Rolul Turismului In Activitatea Economica a Republicii Moldova

Rolul turismului în activitatea economică a Republicii Moldova

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Impactul dezvoltării turismului intern

1.1. Abordări actuale a noțiunilor fundamentale din turism

1.2. Principiile și obiectivele dezvoltării turismului

1.3. Importanța turismului pentru economia mondială

Capitolul II. Republica Moldova – destinație turistică. Potențialul existent

2.1.Evoluția turismului în Republica Moldova

2.2.Contribuția turismului în procesul creșterii economice naționale

2.3. Analiza SWOT a turismului în Republica Moldova

Capitolul III. Strategii de dezvoltare a turismului intern în Republica Moldova

3.1. Dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului și crearea infrastructurii turistice în Republica Moldova

3.2. Strategii de dezvoltarea a turismului în Republica Moldova

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Introducere

Actualitatea temei investigate. Conform estimărilor organizației World Travel and Tourism Council, sectorul turistic reprezintă circa 11% din PIB-ul mondial, manifestând un rol central în dezvoltarea și promovarea strategiilor multor țări. Deși turismul este văzut ca o abilitate de a genera profit și numeroase beneficii de ordin economic și socio-cultural, industria turistică generează efecte negative asupra biosferei prin consumul resurselor sale. În scopul argumentării acestor beneficii, resursele balneare sunt văzute prin prisma valorilor lor economice, iar valorificarea acestora este reflectată mai mult în utilitatea resurselor, decât în valoarea lor ecologică. De aceea, numeroase acțiuni politice și economice au contribuit la valorificarea conceptului de „turism litoral”. Turismul a devenit un sector important cu un impact asupra dezvoltării economiei unei țări. Principalele beneficii ale turismului sunt producerea de venit și generarea de locuri de muncă. Pentru multe regiuni și țări este cea mai imporantă sursă de bunăstare. Capacitatea economiei naționale de a beneficia de turism depinde de disponibilitatea investițiilor de a dezvolta infrastructura necesară și de capacitatea sa de a satisface nevoile turiștilor.

În planificarea și managementul destinațiilor turistice și a companiilor de profil trebuie să se țină cont de o serie întreagă de schimbări în societate și în economia mondială. Conform teoriei economice, globalizarea este văzută ca un proces care evoluează gradual. Modelele etapiale pot fi folosite pentru a ilustra scopul și implicarea în tranzacțiile internaționale. Anne-Mette Hjalager construiește un model descriptiv în patru etape al globalizării industriei turismului, cu scopul de a face înțeleasă complexitatea dinamicii interacțiunilor care au loc dincolo de frontiere. Nivelul de analiză este reprezentat de comunitățile turistice și de stakeholderii acestora: companii turistice, comunități, autorități naționale și locale ș.a. În consecință, procesul de globalizare este văzut ca rezultat atât al deciziilor singulare luate de companiile de profil, cât și al decizilor politice naționale și locale. Prima etapă cuprinde încercările sistemului turistic național Globalizare – turism – comunicare, triunghiul competitivității pe piața afectată de criza economică de a accesa noi piețe. Scopul „misionarilor” turistici este de a atrage clienții către firmele, destinațiile sau țările în care produsul turistic va fi vândut sau consumat. Forța comunicării emerge dincolo de campaniile promoționale de pe piețele internaționale destinate consumatorilor, fiind un liant puternic între asociațiile turistice și alte organizații colaboratoare. Comunicarea face posibilă depășirea barierelor existente în multe țări în care unele organizații turistice sunt reticente la schimbări radicale.

A doua etapă descrie integrarea și încorporarea afacerilor turistice dincolo de frontierele naționale. Investițiile dincolo de granițele propriei țări reprezintăun subiect tratat pe larg în literatura globalizării. În turism, reproducerea și expansiunea externă a conceptelor de afaceri de succes recunoscute de majoritatea consumatorilor reprezintă o forță majoră puternică pentru globalizare. Transferul de capital și concepte este pregnant în această industrie, iar părerile pro și contra referitoare la hegemonia culturală și economică sunt dezbătute într-o mare măsură, preponderent când transferul se face către țările în curs de dezvoltare. Sunt elaborate două metodele de integrare globală, mai intâi integrarea afacerilor prin investiții, fuziuni și achiziții, iar apoi comerțul global al conceptelor prin francize și licențe.

În ultimii ani s-a remarcat un accent mai mare pe crearea de profitabilitate printr-o fragmentare extinsă și optimizarea întregului lanț valoric. În timp ce o mare parte din resurse sunt exclusiv locale sau naționale, accesibilitatea piețelor internaționale afectează din ce în ce mai mult compoziția produsului turistic local și procesul de producție. În acest serviciu cu un grad ridicat de absorbție a muncii, aprovizionarea cu resurse umane și imateriale este de importanță majoră. În cele din urmă, în cea de-a patra etapă, este pusă sub semnul întrebării identitatea industriei și apar noi tipuri de piețe și concepte de business care vor excede definițiile anterioare ale turismului. Numeroase organizații și mulți cercetători sunt implicați în încercarea de a defini și a desluși logic turismul în categorii statistice și economice tradiționale. Deși modelul sugerează o progresie logică spre faza finală cea mai complexă, în practică, acestea se suprapun. Premisa de bază a modelului este aceea că, prin implementarea etapizată a globalizării, firmele individuale, destinațiile și statele implicate vor fi capabile să controleze costurile, să-și mărească cota de piață și să acceseze competențe și alte resurse importante. Prin implicarea în rețelele internaționale mai complexe, agenții turistici pot face față presiunii ridicate de instituții și investiții, de asemenea pe mai multe niveluri.

În principiu, stakeholderii din sistemul turistic vor experimenta o nevoie graduală, deși inevitabilă, de a lua în considerare următoarele etape și de a se adapta oportunităților ulterioare și forțelor concurențiale. O altă premisă este aceea că procesul evolutiv necesitătimp. De-a lungul acestui proces, anumite organizații pot deveni perisabile, iar rutina, precum și modalitățile de operare stabilite anterior își vor pierde efectul. Vor apărea noi modele, eventual după transformări drastice, însă, cu toate acestea, modelul de față nu va evolua concomitent în toate țările și pe toate continentele. Pe scena națională, unele segmente ale economiei voi fi mai avansate în procesul de globalizare decât altele, contribuind, totuși, la complexitatea acestuia.

Scopul cercetării constă în efectuarea unui studiu de valorificare turistică a Republicii Moldova prin elaborarea politicii de turism, mecanisme ce pot fi implementate în planificarea și dezvoltarea turismului. În vederea atingerii scopului cercetării, au fost identificate și propuse următoarele sarcini:

studierea conceptelor teoretice a noțiunilor de potențial turistic și valorificare turistică

enumerarea avantajelor și dezavantajelor practicării turismului în plan economic, social și ecologic

Importanța turismului pentru economia mondială

Evoluția turismului in Republica Moldova

Contribuția turismului în procesul creșterii economice

Strategii de dezvoltare a turismului intern în Republica Moldova

Dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului și crearea infrastructurii turistice

Reglementarea și organizarea activității turistice

Obiectul investigațiilor îl reprezintă studiul de valorificare turistică a Republicii Moldova.

Drept suport teoretico-științific al cercetării au servit studiile și lucrările fundamentale ale savanților în domeniul turismului, marketingului turismului:: C. Cristureanu, P. Nistoreanu, A. Nedelea, M. Bucur-Sabo, V. Glăvan, Gr. Belostecinic, E. Turcov, V. Moldovanu-Bătrânac, V. Miron, R. Livandovschi, В. Сапрунова, precum și lucrările autorilor M. Bruhn, Ph. Kotler, V. Middleton, B. Boniface, Ch. Cooper, D. Fennell, R. Dowling ș.a.

Drept metode de cercetare în procesul de investigație și elaborare a demersului științific au servit: metoda observației, inducția și deducția, analiza logică și sinteza, metoda anchetei, analogia și comparația. Rezultatele studiului de teren efectuat sunt prezentate sub formă de grafice și tabele.

Structura tezei. Teza include: introducerea, trei capitole, concluzii și recomandări, anexe, bibliografie. Conținutul tezei este expus pe 60 pagini. Materialul ilustrativ conține: 3 figură, 6 tabele, 2 anexe. Bibliografia include 59 de titluri.

Capitolul I. Impactul dezvoltării turismului intern

1.1. Abordări actuale a noțiunilor fundamentale din turism

Activitatea turistică se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind una dintre trăsăturile caracteristice ale secolului al XX-lea și în special a celei de a doua jumătăți a acestuia. Ca mijloc de utilizare în mod plăcut și în condiții de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală și economică de mare importanță, în multe cazuri fiind un factor esențial în balanța de venituri a țărilor respective. [12, p.76]

Termenul de potential turistic este definit după mai multe concepte. Se remarcă următoarele definiții din mai multe puncte de vedere. Turismul, caracterizat pe scurt, apare ca un fenomen economico-social specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei. Adresându-se unor segmente sociale largi și raspunzand pe deplin nevoilor acestora, turismul se detașează printr-un înalt dinamism, atât la nivel național, cât și internațional. De asemenea, prin caracterul său de masă și prin conținutul complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman, cu implicații importante asupra evolutiei economiei și societății, asupra relațiilor interumane naționale și internaționale.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul "turism" provine din termenul englezesc "to tour" (a călători, a colinda), având deci semnificația de excursie. Creat În Anglia. În secolul al XVI -lea, desemnând inițial acțiunea de a voiaja în Europa. Acest galicism derivă la rândul său din cuvantul francez "tour" și a fost preluat treptat de majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima forme de călătorie care urmăresc cu preponderență un scop de agrement, de recreere. Termenul francez tour derivă din cuvantul grecesc tournos și respectiv din cel latin turnus, păstrând semnificația de circuit, în sensul de călătorie. Unii experți, ca de exemplu belgianul Arthur Haulot, acceptă și ipoteza originii ebraice a cuvântului. În ebraică antică tur corespundea noțiunii de călătorie, descoperire, recunoaștere, explorare[21, p.133]

Una dintre cele mai cuprinzătoare definiții date turismului, general acceptată pe plan mondial, este aceea a profesorului elvețian dr.W. Hunziker: "Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare.

Unii specialiști au reproșat acestei definiții că este prea generală, că nu exclude unele forme de deplasări ce nu au scopuri pur turistice, generate de anumite fenomene social-economice, în defavoarea manifestărilor strict individualizate care îi caracterizează, înainte de toate, pe turisti. În schimb, alti specialisti i-au reproșat caracterul limitativ, deoarece exclude o serie de manifestări care au și un conținut turistic, ca de exemplu participant la congrese și reuniuni interne și internaționale, deplasările oamenilor de afaceri, manifestări în care se solicită în mare măsură și servie rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare.

Unii specialiști au reproșat acestei definiții că este prea generală, că nu exclude unele forme de deplasări ce nu au scopuri pur turistice, generate de anumite fenomene social-economice, în defavoarea manifestărilor strict individualizate care îi caracterizează, înainte de toate, pe turisti. În schimb, alti specialisti i-au reproșat caracterul limitativ, deoarece exclude o serie de manifestări care au și un conținut turistic, ca de exemplu participant la congrese și reuniuni interne și internaționale, deplasările oamenilor de afaceri, manifestări în care se solicită în mare măsură și servicii turistice. [1, p.211]

Economistul englez F.W. Ogilvie vedea în turiști "toate persoanele care satisfac două condiții: cele care sunt departe de casă pentru o perioadă ce nu depășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri fără să-i câștige".

Compatriotul său A.C. Norwal consideră că "turistul este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decat acela de a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri și care-și cheltuiește în țara unde-și stabilește domiciliul temporar banii câștigați în altă parte".[3, p.121]

În concepția actuală a Organizației Mondiale a Turismului, "turismul cuprinde activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai puțin de o perioadă specificată de timp și al cărei scop este altul decat exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare", unde:[5, p.87]

termenul "mediu obișnuit" are menirea să excludă''că1ătoriile în interiorul locului de reședință și călătoriile de rutină (locul de muncă etc.);

termenul "mai puțin de o perioadă specificată de timp" are menirea să excludă migrarea pe termen lung;

termenul "exercitarea unei activități remunerate la locul vizitat" are menirea să excludă

migrarea pentru angajare temporară. Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul activităților constitute din deplasarea și sejurul persoanelor pentru care locul de sejur nu este nici domiciliul și nici locul principal al activității profesionale ).

Pentru evitarea controverselor privitoare la definirea fenomenului turistic, se poate apela la metoda inductivă, urmărindu-se reținerea principalelor elemente caracteristice care marchează activitatea turistică, pentru a se ajunge astfel la o definiție cât mai cuprinzătoare.

În această ordine de idei, pentru o definiție acceptabilă pot fi reținute următoarele elemente caracteristice:[2, p.109]

deplasarea persoanelor în cursul călătoriei efectuate;

sejurul într-o localitate în afara domiciliului (reședintei permanente) a persoanei care se deplaseaza;

sejurul are durata limitată

sejurul să nu se transforme într-o reședință definitivă.

De-a lungul anilor, conținutul noțiunii de turism s-a modificat, s-a îmbogățit continuu și, de la începutul secolului nostru, înseamnă, de fapt, "un ansamblu de acțiuni umane puse în funcțiune pentru realizarea călătoriilor de plăcere". În zilele noastre această noțiune include și "industria bunei serviri" și respectiv "industria ospitalității", ca o parte componentă a industriei de servicii (sectorul terțiar al economiei naționale), care cooperează la satisfacerea cerințelor turistului.

În turism se disting două categorii de relații: relații materiale, care apar atunci când turiștii recurg la anumite servicii plătite, și relații imateriale (intangibile), rezultate din contactul cu populația locală, cu civilizația, cultura, tradițiile, instituțiile publice din țara vizitată. Deoarece în cadrul activităților turistice se creează, implicit, asemenea relații complexe între turist și țară, respectiv regiunea, zona sau stațiunea (localitatea) vizitată, precum și între turismul privit în întregime (ca ramura a economiei naționale) și diferitele sfere ale vieții publice (economice, financiare, sociale, culturale, politice etc.), este clar ca turismul trebuie să fie definit în strânsă legătură cu toți acești factori.

Turismul include un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și prin industrie adiacente care concură la satisfacerea nevoilor de consum turistic.[12, p.76]

Legea turismului: „Turismul, ramură a economiei naționale, cu funcții complexe, ce reunește un ansamblu de bunuri și servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obișnuit pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activități renumerate în interiorul locului vizitat”.

Rezultă deci că atât noțiunea de potential turistic (călătorie, agrement, ansamblul de activități pentru realizarea lor, industria de servicii cooperând la satisfacerea nevoilor turistului etc.), cât și cea de jurist pot fi interpretate în mai multe sensuri. Într-o accepțiune subiectivă. care este cea mai veche de altfel, turismul desemnează activitatea unei persoane care călătorește pentru plăcerea sa proprie.

Respectiv, potențialul touristic reprezintă ansamblul de obiective create de societate care îndeplinesc condițiile valorificării pe plan turistic. Acesta s-a conturat în timp istoric, îmbogățindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului, care a produs mereu noi valori, „îmbogățindu-și" mediul artificial, în concordanță cu creșterea pretențiilor sale de cultură și civilizație.[2, p.97]

Obiectivele turistice antropice, existente în prezent, au fost ridicate de om în alte scopuri, însă au ajuns în această ipostază de „potențial turistic" treptat, pe măsură ce ele au devenit reprezentative pentru o anumită regiune sau etapă istorică, socială, culturală sau tehnică, îndeplinind această condiție ele au rolul de a reîmprospăta memoria socială a vizitatorului.

Societatea modernă se confruntă cu o creștere numerică fară precedent a fondului turistic antropic și o diversificare pe unitatea de suprafață mult mai mare decât în cazul potențialului natural, datorită progresului tehnologic și creșterii apetitului pentru nou și inedit.

Atractivitatea componentelor antropice este determinată de o serie de proprietăți:

dimensiunea ieșită din comun a obiectivelor antropice este un atribut care polarizează atenția și interesul turiștilor. De dimensiuni foarte mari (Palate)sau foarte mici (obiecte de artă, cărți) anumite componente antropice ale potențialului sunt admirate de mii și zeci de mii de turiști participanți la diferite forme de turism;

ineditul este și el o sursă de atracție care rezultă din natura materialului de construcție (Meteora)

vechimea unor obiective trezește, de asemenea, interesul turiștilor. Fie că sunt obiective prezente în muzee (obiecte antice, podoabe foarte vechi. Cărți vechi, elemente de tehnică populară veche etc), fie că sunt obiective cu rezonanță istorică (Acropole,) dispensate în spațiul geografic;

funcțiile sau funcția îndeplinită de anumite edificii poate deveni adesea o sursă de interes turistic (teatre antice,cladiri ale cavalerilor,cladiri vechi)

In noianul de transformari produse în viata social-economica după al II-lea razboi mondial – introducerea automatizarii, folosirea ciberneticii si tehnicii de calcul in diverse sectoare de activitate, industrializarea agriculturii, conturarea stiintei ca ramura de productie, modernizarea mijloacelor de transport, – societatea omeneasca, indiferent de forma relatiilor de productie, de sistemul social-politic existent, s-a industrializat la scara planetara. Societatile industrializate, mai mult sau mai putin dezvoltate, au ca trasatura definitorie o importanta concentrare a populatiei in centre urbane, in cadrul carora, pe suprafete restranse, se inregistreaza aglomerari ale locuitorilor de scolarizare si de munca, ale cailor si mijloacelor de transport, ale familiilor in blocuri de locuinte. Societatea industrializata ofera, prin organizarea stiintifica a productiei si a muncii, prin tehnologia moderna si concentrarea intreprinderilor producatoare, posibilitati nelimitate de crestere a productivitatii muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societatii, intre care : cresterea veniturilor si a puterii de cumparare, sporirea duratei timpului liber, prin reducerea zilei si a saptamanii de lucru, prin marirea concediilor, cresterea sperantei de viata, dezvoltarea si modernizarea mijloacelor de informare. Volumul crescând și complexitatea ofertei de servicii turistice au generat dezvoltarea unei adevărate industrii a călătoriilor și turismului, ceea ce justifică tratarea fenomenului turistic ca o ramură distinctă a economiei naționale în plină dezvoltare, constituind o componentă a sectorului terțiar. Prin natura sa, fenomenul turistic este deosebit de complex, cu adânci implicații sociale, politice, culturale și economice. Întrepătrunderea componentelor sale eterogene dă naștere unui specific unic și original, care nu se identifică cu nici una dintre ramurile tradiționale ale economiilor naționale, justificând pe deplin tratarea sa în mod autonom.

