Rolul Turciei In Dezvoltarea Turismului Cultural (pamukkale, Efes, Istanbul)
Rolul Turciei ÎN DEZVOLTAREA turismului CULTURAL (Pamukkale, efes, istanbul)
Cuprins
Introducere
Numărându-se printre fenomenele majore a evoluției societății umane contemporane, turismul cunoaște ample transformări atât calitative cât și cantitative, stimulate atât de nevoile și dorințele călătorilor cât și de impactul dezvoltării economico-sociale. Pe fondul acestor transformări se manifestă tot mai mult turismul cultural ca o soluție de diversificare a vacanțelor turistice, ca mijloc de valorificare a potențialului cultural, de conservare a obiectivelor culturale valoroase și nu în ultimul rând ca posibilitatea păstrării indentității culturale în procesul globalizării. Turismul ca fenomen social, are o contribuție valoroasă în plan spiritual asigurând formarea și diversificarea personalității umane.
Turcia se întinde pe două continente Europa și are la bază o istorie veche și bogată, iar în același timp este membră a lumii moderne. Turcia este caracterizată de un amalgam cultural, o sinteză între est și vest, în timp ce din punct de vedere geografic reprezintă podul între Europa și .
Cu un patrimoniu cultural de aproximativ 10.000 de ani în armonie cu frunusețile naturale, Turcia, cunoscută și sub denumirea de Asia Mică, oferă vizitatorilor săi o oportunitate unică de a descoperi trecutul și de a se bucura de viața și cultura modernă, îin acest loc minunat.
O destinatie foarte populară în Turcia este Istanbul, capitala culturala a țării, faimoasa nu numai din cauza bogației culturale și a numeroaselor obiective turistice antice, medievale și noi, dar și pentru multitudinea restaurantelor, pub-urilor și locurilor de distracție care oferă o viața de noapte agitată.
Alte obiective turistice vizitate si cunoscute din Turcia sunt: Orașele vechi , Troia, Efes – care ofera turistilor ruinele oraselor antice grecești; Pamukkale – cunoscut pentru cele mai mari bazine de calcar cu apa termală din lume precum si Kappadokia – faimos pentru aranjamentele de case subterane din pesteră.
Cultura seculară, istoria și tradițiile aceste țări, cât și dezvoltarea turismului cu pași siguri face ca alegeria privind studiul activității turistice din cele mai renumite localități culturale ale Turciei să fie importantă. De aici și rezultă actualitatea temei investigate ”Rolul Turciei în dezvoltarea turismului cultural (Pamukkale, Efes, )”.
Scopul tezei rezidă în identificarea Turismului cultural al Turciei și a obiectivelr culturale din Efes, Istambul și Pamukkale, precum și locul acestor regiuni în turismul cultural al Turciei.
In vederea realizarii scopului cercetarii au fost stabilite urmatoarele sarcini:
– identificarea particularităților turismului cultural;
– analiza potențialului turistic din Istambul, Efes și Pamukkale;
– descrierea principalelor obiective turistice culturale a regiunilor;
– aprecierea performantelor obținute de industria turistica;
– Caracteristica infrastucturii destinațiilor. Direcții de valorificare și dezvoltare a turismului cultural în , Efes și Pamukale.
Tema cercetării o constituie Rolul Turciei în dezvoltarea turismului cultural (Pamukkale, Efes și Istambul).
Obiectul de studiu – potențialul turistic cultural, infrastructura și oferta turistică a Regiunii Istambul, Efes Pamukkale .
Suportul metodologic și teoretico-științific. La elaborarea lucrării științifice a fost aplicată metoda analizei, sintezei și comparației.
Reperul teoretic al cercetării îl constituie o serie de lucrări cursuri ale specialiștilor în domeniul turismului din România și a altor țări europene. În calitate de bază teoretico-științifică au fost analizate lucrările mai multor specialiști din domeniu precum M.F.Busuioc, D. Firoiu, M. Lupchian, etc.
Baza informatională a tezei este constituită din datele statistice ale Turciei și ale operatorilor turistici.
Valoarea practica a investigatiilor este bazată pe:
– analiza informațiilor generale privind infrastructura, obiectivele culturale și oferta turistică din Efes, Pamukkale și Istambul;
– analiza generală a turismului cultural local;
– evidențierea locului regiunii în turismul Turciei;
Volumul și structura lucrarii. Teza cuprinde întroducerea, trei capitole, concluziile și recomandarile, bibliografia cu 39 surse. Textul tezei este expus in limba romana pe 59 pagini, cu un număr de 21de figuri .
Primul capitol denumit – Locul și rolul turismului cultural în turismul internațional – include următoarele subcapitole:
Turismul cultural – concepte și definiții
Particularitățile turismului cultural
Rolul turismului cultural în dezvoltarea turismului internațional
Capitolul doi este Analiza potențialului turistic al destinațiillor Pamukkale, Efes și și conține trei subcapitole:
Evaluarea resurselor turistice culturale din Pamukkale.
Analiza potențialului turistic cultural din Efes
Evaluarea patrimoniului cultural din
Capitolul trei este axat pe Caracteristica infrastucturii destinațiilor. Direcții de valorificare și dezvoltare a turismului cultural în Istanbul, cuprinde patru subcapitole:
Caracteristica infrastucturii din Efes (cazare, alimentare)
Caracteristica infrastucturii din Pamukkale
Caracteristica infrasturcturii din
Cultura orașului
Lucrarea a fost efectuată studiind în prealabil resursele turistice pe care le oferă localitătile Efes, Pamukkale și Istambul privind turismul cultural a regiunilor, după care s-a efectuat o analiză a infrastructurii turistice din a acestor localităti în general în particular.
LOCUL ȘI ROLUL TURISMULUI CULTURAL ÎN TURISMUL INTERNAȚIONAL
Turismul cultural – concepte și definiți
Apariția și existența conceptului de turism cultural se bazează pe evoluția socio-economică, istorică și prin transformarea mediului înconjurător a unui teritoriu potrivit nevoilor umane. Deoarece însăși termenul „cultură” reprezintă o noțiune abstractă, turismul cultural este greu de definit într-un fel anume. Pentru a defini cât mai clar termenul de turism cultural este necesar să înțelegem deopotrivă ce reprezintă cultura însăși. Complexitatea fenomenului de cultură este destul de vastă și se poate defini atât prin termeni conceptuali, comortamentali cât și prin noțiuni hibride.
Dupa, Edward Hall „ Cultura este expresia manifestată a unei viziuni unificatoare și stabile împărtășită de o comunitate specifică și creată prin confruntarea unei comunități cu problemele cuciale ale omenirii cum ar originea cosmosului, impredictibilitatea apmbientului natural, natura societății, rolul ocupat de omenire în ordinea lucrurilor”.
Cercetările olandezului Geert Hofstede care defineste cultura ca o „programare colectivă” a minții care produce diferențierea grupurilor umane, anume: individualism vs. colectivism, masculinitate socială vs. feminitate socială, perspective pe termen lung vs. perspective pe termen scurt, grade de eliminare a incertitudinii sociale, releții de forță între guvernanți și guvernați vs. relație de cooperare.
Dupa Gary Wederspahn cultura este setul împărtășit de aumții valori și credințe care aparțin unui grup uman, prin intermediul cărora membrii grupului își organizează viața comună. Comisia Mondială pentru Cultură (UNESCO) privește cultura ca mod de convețuire. Pornind de la această idee Banca Mondială definește cultura ca fiind „ ansamblul complex de trăsături distincte, spirituale, intelectuale, emoționale și materiale ce caracterizează o societate sau un grup social. Ea include nu doar arta și literatura, ci și stiluri de viață, sisteme de valori, tradiții și credințe. [www.worldbank.org]
Cultura include o serie de aspecte care sunt caracteristice unui spațiu geografic, particularizând o societate sau un grup etnic:
Cultura materială – include în sine modul de locuire, vestimentație, limentația etc.
Organizarea economică – modul de producție , modalitatea de schimb și consum, utilizarea terenurilor.
Controlul social – presupune existența unor legi, anumite norme de etică și morala a unei societăți sau a unui individ.
Organizarea socială – importanța unui anumit colectiv social, organizarea familiei , structura pe sexe, vârstă, ocupații.
Concepții despre lume – presupune modul de percepție, selectare, asimilare a informațiilor ce sprijina procesul de cunoaștere, de existență a ideiilor filosofice,de religie, magie si simbolistică.
Artele și jocurile care includ întregul sistem al artelor precum și modul de păstrare și transmitere din generație în generație a unor masnifestări artistice, sportive, tradiționale.
Limba ca formă de vorbire și exprimare a caracterului spiritual a unei națiuni, de comunicare între indivizii care o compun, aflată în continuu proces de modernizare.
Educația și transmiterea culturală în scopul formării unor noi personalități, specialiștiîn toate domeniile de activitate.
Cu ajutorul cercetărilor a doi etnologi americani în anul 1952 s-au recenzat peste 160 de definiții a cuvîntului „cultură”.
Deci, „cultura” nu poate fi definită în mod categoric, dar cu siguranță pentru întelegerea turismului cultural, sunt importante definițiile și în special cele comportamentale. La începuturile anilor 80, Organizația Mondială a Turismului în încercarea definirii conceptului de turism cultural, au recunoscut că spre deosebire de celelalte tipuri de turism, turismul cultural este motivat de nevoia vizitatorilor de a trai experiențe noi și variate și de a-și imbogăți cunoștințele prin urmare conceptul „cuprinde toate aspectele călătoriei prin care oamenii învață despre mentalitățile și modalitățile de viață a celor cu care vin în contact” .
Asociația Europeană pentru Educație în Turism a definit turismul cultural prin „deplasarea persoanelor spre atracții culturale îndepărtate de locul de reședință, cu intenția de a acumula informații și experiențe noi pentru a-și satisface nevoile culturale”.
