Rolul Utilizarii Metodelor Si Tehnicilor de Realizare a Continuturilor Activitatii din Gradinita In Vederea Adaptarii Optime la Viata Scolara

CAPITOLUL IV

CERCETARE  PSIHOPEDAGOGICĂ                 

ROLUL UTILIZĂRII METODELOR si TEHNICILOR DE REALIZARE A CONȚINUTURILOR ACTIVITĂȚII DIN GRĂDINIȚĂ ÎN VEDEREA ADAPTĂRII OPTIME LA VIAȚA scolară

4.1. Fundamentare teoretica

Pregatirea copilului prescolar pentru scoala este o chestiune de vie actualitate în conditiile intensificarii si accelerarii întregului process de învatamânt. Pregatirea multilaterala a copilului pentru munca din scoala, dupa cum s-a mai afirmat, se realizeaza prin intermediul a doua forme specifice: jocul si învatarea, cea din urma la nivelul copiilor de grupa mare, pregatitoare.

M-am oprit asupra acestei teme deoarece prin anumite metode si tehnici aplicate atât în cadul activitatilor dirijate, cât si în cadrul activitatilor liber creative, se urmareste atât însusirea de noi cunostinte cât mai ales consolidarea cunostintelor transmise în vederea pregatirii copilului prescolar pentru scoala.

Prin diversitatea de metode si tehnici care pot fi aplicate în cadrul activitatilor de cunoasterea mediului, a activitatilor de dezvoltarea limbajului, a activitatilor matematice, a scrierii grafice, etc. si în activitatea didactica de dimineata, contribuie la dezvoltarea intelectuala si în acelasi timp faciliteaza trecerea cu usurinta la activitatea de tip scolar, iar scopul final consta în viitoarea utilizare a rezultatelor obtinute. Aceasta înseamna ca în cadrul fiecarei metode si tehnici aplicate accentul trebuie pus pe însusirea si aprofundarea de cunostinte. Reusita acestora depinde în mare parte si de folosirea unui bogat material didactic, în cantitate suficienta pentru fiecare copil, formând astfel la copii derinderi de munca intelectuala, satisfacerea curiozitatii de cunoastere învatând totodata sa analizeze, sa interpreteze, sa utilizeze, sa citeasca, sa denumeasca anumite obiecte cu expresii literare.

Prin natura lor, activitatile desfasurate în gradinita dezvolta copiilor spiritul de observatie si de investigatie, cultivând imaginatia, gândirea creatoare, orienteaza activitatea psihica, disciplineaza conduita si contribuie, în sfârsit, la formarea rapida si mai eficienta a mecanismelor psihice, care înlesnesc si conditioneaza învatarea, munca, fiind necesare la intrarea copilului prescolar în scoala.

Pentru obtinerea reusitei acestora, conditia de baza este aceea ca elementul de joc sa ramâna o dominanta a intregii activitati din gradinita, chiar daca sarcinile procesului instructiv devin din ce în ce mai complexe.

4.2. Tipul cercetarii

Cercetarea de fata se include în sfera studiilor calitative urmarind demersul stiintific si metodologic al tezelor de specialitate din domeniul pedagogiei scolare. În functie de obiectivele propuse urmareste sa puna în evidenta importanta achizitionarii  unui vocabular conform vârstei, particularitatilor si nevoilor individuale ale copiilor de vârsta prescolara.

4.3. Obiectivele cercetarii

1.      Evidentierea importantei educatiei timpurii în dezvoltarea comunicarii verbale la copiii de vârsta prescolara;

2.      Reliefarea importantei achizitionarii unui vocabular adecvat vârstei, particularitatilor si nevoilor personale ale copiilor;

3.      Relevanta utilizarii metodelor si procedeelor adecvate în vederea adaptarii optime a prescolarilor la activitatea scolara;

4.      Identificarea gradului de influenta al mediului needucativ asupra dezvoltarii abilitatilor de comunicare si de achizitionare a elementelor de limbaj la copilul de vârsta prescolara.

4.4. Ipoteza cercetarii

Presupun ca:

Implementarea unui program de activitati în care se utilizeaza un set de  metode si tehnici specifice învatamântului prescolar determina  îmbunatatirea sesizabila a abilitatilor de comunicare contribuind  la îmbogatirea limbajului, în vederea adaptarii optime la viata scolara.

4.5. Variabilele cercetarii

Variabile independente

·        Natura materialelor si metodelor folosite  în activitatile specifice interventiei

·        Mediul  socio-educativ de provenienta

Variabile dependenta

·        Vârsta de dezvoltare a limbajului

·        Nivelul de dezvoltare al inteligentei si a proceselor psihice

4.6. Coordonatele majore ale metodicii cercetarii:

Locul de desfasurare a cercetarii

Cercetarea s-a desfasurat la Gradinita Nr. 9 Bistrita, Judetul Bistrita- Nasaud, unde îmi desfasor activitate în calitate de institutor I.

Cadre didactice implicate în cercetare: ed. Moldovan Liana, consilier scolar Dobrin Nadia.

Perioada de cercetare

Semestrul II al anului scolar 2007-2008

Esantionul de subiecti

În vederea urmaririi obiectivelor si a verificarii ipotezei specifice formulate, am cuprins în cercetare un numar de 20 de copii cu vârste cuprinse între 5 si 7 ani care au frecventat în anul scolar 2007-2008 gradinita. Cei 20 de copii supusi investigarii noastre provin din grupa pregatitoare.

 Prima grupa, numita  Grupa A (grupa de control), este formata din 10 copii cu vârste cuprinse între 5 si 7 ani din care 5 baieti si 5 fete de la Gradinita Dorolea. Din cei 10 copiii ai grupei A, 5 copii (din care un copil este adoptat din centru de plasament de circa 6 luni), provin din familii organizate cu relatii armonioase, 3 copii provin din familii organizate dar cu relatii tensionate si 2 copii provin dintr-o familie dezorganizata, copilul fiind încredintat mamei care nu s-a recasatorit. Din cei 5 copii care sunt crescuti în familii organizate 2 au frati cu vârste mai mari decât ei si 1 are frate mai mic. Din numarul total de 10 copii 4 sunt în primul an de frecventare a gradinitei, iar ceilalti au avut o frecventa redusa.

 Grupa B (grupa experimentala) este formata din 10 copii, 4 baieti si 6 fete de la Gradinita Nr.9 Bistrita,  din care 9 provin din familii organizate iar 1 copil este încredintat de parinti (care sunt plecati din tara) spre îngrijire bunicii.

Din prezentarea de mai sus reiese faptul ca exista diferente între mediile socio-culturale din care provin copiii celor doua grupe care au repercusiuni asupra dezvoltarii comunicarii si limbajului acestora.

Un numar de 4 copii din grupa A sunt în primul an de frecventare a gradinitei si ceilalti 6 nu frecventeaza zilnic gradinita. Cei din grupa B sunt în al doilea an de frecventare a gradinitei. Analiza efectuata a permis evidentierea faptului ca influentele mediului educativ oferit de activitatile instructiv-educative din gradinita, care respecta particularitatile de vârsta si individuale, sunt favorabile dezvoltarii psihice a copilului.

Esantionul de continut

Activitatile de educarea limbajului au fost adaptate unitatilor de învatare corespunzatoare temei saptamânii. Spre exemplu: jocul dramatizare "De-a punguta cu doi bani"; dramatizari "Anotimpurile", "Greierele si furnica"; jocuri de stimulare a comunicarii orale: "Povesteste ce ai visat", "Povesteste cum ti-ai petrecut vacanta"; jocuri de exersare a pronuntiei corecte: "Spune la fel ca mine", "Descopera unde am gresit"; jocuri de realizare a abstractizarii si generalizarii: "Cum se numesc toate acestea la un loc", "Ghici la ce cuvânt m-am gândit"; jocuri pentru dezvoltarea imaginatiei "Hai sa facem o poveste".

4.7. Metodologia cercetarii

Metode utilizate

În cadrul cercetarii am insistat pe folosirea urmatoarelor metode: anamneza, studiul documentelor personale, observatia, metoda testelor, experimentul.

În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât si metode de prelucrare a datelor pe care le voi prezenta succint în continuare.

·        Observatia a avut drept scop surprinderea unor elemente ale comunicarii atât în activitatile liber alese în care copilul se manifesta spontan si liber mai aproape de ceea ce este mai putin controlat si cenzurat, cât si în cadrul activitatilor comune desfasurate cu întreaga grupa de copii sub îndrumarea directa a educatoarei. Datele obtinute au fost consemnate si folosite mai ales în analiza de caz.

·        Anamneza a vizat culegerea de informatii despre parinti, evolutia sarcinii, starea de sanatate, despre conditiile materiale si socio-culturale ale familiei, despre calitatea influentelor asupra copilului.

·        Studiul documentelor personale a fost menit sa completeze datele obtinute prin primele doua metode si sa ofere o imagine mai completa asupra subiectilor investigati. Pe baza studiului documentelor personale ale copiilor s-au obtinut  date despre provenienta sociala ale acestora, starea lor de sanatate, despre relatiile care exista în familie si despre nivelul cultural al parintilor.

·        Testul, proba psihologica. Aceasta metoda am folosit-o atat în faza pre-experimentala cât si în faza experimentala, rezultatele acesteia oferindu-mi posibilitatea  de a obtine informatii obiective asupra dezvoltarii psihice si a pregatirii copilului pentru scoala, din punct de vedere fizic, psihic, afectiv, etc.

·        Experimentul  a constat  în masurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali – spre exemplu utilizarea metodelor specifice grupei pregatitoare. Experimentul se desfasoara folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se experimenteaza, tehnica grupelor paralele (experimentala si de control), având aproximativ acelasi nivel de cunostinte, acelasi numar de subiecti si fiind aproximativ egale din punct de vedere al vârstei.

Instrumente de cercetare utilizate

·        Test de evaluare initiala

·        Testul "Omuletului" (proba proiectiva de stabilire a nivelului de dezvoltare intelectuala)

·        Testul pentru cunoasterea vârstei psihologice a limbajului dupa Alice Descoeudres

·        Test de evaluare finala

4.8. Descrierea etapelor cercetarii

ETAPA PREEXPERIMENTALĂ

În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetarii, am formulat ipoteza si am

alcatuit esantionul de subiecti, am ales metodele si tehnicile de cercetare, am aplicat testarea situatiei experimentale si a tehnicilor de cercetare, am înregistrat datele si am stabilit strategia desfaturarii experimentului. Aceasta etapa s-a derulat în perioada semestrului I al anului scolar 2007-2008. Tot în aceasta perioada am aplicat prescolarilor din cele doua grupe testul de evaluare initiala.

