lipsește, al câtelea era în șir și între care copii era așezat.

În final,toți copii vor cânta cântecelul „Zum, zum, zum albinița mea’’.

DETECTIVII

Scopuri:

consolidarea deprinderii de a raporta cantitate la număr și a numărului la cantitate;

sesizarea locului unui număr în șirul numeric (limitele 1-5);

verificarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-5;

Obiective operaționale:

– să numere în limitele 1-5;

să determine locul fiecărui număr în șirul numeric 1-5 stabilind vecinii,

să rezolve operații simple de calcul oral folosind simboluri matematice.

Sarcina didactică:

stabilirea locului unui număr în șirul numeric;

raportarea corectă a numărului la unitate și a unuității la număr; efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu una sau două unități.

Regulile jocului:

Copilul numit de educatoare va corecta greșeala și va primi insigna de detectiv. Dacă răspunde corect este aplaudat , dacă greșeste alt copil va corecta greșeala. În a doua parte a jocului, copilul indicat a fi detectiv va număra elementele unei mulțimi și va spune dacă dorește să adauge sau să ia un element.

Elemente de joc: ghicirea, aplauzele, întrecerea.

Materialul didactic: cifre, siluete cu oameni de zăpadă, mături, fulgișori, insigna de detectiv.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai multe mistere.

Pe un panou sunt așezate cifrele în dezordine. Copii trebuie să așeze cifrele în ordine crescătoare și apoi descrescătoare.

Educatoarea așează o cifră pe panou, iar copii afișează vecinii numărului dat;

Educatoarea așează două cifre diferite pe panou, iar copii trebuie să așeze cifrele intermediare.

Exemplu: 2 și 5. Copiii așează 3 și 4.

Educatoarea prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar copii vor vor forma grupe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu un element mai puțin .

Veriantă:

Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr și să formeze o grupă cu tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă dorește să mai adauge sau să ia un element.

Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 4 și formează o grupă cu tot atâtea elemente. Adaugă sau ia un element! Un alt copil va rezolva și afișa exercițiul: 4+1=5.

MAGICIANUL

Scopuri:

consolidarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10.

dezvoltarea spiritului de echipă.

Obiective operaționale:

să identifice semnul operației și să-l localizeze în funcție de situația ilustrată;

să efectueze calcul oral cu 1-2 unități;

să rezolve oral probleme prin raționamentul de tip ipotetico-deductiv având ca material intuitiv o situație ilustrată;

să rezolve independent itemii propuși pe fișă.

Sarcina didactică:

compunerea și rezolvarea de probleme matematice.

Regulile jocului:

Copilul chemat prin atingerea de către magician cu bagheta magică va rezolva sarcinile date de acesta. Dacă copilul greșește este ajutat de coechipieri. Răspunsurile corecte sunt recompensate cu aplauze și baghete magice. La final echipa care va avea cele mai multe baghete va câștiga.

Elemente de joc: prezența Magicianului, aplauze, mânuirea materialului.

Material didactic: planșe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini, un panou pentru afișarea punctelor (baghetelor magice) fiecărei echipe.

Desfășurarea jocului:

Educatoare îl va prezenta copiilor pe magician, care a venit se va juca împreună cu copiii dându-le diferite sarcini. Grupa este împărțită în două echipe. La început, Magicianul formulează pe baza materialului ilustrativ probleme pentru fiecare echipă, apoi problemele vor fi formulate de către copii. Rezolvarea problemelor se realizează de către un reprezentant al fiecărei echipe care este ales prin rostirea de către Magician a formulei magice: Ini mini hop și-așa / Ieși la tablă dumneata. Copilul ales să rezolve problema este ajutat de colegii din echipa lui. Cu ajutorul jetoanelor cu cifre conducătorul echipei scrie exercițiul problemei.

Exemple: Cinci fetițe se joacă cu mingea. O fetiță pleacă acasă. Căte fetițe se vor juca în continuare cu mingea?