Trebuie însă precizat că, spre deosebire de alte sectoare de prestări de servicii, industria călătoriilor și turismului rămâne totuși o ramură de consecință, a cărei dezvoltare în fiecare etapă dată va fi permanent într-o strânsă corelare cu nivelurile și ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naționale. Din punct de vedere economic, turistul este consumator de bunuri și beneficiază de servicii; din cheltuielile acestuia și, implicit, din mijloacele financiare rezultate prin activitatea unităților economice ale industriei turismului (transport, cazare, alimentație, agrement etc.), o parte revine direct acestor unități sub formă de profit și de fonduri bănești pentru plata salariilor lucrătorilor ocupați în unitățile respective, altă parte intră în bugetul statului sau în cel local sub formă de impozite, taxe etc., iar a treia parte este absorbită direct în alte ramuri ale economiei pentru plata produselor și bunurilor livrate și a serviciilor prestate de aceste sectoare pentru necesitățile industriei turismului.[6, p.76]

Efectele economice ale consumului turistic trebuie evaluate și prin prisma veniturilor realizate de forța de muncă angrenată direct sau indirect în industria turismului: procesul de servire a turiștilor face apel la o forță de muncă numeroasă, cu un profil variat de calificare, ale cărei cheltuieli de consum sporesc, de asemenea, ca rezultat al creșterii nivelului de trai, tocmai datorită utilizării mai raționale și mai complete a forței de muncă pe măsura dezvoltării turismului. În momentul în care un obiectiv turistic a fost dat în folosință, el exercită o influență pozitivă asupra economiei regiunii, zonei, stațiunii etc. unde a fost localizat și, într-o accepție mai largă, asupra întregii economii naționale, prin veniturile generate de exploatarea obiectivului respectiv pentru turismul internațional și intern, prin consumul de bunuri și servicii și prin veniturile realizate de forța de muncă utilizată. Analizând turismul ca sector economic distinct, constatăm că acesta include o gamă variată de servicii, începând cu servicii de publicitate, promovare, informare, cazare, alimentație publică, tratament balnear, agrement și divertisment variat.[12, p.64]

În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice ș.a. Dezvoltarea turismului conduce la un semnificativ spor de producție. Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai m are decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

1.2. Principiile și obiectivele dezvoltării turismului

În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice ș.a. Dezvoltarea turismului conduce la un semnificativ spor de producție. Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai m are decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare. [2, p.43]

De asemenea, turismul antrenează și stimulează producția din alte domenii. Studiile de specialitate au evidențiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare pa rte de nevoile turismului. Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țări . Astfel, necesitatea de adaptare a activității turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiștilor determină apariția unor activități specifice de agrement, transport pe cablu. Pe lângă toate acestea, turismul reprezintă și o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse și în special a celor naturale: frumusețea peisajelor, calitățile curative ale apelor minerale sau termale, condițiile de climă.

Pentru țara noastră– în etapa actuală, ca urmare a prezenței unor resurse turistice neexploatate și insuficient puse în valoare, turismul constituie o ramură cu posibilități însemnate de creștere și deci rămâne o sferă de activitate care poate absorbi o parte din forța de muncă rămasă disponibilă prin restructurarea economică. Trebuie menționat și faptul că turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai puțin bogate în resurse cu valoare economică mare, dar cu importante și atractive resurse turistice naturale și antropice. Datorită acestui fapt el este considerato pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale. O altă formă de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezintă contribuția sa la asigurarea unei circulații bănești echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern și internațional.[11, p.76]

Pe lângă consecințele economice, turismul are și o profundă semnificație socio-umană. El acționează, prin natura sa, atât asupra turiștilor în mod direct, cât și asupra populației din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng și asupra calității mediului, a utilizării timpului liber și nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre națiuni. Turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci și la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor.

„Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoașterii; la fiecare pas mori și învingi de bucurie, ineditul te face să renaști, natura te reînalță pe soclul fiecărei zile, martor la propriul miracol”. Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producție, cu intrări și ieșiri, se observă că aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol fundamental. În consecință, turismul exercită influență asupra mediului și componentelor sale. Tot în plan socio-economic, dar și politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului în intensificarea și diversificarea legăturilor între națiuni pe plan mondial. Într-adevăr, alături de comerțul propriu-zis, turismul internațional tinde să devină una din formele principale de legătură dintre oameni situați pe continente diferite. [33, p.121]

Dezvoltarea sectoarelor de prestări servicii, ca operații auxiliare sau complementare schimburilor de mărfuri, valorificarea inteligenței tehnice în paralel cu mărfurile vândute, dezvoltarea activității turistice ș.a. au mărit importanța acestei relații de tip nou și au creat necesitatea stabilirii unei noțiuni cuprinzătoare, care să însumeze în mod rațional toate aceste operațiuni. Ținând seama de caracterul nepatrimonial al acestor relații, s-a acceptat convențional, cuprinderea totalității lor în noțiunea de „comerț invizibil”. Rolul pe care acest gen de relații îl are în activitatea economică a statelor rezultă din modul cum influențează disponibilitățile valutare de care dispune o economie națională și din aportul lor la efortul unei țări pentru dezvoltarea economiei naționale.

Insa, în același timp, societatea industrializata are si efecte negative asupra membrilor ei, acestea manifestandu-se sub forma agresivitatilor biologice (poluare, lipsa de miscare), precum si a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrangerile din viata sociala si profesionala). De aici, si nu numai, dorinta si tendinta oamenilor societatii contemporane de a-si petrece timpul liber calatorind, cautand sau visand la colturi linistite din natura, vizitand orase si sate pentru a cunoaste oameni si locuri, sau pentru a-si ingrijii sanatatea. Si cum numarul populatiei a crescut considerabil in majoritatea tarilor, iar influenta factorilor distanta-timp a fost diminuata simtitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca modalitate de petrecere placuta si utila a timpului liber – a cunoscut o "explozie" fara precedent, constituind una din cele mai remarcabile trasaturi ale epocii contemporane.[32, p.90]

Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii, si ca atare, influentat de evolutia ei. Prin caracterul sau de masa si continutul complet, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicvatii importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internationale. Turismul prezinta trasaturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, asa cum apreciaza unii autori , intr-o ramura a economiei nationale, ramura care, prin specificul sau, se integreaza in sectorul tertiar.

Referitor la rolul turismului in cadrul economiei nationale, literatura de specialitate evidentiaza faptul ca el are "un impact considerabil asupra economiilor, societatilor si culturilor diferitelor tari de referinta". Turismul joaca un rol important in viata economica si sociala, actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultura si civilizatie al oamenilor. Turismul prezinta o complexitate in continua crestere, in plan economic sintetizeaza rezultatele unui mare numar de activitati, in plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioara de organizare a timpului liber. Importanta sociala a turismului poate fi evidentiata sub urmatoarele aspecte:[3, p.45]

Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan, pentru care turismul ofera solutii la constrangerile de tot felul la care acesta este supus.

Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura, de instruire si civilizatie al oamenilor in calitate de turisti, dar si a populatiei locale aflata in zonele receptoare de turisti.

Turismul contribuie la mentinerea sanatatii omului contemporan prin faptul ca-i ofera acesuia destinderea, refacerea fortei de munca prin odihna, miscare, tratamente balneo-medical.

Turismul influenteaza calitatea vietii ata in mod direct (determina cresterea calitatii vietii) cat si in mod indirect (determina cresterea altor ramuri economice care pot influenta pozitiv nivelul calitatii vietii).

Turismul impune noi relatii interumane, faciliteaza schimbul de idei si consultarea de opinii ceea ce conduce la desavarsirea formarii intelectuale, la largirea orizontului cultural, iar pe de alta parte, la mai buna intelegere intre popoare, la apararea pacii in lume.

Turismul international se afirma cat mai mult ca factor de intensificare a legaturii dintre natiuni, contribuie la promovarea unei mai bune intelegeri intre popoare.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecintele de ordin social, ci si economic, putand fi subliniate cu urmatoarele:[5, p.66]

Evoluția, atât a turismului, cât și a turismului internațional se caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendință de creștere datorită influenței factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul internațional are, în această situație, cea mai importantă creștere datorită dorinței oamenilor de a vizita alte țări, de a cunoaște alte civilizații, obiceiuri dar și datorită progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide și mai confortabile pe distanțe din ce în ce mai lungi.

World Tourism Oorganization prevede o încetinire a ritmului de creștere atât a sosirilor, cât și a încasărilor. Sunt luate în considerare ritmuri medii anuale de creștere situate în jur de 4% (echivalentul unei dublări la un interval de 18 ani) pentru ambii indicatori de măsurare a circulației turistice internaționale.

World Tourism Organization consideră că în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internațional va ajunge la 1,56 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în țările învecinate (regionale) și 0.4 mld vor fi călătorii pe distanțe lungi (inter-regionale).

În tabelul 2 se poate observa creșterea susținută a zonei Asia-Pacific care, în perioada 2010-2020 își va dubla numărul de sosiri internaționale și va devansa în ceea ce privește cota de piață continentul american. Cea mai mare rată de creștere anuală o are zona Orientului Apropiat, aceasta dublându-și numărul de sosiri internaționale în același interval. Repartizarea sosirilor internaționale pe regiuni geografice confirmă poziția de lider a Europei (717 milioane), urmată de Asia de Est și Pacific (397 milioane) și de continentul american (282 milioane). Urmează Africa, Orientul Apropiat și sudul Asiei.

(a) Intraregional include sosirile din țări de origine nespecificate.

(b) Long-Haul este definit ca restul, mai puțin turismul intraregional.

Călătoriile pe distanțe lungi vor avea o tendință de creștere mai accentuată (5.4%/an) decât călătoriile pe distanțe scurte (3.8%/an). Astfel, de la o pondere de 82% a călătoriilor pe distanțe scurte în anul 1995, se va ajunge în 2020 ca acestea să dețină aproape 76% din piața turismului internațional. În privința încasărilor din turismul internațional se apreciază atingerea sumei de 2000 mld USD în anul 2020. Astfel se apreciază ca se vor cheltui ~ 5 mld USD în fiecare zi în întreaga lume. [13, p.74]

Referitor la piața europeană din care face parte și Moldova, World Tourism Organization identifică mai multe tendințe macroeconomice care se vor manifesta în viitorul apropiat, printre care previziunea că sosirile internaționale de turiști să atingă 1,56 miliarde în 2020 cu o creștere medie anuală de 4,1%, estimându-se că vor crește călătoriile pe distanțe lungi – de la 18% la 24% în 2020 – în detrimentul călătoriilor inter-regionale. Pot spune că până în 2020 Europa Centrală și de Est va atrage mai mulți turiști decât țările din Europa de Vest. De asemenea, printre previziuni se află și aceea că sosirile internaționale de turiști în Europa vor ajunge la 717 milioane în 2020, cu o creștere anuală de 3%, sub media mondială de 4,1% fapt care va diminua cota de piață a Europei. Am certitudinea că Franța va rămâne cea mai importantă țară receptoare de turiști din Europa având în vedere faptul că până în 2020 se va ajunge la aproape 106 milioane de turiști internaționali. Cele 10 țări balcanice vor ajunge să primească în 2020 până la 79 milioane turiști, 92% dintre ei fiind atrași de Grecia, Bulgaria, Moldova și Croația. Acest lucru se datorează unei creșteri anuale de 4,6% în perioada 1995-2020. Pe lângă aceste previziuni de natură pur economică sunt necesare și anumite previziuni de natură social-psihologică pentru a putea înțelege nevoile sau dorințele noilor turiști și a veni în întâmpinarea lor cu produse și servicii care să satisfacă întocmai așteptările acestora. [5, p.98]

Organizația Mondială pentru Turism  identifică tendințele care se vor manifesta, în acest sens, pe piața europeană; interesul alocat turismului de către conducere, este printre cele mai importante, astfel că acesta este promovat de către guverne mai mult pentru profiturile economice obținute decât pentru beneficiile sociale și îmbunătățirea calității vieții. De asemenea creșterea concurenței între destinațiile de vacanță și alte forme de petrecere a timpului liber, creșterea importanței internetului ca mijloc de promovare și vânzare, dar și parcurile de distracții tematice vor deveni din ce în ce mai populare prin oferirea unei game largi de atracții și facilități într-o zonă relativ compactă ajută la atingerea obiectivului clar, anume atragerea de noi turiști. Introducerea monedei unice EURO are ca principal rezultat creșterea numărului de călătorii intraregionale, creșterea rapidă a numărului de „low cost airlines” va avea și ea ca efect creșterea călătoriilor intraregionale, foarte importantă este cultura care reprezintă o componentă a călătoriei la peste 60% dintre turiștii europeni.

În acest sens, aceste previziuni, atât cele de natură economică, cât și cele psiho-sociologice sunt necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzătoare evoluției și cerințelor pieței. Aceasta este o abordare la nivel macro-economic care va trebui aprofundată prin analize pe termen scurt ale pieței. Pentru a deveni cu adevărat un motor de creștere economică, activității turistice trebuie să i se acorde importanța cuvenită în sensul considerării ca sector prioritar al economiei naționale. Odată îndeplinit acest deziderat se poate realiza o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea turismului, concomitent cu dezvoltarea întregii economii naționale. [11, p.64]

Călătoriile turistice spre destinații tot mai îndepărtate și vizitarea a două sau mai multe țări în timpul unei singure vacanțe, au perspectivă să devină caracteristice pentru mișcarea turistică internațională a perioadelor viitoare. Ca rezultat al civilizației contemporane, turismul va contribui din ce în ce mai mult la sensibilizarea ființei umane față de realitățile din locurile vizitate, la cultivarea unui climat de înțelegere reciprocă între oameni, tocmai prin forța de convingere pe care o exercită asupra turistului contactele cu populația din locurile alese drept destinație a călătoriilor.

Creșterea continuă a numărului celor care participă la activitățile turistice are, prin urmare, pe lângă importante consecințe economice, efecte benefice deosebit de puternice pentru viața pașnică a cetățenilor din diverse țări. Se poate afirma, fără niciun fel de exagerare, că între colaborarea și pacea internațională și numărul turiștilor internaționali există o interdependență în continua amplificare. Modalitățile de realizare a „consumului turistic”, ca formă specifică de consum a societății, sunt extrem de diverse. Între acestea un rol important revine și acestui gen de consum, care contribuie la cunoașterea culturii naționale a altor națiuni, de educare și apropiere a oamenilor, în spiritul înțelegerii și colaborării reciproce. Turismul a permis oamenilor să depășească mentalitatea de a fi legați de o singură destinație și de a se confrunta cu alte lumi imaginate. În esență, turismul reprezintă compresia timp-spațiu a societăților, ca urmare a diminuării costurilor și a ușurinței în creștere a traficului internațional de călători în scopuri de petrecere a timpului liber, prin permiterea unui număr tot mai mare de oameni din aproape toate clasele sociale să scape de rutina mediului din care fac parte. Aceasta a determinat ca, de-a lungul timpului, un număr în continuăcreștere de destinații să investească în dezvoltarea turismului, transformându-l într-un motor cheie al progresului socioeconomic la nivel mondial, prin crearea de locuri de muncă și companii de profil, prin dezvoltarea infrastructurii și atragerea investițiilor. [6, p.85]

Ca serviciu comercializat la nivel internațional, turismul receptor a devenit una dintre categoriile majore de comerț. Venitul global generat de turismul receptor, incluzând transportul de călători, a depășit 1.000 de miliarde dolari SUA în 2012. Exporturile turistice au reprezentat 30% din exporturile mondiale de servicii comerciale și 6% din exporturile totale de bunuri și servicii. La nivel global, ca și categorie de export, turismul s-a situat pe locul patru după carburanți, produse chimice și produse auto. Pentru multe din țările aflate în curs de dezvoltare, turismul reprezintăprincipala sursă de venit, generează locuri de muncă deosebit de importante la nivelul comunităților și creează posibilități de dezvoltare. Contribuția turismului la activitățile economice la nivel global este estimată a fi de 5%, iar la generarea locurilor de muncă de 6-7% din numărul total de locuri de muncăla nivel mondial (direct sau indirect). Contribuția turismului la produsul intern brut (PIB) se situează, la nivel mondial, la aproximativ 5% și se situează, pentru economiile avansate și diversificate, între 2% (în țările în care turismul este un sector relativ mic) și 10% din PIB (în țările în care turismul este un pilon important al economiei). Pentru țările aflate în curs de dezvoltare sau pentru statele insulare, unde turismul este un sector economic cheie, procentul din PIB tinde să fie chiar mai mare.

