Rolul turismului cultural în dezvoltarea economică integrată a municipiului București [302100]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de geografie

Domeniul: Geografia Turismului

Programul de studii:

Rolul turismului cultural în dezvoltarea economică integrată a municipiului București

Îndrumător științific:

Peptenatu Daniel

Absolvent: [anonimizat]

2019

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………………………….

Contextul știintific……………………………………………………………………………………………

Metodologia ……………………………………………………………………………………………………

Rezultatele cercetării………………………………………………………………………………………..

Dimensiunea geografică a turismului cultural în București……………………………………

Obiective de interes cultural turistic…………………………………………………………….

Ateneul Român ………………………………………………………………………………

Palatul Regal ………………………………………………………………………………….

Palatul Cantacuzino…………………………………………………………………………

Palatul CEC ……………………………………………………………………………………

Teatrul Odeon ………………………………………………………………………………..

Casa Capșa …………………………………………………………………………………….

Muzeul Națioanl de Istorie ……………………………………………………………….

Muzeul Țăranului Român ………………………………………………………………….

Muzeul Grigore Antipa ……………………………………………………………………..

Muzeul Național de geologie ………………………………………………………………

Dimensiunea economică a turismului cultural în București………………………………….

Strategiile de dezvoltare a turismului cultural în municipiul București…………………

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………..

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………….

[anonimizat] o parte semnificativă semnificativă turistică.[anonimizat] a călătorii într-o anumită destinație.

Printre formele definite de Auliana Poon (1994)[anonimizat] o [anonimizat] a [anonimizat].[anonimizat], natura și complexitatea motivațiilor influențează deciziile de călătorie ale turiștilor culturali. Astel, [anonimizat] a călători în destinațiile înstăinarea activelor de patrimoniu cultural depinde și de factorii asociați cu familia, divertismentul, relaxarea și oportunitățiilor de afaceri. Cu toate acestea, motivația culturală, cum ar fi dorința de a îmbunățății cunoștințele cuiva, să descopere și să cunoască alte culture, de a învăța și de a dezvolta, râmân în continuare importante pentru turiștii culturali.

Turismul cultural este în prezent una dintre componentele cele mai importante și cea mai rapidă creștere a fenomenelor turistice. Potrivit lui Hughes (1996), turismul cultural include, vizite la clădiri istorice, muzee,galerii de artă, de asemenea, pentru a vedea picture contemporane sau de scluptură sau de a participa la artele spectacolului. Marea varietate de atracții culturale a condus la o clasificarea multor forme ale acestui fenomen. Astfle, se face distincția între mai multe forme de turism-istorice sau de patrimoniu turistic cultural, care include, vizite la siturile istorice,turismul de arte, care se referă la vizite fiind axat pe muzee, galerii. Cu toate acestea, centralitatea culturii ca o motivație pentru călătorie variză în rândul consumatorilor de produse turistice.Prin urmare, într-un produs turistic integrat, cultura poate să fie o motivație principal sau o activitate secundară, în conformitate cu structura patrimoniului destinației și ale intereselor turistice.

În zilele noastre, este necesă gestionarea dezvoltării turismului durabil, iar acest lucru nu poate fi atins fără a nu lua în considerare problemele de mediu și dimensiunea lor globală. Există mai multe problem, nevoile societății și ale dezvoltării zonelor urbane care pot fi rezolvate prin transformarea orașelor în destinații turistice atractive. Prin urmare, scopul acestui studiu este de a explora modul de dezvoltare a turismului durabil în zonele .

Dezvoltarea durabilă este un concept multidimensional, care este legat de mediul înconjurător și a resurselor precum și a populației și a producției industriale și agricole. Un comportament durabil al consumului este elementul cheie al dezvoltării pe termen lung. Prin urmare, realizarea unei dezvoltări durabile presupune soluții care vizează, în același timp, la domeniile sociale, politice, economice, demografice și tehnice. Dezvoltarea durabilă poate fi realizată în cazul în care se bazează pe armonia dintre progresul economic și limitele naturii, în special între cantitatea și timpul de regenerare a surselor naturale, emisiile produse de om, precum și capacitățile de neutralizare a naturii.

Prin urmare, pentru a fi mai specific, accentul și scopul acestui studiu este de a identifica principalii factori de succes pentru gestionarea dezvoltării turismului durabil în zonele urbane, pe baza unei literaturi de specialitate și pe baza unui studiu de caz cu privire la București ca destinație turistică. Cercetarea a fost realizată cu ajutorul probelor furnizate de lucrări conceptuale, lucrări de cercetare și recenzii literatură de specialitate, precum cărți și surse de pe internet. Studiul a dezvăluit o serie de factori de succes pentru gestionarea dezvoltării turismului durabil în zonele urbane.

Abordările moderne privind definirea turismului durabil

Există mai multe abordări și modalități de definire a conceptului de turism durabil, care pot fi găsite în literatura de specialitate, și multe dintre ele încep analiza prin a face o tranziție de la conceptele de durabilitate sau de dezvoltare durabilă. Abundența de definiții, sensuri, și implicațiile vor fi revizuite în continuare, cu scopul de a dezvălui esența conceptului de turism durabil.

Dezvoltarea durabilă poate fi definită ca un concept atotcuprinzător care implică toate aspectele activității umane. Mai mult decât atât, ea este văzută ca fiind una dintre provocările majore ale evoluției moderne. Pentru a realiza o dezvoltare durabilă este o nevoie de identificarea principalelor cauze ale degradării mediului, pentru a evalua dimensiunea sa și în al doilea rând, pentru a găsi soluții rezonabile pentru a o contracara, iar în al treilea rând de a reduce efectele negative ale acestora asupra vieții economice și sociale

Viața socială, economică și politică a revoluțiilor industriale anterioare bazate pe combustibili fosili a fost caracterizat printr-o organizație convențională de sus în jos a societății.

Conceptul de turism durabil a apărut la începutul anilor 1990, prin conectarea de idei și principii de dezvoltare durabilă cu turismul. Acest concept nou, la acel moment, a fost rapid acceptat și promovat de numeroase organizații naționale și internaționale. De exemplu, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, Federația Mondială pentru Protecția Naturii, definește turismul durabil în 1991 ca dezvoltare de marketing și management a tuturor formelor /tipurilor de turism, luând în considerare factorul natural, social, mediul economic ,conservarea resurselor naturale și culturale pentru generațiile viitoare. Din această definiție rezultă că turismul (ecoturism, turism verde, turism rural, turism de afaceri, turism urban.În prezent, există o consolidare a preocupărilor politice pentru conservarea naturii din cauza agravării problemelor de mediu și ca urmare a recunoașterii importanței menținerii calității mediului pentru generațiile viitoare

Conform Organizației Mondiale a Turismului, dezvoltarea turismului durabil răspunde nevoilor actuale ale turiștilor și celor ale regiunilor gazdă, de asemenea, protejează și crește șansele și oportunitățile viitoare. Prin turismul durabil, toate resursele pot fi gestionate astfel încât să satisfacă nevoile, de a menține integritatea culturală, diversitatea biologică și dimensiunile ecologice. Prin urmare, turismul durabil poate fi definit ca o formă de turism, care ia în considerare și impacturile viitoare spre exemplu, impactul economic, impactul social și impactul asupra mediului și răspunde la nevoile variate ale turiștilor, industriei și comunităților locale, precum și mediul .

Turismul durabil este un concept complex, deoarece are un caracter latent, relativ și multidimensional. Natura multidimensională a durabilității turismului se bazează pe trei dimensiuni distincte de durabilitate: durabilitatea mediului, socială și economică. Ca urmare, turismul durabil trebuie să angajeze principiile de mediu, sociale, economice și ale durabilității.

În prezent, orașele trebuie să își asume un rol important în abordarea problemelor de mediu. Soluțiile pentru dezvoltarea durabilă și schimbările climatice globale se găsesc în urbanizarea ecologică a orașelor. Prin urmare, campaniile și proiectele desfășurate de către manageri din mediul urban, în scopul de a ajunge la dezvoltarea durabilă a regiunilor, a orașelor și a zonelor rurale din jurul devin extrem de importantă.

Rolul zonelor urbane în dezvoltarea durabilă este recunoscut la nivel mondial. Furnizarea de servicii pentru locuitori și întreprinderi, crearea de locuri de muncă, stimularea cercetării și dezvoltării în interiorul și în afara sectorului economic sunt doar câteva dintre funcțiile orașelor. Cu toate acestea, aceste funcții nu sunt limitate numai la limitele administrative ale orașelor, dar ele creează, de asemenea beneficii pentru întreaga regiune în care sunt incluse orașe. O condiție de succes pentru un oraș modern este de a demonstra că îndeplinește cerințele de mediu.

O strategie fezabilă de dezvoltare urbană ar trebui să includă elemente referitoare la imaginea și marca orașului, elemente care vor asigura un avantaj competitiv pentru comunitatea locală . Astăzi, organizațiile de afaceri și organizații non-profit, trebuie să creeze și să mențină mecanisme permanente și eficiente care să le permită să se adapteze în timp util, pentru a răspunde la schimbările ce caracterizează mediul în care ele se defășoară.

În acest context, autoritățile locale, împreună cu alți parteneri, pot stabili strategia de dezvoltare urbană durabilă și formele adecvate de asistență. Acest parteneriat dintre actorii urbani poate duce la dezvoltarea zonelor urbane prin sisteme integrate de transport urban pentru accesibilitatea și mobilitatea cetățenilor, precum și clădiri ecologice care utilizează energia din surse regenerabile. În zilele noastre, orașele operează pe o piață globală, concurând cu alte zone urbane din întreaga lume pentru investiții, rezidenți și turiști, și, astfel, există o necesitate pentru competitivitate. Atunci când turiștii aleg pachetele de vacanță, ei fac comparații, pentru a evalua posibilele destinații, și estimează avantajele și dezavantajele fiecăruia ca potențială destinație de vacanță. Turistii au libertatea de a crea itinerariile lor personale. Cu toate acestea, ei nu sunt liberi să intervină în cursul natural al mediului pe care îl vizitează. Efectele ecologice, economice și sociale negative ale turismului pot fi reduse printr-un management urban profesionist .

Accesoriu turismului presupune planificarea, dezvoltarea, managementul, și îmbunătățirea continua. Procesul de îmbunătățire continua și ar trebui să se aplice tuturor formelor de turism, indiferent dacă ne referim la turismul urban, stațiunile, turismul rural și zonele de coastă, sau munți și turismul zone protejate .Activitățile recreative pot fi dezvoltate în zonele naturale și pot aduce venituri semnificative atât pentru cei care le gestionează și al comunităților locale. Turismul este unul dintre puținele sectoare economice prin care se poate realiza o dezvoltare durabilă a acestor zone, iar ecoturismul este forma cea mai acceptată a turismului durabil pentru orice țară sau regiune a lumii .Întreprinderile mici de turism au potențialul de a ajuta destinații turistice să progreseze în direcția obiectivelor de durabilitate din cauza dominanței lor numerică, rolul lor central în activitățiile umane.