5 – 1= 4.

Variantă: Magicianul citește pentru fiecare grupă probleme-ghicitori.

Exemplu:

Într-o curte-s cinci căței Gâsca mea cea gălbioară

Pe portiță pleacă unul Și-a scos puii-n ulicioară

Câți au mai rămas din ei? Cinci sunt mici și unul mare

(3 – 1= 2) Socotiți câți pui ea are?

(5+ 1=6)

Șase rate sunt pe lac Sunt opt porumbei pe casă

Încă una-i sub copac Și stau bucuroși la masă

Dacă le numeri pe toate Doi zboară jos îin drum

Câte fac, ghicești nepoate? Căți au mai rămas acum?

(6+1=7) (8-2=6)

Cinci căței cu botul mic Am pus pentru Nicușor

Jucau fotbal între ei Șapte mere la cuptor

Doi se iau după pisic Și mai pun unul la copt

Și-au rămas acuma…… Sunt acum de toate…

(5- 2=3) (7+ 1=8)

CU MATEMATICA ÎN LUMEA POVEȘTILOR

Scopuri:

verificarea număratului în limitele 1-10 prin raportarea numărului la cantitate.

consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în corespondență;

efectuarea operațiilor de adunare și scădere folosind corect simbolurile matematice: „+”, „-”, „=”.

Obiective operaționale:

– să efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10 ;

– să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate ;

– să utilizeze corect simbolurile « +, – și = » ;

– să rezolve corect fișa de lucru individuală ;

Sarcina didactică :

raportarea corectă a cantității la număr și a numărului la cantitate ; efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu un element.

Regulile jocului :

Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate și va așeza cifra corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot atâtea elemente câte elementeare cea indicată. Dacă nu rezolvă corect sarcina, alt copil va veni să corecteze greșeala.

Elemente de joc : surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.

Material didactic : tablouri cu imagini din povești, siluetele personajelor, cifre, grupe diverse legate de personajele din poveștile cunoscute.

Desfășurarea jocului :

Educatoarea afișează un tablou dintr-o poveste, îl intuiește cu ajutorul copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile cu conținut matematic. Se pot afișa patru-cinci tablouri din poveștile cunoscute.

Exemplu : Tabloul afișat prezintă o secvență din basmul Albă-ca-Zăpada.

Câți pitici sunt în imagine ?

Așezați cifra corespunzătoare numărului de pitici.

Formați o grupă de pătuțuri în care să fie tot atâtea câți pitici sunt.

Formați o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe decât pătuțurile.

Un pitic pleacă la plimbare. Câți au rămas ?

Această sarcină implică rezolvarea și afișarea exercițiului matematic : 7 – 1 = 6.

Câte personaje sunt ? (piticii și Albă-ca-Zăpada) : 7 + 1= 8.

Variantă :

Se vor afișa imagini cu scene din poveștile sau basmele cunoscute. Spre deosebire de prima parte a jocului, grupele, cifrele și exercițiile matematice vor fi intenționat așezate greșit. Copiii vor trebui să sesizeze greșelile și să le corecteze.

BIBLIOTECA

Scopuri :

consolidarea capacității de a compune și descompune un număr dat.

exerasarea număratului în limitele 1-10.

Sarcina didactică :

compunerea și descompunerea unui număr natural.

Regulile jocului :

Copiii-bibliotecari așează cărți pe raft în așa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10). Dacă așează corect, ei primesc o recompensă. În partea a doua a jocului, ei trebuie să așeze un număr de 7 (8, 9 sau 10) cărți pe două rafturi găsind mai multe variante. Se motivează așezarea.

Elemente de joc : surpriza, mișcarea.

Material didactic : cărți și jetoane reprezentând cărți, imagini pe care sunt desenate două rafturi de bibliotecă.