Evaluarea initiala

·         a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice a educatoarei grupelor de copii. Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluari s-a putut face o analiza privind saltul înregistrat de copii pâna la data aplicarii probelor ce au stat la baza cercetarii noastre.

                                      TEST  DE  EVALUARE INIȚIALĂ

(Evalueaza cunostintele de limbaj)

TEMA: Traista cu povesti

Item cu raspuns scurt.

Completeaza ce lipseste pentru a avea propozitia înteles

"Este vicleana, sireata si da iama la poiata."      1p

Item cu alegere multipla

Scrie atâtea liniute câte cuvinte are propozitia si încercuieste cifra corecta:    1p

CAPRA MERGE DUPĂ MÂNCARE.

                                                                                                   1

                                                                                                         4

                                                                                                   5

Item de asociere

Uneste personajele apartinând aceleiasi povesti:      2p

Item cu alegere duala    

       Spune ce este fals si ce este adevarat în propozitiile urmatoare:

–         "Fata babei a îngrijit catelusa bolnava si a plecat mai departe".

–         "Alba ca Zapada a ajuns la casa piticilor".

–         "Scufita Rosie manânca lupul."             3p

Item de completare

Recunoaste povestea si completeaza verbal ce lipseste:

"Era limpede ca afurisita de cotoroanta încerca s-o pacalesca pe …………. sa se vâre în ………….pentru a o închide acolo!… Caci de îndata ce ar fi fost acolo, ……..  ar fi închis cuptorul si ar fi lasat-o pe biata micuta sa se…………. si apoi ar fi mâncat-o! Numai ca………….. copil istet, îti dadu numaidecât seama ce gânduri cocea………….si se prefacu ca-i natânga si neîndemânatica."                  3p

ETAPA EXPERIMENTALĂ

În cadrul acestei etape am introdus metode si tehnici noi în activitatile sustinute la nivelul grupului experimental, am aplicat probe, am facut masuratori si determinari. Precizez ca am actionat si la nivelul grupului de control aplicând aceleasi probe (testul "Omuletul" si testul de cunoastere a vârstei psihologice a limbajului), dar fara a implementa programul de activitati si jocuri didactice propus în lucrarea de fata. Acest lucru s-a facut cu scopul de a compara între ele rezulatele si scorurile obtinute de copiii cuprinsi în cele doua grupe, neechivalente din punct de vedere socio-cultural si educational. Aceasta etapa s-a desfaturat pe parcursul semestrului II al anului scolar 2007-2008.

Testul "Omuletul"

·         în vederea surprinderii nivelului de dezvoltare a inteligentei si a altor procese si calitati psihice, am aplicat o serie de probe psihologice, între care testul "Omuletul".

Considerat ca test de inteligenta, (cerem copilului sa deseneze un omulet), constituie un veritabil sistem de simboluri, prin care se realizeaza o comunicare. Este deci, o comunicare prin simboluri, în spatele careia se ascund si o serie din procesele specifice gândirii.

În urma aplicarii acestei probe, am calculat QI prin raport cu VM (QI = cât intelectual;

VM = vârsta mentala).

Calculul performantelor s-a facut dupa urmatoarele criterii:

–       prezenta capului;

–       prezenta picioarelor – doua, când e în fata si unul în profil;

–       prezenta bratelor;

–       prezenta trunchiului;

–       lungimea mai mare decât latimea trunchiului;

–       îndoirea umerilor;

–       bratele si picioarele tangente pe lânga corp;

–       bratele si picioarele atasate, desi incorect;

–       prezenta gâtului;

–       conturul gâtului – o linie continua între trunchi si corp;

–       prezenta ochilor;

–       prezenta nasului;

–       prezenta gurii;

–       nasul si gura sunt reprezentate corect, indicarea buzelor;

–       prezenta narinelor;

–       prezenta parului;

–       parul bine plasat, fara ca sa fie vazut capul prin intermediul transparentei;

–       prezenta hainelor (prima manifestare a vesmintelor sunt nasturii);

–       lipsa transparentei vesmintelor;

–       patru articole vestimentare bine marcate (palarie, vesta, cravata, nasturi, pantaloni);

–       costumul perfect, fara defecte;

–       prezenta degetelor;

–       evidentierea palmelor;

–       bratele articulate la umeri, la coate;

–       proportia capului ( mai mic decât jumatate din trunchi si mai mare 1/10 din corp);

–       proportia bratelor;

–       proportia gambelor;

–       proportia picioarelor lungimea lor sa fie mai mare decât latimea si mai mica decât

      înaltimea corpului);

–       prezenta calcâiului;

–       coordonarea motrica a conturului;

–       coordonarea motrica a bratelor;

–       prezenta urechilor;

–       pozitia si proportia corecta a urechilor;

–       detalii oculare – pupile;

–       prezenta barbiei si a fruntii;

–       capul, trunchiul si picioarele de profil; profilul perfect (fara transparenta sau pozitia gresita )

Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului

·        adaptat dupa Alice Descouedres, proba ce se poate aplica copiilor de la 2 la 7 ani si este alcatuita din sapte subprobe, prin care am vizat urmatoarele aspecte ale dezvoltarii gândirii si limbajului copiilor:

–                           stabilirea asemanarilor/deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte;

–                           completarea lacunelor dintr-un text;

–                           memorarea unor grupe de cifre;

–                           denumirea unor culori;

–                           imitarea unor actiuni ;

–                           stabilirea unor contrarii fara imagini ale obiectelor;

–                           denumirea unor materiale din care sunt confectionate unele obiecte.

Subproba nr. 1:

Stabilirea asemanarilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte

Material:

1.      desenul unei case mari si al unei case mici;

2.      o carte noua si una veche;

3.      o minge tare si o minge moale;

4.      desenul unui pom înalt si al unui pom scund;

5.      o bucata de hârtie neteda si una zgrunturoasa;

6.      fotografia unui batrân si a unui tânar;

7.      o foaie de hârtie întinsa si una mototolita;

8.      desenul unei linii drepte si a uneia curbe;

9.      imaginea unui copil trist si a unuia fericit;

10.  doua bile de aceeasi marime si culoare una grea si una usoara care se pun în palmele copilului.

Desfasurare:

Spunem copilului (pentru prima grupa de contrarii) "vezi, aceasta casa este mare, în timp ce aceasta este…(mica)

·        se continua astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;

·        se noteaza raspunsurile copilului;

·        se calculeaza numarul de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 2:

Completarea de lacune într-un text

Material: am folosit urmatorul text:

"Este timp frumos, cerul este ..(senin, albastru), soarele este foarte..(stralucitor) . Jana si Maria merg sa se plimbe pe câmp. Ele aduna ..(flori) . Fetele sunt foarte multumite auzind cântecele frumoase ale micilor .(pasarele) . Deodata cerul se întuneca, se acopera de .(nori) . Fetele se grabesc sa se întoarca .(acasa) .Cerul este spintecat de.(fulgere) . Jana si Maria se sperie de zgomotul facut de.(tunete) . Ele roaga pe cineva sa le adaposteasca în casa deoarece ploua puternic si nu aveau la ele.(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor erau complet.(ude).

Desfasurare:

I se spune copilului: "Îti voi spune o povestire, te rog sa fii atent, când eu ma opresc si n-am sa stiu ce sa spun, tu va trebui sa ghicesti si sa spui ce trebuie sa fie completat".

·        Se va citi rar si cu accentul necesar;

·        Se noteaza raspunsurile copilului;

·        Se calculeaza numarul de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 3:  

            Memorare de cifre si reproducerea lor

            Material: am folosit urmatoarele serii de cifre:

1.       2 – 4

2.       5 – 6 – 3

3.       4 – 7 – 3 – 2

4.       8 – 4 – 6 – 5 – 9

5.       6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8

Desfasurare:

Se spune copilului: "Fii atent! Îti voi spune niste cifre, iar tu le vei repeta imediat ce eu le-am spus".

·        Se prezinta fiecare serie în ritm de comanda de gimnastica;

·        Se opreste proba la seria pe care copilul nu reuseste sa o reproduca desi i s-a citit de trei ori. Performanta subiectului este egala cu ultima serie realizata corect. Pentru prima serie primeste coeficientul 2, pentru seria a II-a primeste coeficientul 3, pentru seria a III-a primeste coeficientul 4, pentru seria a IV-a primeste coeficientul 5, pentru seria a V-a primeste coeficientul 6.

Subproba nr. 4:

Denumirea unor materiale

Material de desfasurare: am folosit urmatoarele întrebari:

1.      Din ce este facuta cheia?

2.      Din ce este facuta masa?

3.      Din ce este facuta lingurita?

4.      Din ce sunt facuti pantofii?

5.      Din ce sunt facute ferestrele?

6.      Din ce sunt facute casele?

Se consemneaza numarul de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 5:

Stabilirea unor contrarii fara obiecte sau imagini ale acestora

Material si desfasurare: am folosit urmatoarele cupluri contrarii:

1.      cald               – ..(frig sau rece)

2.      uscat             – ..(ud sau umed)

3.      frumos          – ..(urât)

4.      neascultator  – ..(ascultator sau cuminte)

5.      curat             – ..(murdar)

6.      mare             – ..(mic)

7.      usor              – ..(greu)

8.      vesel             -..(trist, indispus, nefericit)

Se noteaza de la 0 la 8 în functie de numarul de raspunsuri exacte.

Subproba nr. 6:

Denumirea a 10 culori

 Material si desfasurare:

Se prezinta culorile:

1.      rosu;                                                     6.  violet;

2.      verde;                                                 7.  gri;

3.      negru;                                                 8.  galben;

4.      roz;                                                      9.  maro;

5.      alb;                                                   10.  albastru

Se cere copilului sa le denumeasca si se noteaza de la 0 la 10, dupa numarul exact de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 7:

Cunoasterea sensului unor verbe

Desfasurare :

a) Se mimeaza urmatoarele actiuni si se cere copilului sa le denumeasca:

1.      a tusi;

2.      a frictiona;

3.      a cânta;

4.      a arunca;

5.      a spala;

6.      a respira.

b) se mimeaza urmatoarele 6 actiuni, cerându-le copilului sa le imite si sa le denumeasca:

1.      a scrie;                          4.  a se ridica;

2.      a se apleca;                   5.  a sari;

3.      a se balansa;                 6.  a împinge

Se consemneaza rezultatele care se noteaza de la 0 la 12 în functie de numarul de raspunsuri corecte.

ETAPA POST-EXPERIMENTALĂ

Este etapa în care am înregistrat rezultatele obtinute de cele doua esantioane de subiecti, grupa experimentala si grupa de control, am stabilit diferentele, am prelucrat statistic datele si am interpretat rezultatele. Aceasta etapa am realizat-o în ultima perioada a semestrului II al anului scolar 2007-2008.