Unul dintre principalele obstacole în calea realizării turismului durabil se referă la dificultatea de a măsura gradul de sustenabilitate al unei destinații turistice. Această barieră a împiedicat procesul de luare a deciziilor și a făcut dificilă pentru a întâlni nevoile destinațiilor turistice .Realizarea turismului durabil înseamnă a lua efectele și nevoile în considerare .

Mai mult, una dintre principalele provocări în atingerea turismului durabil este acela de a umple golul existent între etapele de planificare și implementare. Etapa de planificare include proiectarea de metodologii, politici de turism, .Stadiul de implementare se referă la executarea proiectelor și a planurilor de turism de către agențiile publice și companiile de turism .

Pentru a planifica și gestiona dezvoltarea turismului durabil este nevoie de înțelegere aprofundată în nivelul actual de durabilitate, deoarece aceasta este o condiție prealabilă pentru elaborarea unor politici eficiente .Definițiile indicatorilor de sustenabilitate trebuie să ia în considerare conectarea în sistemul de turism și trebuie să reflecte atributele distinctive de mediu, economice și socio-culturale ale destinației sau entității la care vor fi aplicate .

Dezvoltarea tehnologiilor informaționale și de comunicare a creat premisele pentru o mai bună colaborare și comunicare între organizațiile de turism, pe de o parte, și între acestea și clienții lor . Se estimează că Internetul va fi cheia pentru gestionarea viitoare a sectorului turismului, în sensul că numai companiile care vor utiliza tehnologia pentru a identifica nevoile clienților și pentru a răspunde la acestea vor supraviețui de pe piață. Există necesitatea de a aplica unele tehnologii inovatoare în sectorul turismului, deoarece anumite servicii se bazează încă pe metode învechite și nereușite. Investițiile ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea infrastructurii în sectorul turismului, în special structurile majore, cum ar fi aeroporturi, centre comerciale, teatre, muzee, hoteluri și centre de conferințe, care pot influența impactul vizibil și invizibil al sectorului turismului asupra mediului.

O altă procedură care stă la baza dezvoltării durabile, ajutând economia orașului o reprezintă evenimetele si festivalurile culturale.Evenimentele și festivalurile sunt o parte esențială a vieții urbane, în general, foarte diversificată prin diverse festivaluri tematice, evenimente, activități culturale, evenimente sportive, religioase, întâlniri. Astfel de evenimente devin din ce în ce mai importante atât pentru dezvoltarea urbană,având un impact mare asupra imaginii a orașului gazdă, precum și pentru locuitorii săi. S-au dezvoltat cercetări legate de acest domeniu rapid, devenind un subiect popular.

Evenimentele reprezintă o modalitate de promovare a orașului ca fiind o ofertă, atrăgând turiști, precum și industrii și investiții . Conform Dicțioanrului Explicativului românesc, cuvântul „festival” înseamnă „o manifestare artistică, muzicală, teatrală, cu un program diversificat cuprinzând o serie de reprezentări și având un caracter festiv .

În general, festivalurile sunt organizate pentru a răspunde nevoilor specifice ale unei comunități și în același timp pentru a oferi divertisment. Aceste tipuri de evenimentele au puterea de a oferi oamenilor un sentiment de apartenență socială, geografică, culturală.Tipologia festivalurilor și în general a evenimentelor, este mult mai diversificată. De obicei, oamenii găsesc un motiv pentru a sărbători în aproape toate aspectele care îi înconjoară, pornind de la religios, ritualuri, evenimente militare,

Evenimentele și festivalurile joacă un rol important în viața unei comunități. În locurile unde oamenii au înțeles acest lucru și au organizat evenimente și festivaluri de înveselire, de schimb de cunoștințe și pentru a întări relațiile dintre vecini. Paleta festivalurilor din București este foarte bogată. În întregul oraș putem întâlni diferite sărbători și evenimente care sărbătorește a anumite tematici și anume, tradiții de Crăciun,tradiții populare, muzică,film sau artă, bucătărie populară.

Industria festivalurilor și a evenimentelor a început dezvoltându-se de la începutul anilor 1990 și astăzi există un interes viu pentru orice fel de festival și eveniment. Festivalurile ajută la promovarea zonele în care au loc, atrag numeroase turiști și poate fi privit ca un nou tip de turism. Caracteristicile festivalurilor și evenimentelor sunt variate și acesta este principalul motiv prin care se diferețiază unele de celelalte combinând o paletă largă de gusturi.

Indiferent de motivul pentru care a fost un eveniment organizat, există numeroși participanți și fiecare are propriile așteptări. De asemenea, festivalurile culturale organizate în Bucureștiul ar trebui să se concentreze pe planificarea evenimentului și pe implementarea evenimentului. Aceste două etape sunt foarte esențiale pentru o reușită.

Concluzii

Acest studiu a relevat o serie de factori de succes pentru gestionarea dezvoltării turismului durabil în zonele urbane și a subliniat un studiu de caz privind Bucureștiul, capitala României, ca destinație turistică. Principalele concluzii ale acestui studiu pot fi rezumate după cum urmează: dintre factorii de succes pentru gestionarea dezvoltării turismului durabil în zonele urbane, planificarea strategică joacă un rol important; dezvoltarea turismului durabil în România se poate realiza prin dezvoltarea zonelor urbane ca destinații turistice și subiectele cuprinse în acest studiu apreciază că dezvoltarea turismului durabil în București poate fi realizată în diferite moduri.

Originalitatea și valoarea acestui studiu constă în identificarea principalelor modalități de dezvoltare a turismului durabil în București, pe baza cercetării empirice efectuate cu ajutorul unui sondaj. Aceste modalități de dezvoltare a turismului durabil în București sunt următoarele: limitarea degradării deșeurilor și a mediului, integrarea turismului în planificarea, educația, și conservarea patrimoniului natural și cultural, evitarea depășirii limitelor ecologice, și dezvoltarea unor activități recreative durabile. Orice politică sau strategie în domeniul dezvoltării turismului urban durabil ar trebui să pornească de la nevoile și dorințele oamenilor și ar trebui să fie conectate la principiile dezvoltării durabile.

Rezultatele acestui studiu pot informa cercetările viitoare asupra durabilității urbane prin utilizarea lor în studii comparative sau ca punct de plecare pentru dezvoltarea de politici și strategii în domeniu. Cercetarea în continuare trebuie să se facă în direcția identificării opiniilor reprezentanților administrației publice și ale organizațiilor de turism și să le folosească împreună cu rezultatele acestui studiu pentru a concepe o strategie pentru dezvoltarea Bucureștiului, ca destinație turistică durabilă.

Capitolul III

Pentru început voi începe cu o caracterizare din punct de vedere geografic a orașului București .

Orașul a crescut rapid, suprafața sa dublâdu-se după al doilea Război Mondial. În anul 1860 acest sat s-a transformat într-o capitală cu o arhitectură de inspirație franceză. Datorită acestui aspect, este cunoscut drept micul Paris.Orașul București a fost ridicat pe șapte dealuri, iar acestea sunt : Dealul Mitropoliei, Dealul Spirii, Dealul Cotrocenilor, Dealul Arsenalului, Dealul Filaretului, Dealul Văcărești și Colina Radu Vodă.

Suprafața Bucureștiului este de 228 km2, asta însemând aproximativ 0,08 la % din suprafața întregii țări. Forma orașului este rotundă, cenrul fiind situat la intersecția axelor imaginare nord-sud și est-vest din Piața Universității. La sud de Piața Universității este amplasat Monumetul care marcheză Kilometrul 0 al orașului, în fața Bisericii Sfântul Gheoghe Nou.

Orașul se află într-o expansine continua, dezvoltarea urbană este în creștere, iar zona Metropolitană București va incorpora și alte comune, de asemenea și orașe din județul Ilfov, alături de județele apopiate.

Ca așezarea geografică, Bucureștiul este poziționat în partea de sud-est a României, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud . Se află în Câmpia Vlăsiei, aceata făcând parte din Câmpia Româna. La est se află Bărăganul, la vest Câmpia Găvanu Burdea, iar în partea de sud este mărginit de Câmpia Burnazului .

Orașul este situat pe malurile râului Dâmbovița, care acesta se varsă în Argeș, fiind un afluent al Dunării. Cele mai importate lacuri din București sunt, Herăstău, Floreasca, Tei, Colentina, iar în centrul capitalei de alfă un lac artificial și anume Lacul Cișmigiu, aflându-se în parcul căruia îi poartă același nume. Parcul a fost deschis în anul 1847, reprezentând principalul lor de agrement din centrul Bucureștiului. Alte parcuri la fel de importante care prezintă un interes turistic destul de ridicat sunt Parcul Herăstrău, Parcul Alecandru Ioan Cuza, cunoscut și ca Parcul Titan sau Parcul IOR, Parcul Kiseleff, Parcul Carol I.

Parcul Herăstrău este situat în partea de nord a orașului, în jurul lacului Herăstrău care se întinde pe o suprafață de 110 hectare, fiind utilizat pentru agrement, navigație precum și pentru sporturi nautice.Vegetația arboricolă a parcului este destul de diversificată, fiind alcătuită din plopi, salcii, arțari, tei și frasini. Amenajarea lui s-a realizat între anii 1936-1939. Parcul cuprinde Muzeul Națioanl al Satului “ Dimitrie Gusti”.

Foarte cunoscut și extrem de important este și Lacul Văcărești, cunoscut și sub denumirea de “Delta Bucureștiului “, iar din anul 2016 este arie protejată și a fost declarat parc natural, fiind primul într-o zonă urbană din țară. Este situate în sudul orașului, cuprinde 183 de hectare de spațiu verde care adăpostesc aproximativ 97 de specii de păsări, protejate, câteva specii de manifere, precum ar fi vidra, vulpea, nevăstuica.

Capitolul V

5.1 Dimensiunea geografică a turismului cultural în București

Turismul cultural se referă la o formă de recreere și cunoaștere și cuprinzând câteva cerințe extrem de importante,cum ar fi : conservarea și protejarea patrimoniului cultural, atât national cât și international și pregătirea unor servicii turistice de calitate.

Turismul cultural este reprezentat de o varietate destul de mare de resurse care au schițat alte forme de tursim cultural, cum ar fi cel religios, pelerinaj, rural, arheologic,urban, , etnografic, muzeal.

Deosebirea dintre turismul cultural si celelate forme de turism se efectuează printr-o cerere specifică de servicii și bunuri, definite de caracteristicile vieții culturale și de trăsăturile segmentului de turiști căruia i se adesează.

Această formă de turism și anume, tursmul cultural reprezintă un produs mai scump, nu de lux, iar acest aspect se datorează anumitor costuri, sau taxe generate de serviciile incluse, acestea fiind: participarea la diferite evenimente culturale, vizitarea unor obiective culturale sau achiziționarea unor produse ca de exemplu, ghiduri, cataloage turistice.

Bucureștiul, capitala României, reprezentând un centru important din punct de vedere al următoarelor categori: industriale,culturale, economice și comerciale.Datorită arhitecturii specifice, a fost intitulat „Micul Paris”.