Parte integrantă și importantă a economiei mondiale, industria turismului a resimțit din plin efectele crizei economico-financiare globale. Cauzele acestei crize sunt diverse, iar lipsa comunicării a avut rolul ei în deteriorarea situației actuale. Numeroși savanți și economiști au identificat diferite cauze ale crizei actuale, însă nu s-a realizat nicio analiză profundă a rolului pe care îl are comunicarea în situația economică actuală. Comunicarea joacă un rol deosebit în realizarea interconexiunilor unui sistem, iar lipsa ei sau realizarea într-un mod ineficient duce la prăbușirea sistemului. Turismul, care joacă rolul său în economia mondială, a avut, de asemenea, un declin puternic, iar ca un efect negativ al globalizării, recesiunea globală a făcut ca 2012 să fie unul dintre cei mai dificili ani pentru sectorul turistic. [12, p.73]

Sosirile turistice internaționale pentru afaceri, agrement sau cu alt scop au totalizat 880 milioane în 2012, corespunzător unui declin la nivel mondial de 4,2%. Acest sector a cunoscut o creștere de 2% în ultimul trimestru al lui 2012, după ce în primele trei trimestre s-au înregistrat scăderi de 10%, 7% și, respectiv, 2%. La nivel mondial, deși s-au înregistrat scăderi cauzate de criza economicăîn majoritatea destinațiilor turistice în 2012, nu s-au făcut remarcate diferențe semnificative în topul primelor zece destinații mondiale, luând în considerarea sosirile turistice internaționale. În ceea ce privește încasările din activitățile turistice, clasamentul rămâne neschimbat comparativ cu 2011. Liderul mondial al destinațiilor turistice, în ceea ce privește sosirile, rămâne Franța, în timp ce SUA a atras cele mai multe încasări din turism (92 miliarde dolari SUA). [3, p.96]

În acest sens conchidem că, conform Barometrului Turismului Mondial UNWTO, turismul internațional și-a revenit puternic în 2010. Sosirile turistice au crescut cu aproximativ 7% până la 935 de milioane, după perioada de declin de 4% din 2012, anul lovit cel mai puternic de criza economică mondială. Majoritatea destinațiilor mondiale au prezentat cifre pozitive, însă recuperarea s-a realizat la viteze diferite și a fost condusă, în primul rând, de economiile în curs de dezvoltare. Recuperarea dată de creșterile de 5% în economiile dezvoltate și de 8% în cele în curs de dezvoltare reflectă situația economică globală și va domina anul 2011 și viitorul apropiat. Asia, cu o creștere de 13% față de 2012, a fost prima regiune care și-a revenit și care a cunoscut, în fapt, cea mai puternică recuperare în 2010. Creșterea sosirilor turistice internaționale a atins un nou record, de 204 milioane în 2010 față de 181 milioane în 2012. În Africa, fiind, de altfel, singura regiune cu cifre pozitive în 2012, creșterea a fost de 6%, până la 49 milioane și s-a menținut trendul ascensional pe tot parcursul lui 2010, unul dintre evenimentele care au contribuit la acest trend crescător fiind Cupa Mondiala FIFA din Africa de Sud, în timp ce în Orientul Mijlociu, aproape toate destinațiile au cunoscut o creștere de peste 10%.

În ceea ce privește Europa, în 2014 creșterea a fost una mai lentă, de aproximativ 3% față de anul precedent, în mare măsură cauzată de erupția vulcanului Eyjafjöll și a incertitudinilor economice din zona euro. Deși unele regiuni europene au cunoscut o recuperare mai rapidă, nu a fost suficient pentru a se depăși pierderile suferite în 2012.

1.3. Importanța turismului pentru economia mondială

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfășurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerț). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidența studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economiști , geografi, psihologi și sociologi. Primele mențiuni privind preocupările de a călători, apar în antichitate în operele geografului Strabon.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benificii, turismul a fost definit în mai multe feluri: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturii, datorită cunoașteri unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de transport” (Guy Freuler).[5, p.244]

După anii 1989-1990, odată cu schimbările structurale din fostele țări socialiste se constată că globalizarea a căpătat forme moderne de manifestare prin apariția unor puternice interdependențe economice mondiale și puternice restructurări sociale. În domeniul turismului fenomenul de globalizare se manifestă prin multiplicarea resurselor turistice folosite, prin aplicarea tehnologiilor moderne în creșterea calității serviciilor turistice. Astfel se manifestă o diversificare a formelor de turism (turism de afaceri, turism medical, de shoping, pentru festivaluri artistice etc.). În plus, apare o ridicare a cerințelor privind clasificarea unităților turistice în funcție de numărul și calitatea serviciilor turistice oferite. În acest sens, se constată o expansiune a lanțurilor hoteliere internaționale, care își deschid și preiau noi unități turistice în tot mai multe țări. În aceste condiții, fenomenul de globalizare ascute concurența și sprijină creșterea competitivității în cadrul industriei turistice, managerii structurilor turistice sunt interesați să păstreze constant calitatea serviciilor, să se facă o promovare dinamică pentru a cuceri noi piețe turistice. Aplicarea de sisteme computerizate și de programe informatice a deschis prin mondializarea lor o nouă etapă a globalizării; astfel se constată o tendință de transnaționalizare a turismului, generând noi fluxuri turistice.[12, p.74]

În ciuda unor aspecte pozitive, globalizarea economică aduce cu sine dispariția unor activități economice care nu mai sunt cerute de piață și stratificări sociale evidente, pierderea controlului social. Astfel, apar fenomene de polarizare socială, evidente, fapt ce determină micșorarea numărului de potențiali turiști. În plus, se extind modele culturale străine, care contribuie la diminuarea propriei identități culturale, în societăți tradiționale, de pierdere a diversității. În mod concret, globalizarea, reprezintă în esență prin extinderea formelor moderne ale democrației, de răspândire a economiei de piață determină o omogenizare a formelor de turism și a calității serviciilor; singurele elemente de diferențiere sunt date de valoarea calitativă și cantitativă a resurselor turistice, de dotările și amenajările turistice, de modul în care sunt realizate programele turistice. Ceea ce trebuie analizat mai în detaliu sunt implicațiile sociale ale globalizării pentru a se evita extinderea grupurilor umane marginalizate, prin care se pierd un mare număr de potențiali turiști, potrivită extinderii sărăciei și a instabilității materiale. Alături de globalizarea economică un alt fenomen cu multiple consecințe asupra turismului, îl constituie schimbările climatice globale.[11, p.65]

În ultimele 3-4 decenii au apărut tot mai multe contradicții între mediul natural și cel creat de om. Exploatarea mediului a fost unul continuu, care a mers în concordanță cu dezvoltarea societății umane. Valorificarea tot mai dinamică a resurselor oferită de natură a crescut gradul de epuizare a unora, a limitat condițiile de regenerare a altora și a distrus ireversibil multe peisaje naturale deosebite. Dezechilibrul dintre nevoi și resurse a condus la extinderea formelor de poluare.

La nivelul cercetărilor științifice actuale se consideră că există câteva cauze majore care au determinat: apariția schimbărilor de climă; creșterea rapidă a populației, accelerarea defrișărilor forestiere, supraexploatarea resurselor de apă, creșterea volumul de emisii de gaze cu efect de seră. Efectele cele mai vizibile sunt exprimate prin multiplicarea numărului de uragane, furtuni, inundații puternice, creșterea nivelului apelor mării, ploi acide, reducerea masei de gheață din jurul Polului Nord și a celor montani din masivele montane înalte, modificări ale curenților oceanici. Conform, oamenilor de știință cu preocupări de mediu arată că sistemul climatic al planetei are un grad ridicat de fragilitate și poate suferi modificări ireversibile. Efectele schimbărilor climatice nu sunt uniforme ci se manifesta diferențiat de la un continent la altul și de la o regiune geografică la alta. [11, p.76]

Ceea ce surprinde este caracterul distructiv puternic al unor asemenea manifestări. În acest sens se constată violența unor uragane, ploi asociate cu inundații (SUA – uraganul Katrina, 2011; Italia – ploi și inundații în 2008; Brazilia – inundații în 2008). Alt fenomen este acela al creșterii valorilor de temperaturii medii multianuale, astfel s-a schimbat configurația termică a anotimpurilor. Astfel, pe măsură ce suprafața acvatică a oceanelor se încălzește furtunile devin tot mai puternice; în plus în anotimpurile estivale se înregistrează temperaturi foarte ridicate și creșterea perioadelor de secetă. În acest context în multe orașe europene și nord-americane, în perioada 2014-2008 au crescut temperaturile de peste 37-39°C, pentru perioade de 7-10 zile. Multe orașe pe glob au înregistrat noi recorduri de temperaturi ridicate în sezonul de vară (Paris, Atena, New York, Las Vegas, ajungând la peste 40°C și până la 44°C, la umbră). În alte așezări urbane și rurale de pe glob cu real potențial turistic se înregistrează în anotimpul de iarnă temperaturi foarte scăzute, furtuni de zăpadă sau inundații puternice. Aceste aspecte influențează foarte mult industria turistică. Multe resurse turistice și naturale au suferit distrugeri importante, cu dificultăți de recuperare, protecție și conservare. Perioadele din an, cu temperaturi ridicate reduc fluxurile turistice, furtunile, uraganele distrug multe dotări și amenajări turistice. Creșterea apelor oceanelor, provoacă dispariția micilor insule din Oceanul pacific și Indian care se sprijină foarte mult pe activități agricole tradiționale și turism. [7, p.87]

În alte condiții, iernile cu temperaturi ridicate duc la scăderea ninsorilor și a stratului de zăpadă, astfel se reduce perioada practicării sporturilor de iarnă în multe masive montane; acest fenomen este mult mai vizibil în Europa și America de Nord. Diminuarea influențelor negative asupra turismului se poate realiza prin utilizarea energiei alternative, limitarea consumului energetic, de combustibili fosili, a celei de apă, reciclarea deșeurilor, eficientizarea consumului pentru fiecare unitate turistică și pe turist. De asemenea, efectele negative ale schimbărilor climatice conduc la creșterea gradului de sărăcie în așezările rurale și urbane afectate de catastrofe naturale, prin distrugerea unităților economice, a locuințelor și a bunurilor existente.

Ambele aspecte – ale globalizării și ale schimbărilor climatice globale au un impact major asupra dezvoltării durabile. Prima influențează dezvoltarea durabilă prin următoarele cerințe:

extinderea eficienței economice ca suport al reducerii costurilor și consumurilor de materii prime;

aplicarea unor reglementări financiare unitare care pot stimula investițiile în protecția mediului;

standardizarea cerințelor de calitate pentru produsele finite și serviciile oferite pe piețele comerciale.

A doua participă direct la formularea politicilor internaționale și naționale de mediu. Aceste politici au scop respectarea unor reglementări și realizarea unor sisteme de control a poluării, de urmărire și înregistrare a hazardurilor naturale și antropice. Pentru a se reduce nivelul de poluare cu efect direct asupra calității mediului și a modului de manifestare al acestuia se aplică o serie de taxe suplimentare și se acordă permise de poluare pe termen limitat. Astfel, aplicarea unor instrumente economice și financiare stricte pot contribui la sprijinirea aplicării principiilor de dezvoltare durabilă. Certificarea unor unități economice din turism și a unor servicii conform cerințelor de mediu pot determina pe termen mediu și lung o mai bună conservare a resurselor turistice, evitarea risipei, a degradării acestora. Aplicarea reconstrucției ecologice în multe zone industriale, agricole, urbane, ajută la refacerea parțială a componentei de mediu și deschid calea dezvoltării funcției turistice în mod controlat. [7, p.466]

Aplicarea cerințelor de dezvoltare durabilă are implicații multiple. Existența unor ținte generale și specifice aduc avantaje reale în asigurarea unei creșteri economice sănătoase în echilibru cu păstrarea calității actuale a mediului înconjurător. În acest sens se pot prezenta următoarele avantaje:

redactarea și aplicarea unui cadru legislativ și instituțional, în acest sens instituțiile guvernamentale dețin departamente cu preocupări privind dezvoltarea durabilă; de asemenea reglementările legislative pot impune măsuri restrictive asupra poluării și de aplicare a unor indicatori specifici de evaluare.

politici și strategii prin care se stabilesc obiectivele principale și secundare și apoi transformarea acestora în acțiuni; prin intermediul acestora se pot crea programe de gestionare durabilă a mediului natural și antropic existent; toate politicile elaborate asigură prezentarea coordonatelor generale ale dezvoltării durabile, iar strategiile stabilesc elementele de competitivitate, reducerea decalajelor de productivitate în strânsă relație cu protecția mediului și reconstrucția ecologică a zonelor naturale degradate;

abordarea resurselor înseamnă că fiecare program de acțiune să dispună de fonduri de punere în realitate a obiectivelor prioritare; în acest context un rol esențial îl deține politica bugetară și financiară, nivelul inflației, a evoluției cursului de schimb; găsirea de resurse pentru respectarea cerințelor dezvoltării durabile presupun retehnologizare, modernizare a multor sectoare economice; în domeniul turismului alocarea de resurse se face prin parteneriatele public-private și realizarea de proiecte eligibile pentru fondurile europene dedicate protecției mediului;

tehnici și tehnologii nepoluante oferă soluțiile de reducere a formelor de poluare, de punere în practică a conceptului de dezvoltare durabilă; rolul acestora este acela de a reduce consumurile energetice, a celor de combustibili fosili și minereuri; în plus sunt necesare instalații și echipamente de control a emisiilor în industria turismului există posibilitatea de a se utiliza energii alternative, să se reducă poluările punctuale (a apei, a solurilor, prin gunoaie și deșeuri, a distrugerii naturii sălbatice prin dotări turistice adecvate).

Dezvoltarea durabilă deține avantaje vizibile în momentul în care este însoțită de acțiuni orientate către protecția mediului. În plus, acest tip de dezvoltare economică solicită contribuția unităților de cercetare-inovare pentru a se asigura noi mijloace și soluții ecologice.[12, p.655]

Societatea umană modernă a realizat rapid faptul că nivelul actual de producere a bunurilor, serviciilor contribuie direct la distrugerea mediului înconjurător; inițiativele au fost de multe ori fragmentate și nu au avut caracter obligatoriu pentru toate statele lumii. În ultimele patru decenii se înregistrează o implicare a multor actori (parteneri) care dețin o viziune mai precisă a intervențiilor necesare.

În acest sens, pot fi semnalate programe derulate de Fondul Monetar Internațional, PNUD, Phare, Life Mediu, agenția Europeană de Mediu. Prin aceste programe se creează o modelare a procesului economic în favoarea ocrotirii naturii. De asemenea, se ajunge la schimbarea mentalităților, comportamentelor pentru a schimba percepția populației despre importanța echilibrului ecologic al ecosistemelor naturale. Punerea în aceeași ecuație a avantajelor și a participanților care pot realiza dezvoltarea durabilă aduce în prim plan conștientizarea din partea populației și implicarea în luarea deciziilor economice și sociale. În acest fel prin prisma dezvoltării durabile se pune accent pe o nouă redistribuire mai echitabilă a veniturilor care se poate realiza la nivel intergenerații și intragenerații.

La nivelul economiei naționale, turismul face parte din sistemul serviciilor, având în vedere modul de evoluție a pieței turistice interne și externe, turismul deține componente macrostructurale, mezostructurale și microstructurale. Componenta macrostructurală pornește de la relația pe care o are turismul cu celelalte ramuri economice. Toate schimbările și ajustările macroeconomice afectează și acest sector de activitate. În mod concret la acest nivel macroeconomic turismul trebuie să atingă capacitatea de a produce o gamă variată și atractivă de servicii care să ajungă la avantaje comparative față de alte produse similare și să fie în concordanță cu protecția mediului. Latura mezostructurală include o serie de acțiuni care influențează direct și indirect orice activitate turistică majoră. Astfel, există următoarele categorii de acțiuni:[33, p.74]

acțiuni instituționale, prin care organisme guvernamentale centrale și regionale locale își pot elabora politici de dezvoltare, stabilind principalele priorități;

acțiuni legislative prin care se stabilesc coordonatele de dezvoltare, control, promovare a produselor și a serviciilor turistice;

acțiuni de alocare a resurselor prin care se pot defini modalități de exploatare a resurselor turistice, dar și cele energetice cu impact direct asupra costurilor finale;

acțiuni de mediu prin utilizarea de echipamente nepoluante, în unitățile turistice generatoare de servicii turistice multiple.

La nivel microeconomic, s-au conturat câteva principii generale valabile care sunt aplicabile prin orice industrie turistică, din orice țară:

în turism, mediul înconjurător are cea mai mare valoare și importanță fiind suportul acestuia;

în turism, produsele și serviciile turistice să fie în corelație cu întregul potențial disponibil la nivel urban și rural, dar și cu influențe turistice;

în turism, programele propuse și derulate trebuie să fie în concordanță cu caracteristicile calitative și cantitative ale resurselor existente;

în turism trebuie să existe inițiative prin care să se asigure o poluare minimală a mediului și să sprijine acțiunile de reecologizare;

în turism pot fi exploatate și valorificate resursele naturale și culturale mai puțin cunoscute, dar autentice, singulare care pot atrage turiști și pot limita orientarea către zonele cu fluxuri turistice puternice.