Evaluarea finala

TEST DE EVALUARE FINALĂ

(evalueaza cunostintele dobandite în urma interventiei)

Cuprinde:

I1 item de completare (proba orala) – propozitii simple si dezvoltate      1p

I2 item subiectiv                                                                                        1p

I3 item obiectiv cu alegere multipla                                                          1p

I4 item obiectiv cu alegere duala                                                               1p

I5 item de asociere (tip pereche) – asociere sonora                                   1p

 Punctaj maxim 5 puncte

TEST

CUVINTE, SILABE, SUNETE 

I1 : Spune mai departe (proba orala)

                                    "Ana are ….."

I2 : Reprezinta grafic propozitia în caseta

I3 : Încercuieste cifra care corespunde numarului de cuvinte din propozitie

I4 : Încercuieste cuvântul alcatuit din mai multe silabe si reprezinta silabele în casute

                            C O P I L                                                                  G R Ă D I N I Ț Ă

I5 Coloreaza imaginile în a caror denumire se afla sunetul " r "

4.9. Prezentarea interventiei ameliorative

                  Pe parcursul programului de interventie am folosit în cadrul activitatilor de educarea limbajului, jocuri didactice pe arii de stimulare a abilitatilor de comunicare, conversatie si îmbogatire a vocabularului. (Anexe)

                  Programul s-a implementat pe durata semestrului II al anului scolar 2007-2008. S-au sustinut un numar de 10 activitati specifice în care s-au folosit urmatoarele metode: conversatia, explicatia, exercitiul, demonstratia, experimentul, braistormingul, comunicarea rotativa, învatarea în cerc, examinarea povestirii, turnirul întrebarilor.

                  Între evaluarea initiala si cea finala, în cadrul programului de interventie, pe langa probele administrate (Testul Omuletul si Testul de stabilire a vârstei psihologicea limbajului) în vederea ameliorarii dificultatilor de comunicare si achizitionarii de noi abilitati, am desfasurat o serie de activitati si jocuri didactice (vezi esantionul de continut, cap IV), utilizând în cadrul lor metode si procedee specifice grupei pregatitoare (vezi metode utilizate, cap IV), cu o frecventa de o activitate pe saptamâna timp de 10 saptamâni.

4.10. Strategia de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute

                  Modalitatea de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute s-a realizat prin introducerea scorurilor în tabele si compararea acestora cu valorile standard ale testelor aplicate. S-au analizat pe rând rezultatele (sub forma de punctaje) si s-au interpretat prin analiza comparativa a procentelor obtinute de copiii din cele doua grupuri: experimental si de control.

4.11. Prezentarea si interpretarea rezultatelor

Rezultate obtinute la testul initial:

Interpretarea rezultatelor:

                  Observând tabelul de mai sus putem concluziona asupra urmatoarelor aspecte. Datorita faptului ca asupra grupului experimental s-a actionat prin aplicarea de metode si procedee specifice si s-au realizat activitati, jocuri didactice cu caracter stimulativ si de dezvoltare a limbajului, atât în anul anterior cât si în anul curent, regulat,  se pot observa diferente semnificative a procentelor  calculate în urma punctajelor obtinute.

                  Aceste aspecte de diferentiere se datoreaza faptului ca cele doua grupe sunt diferit constituite, grupa de control cuprinzând mai multi copii proviniti din medii sociale defavorizate, la care rata frecventarii gradinitei este scazuta si asupra carora nu s-a intervenit prin activitatile care au fost realizate la grupul experimental.

Rezultate  obtinute la  testul "Omuletul"

TESTUL OMULEȚUL

    Rezultatul global (maxim 52 de puncte) se analizeaza in fucntie de baremul urmator :

          Exemple:

sTEFANIA – 16 – PUNCTE – O dezvoltare buna si o buna cunoastere a propriului corp;

GEORGE    – 20 – PUNCTE – O dezvoltare excelenta, ca si o constiinta bine dezvoltata a propriului corp ;

ANTONIA  – 16 – PUNCTE – O dezvoltare buna, o cunoastere moderata a propriului    corp.

         Date brute:

                        Punctaj total:  127p

                        Punctaj total: 109 p

Rezultate obtinute la testul "Omuletul":

Interpretarea rezultatelor:

8  copii din grupul experimental s-au înscris în baremul 10-18 corespunzator vârstei de la 5-7 ani si 2 elevi au obtinut punctajul  de 8p, respectiv 9p, ceea ce denota o inteligenta scazuta a celor din urma.

La grupul de control putem observa ca 6 copii au obtinut punctaje între 10-18 p, corespunzatoare vârstei, dar reduse, iar 4 copii nu s-au înscris în barem.

Comparând procentele celor doua grupuri observam ca exista o diferenta de 15,5 procente,  diferenta semnificativa.

Diferenta de punctaj se datoreaza nefrecventarii regulate a gradinitei si conditiilor socio-culturale si familiale defavorizate precum si lipsei utilizarii metodelor adecvate.

Putem spune, din acest punct de vedere, ca testul îmbraca aspecte proiective, deci am putea sa-l apreciem si ca proba de personalitate.

Punctajele obtinute de cele doua grupe denota o inteligenta normala, cu usoare tendinte de trecere spre treptele superioare ale acesteia. Rezultatele obtinute demonstreaza ca din totalul de 20 de copii 5 sunt sub capacitatea intelectuala corespunzatoare vârstei.

Rezultate ale testului de stabilire a vârstei psihologice a limbajului

     Punctajul obtinut la fiecare proba corespunde unei anumite vârste a limbajului (vezi tabelul urmator); se face media acestor vârste si se obtine vârsta psihologica a limbajului copilului care poate sau nu corespunde vârstei cronologice.

Prin raportarea vârstei de dezvoltare a limbajului la vârsta cronologica se poate constata ca:

Ø      daca vârsta psihologica a limbajului este egala cu vârsta cronologica (V.L..=V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare normala a copilului;

Ø      daca vârsta psihologica a limbajului este mai mare decât vârsta cronologica (V.L.>V.C.)  se poate vorbi de o dezvoltare superioara a copilului;

Ø      daca vârsta psihologica a limbajului este mai mica decât  vârsta cronologica (V.L.>V.C.)  se poate vorbi de o dezvoltare deficitara a copilului.

 Acest test a fost aplicat celor 20 de copii prescolari cu vârste cuprinse între 5 ani si 7 ani pentru a se stabili vârsta psihologica a limbajului. Testul a cuprins 7 subprobe – contrarii pe baza de imagini si obiecte, completarea lacunelor într-un text, memorarea unor serii de numere, denumirea unor materiale din care sunt facute diverse obiecte, denumirea unor culori si nuante, numirea si imitarea unor actiuni.

Analiza comparativa a rezultatelor obtinute de cele doua loturi ne-a permis sa relevam diferenta nivelului de dezvoltare a comunicarii si limbajului copiilor din cele doua loturi care nu au beneficiat de aceleasi conditii de mediu socio-cultural si educational.

TABEL Nr.1

În tabelul nr.1 sunt cuprinse rezultatele obtinute la testul de cunoastere a vârstei psihologice a limbajului (dupa A. Descoeudres) de  grupa A (grupul de control) format din 10 copii cu vârste cuprinse între 5 si 7 ani care sunt în primul an de frecventare a gradinitei.

Media vârstei cronologice este 6 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 5.2 ani. Cele mai slabe rezultate s-au obtinut la proba nr.5 la care media vârstei limbajului este cu 1.3 mai mica decât media vârstei cronologice si la proba nr.4 la care media vârstei limbajului este cu 1.2 mai mica decât media vârstei cronologice.

TABEL Nr.2

În tabelul nr.2 sunt redate rezultatele obtinute de grupa B (grupul experimental) format din 10 copii cu vârste cuprinse între 5-7 ani dar care sunt în al doilea an de frecventare a gradinitei.

Media vârstei cronologice este 5.9 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 6.2 ani. La o singura proba (nr.1) s-a înregistrat aceeasi medie a vârstei psihologice a limbajului ca si media  vârstei cronologice.

Din aceste rezultate se constata ca media vârstei psihologice a limbajului a grupa B este superioara vârstei cronologice cu o diferenta de 1 an fata de grupa A. Acest lucru ne demonstreaza ca mediul educativ oferit de gradinita copiilor contribuie la dezvoltarea comunicarii si limbajului copiilor. Prin parcurgerea activitatilor instructiv-educative la grupa pregatitoare (cele doua grupuri studiate) s-a ajuns la obtinerea unor rezultate bune (la grupa de control) si foarte bune (la grupa experimentala) în ce priveste nivelul dezvoltarii psihice pe toate planurile.

Rezultate obtinute la testul final:

Interpretarea rezultatelor:

                  Proba de evaluare finala a avut 5 itemi a câte un punct fiecare.Tabelul de mai sus ne conduce la concluzia ca actionându-se asupra subiectilor în mod frecvent si organizat, prin procesul de învatamânt, se înregistreaza un progres vizibil atât la grupa experimentala cât si la grupa de control chiar daca interventia nu a fost aceeasi  si conditiile socio-culturale de provenienta a copiilor diferite.

                  În cadrul grupei  experimentale, la 4 itemi s-au obtinut procente de 100 %  ceea ce înseamna  un nivel ridicat de cunostinte si abilitati de comunicare acumulate, la grupa de control procentele sunt destul de bune, comparativ cu cele înregistrate la testul initial, la copii care au frecventat gradinita în mod regulat dar mai scazute la cei care au frecventat sporadic.. Acest lucru denota faptul ca, daca educatoarea a insistat pe activitati de educarea alimbajului chiar daca nu a avut un program de interventie bine stabilit  si copiii au frecventat în mare parte gradinita, se  poate înregistra un  mic progres si în cazul copiilor care  provin din medii socio-culturale defavorizate sau care sunt în primul an la gradinita (cazul grupei de control- prescolari de Gradinita Dorolea ). 

Cunoscându-se ca dezvoltarea limbajului prescolarului are la baza experienta cognitiva a acestuia în relatiile cu cei din jur li s-a oferit copiilor posibilitati optime de exprimare libera, acest lucru realizându-se în orice moment al zilei, de la venirea lui în gradinita si pâna la plecare.

            Atât în activitatile comune organizate cu grupa de copii, cât si în cele individuale, accentul s-a pus pe exprimarea copiilor pentru ca limbajul sa fie viu, colorat, intonatia sa fie expresiva, astfel încât prescolarii sa-si însuseasca raporturile gramaticale ale limbii, sub aspect morfologic si sintactic, fonetic si lexical.