Viața culturală a orașului București este definită de un amestec foarte bogat între cultura elitistă, tradițională fiind reprezentă de un sector vast de arte ale spectacolului, cum ar fi, operă, teatru, muzică, dans, precum și de o rețea extinsă si foarte variată de muzee, de clădiri emblematice,de evenimente culturale și festivaluri în aer liber, concerte culturale, de asemenea desfășurate și acestea în aer liber.

În București își au sediul următoarele clădiri emblematice, Parlamentul, găzduit în Palatul Parlamentului, sau Casa Poporului, Guvernul. Alte instituții de cultură, precum, Academia Română, fondată în anul 1866, instituții de cercetare, peste 60 la număr, Universitatea, Institulul Politehnic, Institutul de medicină, importnate biblioteci, Biblioteca Națională, Biblioteca Cantrală Universitară.

Printre cele enumerate mai sus, se putem adăuga și Ateneul Român, Palatul Regal, Palatul CEC, Palatul Cantacuzino,Cercul Militar, Teatrul Odeon, Capșa, Muzeul Național de Istorie, Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Grigore Antipa, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Național de Geologie alături de multe altele.

5.1.1 Ateneul Român

Voi face o scurtă prezentare a principalelor obiective de interes cultural turistic.Voi incepe cu Ateneul Român, reprezintă un simbol al culturii naționale, a fost construit în urmă cu aproximativ 120 de ani, fix în inima Bucureștiului. Acesta a devenit exponentul arhitectonic și spiritual nu doar pentru un oraș sau al unei capitale , ci al unei națiuni. Aici au concertat toți consacrații alături de tinerii artiști profesioniști ai țării, tot aici au urcat pe podium multi soliști sau formații de nivel mondial, aici s-au lansat capodopere ale literaturii muzicale autohtone, s-au organizat primele expoziții de pictură, de scluptură ale marilor maeștrii ai artelor plastice naționale, pe aici au trecut regi și regine, oameni politici, care au participat la evenimente de importanță națională și universală.

Prin urmare, nu mulți știu că Palatul Ateneului Român s-a construit cu banii dintr-o subscripție publică, prin organizarea unei loterii naționale, punându-se la vânzare 500.000 de mii de bilete în valoare a 1 leu românesc, apelul adesat cetățeniilor de naturalistul Constantin Esarcu, fondatorul Ateneului Român .

Datorită acusticii impecabile pe care o oferă Ateneul Român, a plasat clădirea printre cele mai reușite construcții de acest tip nu doar din Europa, ci din întrega lume. Fresca, amintește de istoria poporului român, realizată de către pictorul Costin Petrecu, orga a fost instalată în anul 1939, pentru ajutorului material al lui George Enescu.

La parter, grandiosul hol de marmură, înglobează cele 12 coloane în stil doric. Cele 4 scări impozante în formă de spirală, de tip baroc, acestea fiind tot din marmură, desfășurate cu balcoane la etajul intermediar, fac legatura cu sala și anexele, adică cu sălile de repetiții, birourile, cabinele pentru soliști, dirijori. Construite pe forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele 1.000 de locuri, care sunt împărțite astfel- trei zone de parter,două rânduri circulare cu 52 de loji, iar la mijloc o lojă centrală, oferă o vizibilitate perfectă din orice colț. Acustica se datorează cupolei imense care este bogat decorată.

Ateneul Român reprezintă leagănul de lansare a muzicienilor români, de la Enescu la Lipatti, Cella Delavrancea la Ion Voicu, Lola Bobescu, Radu Aldunescu,George Georgescu, Dimitrie Dinescu. Supranumit templul artei sau inima culturii românești, Ateneul Român rămâne nu doar o clădire de patrimoniu universal, ci un simbol cu tradiție spirituală a unui popor. În prezent, Ateneul Român este unul dintre principalele instituții implicare în organizarea faimosului Festival Internațional, George Enescu.

Concluziozând cele de mai sus, la Ateneul Român, s-au întâmplat diferite momente si evenimente de o amploare istorică.

5.1.2. Palatul Regal

Palatul regal reprezintă o clădire monumentală din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața Palatului care a fost redenumită Piața Revoluției, după evenimentele pretrecute din decembrie 1989. Clădirea adăpostește Muzeul Național de Artă al României și sombolizează centrul puterii monarhice din România, în același timp reprezintă și principala reședință regală din București. Aceasta a fost folosită pentru găzduirea activitățiilor oficiale ale Familiei Regale a României până la 24 august 1944.

Clădirea Palatului nou are forma literei U, curtea interioară deschisă fiind orientată spre Calea Victoriei. Este formată din trei corpuri principale și anume- corpul central, care este situat spre vest, conține principalele spații pentru actvițățiile oficiale, cum ar fi Sala Tronului. Aripa de nord, situată spre strada Știrbei Vodă fiind destinată corpului de Gardă, iar aripa de sud este situată spre biserica Kretulescu, a păstrat utilizarea pentru apartamentele regale .

5.1.3. Palatul Catacuzino

Situat pe Calea Victoriei, clădirea în care se află azi Muzeul Național “Geoge Enescu”. A fost construită în stilul baroc francez, pentru Grigore Cantacuzino care a fost fost președinte al Consiliului de Miniștrii.

Acest edificiu a fost desemnat monument de arhitectură având patru niveluri. Un subsol alcătuit din soclul construcției, parterul reprezentat de ferestre sub forma de arc de cerc, cu balustrade de piatră, un etaj cu ferestre drepte având atașate balconașe din fier forjat și de asemena o mansardă cu lucarne frumos decorate. Elemntul dominant al fațadei este intrarea, alcătuită din trepte ample, din marmură. Alte elemente dominate întâlnite la intrare sunt cei doi lei din piatră, poziționați la capetele treptelor.

5.1.4. Palatul CEC

După denumirea sa completă, Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, este cunoscut de obicei sub denumire de Palatul CEC. Clădirea este amplasată pe Calea Victoriei, față în față cu Palatul Poștelor, acesta fiind construit aproximativ în aceeași perioadă.

Lucrările pentru Palatul CEC au început pe data de 8 iulie, în anul 1897, în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta . Clădirea a fost proiectată de după planurile arhitectului Paul Gottereau, îmbinând elemente specifice arhitectura franceză de la sfârșitul secolului XIX. În anul 1900, lucrările pentru terminarea Palatului CEC s-au încheiat.

Fiind construit în stilul eclectic, Palatul se termină cu o cupolă realizată din sticlă și metal. Intrarea este realizată dintr-un fronton în semicerc, sprijinit de câte o pereche de coloane.

5.1.5.Teatrul Odeon

Este un teatru din București, situat pe Calea Victoriei. Acesta a fost fondat pe data de 1 iulie 1946. Inițial aceasta a purtat numele de “Teatrul Muncitoresc C.F.R Giulești “ . După anul 1990 și-a schimbat denumirea în ”Teatrul Odeon “. Clădirea a fost constuită în perioada interbelică și dispune de două săli de spectacol și anume : Sala Majestic, reprezentând una dintre cele mai elegante săli de teatru din țară și singura sală de teatru cu tavan glisant din Europa. Capacitatea sălii este de 300 de locuri . Cea de o doua sală, este denumită Sala Studio, fiind situată la subsolul Teatrului Odeon, reprezentând o sală multifuncțională.

5.1.6. Casa Capșa

Casa Capșa, reprezintă un complex hotelier compus dintr-un hotel, restaurant, săli de conferință, cafenea și o cofetărie. Acest conplex hotelier este foarte celebru în București și este situat pe Calea Victoriei. În trecut era cea mai mare firmă de restaurante și cofetării de la noi, fiind vestită în toate centrele Europei.

De-a lungul timpului Casa Capșpa a fost vizitată de aproape toate personalitățiile vremii respective, dar și de oaspeți stăni, cum ar fi ducele Nicolae al Serbiei cu suita, foștii suverani ai Serbiei Milan și Natalia Obrenovici, precum și diplomați, actori, scriitori, oameni de stat. După cel de al doilea Război Mondial, Casa Capșa a devenit locul de întâlnire al scriitorilor, pictorilor, artiștilor și de asemenea și ziariștilor.

5.1.7. Muzeul Național de Istorie

Această instituție a fost primul muzeu de arhologie și istorie din București. Clădirea, cea care găzduiește muzeul a fost clasată drept monument istoric, aceasta fiind constuită în anul 1890, la ordinele Generalului,George Manu. Muzeul Națioanl de Istorie al României, înglobează importante tezaure de metale prețioase și articole cu o mare valoare arheologică. Oferă posibilitatea turiștilor să vizioneze componente specifice istoriei României.

5.1.8. Muzeul Țăranului Român

Acesta reprezintă unul dintre cele mai diversificate muzee. Este amplasat pe șoseaua Kiseleff, din București, lângă Piața Victoriei. Este cunoscut datorită colecțiilor sale alcătuite din aproape 100.000 de obiecte. A fost declarată monument istoric și a fost fondat de către Horia Bernea în anul 1990, la date de 5 februarie. Muzeul adună numeroase colecții de ceramică, port popular, țesături de interior, lemn, mobilă, feronerie.

5.1.9. Muzeul Grigore Antipa

A fost înființat la data de 3 noiembrie în anul 1834, la inițiativa frateluidomnitorului Alexandru Ghica, Marele Ban Mihalache Ghica, care a donat numeroase colecții, printre care se includ monede grecești, romane, bizantine, colecții de minerale, moluște, pești, fosile,păsări, mamifere, precum și opere de artă. Inițial a fost conceput ca un cabinet de istorie naturală, dar cu timpul a căpătat un caracter de instituție mixtă, cuprinzând tablouri vechi și antichități.

5.1.10 Muzeul Național de geologie

Situat pe șoseaua Kiseleff, în apropiere de Calea Victorie și Parcul Kiseleff, a fost deschis publicului în anul 1990. Clădirea a fost construită în stilul neo-brâcovenesc, după proiectul renumitului arhitect și anume Victor Ștefănescu, fiind declarată monument de arhitectură.

Muzeul înglobează o colecție impresionantă de aporximativ 7.700 de exponante, din totalul de 70.000 de mostre aflate în colecțiile științifice ale muzeului.

5.2 Dimensiunea economică a turismului cultural în București

Evoluția numărului de firme în municipiul București, este reprezentată de o creștere semnificativă, îndreptată spre un indice favorabil în dezvoltarea orașului,din anul 2002 până anul 2016, dupa cum se poate observa și pe grafic. Din anul 2000 și până în 2001, în decursul unui an, evoluția prezintă o ușoară ascensiune. Anul următor, din 2001 până în 2002, se poate observa, pe de-o parte, o preponderență cosiderabilă în această evoluție . Din 2002, dezvoltarea ia amploare într-o manieră remarcabilă, reprezentând un progres crescendo până în anul 2008,unde atinge și punctul ce mai înalt din această evoluție și anume a numărului de firme. Timp de un an, se instalează o constantă, urmată de o ușoară scădere până în anul 2010. Din acest an, până în 2016, adică timp de șase ani, evoluția este reprezentată de o creștere lentă, cu accente constante.