Aspectul macroeconomic este implicit legat de reformele economice și de măsurile de ajustare a unor sectoare economice. Fenomenul este mult mai complex și presupune calitatea creșterii generale a industriei turismului, multiplicarea locurilor de muncă, găsirea surselor necesare de finanțare, investiții în infrastructura generală și specifică. Componenta macrostructurală se traduce prin efecte directe și asupra formelor de turism. Astfel fiecare formă majoră de turism (montan, balnear, litoral, cultural) își are propriile caracteristici și pot deține strategii proprii de dezvoltare durabilă. În cadrul acestor forme de turism pot fi identificate acele aspecte ce asigură o dezvoltare durabilă.[12, p.644]

În acest sens există realizarea de strategii de dezvoltare durabilă pentru fiecare formă de turism în parte are rolul de arăta modul de valorificare a resurselor disponibile fără a atinge degradarea și epuizarea lor rapidă. Prin intermediul acestora se încearcă realizarea unui echilibru între calitatea și cantitatea resurselor turistice și nivelul de dezvoltare a produselor turistice. În acest context fiecare formă de turism poate să beneficieze de măsuri restrictive și permisive pentru a diversifica sau restrânge programele turistice, în funcție de impactul acestora cu mediul înconjurător. Astfel, se pot enunța o serie de acțiuni specifice:

realizarea unor instrumente de reglementare, control a activităților turistice existente la nivelul fiecărei forme de turism (ex. zone sanitare pentru resursele de ape minerale, exploatarea plajelor, modul de construcții în Delta Dunării etc.);

realizarea de instrumente economice, prin taxe și impozite pentru utilizarea unor resurse naturale și culturale vulnerabile;

realizarea de norme pe unitatea economică sau pe turist privind consumul sau deșeurile, apele uzate produse;

realizarea de proiecte pentru finanțarea unor acțiuni de reecologizare a unor resurse naturale cu valențe turistice.

Toate acestea conduc la obținerea unei eficiențe statice și dinamice în funcționarea fiecărei forme de turism. Existența unor măsuri restrictive de mediu trebuie să includă o serie de acțiuni, măsuri compensatoare. Transformarea politicii de mediu în instrument de frână în dezvoltarea formelor de turism determină distorsiuni în piața serviciilor turistice și modifică major promovarea produselor turistice. Nivelul microeconomic se referă strict la activitățile care există în orice unitate economică de turism (cazare, alimentație, agrement, transport, tratament balnear). Fiecare activitate presupune un consum de energie, materii prime bunuri semifinite și finite. Pentru a diminua impactul asupra mediului înconjurător se impune un control al consumurilor curente; în acest context, un rol esențial îl are nivelul de dotare cu echipamente și aparatură performantă, prin care se reduc pierderile dar se evidențiază consumul. [12, p.288]

În evoluția sa, societatea umană a beneficiat de aproape toate resursele disponibile ale planetei, fenomen evident mai ales în ultimele trei secole de dezvoltare socio-economică continuă. Urmările dezvoltării economice, sociale, urbanistice și de infrastructură au conduc la multiple schimbări ireversibile. Astfel, au apărut în multe zone de pe glob dezechilibre ecologice, unele zone vulnerabile și forme grave de poluare. Extinderea aspectelor negative ale mediului asociate cu efectele schimbărilor climatice pun în discuție aplicarea cerințelor dezvoltării durabile.Alături de celelalte sectoare economice, turismul prin dimensiunile dezvoltării sale actuale, contribuie la degradarea unor resurse specifice și provoacă forme de poluare. Prin urmare, activitățile turistice în relațiile directe cu mediul natural și cultural valorificat, dau naștere mai multor categorii de impact. Acestea sunt reprezentate prin:[3, p.76]

infrastructuri asupra mediului natural;

infrastructuri asupra mediului construit.

Din aceste categorii majore de impacturi rezultă și niște instrumente de evaluare a influenței pozitive/negative a turismului. În acest context, orice amenajare, activitate turistică presupune realizarea unui studiu de impact. Acesta trebuie să includă următoarele aspecte:[2, p.87]

descrierea activității turistice cu toate componentele sale în detaliu, cu prezentarea modului de exploatare a resurselor turistice;

prezentarea stării actuale a mediului sub aspect calitativ, mai ales a principalelor componente: apă, aer, sol, floră, faună etc.;

evaluarea nivelului de impact induse de activitate/dotarea turistică în timp;

prezentarea de propuneri pentru a reduce consumurile curente și evitarea supraexploatării celor turistice;

elaborarea unui plan de monitorizare a activității turistice sub aspectul poluării și găsirea de soluții pentru limitarea acesteia.

În aceste condiții, existența unor forme de impact reduse sprijină certificarea unităților turistice, a dotărilor prin care acestea sunt compatibile în funcționarea lor curentă cu protejarea mediului. La nivel internațional organizația Green Globe asigură existența unor standarde internaționale privind turismul încă din 2014; conceptul esențial este „reduce, reuse, recycle” pentru a se realiza produse turistice la înalte standarde ecologice.

Capitolul II. Republica Moldova – destinație turistică. Potențialul existent

2.1.Evoluția turismului în Republica Moldova

În anul 2013, în scopul stabilirii politicii statului în domeniul turismului, a fost elaborată Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2013 – 2015, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1065 din 2 septembrie 2013. Documentul a expus detaliat situația, la acel moment, privind potențialul turistic existent în țară, evoluția domeniului în anii 1995 – 2012 și a trasat direcțiile prioritare de dezvoltare a turismului pînă în anul 2015.

În anul 2011, în urma evaluării implementării Strategiei menționate, Agenția Turismului a inițiat procesul de revizuire a acesteia. Inițial, s-a propus actualizarea Strategiei existente și elaborarea, în baza Strategiei actualizate, a unui plan de acțiuni pentru anii 2012 – 2015. Dar, deoarece propunerile înaintate pentru actualizare vizau mai mult de jumătate din conținutul Strategiei, conform cerințelor de elaborare a documentelor de politici publice, era necesar de elaborat un document nou. Astfel a fost luată decizia de a elabora o nouă Strategie de dezvoltare a turismului. [5, p.66]

În scopul elaborării Strategiei de dezvoltare a turismului „Turism Agenția Turismului a constituit un Grup de lucru format din reprezentanți ai autorităților publice, ai mediului de afaceri și ai societății civile, a fost colectată și examinată informația cu privire la situația din domeniu, a fost supusă analizei evoluția domeniului turismului în anii 2009 – 2012. În acest scop, a fost colectată de la autoritățile publice centrale, analizată și generalizată informația privind implementarea Strategiei de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2013 – fost examinată situația din teritoriu în baza informației prezentate de autoritățile administrației publice locale de nivelul al doilea. A fost consultată societatea civilă, prin atragerea experților din domeniu, cu suportul cărora Asociația de Dezvoltare a Turismului în Moldova a elaborat studiul Analiza diagnostic a sectorului turistic din Republica Moldova. Cu suportul proiectului Creșterea Competitivității și Dezvoltarea Întreprinderilor II al Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (proiectul CEED II al USAID) au fost realizate un șir de activități care au dat posibilitate de a consulta opiniile și recomandările companiilor turistice, administratorilor de atracții turistice, turoperatorilor și mass-mediei de peste hotare, vizitatorilor Republicii Moldova.

Examinarea situației în domeniu și consultările efectuate au dat posibilitate de a menționa realizările, constata tendințele, evidenția problemele și a propune prioritizarea unor direcții de dezvoltare a domeniului pentru anii 2014 – 2020. Pentru difuzarea informațiilor generalizatoare și consultarea opiniei agenților economici au fost expediate scrisori în cca 500 adrese electronice ale turoperatorilor, agențiilor de turism și structurilor de cazare.

Turismul reprezintă o forță importantă a dezvoltării, prosperității și bunăstării, dovadă iminentă constituind datele statistice. Astfel, conform Organizației Mondiale a Turismului (UNWTO), în anul 2012 turismul la nivel internațional a constituit 9% din PIB, deținînd 1 din cele 11 locuri de muncă, 1,3 bilioane dolari venituri din export și o cotă-parte de 6 % în exportul mondial.

Circulația turiștilor este în continuă creștere. Mai evident această tendință de creștere se manifestă în ultimii 4 ani (figura 1).

Figura 1. Evoluția sosirilor turistice internaționale în anii 2009 – 2012, mil. persoane

Sursa: Organizația Mondială a Turismului

În acest context, UNWTO prognozează o creștere anuală a numărului turiștilor cu 4 – 6%, pînă în 2020, iar în 2030 sosirile internaționale vor constitui circa 1,6 mlrd. turiști.

Analiza sosirilor turistice regionale demonstrează că pînă în 2020, top trei regiuni receptoare vor fi Europa (717 mil. turiști), Asia de Est și din Pacific (397 mil.) și America (282 mil.), urmate de Africa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud.

Republica Moldova este o țară mică cu o diversitate mare de obiecte de interes turistic amplasate la distanțe mici de la principalele orașe – centre hoteliere. În Moldova sînt peste 15 mii atracții turistice antropice și peste 300 arii naturale importante. Au fost atestate cîteva mii de stațiuni preistorice, circa 400 așezări din diferite epoci istorice, circa 50 cetățui fortificate antice, circa 500 așezări medievale timpurii, numeroase cetăți medievale din pămînt, 6 cetăți medievale din piatră (în diferite stadii de conservare), peste 1000 monumente de arhitectură protejate, circa 50 mănăstiri ortodoxe. Acest patrimoniu este relativ uniform dispersat pe teritoriul național, iar valoarea lui motivează suficient vizitele turistice. Spre regret, starea de degradare a patrimoniului îl face neatractiv.[6, p.78]

Pentru a asigura o înțelegere generală despre formele de turism prin intermediul cărora poate fi valorificat potențialul turistic, au fost examinate opinii ale vizitatorilor, ale companiilor turistice din Moldova și de peste hotare, ale jurnaliștilor și experților străini din domeniul turismului. Opiniile au fost expuse în cadrul sondajelor, realizate la ieșirea din țară a vizitatorilor străini, precum și în cadrul a 3 vizite de studiu în Moldova ale jurnaliștilor și experților străini.

Principalele atracții turistice și avantajul competitiv:

a) reprezentanții companiilor turistice de top din Moldova (agenții de turism, turoperatori, structuri de cazare și administratori de atracții turistice) au fost rugați să evalueze calitatea atributelor turistice existente în țară. În plus, reprezentanții sectorului privat au fost rugați să stabilească atributele prioritare ale turismului local, care ei consideră că ar trebui promovate și dezvoltate.

b) Dintre elementele majore ale atracțiilor turistice, au fost menționate evenimentele și activitățile culturale, bucătăria, activitățile de aventură, natura, mediul rural, patrimoniul cultural, monumentele istorice, domeniul vitivinicol etc., aceste elemente fiind importante pentru dezvoltarea formelor de turism în Republica Moldova.

Rezultatele sondajului turiștilor la ieșire din Moldova, realizat în 2011-2012.

În 2 sondaje (noiembrie 2011 și iunie 2012), un număr total de 658 vizitatori internaționali au completat un chestionar detaliat la plecarea din Moldova. Respondenților li s-a solicitat să evalueze anumite atracții, ospitalitatea, peisajele, precum și probabilitatea de a recomanda Moldova în calitate de destinație turistică. Rezultatele sînt reflectate în figura 2.

Figura 2. Satisfacția vizitatorilor străini în urma călătoriei în Republica Moldova, procente.

Sursa: Proiectul CEED II al USAID

Evaluarea subiectivă a atracțiilor turistice din Moldova în baza aprecierilor experților, a turoperatorilor și jurnaliștilor în domeniul turistic din străinătate (2012 și 2013):

a) evaluările ce urmează au fost realizate în baza aprecierilor experților, a turoperatorilor și jurnaliștilor din domeniul turistic din străinătate (SUA, Elveția, Germania, Ucraina), efectuate în anii 2012 și 2013, și subliniază valoarea dezvoltării diferitor produse pentru principalele piețe-sursă;

b) pentru persoanele din America de Nord și Europa de Vest Moldova poate fi atrăgătoare ca destinație „exotică” (puțin cunoscută), „o aventură în necunoscut”, în special pentru turiștii mai aventuroși. Produsele-cheie sugerate pentru dezvoltare includ turismul vitivinicol, turismul rural și turismul cultural. Se consideră că, dacă acestea ar fi combinate cu activități „ușoare”, cum sînt ateliere de artizanat, excursii pe jos (hiking) sau călătorii cu căruța trasă de cai, Moldova ar putea promova o ofertă foarte atractivă;

c) dintre cei 8 operatori turistici de peste hotare care au vizitat Moldova în perioada menționată, cei din Germania s-au arătat interesați, de asemenea, în turismul moto ca o formă atractivă de turism, în combinație cu turismul rural, turismul vitivinicol, turismul cultural și turismul ecologic.

Formele de turism reprezintă un fenomen turistic prin care se delimitează motivația turistică și specificul călătoriei în funcție de scopul propus. Formele de turism se împart în forme motivaționale și forme tipice. Forma motivațională stabilește motivația călătoriei, forma tipică stabilește specificul călătoriei.

Baza activității turistice o reprezintă formele de turism. Acestea în Republica Moldova sînt valorificate și dezvoltate neuniform. Cele mai răspîndite forme sînt turismul vitivinicol, de afaceri, rural, balnear, religios și de excursii. Mai puțin este valorificat turismul cultural, gastronomic, social, sportiv, automobilistic, de week-end, urban, nostalgic și ecologic. În perspectivă vor fi dezvoltate formele de turism academic, de tranzit, acvatic, medical și de aventură.

Forme de turism active:

1) turismul vitivinicol – formă motivațională de turism practicată de turiști pentru vizitarea întreprinderilor vitivinicole și a regiunilor vinicole în scopul îmbinării plăcerii degustării produselor vitivinicole cu posibilitatea de a cunoaște stilul de viață local, mediul rural și activitățile culturale. Turismul vitivinicol reprezintă cartea de vizită a Republicii Moldova, iar pachetele turistice propuse spre comercializare pentru turiștii străini, obligatoriu includ un obiectiv sau o cramă vinicolă. Turiștii, de asemenea, au posibilitatea de a cunoaște întreg procesul tehnologic de preparare a vinului, iar în satele în care este păstrată tradiția vinicolă, turiștii se pot implica în procesul de producere a vinului;

2) turismul de afaceri – formă motivațională de turism care include călătoriile în interes oficial, vizitele angajaților sau ale altor persoane în interes comercial, participări la expoziții și tîrguri, conferințe, convenții și călătorii stimulatoare. Turismul de afaceri include călătoriile organizate de întreprinderile economice și de autoritățile publice centrale și locale pentru personalul lor, cu ocazia deplasărilor în interes profesional, comercial, participărilor la diferite reuniuni, congrese, simpozioane, întruniri, seminare naționale sau internaționale. Atît călătoriile în scop de afaceri și îndeplinirea misiunilor de stat, cît și participarea la conferințe și întruniri, reprezintă o formă importantă de turism. Călătorii în scopuri de afaceri folosesc multe componente ale serviciilor turistice, cum ar fi: cazarea, alimentarea, transportul și, în unele cazuri, agrementul. Moldova dispune de potențial bine dezvoltat pentru a practica această formă de turism;

3) turismul rural – formă motivațională de turism care se desfășoară în mediul rural, orientată spre utilizarea resurselor turistice locale (naturale, culturale, etc.), cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor locale, gospodăriilor țărănești, etc. Turismul rural vizează turiștii care beneficiază de următoarele servicii: cazare în pensiunile agroturistice, alimentație cu produse ecologice pure crescute și preparate în zonă, agrement. De asemenea, turiștii pot fi implicați, în funcție de sezon, în activitățile agricole și în viața satului. Turiștii ar putea sta în sate și în scopul de a explora împrejurimile. Dispunînd de o multitudine de sate și suprafețe agricole întinse, Moldova are un potențial mare pentru dezvoltarea acestei forme de turism. Practicarea meșteșugurilor poate servi drept motivație turistică pentru vizitarea zonelor rurale. Turismul rural poate aduce beneficii importante comunității rurale și băștinașilor;[12, p.76]

4) turismul balnear – formă motivațională de turism practicată de persoanele care se deplasează în stațiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătății sau prevenirea unor boli. Această formă specifică a turismului a cunoscut o mare dezvoltare, îndeosebi în ultimele decenii, odată cu creșterea numărului de boli profesionale provocate de stresul vieții moderne din marile aglomerații urbane. Turismul curativ poate fi practicat în stațiunile balneomedicale și climaterice cu bogate resurse naturale de cură: ape minerale, termale, nămoluri etc., cu efecte terapeutice, situate de obicei în zonele cu un microclimat specific, adecvat pentru tratarea diferitelor maladii. Acestor resurse naturale li se adaugă baza materială și infrastructura tehnică specifică, pentru punerea lor în valoare cu maximum efect. În perspectivă această formă de turism se va dezvolta considerabil, avînd ca scop nu numai tratamentul balnear propriu-zis, ci și tratamentele și curele balneomedicale profilactice. Existența unor bogate resurse naturale balneoclimaterice în țara noastră oferă turismului din Moldova posibilitatea de a dezvolta intens turismul balnear;