            Materialul necesar desfasurarii normale a gândirii si limbajului a fost furnizat de realitate, de povestirile educatoarei, de experienta de viata a copilului, de relatiile sale cu ceilalti copii.

Ținând seama ca trecerea de la intuitiv la verbal-abstract depinde de bogatia experientei intuitiv-actionale, de gradul de elaborare a tipurilor superioare de activitate, de modul în care se asigura achizitionarea de informatii, în activitatile desfasurate cu copiii  s-a urmarit cultivarea procesele psihice de cunoastere: gândirea, limbajul, memoria, imaginatia, atentia voluntara etc. Organizarea  judicioasa a activitatii de instruire a avut ca urmare dezvoltarea spiritului de observatie, stimularea permanenta a inteligentei si creativitatii copiilor, a independentei în gândire si actiune. De asemenea s-a pus accent pe formarea la copii a deprinderilor de exprimare corecta, stimularea vorbirii coerente si expresive, prevenirea si corectarea unor defecte de vorbire, de pronuntie a sunetelor.

S-a urmarit, cum era firesc la aceasta vârsta, dezvoltarea aparatului fono-articular, insistându-se asupra miscarilor de articulare corecta a sunetelor (fricative, vibrante, velare), precum si a diftongilor ai, ei, ea, au,corectându-se, în acelasi timp, tulburarile din vorbirea unor copii. Paralel cu aceasta activitate, accentul s-a pus pe dezvoltarea, îmbogatirea fondului principal de cuvinte care denumesc obiecte utilizate de copil în activitatea cotidiana, actiuni, calitati ale obiectelor, notiuni referitoare la culori, asezare în spatiu si timp. Limbajul a fost abordat într-o viziune integrata, urmarindu-se atât latura receptiva cât si cea expresiva. De aceea i s-au pus copilului la dispozitie materiale specifice, care sa se constituie într-un mediu educativ si cultural activ, stimulativ: carti, caiete si unelte de scris, ziare, reviste, imagini si jocuri cu imagini , discuri, dischete, video, computer etc. În toate activitatile comune si la alegere, copiii au fost antrenati în actul verbalizarii. Ei au avut permanent ca model conduita verbala a educatoarei, iar acasa, a parintilor si a adultilor din preajma. Întelegerea cuvintelor noi si a expresiilor însusite în cadrul diverselor activitati s-a fixat prin activizarea acestora, cerându-se copiilor sa le utilizeze în contexte noi.

Adeziunea prescolarilor la o vorbire corecta, din punct de vedere gramatical, a fost privita în relatie cu formarea deprinderilor de a-si exprima gândurile într-o comunicare coerenta si corecta. Astfel s-a avut în vedere, gradat, formarea deprinderilor de vorbire dialogata, exprimarea în propozitii simple, apoi în propozitii dezvoltate, a gândurilor, ideilor, sentimentelor, formarea corecta a pluralului, acordul predicatului cu subiectul si al adjectivului cu substantivul; folosirea corecta a flexiunii verbale si a celei nominale, cunoasterea si folosirea în comunicare a pronumelui de politete.

Expresivitatea exprimarii prescolarilor a constituit de asemenea, un principal obiectiv al activitatilor de educare a limbajului, deprindere dobândita prin activitati de povestire, prin lecturi dupa imagini, prin memorizari sau jocuri didactice.

Activitatile libere ale prescolarilor au creat un climat afectiv de comunicare verbala libera si civilizata între copii, au consolidat actul comunicarii în formele ei cele mai variate, generate de diversitatea  jocurilor, a cântecelor, a exercitiilor ritmice.

4.12. Concluziile cercetarii

Cunoscându-se faptul ca rolul limbajului si al comunicarii este hotarâtor în formarea si dezvoltarea personalitatii copilului, în îmbogatirea capacitatii acestuia de a intra în relatie cu ceilalti copii si cu adulti, de a interactiona cu mediul, de a-l cunoaste si de a-l stapâni prin explorari, încercari, exercitii, experimente, în descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati si în dobândirea deprinderilor de a învata, a fost necesara tratarea interdisciplinara a problemelor. Acest lucru favorizeaza identificarea unicitatii copilului, cultivarea aptitudinilor lui creative. Corelarea dintre discipline a contribuit si la stimularea interesului copilului pentru cunoastere.

De acest mediu educational au beneficiat copiii din esantionul al doilea (grupa experimentala) care, sub îndrumarea competenta a educatoarei a completat sau înlocuit în multe cazuri mediul familial care nu întotdeauna ofera un mediu propice unei dezvoltari normale a personalitatii copilului si se reflecta îndeosebi în dezvoltarea comunicarii si limbajului.

În grupa A (grup de control) întâlnim copii cu o dezvoltare a limbajului precara, copii care întâmpina mari dificultati în comunicarea cu persoanele adulte tocmai din cauza mediului familial în care comunicarea este lasata pe ultimul plan. Unii parinti considera ca daca îi ofera copilului mijloace materiale în exces pot substitui lipsa de comunicare si de afectiune de care este înconjurat acesta. Copiii petrec foarte mult timp în fata calculatorului si a televizorului ceea ce îi fac pe parinti sa fie "multumiti" de interesul pe care îl manifesta copilul si de faptul ca acesta este "cuminte". Este preferat acest gen de activitati pentru ca este comod pentru adulti stiindu-i pe copii în siguranta în locul activitatilor active în care copilul sa se dezvolte din punct de vedere psihomotor.

Rezultatele superioare ale copiilor din grupa B (grupa experimentala) sunt justificate si din analiza mediilor socio-culturale din care provin copiii. Asa cum am mai amintit, din cei 10 copii, 9 provin din familii organizate în care relatiile sunt armonioase si 1 este încredintat bunicii spre crestere de catre parintii plecati din tara. Rezultatele mai slabe ale copiilor din grupa A au o justificare si în faptul ca din cei 10 copii numai 5 provin din familii organizate, 3 provin din familii aparent organizate în care relatiile sunt tensionate si 2 provin dintr-un  mediu familial monoparental. Aceste relatii din interiorul familiilor copiilor  influenteaza într-o masura foarte mare comportamentul, manifestarile prescolarilor atât în relatiile cu adultii cât si în relatiile cu copiii de vârsta lor.

 Am constatat ca în ultimii ani vin în gradinita copii care prezinta deficiente mari în comunicare, în relationare si în dezvoltarea psihomotorie. Sunt copii care, la vârsta de 4 ani nu stiu sa tina o lingura în mâna si care prezinta dificultati în exprimare, în pronuntie. Deficientele constatate în exprimarea si în pronuntia copiilor nu se datoreaza unor disfunctionalitati somatice, ci sunt datorate, în mare masura, lipsei de preocupare a parintilor de a relationa cu copilul, de a comunica eficient cu el. Este cu atât mai alarmanta situatia cu cât am constatat ca aceasta delasare si atitudine de indiferenta fata de nevoile copilul nu vine din partea unor parinti cu un nivel intelectual scazut, ci din partea unor parinti care au studii superioare.

În goana lor dupa câstiguri materiale uita sau neglijeaza faptul ca acest pui de om are nevoie de caldura, de întelegere si de atentie din partea celor mari.

 Acest lucru are un efect aproape distructiv asupra dezvoltarii psihice si intelectuale a copilului,  deoarece, fiind privat de atentia, de afectiunea si de interesul adultilor din preajma sa copilul îsi creeaza o lume imaginara în care se retrage si din care va iesi din ce în ce mai greu.

Aspectele prezentate mai sus au reiesit din rezultatele slabe obtinute de copiii din primul esantion, cel care este în primul an de gradinita si la care efectul negativ al mediului familial este mai pregnant. De asemenea si din studiile de caz prezentate reiese faptul ca acel copil caruia i se acorda atentie si sprijin de catre adultii si fratii lui are rezultate foarte bune iar cel care îsi petrece cea mai mare parte a timpului singur în fata televizorului si a calculatorului prezinta mari lacune în dezvoltarea limbajului si al comunicarii.

O alta constatare pe care am facut-o pe baza experientei acumulate în activitatea desfasurata cu copilul prescolar a fost aceea ca acei copii care provin din familii cu mai multi copii si ai caror frati au vârste mai mari decât ei au deprinderi si cunostinte mai bogate. Acest fapt se datoreaza tocmai relatiilor care exista între acesti copii si fratii lor cu un efect benefic atât pe plan cognitiv cât si pe plan psihomotor si afectiv, diminuând în mare masura dezinteresul manifestat de parinti

4.13. Implicatii si recomandari educationale

Din experienta mea si din colaborarea permanenta cu învatatorii, am ajuns la concluzia ca este necesar sa cream copiilor conditii care sunt menite sa favorizeze progrese în cele trei sfere: cognitiva, afectiva, psiho-motorie, care contribuie la pregatirea copilului preprimar pentru viata scolara si sociala.

În acest sens, îmi rezerv dreptul de a face câteva recomandari:

·        în scopul bunei pregatiri a copilului pentru scoala, ca o conditie a atingerii

 de catre toti copiii a gradului de dezvoltare si adaptare cerut de o activitate scolara eficienta, propun instituirea obligativitatii frecventarii gradinitei a copiilor de grupa mare si pregatitoare;

·        sa se realizeze conditiile materiale aplicarii integrale a programei pentru

 gradinita, conditii la care sa fie atrasi si sponsori si chiar parintii copiilor;

·        sa existe o strânsa corelare între continutul, unitatea, consecventa

influentelor instructiv-educative ale învatamântului prescolar si cel primar;

·        organizarea unor activitati diferentiate pentru prescolarii si scolarii mici

care întâmpina greutati în exprimarea orala;

·        introducerea elementelor de cercetare în procesul instructiv-educativ din

 gradinita, pentru a cunoaste "schimbarile" care se produc în copil ca urmare a aplicarii strategiei didactice;

·        sa se realizeze mai multe actiuni comune a educatoarelor cu învatatorii,

pentru ca fiecare învatator sa cunoasca psihograma activitatii prescolare, adica ansamblul de aptitudini si de factori non-intelectuali de personalitate, care constituie conditiile psihopedagogice ale activitatii de tip scolar, iar educatoarea sa cunoasca cerintele clasei I, pentru ca primul trebuie sa stie de unde porneste, iar celalalt unde sa ajunga;

·        sa se imprime învatamântului prescolar în grupa pregatitoare (ultimul

semestru), un caracter mai apropiat de cel al activitatii scolare;

·        educatoarele sa initieze o serie de actiuni de temperare a familiei în privinta

 suprasolicitarii copilului prescolar cu unele chestiuni ale ciclului primar;

·        recomand ca educatoarele sa insiste mai mult asupra aspectului formativ al

 activitatii din gradinita în sensul obisnuirii copilului care urmeaza sa intre la scoala cu o activitate mai sustinuta, cu o capacitate de concentrare mai mare , cu disciplina în timpul activitatilor;

·        educatoarele sa faca cunoscute parintilor posibilitatile reale ale copiilor

precum si greutatile pe care le întâmpina, eventualele tulburari de comportament care se ivesc în atitudinea copiilor;

·        odata cu intrarea copilului în scoala educatoarea sa înmâneze învatatorului

o caracterizare a fiecarui copil (fisa psihopedagogica a copilului)

            Modalitati de diseminare a rezultatelor

Rezultatele acestei cercetari, rod al unei munci asidue si a unei experiente de 13 ani în domeniul educational, voi încerca sa le public ca  articole în revistele de specialitate (Didactica Nova, Revista învatamântului prescolar si primar, alte publicatii), în cotidiene locale, etc. De asemenea voi participa la Sesiuni de comunicari desfasurate atât  în judet cât si  nationale si internationale   unde voi aduce în discutie importanta implementarii unui program de interventie bazat pe utilizarea celor mai potrivite metode si tehnici de îmbogatire a limbajului la prescolari.