Desfășurarea jocului :

Educatoarea anunță copiii că au primit un pachet de la poștă. Ei deschid pachetul și descoperă cărțile primite. Acestea trebuie așezate în bibliotecă alături de celelalte cărți. Pe fiecare raft din bibliotecă sunt așezate câte 3, 4, 5 sau 6 cărți. Copilul care va primi rolul de bibliotecar va completa rafturile în așa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10) cărți.

Fiecare bibliotecar va verbaliza acțiunea efectuată.

Exemplu : Pe raft erau cinci cărți, eu am așezat încă două și acum sunt șapte. Copiii numără cărțile de pe raft.

La fel se va proceda și cu celelalte rafturi.

Rolul de bibliotecar va fi primit pe rând de acei copii care pot răspunde educatoarei la o întrebare sau ghicitoare.

Exemple de întrebări :

Cum se numește povestea în care ursul își pierde coada ?

Care sunt lunile anopimpului primăvara ?

Câte silabe are cuvântul « matematică » ?

Cu ce sunet începe cuvântul « șase » ? etc.

Variantă :

Fiecare copil primește câte 10 jetoane reprezentând cărți și o foaie pe care este desenată o bibliotecă cu rafturi. Ei au sarcina de a așeza cărțile pe cele două rafturi, apoi să spună cum le-a așezat.

Exemplu :

Eu am așezat cele zece cărți astfel : șase cărți pe primul raft și patru cărți pe al doilea raft. Împreună sunt șapte cărți. Se verifică prin numărare.

Vor fi solicitați mai mulți copii să spună cum au așezat cărțile, până vor fi exemplificate toate variantele.

DE-A ȘCOALA

Scopuri :

consolidarea capacității copiilor de a înțelege și utiliza numerele (1-10);

verificarea capacității copiilor de a efectua operații simple de calcul oral, de adunare și scădere cu o unitate și/sau două unități, în limitele 1-10;

recunoașterea și folosirea simbolurilor « + », « – »  si « = » ;

sistematizarea cunoștințelor privind rezolvarea unor pobleme simple în concentrul 1-10;

dezvoltarea operatiilor gândirii (comparația, analiza, sinteza, generalizarea) :

Obiective operaționale :

– să numere crescător și descrescător în concentrul 1-10;

– să raporteze corect numărul la cantitate și cantitatea la număr;

– să determine locul fiecărui număr în șirul natural recunoscând vecinii numerelor;

– să efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10;

– să rezolve probleme simple având ca suport ilustrații;

– să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate;

– să utilizeze corect simbolurile « +, – si = »;

– să rezolve corect fișa de lucru individuală;

Sarcina didactică:

Raportarea directă a cantității la număr și a numărului la cantitate, identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate;

Compunerea și rezolvarea unor probleme care propun operații de adunare și scădere cu una sau două unități;

Regulile jocului:

jocul se desfășoară pe două echipe;

fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile;

fiecare răspuns este recompensat cu o față zâmbitoare;

castigă echipa care are cele mai multe fețe zâmbitoare.

Elemente de joc: surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea și deschiderea ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoțelului.

Material didactic: ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete reprezentând rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoțel, diplome.

Desfășurarea jocului: La sunetul clopoțelului, câte un copil de la fiecare echipă va veni în față și va alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă sarcina. Dacă aceasta este rezolvată corect, echipa sa va primi o față zâmbitoare. Clopoțelul va suna de fiecare dată de un anumit număr de ori și va veni în față acel copil care are în piept cifra corespunzătoare.

Exemple de sarcini:

1) Încercuiește cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se vor folosi două imagini: o carte, un stilou.)

2) Alege cifra care corespunde numărului de fețite prezente în sala de grupă. Copilul din cealaltă echipă va denumi vecinii acestei cifre.

3) Așează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou sunt așezate mai multe cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii așează 3, 5, 6, 7, 8.)

5) Așează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul;

– pune deoparte atâtea cercuri câte anopimpuri sunt cu zăpadă;

Ce semn folosim? Câte anopimpuri au rămas?