5) turismul religios – formă motivațională de turism care are ca scop vizitarea lăcașelor și obiectelor de cult cu sau fără participare la slujbe divine. Turismul religios implică din partea turiștilor un nivel de cultură ridicat, care să permită aprecierea obiectivelor vizitate din punctul de vedere al arhitecturii, valorii istorice și cultural – artistice, semnificațiilor spirituale și religioase;

6) turismul de excursii – formă motivațională de turism care prevede activitatea excursionistă însoțită de ghid turistic, utilizîndu-se diverse programe, trasee și itinerare turistice. Această formă de turism este cea mai răspîndită pentru turismul intern și implică grupuri organizate de persoane, care au ca scop vizitarea obiectivelor turistice în scop de cunoaștere și recreere. În itinerarele excursioniste, de regulă, sînt incluse siturile arheologice și istorice, peisajele și ariile naturale protejate, obiectivele religioase și de cult, obiectivele vitivinicole, cetățile, muzeele, monumentele etc. [11, p.65]

Forme de turism ce necesită impulsionare:

1) turismul cultural – formă motivațională de turism, care valorifică potențialul cultural al unui oraș, zonă sau țară. Turismul cultural se bazează pe vizitarea muzeelor și locurilor interesante din punct de vedere arheologic, istoric și religios, precum și pe cunoașterea artei și folclorului local: muzică, dans, meșteșuguri populare, teatru folcloric, port național, ce prezintă interes cognitiv cultural. Moldova dispune de toate elementele care formează temelia pentru dezvoltarea turismului cultural. Totodată, este importantă implementarea prevederilor Cartei Internaționale a Turismului Cultural, inclusiv în ceea ce privește asigurarea beneficiului destinațiilor turistice, care au statut de monument protejat de stat, de pe urma exploatării lor turistice;

2) turismul gastronomic – formă motivațională de turism, destinată persoanelor iubitoare de a descoperi secretele specifice bucătăriilor tradiționale din diverse țări. Ospitalitatea, tradițiile și obiceiurile culinare stau la baza dezvoltării acestei forme de turism. Calitățile gustative, specificul bucatelor pot servi drept motivație importantă pentru turiștii care au drept scop de a se alimenta cu bucate selecte caracteristice zonei turistice vizitate;

3) turismul social – formă tipică de turism practicată de categoriile sociale ale populației cu venituri restrînse și orientată spre satisfacerea necesităților lor cognitive, culturale, recreative, etc. Turismul social include: turismul pentru copii, turismul pentru tineret, turismul pentru persoanele de vîrsta a treia și invalizi, turismul de familie. Această formă de turism este destinată turismului intern și are la bază costuri reduse la serviciile de cazare, alimentare, transport și mărimea comisionului aplicat de agenții de turism și turoperatori; [8, p.99]

4) turismul sportiv – formă motivațională de turism practicată în scopul desfășurării unor activități sportive, organizare de cantonamente, participare, în calitate de suporteri ai echipelor preferate, totodată, fiind prevăzute și servicii de consum turistic. Turismul sportiv este condiționat de dorința de a învăța și de a practica diferite activități sportive. Conținutul noțiunii de turism sportiv nu prevede numai formele pasive de participare a turiștilor ca spectatori la gama manifestărilor sportive de orice natură. Turismul sportiv se bazează pe oferirea unor posibilități complementare de agrement pentru turiștii care își petrec vacanța într-o anumită localitate sau pe organizarea unor călătorii pentru amatorii de spectacole sportive. Turismul sportiv mai presupune și o participare efectivă a turiștilor la diferite acțiuni sportive care, constituie și ele o formă de agrement a vacanței turiștilor, atît din punct de vedere al implicării acestora pentru diferite ramuri sportive, cît și ca rezultat al unor recomandări cu caracter medical. Participanții și spectatorii evenimentelor sportive pot forma o categorie aparte semnificativă de turiști. Moldova dispune de potențial în acest domeniu (stadioane, săli polivalente, echipe sportive, patinoare) care trebuie valorificat în viitor;

5) turismul automobilistic – formă tipică de turism manifestată prin călătoriile pe distanțe medii și lungi în afara mediului uzual, cu scop recreativ și de cunoaștere, utilizînd ca mijloc de transport automobilul. Această formă de turism reprezintă preferința turiștilor automobiliști de a alege itinerare inedite, altele decît cele oferite pentru grupurile organizate, precum și, în funcție de veniturile acestora, structuri de cazare diferențiate, cum ar fi: moteluri, campinguri, bungalou-uri, apartamente, case de vacanță, pensiuni. Turismul automobilistic este încurajat pentru că turiștii automobiliști solicită pe lîngă serviciile de bază și prestații suplimentare ca schimb valutar, cumpărături de produse specifice din țara vizitată, excursii, alte servicii locale, pentru care cheltuie sume importante de bani;

6) turismul de week-end – formă tipică de turism de scurt sejur, destinată odihnei și recreerii la sfîrșit de săptămînă în afara mediului uzual. Turismul de week-end presupune abandonarea tuturor activităților profesionale și exercitarea în mod voluntar a altor activități diferite de cele practicate în mod obișnuit, capabile să odihnească organismul uman din punct de vedere fizic și intelectual;

7) turismul urban – formă tipică de turism practicată în zonele urbane, care se caracterizează prin vizitarea obiectivelor istorice, culturale și de agrement. Turismul urban include turul de oraș, plimbările și excursiile. Turismul în orașe și orășele este foarte popular în lume. Turismul urban se bazează pe o gamă largă de obiective istorice și culturale, efectuarea cumpărăturilor, alimentație în restaurante cu specific variat, plimbări, excursii etc. Localitățile urbane funcționează ca puncte de sosire și plecare ale turiștilor în regiunile vizate. În Moldova, municipiul Chișinău este un loc excelent pentru dezvoltarea turismului urban, avînd ca bază străzile înverzite, parcurile, varietatea de clădiri frumoase din punct de vedere arhitectonic, muzeele, restaurantele și cafenelele, evenimentele artistice, galeriile de artă plastică, centrele comerciale. În Chișinău vin mulți oameni de afaceri și persoane oficiale, fapt ce contribuie la susținerea și dezvoltarea turismului urban;[11, p.65]

8) turismul nostalgic – formă motivațională de turism care include vizitarea locurilor de baștină de către persoanele care au emigrat în diverse țări. Turismul nostalgic implică oamenii ce vizitează locurile copilăriei lor sau ale strămoșilor și este destul de popular. Un număr mare de moldoveni care au emigrat în decursul timpului, doresc să se întoarcă în țară pentru a-și vizita familiile, prietenii, locurile de baștină, mormintele apropiaților;

9) turismul ecologic – formă motivațională de turism orientată spre cunoașterea naturii, protejarea și conservarea mediului ambiant. Ecoturismul sau turismul bazat pe natură implică turiștii care practică drumeția sau călătoria în scopul observării florei și faunei, studierii ecologiei zonei și se cazează în apropierea ariilor protejate, în locuri nedăunătoare naturii.

Anumite suprafețe silvice protejate din Moldova servesc drept bază de resurse pentru dezvoltarea ecoturismului în țară. Una din opțiunile cele mai potrivite pentru dezvoltarea ecoturismului, astfel încît să fie asigurată și protecția mediului înconjurător, este practicarea acestuia în parcurile naționale, care dispun de o administrare corespunzătoare și asigură controlul și ordinea arealului. De obicei, există sate în vecinătate, care la rîndul lor ar putea oferi locuri de cazare pentru turiști, сееа се aduce beneficii populației locale. De asemenea, ar putea fi refăcute pentru scopuri turistice taberele existente, creată infrastructura necesară pentru practicarea ecoturismului: amenajarea traseelor ecoturistice și a locurilor de campare etc.

2.2.Contribuția turismului în procesul creșterii economice

Creșterea rolului serviciilor în viața economică și socială pe plan mondial, în special pentru țările dezvoltate, a fost interpretată de sociologi ca o înlocuire a “civilizației primare” cu “civilizația terțiară”, deoarece societatea în care predomină serviciile au ocupat, treptat, locul celei în care domina agricultura. Procesul de diversificare și extindere a serviciilor este rezultatul amplificării activităților de informatizare a societății, de ocrotire a mediului ambiant sau a extinderii accentuate a urbanizării (gospodărie locativă, distribuția energiei și a apei, transport, telecomunicații), a celor privind creșterea timpului liber al individului (spălătorii, curățătorii, forme moderne de comerț, întreținerea aparatelor de uz casnic și gospodăresc), precum și a serviciilor legate de utilizarea timpului liber (turism, cultură, sport).

Constituit, în principal, din prestații de servicii, turismul reprezintă astăzi una din componentele esențiale ale sectorului terțiar, apartenența la acest sector derivând din modul de realizare a unora din trăsăturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigențele fiecărui turist, precum și din particularitățile produsului turistic, acesta fiind rezultatul combinării armonioase a mai multor servicii cu trăsături specifice și mecanisme proprii de utilizare. [5, p.66]

Legat de efectele turismului asupra economiei, Organizația Mondială a Turismului (într-un studiu realizat în anul 1980) împarte aceste efecte în trei categorii, respectiv: – efecte globale: asupra economiei naționale, în general, stimulării producției, folosirii forței de muncă; – efecte parțiale: asupra echilibrului balanței de plăți, nivelul ratei de schimb, masei monetare și circulației bănești, modului de distribuție a veniturilor, dezvoltării regionale, mediului rural, mișcării demografice; – efecte externe: asupra calității mediului, formării profesionale, obiceiurilor de consum, instruirii și educației, schimbărilor sociale și culturale.

Dimensiunile fenomenului turistic, prezentarea multifuncționalității acestuia, evidențiază interdependența dintre dezvoltarea turismului și creșterea economică, proces care intensifică și antrenează cererea pentru o serie de bunuri și servicii, care altfel nu ar fi fost produse sau prestate. Structura cheltuielilor turistice reflectă impulsul pe care aceste cheltuieli îl dau sectoarelor ce concură la realizarea produsului turistic, procesul de creștere a veniturilor având loc cu precădere în aceste sectoare dar și în alte sectoare ale economiei, prin intermediul input-urilor (intrărilor) succesive de bani, încasați de la turiști, încasări ce reprezintă venituri derivate ale acestor sectoare. Importanța economică a turismului, evidențiată de implicațiile și considerentele acestui domeniu, este argumentată astfel: [8, p.366]

Turismul se consideră a fi creator și utilizator de venit național. Antrenarea și stimularea producției turistice, determină un spor de producție care se regăsește ca aport la crearea produsului intern brut. Efectul favorabil al turismului asupra venitului național, este evidențiat de procesul prin care exportul de turiști asigură valorificarea mai avantajoasă a resurselor naționale și a muncii interne. Turismul contribuie la producerea de venit național și prin valorificarea resurselor nevalorificate încă, exploatarea suplimentară a celor ce aparțin altor domenii, sau a creațiilor realizate în alte scopuri. În cazul țării noastre, se poate studia respectivul aspect, prin rezultatele obținute sub formă procentuală, raportând valoarea adăugată din turism, înregistrată ca valoare adăugată în hoteluri și restaurante, la cea totală pe ramuri.

Pentru populație, cheltuielile turistice reprezintă cheltuieli peste cele legate de satisfacerea nevoilor elementare, astfel turismul constituind instrumentul de regularizare a circulației bănești. Cu ajutorul său, statul readuce în circulație o parte din economiile bănești ale populației, acționând, totodată, asupra realizării echilibrului necesar între cantitatea de mărfuri și servicii oferite populației și instituțiilor și cererea solvabilă a cumpărătorilor. [11, p.54]

Turismul reprezintă un mijloc de valorificare a resurselor. Implicațiile economice ale turismului cuprind și elemente care vizează o valorificare superioară a resurselor implicate în derularea activității turistice, în special a celor naturale (peisaj, climă, ape, floră, faună), dar și antropice, turismul fiind pentru multe dintre acestea singura modalitate de valorificare. Activitatea turistică asigură și dezvoltarea unor zone mai sărace în resurse, prin realizarea unor amenajări turistice, favorizând utilizarea pe plan local a celor existente, a forței de muncă, astfel creându-se condiții de viață mai bune rezidenților (un exemplu în acest sens fiind turismul rural, care nu pune accent neapărat pe confort și agrement, ci pe asigurarea unui cadru natural nealterat pentru turist, precum și pe tradiții, obiceiuri și activități desfășurate în aceste areale). Se conturează, astfel, rolul turismului în dezvoltarea economico- culturală a regiunilor respective, determinând chiar mutații în evoluția acestora. Treptat, ca urmare a derulării activităților turistice în zonele sărace din punct de vedere al resurselor naturale, s-au creat condițiile atenuării dezechilibrelor de la nivel interregional, dar și intraregional, precum și la scară locală, națională sau mondială.

Prin asigurarea unei circulații bănești echilibrate, turismul contribuie la atenuare fenomenului inflaționist. Aspecte inflaționiste în turism sunt semnalate la nivelul zonelor supuse dezvoltării turistice, printr-o condensare mai mare a cererii turistice care determină o accentuare a fluctuațiilor sezoniere ale prețurilor, o discrepanță semnificativă între puterea de cumpărare a rezidenților și cea a turiștilor printr-o creștere a prețurilor la alimente, spații de cazare pentru turiști/investitori/angajați externi sau la unele produse sau servicii cerute mai mult în zonele respective. La nivel național și mondial este sesizat fenomenul presiunii inflaționiste prin prețul pământului din zonele cu destinație turistică. În aceste regiuni, prețul pământului a crescut rapid, pentru că turiștii ajung să-și cheltuiască banii investindu-i în economia zonei turistice (gazdă), astfel creându-se o sensibilă presiune inflaționistă. În ceea ce privește turismul internațional, relevant este procesul de consolidare a monedei naționale, a liberei convertibilități, spre care se tinde prin realizarea unor încasări valutare cât mai ridicate, ceea ce ar contribui la atenuarea deficitului balanței de plăți. Măsurile antiinflaționiste care pot fi adoptate trebuie să cuprindă propuneri privind adoptarea unei politici a cursului de schimb ridicat sau deflaționiste, sau a practicării unei dobânzi ridicate. [7, p.121]

Turismul sprijină diversificarea structurilor economice. În conexiune cu dezvoltarea și modernizarea economiei unei țări, turismul se manifestă și ca un mijloc de diversificare a structurilor economice, ceea ce presupune, pe de o parte, dezvoltarea celor existente ca urmare a derulării activităților turistice cu implicații directe sau indirecte asupra lor prin creșterea dimensiunilor sectoarelor economice destinate să satisfacă cererea turistică, iar pe de altă parte crearea altor ramuri datorită apariției unor noi activități specifice turismului: agrementul, transportul pe cablu, agențiile de voiaj, producția de artizanat și altele. În Marea Britanie, de exemplu, dependența unor subramuri economice de activitatea turismului este de 3% în domeniul comerțului cu amănuntul, de 25% pentru serviciile culturale și recreative, iar activitatea transporturilor este dependentă de turism în proporție de 23%. De asemenea, în Franța, situația se prezintă astfel: transporturile aeriene- 75%, construcții de automobile- 50%, locuri în teatre- 33% și lista poate continua. Nevoia de adaptare permanentă a ofertei turistice la cerințele turiștilor constituie fundamentul procesului de diversificare a structurii economiei oricărei țări. [12, p.75]

Turismul joacă un rol important în economie și prin faptul că generează noi locuri de muncă, având, astfel, o contribuție majoră la atragerea excedentului de forță de muncă din alte sectoare și, deci, la reducerea șomajului. În condițiile în care serviciile turistice sunt vandabile în prezența prestatorului și turistului, simultan, iar automatizarea și mecanizarea penetrează mai lent acest domeniu, putem aprecia că sectorul turistic este un mare consumator de muncă vie. În acest sens, se poate aprecia turismul ca fiind cel mai dinamic sector, prin prisma creării de locuri de muncă sub diferite forme care au determinat stabilirea următoarelor tipuri de angajări: – angajare directă – persoanele care lucrează într-o întreprindere turistică, precum hoteluri, restaurante, magazine pentru turiști, agenții de voiaj, touroperatori; – angajare indirectă – locuri de muncă produse în sectoarele de aprovizionare cu mărfuri alimentare și nealimentare, respectiv industrie, agricultură, piscicultură; – angajare indusă – personal suplimentar angajat pe baza cheltuirii câștigurilor salariale realizate de angajații direcți și indirecți; – angajare în domeniul construcțiilor – locuri de muncă în domeniul construcției infrastructurii și capacității de turism; acestea, de regulă, sunt temporare, dar pot dura o perioadă mai îndelungată în acele zone unde are loc o dezvoltare continuă a turismului. Problemele în plan economic și social cu care se confruntă Moldova și-au pus amprenta și în ceea ce privește populația ocupată în turism (hoteluri și restaurante). Astfel, din 1997 până în 2013 s-a înregistrat o scădere fluctuantă, minima fiind plasată la nivelul anului 2011, când și din punct de vedere procentual s-a stabilit că numai 0,92% aparțin populației ocupate din hoteluri și restaurante din totalul celei ocupate pe economie.