Deoarece sunt colaborator  al Echipei DIDACTIC de pe site-ul  www.didactic.ro, voi publica si on-line articole referitoare la studiul de fata  pentru a fi consultate de alte cadre didactice (educatoare-învatatoare) interesate de subiect.

În cadrul comisiilor metodice, voi sustine referate si activitati cuprinse în acest studiu  tocmai cu scopul de a împartasi colegelor mele experienta realizarii unei astfel de cercetari. 

4.15. Originalitatea cercetarii si punctele sale tari

 Nu pot pretinde ca tema cercetarii mele este pur originala. Subiectul studierii utilizarii metodologiei didactice si a rezultatelor aplicarii corecte la prescolari este unul de larg interes pentru toate cadrele didactice din învatamântul prescolar. Inovatia consta în combinarea acestor metode si implementarea lor în anumite momente ale zilei si ale activitatlor cu scopul de a activa si motiva copiii sa se implice în "jocul comunicarii".

Puncte tari:

– confirmarea ipotezei specifice;

– folosirea testelor si a instrumentelor potrivite experimentului (validate stiintific);

– oportunitatea implementarii experimentului la grupa la care sunt educatoare;

– descoperirea problemelor si  carentelor  din  limbajul  copiilor;

– am reusit, prin acest program, sa pregatesc atât intelectual cât si psihic, emotional  prescolarii pentru o mai buna insertie scolara, reducând la minimum "socul scolarizarii";

– motivarea copiilor în promovarea progresului  si succesului scolar;

– implicarea permanenta a  parintilor  în derularea programului prin activitati comune  si derularea de proiecte tematic.

4.16. Limite ale cercetarii- puncte slabe

·        Realizarea acestui studiu longitudinal, pe o perioada de patru ani de la

intrarea copiilor în gradinita pâna la integrarea în clasa I, cu conditia ca grupele respective sa fie coordonate de aceeasi educatoare iar copiii sa nu migreze de la o gradinita la alta;

·        Nu exista o strânsa corelare între continutul, unitatea, consecventa

influentelor instructiv-educative ale învatamântului prescolar si cel primar:

·        Nu s-a reusit organizarea unor activitati diferentiate pentru prescolarii si

scolarii mici care întâmpina greutati:

·        Lipsa unei baze materiale corespunzatoare copilului prescolar (materiale

 didactice, audio-vizuale, mijloace IT, etc.)

·        Nu s-a realizat în totalitate o interactiune corespunzatoare cu factorii

responsabili de educatia copiilor (familia, comunitatea)

·        Lipsa unei coerente în colaborarea educatoarelor cu învatatorii în special cu

cei care vor coordona clasa I;

·        Testele folosite în cercetare fac parte din sfera testelor traditionale necesar

fiind utilizarea în cadrul cercetarii a unor teste inovatoare, fidele si validate stiintific;

4.17. Deschideri spre alte teme de cercetare

·        Pregatirea copilului pentru intrarea în clasa I

·        Importanta utilizarii metodelor interactive la gradinita

·        Nivelul psihomotor de dezvoltare al copilului pregatit pentru scoala

·        "socul scolarizarii" impacte pozitive-negative în dezvoltarea personalitatii micului scolar

·        Rolul utilizarii testelor de inteligenta la grupa pregatitoare

·        Formarea motivatiei pentru scoala- cale în dezvoltarea aptitudinii de scolaritate

·        Jocurile didactice pentru dezvoltarea limbajului- mijloc principal pentru însusirea unor elemente de citit-scris necesare intrarii copilului la scoala

·        Jocul matematic- contributia lui la activitatea de tip scolar

·        Colaborarea dintre factorii educogeni în vederea pregatirii copilului pentru intrarea în clasa I (familia, gradinita, scoala)

·        Alfabetizarea emotionala în mediul prescolar

CONCLUZII

Abstractizarea învatamântului sau tendinta fiecarei trepte a învatamântului spre schimbarea în bine a tuturor preocuparilor educationale conduce, credem noi, spre exprimarea unui caracter obiectiv, formativ, creativ a întregii noastre activitati. învatamântului prescolar, în special, îi ramâne acea sarcina de a pregati copilul la nivelul corespunzator, multilateral pentru scoala.

Din punct de vedere a volumului de cunostinte transmise, se va avea în vedere capacitatea lui de asimilare, apoi accesibilitatea acestora, gradarea sistematica si nivelul de aplicare a cunostintelor teoretice în practica de zi cu zi.

Concret, în transmiterea cunostintelor si la baza însusirii lor vor sta principiile didactice, metodele clasice îmbinate cu cele moderne si procedee care sa diversifice si sa creeze momente, secvente în cadrul activitatilor, care sa-i atraga pe copii, sa-i stimuleze pentru activitatile de învatare.

Desfasurarea activitatilor din gradinita în fiinctie de noua orientare a programei, îndreptata în directia "centrarii" obiectivelor spre o tema care apoi se diversifica într-o multitudine de idei, posibilitati de realizare si contribuie la cunoasterea obiectiva, stiintifica a obiectelor, fenomenelor, a omului si activitatea acestora, si cu ajutorul activitatilor didactice de dimineata completeaza descoperirea stiintifica la baza sectoarelor, a ariilor de stimulare sub aspect teoretic si practic a tuturor cunostintelor însusite de copil în acest mod.

Nici o alta programa instructiv-educativa nu a contribuit într-un mod atât de înalt sau, altfel spus, într-un mod atât de diversificat si stiintific la întelegerea si legatura didactica a omului cu natura, societatea, universul cu posibilitati de explorare si observare, prin modalitati simple dar cu efect atât de valabil pentru copii.

Prin continut, obiective, forme de realizare, desfasurarea si conceperea întregii activitati la grupa pe baza cerintelor programei, în special a grupei pregatitoare, conduce copilul spre o buna pregatire pentru scoala, cu un inventar de abilitati.

Pentru desfasurarea eficienta a activitatii prescolare, un rol important îl detin materialul didactic si mijloacele de învatamânt.

Rezultatele muncii cu acesti copii depinde de: cunoasterea trasaturilor psiho-fîzice specifice vârstei precum si de cunoasterea trasaturilor individuale ale fiecarui copii, deci tratarea lor diferentiata.

La vârsta prescolara, componenta emotionala, afectiva a comunicarii joaca un rol esential în stabilirea relatiilor interpersonale de care copilul are nevoie la intrarea în scoala. Alaturi de aceste relatii cu valente pozitive, educative apar, rareori, si unele negative, care pot duce la izolarea unor copii de colectivul grupei.

Starea de spirit negativa a copilului legata de perturbarea raporturilor interpersonale conduce adesea la neîncredere în sine, în cei din jur, culminând cu stari depresive sau agresive.

Este evidenta necesitatea eforturilor educatoarei pentru prevenirea si combaterea unor astfel de fenomene. De mare importanta este cunoasterea de catre educatoare a trebuintelor fiecarui prescolar, în domeniul comunicarii cu colegii, precum si depistarea la timp a celor care au dificultati în stabilirea de relatii de grupa. Este necesara acordarea atentiei si copiilor timizi, care îsi petrec o mare parte a timpului retrasi, izolati.

Trebuie avut în vedere ca manifestarile copiilor prescolari au adeseori un caracter contradictoriu, a carei esenta este necesar sa fie cunoscuta de educatoare. Ea este cea care are datoria sa cunoasca varietatea mare în care se manifesta greutatile de natura operationala determinate de acea componenta a laturii activitatii care este mai slab dezvoltata la anumiti prescolari. Daca a trecut prin gradinita, atunci când vine la scoala, copilul stie ce este o obligatie, se poate mobiliza pentru rezolvarea unei sarcini didactice, se obisnuieste mai usor sa reziste la tentatiile care-1 pot sustrage de la activitatea de învatare, ori la aceasta dezvoltarea calitatilor psihice asigura conditiile instruirii organizate în scoala.

Reusita unei activitati desfasurate în gradinita depinde si de relatiile stabilite între educatoare si copii, de tactul pedagogic manifestat în adresarea întrebarilor, care va avea rolul de a ne scoate din orice impas, atât pe noi cât si pe copii.

Succesul final este dat si de o planificare atenta a activitatilor, în conformitate cu nivelul de cunostinte al copiilor, tinând cont de particularitatile acestora. Se impune necesitatea cunoasterii temeinice de catre educatoare a programei de clasa I.

Aprecierile, încurajarile îi mobilizeaza pe copii sa fie cât mai atenti, cât mai receptivi la activitati.

Asadar, educatoarea are un rol deosebit si, totodata, cel mai important în acest sens. O educatoare adevarata trebuie sa posede cunostinte temeinice referitoare la psihicul copilului, etapele lui de dezvoltare, însusirile, particularitatile si caracteristicile proceselor psihice pe fiecare treapta de dezvoltare si grupa de vârsta.