Alte definitii utilizate de organizațiile internaționale pun accentul pe caracteristicilele cererii după cum urmează:
Toate deplasările persoanelor în scop turistic – deoarece astfel este satisfăcută nevoia umană pentru diversitate,crește nivelul cultural al individului, sunt dobândite noi cunoștințe,experiențe. (World Travel Organization)
Deplasarea persoanelor în scopuri culturale, cum ar fi călătoriile de studii, motivația artistică, participarea la evenimente culturale, festivaluri, vizitarea siturilor istorice și monumentelor. (Travel Organization)
Toate felurile de călătorii în care turiștii învață despre istorie și patrimoniu cultural sau despre stilurile de viața actuale. (McIntosh and Goeldner)
Orice formă de turism care implică cunoașterea aprofundată de către vizitatori a aspectelor culturale ale destinației,legate de stilurile de viață contemporană, gastronomie, topografie, mediu, orașe si sate, precum și de siturile istorice și valorile culturale. (ICOMOS)
Vizitarea unor comunități gazdă din motive legate în întregime sau parțialde cunoașterea valorilor istorice, artistice, științifice sau legate de stilul de viață al comunității, regiunii, grupului sau instituției. (LORD Cultural Resources Planning & Management Inc)
Participarea vizitatorilor la una sau mai multe din urmatoarele atracții culturale: festivaluri ( muzică, arte, dans, comedie, vizuale, tradiții) sau târguri, spectacole sau concerte, muzee sau galerii de artă, clădiri istorice sau de patrimoniu, situri, monumente, sudiouride arte și artizanat, expoziții culturale sau etnografice. ( Department of Culture and the Arts, Government of Western Australia)
Un mozaic de locuri, tradiții, arte, evenimente și experiente proprii unei națiuni reflectând caracterul și diversitatea Statelor Unite; turiștii culturali vizitează situri istorice, galerii de artă, teatre si muzee, evenimente culturale, festivaluri și târguri, grupuri și comunități etnice, valori arhitecturale și arheologice, parcuri naționale. ( National Assembly of State Art Agencies, SUA)
Experimentarea artei, tradițiilor și specificului locurilor unice. ( White House Conference on Travel and avel and Tourism, SUA, 1995)
Prin urmare pentru turismul cultural nu există o definiție unică la fel cum nu exista o definiție pentru conceptul de „cultură” și din ce în ce mai mult turismul , inclusiv cel cultural este privit ca un sistem integrat la nivelul economiilor nationale.
Particularitățile turismului cultural
„Potențialul turistic se referă la elementele naturale sau antropice care pot constitui obiectul atracției turistice; el reprezintă de fapt o sumă a unor condiții obiective, naturale sau sociale, dar și subiective, ce țin de motivații și necesități, aflate într-o continuă dinamică. Se pot diferenția potențialul turistic amenajat, potențialul turistic utilizat și potențialul turistic amenajabil. Alți autori (P. Cocean și Colab., 2002) consideră potențialul turistic ca fiind suma dintre fondul turistic și baza materială.” [6]
Turismul cultural conține o serie de particularități ce născute din conținutul sau specific, de involuțiile, evoluțiile și din modul de manifestare din acest domeniu, iar trasaturile sale dinstinctive rezultă din cele două fenomene “turismul” și “cultura”. Turismul cultural reprezintă un fenomen dinamic cu evoluții net superioare celorlalte forme de turism, contribuind astfel la o viziune pozitivă în dezvoltarea socio-economica a unei regiuni sau comunități ce deține resurse culturale valoroase.
Deoarece fiecare națiune, deține un stil de viață diferit, istorie și cultură diferită, precum deține și un bagaj de informații care pot fi cunoscute de un numar mare de persoane din afara sistemului cultural respectiv,care, la rândul său pot cunoaște în mod direct diferențele culturale istorice, cultural-artistice, arhitecturale, sociale amplificând astfel viziunea culturală a turiștilor ce le permite să devina individualități culturale în ciuda standardizării și uniformizarii socio-economice globale.
Turismul cultural are un conținut complex ce include în sine servicii de cazare, transport,
alimentație precum și o serie de servicii speciale oferite de diverse instituții culturale cum ar fi:
Vizitarea muzeelor (de artă, istorice, situri.. etc)
Vizitarea spectacolelor ,concertelor, festivalelor, a evenimentelor culturale etc.
Vizitarea bisericilor, mănastirilor și a altor evenimente cu caracter religios.
Practicarea anumitor rituale, participarea la anumite evenimente în scopul de a învăța etc.
Caracterul experiențelor culturale în cadrul turismului cultural sunt extrem de eterogene și diferă de la un spațiu cultural la altul. Cu alte cuvinte produsul turistic cultural nu este niciodată identic cu alte produse turistice din alte zone.
Ca orice altă formă de turism, turismul cultual are și el la rândul său puncte sensibile. Datorită faptului că preferințele turiștilor sunt foarte dinamice, iar în turismul cultural se regăsesc o serie de produse singulare sau combinate pentru care se cere atragerea unui segment anume de turiști cu cerințe și motivații diverse, piața turistică culturală se dovedește a fi foarte segmentată, atât în privința produselor aflate într-o continuă concurență, cât și în privința consumatorilor.
Prin urmare turismul cultural se deferențiază de celelalte forme de turism prin cererile specifice de bunuri și servicii caracteristice vieții culturale și de segmentul de turiști căruia i se adresează. Determinarea relațiilor dintre turismul cultural și alte forme de turism pornește de la câteva aspecte esențiale:
Categoria de resurse,
Tipurile de activitate practicate;
Disponibilitățile financiare ale potențialilor turiști;
Nivelul cultural și educațional a turiștilor;
Gradul de mobilitate al turiștilor și sezonalitatea;
Nivelul de amenajare turistică a resurselor specifice;
Calitatea mediului înconjurător și nivelul poluării.
Mediul Urban Mediul Rural
(mod de viață) (mod de viață)
TURISMUL CULTURAL
Bunuri Culturale Instituții Culturale
(mobile și imobile) (artistice, sportive)
Fig. 1.1 Sistemul turismului cultural
(Sursa: Tower J., Tourism and Culture – towards the 21st Century, Business Education Publihes, Sundereand – Newcastle, UK, 1996, pp. 62-65)
Complexitatea turismuli cultural este dictată și de motivațiile diversificate a turiștilor, apărută datorită creșterii nivelului de instruire, a calității vieții, a experienței turistice și a îmbunătățirii facilităților turistice. Acest fenomen se poate urmări îndeosebi pe continentul european, unde se întâlnesc cele mai vechi forme a turismului cultural. [1;8]
Turismul cultural este destinat turiștilor cu un anumit nivel de cultură și instruire sau care
se află într-un proces de formare.
În determinarea turiștilor ce aleg acest tip de turism, un rol important îl reprezintă modelul de cultură căruia îi aparțin și prin urmare este necesar să luam în calcul tipurile de modele culturale existente. Iată cateva tipuri de modele culturale majore:
Modelul cultural obișnuit ce include în sine persoanele din clasa de mijloc, dealtfel cea mai numeroasă. Acest tip de turiști au propriile preferințe culturale, axate deobicei pe deschiderea orizontului de cunoaștere;
Modelul culturii de elită include în sine persoane cu un nivel cultural și material mai ridicat. Aceste tipuri de turiști preferă cunoașterea și vizitarea unor obiective culturale deosebite;
Modelul cultural populist ce include în sine aproximativ o treime din populație aflate în localitățile mari și mijlocii sau din mediul rural. Acest tip de turiști percep orientarea către cultură ca mijloc de divertisment și distracție simplă.
Din aceste trei tipuri de modele ale culturii se mai pot divide și altelele, ele sunt menite
pentru a identifica categoriile de turiști ce pot apărea în timp și care sunt preferințele lor în domeniul turismului. Modele expuse anterior pot oferi o vizualizare a așteptarilor culturale turistice precum și a genului de nevoi și satisfacții așteptate de către vizitatori.
În turismul cultural se poate observa o pondere mai accentuată a consumatorilor ocazionali de cât a celor fideli. Majoritatea turiștilor însă preferă activități turistice bine organizate. În interferențele dintre turism și cultură, ca urmare a evoluției societății umane, se pot distinge atât oportunități cât și constrângeri, care la rândul său determină diversificarea și instabilitatea potențialilor turiști. [1]
Sezonalitatea turismului cultural este mai puțin accentuată.
Deoarece turismul cultural nu depinde în mod direct de factorii climaterici deci, prin
urmare nici de sezoanele anului, acest tip de turism practic se poate derula pe perioada întregului an, insă, modalitatea de alocare a concediilor și vacanțelor determină în oarecare măsură o anumită sezonalii tate în practicarea turismului cultural. Atribuirea concediilor și vacanțelor de 2-3 ori pe an, contribe la desfășurarea activităților turistice culturale și în extrasezon, fiind motivată și de practicarea unor tarife mai accesibile,dar și pentru evitarea perioadelor cu discomfort termic accentuat. În ultima perioadăde timp se constată preferința accentuată a turiștilor de a calători în perioadele de primăvară(aprilie,mai) și de toamnă(septembrie,octombrie).
Pentru a diminua degradarea obiectivelor culturale și pentru a perturba cât mai puțin viața cotidiană a populației locale, intervine necesitatea echilibrării fluxurilor turistice. În acest scop este necesară diversificarea ofertei turistice, ce poate să includă și alte servicii turistice cât mai atractive pentru petrecerea timpului liber (shoping, animație, relaxare, spa, etc.).
Turismul cultural este un produs mai scump.
Prețul mai ridicat a turismului cultural se deduce din practicarea unor taxe la serviciile
speciale incluse cum ar fi vizita anumitor obiective culturale (situri, muzee, expoziții, peșteri etc.) , participarea la evenimente culturale ( festivale, concerte, teatre, spectacole artistice, etc.), achiziționarea materialelor și produselor specifice (broșuri, hărți, cataloage, ghiduri, suvenire, artizanat), etc.
Cu toate că preturile practicate de anumite obiective culturale sunt rezonabile , în ideia
de a atrage câți mai mulți turiști, cele mai atractive obiective au un preț destul de ridicat. Persoanele orientate către acest tip de turism, în mare parte dispun de un venit mai mare și au posibilitatea de a călatori la distanțe mai mari pentru a vizita un obiectiv cultural anume în scopul de cunoaștere. Aceste nevoi spirituale și îndeplinirea nevoilor de cunoaștere este dirijată și de prețurile practicate.
Comparativ cu alte forme de turism în turismul cultural există trei modalități de a atrage segmente variate de turiști.
Sistemul city – card , destinat segmentului de turiști alcătuit din persoane cu venituri mici cum ar fi: tinerii, studentii, pensionarii, artiștii. Acest sistem le asigură accesul în mai multe obiective culturale la prețuri mici a biletelor iar serviciile turistice oferite sunt la un nivel mediu, cele mai scăzute fiind în extrasezon.
Sistemul ce include utilizarea prețurilor minimale în ce privește setul de servicii turistice obligatorii în scopul de a oferi călatorilor strictul necesar. Aici accentul este pus pe includerea în prețul integral a ofertei turistice și vizita la mai multe obiective culturale. În acest mod se asigură diversificarea posibilităților de cunoaștere culturală care caracterizează orice comunitate umană.