Evoluția cifrei de afaceri în municipiul București,este reprezentă de o ascensiune considerbilă, cu accente îndreptate spre o dezvoltare rapidă, iar acest lucru s-a întâmplat între anii 2000 și 2004. Următorul an, prezintă o scădere destul de proeminentă, urmată mai apoi, în anii precedenții de o ușoară creștere, între anii 2005 și 2007. Între anii 2007 și 2014 evoluția stagneză, avănd în decursul acestor ani, o dezvoltare constantă, ceea ce duce și la stagnarea cifrei de afaceri timp de 7 ani pentru acest oraș. Anul 2014, reprezintă anul cu cea mai mare creștere economică, anul care face o extrem de mare diferentă în ceea ce înseamnă dezvoltare până acum și de asenmenea se face remarcat prin această asscesiune radicală. Acesta amploare durereză în decursul unui an și anume din anul 2014, până în anul 2015. Peste un an, din 2015 și până în 2016, după anul de glorie, urmeză o dezvoltare constantă, fără nici o schimbare.

Evoluția numărului de salariați din municipiul București, este reprezentată de o dezvoltare cu mici creșteri si scăderi, în funcție de anii respectivi . Din anul 2000, până în 2001, s-a produs o extindere destul de favorabilă, pentru acea perioadă, urmată mai apoi de o scădere, aproximativ la fel de mare precum asceinsiunea,iar aceasta a durat până în anul 2002. Din 2002,s-a instalat o ușoară mărire în evoluția numărului de salariați, iar aceasta a continuat să crească semnifivativ, luând-o pe un făgaș prosper până în anul 2007.Timp de 5 ani, despre această evoluție se poate spune că a favoritzat ajutarea dezvoltării economice. Între anii 2007 și 2009, s-a întâmplat doar o mică scădere în anul 2008, dar aceasta a fost restabilită în următorul an și anume în 2009. Din același an respectiv 2009, până în 2012, s-a produs o descreștere a numărului, una destul de categorică, timp de 4 ani. Tocmai din 2012, a început ușor să se crească până în 2013, iar pentru următătorii 3 ani au fost reprezentați de o creștere constată, cu mici moficări sesisabile, având un caracter specific, acela fiind de stagnare.

Evoluția profitului în municipiul București, prezintă o dezvoltare semnificativă pe parcursul a celor 16 ani. Din anul 2000 și până în anul 2003, creșterea se desfășoară în parametrii normali, deținând un caracter promițător unei ascensiuni îndreptate spre dezvoltare. Din 2003 și până în anul 2005 acestă creștere se ridică considerabil, iar acest lucru se întâmplă pe parcursul a doi ani de zile. Din anul 2005 situația se schimbă, iar pe parcursul unui an din 2005 și până în anul 2006 se produce o descreștere. Din 2006 și până în 2007, se remediză aceea scădere, printr-o dezvoltare, urmată mai apoi de o coborâre treptată până în anul 2013. Din anul 2013, aceast raport se schimbă total, iar până în anul 2016, se instalează o creștere remarcabilă.

Evoluția numărului de firme în tursimul cultural, din municipiul București, este reprezentă de o creștere evolutivă pe plan econimic, de-a lungul a celor șaisprezece ani. Din anul 2000 și până în anul anul 2009, evoluția este marcată de o dezvoltare treptată, realizată prin mici creșteri de la an la an. Pe parcusul celor nouă ani, numărul firmelor în turismul cultural a fost reprezentat de un progres considerabil. Din anul 2007 și până în anul 2009, acest demers a fost întâmpinat de o dezvoltare mai relevantă, față de perioada anilor antecedenții și anume perioada anilor 2000-2007. Din anul 2009 și până în anul 2010 se instalează o ușoară descreștere, urmată mai apoi de o continuă amplificare în aceată evoluție.

Evoluția cifrei de afaceri în turismul cultural, din municipiul București, este reprezentată de o dezvoltare semnficativă, începând cu anul 2000 și până în anul 2004, creșterea a avut loc treptat, în decursul celor patru ani de zile, progresând de la an la an. Din anul 2004 și până în anul 2005 a înâmpinat o ușoară descreștere, neafectând într-o oarecare care măsura acesată evoluție. Din anul 2005 și până în anul 2009, se instaurează o creștere remarcabilă pentru cei patru ani, iar anul 2009 fiind anul de glorie, atingâng cotele maxime de dezvoltare. După anul 2009, a urmat o scădere trepatată, până în anul 2011. După această micșorare, care s-a întâmplat timp de doi ani, a urmat o mică creștere până în anul 2012. Timp de doi ani, din 2012 și până în 2014 s-a produs o scădere de proporții medii, urmată de o evoluție succesivă.

Evoluția numărului de salariați în turismul cultural, din municipiul București, este reprezentată de o dezvoltare progresivă, pe parcursul acestei perioade, de șaisprezece ani. Din anul 2000 și până în anul 2001, a avut parte de creștere,urmată mai apoi de o stagnare cotinuă, timp de un an de zile, pe parcusul perioadei cuprinsă între anii 2001 și respectiv 2002. Din anul 2002 și până în anul 2008, această evoluție, a numărului de salariați, în turismul cultural, este reprezentată de o dezvoltare succesivă, evolutivă, pe parcursul a fiecărui an. Din anul 2008 și până în anul 2009 a urmat un an, în care această creștere a stagnat. Această stagnare constantă a fost urmată de o descreștere destul de considerabilă, care a durat până în anul 2010. După anul 2010, evoluția a fost marcată de creșteri și descreșteri, destul de mici, care nu au afectat în vreun fel acest progres. După cum se poate observa și din grafic,în anul 2010 până în anul 2011, a urmat o exrindere,urmată de o coborâre. În anul următor, adica în 2012, s-a produs iar o ușoară creștere și mai apoi o constantă pe parcursul perioadei între 2013 și 2014. Din 2014 și până în 2015, a fost un an însemnat de o ascensiune favorabilă,iar anul 2015 a fost urmat de de ușoară ridicare până în anul 2016.

Evoluția profitului în turismul cultural, din municipiul București, este reprezentată de o dezvoltare destul de diferită,în decursul acestor ani. Precum, din anul 2000 și până în anul 2003, s-a produs o creștere treptată, urmată mai apoi de o ascensiune radicală,până în anul 2004. Această ascensiune a fost marcată, din păcate de o descreștere aproximativ la fel de însemnată până în anul 2005.

Evoluția numărului de firme din sectorul terțiar, în municipiul București, este reprezentă de o creștere evolutivă, destul de semnnificativă pe parcursul acestei perioade. Din anul 2000 și până în anul 2008 a avut parte de o dezvoltate treptată, prosperă de la an la an. Din anul 2008 și până în anul 2009 s-a instalat pe tot parcursul anului o stagnare a acestei evoluții, urmată mai apoi de o ușoară descreștere până în anul 2010. Tot din acest an, progresul acestei dezvoltări a luat-o pe un făgaș destul de bun, progresând pe tot parcul următorilor șase ani. Acestă creștere a fost una destul de lentă, ținând cont de perioada în care s-a dezvoltat.

Raportul realizat între evoluția numărului de firme și evoluția numărului de firme, în turismul cultural, în municipiul București. Acest raport este realizat în paralel cu cele două grafice. Din anul 2000 și până în anul 2001, în decusul unui an, evoluția prezintă o ușoară ascensiune, comparativ cu evoluția numărului de firme în turismul cultural, unde din anul 2000 și până în anul 2001, se remarcă doar o ușoară creștere.Din anul 2001 și până în anul 2002, în evoluția numărului de firme se instalează o creștere destul de considerabilă, ținând cont de perioada scurtă de timp în care se dezvoltă, comparativ cu evoluția numărului de firme, în turismul cutural, unde nu prezintă o creștere destul de radicală. Din anul 2002 și până în anul 2008, această evoluție a numărului de firme se remarcă prin o dezvoltate succesivă, una care este aproximativ la fel cu cea din aceeași perioadă, a evouției numărului de firme, în turismul cultural. Din anul 2008 și până în anul 2010 ambele evoluții au fost marcate de descreșteri, dar cea mai semnificativă e cea a evoluției numărului de firme. Din anul 2010 și până în anul 2016, cele două evoluții au fost marcate fie de dezvoltări, cu tente constante, precum în evoluția numărului de firme, fie de o mică scădere, pe o perioadă de trei ani, urmată mai apoi de o creștere destul de favorabilă,până în anul 2016, respectiv în evoluția numărului de firme, în turismul cultural.

Raportul realizat între evoluția cifrei de afaceri din municipiul București, alături de evoluția cifrei de afaceri în turismul cultural, de asemenea tot din municipiul București.Acest raport este realizat în paralele cu cele două grafice. Din anul 2000 și până în anul 2004 evoluția cifrei de afaceri s-a realizat prin o dezvoltare succesivă, progresând de la an la an, comparativ cu evoluția cifrei de afaceri în turismul cultural, care pe perioada celor patru ani de zile, s-a dezvoltat destul de puțin din anul 2000 și până în anul 2003, iar tocmai din 2003 și până în 2004 s-a produs creștere puțin mai importantă.Din anul 2004 și până în anul 2005, ambele evoluții au fost marcate de o ușoară descreștere. Umătoii ani, adică din 2005 și până în 2014, în evoluția cifrei de afaceri s-a produs stagnare a dezvoltării, iar aceată constantă a durat timp de nouă ani, comparativ cu evoluția cifrei de afaceri în turismul cultural, care din anul 2005 și până în anul 2009 a avut parte de o creștere radicală, anul 2009 find anul de glorie pentru aceată evoluție. Următori anii, au fort marcați de o descreștere destul de considerabilă, ce a durat din 2009 și până în 2011, aceasta producându-se în evoluția cifrei de afaceri în turismul cultural, comparativ cu evoluția cifrei de afaceri,unde în dezvoltarea ei s-a produs o stagnare.Din anul 2014 și până în anul 2015, în evoluția cifrei de afaceri s-a produs o creștere fundamentală, comparativ cu cea în turismul cultural, unde dezvoltarea a fost marcată de o ușoară creștere, cu acente îndreptate spre o evoluție constantă, ceea ce a urmat și în anul următor, din 2015 și până in 2016, în evoluția cifrei de afaceri.

Raportul relizat între evoluția numărului de salariați din întreg municipiului,alături de evoluția numărului de salariați doar în turismul culural. Acest raport s-a realizat în paralel cu cele două grafice.Din anul 2000 și până în anul 2001, în ambele evoluții s-au produs o creștere destul de satisfăcătoare. Următorul an, si anume 2001, a fost marcat de ușoară descreștere, acest lucru producându-se tot în ambele evoluții. Totul se schimbă din anul 2002, când în evoluția numărului de salariați se produce o creștere destul de lentă, predominată de o stragnare, de o dezvoltare realtiv constantă pe parcursul a șapte ani, cu mici creșteri si scăderi, dar care nu au afectat în vreun fel ritmul de dezvoltare constantă. Comparativ cu evoluția numărului de salariați în turismul cultural, unde din anul 2002 și până în anul 2008 s-a produs o transformare destul de favorabilă, în ceea ce privește aceată evoluție. Timp de un an, din 2008 și până în 2009, numărul de salariți în turismul cultural a suferit o perioadă de stragnare, urmată mai apoi de o descreștere cosiderabilă, până în anul 2010, comparativ cu evoluția numărului de salariți, unde tot în aceeași perioadă s-a produs doar scădere senificativă, până în anul 2012.În următorii ani, cele două evoluții, au fost marcate de dezvoltări aproximativ egale, cu accente îndreptate spre o dezvoltare constantă.