Deci, un factor decisiv al optimizarii învatamântului prescolar îl reprezinta pregatirea educatoarei,   care   trebuie   sa posede   cunostinte  psihologice  si pedagogice temeinice. La aceasta se adauga si calitatile intelectuale, morale si valorice (simtul valorilor)

BIBLIOGRAFIE

Bradu, B. (1997),   Prescolarul si literatura, Editura Didactica si Pedagogica,

            Bucuresti

Bocos, M. (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, Presa Universitara    Clujeana

Cerghit, I. (2006), Metode de învatamânt, Editura Polirom

Cucos, C. (2005), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade

            didactice, Editura Polirom

Culegere metodica (1975),  Educatia intelectuala a copilului prescolar,

             Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Culegere metodica (1978), Integrarea copilului în activitatea scolara,

               Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Culegere metodica (1978),  Copii de 5-6 ani, Editura didactica, Tribuna scolii,

                 Bucuresti

Debesse, M. (1970),  Psihologia copilului de la nastere la  adolescenta,

                Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Gheorghian, E.; Taiban, M., Metodica jocului si a altor activitati cu

                 Prescolarii, Editura  Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

      10.   Ionescu, M., Radu, I. (2001), Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj- Napoca

      11.   Libotean, I. ;  Cicioc E. (1976), Jocuri didactice matematice pentru gradinita,

                 Editura V&I Integral, Bucuresti

Montessori, M. (1972), Descoperirea copilului, Editura Didactica si Pedagogica,

      Bucuresti

Nicola, I. (1993), Cercetarea psihopedagogica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Paisi. E. L. (2001) Laborator prescolar, Editura V&I Integral, Bucuresti;

Popescu, E. (1982),  Pedagogie Prescolara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

schiopu, U. (1970),  Psihologia vârstelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Todoran, D. (1970), Individualitate si educatie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

   – xxx-  Revista învatamântului prescolar,  Nr. 1-2/1990; nr. 2-4/1991; nr. 1-2/1992, Nr. 1-2/1993; nr. 1-4/1994; nr. 1-2/1995

 -xxx- (1993), Programa activitatilor instructiv- educative  în gradinita

  – xxx- (1991),  Psihologia copilului prescolar – manual pentru clasa a IX-a , scoli Normale,  Editura didactica, Tribuna scolii, Bucuresti

Adrese de internet

www.didactic.ro

www.didactica.ro

www.referate.ro

www.edu.ro

ANEXE

Proiecte didactice

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: pregatitoare

DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului

TIPUL ACTIVITĂȚII: Jocuri si activitati pe arii de stimulare –

BIBLIOTECA TEMA: Iarna

SCOPUL: Implicarea copiilor în procesul de învatare

OBIECTIVE OPERAȚIONALE: Pe parcursul si la sfârsitul activitatii copiii vor fi

capabili:

O1: sa foloseasca corect notiuni specifice cartilor;

O2: sa înteleaga notiuni specifice iernii;

O3: sa utilizeze cu atentie si grija toate materialele tiparite;

       O4: sa-si însuseasca notiuni de comportament civilizat în interiorul unei biblioteci.

STRATEGII DIDACTICE:

a)            Metode si procedee: observatia, conversatia, explicatia;

b)     Mijloace de învatamânt: planse cu biblioteca, cu anotimpuri, carti, reviste.

BIBLIOGRAFIE:

Bianca Bradu: "Prescolarul si literatura", Editura Didactica si Pedagogica- 1977, Bucuresti.

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: pregatitoare

DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului

TIPUL ACTIVITĂȚII: Joc didactic

TEMA: "Gaseste cuvântul potrivit"

SCOPUL: Exersarea gândirii si vorbirii copiilor prin completarea unei propozitii cu 1, 2 sau    3 cuvinte care întregesc sensul.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE: Pe parcursul si la sfârsitul activitatii copiii vor fi capabili:

O1: sa completeze propozitia începuta de educatoare cu cuvântul sau cuvintele potrivite ca  

       sens;

O2: sa formeze propozitii cu un cuvânt dat;

O3: sa-si însuseasca treptat formele gramaticale ale limbii române printr-o vorbire corecta,

       clara, coerenta;

O4: sa pronunte corect sunetele si cuvintele.

STRATEGII DIDACTICE:

a.       Metode si procedee: conversatia, explicatia, exercitiul,

      demonstratia;

b.      Mijloace de învatamânt: imagini reprezentând obiecte, fiinte, actiuni ale oamenilor si copiilor, fise individuale, panou, jetoane

BIBLIOGRAFIE:

Aurelia, Popa: "Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii", Editura Ion Creanga – 1978, Bucuresti

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: pregatitoare

DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului

TIPUL ACTIVITĂȚII: Jocuri si activitati pe arii de stimulare – sTIINȚE

TEMA: Iarna

SCOPUL: Implicarea copiilor în procesul de învatare

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

         O1: sa foloseasca în cadrul vorbirii notiuni simple, specifice stiintelor;

  O2: sa utilizeze corect instrumentele de lucru;

  O3: sa-si dezvolte spiritul de observatie si imaginatia.

STRATEGII DIDACTICE:

a.               Metode si procedee: observatia, conversatia, explicatia,
experimentul, demonstratia;

b.      Mijloace de învatamânt: planse, eprubete, lupa, plansete, calendar,
gheata, cerneala, apa, seminte, jetoane.

BIBLIOGRAFIE:

Elena, Voda; Claudiu, Voda: "Experiente fara laborator", Editura Ion Creanga- 1973, Bucuresti

[1] Ed. Claparede –  Psihologia copilului si pedagosia experimentelor; E.D.P. Bucuresti, 1975

[2] M. Debesse – Psihologia copilului de la nastere la adolescenta; E.D.P. Bucuresti, 1870

[3] Ursula schiopu – Repere psihodiagnostice – Stadiile dezvoltarii psihice în psihologia educatiei si dezvoltarii, E.A. Bucuresti, 1983

[4] V. Pavelescu – Psihologia pedagogica – E.S.D.P. Bucuresti, 1962

[5] Studii de psihologie scolara; Premisele intrarii copilului în clasa I, M.F., p. 297-300

[6]Revista Învatamântului prescolar nr. 3-4, 1992

COMUNICAREA LA COPILUL PREȘCOLAR

Institutor IONELIA STROE TOADER

Grădinița de copii nr.8 BUZAU

         În lucrarea pe care o supunem atenției ne-am propus ca obiective:

·   Să punem în evidență  importanța educației timpurii în dezvoltarea comunicării verbale la copiii de vârstă preșcolară;

·   Să punem în evidență a importanța achiziționării unui vocabular conform vârstei, particularităților și nevoilor individuale ale copiilor;

·   Să arătăm de ce este necesar să se realizeze unui parteneriat real grădiniță-familie în vederea conferirii unui conținut real și continuu comunicării copiilor și în vederea înlăturării la timp a disfuncționalităților apărute în comunicarea copiilor;

·  Să determinăm gradul de influență al mediului educativ asupra dezvoltării comunicării și limbajului la copilul de vârstă preșcolară;

·  să evidențiem necesitatea parcurgerii etapelor învățământului preșcolar în vederea pregătirii copilului pentru școală.

În scopul demonstrării acestor obiective am elaborat ipoteza de lucru:

Având în vedere că activitatea instructiv-educativă din grădinița de copii respectă cerințele evolutive (de dezvoltare psihică) a copilului am presupus că grădinița oferă un climat favorabil dezvoltării comunicării la copilul preșcolar tocmai din perspectiva intervenției educaționale organizate pentru dezvoltarea acestor activități.

Am efectuat cercetare comparativă pe două loturi de câte 15 copii de 4-5 ani (două grupe mijlocii) din care un lot era în al doilea an de grădiniță iar celălalt lot în primul an de grădiniță pentru a scoate în evidență influența benefică pe care o are mediul instituționalizat din grădiniță asupra dezvoltării comunicării la copilul de vârstă preșcolară și necesitatea educației timpurii.

         Subiecților din ambele loturi li s-au aplicat aceleași metode: observația, anamneza, studiul documentelor personale, convorbirea liberă și dirijată, testul pentru cunoașterea vârstei limbajului după Alice Descoeudress și testul Omulețului, am luat în considerație evaluările inițiale de la intrarea copiilor în grădiniță, iar pentru ilustrarea unor situații particulare am procedat la analiza de caz.

         Pe lângă teste am urmărit și evaluarea funcționalității și dezvoltării limbajului și comunicării prin activități specifice grădiniței.

·       EȘANTIONUL CERCETĂRII

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, am cuprins în cercetarea noastră un număr de 30 de copii cu vârste cuprinse între 4 și 5½ care frecventează grădinița. Acestora li s-au aplicat metodele: observația directă, anamneza, studiul documentelor personale, convorbirea liberă și dirijată, testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului (A. Descoeudres), testul Goodenough (Omulețul). Pentru ilustrarea unor situații deosebite am procedat la analiza de caz pe baza corelării datelor obținute în urma aplicării metodelor și instrumentelor.

Cei 30 de copii supuși investigării noastre provin din două grupe mijlocii. Prima grupă, numită de noi lotul A, este formată din 15 copii cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani din care 10 băieți și 5 fete.

Din cei 15 copiii ai lotului A 9 copii (din care un copil este adoptat din centru de plasament de circa 6) luni provin din familii organizate cu relații armonioase, 2 copii provin din familii organizate dar cu relații tensionate și 3 copii provin din familii dezorganizate copiii fiind încredințați mamelor care nu s-au recăsătorit. Din cei 9 copii care sunt crescuți în familii organizate 2 au frați cu vârste mai mari decât ei și 1 are frate mai mic.

Lotul B este format din 15 copii, din care 14 provin din familii organizate iar 1 copil este încredințat de părinți (sunt plecați din țară) spre îngrijire bunicii.

Din prezentarea de mai sus reiese că există diferențe între mediile socio-culturale din care provin copiii celor două grupe de copii care au repercusiuni asupra dezvoltării comunicării și limbajului acestora.

Copii din lotul A sunt în primul an de frecventare a grădiniței iar cei din lotul B sunt în al doilea an de frecventare a grădiniței. Analiza efectuată a permis evidențierea faptului că influențele mediului educativ oferit de activitățile instructiv-educative din grădiniță, care respectă particularitățile de vârstă și individuale, sunt favorabile dezvoltării psihice a copilului.

·       PREZENTAREA METODELOR ȘI INSTRUMENTELOR

În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât și metode de prelucrare a datelor pe care le vom prezenta succint în continuare.

·       Observația a avut drept scop surprinderea unor elemente ale comunicării atât în activitățile liber alese în care copilul se manifestă spontan și liber mai aproape de ceea ce este mai puțin controlat și cenzurat,cât și în cadrul activităților comune desfășurate cu întreaga grupă de copii sub îndrumarea directă a educatoarei. Datele obținute au fost consemnate și folosite mai ales în analiza d caz.

·       Anamneza a vizat culegerea de informații despre părinți, evoluția sarcinii, starea de sănătate, despre condițiile materiale și socio-culturale ale familiei, despre calitatea influențelor asupra copilului.