Sistemul cu nivel de prețuri ridicate în cadrul cărora sunt oferte turistice deosebite. Acest sistem este adresat turiștilor cu venituri peste medie. Aici se poate vorbi de tarife de monopol ce caracterizează marile muzee. Acestor tipuri de turiști pe lângă posibilitatea de cunoaștere și vizitarea unor anumite obiective culturale le sunt oferite condiții de cazare, alimentație și agrement deosebite.
Din cele expuse mai sus este evident ca accentul în mare parte este pus pe turism nu pe cultură. Exista însă o serie de situații în care participaria la festivaluri, spectacole și concerte cu artiști renumiți, duce la practicarea unor prețuri ridicate la diverse produse turistice precum și la produsele de consum. Dupa cum urmează turismul cultural este mai scump de cât celelalte forme turistice practicate, dar oferă turistilor posibolitatea de a cunoaște capodoperele culturale pe viu.
Toate aceste particularităti a turismului cultural pun amprenta pe conceperea, organizarea și desfășurarea activiăților turistice în așa fel în cât evoluția acestei forme de turism să înregistreze o creștere pozitivă.
1.3 Rolul turismului cultural în dezvoltarea turismului internațional
Fenomenul de dezvoltare și diversificare a turismului cultural pe plan internațional este susținut de procesul de deschidere politică și economică , ce la rândul său a încurajat libera circulație a persoanelor, extinderea toleranței și apropierea între religii și culturi diverse. Datorită acestui fapt, în ultimele decenii s-a înregistrat creșterea și dinamismul călătoriilor culturale, caracterizat prin lipsă de monotonie și experiență turistica mai mare. [1]
„Dimensiunile turismului cultural pe plan internațional sunt greu de estimat dar fiind faptul ca reprezintă o repartiție eterogenă și fluctuații importante ale cererii turistice. Această formă de turism este conectată îndeosebi la dinamica vieții culturale și a așezărilor umane, înregistrând la nivel mondial o evoluție ascendentă.” [1]
Analizând experiența turismului cultural în cateva țări cu tradiție (Grecia, Turcia, Franța, Italia,Spania, Israel etc) , s-au evidențiat câteva puncte comune:
Rețeaua de cai de comunicație (rutieră, aeriană, feroviară, maritimă) conforme cu standardele internaționale, ce au rolul de a facilita accesul turiștilor în zonele sau punctele de interes cultural. Tot aici se încadrează și punctele vamale, simplificarea procedurilor de acordare a vizelor și a călătoriilor.
Existența obiectivelor culturale valoroase (istorică, arhitecturală, religioasă, laică etc)
Rețea comercială, axată pe o multitudine de magazine de dimensiuni mici și mijlocii specializate în vanzarea obiectelor artizanale, suveniruri (religioase sau simbolistice ale unei regiuni), copii după diverse exponate sau monumente în miniatură etc.
Bază materială complexă și diversificată (hotele, cabane, campinguri, hanuri, popasuri etc) amplasate în apropierea obiectivelor culturale turistice și dealungul circuitelor turistice solicitate.
Existența fortei de muncă calificate în domeniul turismului ce pot cu ușurință să faca față fluxurilor turistice și care tot odată pot asigura o deservire atentă călătorilor.
Menținerea peisajelor naturale existente și a gradului redus de poluare. Procesul de modernizare și reînnoire a mediului rural și urban sunt mult mai atent controlate.
Sprijinirea parteneriatului public privat, pentru a gasi cele mao optime soluții de punere în valoare a obiectivelor turistice.
Modernizarea dotărilor de infrastructură ce participă la completarea serviciilor turistice principale ce asigură accesul și creșterea atractivității turistice.
Derularea acțiunilor de promovare agresivă pentru atragerea diferitelor segmente variate de turiști în scopul de a asigura o valorificare cât mai buna a bazei tehnico-materiale existente și a resurselor financiare pentru acțiunile de restaurare – conservare a obiectivelor culturale.
Asigurarea securității și siguranței obiectivelor culturale și a turiștilor, mai ales in formele de turism cultural caracterizate de fluxuri mari de turiști ( ex. pelerinaje).
Realizarea unei structuri diversificate în domeniul de alimentație pentru a satisface nevoile minime și diversificate a turiștilor. Aici se cere un echilibru între gastronomia clasică și cea tradiționalădin dorința promovării specificului gastronomic a unei națiuni sau a unei regiuni anume.
Toate elementele expuse mai sus reprezintă strategiile de baza în dezvoltarea turismului cultural internațional, care pot varia în funcție de preocupările fiecării țări în parte și de nevoile de valorificare a patrimoniului existent, de încurajarea și stimularea acestei forme de turism.
O mare cotă a dezvoltării turismului pe plan internațional îi revine turismului cultural, datorată nevoii de cunoaștere a turiștilor. Datorită acestei forme de turim se cunoaște o serie de factori ce determină evoliarea socio- economică a țărilor ce dețin patrimoniu cultural valoros.
Nivelul de dezvoltare economică – asigură o multitudine de posibilități de dezvoltare
și valorificare a patrimoniului cultural precum și amplificarea functiei turistice a localităților umane. În contextul dezvoltării economice un loc aparte îi revine și PIB-ului pe cap de locuitor. Cu căt este mai mare acest indicator cu atăt mai mult se înregistrează cheltuielile în domeniul educației, turismului, a sănătății din bugetul fiecăei persoane în parte. Câteva exemple relevante sunt date de state cu economie dezvoltată (Germania, UK, Japonia, SUA, Elveția, Franța etc.), ai căror cetățeni aproximativ de 2-3 ori pe an își pot permite diverse tipuri de călătorii turistice.
Remodelarea urbanistică și reabilitarea centrelor istorice , se manifestă tot mai des în
industria turistică. Deoarece migrația din mediile rurale spre cele urbane în ultimul timp sunt tot mai accentuate, iar centrele urbane se extind cu repezeciune, transformânduse rapid în adevarate metropole, a apărut necesitatea conservarii centrelor istorice, ce pastrează în ele, amprentele istorice a urbei, stiluri arhitecturale deosebite etc. Astfel in ultimele decenii alături de modernizarea și reconstruirea metropolelor (Atena, Madrid, Londra, Paris etc.) au avut loc și accțiuni de conservare și restaurare a unor areale istorice vechi și valoroase ce au avut drept scop de a păstra ceea ce este relevant pentru o anumită perioadă istorică sau stil ahitectural.
Dezvoltarea sectorului terțiar este adresat serviciilor ce susțin în mod direct turismul.
Prin urmare, cele mai solicitatea servicii a sectorului terțiar se pot considera:
Serviciile de transport
Seviciile în domeniul alimentar
Serviciile în domeniul sănătății
Serviciile în domeniul comerțului
Infrastructura edilitară
Serviciile de cazare etc.
Există o serie de țări, care au reușit să își creeze puternice structuri de servicii în stațiunile sau localitățile turistice, în restul teritoriului însă fiind extrem de deficitare. Printre aceste țări putem enumera: Indonezia, , , , Mexic, Maroc, Arabia Saudită etc.
Diversificarea mijloacelor de promovare. Modernizarea sistemelor de comunicare și
dezvoltarea comerțului virtual au dechis noi modalități de promovare a produsului turistic și prin urmare atragerea unui număr mai mare de turiști. Astfel pe lăngă clasicele broșuri, cataloage, și pliante au apărut noi metode de promovare a produselor turistice prin intermedul site-urilor, CD-urilor, DVD-urilor prin care se prezintă detaliat oferta turistică a serviciilor și a obiectivelor culturale.
Multiplicarea și diversificarea echipamentelor turistice – reprezină un factor foarte
important în turism ce permite diversificarea segmentelor de turiști în funcție de bugetul disponibil pentru călătorii a acestora, în așa fel în cât sa existe unități de cazare, alimentație și agrement pentru toate categoriile de vizitaori. În ce privește turismul cultural, a fost necesară adaptarea echipamentelor și serviciilor de agrement, încercând să satisfacă diverse motivații culturale de și turismul gastronomic la fel se poate considera ca parte componentă a turismului cultural.
Diversificarea segmentelor de turiști are la bază patru componente esențiale:
Cresterea nivelului de cunoaștere și educație culturală;
Diversificarea și modernizarea transporturilor;
Creșterea veniturilor individuale;
Cresterea timpului liber ce constă în fragmentarea mai accentuată a vacanțelor și concediilor sau a deplasarilor in weekend.
Alături de celelalte forme de turism în turismul cultural au început deasemeni să fie
utilizate formulele ”All- Inclusive” în care sunt incluse prețurile de vizitare a diferitor obiective culturale sau participări la diverse manifestări artistice și sportive ,ceea ce a determinat o amplificare a categoriilor de turiști interesați de anumite obiective culturale.
Acțiunile de restaurare și conservare a obiectivelor culturale a țărilor ce dețin valori
culturale deosebite . Aici se intersectează eforturile comune UNESCO, ICOMOS cu cele naționale pentru a transmite moștenirea culturală și generațiilor viitoare. Fenomenul de restaurare a obiectivelor culturale și conservare se dovedește a fi unul foarte costisitor și complex deoarece presupune intervenția periodică de restaurare, specialiști de înnaltă calificare, tehnici și echipamente speciale și substanțe chimice foarte scumpe. În general astfel de acțiuni necesită munca în echipa și se pot derula pe parcursul a mai multor ani. Din pacate pe parcursul ultimilr decenii numeroase obiective culturale au fost deteriorate ca urmare a mai multor factori cum ar fi innundațiile, conflictele armate, antropice etc. Deasemeni este necesar să fie ținute la un nivel admisibil factorii de poluare, în special in mediul urban. Pentru a reduce factorii poluanți în unele centre urbane a fost interzisă circulația automobilistică în anumite areale, în special în centrele istorice, ceia ce permite vizitarea pe scară mai largă a diferitor obiective culturale valoroase.
Acesti factori determină mutații importante în evoluția turismului cultural la nivel global. De și fiecare țară se indentifică prin diverse tipuri a patrimoniului și turismului cultural, acești factori influențează rolul și locul acestei forme de turism în economia generală a turismului.