Raportul realizat între evoluția profitului și evoluția profitului în turismul cultural, din Municipiul București.Acest raport s-a realizat în paralel cu cele două grafice. Din anul 2000 și până în anul 2003 ambele evoluții au avut parte de creșteri treptate,evoluând de la an la an.Din 2003 și până în anul 2005, evoluția profitului în turismul cultural s-a manifestat printr-o dezvoltarea radicală până în anul 2004, urmată mai apoi de o descreștere destul de considerabilă precum această ascensiune, comparativ cu evoluția profitului, unde a avut parte de o creștere satisfăcătoare pe tot parcursul celor doi ani. Din anul 2005 și până în anul 2007, această dezvoltate, a profitului a fost marcată de o descreștere din 2005 și până în anul 2006, urmată apoi de o creștere gereroasă, comparativ cu evoluția profitului în turismul cultural unde din 2005 și până în 2006 a avut parte de o creștere, urmată de o constantă din de un an, din 2006 și până în 2007. Din același an și până în 2012, evoluția profitului s-a produs prin o descreștere semnificativă, comparativ cu evoluția profitului în turismul cultural, a fost marcată, de creșteri si descreșteri, acest lucru observându-se si pe grafic.Din anul 2012 și până în anul 2016, evoluția profitului a avut parte de o ascensiune remarcabilă, atingă cote destul de satisfăcătoare, comparativ cu evoluția profitului în turismul cultural care doar din anul 2014 a avut parte de o creștere destul de convenabilă, urmată mai apoi de o scădere nefavorabilă acestei evoluții.

5.3 Strategii de dezvoltare a turismului cultural în Municipiul București

Prima cercetare despre dinamica dezvoltării Bucureștiului și a sectoarelor lui a fost realizată de către mai multe ONG-uri și a fost finalizată în anul 2015. Pentru înțelegerea cât mai bună și clară a ecositemelor culturale, a fost realizat un studiu, iar ca temă principală au fost practicile culturale, religioase si de timp liber ale bucureștenilor, mai pe scurt o cartografiere a tuturor resurselor culturale, un studiu bazat pe consumul cultural realizat la nivelul municipiului București . După studiile efectuate până în acest punct asupra dezvoltării dinamicii culturale, s-au constatat șase teme, care pun în valoare strategii majore, alături de specificarea zonelor problematice, dar și de oportunitățiile pe care orașul București le poate oferii.

Ca și exemplu de temă sau problemă asctuală ar fi, acel dezechilibru dintre centru și perifeia orașului, patrimoniul Bucureștiului și tot ce ține de zona abandonată, lăsată intr-o oarecare măsură de izbeliște, fără implicare în conservare și păstrare, dezvoltarea orașului București ca spațiu european. Acestea teme, au determinat formarea unor obiective primordiale specifice pentru includerea lor în strategia de dezvoltare pe un termen îndelungat. Abordarea acestei strategii, vizează un document bine stucturat, bine analizat, care definește orașul ca un ecositem. De aici putem continua cu ideea că, acest sistemul cultural se va intersecta cu sistemul economic, de unde rezultă și aceea necesitate permanentă a unui mediu curat, propice dezoltării culturale, plăcut pentru turiști, de asemenea și pentru cei care locuiesc în acest oraș. În primul rând sistemul cultural reprezintă o conexiune vie între oraș și cetățenii lui, este acea ramură care dă vieții prosperitate, integritate și de asemenea face conexiunea între trecut și prezent.

Prima idee concretă în dezvoltarea urbană o reprezintă din start includerea culturii ca și baza a tot ce ține de această dezvoltare armonioasă și echilibrată a unui oraș. Principiile culturale trebuiesc integrate în toate celelate planurile de dezvoltare și anume cel urbanistic, social, economic, alături de cel turistic. Transformarea orașului într-un spațiu public, superior, de calitate, având ca și scop o dezvoltare durabilă, trebuie neapărat pus accentul pe o extindere și o echilibrarea între peisajul cultural al orașului, accentuarea identității cartierelor, precum și implicarea cetățenilor. Acest fapt pune în evidență valorificarea istoriei orașului, transformarea lui într-un mediu superior și de calitate, iar patrimoniul si arhitectura se îmbină perfect cu atracșiile pe care le oferă acest oraș.

O a doua idee de dezvolare este implicarea cetățenilor în viața culturală a orașului, prin participarea la diferite evenimente culturale, concerte, participarea și prezența la orice ce formă de expresie artistică care se desfașoară în acest loc, favorizează și ajută la o creștere semnificativă care duce la un consum cultural deosebit .

Ca și o a treia idee stategică, o reprezintă dezvoltarea Bucureștiului ca o capitală culturală atractivă pentru turiști, de asemenea și pentru cetățenii lui. Această idee are în vigoare, plasarea orașului la rangul de capitală culturală prin prezența artiștilor în București, printr-un schimb de metode culturale, al unui schimb de ideei profesionle cu țările europene, aducerea unor programre artistice în oraș . Prin acestă propunene se urmărește creșterea atractivității turistice, stimulând dezvoltarea turismului cultural, crearea oportunitățiilor pentru artiștii locali sau cei internațioanli și păstrarea resurselor creative în oraș. Domeniul sectorului economic, reprezintă unul solid și sutenabil, un punct de dezvoltare econimcă a orașului, care trebuie să ilustreze spațiul public destul de bine și oferta culturală.

O a patra idee din acest studiu, vizează orașul București pe punctul de conectivitate la inovație, însemnând că dezvoltarea constă și in acest detaliu și anume conectarea la noile tehnologii. Această măsură propusă, implică digitizarea resurselor culturale, se pune accentul pe conceptul de smart city.

Bucureștiul se bucură de cea mai dezvoltată și complexă infrastructură, producție și ofertă culturală. În capitală își desfășoară activitatea profesională o mare parte din instituțiile culturale importante la nivel național. Producția și oferta acestui oraș satisface și acoperă aproxinativ toate domeniile culturale, deținând și o mare varietate a practicilor artistice, cuprinzând de la sectoarele tradiționale ale culturii, la muzee, biblioteci, teatru, dans, de la balet la dans contemporan, operă, operetă, muzică, de la muzică clasică, la jazz, la muzică tradițională, incluznând de asemenea arte vizuale contemporane, precum cinema, carte, producție muzicală, până la domeniul mai larg ar sectoarleor creative care includ arhitectura, urbanismul, design, modă, artizanat, artă populară și gastronomie.

Acest procedeu de planificare strategică, a fost abordat în așa fel încât să fie atins în mod larg diverse forme de expresie, producție , distribuție și participare culturală, împreună ducând spre o dezvoltare economică. Pentru a fi cât mai bine înțeles acest sistem eterogen, s-a pornit la efectuarea unei analize a câtova domenii și anume, artele vizuale, artele spectacolului, muzica, ahitectură, urbansim, design, fashion, hand-made, film, patrimoniu, publicitate, arta comunicării.Toate aceste domenii și sectoare care au fost analizate, pun în lumină resusele culturale, deja existente, oportunitățiile, punctele forte, precum și zonele problematice fiecărui domeniu. Fiecare din acestea a contribuit la conturarea și identificarea unor teme strategice realizate la nivelul acestui oraș, pe baza cărora se va construi viziunea și strategia de dezvoltare culturală.

Capitala posedă una dintre cele mai importante infrastructuri culturale din țară, prin prezența numărului de echipamentele culturale,precum și datorită diversității de care dispiune, de la muzee, biblioteci, la teatre, săli de concerte, galerii, cinematografe, librării, magazine de design. Toate aceste dotări sunt grupate în zone de centru a Bucureștiului. Infrastructura culturală tradițională a orașului, este de-o potrivă una remarcabilă, cu o capacitate impresionantă de peste 22.000 de persoane pe zi în spațiile publice de evenimente, de spectacole si aproximativ de circa 50.000 de mii de vizitatori pe zi în muzee. Aceste valori sunt reprezentate si de infrastructura instituțiilor culturale publice, precum muzee, cinematografe, galerii de artă, biblioteci, teatre, săli de concerte, operă, operetă, instituții de educație artistică, spații de expoziții, adăugându-se și echipamentele unor instituții de învâțământ, cum ar fi Universitatatea de Muzică sau Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică.

Cele mai însemnate instituții culturale publice își desfășoară activitatea în propriile spați, fiind câteva excpeții și anume Centrul Național al Dansului, Teatrul Notarra, care a fost închis la sfâșitul anului 2015, din cauza riscului seismic, Muzeul Național al Literaturii Române, care a fost evacuat în anul 2014 și redeschis din nou în anul 2016.Teatrul Național din București, deține o varietate de echipamente,prezintă șapte spații, Biblioteca Metropolitamnă, de asemenea cu treizeci și două de filiale deschise, Muzeul Municipiului București, cu doisprezece muzee și case memoriale diferite, dintre care doar nouă sunt active, iar a zecea a fost deschisă în anul 2016. Totuși, în acest caz, aceste echipamente nu sunt de ajuns în unele sittuații, cum ar fi lipsa unor spații de expoziții în multe muzee. Pe lângă acestea, există și puține spații de socializare, precum cafenele, magazine în instituțiile publice. Doar o singură instituție și anume, Muzeul Țăranului Român se remarcă prin varietatea funcțiilor oferite pe care le oferă, ca și exmeplu, atelierele, spectacolele de la teatru, magazinul, Clubul Țăranului, Noul Cinematograf al Regizorului Român, târgurile de weekend. O altă problemă cu care se confruntă aceste instituții este aceea a lipsei locurilor de parcare, ceea ce duce a scădere numărului de vizite.

În ultimii ani, s-a pus acentul pe o noi tehnici si strategii având ca scop renovarea și implementarea de noi echipamente, începând cu renovarea Teatrului Națioanl sau Teatrului Mic, a Teatrului Ion Creangă, a Teatrului Evreiesc de Stat, Teatrului de Operetă și restaurarea unor clădiri cu o deoseibită valoare de patromoniu. Sunt puse pe lista planului de modernizare și Muzeul Națioanl de Istorie, Muzeul Țăranului Român. Majoritatea echipamentelor din domeniul patrimonial, precum muzeelee, blibliotecile , cele ca aparțin operei sau operetei, sunt deținute de către instituțiile publice ale domeniului teatral. Teatrele publice, asigură o mare parte din cele mai importante și variate spații de prezentare, având o capacitate de peste 6.500 de locuri.

În legătură cu echipamentele private, destinate teatrului, se pot împărții în două mari categorii și anume spațiile de producție și prezentare, care reprezintă acele spații dedicate specotacolelor, precum, Centrul de Teatru Educațional Replika, Teatrul de pe Lipscani. Și în spații gazdă, care de cele mai multe ori nu produc, doar prezintă producțiile externe sub diferite forme.