4 – 1= 3.

6) Așează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini;

– pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele mâini.

Ce semn folosim?

10 – 2= 8.

8) ” Găsește greșeala!” – se vor propune spre corectare, următoarele exerciții:

– pentru echipa nr. 1: „7 – 1=8

4+ 2=2”

– pentru echipa nr. 2: „8 – 2=10

5+2=3”

În final se vor rezolva probleme pe baza unor versuri.

La sfârșitul activității toți copii vor primi diplome.

ANEXE

MODELE DE FIȘE

FIȘA NR. 1

Adaugă baloane pentru a obține atât cât îți indică cifra.

Încercuiește a treia și a cincea gărgăriță

Completează cifrele care lipsesc.

1 2 3 4 5 6 7 8 9

FIȘA NR. 2

1.Desenează tot atâtea ouă în coșuleț câte indică cifra.

2. Colorează primul și ultimul iepuraș.

3. Decorează cele trei ouă din visul iepurașului.

Taie cu o linie ouăle care nu apar în visul iepurașului.

FIȘA NR. 3

Scrie în casete tot atâtea linii corespunzătoare numărului de elemente.

7

Colorează tot atâtea baloane cât îți arată cifra.

FIȘA NR. 4

Numără florile câtre care se îndreaptă albinuța și desenează în casetă tot atâtea cerculețe. Colorează florile.

Formează grupe de albinuțe de același fel, numără-le și unește cu cifra corectă. Colorează stupul și găluțeșele cu miere.

Reconstituie floarea unind cifrele și formează o pereche între ea și o albinuță. Desenează și tu în casetă o floare pentru cealaltă albinuță. Colorează imaginea.

FIȘA NR. 5

Du o săgeată de la figură geometrică la cifra care arată câte piese de același fel,indiferent de marime, are jucăria.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

FIȘA NR. 6

NUMARAT, PUNERE IN CORESPONDENTA

TRASEAZA ATATEA LINII CATI IEPURASI SUNT

FA SA FIE TOT ATATIA MIELUTI, CATI IEPURASI SUNT.

TRASEAZA DRUMUL FIECARUI FLUTURAS SPRE O FLOARE. CE OBSERVI? NUMARA!

FIȘA NR. 7

Compune o problemă după imagine.

Completează căsutele cu datele problemei.

+ =

FIȘA INTERDISCIPLINARE- DȘ, DLC

Numără cadourile din sacul lui Moș Crăciun și încercuiește cifra potrivită.

2 5 3 6 7 4

Privește imaginile și compune o problemă! Scrie operația în căsuțe!

+ =

Unește cu o linie, fiecare glob, cu brădulețul care i se potrivește ca mărime! Desparte în silabe, cuvintele brad și glob, scrie în căsuțe tot atâtea liniuțe verticale, câte silabe compun cuvintele!

Fișă de evaluare

Formeaza mulțimii de acelasi fel.

Scrie in casuta tot atatea liniute cate mijloace de transport terestre sunt.

Colorează al patrulea vapor din șir

Colorează barca și trasează valuri.(linii ondulate);

CONCLUZII

Antrenarea copiilor în diverse forme de activitate intelectuală cu conținut matematic, contribuie la conturarea direcției și menținerea interesului față de acest domeniu de activitate, la descoperirea și dezvoltarea timpurie a aptitudinilor pentru știința cifrelor.

Jocul didactic utilizat în cadrul activităților cu conținut matematic a contribuit simțitor la îmbunătățirea rezultatelor învățării. În același timp, a dovedit că utilizarea lui poate fi benefică atât asupra comportamentului copiilor unii față de alții, cât și în ceea ce privește formarea și dezvoltarea gândirii logice matematice și a operațiilor gândirii.