Creșterea impresionantă a turismului în ultimii ani este unul dintre cele mai remarcabile fenomene în economia modernă. O previziune a OMT „Tourism: 2020 Vision” indică creșterea acestui trend așteptându-se o cifră a sosirilor de peste 1,5 miliarde în anul 2020, iar evoluțiile circulației turistice din ultimii ani confirmă acest lucru. Aceiași previziune indică cum că turismul cultural va fi unul din cele cinci segmente de piață cheie în viitorul apropiat. Deasemeni turismul cultural tinde să atragă segmente de piață cheie în viitor și creșterea în această direcție reprezintă o provocare din punctul de vedere a coordonării fluxurilor turistice spre obiectivele culturale, atrăgand astfel segmente de piață cu niveluri ridicate în industrie și venituri ce duce la obținerea unor beneficii sporite pentru destinații.
Formă de turism extrem de complexă, turismul cultural beneficiază de un amplu patrimoniu și de o experiență extrem de vastă pe plan mondial. Dimensiunile acestei forme de turism sunt greu de estiamat, însă putem cu ușurință remarca că țările aflate în topul primelor destinații turistice internaționale dețin obiective culturale de mare importanță capabile să motiveze deplasarea turistică.
La fel ca și în celelalte forme de turism (de litoral, montan sau balnear), în turismul cultural exista concurență puternică, având în vedere componentele culturale și de civilizație. Strategia de câștigare a unor cote importante de piață presupune o proiectare integrată a tuturor componentelor unui produs cultural în scopul de a deveni atractiv, ceia ce poate schimba periodic orice capacitate concurențială.
La nivelul turismului cultural actual, există tendința ca diversificarea ofertei să se axeze pe un portofoliu redus de programe ,investiții de profil și să se axeze către activități variate în scopul de a evita riscul de a depinde de un sector economic dominant, cu evoluție imprevizibilă. În secolul XXI se pune accent și în domeniul turismului pe valul tehnologiilor inovatoare, creativitate și originalitate, pe dominația forțelor concurențiale a unei piețe turistice din ce în ce mai dinamice și instabile. În goana diversificării ofertei turistice mereu v-or exista invingători și invinși, iar cei ce v-or alege linia de mijloc vor fi cei ce mențin în echilibru combinația între creșterea și expansiunea turistică.
CAPITOLUL II. ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC AL DESTINAȚIILOR PAMUKKALE,EFES ȘI ISTAMBUL
2.1 Evaluarea resurselor turistice culturale din Pamukkale
Aflându-se în zona egeeană a Turciei, Pamukkale se bucură de o climă temperat-coninentală cu verile foarte călduroase ce depășesc fregvent 35ºC și iernile adesea friguroase uneori însoțite de ninsori.
Fig. 2.1 Temperaturile medii lunare, Turcia, Pamukkale.
Sursa: http://www.infotour.ro/ghid-turistic/turcia/pamukkale/informatii-practice/
Fiind o zonă cu potențial turistic extrem de ridicat Pamukkale este considerat o nouă minune în marele tur al Turciei. Priveliștea acestui obiectiv turistic este de un mare impact. Avand o tentă suprarealisă cu un peisaj aparent înghețat, iernatic i-a adus zonei numele de „castel din bumbac”.
Apele termale din Pamukkale
Datorită miscarilor placilor tectonice și a cutremurelor în trepte, formațiunile de calcar au luat forma unei clădiri impresionante de un alb orbitor, iar apa care s-a scurs a format mici cratere de ape termale. Un imens castel alb cu numeroase piscine termale an de an atrag turiștii din toate colțurile lumii. În acest loc uimitor se intercalează armonios turismul balnear cu cel cultural. Izvoarele termale din Pamukkale (17 la număr) sunt considerate de către locuitorii turciei ca fiind cea de a opta minune a lumii. Apa acestor izvoare termale este bogată în minerale, calciu, hidrogen, sulfat de magneziu, dioxid de carbon și bicarbonat, proprietătilesale curative (în special pentru afecțiunile cardiace) cunoscute încă de acum două milenii. Aici în timpurile apuse se desfașurau și numeroase ceremonii cu caracter religios.
Totul este, de fapt, un fenomen natural. Carbonatul de calciu devine tot mai solid odată ce apa termală iese la suprafață formând astfel cunoscutele terase albe. Apa își croiește drumul prin sedimentele calcaroase ramificânduse și formând în cele din urmă câteva bazine principale din care apa se reversă formând alte bazine adiacente mai mici.
Fig. 2.2. „Castelul de bumbac” din Pamukkale
Sursa: http://blog.ultramarintm.ro/izvoarele-termale-pamukkale-turcia/2012/07
În momentul izvorârii apa termală are temperaturi foarte ridicate circa 100 ºC fiind practic imposibilă atingerea ei, iar pe măsură ce apele termale își croiesc drum către bazinele inferioare, temperatura lor scade până la 33 ºC. Turiștii se pot bucura de baile termale din Pamukkale aproximativ 6 luni pe an, baile termale fiind foarte placute pe timp de iarnă și relaxante în timpul anotimpului călduros [21;16;36]
Hierapolis – Orașul Sacru
Deoarece Pamukkale nu înseamnă doar cascadele de calcar cu ape termale ci și o zonă cu obiective culturale valoroase, ruinele orașului antic Hierapolis din Pamukkale este un obiectiv cultural ce merită vizitat.
Din cauza mai multor cutremure, orașul Hierapolis a fost reconstruit ce câteva ori , iar ruinele lui sunt incluse în patrimoniul UNESCO, făcânduse eforturi considerabile pentru conservarea acestui obiectiv cultural valoros.
Legendele zic că orașul a fost întemeiat de zeul Apollo, iar numele său provine după numele soției lui Telephus( nepotul lui Zeus și fiul lui Hercules), Hiera. Deși a fost construită în anii 200 î.h., cladirea teatrului din Hierapolis este aproape intactă. Construită aproape în întregime din marmură, interiorul său conține decorații greco-romane de o frumusete uimitoare, cu spații special destinate oamenilor importanți a acelei perioade. Uimitoare însă este și dimensiunea construcției ce avea o capacitate de 200.000 de oameni.
Fig. 2.3. Clădirea teatrului din Herapolis, Pamukkale
Sursa: http://ghidturciagrecia.wordpress.com/2012/09/page/3/
Un impresionant obiectiv cultural a Hieropolisului îl reprezintă deasemeni și Necropola ce se întinde pe o distanță de aproximativ 1,5 km, în care se găsesc aproximativ 1200 de morminte (sarcofage romane, temple, camere funerare, etc.). Orasul este străbătut de la un capăt la altul, într-o linie perfect dreaptă și paralelă cu versantul de calcar, de o stradă largă, pavată cu dale de piatră (granit).[22]
Fig. 2.5. Arcul lui Domitian, , Pamukkale
Sursa: http://www.calatorsauturist.ro/locuri/pamukkale-hierapolis/
Strada se numea Plateia sau Frontinus (cel ce a construit Arcul lui Domitian) și se întindea de la Arcul lui Domitian, la Poarta de Sud. În perioada imperiului Roman, strada era una foarte populară, fiind împânzită de o multime de magazine, ateliere și clădiri publice. [22]
Baia Cleopatrei
Catalogat de turișiti drept SPA natural în aer liber, baia Cleopatrei este formată dintr-un complex sistem de bazine cu apă termală, fiind tăiate adânc în piatră acoperite către vârfuri de pini bătrâni de aproximativ trei mii de ani, în jurul piscinei sunt multi leandrii, practic piscina este înconjurata de leandrii înfloriți absolut superbi. În Baia Cleopatrei, se revarsă izvoare de apă termală active ce umple întreg complexul de bazine. În apele cristaline a acestor băi se pot vedea cu ușurintă rămășitele coloanelor de marmură a vechiului templu zeului Apollo.
“Legenda spune că însăși Cleopatra venea aici pentru ca, stând în această apă, să își păstreze pielea tânără. De fapt, piscina cu apă termală, a cărei temperatură este constană – 37° C a fost numită “Piscina Cleopatrei” de către Marc Antoniu în onoarea reginei care s-a îmbăiat o dată aici și a poruncit mai apoi ca aceste ape să-i fie aduse tocmai la Roma.
Fig. 2.4. Băile Cleopatrei, Pamukkale
Sursa: http://www.avantaje.ro/articol/revelion-oriental-1735655/2#sthash.iloilyxB.dpuf
Oamenii locului afirmă cu tărie că o femeie care înoată cel puțin o dată în piscina antică va întineri cu zece ani căci apele acestea sunt la fel de benefice pentru ten precum băile în lapte pe care Cleopatra obișnuia să le facă. Apele care izvorăsc de aici au într-adevăr puteri tămăduitoare pentru că s-a dovedit că vindecă hipertensiunea arterială, bolile de inimă, de ochi, de piele și reumatismul.” [39]
Karahayit
Karahayit este un sat ce se află la 5 minute distantă sau la 5 km nord de Pamukkale. Conținutul de oxizi colorează carbonatul de calciu în nuanțe diverse, în special roșu și cunoscut de turiști ca izvoare termale de culoare roșiatică. Intrarea în localitate se face prin celebra poartă triumfală,monument istoric bine conservat.
Izvoarele temale ale karahazitului au un debit de 7 litri pe secună cu temperatura ce variază între 25 și 50 grade Celsius. [19;36;31]
Orasul antic Laodikeia
Situat doar la 10 km depărtare de Pamukkale, Laodikeia este orașul în care s-a situat candva una din cele mai importante șapte biserici creștine. Orașul din punct de vedere a obiectivelor turistice, nu s-a conservat prea mult, excepție făcând cateva ruine cum ar fi amfiteatrul și rămășițele unei fantâni candva impresionante.
Fondat în secolul III î.ch. de catre regele Antioho, urmând a fi ocupat in secolul II î.ch de către popoarele Pergamentului iar ulterior a intrat sub controlul imperiului Roman. Laodikeia a fost lasat în ruine foarte mult timp până când la începutul secolului II , în urma vizitei regelui Hadrian, a intrat în proces de reconstrucție, transformându-se într-un adevarat centru cultural și comercial.
Pe lăngă obiectivele culturale menționate mai sus există înca cateva atracții de neevitat din zona Pamukale cum ar fi mormântul sfântului apostol Filip aflat inafara zidurilor orașului Hierapolis, Caravanseraiul Akhan, Teatrul Roman, Băile Romane, Peștera Kaklik, peștera Plutonium etc. [19;36;31]
2.2 Studierea potențialului turistic cultural din Efes
Efes este un oraș antic (azi în ruină) pe coasta de vest a Asiei Mici, la sud de . A fost întemeiat în secolul XI î.C. de coloniști ionieni (legendele susțin că a fost întemeiat de Amazoane), devenind în cursul timpului unul din cele mai dezvoltate centre religioase și comerciale. De-a lungul timpului asezarea a fost ocupată de Ionieni (sec al XI a iHr.), apoi de Atenieni, de Spartani (sec v iHr.), de Macedoneni (sec III iHr.) cand a devenit cel mai bogat oraș din regiune și un puternic centru comercial, apoi a trecut sub dominația Egiptului, a Siriei și mai apoi a Romei sec II dHr. Sub dominația Romei, Efesul a devenit cel mai important centru comercial, devenind capitala provinciei romane , așa că aproape toate ruinele ramase azi datează din perioada romana.