·       Studiul documentelor personale a fost menit să completeze datele obținute prin primele două metode și să ofere o imagine mai completă asupra subiecților investigațiilor. Pe baza studiului documentelor personale ale copiilor s-au obținut  date despre proveniența socială ale acestora, starea lor de sănătate, despre relațiile care există în familie și despre nivelul cultural al părinților.

·       Convorbirea liberă și dirijată a vizat cunoașterea modului de relaționare a copilului în familie, modul în care receptează influențele mediului educativ familial și instituțional.

·       Evaluarea inițială care  a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice a educatoarei grupelor de copii. Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluări s-a putut face o analiză privind saltul înregistrat de copii până la data aplicării probelor ce au stat la baza cercetării noastre.

·       Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului adaptat după Alice Descouedres, probă ce se poate aplica copiilor de la 2 la 7 ani și este alcătuită din șapte subprobe, prin care am vizat următoarele aspecte ale dezvoltării gândirii și limbajului copiilor:

–                           stabilirea asemănărilor/deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte;

–                           completarea lacunelor dintr-un text;

–                           memorarea unor grupe de cifre;

–                           denumirea unor culori;

–                           imitarea unor acțiuni ;

–                           stabilirea unor contrarii fără imagini ale obiectelor;

–                           denumirea unor materiale din care sunt confecționate unele obiecte.

Subproba nr. 1:

Stabilirea asemănărilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte

Material:

1.     desenul unei case mari și al unei case mici;

2.     o carte nouă și una veche;

3.     o minge tare și o minge moale;

4.     desenul unui pom înalt și al unui pom scund;

5.     o bucată de hârtie netedă și una zgrunțuroasă;

6.     fotografia unui bătrân și a unui tânăr;

7.     o foaie de hârtie întinsă și una mototolită;

8.     desenul unei linii drepte și a uneia curbe;

9.     imaginea unui copil trist și a unuia fericit;

10.   două bile de aceeași mărime și culoare una grea și una ușoară care se pun în palmele copilului.

Desfășurare:

Spunem copilului (pentru prima grupă de contrarii) „vezi, această casă este mare, în timp ce aceasta este…..(mică)

·        se continuă astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;

·        se notează răspunsurile copilului;

·        se calculează numărul de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 2:

Completarea de lacune într-un text

Material: am folosit următorul text:

„Este timp frumos, cerul este ….(senin, albastru), soarele este foarte….(strălucitor) . Jana și Maria merg să se plimbe pe câmp. Ele adună ….(flori) . Fetele sunt foarte mulțumite auzind cântecele frumoase ale micilor …(păsărele) . Deodată cerul se întunecă, se acoperă de …(nori) . Fetele se grăbesc să se întoarcă …(acasă) .Cerul este spintecat de…(fulgere) . Jana și Maria se sperie de zgomotul făcut de…(tunete) . Ele roagă pe cineva să le adăpostească în casă deoarece plouă puternic și nu aveau la ele…(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor erau complet…(ude).

Desfășurare:

I se spune copilului: „Îți voi spune o povestire, te rog să fii atent, când eu mă opresc și n-am să știu ce să spun, tu va trebui să ghicești și să spui ce trebuie să fie completat.

·        Se va citi rar și cu accentul necesar;

·        Se notează răspunsurile copilului;

·        Se calculează numărul de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 3:  

         Memorare de cifre și reproducerea lor

         Material: am folosit următoarele serii de cifre:

1.      2 – 4

2.      5 – 6 – 3

3.      4 – 7 – 3 – 2

4.      8 – 4 – 6 – 5 – 9

5.      6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8

Desfășurare:

Se spune copilului: „Fii atent! Îți voi spune niște cifre, iar tu le vei repeta imediat ce eu le-am spus”.

·        Se prezintă fiecare serie în ritm de comandă de gimnastică;

·       Se oprește proba la seria pe care copilul nu reușește să o reproducă deși i s-a citit de trei ori. Performanța subiectului este egală cu ultima serie realizată corect. Pentru prima serie primește coeficientul 2, pentru seria a II-a primește coeficientul 3, pentru seria a III-a primește coeficientul 4, pentru seria a IV-a primește coeficientul 5, pentru seria a V-a primește coeficientul 6.

Subproba nr. 4:

Denumirea unor materiale

Material de desfășurare: am folosit următoarele întrebări:

1.     Din ce este făcută cheia?

2.     Din ce este făcută masa?

3.     Din ce este făcută lingurița?

4.     Din ce sunt făcuți pantofii?

5.     Din ce sunt făcute ferestrele?

6.     Din ce sunt făcute casele?

Se consemnează numărul de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 5:

Stabilirea unor contrarii fără obiecte sau imagini ale acestora

Material și desfășurare: am folosit următoarele cupluri contrarii:

1.     cald               – ….(frig sau rece)

2.     uscat             – ….(ud sau umed)

3.     frumos          – ….(urât)

4.     neascultător  – ….(ascultător sau cuminte)

5.     curat             – ….(murdar)

6.     mare             – ….(mic)

7.     ușor              – ….(greu)

8.     vesel             -.…(trist, indispus, nefericit)

Se notează de la 0 la 8 în funcție de numărul de răspunsuri exacte.

Subproba nr. 6:

Denumirea a 10 culori

 Material și desfășurare:

Se prezintă culorile:

1.     roșu;                                       6.  violet;

2.     verde;                                               7.  gri;

3.     negru;                                               8.  galben;

4.     roz;                                         9.  maro;

5.     alb;                                       10.  albastru

Se cere copilului să le denumească și se notează de la 0 la 10, după numărul exact de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 7:

Cunoașterea sensului unor verbe

Desfășurare :

a) Se mimează următoarele acțiuni și se cere copilului să le denumească:

1.     a tuși;

2.     a fricționa;

3.     a cânta;

4.     a arunca;

5.     a spăla;

6.     a respira.

b) se mimează următoarele 6 acțiuni, cerându-le copilului să le imite și să le denumească:

1.     a scrie;                          4.  a se ridica;

2.     a se apleca;                   5.  a sări;

3.     a se balansa;                 6.  a împinge

Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12 în funcție de numărul de răspunsuri corecte.

Prelucrare finală

Punctajul obținut la fiecare probă corespunde unei anumite vârste a limbajului (vezi tabelul următor); se face media acestor vârste și se obține vârsta psihologică a limbajului copilului care poate sau nu corespunde vârstei cronologice.

Prin raportarea vârstei de dezvoltare a limbajului la vârsta cronologică se poate constata că:

Ø dacă vârsta psihologică a limbajului este egală cu vârsta cronologică (V.L..=V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare normală a copilului;

Ø dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mare decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.)  se poate vorbi de o dezvoltare superioară a copilului;

Ø dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mică decât  vârsta cronologică (V.L.>V.C.)  se poate vorbi de o dezvoltare deficitară a copilului.

·       Testul omulețului – probă proiectivă ce se bazează pe interpretările realizate asupra unei siluete desenate de către subiect.

Instructaj

Instructajul este simplu și poate fi redus la o singură frază: „Vă rog să desenați o persoană”.

Material și precizare

Se pune la dispoziția subiectului un teanc de coli de hârtie albe și un creion bine ascuțit. Acestea se așază în fața subiectului astfel încât să poată alege, așeza și utiliza după cum dorește fiecare foaie de hârtie.

Examinatorul are posibilitatea să observe comportamentul subiectului și să înregistreze în protocol reacțiile verbale spontane,iar la final se notează numele, vârsta, sexul, data. Ștersăturile și modificările făcute reprezintă zona de preocupare și dificultăți.

Subiecții „normali” încearcă să facă schimbări care îmbunătățesc desenele, arătând mai mult echilibru și control în timp ce persoanele anxioase fac modificări care pun în evidență control slab, rigiditate, fragilitate, constrângere. Subiecții cu rigiditate realizează figuri schematice devalorizând activitatea respectivă.

Zone ale desenului

Capul este sediul imaginii de sine, al Eului, iar ochii și urechile înregistrează informațiile despre lumea exterioară.

Gura servește la exprimarea agresivității, a prieteniei, a emoțiilor și astfel se manifestă frustrările și aspirațiile intelectuale, se acceptă sau se respinge lumea altor ființe. Printr-o detaliere facială se pune în evidență strălucirea, iar disprețul sau agresivitatea este redată prin ochi întunecoși sau sfredelitori. Hipersensibilitatea și suspiciunea se redau prin detaliere urechilor.

Mâinile, brațele, umerii și pieptul reprezintă unitatea funcțională executorie. Se apreciază mărimea, forma, puterea, extinderea spre exterior, agresivitatea și semnele conflictuale.

Torsul (trunchiul) prezintă semnificația unor caracteristici de putere similare zonei anterioare.

Îmbrăcămintea este „frontispiciul”, partea prezentată a lumii. Se poate observa sublinierea liniei mediane la persoanele dependente sau la cele cu dificultăți somatice. Fondul pulsional apare deschis sau accentuat, cum este cazul nudurilor, al figurilor în costum de baie, îmbrăcate sumar. Cravata, cordonul, bijuteriile, estompează manifestările pulsionale asociate torsului și sunt indicatori ai constrângerii controlului.

Picioarele și labele picioarelor semnifică autonomia (picioarele lungi), auto-mișcarea, auto-direcția și echilibrul. O figură echilibrată sau simetrică arată stabilitatea emoțională, una care se clatină sau asimetrică, instabilitate.

La figurile bărbătești, picioarele indică masculinitatea sau dubiile legate de aceasta, iar la figurile feminine, picioarele indică preocupări sexuale. Relaționarea caracteristicilor celor patru zone corporale este esențială. În paralel, se are în vedere mediul subiectului, structura familială, principalele nemulțumiri, descrierea desenelor și comentariile spontane.

·       Studiul de caz prin care am ilustrat aspecte particulare desprinse din rezultatele probelor aplicate.

·       ANALIZA  REZULTATELOR OBȚINUTE ÎN URMA APLICĂRII TESTULUI DE CUNOAȘTERE A VÂRSTEI PSIHOLOGICE A LIMBAJULUI (A.DESCOEUDRES)

Acest test a fost aplicat celor 30 de copii preșcolari cu vârste cuprinse între 4 ani și 5,5 ani pentru a se stabili vârsta psihologică a limbajului. Testul a cuprins 7 subprobe – contrarii pe bază de imagini și obiecte , completarea lacunelor într-un text, memorarea unor serii de numere, denumirea unor materiale din care sunt făcute diverse obiecte, denumirea unor culori și nuanțe, numirea și imitarea unor acțiuni.

Analiza comparativă a rezultatelor obținute de cele două loturi ne-a permis să relevăm diferența nivelului de dezvoltare a comunicării și limbajului copiilor din cele două loturi care nu au beneficiat de aceleași condiții de mediu socio-cultural și educațional.