Având în vedere rolul cunoașterii notiunilor matematice în viața de zi cu zi și a faptului că desfășor o activitate didactică cu copiii preșcolari, am ajuns la concluzia că doar cunoștințele teoretice nu sunt suficiente, dacă ele nu sunt legate de practică. Tocmai de aceea am ales ca metodă activă, eficientă, metoda jocurilor didactice matematice în însușirea, consolidarea și verificarea cunoștințelor.

Se poate spune că jocurile didactice nu sunt doar simple exerciții care propun copiilor spre rezolvare o situație , care implică accesarea unor informații cunoscute de copii, ci ele presupun și o atmosferă competițională, care-i stimulează pe copii în a rezolva problema într-un timp scurt. Un oarecare exercițiu poate fi transformat în joc didactic, atrăgându-l pe copil.

Jocul didactic deschide calea uneia din cerințele pedagogiei actuale: învățarea activă prin forțe proprii.

În urma cercetării desfășurate am constatat că jocul didactic joacă un rol important pentru copil, care pus în fața unor situații date, diferite de exerciții, are ocazia să fie antrenat într-o atmosferă caldă, deschisă, în care își poate manifesta rolul de copil care se joacă. Un copil care se joacă se implică mai mult în ceea ce face, părându-i că ceea ce face depinde viitorul său. Într-o anumită măsură se poate afirma că el își croiește un viitor în care va putea face față cu ușurință la diferite situații.

Jocul didactic stârnește curiozitatea epistemică; copilul devine apt să-și aprecieze particularitățile și performanțele, dorind să cunoască mai mult, vrând ca performanțele sale să fie mai bune. Copilul va mobiliza în acest sens toate resursele de care dispune pentru a înregistra succes în competiția ludică cu ceilalți.

Mai trebuie subliniata ideea că jocul didactic reprezintă o metodă de învățământ cu reale valențe formative și informative și, în consecință, are o contribuție specifică la perceperea școlii nu ca o instituție rigidă, ci ca un mediu care exercită influențe benefice asupra diferitelor laturi ale personalității copiilor. Copilul care azi se joacă dar, totodată și învață, va fi omul care mâine găsește soluții la problemele cu care se confruntă, trăind adecvat într-o societate a competiției.

„Cine nu știe să se joace cu copii și este destul de nepriceput ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator“

Contribuția jocurilor didactice în stimularea proceselor psihice complexe, cu precădere a gândirii ne îndeamna sa le alegem atât ca procedee cât și ca metode în demersul didactic în cadrul grădiniței.

jocul didactic, forma specifică a activității de învățare în grădiniță sprijină disponibilitățile reale ale copilului de a fi instruit și educat. Jocul didactic îmbină în structura sa elemente instructive și elemente distractive;

jocul didactic reprezintă principala modalitate prin care copilul își însușește cunoștințe,își formează priceperi și deprinderi, își dezvoltă aptitudini, interese, etc.

jocul didactic asigură experiența directă a copiilor cu obiectele, stimulează participarea activă a preșcolarilor la învățare-cunoaștere;

jocul didactic este un important mijloc de educație intelectuală, care pune în valoare capacitățile creatoare ale preșcolarilor;

jocul cu conținut matematic îi facilitează copilului medierea cu lumea științelor prin intermediul operațiilor intelectuale;

jocul didactic favorizează formarea premiselor pentru trecerea acțiunilor mintale la o etapă noua, superioară.

Declaratie de autenticitate

Subsemnata,Iamandei(cãs.Radu)Georgiana Roxana cadru didactic la Grădinița cu Program Prelungit,,Cei șapte pitici’’, din localitatea Buzău, judetul Buzău, înscrisa la examenul de acordare a gradului didactic I, seria 2015,cunoscând dispozițiile articolului 292 Cod penal cu privire la falsul în declarații, declar pe propia răspundere ca că lucrarea a fost elaborată de mine personal și-mi aparține în întregime. Nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie, nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse necitate. Această lucrare nu a fost folosită în alte contexte de examen sau concurs.

Declarant, Data

Iamandei (cãs.Radu)Georgiana Roxana

(semnătura)