Orașul dispune de puține spații gazdă, pentru diferite evenimente și spectacole culturale, deținând doar câteva instituții consacrate, precum Sala Palatului, Sala Polivalentă, Pavilionul de Expoziții din cadrul complexului Romexpo, Arenele Romane, Stadionul Națioanl Lia Manoliu, precum si câteva spații multifuncționale de dimensiuni medii, cum ar fi Hanul Gabroveni, The Ark. Aceste spații, ale instituțiilor publice de spectacole, sunt folosite ocazional pentru găzduirea diverselor evenimente, din cadrul unor festivaluri. Se simte o nevoie deosebită pentru o diversitate de spații gazdă, de diferite dimensiuni, care să servească pentru organizarea diverselor evenimete, spectacole, concerte, expoziții, sau târguri, mai ales pentru a veni în ajutorul acelor companii care nu dispun de spațiilor lor proprii. S-a pun în plan ideea de a se construi două noi spații gazdă și anume o sală multifuncțioanlă de circa 12.000 de locuri, în cadrul complexului sportiv Lia Manoliu, iar cel de-al doilea spațiu constă tot într-o sală de concerte cu 2.000- 2.400 de locuri, fiind necesare mai multe game, diferite de echipamente. Expentând cele două echipamente discutate anterior, să nu uităm de existența a celor două echipamente situate în aer liber, de dimensiuni destul de mari, alcătuite din peste 2.500 de locuri și anume Teatrul de vară din Parcul Herăstru, care se află în administrarea Teatrului de Revistă Constantin Tănase și Amfiteatrul Mihai Eminescu situat în Parcul Național, aflat în administrarea Centrului Cultural Mihai Eminesuc, al sectorului 2. Aceste două importante spații sunt folosite destul de rar, în ciuda potențialului radical, pe care îl conține fiecare în parte.La acestea se adaugă mici infrastucturi din câteva parcuri ale orașului precum Parcul Tei și Parcul Titan, dar ele sunt destul de reduce și cam neatractive.

Primăria Municipiului București, dorește să pună în aplicare un proiect de amenajare, care constă într-un circuit turistic, pe Lacurile Floreasca, iar unul pe Lacul Tei. S-a pus în temă proiectarea unei săli poli-funcționale, cu o suprafață de 260 mp și o capacitate de 360 de persoane, asta fiind pentru Lacul Floreasca. Pentru Lacul Tei și Lacul Floreasca, au mai avut în plan înființarea a cinci platforme pentru activități culturale și de agrement. Teatrul Bazilescu a fost și el integrat în alt proiect de reabilitare.În altă ordine de idei, o mică grupare de instituții au organizat mici infrastructuri în aer liber, ca să își desfășoare programe atractive pentru public, pe periaoda verii, cum ar fi cinematografele în aer liber.

Având în vedere și galeriile de artă sau tot ce ține legat de domeniul artelor vizuale, multe dintre ele sunt în propietatea sau administrarea privată, de la șase galerii ale Uniunii Artiștilor Plastici, care administra în 1989, circa patruzeci de galerii, în prezent la numeroase galerii, de dimensiuni mici. În cazul spațiilor de dimensiuni mici, nu există o reprezentare a tuturor spațiilor active, așa că, evenimentul intitulat “Nopatea Albă a Muzeelor “ reușește să promoveze aceste locuri și să atragă un public destul de mare. Ediția din anul 2015, care a reprezentat a nouă ediție, a adunat patruzeci de galerii și treizeci și unu de spații alternative ceea ce a dus la o evoluție, si anume de la cele doispresprezece ale primei ediții din anul 2007, la douăzeci și opt în anul 2009, la patruzeci în anul 2010, la cincizeci și patru în anul 2013 și la peste șaptezeci în anul 2014. În ciuda acestei creșteri, zona galeriilor se află încă într-un stadiu de subdezvoltare, în raport cu resursele creative existente. Din cauza problemelor financiare, aceste spații publice sunt destul de mici, iar existența unor spații de dimensiuni mai mari este nefavorabilă. Acest fapt duce la o realizare anevoioasă, în conceperea unor proiecte de expoziție. Anul 2015 a produs închidera Anexei Muzeului Național de Artă Contemporană al României, el fiind unul dintre cele mai importante spații de proiecte din București. Închiderea Anexei s-a produs din cauza rismului seismic de care dispunea.

În altă ordine de idei și în ceea ce privește cinematografele din București, dezvoltarea lor a fost una impresionantă. În anul 1983, în acest oraș existau doar nouăzeci și trei de cinematografe. În prezent, din cele nouăzeci și trei sunt funcțioanle doar opt dintre el, mai multe de jumătate se află în administrarea unor instituții publice. La această descreștere a funcțioanlității cinematografelor, este responsabilă proasta administrare, ajutorul publiic destul de redus pentru acest domeniu și investițiile pentru digitalizare alături de cerințele pe care le impun noile tehnologii. În anul 2015 au nevoite să se închisă trei săli din cauza riscului seismic, iar o altă sală și anume Scala a fost scoasă recent din ciscuit. În centrul orașului se află cele opt cinematografe rămase, iar cele de cartier, care atunci reprezentau principala atracție, se aflau în afara centrului, iar acum sunt abandonate sau și-au schimbat destinația. În această privință, primăriile de sector au pornit un plan de recuperare, restaurare și modernizare a fostelor cinematografe de cartier cu scopul de a le include în circuitul cultural, ca cinematografe sau spații multifuncționale.

Odată cu explozia mall-urilor în București, pe parcursul anilor s-a dezvoltat o rețea vastă de săli de cinema multiplex. În prezent, peste o sută de săli în cele zece mall-uri, marea majoritate situându-se în centrul orașului. Toate acestea au ajutat la suportul pentru tranformarea cinematografului, în cea mai remarcabilă practică culturală a cetățenilor din acest oraș, dar a și condus către un consum către filmele comerciale, ceea ce a dus la o gamă deosebit de limitată privind producțiile românești sau europene.

În legătură cu librăriile, numărul lor real este greu de estimat, din cauza dinamicii alarmante cu care multe dintre ele se tot închid. Compania de Librării București SA 9 (CLB), continuatoare fostului lanț de librării de stat, deține cel mai mare număr de unități din Capitală și anume, de patruzeci și cinci, de regulă cu mici dimensiuni, confruntându-se în ultimii anii cu o descreștere semnificativă. Această companie este singurul lanț care acoperă și cartierele bucureștene, exceptând mall-urile. În altă ordine de idei, toate celelalte librării deschise recent, în afara centrului orașului, sunt întâlnite în mall-uri. Un bun exemplu ar fi Librăriile Cărturești, care reprezintă una dintre intițiativele antreprenoriale, îm domeniul cultural, încercând să dovedească ce dezvoltarea unor spații atractive conduc la atragerea în număr cât mai mare a unui public numeros.

Marea majoritate a echipamentelor culturale sunt grupate în zona centrală a Bucureștiului, acolo unde densitatea populației este mult mai mare, iar locurile de muncă alături de cererile de servicii sunt la cote foarrte ridicate. Se evaluează că muzeele, blibliotecile și teatrele publice, se află în propoție de șaizeci și opt la sută în centrul orașului, douăzeci și patru în inelul central și doar opt la sută în afara acestuia. De asemenea infrastructura culturală este dezvoltată cu precădere în centrul și nordul orașului, spre deosebire de zona sudică unde există destul de puține echipamente. Acestea sunt dezvoltate pe axa nord-sud, ceea ce duce la o prezență destul de redusă în zonele estice și vestice.

Făcând o analiză a infrastructurii culturale din cartiere, dintre aceste institurii culturale bucureștene, singura rețea de echipamente întinsă pe aproximativ tot teritoriul orașului este Biblioteca Metropolitană București, care deține treizeci și două de filiale, alte două în curs de redeschidere,asigurând accesul gratuit pentru toți cetățenii orașului la diferite servicii de lectură și împrumut, precum și alte servicii, cum ar fi accesul la internet, evenimente culturale, cursuri de formare pentru adulți. Pe lângă toate aceste extraordinare beneficii pe care ni le poate oferii, un mic impediment ar fi că spațiile sunt foarte mici, având în medie o suprafață de puțin peste 200 m2 cu multe filiale în jur de 50 m2 . Un număr destul de mare de sedii au nevoie de renovări, îmbunătățiri, igienizări, modernizări,care, din păcate nu au putut fi realizate în aceste instituții.

Dintre instituțiile culturale publice de spectacole, precum Teatrul Masca și Opera Comică pentru Copii,acestea sunt singurele situate în afara inelului central. La acestea se adaugă mici muzee din cadrul Muzeului Municipiului București și al Muzeului Literaturii, cum ar fi Casa Memorială Arghezi, sau alte muzee din afara zonei centrale, ca de exemplu Teatrul de vară din Parcul Herăstrău al Teatrului Constantin Tănase. Numărul acesta mic de infrastructuri situate în afara centrului a fost într-o oarecare măsură echilibrat de către instituțiile publice bureștene, prin oranizarea unor evenimente în afara spațiilor proprii, atât în aer liber, cum ar fi în parcuri precum Herăstrau, Cișmigiu, sau IOR- Alexandru Ioan Cuza, cât și în spații cu altă locație, ca de exmeplu școli, mall-uri, centre sociale,case de copii,spitale. Pe lângă toate acestea, se poate remarca într-un mod deosebit de important, activitatea de teatru de stradă a Teatrului Masca în diverse locații publice,cum ar fi în mai toate parcurile din oraș sau la meteou. A Teatrului Țăndărică, care în ultimii ani a avut ca scop atragerea unui public nou și asta datorită inițiativei de a-și prezenta producțiile în spații precum Grand Cinema & More din Mall Băneasa, cât și investirea în echipamente specifice pentru a-și desfășura spectacole înparcuri pe durata întregii verii. Evenimentul de la Mall Băneasa, în anul 2014 a stras un număr impresioant de spectatori, peste 16.000 mii, adică acest lucur ar însemna 12% din publicul total al teatrului. A avut treizeci și nouă de reprezentații, aproximativ toate cu sală plină.

Primăriile de sector, au pornit treptat să ofere alternativă în cartiere prin centrele culturale de sector. În prezent, doar sectoarele 2,3 și 4 dispun de echipamente proprii, unul dintre acestea este situat aproximativ în centru, fiind vorba despre Centrul Cultural Casa Artelor al sectorului 3, din fosta casă Ioanid. Aceste echipamente sunt diveerse, de la săli de spectacole din sectoroarele 2, 3 și respectiv 4, la săși de expoziție din sectorul 4, la amfiteatre în aer liber de 3.000 de locuri din secotul 2. Primăria Sectorului 2 sprijină activități culturale în cadrul centrelor socio-culturale. Primăria Sectorului 3 a fost în plan de reabilitare a unui cinematograf de cartier și anume Gloria, redeschis în anul 2016. Centrul cultural pentru Tineret, care aparține de sectorul 1, are în plan deschiderea unui spațiu propiu în zona centrală, iar Centrul Cultural European al Sectorului 6 are deasemenea în plan transformarea fostului cinema Favorit, într-un spațiu cultural. Cel mai remarcat aspect este faptul ca majoritatea cinematografelor de cartier nu mai funcționează nici unul dintre ele, acestea reprezentând unele dintre puținele spații culturale. Cele care încă au mai rămas, au mare nevoie de reabilitări considerabile, de modernizări.