În funcție de gradul de dezvoltare a turismului și de structura specifică a economiilor țărilor lumii, ponderile populației ocupate în turism oscilează foarte mult, astfel, la nivel global, industria turismului și a călătoriilor a generat 73.692.500 de locuri de muncă în anul 2014, cu o pondere de 2,8% din totalul locurilor de muncă la nivel mondial, iar dacă extindem analiza implicând și alte sectoare economice influențate de activitatea turistică, se constată că această industrie a generat 214.697.000 de locuri de muncă, cu o pondere de 8,1% din totalul locurilor de muncă la nivel mondial. În 2014 numărul locurilor cel mai ridicat s-a înregistrat în Asia de Nord –Est : 18.281 mii de angajați, cu o pondere de 2% din totalul locurilor de muncă la nivelul respectivei zone geografice.

Europa Centrală și de Est a înregistrat 3.230 mii de locuri de muncă, cu o pondere de 2% din total la nivelul zonei, din care Moldova , conform studiului realizat de WTTC, a înregistrat 118 mii locuri de muncă, respectiv 1%.Pentru următorii 10 ani este estimată o creștere anuală de 1,7% a numărului de locuri muncă, ajungând în anul 2014 la un nivel de 87.450.300 de locuri de muncă în industria turistică. (Cărăuleanu Eugen, 2005) Pe lângă aceste aspecte cantitative, relația turism-forță de muncă poate fi exprimată și calitativ, printr-o serie de aspecte : – nivelul de calificare profesională – conform studiilor realizate de P. Py în lucrarea sa “Le tourism. Un phenomene economique”, în principalele țări europene, circa 40% din totalul personalului din turism este necalificat, aprox. 42% din total personal are studii medii, 8% studii de specialitate și numai 10% studii superioare. – fluctuația – se apreciază că, în medie, 35- 40% din totalul lucrătorilor din turism sunt angajați temporar. Această situație influențează negativ atât nivelul satisfacției lucrătorilor (lipsa garanției unui loc de muncă, câștiguri salariale fluctuante), cât și calitatea serviciilor. – raportul între cei angajați full-time și part-time, caracterul temporar al angajării, alături de alte aspecte, conducând costul relativ ridicat al creării unui nou loc de muncă în turism și întreținerii acestuia. – costul formării profesionale. Un aspect particular al relației turism- forță de muncă îl constituie efectul indirect al creșterii numărului celor ocupați în acest sector. În calitatea sa de consumator de bunuri și servicii, turismul influențează benefic utilizarea forței de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia, cum sunt: agricultura, industria alimentară, industria ușoară, construcții etc. (un loc de muncă direct în turism poate crea de la 1 la 3 locuri de muncă indirecte și induse). [7, p.88]

Turismul reprezintă un domeniu prielnic în ceea ce privește relansarea și modernizarea oricărei economii, deoarece afacerile sunt de dimensiuni reduse iar necesitățile de capital sunt mici imprimând investițiilor un ritm rapid, astfel, se constituie într-un stimulator al investițiilor. Investițiile din turism antrenează investițiile din acele domenii care își desfășoară activitatea în strânsă corelație cu turismul. Se exercită, în acest mod, o influență favorabilă asupra zonei în care a fost plasat obiectivul amenajat, prin veniturile generate de exploatarea acestuia, prin consumul de bunuri și servicii precum și prin salariile acordate angajaților.

Investițiile realizate în turism le influențează nemijlocit atât pe cele din sectorul terțiar cât și pe cele de la nivel național, astfel evidențiindu-se dublul rol stimulator al turismului: [9, p.102]

– stimulator al investițiilor specifice turismului;

– stimulator al investițiilor naționale.

Pe plan mondial, investițiile din turism reprezintă 7% din totalul eforturilor investiționale, în timp ce la nivelul țării noastre ponderea investițiilor din turism în totalul investițiilor, în perioada 1997- 2014 se poate observa că a avut o evoluție oscilantă, înregistrând chiar o mică scădere în anul 2012 față de 2011 cu 0,13%, urmând ca în următorul an să se echilibreze din nou situația. Situația înregistrată poate fi justificată prin faptul că investițiile efectuate de agenții economici sunt finanțate din veniturile proprii, deoarece investițiile străine sunt foarte mici. Se poate spune, în continuare, că sectorul turistic românesc își menține trăsătura generală prin care investițiile sunt rezultatul alocării fondurilor din sursele locale, acestea fiind de mică valoare și scurtă durată.

Dacă ar fi să amintim aici elementele importante ce stau la baza dezvoltării investițiilor, ar trebui să menționăm modificarea mentalității în favoarea utilizării investițiilor pe termen lung în locul celor pe termen scurt, de asemenea cu investiții minime să se obțină beneficii maxime și efecte imediate și încurajarea investitorilor străini de a plasa capitalul financiar în acest domeniu, prin:

– scutirea de impozite pe profit pe o perioadă mai mare de 7 ani;

– eliminarea constrângerilor ce împiedică investitorii să-și plaseze capitalul;

– repartizarea adecvată și judicioasă a fondurilor de promovare a turismului.

Evoluția economiei mondiale se caracterizează, în ultimii ani, printr-o creștere și diversificare a schimburilor internaționale sub impactul dezvoltării și specializării țărilor lumii, precum și a adâncirii diviziunii internaționale a muncii. În acest context, progresul tehnic și revoluția tehnico-științifică au determinat o serie de mutații în structura relațiilor economice dintre state. Schimburile de mărfuri, care erau în trecut singura formă de realizare a legăturilor comerciale între state, au făcut loc și altor sectoare, printre care cel de prestări servicii, sector ce nu are ca obiect al tranzacției un bun material, fapt pentru care a fost denumit “comerț invizibil”. Operațiunile acestui tip de comerț pot fi: serviciile (de turism internațional, de transport internațional, de asigurări, operații bancare etc.), transferurile bănești (particulare: salarii, taxe; de stat: donații, cotizații) sau sume provenite din investițiile făcute în străinătate (încasări, beneficii, dividende). [12, p.65]

Având o structură eterogenă, cu implicații în toate domeniile vieții economice și sociale, comerțul invizibil are un rol important în procesul creșterii economice, fiind un factor de lărgire și diversificare a relațiilor economice internaționale, de facilitare a accesibilității țărilor la schimbul mondial de valori. Turismul internațional este parte componentă a comerțului cu servicii, cuprinzând toate activitățile generate de turiști care, pentru a vizita anumite destinații turistice, depășesc granițele țării, astfel, prin această apartenență, el are o contribuție semnificativă la creșterea și diversificarea exporturilor, susținută și prin varietatea produselor sau serviciilor puse la dispoziția turiștilor (de cele mai multe ori specifice : peisaj, climă, ape minerale). Acest tip de export, pe lângă faptul că este foarte diversificat, este și foarte eficient, presupunând costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, a taxelor vamale, a diferitelor comisioane etc. Astfel, turismul internațional reprezintă o importantă sursă de devize sau de economisire a acestora, ca mijloc de valorificare, în condiții mai avantajoase comparativ cu formele clasice ale exporturilor, a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mărfuri destinate pieței internaționale. Turismul internațional contribuie în acest fel la echilibrarea balanțelor comerciale de plăți.

Această formă de turism ia naștere prin combinarea a două fluxuri turistice : [4, p.55]

1. receptoare – reprezentate de sosirile cetățenilor străini într-o țară dată ce au domiciliu permanent în țara emitentă; cheltuielile efectuate de acești turiști reprezintă pentru țările primitoare o sursă importantă și eficientă de încasări valutare;

2. emițătoare – reprezentate de plecările în scopuri turistice ale cetățenilor unei țări în străinătate; plecările efectuate de acești turiști reprezintă pentru țările emițătoare o formă de import “extern” ce poate reduce sau spori soldul “activ sau pasiv” al balanței turistice și comerciale, în special, și cel al balanței de plăți, în general. Procesul profund de restructurare a economiei Moldovei, vizează în acest moment, realizarea propriei configurații în care sectorul serviciilor se situează la un nivel superior, amplificându-se rolul acestora în contextul adâncirii relațiilor dintre ramurile și subramurile economice. Dinamismul economico-social contemporan, deci implicit cel manifestat la nivelul Moldovei, a determinat schimbări și în structura sectorului serviciilor , în care turismul ocupă astăzi un rol prioritar.

Prin toate aceste implicații ale turismului în viața economică a unei țări (zone) se poate considera că turismul este un factor de creștere a calității vieții, ce se concretizează prin două tipuri de relații:

a) relație de cauzalitate directă, de creștere pe termen scurt a calității vieții datorită activității turistice. Pentru cei care efectuează vacanțe, turismul înseamnă crearea condițiilor și posibilităților de odihnă, destindere, cultură sau contact cu alți oameni. Prin odihna asigurată, turismul contribuie la menținerea echilibrului biologic și fiziologic al omului contemporan, care găsește în această activitate o soluție efectivă împotriva constrângerilor de tot felul. Menținerea unui interes pentru viață din partea bătrânilor, înlocuirea treptată a tratamentului medicamentos cu cel bazat pe factori de cură naturală, fac din turism un sector prielnic pentru mărirea speranței de viață și pentru refacerea capacității forței de muncă și sănătate. Turismul poate constitui un factor de socializare, dând posibilitatea cunoașterii directe a realității în fața căruia turistul își poate forma anumite atitudini. El facilitează schimbul de idei, opinii, gânduri, contribuind în mod egal la formarea intelectuală a indivizilor.

b) relație mediată/indirectă, în care turismul induce anumite modificări în alte ramuri ale economiei naționale, care la rândul lor pot influența nivelul calității vieții. Turismul nu influențează numai în mod direct nivelul calității vieții ci și indirect, prin interferența acestuia cu unele ramuri (agricultura, industria, comerțul). Astfel, prin turism se oferă un debușeu pentru surplusuri relative de forță de muncă, valorifică în mod superior produse locale, exploatează în comun cu alte ramuri (industria, agricultura) forme de energie neconvențională, stimulează unele ramuri producătoare de bunuri de consum cu rol important în asigurarea calității vieții, contribuie la dezvoltarea concurenței, fapt ce conduce la îmbunătățirea standardelor calitative de către unele ramuri economice. [11, p.65]

În concluzie, produsul turistic este rezultatul activității desfășurate de diverși agenți economici, turismul acționând ca un stimulator al sistemului economic global. Dezvoltarea turismului angrenează astfel, o multitudine de componente cu efecte de stimulare și antrenare, atât a producției industriei turistice, cât și a altor ramuri de activitate din cadrul economiei, care participă direct sau indirect la procesul creșterii economice.

2.3. Analiza SWOT a turismului în Republica Moldova

Analiza punctelor forte, punctelor slabe, a oportunităților și a riscurilor domeniului turismului în Republica Moldova este reflectată în tabelul 5.

Tabelul 5

Analiza SWOT a domeniului turismului

Partea cea mai slabă în activitatea excursionistă, ca parte a pachetelor de servicii turistice o constituie starea nesatisfăcătoare a destinațiilor turistice, infrastructura turistică slab dezvoltată (lipsă drumuri de acces, parcări, grupuri sanitare etc.), precum și lipsa informației despre obiectivele turistice (sînt cunoscute doar cele mai vizitate) și accesul către acestea. Problema se propune a fi soluționată prin dezvoltarea regională a turismului, colaborarea mai intensă cu autoritățile publice locale, implementarea în teritoriu a proiectelor de amenajare a destinațiilor, toate acestea urmărind, în consecință, dezvoltarea turismului intern și receptor.

Un set de probleme majore ține de nivelul de pregătire a cadrelor de specialitate, care are impact direct asupra calității serviciilor turistice și influențează asupra nivelului de competitivitate a pieței turistice din Republica Moldova. Lipsa controlului asupra activității agenților pieței turistice are drept rezultat prestarea unor servicii, care nu corespund standardelor aprobate (cazare), iar în unele cazuri prejudicierea / înșelăciunea beneficiarilor de servicii turistice.

Pătrunderea tot mai insistentă a tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor pe piața de servicii impune standarde și mecanisme noi de informare turistică în prestarea serviciilor. Tot mai frecvente sînt aplicațiile electronice utilizate de turiști în procesul de organizare a călătoriilor, pornind de la mecanismele de informare (site-uri, tururi virtuale etc.) și încheind cu rezervări și achitări on-line. O tehnologie modernă astăzi, mîine poate fi deja depășită, de aceea tehnologiei informației și a comunicațiilor urmează să le acordăm atenție deosebită, implementînd în permanență tehnologii noi.

În acest sens, problemele sus-indicate indică o problemă majoră a domeniului, și anume: în țară este slab dezvoltat turismul intern și receptor.

Capitolul III. Strategii de dezvoltare a turismului intern în Republica Moldova

3.1. Dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului și crearea infrastructurii turistice în Republica Moldova

Din punctul de vedere al turismului internațional, Moldova se bucură de o amplasare reușită, aflîndu-se într-o regiune ușor accesibilă pentru turiștii din Uniunea Europeană, dar și pentru cei din spațiul CSI. Astfel, toate tipurile de transport (aerian, auto, feroviar), cu excepția celui naval, sînt pe larg utilizate de către vizitatori. De menționat că, Portul Internațional Giurgiulești, deși deține un terminal modern și bine dotat, nu înregistrează flux internațional de pasageri.

Aeroportul Internațional Chișinău rămîne a fi unica alegere pentru turiștii străini care preferă zborul pentru a ajunge la destinație. Aeroportul denotă o stare generală satisfăcătoare în materie de capacitate și corespundere la standardele internaționale, dar pe termen lung se solicită investiții suplimentare. Cu toate aceste plusuri, cu regret se constată că prețul biletelor la cursele aeriene nu sînt competitive pe piața din regiune.

Transportul feroviar prezintă o acoperire avantajoasă pe teritoriul republicii, precum și conexiuni cu cele mai importante orașe din regiune. În același timp, vagoanele utilizate sînt preponderent de tip vechi, cu restanțe evidente la capitolul confort.[12, p.422]

Republica Moldova este străbătută de artere rutiere importante care interconectează piețele turistice din regiune (3669 km). Rețeaua de drumuri locale este relativ diversificată (6834km). Starea fizică nesatisfăcătoare a căilor rutiere reprezintă o problemă de amploare, care necesită un volum impunător de investiții. Din fericire, pe parcursul ultimilor ani, se observă un progres, în special, datorită ajutorului partenerilor externi ai Republicii Moldova. Pe termen mediu și de durată se preconizează un efort și mai mare în acest sens.

Deficiențe:

1) starea fizică a drumurilor în țară este la nivel foarte scăzut;

2) Republica Moldova dispune de un singur aeroport internațional;

3) prețurile la rutele aeriene nu sînt competitive pe piața din regiune;

4) transportul naval de călători practic lipsește;

5) prețurile la transportul turistic nu stimulează dezvoltarea turismului intern;

6) nu există diferențiere de prețuri pentru diverse forme de turism, în special pentru turismul social;

7) personalul de deservire în transportul turistic rutier, în special taxi, necesită instruiri pentru îmbunătățirea calificării;

8) grupurile sanitare pe arterele rutiere de bază ale țării sînt insuficiente și necalitative, iar pe drumurile de importanță locală lipsesc.

Perspective:

1) îmbunătățirea situației fizice a rețelelor rutiere și a infrastructurii adiacente (parcări, popasuri, grupuri sanitare);

2) majorarea numărului de zboruri low-cost spre principalele destinații turistice ce prezintă interes pentru Republica Moldova;

3) aplicarea diferențiată a politicii de preț în funcție de forma de turism;

4) elaborarea și aplicarea standardelor de calitate pentru personalul de deservire din transport.

Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare și de servire a mesei. Situația actuală.

1) La moment, în Republica Moldova activează 278 structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare și de servire a mesei. Acest număr este suficient pentru deservirea fluxului existent de turiști. [4, p.67]

2) Conform legislației în vigoare, structurile de cazare sînt obligate să fie clasificate. Clasificarea se efectuează gratuit. Cu toate acestea doar 100 de structuri din numărul total sînt clasificate.

Dacă în cazul turiștilor deserviți de agențiile de turism sau turoperatori problema informării nu este atît de actuală, deoarece ei de obicei sînt însoțiți de ghizi, atunci în cazul turiștilor care călătoresc pe cont propriu, această problemă persistă. Astfel, turiștii întîmpină greutăți în orientarea pe teritoriul țării, nu au acces la informația corespunzătoare despre obiectivele turistice, căile de acces la acestea, structurile de cazare și servire a mesei, structurile, unde ar putea să se adreseze în cazuri de urgență, etc.

Situația se datorează în primul rînd deficitului de birouri/centre de informare turistică chiar și în cele mai mari orașe, nemaivorbind de zonele rurale.

Un alt impediment în informarea turistică este lipsa indicatoarelor turistice, care ar direcționa persoanele interesate către destinațiile turistice, sporind, în același timp, interesul pentru obiectivele turistice a participanților la trafic.

Republica Moldova este intens vizitată de cetățenii țărilor CSI, UE și din alte țări, datorită amplasării geografice favorabile. Numărul cetățenilor străini intrați în Moldova a crescut de la 1480,6 mii în anul 2009 pînă la 2272,9 mii în 2012, sau de 1,5 ori (tabelul 4).

Tabelul 4

Datele statistice privind traversarea frontierei de stat de către cetățeni străini în perioada anilor 2009-2012

(mii persoane)

Totodată, a crescut și mobilitatea cetățenilor moldoveni. Astfel, numărul cetățenilor moldoveni ieșiți din țară a crescut din anul 2009 pînă în anul 2012 cu 3 %, de la 5131,4 la 5311,0 mii persoane (tabelul 3). În medie, fiecare cetățean al Republicii Moldova a ieșit din țară de 1,5 ori în 2012. Acest flux important de călători creează oportunități pentru dezvoltarea infrastructurii de deservire și servicii turistice.