În Efes a activat o anumită perioadă apostolul Pavel, probabil și Ioan Evanghelistul. Conform tradiției creștine, în imediata apropiere a orașului ar fi fost îngropată Maria Magdalena (în capela Panaghia Kapoulou), iar în interiorul orașului Luca Evanghelistul.
La Efes au avut loc 3 sinoade bisericești: în 190 (conciliu convocat de Policrat pentru a fixa data sărbătoririi Paștelui), în 431 (sub împăratul Teodosiu al II-lea, la care s-a condamnat nestorianismul și s-a stabilit dogma întrupării lui Iisus Hristos) și în 449 (la care s-a susținut monofizitismul).
Aria arheologică actuală cuprinde vestigii importante din perioada elenistică și romană (agora, forum, odeon, biblioteca lui Celsus, stadion etc), precum și din epoca bizantină (ruine de biserici).
Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. Artemis (Diana la romani), era in religia greaca zeita vanatorii si a naturii salbatice. In religia locuitorilor din Efes, era zeita fertilitatii. In anul 550 I.C. regele Croesus din a cucerit orasul Efes si alte orase din Grecia antica. In timpul luptei a fost distrus un templu al zeitei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia sa construiasca unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mandria celor din Efes pana in anul 356 I.Hr. cand, Herostratus (un tanar din Efes) l-a ars din temelii crezind ca numele lui va intra in istorie. Ciudat sau nu, Templul lui Artemis a fost distrus in aceeasi noapte in care s-a nascut Alexandru cel Mare. Cand el a cucerit Asia Mica, s-a oferit sa-l reconstruiasca, ceea ce s-a si intamplat.
Noua constructie a fost definitivata dupa moartea lui in 323 I.Hr. Sfantul Paul a vizitat orasul Efes in primul secol d.Hr. predicand crestinismul. Aici in sa s-a lovit de veneratia pe care locuitorii o aveau pentru zeita Artemis. In anul 262 d.Hr., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea reconstructiei a fost abandonata. [19;36;31;25]
Templul lui Artemis
“Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri pe latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de 4 ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul. In interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii.
Templul zeiței Artemis din Efes, construit în secolul VI î.C., una din cele 7 minuni ale lumii antice, a fost incendiat în anul 356 î.C. de un cetățean din Efes cu numele de Herostrat, din dorința de a deveni celebru. Orașul a fost ocupat de romani în anul 133 devenind capitala provinciei romane . A suferit pierderi însemnate la cutremurele de pământ din anii 358 și 365 În secolul VII Efesul a decăzut.
Templul zeiței Artemis din Efes, denumit în limba greacă Artemision, iar în limba Artemisium, se mai numea și Templul Dianei.
Templul a fost construit timp de 120 de ani de catre imparatul cel Mare. Clădirea avea dimensiunea de 105 m lungime și 51 m latime. Un număr de 127 de coloane de 18 m înalțime susțineau acoperișul. În interiorul templului se afla statuia zeitei Artemis,de 2m, acoperită cu aur și argint. Templul a fost un edificiu antic grec construit pentru zeița Artemis, in anul 550 i.H.,în orașul Efes, aflânduse în acea perioadă pe teritoriul imperiului babilonian.
Templul zeiței Artemis din Efes se afla la 50 de km la sud de orașul , din Turcia, si este considerat una din cele sapte minuni ale lumii. Trecerea spre terasa superioară a templului, se facea prin intermediul unor scări de marmură, construite în jurul întregii clădiri. O scară imensă impodobită cu ornamente deosebite și sustinută de coloane înalte de 20 m și ele ornamentate foarte frumos, în total erau 127 de coloane. din centru era străjuită de două statui unice de amazoane, iar acoperisul era decorat foarte frumos. Philon a spus despre templu: "Am vazut zidurile din Babilon, am vazut grădinile din Semiramis, am văzut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rodos, piramidele. Dar cand am văzut templul din Efes, celelalte minuni au disparut ca în ceață".Templul a fost distrus de un incendiu, la 22 iulie 356 i.Hr., provocat de un individ numit Herostratus, din dorința de a ajunge celebru nefiind capabil sa ajungă celebru prin propiile calități. Se mai spune că pentru ai fi dejucat planul diabolic, numele nu s-a facut public la acea vreme și ca a fost condamnat. Alții afirmă ca a murit și el în acel incendiu. Istoria acestui om este una din cele mai dramatice din antichitate și pline de învațaminte. Legenda spune că în noaptea în care templul a ars, s-a nascut Alexandru cel Mare, iar zeița Artemis a fost prea ocupată cu nașterea lui și nu a avut timp să se ocupe de protejarea templului.
Din templu nu au ramas decat puține urme. Pană astăzi au mai ramas doar câteva statui din templu care au fost o sursă de inspirație pentru picturi aflate în catedrale mari din lume, cum ar fi Catedrala din .
In anul 356 templul a fost reconstruit de către cetațenii orașului Efes, dar a fost dărâmat din nou odată cu apariția creștinismului. Efesul a fost unul din cele mai bogate centre bancare ale lumii antice, cu un templu magnific ce a fost într-adevăr una din Cele Sapte Minuni ale Lumii.” [25]
Fig. 2.5 Templul lui artemis în trecut(sânga) și in prezent(dreapta)
Sursa: http://cele7minunialelumiiantice.weebly.com/
Biblioteca Celsus
Prin poarta lui Mazeus si Mithriade, o poartă mareață care a fost înaltă de 16 m, pe partea frontala a căreia se găsesc niște inscripții placate cu aur și bronz executate de doi sclavi, în semn de recunoștință pentru Împaratul Augustus care le-a redat libertatea, ajungem la Bibioteca lui Celsus. Biblioteca lui Celsus a fost construită în anul 135 d.Hr. în memoria lui Tiberius Julius Celsus Polemaeanus, un popular consul roman din anul 92 și guvernator al Asiei din anul 115, chiar de catre fiul acestuia, Gaius Julius Aquila. Construcția este importantă pentru a evidenția influențele arhitecturii romane. Pe de alta parte, este o dovadă ca bibliotecile nu se construiau doar la Roma, ci în întreg Imperiul Roman.
Rămășițele care se pot vedea în zilele noastre au fost restaurate, dar sunt reproducerea fidela a vechii clădiri, fațada fiind reconstruită pentru a exemplifica arhitectura de pe vremea romanilor. [26]
În sala bibliotecii se ajunge urcând 9 trepte iar de-o parte și de alta a intrărilor (3 la număr) se găsesc 4 statui ce simbolizează justiția și virtutea. În spatele bibliotecii se află mormântul lui Celsus, sarcofagul decorat cu basoreliefuri (motive cu serpi și statui reprezentând pe Eros, Nike (zeița Victoriei) si Medusa), este din marmură albă și are 2,5 m lungime. Încă se păstrează motivele sculptate în arcadele nișelor care erau utilizate pe post de rafturi de cărți.
Biblioteca are trei uși, cea din mijloc fiind cea mai mare și erau astfel asezate încât dimineața sala din interior beneficia de lumina naturala. Pe pereti / coloane sunt inscripții în două limbi, și greacă, una dintre ele referindu-se la Fiul lui Ahile. [19;36;31]
Fig. 2.6. Biblioteca Celsus și Poarta lui Mazeus și Mithriade
Sursa: http://www.flickriver.com/photos/lorca/3352474910/
Casele Terasate
Imediat dupa Biblioteca lui Celsus, se pot admira Casele Terasate ce se presupune că aparțineau persoanelor bogate din acea vreme. Interioarele acestor case sunt deosebite, iar în unele sau păstrat pănă în ziua de azi diverse picturiși mozaicuri deosebite.
În dreapta bibliotecii se află Agora (Piața Mare). Accesul spre această piață se face prin Poarta lui Mazeus și Mithriade . [19;36;31]
Drumul de marmură
Din fața bibliotecii se deschide artera principală a orașului, și anume Drumul de marmură. Păstrat foarte bine, acest drum uimește prin sistemul de canalizare cu care a fost dotat pe parcursul celor 4 km lungime. Pe latura stângă s-au păstrat coloane înalte de 8 m, foarte frumos decorate cu frize.
Fig. 2.7. Drumul de marmura, Efes
. Sursa: http://amfostacolo.ro/hotel.php?d=descopera-orasul-antic-efes–kusadasi&id=3592
Fântâna lui Trăian
Ridicată în onoarea împăratului Trăian în jurul anului 104, fântâna măsoară 20m x 10m și este înconjurată de coloane și statui ce întruchipează zeitățile Dionysus, Afrodita, Satyr dar și membrii familiei împăratului. În nișa centrală a fântânei se află statuia împăratului Traian. Momentan statuile se află în muzeul din Efes, iar restaurarea lor se află în curs de desfașurare.
Fig. 2.8. Fântâna lui Trăian, Efes
Sursa: http://www.casalux.ro/nu-este-o-iluzie-in-efes-chiar-te-simti-in-antichitate.html/fantana-lui-traian-3
Marele Teatru din Efes
Marele Teatru din Efes se poate considera una din cele mai importante atracții turistice a orașului. Teatrul cu o capacitate de 25,000 de locuri a fost construit în perioada dominației grecești, în sec. III î.hr. ca apoi să fie extins de către romani. În urma săpăturilor arheologice a fost găsită loja împăratului. Teatrul avea o scenă de 18 metri înălțime, zona destinată spectatorilor era împărțită în 6 rânduri pe trei secțiuni orizontale. Locurile superioare erau
Fig. 2.9. Teatrul mare din Efes
Sursa: http://www.ghidturciagrecia.ro/efes-fosta-visterie-a-asiei/
destinate spectatorilor de rând, iar pentru vizitatorii de seamă locurile erau prevăzute cu spetare de marmură. Teatrul era prevăzut nu doar pentru vizionarea spectacolelor teatrale dar și pentru întâlnirile politice, filosofice, și religioase. [19]
Poarta lui Hercule
La finalul străzii Curetes se află poarta lui Hercule ce datează din secolul IV d.Hr. , iar pe columnă în relief apare chipul lui Hercule. Reprezentat în pielea personajului mitologic leul Nemean.