Parcurile și mall-urile au devenit primoridialele alegeri ale cetățenilor, reprezentând principalele atractii de recreere. Un studiu recent arată ce în anul 2015, optzeci și unu % dintre bucureșteni se duc în parcuri, în zone verzi cel puțin o dată pe an, în timp ce doar șaizeci și patru dintre bucureșteni au fost cel puțin o dată la cumpărături în mall-uri. Astfel, parcurile dețin o frecventare ridicată aproximativ în toate cartierele, iar mersul la mall este o actvitate frecventă mai ales în jumătatea sudică a orașului, în afara centrului, unde echipamentele culturale sunt mai puține, iar mall-urile mai dese.În ultimii 10-15 ani, principalul spațiu de socializare a devenit mall-ul, din cauza lipsei spațiilor publice și a echipamentelor publice, precum cele culturale, sportive.

Pe lângă această nevoie de noi spații publice de calitate la nivelul întregului oraș, mall-urile găzduiesc astăzi una dintre cele mai importante infrastructuri culturale din oraș, de la cea mai remarcabilă rețea de săli de cinema, la o parte însemnată a librăriilor bucureștene. În prezent mall-urile au devenit spațiul de prezentare a unor spectacole, concerte sau expoziții, cum ar fi expoziția Muzeului Municipiului București despre cartierul Berceni în Sun Plaza.O altă activitate de remarcat este cea din Mall-ul Băneasa, reprezintă o activitate destul de activă, prin care se promovează diferite spectacole de teatru, evenimente culturale, ceea ce facilitează această zonă conferindu-i un aspect cultural deosebit de important pentru oraș.

În ultimii ani inițiativa antreprenorială culturală s-a dezvoltat consdiderabil în capitală, reprezentând un răpuns concret în ceea ce privește oferta culturală și echipamente, precum și o sursă de venituri pentru întreprinzători. Cel mai general model de antreprenorial a fost cel de club și cafenea, care pune la dispoziție spațul pentru concerte și spectacole de teatru sau de stand-up, cum ar fi Godot Cafe Teatru, Berăria H, Control Club, Piscina Floreasca.

Un alt exmeplu este cel al spațiului de expunere cu vânzare. În ziua de azi, pe lângă exitența a zecilor de librării sau galerii de artă în București, există și alte spații dedicate design-ului de produse vestimentare, care activază și ca ca platforme de promovare destinate creativitățiilor și talentului de care dau dovadă românii. Dacă aceste mici spații nu au parte de un program de suținere în acest domeniu, multe dintre ele vor dispărea, deoarece nu pot face față competiției pe care o au cu lanțutile marilor magazine. În această privință este vorba și se mici meștesugari, precum cizmarii, tapițerii, cei care se ocupă cu repararea mobilei vechi. O parte din aceste afaceri au tendința să se aglomereze în acealași spațiu geografic și să genereze, astfel un cartier creativ, care participă la vizibilitatea și sustenabilitatea sa. Este vorba de zona de pe Calea Griviței, lângă UNARTE, unde se regăsesc magazine de obiecte de artă, accesorii pentru artiști sau alte produse pentru diverse hobby-uri. O altă zonă este cea de pe Calea Victoriei, unde se află magazinul Muzica, care de asemenea a adunat în jurul său mai multe mici magazine de instrumente muzicale.

Fiind în temă cu fenomenul internațional, legat de dezvoltarea unor spații destinate producătorilor și anume spații de ateliere, de creație, în București s-au deschis deja NOD Makerspace în aprilie 2015 și FabLab în iulie 2012. Acestea oferă acces la sevicii profesionale de prelucrare laser, sau printare 3D.În afara acestor servicii, aceste spații reprezintă locuri de întâlnire a comunitățiilor inovatorilor locali, care fac parte dintr-o rețea globală de astfel de spații care au luat-o pe un făgaș prosper în toată lumea.Cazul NOD Makerspace este unul destul de interesant, deoacere a fost dezvoltat într-un complex industrial și a reușit să de-a viață multor dintre spațiile lăsate în paragină sau închiriate. Un alt exemplu de spațiu în reprezintă hub-urile, acestea fiind dedicate comunitățiilor antreprenoriale, inclusiv celor creative din București. Se găsesc doar patru hub-uri care parte din rețelele internțioanle,precum Impact Hub, Tech Hub, Connect Hub,360 Hub.Trebuie menționat faptul că aceste inițiative private își găsesc uneori un sprijin financiar în companiile multinaționale, care își propun să își asume și să suțină că aceste proiecte fac parte dintr-un program mai amplu, precum programul UniCredit de susținre și promovare a artei contemporane.

Ceea ce caracterizează în principal infrastructura culturală din București este slaba accesibilitate oferită de transportul în comun, alături de lipsa unei corelări între infrastructura de trasnsport și cea culturală.

Atelierele și spațiile de producție, însemnând atelierele de artiști, spații de repetiții, studiouri de înregistrări, ateliere de creație în design, toate acestea reprezentând o zonă cu destul de multe lipsuri la nivelul acestui oraș. Cea mai diverisifcată și complexă rețea de ateliere aparține Uniunii Artiștilor Plastici, care administreză 260 de unități, o mare parte din ele aflându-se în propietate privată. Sunt necesare niște investiții noi, publice și private, care conduc spre o dezvoltare de spații creative, în întreg orașul. Lipsa acestor spații detinate întâlnirilor culturale, artistice,de creație, au dus la înființarea unui nou tip de spațiu și anume un spațiu domestic-cultural. A apărut în ultimii ani, în București și reprezintă un hibrid între spațiile și atelierele de lucur și de asemenea spațiile destinate expozițiilor. Pe baza unor resurse destul de limitate, menbrii activi ai diferitor domenii culturale, de la arhitectură și design, de la muzică la arte plastice, de la treatru și film, de la jurnalism și dezbateri, au reușit să deschidă spații destinate colaborării, în diverse case închriate , sau apartamente de bloc, impobile de patrimoniu, situate în centrul orașului. „Noaptea Caselor” reprezintă un eveniment care conectează punctele acestei rețele de spații domestic-creative. Acest eveniment este organizat după modelul circuitelor nocturne ale diverselor instituții culturale, precum galerii, muzee.

Casa Jurnalismului, a fost organizată fără nici un fel de buget la început, iar aceasta reprezintă o locuință redacție, ce reunește mai mulți jurnaliști independenți. Nopatea Caselor, a reușit să adune paisprezece de hub-uri colaborative în anul 2014 și nouăsprezece în anul 2015.Acestea defășoară atât activitâți de creație constante, cât și evenimente ocazionale cu public, fiar uneori fiind folosite și pentru stângeri de fonduri, cum ar fi Colivia, Cetatea Artelor, Home Mătăsari. Patrimoniul cultural al orașului, care reprezintă o infrastructută urbană, culturală, fundamentală, nu este însă valorizată și recunoscută la nivelul și potențialul de care dispune .

În altă ordine de idei, există un spațiu al Bucureștiului care este nefolosit, un fond consturit nefolosit, destul de mare, destul de amplu, reprezentând zonele scoase din circuitul economic, precum marile zone foste industriale care trebuiesc integrate în circuitul urban, dar și fabrici, uzine relativ izolate, numeroase clădiri situate în centrul orașului care au fost închise din cauza riscului seismic. Toate acestea duc la o descreștere semnificativă a calității spațiului public,în același timp reprezentând și oportunități de activare, fie ea temporară sau permanentă în zona culturală. De acest lucru, s-a ocupat Asociația CALUP, care în urmă cu câțiva ani a lansat un program de cartografiere a acestor spații nefolosite și de activare temporară, prin diferite proiecte, de asemenea creative și inovative, care să instige. Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, fiind Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consultanță București, a realizat numeroase strategii culturale, alături de cartografiere extinsă a spațiilor abandoante și a celor cu potențial de activare culturală, pe baza datelor elaborate de CALUP.Așa au fost redescoperite, peste 400 de spații abandonate, iar dintre toate acestea cincizeci și șase care prezentau un potențial uriaș pentru zona culturală. Această descoperire reprezintă un punct de plecare destul de important în constatarea și dezvoltarea unor noi echipamente, alături de spații culturale din oraș. Un alt proiect importat, care trebuie pus în lumină este proiectul UAP, care pretinde transformarea spațiului Conbinatului Fondului Plastic din nordul orașului, într-un centru multifuncțional de producție, de difuzare culturală contemporană.

Înstituțiile publice reprezintă unii dintre facotorii cei mai fundamentali, fiind recuncute ca actorii culturali ai orașului, fiind caracterizați prin tradiție de decenii.Acestea sunt active în marea majoritate în zonele culturale tradițioanle și clasice, astfel instituțiile publice sunt întâlnite în zona patrimonială, fiind reprezentată de muzee, biblioteci, arhive, alături de operă, operetă, muzică clasică.Aceste instituții culturale funcționeză în subordinea unei game variate de autorități și anume Consiliul General al Municipiului București și Ministerul Culturii.

În legătură cu activitatea culturală din sectoare,care este puțin mai cunocută la nivelul municipiului, dar în creștere,trebuie mențioant faptul că există servicii ale primăriei sau ale centrelor culturale în cinci sectoare din cele șase, fiecare sector funcționând într-un mod dfierit. Unele dintre ele sunt organizate ca servicii publice și anume în sectorul 4 sau instituții publice de asemenea în sectoarele 2, 3 și respectiv 6, toate dintre acestea aflate în subordinea Consiliului Local. Sectorul 2 desfășoară o serie de activități cuturale prin centrele socio culturale de sector.Acestea dețin o infrastructură destul de diversificată și o activitate variată, cum ar fi, ca de exemplu de la cursuri artistice pentru adulți și copii, producții artistice, cum ar fi teatru, concerte, conferințe sau găzduirea producțiilor din alte spații până la acțiuni culturale în spații publice, cum ar fi în parcuri sau mall-uri.

Aceste instituții publice, beneficiază într-o oarecare măsură de echipamente culturale proprii alături de subvenții anuale care acoperă între 80-90% din cheltuielile lor de funcțioane și programare culturală, fâcând excpeție câteva instituții în care procentul fondurilor atrase este mai crescut, cum ar fi Școala de Artă din București. Avantajul extrem de important al subvenției și infrastructurii de car beneficiază și care de asemenea le oferă o stabilitate. În acest caz, majoritatea instituțiilor culturale adresate publicului larg opereză indiferent de subordonarea lor fie pe baza unei legislații specifice domeniilor primordiale, grupate în patru categorii și anume biblioteci,muzee, instituții, companii de spectacole sau concerte.