În tabelul nr.1 sunt cuprinse rezultatele obținute la testul de cunoaștere a vârstei psihologice a limbajului (după A. Descoeudres) de  lotul A format din 15 copii (10 băieți și 5 fete )cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani care sunt în primul an de frecventare a grădiniței

Media vârstei cronologice este 4,5 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este5 ani. Cele mai slabe rezultate s-au obținut la proba nr.1 la care media vârstei limbajului este cu 0,7 mai mică decât media vârstei cronologice și la proba nr.4 la care media vârstei limbajului este cu 0,4 mai mică decât media vârstei cronologice.

TABEL Nr.1

În tabelul nr.2 sunt redate rezultatele obținute de cel de lotul B format din 15 copii (6 băieți și 9 fete) cu vârste cuprinse între 4,5 și 5,5 ani dar care sunt în al doilea an de frecventare a grădiniței.

Media vârstei cronologice este 4,8 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este5,5 ani. La o singură probă (nr.4) s-a înregistrat o medie a vârstei psihologice a limbajului inferioară cu 0,2 mediei vârstei cronologice.

Din aceste rezultate se constată că media vârstei psihologice a limbajului a lotului B este superioară vârstei cronologice cu o diferență de 0,7 ani față de lotul A la care diferența este mai mică de numai 0,5 ani. Acest lucru ne demonstrează că mediul educativ oferit de grădiniță copiilor contribuie la dezvoltarea comunicării și limbajului copiilor. Prin parcurgerea activităților instructiv-educative la grupa mică frecventată de copiii lotului B s-a ajuns la obținerea unor rezultate foarte bune în ce privește nivelul dezvoltării psihice a acestora pe toate planurile.

TABEL Nr.2

Cunoscându-se că dezvoltarea limbajului preșcolarului are la bază experiența cognitivă a acestuia în relațiile cu cei din jur li s-a oferit copiilor posibilități optime de exprimare liberă, acest lucru realizându-se în orice moment al zilei de la venirea lui în grădiniță și până la plecare, din prima etapă, până la etapa a IV-a cadrul activităților de intercomunicare cu copiii din grupă sau cu adulții

         Atât în activitățile comune organizate cu grupa de copii, cât și în cele individuale, accentul s-a pus pe exprimarea copiilor pentru ca limbajul să fie viu, colorat, intonația să fie expresivă, astfel încât preșcolarii să-și însușească raporturile gramaticale ale limbii, sub aspect morfologic și sintactic, fonetic și lexical.

         Materialul necesar desfășurării normale a gândirii și limbajului a fost furnizat de realitate, de povestirile educatoarei, de experiența de viață a copilului, de relațiile sale cu ceilalți copii.

Ținând seama că trecerea de la intuitiv la verbal-abstract depinde de bogăția experienței intuitiv-acționale, de gradul de elaborare a tipurilor superioare de activitate, de modul în care se asigură achiziționarea de informații, în activitățile desfășurate cu copiii în grupa mică s-a urmărit cultivarea procesele psihice de cunoaștere: gândirea, limbajul, memoria, imaginația, atenția voluntară etc. Organizarea  judicioasă a activității de instruire a avut ca urmare dezvoltarea spiritului de observație, stimularea permanentă a inteligenței și creativității copiilor, a independenței în gândire și acțiune. De asemenea s-a pus accent pe formarea la copii a deprinderilor de exprimare corectă, stimularea vorbirii coerente și expresive, prevenirea și corectarea unor defecte de vorbire, de pronunție a sunetelor.

S-a urmărit, cum era firesc la această vârstă, dezvoltarea aparatului fono-articular, insistându-se asupra mișcărilor de articulare corectă a sunetelor (fricative, vibrante, velare), precum și a diftongilor ai, ei, ea, au, corectându-se, în același timp, tulburările din vorbirea unor copii. Paralel cu această activitate, accentul s-a pus pe dezvoltarea, îmbogățirea fondului principal de cuvinte care denumesc obiecte utilizate de copil în activitatea cotidiană, acțiuni, calități ale obiectelor, noțiuni referitoare la culori, așezare în spațiu și timp. Limbajul a fost abordat într-o viziune integrată, urmărindu-se atât latura receptivă cât și cea expresivă. De aceea i s-au pus copilului la dispoziție materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ și cultural activ, stimulativ: cărți, caiete și unelte de scris, ziare, reviste, imagini și jocuri cu imagini , discuri, dischete, video, computer etc. În toate activitățile comune și la alegere, copiii au fost antrenați în actul verbalizării. Ei au avut permanent ca model conduita verbală a educatoarei, iar acasă, a părinților și a adulților din preajmă. Înțelegerea cuvintelor noi și a expresiilor însușite în cadrul diverselor activități s-a fixat prin activizarea acestora, cerându-se copiilor să le utilizeze în contexte noi.

Adeziunea preșcolarilor la o vorbire corectă, din punct de vedere gramatical, a fost privită în relație cu formarea deprinderilor de a-și exprima gândurile într-o comunicare coerentă și corectă. Astfel s-a avut în vedere, gradat, formarea deprinderilor de vorbire dialogată, exprimarea în propoziții simple, apoi în propoziții dezvoltate, a gândurilor, ideilor, sentimentelor, formarea corectă a pluralului, acordul predicatului cu subiectul și al adjectivului cu substantivul; folosirea corectă a flexiunii verbale și a celei nominale, cunoașterea și folosirea în comunicare a pronumelui de politețe.

Expresivitatea exprimării preșcolarilor a constituit de asemenea, un principal obiectiv al activităților de educare a limbajului, deprindere dobândită prin activități de povestire, prin lecturi după imagini, prin memorizări sau jocuri didactice.

Activitățile libere ale preșcolarilor au creat un climat afectiv de comunicare verbală liberă și civilizată între copii, au consolidat actul comunicării în formele ei cele mai variate, generate de diversitatea  jocurilor, a cântecelor, a exercițiilor ritmice.

Cunoscându-se faptul că rolul limbajului și al comunicării este hotărâtor în formarea și dezvoltarea personalității copilului, în îmbogățirea capacității acestuia de a intra în relație cu ceilalți copii și cu adulți, de a interacționa cu mediul, de a-l cunoaște și de a-l stăpâni prin explorări, încercări, exerciții, experimente, în descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și în dobândirea deprinderilor de a învăța, a fost necesară tratarea interdisciplinară a problemelor. Acest lucru favorizează identificarea unicității copilului, cultivarea aptitudinilor lui creative. Corelarea dintre discipline a contribuit și la stimularea interesului copilului pentru cunoaștere.

De acest mediu educațional au beneficiat copiii din eșantionul al doilea care, sub îndrumarea competentă a educatoarei a completat sau înlocuit în multe cazuri mediul familial care nu întotdeauna oferă un mediu propice unei dezvoltări normale a personalității copilului și se reflectă îndeosebi în dezvoltarea comunicării și limbajului.

În lotul A întâlnim copii cu o dezvoltare a limbajului precară, copii care întâmpină mari dificultăți în comunicarea cu persoanele adulte tocmai din cauza mediului familial în care comunicarea este lăsată pe ultimul plan. Unii părinți consideră că dacă îi oferă copilului mijloace materiale în exces pot substitui lipsa de comunicare și de afecțiune de care este înconjurat acesta. Copiii petrec foarte mult timp în fața calculatorului și a televizorului ceea ce îi fac pe părinți să fie „mulțumiți” de interesul pe care îl manifestă copilul și de faptul că acesta este „cuminte”. Este preferat acest gen de activități pentru că este comod pentru adulți știindu-i pe copii în siguranță în locul activităților active în care copilul să se dezvolte din punct de vedere psihomotor.

Rezultatele superioare ale copiilor din lotul B sunt justificate și din analiza mediilor socio-culturale din care provin copiii. Așa cum am mai amintit, din cei 15 copii, 14 provin din familii organizate în care relațiile sunt armonioase și 1 este încredințat bunicii spre creștere de către părinții plecați din țară. Rezultatele mai slabe ale copiilor din lotul A au o justificare și în faptul că din cei 15 copii numai 8 provin din familii organizate, 2 provin din familii aparent organizate în care relațiile sunt tensionate și 3 provin din medii familiale monoparentale. Aceste relații din interiorul familiilor copiilor  influențează într-o măsură foarte mare comportamentul, manifestările preșcolarilor atât în relațiile cu adulții cât si în relațiile cu copiii de vârsta lor.

 Am constatat că în ultimii ani vin în grădiniță copii care prezintă deficiențe mari în comunicare, în relaționare și în dezvoltarea psihomotorie. Sunt copii care, la vârsta de 4 ani nu știu să țină o lingură în mână și care prezintă dificultăți în exprimare, în pronunție. Deficiențele constatate în exprimarea și în pronunția copiilor nu se datorează unor disfuncționalități somatice, ci sunt datorate, în mare măsură, lipsei de preocupare a părinților de a relaționa cu copilul, de a comunica eficient cu el. Este cu atât mai alarmantă situația cu cât am constatat că această delăsare și atitudine de indiferență față de nevoile copilul nu vine din partea unor părinți cu un nivel intelectual scăzut, ci din partea unor părinți care au studii superioare.

În goana lor după câștiguri materiale uită sau neglijează faptul că acest pui de om are nevoie de căldură, de înțelegere și de atenție din partea celor mari.

 Acest lucru are un efect aproape distructiv asupra dezvoltării psihice și intelectuale a copilului,  deoarece, fiind privat de atenția, de afecțiunea și de interesul adulților din preajma sa copilul își creează o lume imaginară în care se retrage și din care va ieși din ce în ce mai greu.

Aspectele prezentate mai sus au reieșit din rezultatele slabe obținute de copiii din primul eșantion de copii, cel care este în primul an de grădiniță și la care efectul negativ al mediului familial este mai pregnant. De asemenea și din studiile de caz prezentate reiese faptul că acel copil căruia i se acordă atenție și sprijin de către adulții și frații lui are rezultate foarte bune iar cel care își petrece cea mai mare parte a timpului singur în fața televizorului și a calculatorului prezintă mari lacune în dezvoltarea limbajului și al comunicării.

O altă constatare pe care am făcut-o pe baza experienței acumulate în activitatea desfășurată cu copilul preșcolar a fost aceea că acei copii care provin din familii cu mai mulți copii și ai căror frați au vârste mai mari decât ei au deprinderi și cunoștințe mai bogate. Acest fapt se datorează tocmai relațiilor care există între acești copii și frații lor cu un efect benefic atât pe plan cognitiv cât și pe plan psihomotor și afectiv, diminuând în mare măsură dezinteresul manifestat de părinți