Fig. 2.10. Poarta lui Hercule, Efes
Sursa: http://filme-carti.ro/impresii-de-calatorie/lumea-si-minunile-ei-%E2%80%93-azi-vizitam-efesul-ii-1296/
Biserica Sf. Maria din Efes
Conform scripturilor creștine Maica Domnului a fost adusa în Efes de catre Sf. Apostol Ioan Evanghelistul, la scurt timp după Învierea din morti a lui Isus Hristos, aici urmând a locui până la Adormirea ei.
Fig. 2.11. Biserica Sf. Maria din Efes(stanga) și Statuia Sf. Maria (dreapta)
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/casa-maicii-domnului-efes-67663.html
Clădirea datează din secolul VI-VII, dar, în urma săpăturilor aheologice, s-a descoperit faptul că fundația casei are originea mult mai timpurie – posibilitatea ca acestea sa apartina secolului I fiind foarte mare. Micuța clădire din piatră în formă de T constă din două camere – prima cameră, care este considerată a fi fost dormitorul, se află în dreapta, iar a doua cameră, în care se află și capela, este asezată în partea stangă. Casa mai are și o mică bucătărie. De asemenea, pelerinii găsesc aici camere curate pentru odihnă. [30]
Templul lui Hadrian
O inscripție de pe pereții templului indică că templul a fost ridicat de către Publius Quintilius in cinstea împăratului Hadrian, a zeiței Artemis și a locuitorilor din Efes.
În secolul IV templul a fost parțial distrus ,urmând ca în timpul restaurării templul să fie împodobit cu patru noi reliefuri. Doi piloni și două coloane construite în stil corințian sprijină copertina templului , structura lui fiind una simplă formată din pronaos și holul principal.[19]
Fig. 2.12. Templul lui Hadrian
Sursa: http://amfostacolo.ro/FOTO/GENUINE/d003/3592/16488_24962_17.jpg
Pe lângă obiectivele culturale a vechiului oraș , astăzicunoscut ca Efes, orașul detine numeroase opere culturale și arhietecturale a timpului demult apus. Pe lăngă atracțiile culturale descrise mai sus Efesul nu sunt deloc de neglijat și Școala lui Vedyus din Efes, unde studiau tinerii de pe vremuri, biserica Sfântului Ioan Evanghelistul, Teatrul Odeon sau Teatrul Mic (secolul al II-lea după Hristos). A fost conceput și ca sală de concerte cu o capacitate de aproximativ 1500 de spectatori (22 de trepte) Piața publică municipală – agora și Basilica, Urmează Palatul Municipal – Prytaneion din care s-au mai păstrat câteva coloane alături de care au fost descoperite inscripții și statui reprezentând-o pe zeița Diana (Artemis). Casa de Toleranță era patronată de zeița Venus iar intrarea în această clădire este simbolizată printr-o urmă de picior săpată în trotuar. În ceea ce privește Toaleta Publică, aceasta s-a păstrat în mare parte, remarcabilă fiind ingeniozitatea romanilor de a creea un sistem de canalizare și de curățare a tronurilor foarte bine pus la punct. [19;36;31]
2.3 Evaluarea patrimoniului cultural din Istanbul
În trecut Bizant și Constantinopol, Istambul în prezent este cel mai mare oraș al Turciei și unul din cele mai mari orașe europene. Este situat pe malul strâmtorii Bosfor, la malurile Mării Marmară. Orașul este împărțit în două de un estuar numit Cornul de Aur, care împreună cu Marea Marmara, formează o peninsulă cu un liman natural, și totodată este cel mai bun port natural al țării. Este singurul oraș din lume ce se desfășoară pe malurile a două continente, Europa și . Deși aparține doar într-o parte mai mică Europei, se numără printre orașele Europene. Pe lângă capaitala țării , Istambul este cel mai important centru comercial, agricol și cultural din Turcia. Orașul a devenit un centru turistic datorită nu numai poziției sale geografice, ci și pentru construcțiile/structurile vechi, încă din perioada romană, bizantină și otomană, precum și pentru muzeele și palatele lui. Clima este temperat-mediterană, caracterizată printr-o vară lungă și caldă și o iarnă rece cu ploi și zăpadă.“ [19]
Biserica Sfânta Sofia
Denumit de greco-bizantini Αγια Σοφια (Hagia Sophia), numele bisericii Sfânta poate fi interpretat drept Sfânta Ințelepciune. Ea a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind în această postură timp de 916 ani., după cucerirea turcă însă a servit drept moschee alți 482 de ani, iar la inițiativa unui mare reformator turc cu numele Mustafa Kemal Atatürk, după anul 1935 a devenit muzeu. Prima biserică cu acest nume a fost construită de împăratul Constantin I-ul cel Mare în anul 325 e.N pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis, pe acropolisul vechiului Byzantion.
In anul 859 biserica a suferit un puternic incediu, iar la 9 februarie 869 în timpul domniei împăratului Vasile I-ul, un alt cutremur a prăvălit partea de apus a edificiului. Reconstrucția bisericii s-a executat în anul uemător, datorită faptului că imperiul era într-o perioadă de înflorire. Un alt cutremur violent, 986, a provocat bisericii stricăciuni considerabile încât s-a gândit închiderea ei definitivă. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind arhitectului Tridates.
În anul 1204, Sfânta Sofia a fost jefuită de nobilii creștini apuseni participanți la Cruciada a IV-a. Intre anii 1204-1261, ocupanții apuseni ai Constantinopol-ului au transformat Sfânta Sofia în catedrală catolică, dar după izgonirea lor împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologos a restaurant biserica și i-a redat atributul de catedrală patriarhală ortodoxă. Foarte curând, în 1317, împăratul Andronic al II-lea Paleologos a dispus întărirea bisericii cu contraforturile de la nord-est și sud-vest.
Edificii adiacente Bisericii i s-au adăugat cu timpul alte trei construcții de interes: cea a Tezaurului (Skevophilakion), Baptiseriul (Baptiserion) și Clădirea Patriarhatului. Astăzi din ultima nu a mai rămas decât amintirea. Baptiseriul a ajuns mausoleu a doi sultani tirci, iar clădirea străvechiului Tezaur încă mai dăinuie în nord-estul edificiului principal.[19;36;31]
Fig.2.13 Catedrala Sf. Sofia,
Sursa: http://www.ziuanews.ro/externe/istanbul-catedrala-sfanta-sofia-ar-putea-redeveni-moschee-109465
Hipodromul
Hipodromul a fost o construcție sportivă construită de romani, un stadion îngust și foarte lung, care era menit pentru diverse activități sportive, festivități, luptele gladiatorilor și curse de cai ce devenise foarte exagerat de populare la Constantinopol. Ulterior Hipodromul devenise un loc de adunare masivă unde aveau loc diverse dezbateri, dispute politice și manifestări.
În dorința de a “copia” marele Circus Maximus din Roma, Constantin cel Mare a luase decizia de a mări Hipodromul optând pentru dimensiuni impresionante. Astfel noul edificiu a Hipotromului măsura în lungime 450 metri, cu lățimea exterioară de 117,5 metri și cea interioară de 79,5 metri și cu o capacitate de găzduire de aproximativ 100.000 de spectatori. Pe latura sa estică, Hipodrom-ul se alipea de Marele Palat imperial, printr-un edificiu, numit Kathisma ce reprezenta tribuna imperială. Dintre toate construcțiile de altă dată au mai rămas în picioare astăzi, Obeliscul egiptean adus la Constantinopol de Theodosius I-ul, Coloana zidită a lui Constantin al VII-lea Porphirogenetul și o mică parte a Coloanei șerpuite din bronz.
Hipodrom-ul de-a lungul timpului sa transformat în scena a mai multor revolte și ciocniri sângeroase. Hipodromul din vechiul Constantinopol a fost funcțional până la sfârșitul sec. al 12-lea, înainte Cruciada din sec. IV-lea, în timpul căreia a fost vandalizat și parțial incendiat. După ce Constantinopolul a fost recucerit de bizantini, edificiul nu a mai putut fi refăcut și drept urmare Hipodromul a rămas abandonat. [19;36;31]
Obeliscul egiptean
Cel mai valoros monument ce a rezistat în timp, pe locul fostului Hipodrom antic din vechiul Constantinopol, astăzi Istambul ce era amplasat pe Spina din mijlocul arenei, este Obeliscul egiptean, adus în acest loc din valea Nilului, de către împăratul Theodosius al II-lea. Este un monument monolitic splendid lucrat, executat din granit roz de Syena. Deoarece paretea de jos îi lipsește, acum are 19,6 metri în înălțime. Obeliscul se se sprijină pe patru cuburi de bronz cu laturile de 0,45 metri, fiind inscripționat pe cele patru fețe cu hieroglife egiptene care celebrează victoriile faraonului pe malurile Eufratului. Soclul de marmură albă este ornamentat cu basoreliefuri din perioada lui Theodosius I-ul. Pe fața de răsărit a soclului există o inscripție în limba , astăzi ilizibilă, ce vorbește despre reînălțarea obeliscului de către un guvernator numit Proclus.
Obeliscul egiptean este cel mai vechi și valoros monument al fostului Hipodrom antic. El se înnalță spre centrul spațiului, a fostei arene, vis-à-vis de Moscheea Albastră, ca mărturiea unui trect bogat și glorios. [19;36;31]
Coloana zidită a împăratului Constantin al VII-lea Porphirogenetul
Monumentul seamănă foarte mult cu obeliscul egiptean, diferențiînduse prin faptul că nu are o structură monolitică, ci este construit din blocuri modeste de piatră albicioasă. Mărturiile vechi relatează că în același loc a existat o coloană ce datează încă din sec. al 4-lea e.n, reamenajată înn sec. al 10-lea de către Constantin al VII-lea Porphirogenetul, acoperind-o integral cu plăci de bronz aurit, cu reliefuri ce reprezentau fermieri, pescari și inscripții în limba greacă. Plăcile au fost smulse de pe coloană de către cruciați în 1204, probabil în speranța de a recupera aurul din ele, urmând a fi topite și transformate în monede. Coloana zidită este un monument ce măsoară o înălțime de 32 de metri cu vârful piramidal. Astăzi coloana zidită stă mărturie a măreției bizantine și a comportamentului încă barbar din sec. al 13-lea. [19;36;31]
Coloana șerpuită
Coloana șerpuită este mai veche cu 1400 de ani de cât coloana zidită și mai tânara cu aproximativ 1000 de ani de cât obeliscul egiptean, și este cel de-al dolea monument valoros al spinei hipodromului. Coloana șerpuită este turnată din bronz iar la origine ea a dăinuit în fața renumitului templu a lui și Apollo din grecia. O mică parte păstrată din ea până în ziua de astăzi se află între Obeliscul egiptean și Coloana zidită. [19;36;31]
Muzeul Kariye (Biserica Chora)
Biserica Chora a fost construită în sec XIV de către Constantin cel Mare, având un exterior foarte atractiv, cu mozaicele și fresce din perioada renascentist-bizantină. În cele doua holuri de la intrarea în biserică sunt fresce ce conțin scene biblice, cu înfățișarea Fecioarei Maria și a lui Isus Hristos.