Dincolo de birocrația destul de complexă, de dificultatea angajării unor categorii de cheltuieli, care reprezintă una dintre principalele probleme o reprezintă anagajarea și salarizarea peronalului din instituțiile publice, de la neadaptarea la nevoile de competențe ale instituției, până la nivelul redus al salariilor, care condus la o problemă destul de complicată în motivarea angajațiilor și atragerea unui personal care să dețină competențele necesare. Se vor impune, anumite reglementări, prin modifări legislative, precum, îmbunătățirea nivelului de salarizare în toate categoriile de instituții publice de cultură, introducerea unui sistem motivațional, care să nu se bazeze pe vechimea în muncă ci pe realizările, aptitudinile și performanțelor profesionale, alături de cele artistice, posibilitatea angajării nu numai pe perioadă nedeterninată ci și pe perioadă determinată, acest lucru conducând spre punerea în plan a unor proiecte sau programe specifice, deținute de către o grupare de specialiști competenți, având expertiza necesară inclusiv din stăinătate, corelarea anexelor ce cuprind funcții, profesii, meserii specifice cu necesotățiile reale ale fiecărei categorii de instituții publice de cultură.

Organizațiile non-profit, alături de ONG-urile sectorului independent, adică asociațiile și fundațiile organizate ca persoane juridice de drept privat, fără scop lucrativ, reprezintă unii dintre cei mai dinamici actori ai sectorului cultural bucureștean, acoperând domenii foarte diverse și diversificate. Acestea aduc o ofertă complementară instituțiilor publice, în teatru, dans contemporan unde zona independentă a împins crearea unei instituții publice specifice pentru promovarea patrimoniului în dezvoltarea urbană.În același timp stimulează sectoare în care instituțiile publice sunt marginale, preucm cele din domeniul muzicii, literaturii sau a artelor vizuale contemporane și acoperă zone din diverse domenii culturale care sunt puțin sau chiar deloc acoperite de ceilalți actori. Acest fapt a generat în ultimii ani o creștere în această zonă a culturii, în educație, în zona socio-culturală, prin diferite proiecte culturale.

Cu toate acestea organizațiil non-profit râmăn caracterizate de efemeritate și nesiguranță, din cauza lipsei unui sprijin public consistent.Astfel organizațiile non-profit pot beneficia de sprijin financiar de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, mecanismul primoridal de atribuire a acestui sprijin fiind aceala al finanțării nerambursabile pentru proiectele culturale. La nivelul Bucureștiului există doar trei mecanisme de finanțare și anume, unul minicipal ARCUB și două națioanle AFCN și cel specific pentru proiectele de promovare cinematografică, CNC.

A treia categorie de actori culturali, aparține sectorului antreprenorial, de la domeniile traționale ale industriilor culturale, precum cinema, carte, muzică, audiovizual, multimedia, la domeniul mai larg al sectoarelor creative care include producția digitală interectică, cum ar fi jocuri video, aplicații, arhitectură, urbanism,design,artizanat, artă populară, gastronomie. Evaluarea întregii economii creative, arată că orașul București este lider național în ceea ce privește antreprenoriatul cultural, realizîndu-se un raport între numărul de angajați, numărul de firme, cifrei de afaceri,iar Bucureștiul atinge valori între 30% și 60%. Următorul oraș este Clujul, care de asemenea atinge valori cuprinse între 10-20% din activitatea înregistată la nivel național. În anul 2014, în capitală au fost înregistrate 16.398 de firme, ceea ce înseamnă un aproximativ de 12,5% din totalul agenților economici.

În anul 2015, s-a realizat un studiu la nivelul Bucureștiului, intitulat Studiul de consum cultural, de asemenea fiind și primul de acest fel. Acesta a fost realizat de Institutul Națioanl pentru Cercetare și Formare în Cultură.Conform acestor date, Capitala este un oraș bine conectat la mijloacele media, precum internetul, care este utilizat în proporție de 62,5% din populație comparativ cu 58% la nivel național.Pe lângă acestea, locuințele bucureștenilor sunt foarte bine echipate din punct de vedere tehnologic, majoritarea dețin cel puțin un televizor, un computer, un laptop, un smartphone sau un telefon normal, iar un procent destul de redus din populație, aproximativ 14% dețin un e-book reader, adică, reprezntând un dispozitiv de cărți electronice. Cea mai populară formă de consum cultural domestic și concepută cu cea mai mare frecvență este privitul la televizor, conform studiilor, 65% au declarat că se uită la televizor o dată sau de mai multe ori pe zi. Următoarele activițăți culturale domestice, urmate după privitul la televizor sunt ascultarea de programe radio, ascultarea de muzică sau urmărirea de filme. În legătură cu, consumul cultural public, în topul preferințelor cetățeniilor orașului București, primele locuri sunt ocupate de mersul la cinematograf, în proporție de 46%, participarea la evenimente sau sărbători locale, aproximativ 45%, mersul la teatru, este reprezentat de un procent de 45%, vizitarea târgurilor de produse tradiționale sau târguri meșteșugărești, deține un procent de 39%.

Un alt clasament este ocupat și de cei care participă diferite festivaluri, spectacole de divetisment, cum ar fi cele de muzică, film, de vizitarea muzeelor, vizitarea expozițiilor din galerii, mersul la bibliotecă, la operă sau operetă. Aceste date și rapoarte au fost realizate de către instuțiile publice de cultură. În cazul teatrelor, gradul de ocupare este unul destul de remarcabil, spre exemplu în anul 2014, cinci teatre se aflau în top, cu maximum,precum Metropolis, sau peste 90% , cum ar fi Teatrul de animație Țăndărică, Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie.La nivel european, România prezintă o rată de 74% a non-participărăă populației la activități artistice. Topul celor mai practicate hobby-uri pune în lumină preferințele bucureștenilor pentru fotografie, dans,meșteșuguri tradițioanle.

Pe de altă parte, cetățenii acestui oraș, proclamă anumite sugestii legate de îmbunătățirea acestor activități culturale, cum ar fi că ei și-ar dori ca aceste evenimente să fie mai aproape de casă, fiind reprezentat de un procent de 9%, alții fie își doresc mai multe spații culturale, un procent de 3,5% aprobă acest lucru, fie își doresc să existe mai multe spații de socializare în interiorul spațiilor culturale deja existente, fiind reprezentat de un procent de 2%.

În primul rând, cultura Bucureștiului este susținută public, din bugetele locale, prin autoritățiile administrației publice locale și din bugetul național, în special prin Ministerul Culturii. Multitudinea acestor administrații publice, oferă o vamă foarte variată și un sprijin destul de important. Nivelul învestițiilor culturale, diferă de la un an la altul, datorită proiectelor în derulare precum și de fondurile externe atrase.Cele mai semnificative cheltuieli de investiții din perioada 2007-2014 s-au realizat în domeniul recreerii, în special Stadionul Național Lia Manoliu, iar în domeniul cultural, axându-se pe consolidarea, restaurarea și modernizarea spațiilor unor instituții culturale.

În legătură cu încadrarea orașului București în oferta turistică a României, orașul se află într-o poziție destul de nefavorabilă, din moment ce clădirile și ansamblurile care prezintă cea mai mare valoare identitară de la nivelul țării, se află în altă parte, precum monumentele UNESCO din Transilvania, Oltenia sau Bucovina. Principale puncte de atracție, rămân elementele de nișă, precum spațiile care nu sunt destul de promovate oficial sunt căutate și vizitate în mod repetitiv. Operele cele mai specifice arhitecturii contemporane, devin puncte de atracție.

Studiile realizate pe baza configurației și dinamicii culturale locale au dus la identificarea a șase teme strategice mojore, fundamentale pe care Bucureștiul le are de realizat în umătorii zece ani. Aceste teme strategice se referă la identificarea unor anumite probleme, care pun în lumină preocupările sectorului cultural, precum și ale cetățenilor. Cele șase teme sunt: Relația dezechilibrată dintre centru și periferie, Recuperarea spațiului urban de către locuitorii orașului ca spațiu al domeniului public, Patrimoniul Bucureștiului, zona identitară abandonată, București, oraș european, Potențialul neexploatat al industriilor creative, Necesitatea ameliorării radicale în administrarea și legislația culturală .

În mod obișnuit, relația dintre centru și periferie este văzută preponderent din punct de vedere al teritoriului precum și de raportul dintre comunitățiile de periferie și cele din centru. Prima temă stategică, are în vedere, câteve aspecte, cum ar fi relația dintre infrastrucutra culturală prezentă în centrul orașului, alături de infrastructura disponibilă în zonele învecinate, relația dintre oferta culturală disponibilă în centrul orașului alături de cea din periferie și zonele limitrofe, relația dintre sistemul public și sitemul privat în sectorul cultural și relația dintre artelle emergente și artele tradiționale.

Elemente care sprijină această temă, sunt: Concentrarea infrastructurii culturale, în centrul orașului există una dintre cele mai mari probleme observate la nivelul orașului, Concentrarea resurselor financiare pentru cultură în centrul Bucureștiului, reprezintă una dintre principalele cauze ale acestei probleme, din cauza bugetelor foarte reduse ale primăriilor sectoarelor, a favorizat și o investiție redusă în infrastructura culturală. Relaționarea centru-cartiere, depinde într-o mare măsură de infrastucutra de transport în comun, centrul orașului se diferențiază de cartiere prin accesibilitatea pe care o oferă mijloacele de transport în comun, în timp ce cartierele se diferanțiază prin accesul redus, deoarece marea majoritate a traseelor mijloacelor de transport în comun trec prin centrul orașului. Potențialul spațiilor alternative, alături de dezvoltarea evenimentelor culturale în spații non-tradiționale, precum foste fabrici, spații temporare, piețe agro-alimentar e, duc la o un potențial interes, un potențial de dezvoltare a unei interacțiuni care lipsește din viața culturală din centru. Accesul limitat al ONG-urilor culturale la fonduri publice.În ceea ce privește cultura, cartierele sunt percepute ca neatractive, iar zonele verzi, parcurile reprezintă în prezent cea mai atractivă zonă. Nevoia de evenimente de mici dimensiuni în cartiere, iar locuitorii acestui oraș își doresc diferite programe și evenimente, cum ar fi proiecte artistice, muzicale, acestea fiind plasate în diferite părți ale parcurilor. Dificultățile pe care le întâmpină persoanele cu dezabilități, din cauza lipsei de transport specific.

În altă ordine de idei, în ultimii ani se poate observa o înbunătățire a acestor probleme, ale acestor dezechilibre, cum fi pentru categorie de vârstă 0-3 ani exită difertie festivaluri, spectacole.Pentru cei din categoria a treia, există de asemenea laTeatrul Constantin Tănase, Ziua Pensionarilor, iar vârstnicii beneficiază de acces gratuit la anumite spectacole. Toate aceste duc la o dezvoltare sustenabilă a orașului, București.

Cea de a doua temă și anume Recuperarea spațiului urban de către locuitorii orașului, ca spațiu al domeniului public pune în lumină anumite aspecte, cum ar fi aglomerația. Orașul a devenid din ce în ce mai aglomerat, iar lipsa spațiilor dedicate socializării, a interacțiunii între cetățenii orașului se simte destul de impregnant în viața de zi cu zi. Este necesară restaurarea unui echilibru, unde orașul să devină un sistem urban cu multe spații destinate interacțiunii între cetățenii orașului. Pentru acest lucru, locuitorii trebuie să recupereze spațiul urban ca spațiu ce ține de domeniul public al comunității.