Tabelul 5

Datele statistice privind traversarea frontierei de stat de către cetățenii Republicii Moldova în perioada anilor 2009-2012

(mii persoane)

Repartizarea fluxurilor de vizitatori străini este de cca 33% din România și UE, 57% din Ucraina și alte țări CSI. Рrin Aeroportul Internațional Chișinău intră în țară cca 10% (figura 5).

Figura 5. Repartizarea intrărilor cetățenilor străini în profil teritorial, anul 2012.

Fluxul de călători străini din România și UE s-a diminuat în anul 2012 comparativ cu 2011, fiind resimțite consecințele crizei (figura 6).

Figura 6. Dinamica intrărilor cetățenilor străini la frontieră cu România, Ucraina și Aeroportul internațional Chișinău.

În profil teritorial fluxurile de vizitatori străini se împart dezechilibrat pe teritoriul național și reflectă mai degrabă structura căilor de comunicație ale Republicii Moldova cu țările vecine. Astfel cel mai important flux de vizitatori străini din Est este prin Otaci (30%), urmat de Criva, Tudora și Palanca (cîte 4%), iar din Vest – Leușeni (12%), Giurgiulești (13%) și Sculeni (8%). Nici unul din aceste puncte nu este dotat cu centre de informare turistică.

Agențiile de turism și turoperatorii deservesc un număr de sub 1% din fluxul de străini intrați în țară, clienți potențiali pentru consumul turistic. Aceasta se produce din cauza concentrării agențiilor de turism și turoperatorilor în Chișinău și insuficiența de infrastructură turistică la punctele de intrare în țară.

Promovarea Republicii Moldova s-a efectuat în funcție de piața turistică din regiune și țările cu destinație turistică de interes major pentru țară, care au fost determinate în baza datelor statistice și a opiniei sectorului privat.

Conform datelor privind cazarea în structurile de primire turistică, primele 7 țări care au generat un flux important de turiști pentru Republica Moldova în anii 2009 – 2012 sînt România, Rusia, Ucraina, USA, Italia, Germania și Turcia (tabelul 6).

Tabelul 6

Numărul turiștilor cazați în structurile de primire turistică, conform țării de origine.

Sursa: Biroul Național de Statistică.

O analiză a destinațiilor vecine oferă o viziune clară asupra valorii relative a ofertei turistice actuale a Moldovei și sugerează oportunități de cooperare în ceea ce privește organizarea rutelor tematice regionale, ținînd cont de specificul acestora:

a) România promovează formele de turism ecologic, cultural și activ (aventură);

b) Ucraina are o strategie mai puțin focusată, dar cele mai dezvoltate produse sînt turismul urban (Lvov, Kiev și Odesa), turismul cultural, turismul vitivinicol și religios;

c) Bulgaria promovează ecoturismul, turismul de aventură, turismul istoric și rural;

d) Ungaria promovează turismul vitivinicol, turismul gastronomic (culinar), turismul urban în Budapesta, turismul balnear și de sănătate.

e) Promovarea turistică în Polonia se bazează pe formele de turism istoric, natural, balnear și cultural.

Reprezentații sectorului turistic privat din Moldova apreciază că Moldova are un avantaj competitiv față de destinațiile vecine în ceea ce privește calitatea turismului vitivinicol, a turismului gastronomic și a turismului cultural.

Promovarea Republicii Moldova ca destinație turistică pe plan intern și extern în anii 2009 – 2012 s-a realizat printr-un șir de activități:

a) participarea anuală, în comun cu agenții economici din industria turismului, la expoziții internaționale de turism cu stand propriu, care reflectă potențialul turistic al țării, tradițiile și cultura națională. Piețele-țintă în perioada respectivă au fost România, Rusia, Ucraina, Germania, Anglia, Turcia, Japonia, Israel etc.;

b) editarea și difuzarea materialelor promoționale;

c) organizarea anuală, în comun cu Centrul Expozițional „MoldExpo”, a expoziției internaționale specializate de turism, agrement și industrie hotelieră „Tourism. Leisure. Hotels”;

d) organizarea anuală de evenimente cu caracter turistic;

e) înregistrarea cu nr. 23853 în Registrul Național a Mărcii Turistice a Republicii Moldova, care a obținut protecția pe teritoriul Republicii Moldova pe termen de 10 ani, începînd cu 20 aprilie 2011 etc.

La nivel internațional evidența statistică în domeniul turismului se efectuează prin utilizarea, de către organele de statistică naționale, a Contului Satelit pentru Turism TSA: RMF 2008. Republica Moldova nu utilizează acest mecanism de evidență statistică, ceea ce poziționează țara la nivel internațional ca destinație turistică puțin solicitată, datorită indicatorilor turistici neînsemnați.

Drept indicatori de bază vom examina numărul agențiilor de turism și turoperatorilor, precum și numărul angajaților, numărul turiștilor cazați în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare, numărul turiștilor deserviți de agențiile de turism și turoperatori, volumul încasărilor din activitatea turistică și ponderea în produsul intern brut a valorii adăugate brute (VAB) pentru activitățile „Hoteluri”, „Activități ale agențiilor de turism, turoperatorilor și ghizilor”.

De menționat că indicatorii de bază în domeniul turismului, utilizați în Republica Moldova sînt în creștere. Conform Biroului Național de Statistică, acești indicatori au următoarele caracteristici și evoluții:

1) numărul agenților economici, titulari ai licenței de turism a crescut de la 238 în anul 2003 la 444 în anul 2012. Totodată, numărul angajaților a scăzut de la 1927 în anul 2003 la 1472 în anul 2012 (figura 7). De menționat că majoritatea agenților economici sînt concentrați în capitală, iar în 17 raioane nu activează nici o agenție de turism.

Figura 7. Dinamica, pe ani, a numărului turoperatorilor, a agențiilor de turism și a personalului angajat.

2) evoluția numărului turiștilor cazați în structurile de primire turistică colective cu funcțiuni de cazare în anii 2009 – 2012 este următoarea (tabelul 7);

Tabelul 7

Numărul turiștilor cazați în structurile de primire turistică colective cu funcțiuni de cazare în anii 2009 – 2012

Cu referire la numărul de turiști, deserviți de agențiilor de turism și turoperatori, a volumului încasărilor din activitatea turistică și ponderea valorii adăugate brute în produsul intern brut, situația este următoarea (tabelul 7):

a) numărul total al turiștilor deserviți de agențiile de turism și turoperatori este în permanentă creștere;

b) numărul turiștilor în cadrul turismului emițător este în permanentă creștere;

c) numărul turiștilor în cadrul turismului receptor variază, dar trendul este pozitiv;

d) numărul turiștilor în cadrul turismului intern, de asemenea, variază, dar trendul este negativ;

e) ponderea valorii adăugate brute în produsul intern brut variază: în 2009 – 0,55%, în 2010 – 0,53%, în 2011 – 0,32% și în 2012 – 0,36%;

f) volumul încasărilor din activitatea de turism a crescut de cca 1,8 ori, de la 546,5 mil. lei în 2009 pînă la 972,6 mil. lei în 2012;

În acest sens conchidem că în Republica Moldova balanța de plăți rămîne a fi negativă la compartimentul dezvoltarea turismului internațional. În componența încasărilor din turismul internațional ponderea majoră o deține turismul emițător, care este în creștere permanentă. Resursele financiare achitate în străinătate de rezidenții Republicii Moldova nu pot fi compensate de la fluxul de turiști străini care vizitează Republica Moldova, deoarece numărul lor rămîne a fi destul de mic.

3.2. Strategii de dezvoltarea a turismului în Republica Moldova

  Aceasta axa prioritara vizeaza in principal valorificarea si promovarea durabila a patrimoniului cultural si a resurselor naturale cu potential turistic, precum si imbunatatirea calitatii infrastructurii turistice de cazare si agrement, in vederea cresterii atractivitatii regiunilor, dezvoltarii economiilor locale si crearii de noi locuri de munca. Domeniile de interventie sunt:

Restaurarea si valorificarea durabila a patrimoniului cultural si crearea/ modernizarea infrastructurilor conexe;

Crearea/ dezvoltarea/ modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabila a resurselor naturale si pentru cresterea calitatii serviciilor turistice;

Promovarea potentialului turistic si crearea infrastructurii necesare pentru cresterea atractivitatii Moldovei ca destinatie turistica.

POR va finanta obiectivele cu potential turistic (atat in mediul rural, cat si in urban), care sunt incluse in patrimoniul UNESCO, patrimoniul cultural national precum si patrimoniul cultural local din mediul urban, in conformitate cu legislatia nationala in vigoare. Operatiuni:

Restaurarea, protectia si conservarea patrimoniului cultural mondial

Restaurarea, protectia si conservarea patrimoniului cultural national si modernizarea infrastructurii conexe, cu potential turistic important (restaurarea cladirilor cu elemente arhitectonice traditionale, reteaua de strazi, centre culturale, muzee, parcari, drumuri, etc.) in vederea introducerii lor in circuite turistice.

Crearea/ dezvoltarea/ modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabila a resurselor naturale si pentru cresterea calitatii serviciilor turistice. Obiectivul acestui domeniu de interventie este reprezentat de cresterea standardelor de calitate a spatiilor de cazare de tipul hotelurilor, moteluri si campinguri, cabane si hoteluri pentru tineret, structuri de cazare pe vapoare/pontoane, in plus, aceleasi atribute caracterizeaza si structurile de agrement turistic, care furnizeaza facilitatile de petrecere a timpului liber. Operatiuni:[5, p.76]

Amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potential turistic (canioane, chei, pesteri, lacuri glaciare, etc);

Valorificarea potentialului turistic montan prin constructia infrastructurii necesare: reabilitarea si amenajarea cailor de acces catre principalele obiective turistice natural, refugii alpine, marcarea traseelor turistice, panouri informative, platforme de campare, posturi Salvamont etc.

Dezvoltarea turismului balnear – imbunatatirea, modernizarea si dotarea bazelor de tratament, inclusiv a salinelor terapeutice, dezvoltarea retelelor de captare si transport a izvoarelor minerale si saline etc.

Reabilitarea, modernizarea si extinderea structurilor de cazare precum si a utilitatilor aferente. (Sunt eligibile spre finantarea urmatoarele tipuri de structuri de cazare: hoteluri, moteluri si campinguri, pensiuni, cabane si hoteluri pentru tineret, structuri de cazare pe vapoare / pontoane).

Crearea, reabilitarea si extinderea infrastructurii de agrement, inclusiv a utilitatilor aferente (ex. piscine, terenuri de mini-golf, tenis, paint-ball, turism feroviar pe linie ferata ingusta, in zonele de deal si de munte etc.)

POR va finanta proiecte de valorificare durabila a resurselor naturale cu potential turistic si proiecte de reabilitare, modernizare si extinderea structurilor de cazare si a infrastructurii de agrement, precum si a utilitatilor aferente implementate in mediul urban; in cazul statiunilor balneare si balneo-climaterice, proiectele pot fi localizate atat in mediul urban, cat si in mediul rural. Acest domeniu de interventie vizeaza activitati menite sa faca Moldova o destinatie atractiva pentru turism si afaceri, impreuna cu dezvoltarea durabila a produselor turistice si cresterea utilizarii internetului in serviciile de rezervare si promovare turistica (E-turism). Operatiuni:

1.Crearea unei imagini pozitive a Moldovei ca destinatie turistica prin definirea si promovarea brandului turistic national, atragerea investitorilor si a altor parteneri strategici, in vederea dezvoltarii industriei turistice si cresterii atractivitatii sale; introducerea de noi metode de promovare si diversificarea materialelor promotionale pentru crearea unei imagini turistice complexe si reale;[8, p.90]

2.Dezvoltarea si consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovarii turistice a produselor turistice specifice si a activitatilor de marketing specifice. Scopul este de a dezvolta conceptul de recreere turistica in Moldova, de a creste numarul de vacante in Moldova prin promovarea produselor turistice specifice;

3.Investitii pentru infiintarea Centrelor Nationale de Informare si Promovare Turistica (CNIPT) – activitati de constructii, achizitionari de echipamente, IT si software, in vederea realizarii unui sistem unitar de informare turistica si statistica turistica, cu acces public on-line. Aceasta operatiune va fi complementara cu sprijinul centrelor de informare turistica locala din zonele rurale din cadrul Programului National de Dezvoltare Rurala;

4.Implementarea unei baze de date nationale cu informatii turistice;

5.Realizarea unui sistem national integrat, cu acces on-line, pentru colectarea si distribuirea de informatii turistice.

Calitatea mediului este afectata, in general, de doua grupe de factori esentiali: factori cu caracter obiectiv, rezultati prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile si factori subiectivi, cauzati de activitati umane. Printre multiplele activitati prin care omul poate contribui la distrugerea mediului se includ si activitatile turistice, desfasurate nerational si necontrolat, in teritoriu.

Spre deosebire insa de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le genereaza unele indeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale caror efecte pot fi, in cel mai fericit caz, limitate, turismul isi poate aduce o contributie proprie, semnificativa, nu numai la stoparea degradarii cadrului natural, cauzata de activitatile desfasurate, dar si in directia protejarii si conservarii mediului, prin adoptarea unor reglementari specifice si eficiente. Relieful, reteaua hidrografica, peisajul, resursele naturale de factura balneara,monumentele naturii etc, la care se adauga si resursele antropice ca monumente de arhitectura si arta, siturile arheologice si istorice s.a. reprezinta componente ale mediului ambiant si se constituie in resurse de oferta si atractie turistica, favorizante pentru desfasurarea unor multiple forme de turism: de la drumetie, odihna si recreere, iar turismul de sanatate sau cel cultural etc. Cu cat aceste resurse sunt mai variate si complexe, dar mai ales nealterate si neafectate de activitati distructive, cu atat atractia lor devine mai puternica si genereaza activitati diversificate, raspunzand, astfel, unor foarte variate motivatii turistice.

Rezulta ca relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si conservarea mediului ambiant reprezentand conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului. Orice interventie distructiva sau de modificare a proprietatilor primare ale acestuia aduce prejudicii potentialului turistic, care constau in diminuarea sau anularea resurselor sale, dar si a echilibrului ecologic, putandu-se periclita, in ultima instanta, sanatatea sau chiar existenta generatiilor viitoare. Acest aspect a fost subliniat, in repetate randuri, in cadrul unor reuniuni consacrate ocrotirii si conservarii mediului ca, de exemplu: Conferinta Uniunii Internationale de Conservare a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Hyn – Cehoslovacia, simpozioanele internationale avand ca tema ocrotirea naturii, organizate la Cluj-Napoca (1968), Arles (1971) si Copenhaga (1973), conferinta Natiunilor Unite pentru mediul inconjurator de la Stockholm (1972), conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa de la Helsinki (1977), conferinta Mondiala a Turismului de laManila (1986) s.a.[7, p.84]

Incepand cu anul 1980, dupa publicarea 'Strategiei mondiale de protectie a mediului' de catre U.I.C.N., multe tari au inceput sa coopereze pentru satisfacerea unor cerinte in acest domeniu. Astfel, in 1987, s-a infiintat "Comisia Mondiala pentru Mediul inconjurator si Dezvoltare', a carei strategie principala a fost conceputa la nivel global si, ulterior, orientata, pe noi baze, la nivel national, pe diferite niveluri de catre administratiile guvernamentale. Dezvoltarea aparuta in domeniul managementului viabil pentru resurse a fost (acceptata ca o modalitate logica de atingere a dorintei de conservare si totodata de dezvoltare a mediului ambiant. O noua etapa referitoare la mediul ambiant, in viziunea acestei strategii, are o relevanta deosebita in toate tarile, in principal in cele din Europa de Vest. Mediul ambiant, considerat alaturi de mediul socioeconomic si fenomenele culturale, prezinta anumite restrictii pentru dezvoltarea turistica.

În această ordine de idei conchidem că, turismul modern ne demonstreaza insa ca activitatile umane de profil, incep sa se modifice sau sa 'manipuleze' mediul atat in sens pozitiv, cat si negativ, iar consecintele nu sunt usor de prevazut.Turismul necontrolat poate contribui la dezvoltarea mediului si implicit, la autodistrugerea sa. Tocmai de aceea, profesorul elvetian J. Krippendorf sublinia: 'Daca putem sa pierdem si apoi sa ne reconstituim capitalul in alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se intampla in turism, unde substanta de baza – peisajul si pamantul – o data pierduta, este iremediabil pierduta'. Este tot mai evident ca perpetuarea unui turism ce considera legitima ignorarea mediului ambiant este imposibil sa ramana valabila pe termen lung.

Concluzie

În această ordine de idei concludem că, turismul actioneaza ca un factor stimulator al sistemului economic global. Prin dezvoltarea turismului se obtine un semnificativ spor de productie, aportul sau la PIB fiind proportional cu nivelul de dezvoltare al fiecarei tari . Pentru masurarea progresului economic indicele bunastarii economice durabile tine cont de : cheltuieli "de aparare" – cheltuieli ce acopera costurile sociale si legate de mediu; distrugerile cadrului natural pe termen lung; investiile nete; schimbarile în distributia veniturilor; munca în gospodarie .