Fig. 2.14 Muzeul Kariye si Biserica Chora,
Sursa: http://www.tvl.ro/istanbul/obiectiveturisticeistanbul-chora.html
Mormintele membrilor familiei imperiale se află în capela din partea sudică a bisericii, unde se regăsesc și cele mai bine păstrate mozaice a perioadei respective. Cladirea a funcționat ca moschee în jur de patru secole și apoi în anul 1948 transformată în muzeu. [38]
Palatul Topkapi din
Palatul a fost construit în anul 1453, din ordinul împăratului Mahomed al II-lea, imediat după cucerirea orașului Constantinopol. Timp de patru secole Palatul Topkapi a gazduit toti sultanii otomani pana în anul 1839 în timpul domniei lui Abdulmecid I.
Fig.2.15. Palatul Topkapi din
Sursa: http://www.tvl.ro/istanbul/obiectiveturisticeistanbul-palatultopkapi.html
Palatul cuprinde o suprafață de 700.000, cu mai multe săli și camere. O mare parte a palatului era ocupat de harem care număra un număr de 300 de camere, 9 bai turcesti, spital, spălătorie și 2 moschei. Zidul ce înconjoară palatul conține 3 porți principale de acces, poarta Bab-i Humayun,Otluk și Demir, și are o lungime de 1400 metri. De-a luncul celor 4 secole, palatului i s-au adăugat un complex de anexe și clădiri. [38]
Biserica Yerebatan Sarayi
Numită de otomani „Palatul care se scufunda”, Biserica Cisternă a fost construită de către romani în secolul III – IV ce servea pentru desfășurarea activităților artistice, științifice și comerciale.
Un număr de 52 de trepte de piatră duc spre grandioasele coloane de 9 metri, așezate în 12 rânduri cu câte 28 de coloane fiecare. În timpul imperiului bizantin locația a fost transformată într-o imensă cisternă cu suprafața de 9.800 metri pătrati și cu o capacitate stocare a apei de 100.000 litri, pentru a asigura Marele Palat Topkapi cu apă.
Moscheea Albastră
Moscheea Albastră din Istanbul a fost construită între anii 1609 și 1616, în timpul domniei sultanului Ahmed I, de către arhitectul Mehmet Ağa, format la școala arhitectului Mimar Sinan, cel mai renumit arhitect al Turciei.
Ahmed I a decis construirea clădirii din dorința de a ridica în Istanbul o moschee care să îi poarte numele, dar și care să concureze sau chiar să depășească în măreție cea mai importantă moschee din oraș la acea vreme, Hagia Sophia. Se pare că dorința de reușită a sultanului era atât de mare încât a și ordonat execuția un arhitect înainte de a îi acorda lui Mehmet Ağa responsabilitatea proiectului.
Ridicarea moscheii a stârnit numeroase controverse la vremea respectivă. Tradițional, astfel de clădiri (moschei, palate sau alte clădiri publice) erau construite din bani obținuți ca pradă de război, pentru a comemora anumite victorii importante. Însă, deoarece nu avusese astfel de victorii seminificative, Ahmed a fost primul sultan nevoit să procure suma necesară din fondurile statului, stârnind astfel furia inițiațiilor în teologie și drepturi divine. De asemenea, nu numai proveniența banilor a adus controverse, ci, conform istoricului Mustafa Ali, însuși numărul lor. Suma era considerată mult prea mare de către populația turcă a acelor vremuri, în condițiile în care zonele sărace ale orașului erau deseori neglijate.
Moscheea Albastră a fost reprezentată pe reversul bancnotei cu valoare de 500 de lire turcești, apărută între anii 1953-1976.
Moscheea lui Ahmed I, cunoscută în toată lumea ca Moscheea Albastră din Istanbul, datorită celor aproximativ 21.000 de panouri interioare de faianță în majoritate de culoare bleu, este impresionantă prin mărime. Astfel, clădirea are o capacitate de 10.000 de persoane, are 260 de ferestre, și adăpostește o școală religioasă, un spital, un caravanserai și o cantină gratuită.
Ridicată la începutul secolului al XVII-lea, Moscheea Albastră este considerată ultima mare clădire aparținând ca stil arhitectural clasicismului otoman.
Exteriorul
Mehmet Ağa a folosit mari cantități de materiale de construcție pentru ridicarea Moscheii Albastre, în special piatră și marmură. Urmând planul moscheii Ṣehzade din Istanbul, prima lucrare la scară largă a lui Sinan, arhitectul a decis ca viitoarea construcție să cuprindă un corp principal, în formă de roză cu patru ramuri și o spațioasă curte interioară. Corpul central avea să aibă ca acoperiș un sistem de domuri și semi-domuri, fiecare susținute de trei exedre. Elementul central al sistemului este însă domul principal, cu înălțimea de 43 metri în punctul central și diametrul de 23,5 metri. Întregul sistem de domuri este susținut de patru stâlpi masivi, care amintesc de cei ai moscheei Selimiye din Adrianopol, o altă contrucție proiectată de Sinan. Minaretele (turnurile de langa moschee) sunt 6 cand defapt ele ar fi trebuit sa fie 4. Se spune ca sultanul i-a spus arhitectului ca el vrea minaretele din aur. în limba turcă aur se confundă cu 6.
Fațada moscheii este similară cu cea a moscheii Süleymaniye din Istanbul. Curtea interioară are aproximativ suprafața corpului principal, fiind înconjurată de o serie de arcade cu boltă (revak).
În centrul curții interioare se află o fântână hexagonală, relativ mică față de dimensiunile curții. Poarta mare a curții, diferită din punct de vedere arhitectural de restul arcadelor, cuprinde un semi-dom cu structură de stalactită și un dom de dimensiuni mici.
În cadrul intrării din partea de vest a curții se află un lanț masiv de fier, așezat astfel încât sultanul, singura persoană care avea dreptul de a intra în curtea moscheii pe cal, să fie nevoit să își plece capul de fiecare dată când avea să între în moschee. Gestul avea un rol simbolic, de smerenie a conducătorului în fața divinității.
Cu cele descrise mai sus nu se limitează lista obiectivelor culturale din Istambul, pe langă aceste obiective sunt și alte locuri cu interes turistic sporit, cum ar fi:
Biserici și mănăstiri
Istanbul este vestit prin prezența a o mulțime de biserici și mănăstiri printer care se poate de menționat următoarele: Biserica Sânta Irina, Biserica Sântul Salvator în Chora sau Kariye Muzesi, sau Kariye Camîi, sau Kariye Kilisesi, Biserica mănăstirii Pammakaristos, Biserica Sfinții Sergius și Bcchus, Biserica și mănăstirea Sfântul Ioan din Studion, Biserica Sfânta Maria mama lui Dumnezeu sau Sfânta Maria din Blachernes, Biserica-Capelă Sfântul Therapon, Biserica bulgară Sf. Ștefan, Biserica Sf. Maria a mongolilor, Ruinele Bisericii Sfânta Maria Chalcopratea, Ruinele mănăstirii Samson, Ruinele mănăstirii Stoudion, Catedrala Sf. Spirit;
Palate și haremuri
Dintre palaturile și haremuirle care se găsesc în această minunată metropolă sunt: Palatul Topkapî, Haremul din Palatul Topkapî, Palatul Dolmabahçe, Palatul Beylerbey, Palatul Çiragan, Palatul Küçüksu, Palatul Yildiz, Palatul Bucoleon, Palatul lui Constantin al VII-lea Porphirogenetul(Tekfur Sarayi), Rumeli hisari;
Moschee
De o frumusețe rară sunt și moscheele din Instanbul după cum urmează: Moscheea Albastră, Moscheea Soliman Magnificul, Moscheea Sultanei Roxelana, Moscheea Yavuz Selim, Moscheea Cuceritorului, Moscheea Prințului, Moscheea Baiazid, Moscheea Rüstem Pașa, Moscheea Sultan Valide sau Moscheea Nouă, Moscheea Prnțesei Mihrimah, Moscheea Selim, Moscheea Luminii lui Osman, Moscheea Eyúp, Moscheea Ortaköy, Moscheea Victoriei, Moscheea Kiliç Ali Pașa, Moscheea subterană din Galata, Moscheea Arap (biserica dominicană Sf. Paul), Moscheea Bodrum (Myrelaion), Moscheea Fenari Isa (biserica Libos tou Theotokos), Moscheea Kalenderhane (biserica Kyriotissa Thetokos, Moscheea Sokullu Mehmed Pașa, Moscheea Zeyrek (biserica Christos Pantocrator), Moscheea Atik Mustafa Pașa (biserica Sf. Tekla din Blachernes), Moscheea Eski Imaret (biserica Christos Pantepoptes), Moscheea Kefeli (biaserica catolică Sf. Nicolas), Moscheea Koca Mustafa Pașa ( biserica Sf. Andrei din Krisei sau pe Jurământ),Moscheea Vefa Kilise (probabil biserica Hagios Theodoros)
Moscheea Gul (biserica mănăstirii Sf. Theodosius), Moscheea Dolmabahçe
Muzeele ce pot fi vizitate sunt: Muzeul de Arheologie, Muzeul Vechiului Orient, Muzeul Ceramicii, Muzeul mozaicurilor Marelui Palat bizantin), Muzeul Dogancay (Muzeul de Artă Modernă, Muzeul militar, Muzeul aviației, Muzeul naval, Mzeul de Artă Turcă și Islamică;
Pe lângă aceste aîn Istanbul pot fi găsite și o mulțime de Monumente, Ruine, Cartiere, Poduri așa ca: Coloana Arsă sau Coloana lui Constantin, Coloana lui Marcianus, Coloana lui Claudius Goticus, Apeductul lui Valens, Cisterna Basilică, Cisterna celor 1001 coloane sau Cisterna Philoxenes, Marele Bazar, Bazarul Egiptean, Piața Eminönü, Poarta de Aur, Fortăreața Șapte Turnuri, Fântâna Ahmed al III-lea, Cartier Fanar, Cartierul Pera, Cartierul Galata, Zidurile de apărare antice, Turnul Galata, Turnul de marmură, Turnul cu ceas Dolmabahçe, Turnul lui Leandru, Turnul lui Baiazid, Turnul cu orologiu Nusretiye, Turnul cu orologiu Yldîz, Podul Galata, Podul Atatürk, Turnătoria de tunuri, Anadolu Hisari, Podul Bosfor, PodulFatih Sultan Mehmet [19;36;31]
CAPITOLUL III. CARACTERISTICAINFRASTRUCTURII DESTINAȚIILOR. DIRECȚII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE A TURISMULUI CULTURAL ÎN ISTAMBUL.