Deci, turismul se manifesta ca un mijloc de diversificare a structurii economiei unei tari, aparând astfel anumite activitati specifice, precum: industria agrementului, transportul pe cablu, agentiile de voiaj, productia de artizanat, imprimând noi dimensiuni unora dintre activitatile existente: agricultura , industria alimentara, constructii, transporturi, servicii culturale. Turismul reprezinta o cale de valorificare superioara a tuturor categoriile de resurse. Prin intermediul turismului în Moldova fiind valorificat în mod eficient elemente cum sunt :

frumusetea peisajului,

 calitatile curative ale apelor minerale sau termale,

 lacurile terapeutice,

namolurile terapeutice,

aeroionizarea, precum si a evenimentelor cultural-aristice,

vestigii istirice,

Turismul contribuie la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata atât pe seama turismului intra cât si a turismului international. Ca orice activitate economica, turismul reprezinta o combinatie a efectelor negative si positive, unde prin cunoasterea si constientizarea posibilelor efecte negative comunitatea locala si organele componente vor actiona asupra dimensionarii activitatilor turistice si a fenomenului turistic astfel încât mutatiile, de orice natura,  sa poata fi pozitive si favorabile.

Turismul si viata sociala se manifesta prin influenta pe care o are turismul asupra modului de viata traditional al locuitorilor Moldovei, asupra largirii orizontului lor spiritual si professional. Valorificarea prin turism a patrimoniului natural si cultural a unei zone turistice are atât un impact pozitiv, cât si unul negative în plan social impactul pozitiv se manifesta prin:

cresterea sansei sociale si profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în servicii turistice si infrastructura generala

 asigurarea si dezvoltarea progresului social, crestere a curateniei si igienei publice, a confortului general în localitatile turistice

scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedre a veniturilor realizate

 dezvoltarea sentimentelor de întelegere si toleranta deoarece schimbarile interculturale între turisti si populatia gazda faciliteaza disparitia barielelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale

Se realizeaza un impact negative prin:

pertubarea si distrugerea treptata a modului de viata traditional în cadrul structurilor sociale;

acceptarea de catre populatia locala a unor influente negative în plan-social

Comunicarea este esențială în realizarea și păstrarea interconexiunilor pe care se bazează industria turismului, iar operatorii trebuie să comunice eficient, oferind informații corecte, clare, obiective, consistente, complete. A face cunoscut mesajul corect celor care sunt implicați este, poate, unul dintre cei mai importanți factori în determinarea succesului sectorului turistic. Acest succes este legat mereu de capacitatea de a ști cum să fie comunicat un produs, pentru a-l atrage pe turist să-l achiziționeze, fără a-i înșela așteptările.

In această ordine de idei conchidem că pe plan social, turismul asigura accesul oamenilor la tezaurul de civilizatie si frumusete al societatii, faciliteaza schimbul de opinii, idei, gânduri, contribuind în mod egal la formarea intelectuala a indivizilor si la întelegerea între popoare în turism esentiala este comunicarea, realizadu-se astfel inevitabile relatii personale între oamenii foarte diferiti si pe cai foarte variate.Turismul alege o destinatie pentru a înlatura monotonia, pentru a schimba mediul si a realiza dimensiunea unor contraste între diferite medii socio-economice.

Bibliografie

Amenajarea turistică a teritoriului, V. Glăvan, Ed. Eden, București, 1996.

Amenajări turistice, G. Erdeli și I. Istrati, Ed. Univ, București, 1996.

Cercetarea statistică în turism, Cristian Valentin Hapenciuc, Ed. Didactică și Pedagogică, București,2003.

Contabilitatea în Comerț și Turism, Mihaela Dumitrana, Magdalena Negruțiu, Ed. Maxim, București, 1996.

Cristea Anca Adriana, “Tehnologia activităților de turism”, Editura Pro Universitaria, București, 2007.

Cristureanu Cristiana, Neacșu Nicolae, Băltărețu Andreeea, “ Turism Internațional, Studiu de caz legislație”, Editura Oscar Print, București, 1999.

Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Gabriela Stănciulescu și colectivul, Ed. All Beck, București, 1998.

Drept turistic și hotelier, Zăgănescu R. Petronovici, Ed. Eden, 2012

Dubai – Briefing notes în tourism policy and institutional framework, 2006. The Travel Foundation, UK.

Economia și politica turismului internațional, C. Cristureanu, Ed. Abeona, București, 1992.

Economia și tehnica serviciilor de alimentație publică și turism, Rodica Minciu, Ed. ASE, București, 2012

Economia Turismului – Studii de caz. Reglementări, N. Neacșu, A. Cernescu, Ed. Uranus, București, 2012.

Economia turismului și mediul înconjurător, Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Ed. Economică, București, 1999.

Economia turismului, Ecaterina Pretz, Florentina Pârjol, Ed. Mirton, Timișoara, 1996.

Economia Turismului, O. Snak, N. Neacșu, P. Baron, Ed. Expert, București, 2001.

Economia Turismului, Rodica Minciu, Ed. Uranus, București, 2000. Ed. Economică, București, 1998.

Ghid ecoturistic, Attila Pilbath, Ed. Blucprint Internațional SRL, București, 2003.

Ghid practic de turism internațional și intern, Constantin Draica, Ed. All Beck, București, 1999.

Gianina Buruiană, Politici macroeconomice in turism, Editura Uranus, Bucuresti, 2009.

Horia C., Matei, “Enciclopedia Europei”, Editura Meronia, București, 2005.

Horia C., Matei, Neguț Silviu, Nicolae Ion, “ Enciclopedia Statelor lumii”, Editura Meronia, București, 2003.

Hotelul – Economie și management III, Nic. Lupu, Ed. All, București, 2002,

Ionescu Ion, ”Turismul, fenomen economic și cultural”, Editura Oscar Print, București, 2000.

Lexicon de termeni turistici (1700 de termeni), N. Lupu și colectivul, Ed. Oscar Print, București, 2002.

Management în turism, Puiu Nistoreanu, Ed. ASE, București, 2002.

Managementul Agenției de Turism, Gabriela Stănciulescu, Ed. ASE, București, 2001.

Managementul operațiunilor de turism, Gabriela Stănciulescu, Ed. All Beck, București, 2002.

Managementul prestației turistice, Puiu Nistoreanu și N. Tudorescu, Ed. Cargo, Turnu-Severin, 2002.

Managementul serviciilor în turism, Snak Oscar, Academia Română de Management, București, 1994.

Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre, Gabriela Stănciulescu și colectivul, Ed. All Beck, București, 2000.

Manual de formare managerială în turism, Tiberiu Foriș și Doru Dima și alții, Ed. Psihomedia, 2002.

Manualul ghidului de turism, Constantin Luca și Alexandru Chiriac, Ed. Gemnea Print, 2002.

Marketing în Economia turismului, Gruesc S. Ioan, Ed. Univ., București, 1997.

Marketing turistic, Silviu Cristian, Note Curs, Univ. Creștină „Dimitrie Cantemir” – Sibiu, 1993.

Marketing turistic, Toader Gherasim, Daniel Gherasim, Ed. Economică, București, 1999.

Metode de analiză economico-financiară în unitățile de turism, Dumitru Mărculescu, Ed. Sport-Turism, București, 1985.

Neguț Silviu, Vlăsceanu G., Bran Floriana, Popescu Claudia, Vlad Liviu B., Neacșu Marius C., „Geografia Mondială”, Editura Meteor Press, București, 2005.

Piața turistică, Alex Nedelea, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003.

Politici de marketing în turism, Al. Nedelea, Ed. Economică, București, 2003.

Producția și comercializarea serviciilor turistice, Puiu Nistoreanu, V. Dinu și Alex Nedelea, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2004.

Serviciile în turism – Alimentație publică, Radu Nicolescu, Ed. Sport-Turism, București, 1998.

Snak Oskar, Baron Petre, Neacșu Nicolae, “Economia turismului”, Editura Expert, București, 2003.

Tehnica operațiunilor de turism, G. Stănciulescu și G. Țigu, ediția a III-a, Ed. All Beck, București, 1999.

Tehnica operațiunilor de turism, Ionel Gheorghe și Camelia Crișan, Ed. Sport-Turism, București, 1984.

Timpul liber, Cornelia Angelescu, Ed. Economică, București, 1999.

Turism internațional – Studii de caz și legislație, N. Neacșu, C. Cristureanu, A. Băltărețu, Ed. Oscar Print, București, 1999.

Turism rural. O afacere mică cu perspective mari, Puiu Nistoreanu, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999.

Turismul – fenomen complex contemporan, Ioan Cozmescu, Ed. Economică, București, 1998.

Turismul – tendințe și previziuni, Fr. Vellas, Ed. Walforth, București, 1994.

Turismul – un fenomen în mișcare, Ion Istrati, Ed. Sport-Turism, București, 1988.

Turismul și dezvoltarea durabilă, N. Neacșu, Ed. Expert, București, 2000.

Archer M.S. Sociology for One World: Unity and Diversity // Internațional Sociology. – vol.6, 2, 1991

Bajura T. Globalizarea activității economice și diferențierea veniturilor pe cap de locuitor în lume. Cul. Dezvoltarea agriculturii la etapa postprivatizațională, ediția 2004

Bakker R.B. The Theory of Business Entreprise. N-I, 1982

Barcari I. Potențialul turismului internațional integrat al Moldovei. Simpozion ASEM, Chișinău, 2002

Bari I. Economie mondială. – București, 1997

Barson M. Integrarea economică europeană, vol. 1, Ed. Carpatica, Cluj, 1995

Beaufré A. Introduction á la statégie. Paris: Economica, 1985.

Belostecinic G. Globalizarea, regionalizarea și competivitatea economică. Cul. Probleme regionale în contextul procesului de globalizare. Simpozion internațional. ASEM, Chișinău, 2002

Gotișan Victor. Globalizarea – provocarea societății contemporane, cauze, tendințe, manifestări. 

Anexe

Dinamica numărului turiștilor și excursioniștilor interni și a sosirilor turiștilor străini prin intermediul agențiilor de turism și turoperatorilor, exprimată pe ani și în cifre, număr persoane.

Dinamica numărului vizitatorilor străini în Republica Moldova, conform scopului vizitei.

Prognoza creșterii numărului turiștilor și a volumului încasărilor în anii 2014 – 2020 în cadrul turismului intern

Prognoza creșterii numărului turiștilor și a volumului încasărilor în anii 2014 – 2020 în cadrul turismului intern și receptor

Bibliografie

Amenajarea turistică a teritoriului, V. Glăvan, Ed. Eden, București, 1996.

Amenajări turistice, G. Erdeli și I. Istrati, Ed. Univ, București, 1996.

Cercetarea statistică în turism, Cristian Valentin Hapenciuc, Ed. Didactică și Pedagogică, București,2003.

Contabilitatea în Comerț și Turism, Mihaela Dumitrana, Magdalena Negruțiu, Ed. Maxim, București, 1996.

Cristea Anca Adriana, “Tehnologia activităților de turism”, Editura Pro Universitaria, București, 2007.

Cristureanu Cristiana, Neacșu Nicolae, Băltărețu Andreeea, “ Turism Internațional, Studiu de caz legislație”, Editura Oscar Print, București, 1999.

Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Gabriela Stănciulescu și colectivul, Ed. All Beck, București, 1998.

Drept turistic și hotelier, Zăgănescu R. Petronovici, Ed. Eden, 2012

Dubai – Briefing notes în tourism policy and institutional framework, 2006. The Travel Foundation, UK.

Economia și politica turismului internațional, C. Cristureanu, Ed. Abeona, București, 1992.

Economia și tehnica serviciilor de alimentație publică și turism, Rodica Minciu, Ed. ASE, București, 2012

Economia Turismului – Studii de caz. Reglementări, N. Neacșu, A. Cernescu, Ed. Uranus, București, 2012.

Economia turismului și mediul înconjurător, Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Ed. Economică, București, 1999.

Economia turismului, Ecaterina Pretz, Florentina Pârjol, Ed. Mirton, Timișoara, 1996.

Economia Turismului, O. Snak, N. Neacșu, P. Baron, Ed. Expert, București, 2001.

Economia Turismului, Rodica Minciu, Ed. Uranus, București, 2000. Ed. Economică, București, 1998.

Ghid ecoturistic, Attila Pilbath, Ed. Blucprint Internațional SRL, București, 2003.

Ghid practic de turism internațional și intern, Constantin Draica, Ed. All Beck, București, 1999.

Gianina Buruiană, Politici macroeconomice in turism, Editura Uranus, Bucuresti, 2009.

Horia C., Matei, “Enciclopedia Europei”, Editura Meronia, București, 2005.

Horia C., Matei, Neguț Silviu, Nicolae Ion, “ Enciclopedia Statelor lumii”, Editura Meronia, București, 2003.

Hotelul – Economie și management III, Nic. Lupu, Ed. All, București, 2002,

Ionescu Ion, ”Turismul, fenomen economic și cultural”, Editura Oscar Print, București, 2000.

Lexicon de termeni turistici (1700 de termeni), N. Lupu și colectivul, Ed. Oscar Print, București, 2002.

Management în turism, Puiu Nistoreanu, Ed. ASE, București, 2002.

Managementul Agenției de Turism, Gabriela Stănciulescu, Ed. ASE, București, 2001.

Managementul operațiunilor de turism, Gabriela Stănciulescu, Ed. All Beck, București, 2002.

Managementul prestației turistice, Puiu Nistoreanu și N. Tudorescu, Ed. Cargo, Turnu-Severin, 2002.

Managementul serviciilor în turism, Snak Oscar, Academia Română de Management, București, 1994.

Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre, Gabriela Stănciulescu și colectivul, Ed. All Beck, București, 2000.

Manual de formare managerială în turism, Tiberiu Foriș și Doru Dima și alții, Ed. Psihomedia, 2002.

Manualul ghidului de turism, Constantin Luca și Alexandru Chiriac, Ed. Gemnea Print, 2002.

Marketing în Economia turismului, Gruesc S. Ioan, Ed. Univ., București, 1997.

Marketing turistic, Silviu Cristian, Note Curs, Univ. Creștină „Dimitrie Cantemir” – Sibiu, 1993.

Marketing turistic, Toader Gherasim, Daniel Gherasim, Ed. Economică, București, 1999.

Metode de analiză economico-financiară în unitățile de turism, Dumitru Mărculescu, Ed. Sport-Turism, București, 1985.

Neguț Silviu, Vlăsceanu G., Bran Floriana, Popescu Claudia, Vlad Liviu B., Neacșu Marius C., „Geografia Mondială”, Editura Meteor Press, București, 2005.

Piața turistică, Alex Nedelea, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003.

Politici de marketing în turism, Al. Nedelea, Ed. Economică, București, 2003.

Producția și comercializarea serviciilor turistice, Puiu Nistoreanu, V. Dinu și Alex Nedelea, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2004.

Serviciile în turism – Alimentație publică, Radu Nicolescu, Ed. Sport-Turism, București, 1998.

Snak Oskar, Baron Petre, Neacșu Nicolae, “Economia turismului”, Editura Expert, București, 2003.

Tehnica operațiunilor de turism, G. Stănciulescu și G. Țigu, ediția a III-a, Ed. All Beck, București, 1999.

Tehnica operațiunilor de turism, Ionel Gheorghe și Camelia Crișan, Ed. Sport-Turism, București, 1984.

Timpul liber, Cornelia Angelescu, Ed. Economică, București, 1999.

Turism internațional – Studii de caz și legislație, N. Neacșu, C. Cristureanu, A. Băltărețu, Ed. Oscar Print, București, 1999.

Turism rural. O afacere mică cu perspective mari, Puiu Nistoreanu, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999.

Turismul – fenomen complex contemporan, Ioan Cozmescu, Ed. Economică, București, 1998.

Turismul – tendințe și previziuni, Fr. Vellas, Ed. Walforth, București, 1994.

Turismul – un fenomen în mișcare, Ion Istrati, Ed. Sport-Turism, București, 1988.

Turismul și dezvoltarea durabilă, N. Neacșu, Ed. Expert, București, 2000.

Archer M.S. Sociology for One World: Unity and Diversity // Internațional Sociology. – vol.6, 2, 1991

Bajura T. Globalizarea activității economice și diferențierea veniturilor pe cap de locuitor în lume. Cul. Dezvoltarea agriculturii la etapa postprivatizațională, ediția 2004

Bakker R.B. The Theory of Business Entreprise. N-I, 1982

Barcari I. Potențialul turismului internațional integrat al Moldovei. Simpozion ASEM, Chișinău, 2002

Bari I. Economie mondială. – București, 1997

Barson M. Integrarea economică europeană, vol. 1, Ed. Carpatica, Cluj, 1995

Beaufré A. Introduction á la statégie. Paris: Economica, 1985.

Belostecinic G. Globalizarea, regionalizarea și competivitatea economică. Cul. Probleme regionale în contextul procesului de globalizare. Simpozion internațional. ASEM, Chișinău, 2002

Gotișan Victor. Globalizarea – provocarea societății contemporane, cauze, tendințe, manifestări. 

Anexe

Dinamica numărului turiștilor și excursioniștilor interni și a sosirilor turiștilor străini prin intermediul agențiilor de turism și turoperatorilor, exprimată pe ani și în cifre, număr persoane.

Dinamica numărului vizitatorilor străini în Republica Moldova, conform scopului vizitei.

Prognoza creșterii numărului turiștilor și a volumului încasărilor în anii 2014 – 2020 în cadrul turismului intern

Prognoza creșterii numărului turiștilor și a volumului încasărilor în anii 2014 – 2020 în cadrul turismului intern și receptor