3.1 Caracteristica infrastucturii din Efes (cazare, alimentare)
Turiștii care aleg să se cazeze în perioada estivală în stațiunea Kusadasi din Turcia au posibilitatea de a vizita obiective istorice din antichitate, dintre care unele sunt situate în apropiere. Cel mai important dintre acestea este orașul antic grec Efes, care atrage, anual, nu mai puțin de trei milioane de turiști din întreaga lume. Efes (), situat la aproape 15 km distanță de Kusadasi, datează din secolul al X-lea î.H. și avea, în perioada de glorie, circa 240.000 de locuitori. Orașul a fost capitala provinciei romane Asia, iar în timpul împăratului Cezar Augustus era considerat al doilea oraș din zona Mediteranei de est, după .
La Efes se poate ajunge pe trei căi;
1. dinspre , distanța fiind de 74 km (circa o oră cu automobilul) sau prin curse
organizate cu microbuzul din oră în oră. În orașul există și un aeroport.
2. din Kusadasi, distanța fiind de 15 km,
3. pe traseul Aydin – Selçuk – Efes (aproximativ 50 km).
De oriunde se vine, drumul este bun iar priveliștile de asemenea sunt frumoase.
Un tur al Efes-ului durează peste o oră și jumătate, iar la fiecare obiectiv mai important sunt explicații în limbi străine. Pentru vizitatori accesu este zilnic din Aprilie – Octombrie 8:30 – 19:00; Noiembrie – Martie – 08:00-17:00; Ultima intrare în orașul antic se face cu o oră sau jumatate de oră înainte de ora închiderii.
Pentru turiștii ce călătoresc cu mașina personală există parcare contra cost. Prețul de parcare poate variază în funcție de perioada anului oscilând între 7.5-8 lire turcesti(LT).
În parcarea principală sunt locuri pentru autobuze, iar mașinile mici parchează mai pe margini. Sunt mai multe magazine cu suveniruri și câteva cafenele.
Intrarea în situl arheologic – 25 LT; Intrarea la Casele Terasate este optională și se plătește separat prețul biletului fiind de 15 LT – biletele se cumpara la intrarea în zona caselor.
Dupa ce se trece de bilete (intrarea de jos), mai este un magazinas în stânga. Tot de langă poartă se pot închiria și ghiduri audio, acolo se gasesc și toalete. Un ghid audio free se poate downloada (plus harta) de pe pagina lui Rick Steves. El își începe turul însă, de la intrarea de sus.
La intrarea de sus se poate ajunge cam în 7-8 min., dar distanța se poate parcurge dus întors și pe jos, daca alegeți primele ore ale dimineței, deoarece zona în perioada călduroasa este lipsită de prea multă vegetație și nu există posibilitatea de a vă ascunde de căldură la umbră. La intrarea de sus la fel există o parcare taxabilă. Autocarele își debarcă turiștii la marginea șoselei și apoi coboară în parcarea oficială pentru a-i prelua.
La intrarea de sus există câteva magazinașe cu diverse suveniruri , cu ceva mâncare/suc și o toaletă contra cost. Casele de bilete acceptă și carduri pentru plata biletelor de intrare. Accesul în sit se face prin turnicheți, ca la toate marile obiective din Turcia. Imediat după intrare este chioșcul pentru închiriere ghid audio. În interiorul orașului antic există panouri informative lângă fiecare punct important al sitului arheologic. Vara turiștii trebuie să aibă cu ei rezerve de apă, uțină răcoare se poate găsi doar la umbra zidurilor înalte. Spre amiază este aglomerație de turiști; și se găsesc cu greu unghiuri bune pentru fotografii reușite. [19;36;31]
Hotele și restaurante în apropierea orașului antic Efes
Lângă Efes pot fi găsite diferite posibilități de cazare. Pentru cazare cele mai bune oferte se pot găsi la stațiunea turistică Kusadasi, care se află la doar 19 km distanță de Efes și este una dintre statiunile principale de vacanta din Turcia, oferă un mediu excelent pentru o vacanță de neuitat. Situata pe coasta de vest a Turciei la 90 km sud de Izmir, Kusadasi este renumit ca unul dintre cele mai atractive orașe de la Marea Egee, deoarece este aproape de situri istorice importante antice, inclusiv Efes.
Kusadasi are un climat tipic mediteranean cu veri fierbinti si ierni blande, oferind un sezon turistic foarte lung. Statiunea este scăldată în soare aproximativ 300 de zile pe an.
Numeroase plaje cu nisip fin, cu apele calde si limpezi, oferind o atmosferă liniștită, permit o mare varietate de activitati legate de apă și plajă. Windsurfing, schi nautic, navigație și volei de plajă sunt doar cateva alegeri pentru iubitorii vieții active. După soarele liniștitor din timpul zilei, orașul așteaptă un apus de soare superb.
Cum apune soarele, cafenele și restaurante aflate pe aleea cu palmieri devin neincapatoare. Se pot admira sosirile si plecarile iahturilor și navelor in compania unei vederi panoramice a apusului de soare si a unei băuturi înainte de cină. Restaurantele, care servesc o varietate de peste si fructe de mare proaspete și alte specialități din Marea Egee, oferă o masă delicioasă în Kusadasi. Dansul si distractia la un bar plin de viață sau o discotecă deschisa până în zori, poate termina o zi ideală în Kusadasi.
Kusadasi Setur Marina este unul dintre cele mai mari si mai bine echipate porturi din Turcia, cu capacitatea de 629 iahturi, si gazduiesc intre 2500 – 3000 de barci in fiecare an.
Cu toate că are doar 65.000 locuitori, Kusadasi este vizitată annual de peste o jumătate de million de turiști.
Trei parcuri mari reusesc sa atraga in fiecare an un numar impresionat de turisti ce sunt dornici sa lase probleme de acasa deoparte si sa se bucure de soare si aerul cald al verii. Adaland este primul ce merita amintit, deoarece nu face parte din nici un complex hotelier si este tototdata unul dintre cele mai mari. Odata ajuns in Adaland cei mici se pot bucura de dimineata pana seara si chiar daca ai o varsta care iti impune anumite prejudecati, odata ce te afli in vacanta trebuie sa treci peste ele si vei reusi cu siguranta cand vei vedea cat de multi adulti se distreaza pe toboganele cu apa.
Longbeach Aquaresort se afla la o distanta de doar cinci kilometri distanta de Kusadasi si este de asemenea un parc acvatic unde te poti distra o zi intreaga. De fapt, odata ce ai intrat intr-o asemenea locatie nu trebuie sa o parasesti decat atunci cand soarele incepe sa coboare de pe cer pentru ca inauntru vei gasi tot ceea ce iti trebuie, de la bauturi racoritoare si pana la restaurante sau terase cu mancare.
Un al treilea parc acvatic de dimensiuni mari din Kusadasi este Aquafantasy, amplasat la aproximativ sase kilometri distanta de statiune. Cu toate acestea aici vei putea gasi o sumedenie de lucruri de facut, iar toboganele care mai de care mai ciudate te vor tine ocupat o zi intreaga atat pe tine cat si pe cei mici.
Kusadasi este un oras statiune situat la malul Marii Egee care reuseste sa ofere imagini absolut spectaculoase, insa dintre toate bogatiile sale merita sa amintim despre plajele absolut fascinante.
Palm Beach este fara indoiala cea mai cunoscuta dintre toate atat datorita pozitiei sale centrale, cat si pentru simplu fapt ca este foarte aproape de principalul port. In timpul sezonului acosteaza aproape zilnic fel de fel de vase de croaziera si ambarcatiuni de lux. De asemenea, magazinele, buticurile precum si restaurantele sau cafenelele deschise pana noaptea tarziu.
Urmatoarea plaja pe lista noastra este , o superba intindere de nisip care ofera numeroase avantaje. Pentru cei ce practică sporturi acvatice este cea mai bună alegere. Pentru situatiile nefericite care apar pe neasteptate există salvamar de dimineata si pana dupa-amiaza tarziu.
este, dupa cum sugereaza si numele, una dintre cele mai lungi plaje cu deschidere la Marea Egee si chiar din intreaga . Distanta de aproximativ 20 km asigura spatiul de care e nevoie pentru a petrecere cateva zile relaxante la soare. Pentru o vacanta cu familia este locul perfect.
urmeaza in top datorita apelor cristaline si a tarmului fascinant. Spre deosebire de celelalte plaje unde exista nisip aici majoritare sunt pietrele, astfel ca apele nu mai sunt tulburi. Pentru o baie buna se poate opta pentru unul dintre podurile care duc pana mai departe de mal de unde se poate sari in apa fara nici o problema.
In vei gasi un peisaj de vis cu verdeata si totodata apa marii care imbratiseaza frumos tarmul. Fiind o plaja relativ mica are tendinta la aglomerare, mai ales in zilele de Sambata si Duminca, insa cu toate acestea trebuie de mers macar pentru cateva ore acolo. Din punct de vedere al locatie Green Beach se afla la doar 5-10 minute de mers pe jos de la Ladies Beach, asadar distanta nu este o problema.
Dintre hotelurile cele mai renumite sunt: Hotel Surmeli Efes 5*
Fig. 3.1 Hotel Surmeli Efes, Kusadasi
Sursa: http://www.oltextur.ro/turcia/hoteluri/hotel-surmeli-efes#
Hotelul Surmeli Efes 5* este situat la 55 km de aeroportul orașului Izmir, la 8 km de centrul orașului Kusadasi, la 4 km de orașul antic Efes și la 7 km de stațiunea Selcuk, pe malul mării.
Hotelul a fost construit în anul 1998, are o suprafață de 50 000 mp, iar ultima renovare a fost facută în anul 2012.
Hotelul Surmeli oferă oaspeților săi un restaurant principal, meniu dietetic, meniu vegetarian, 3 restaurante a la carte (italian, turcesc și pescăresc – cu rezervare, la un restaurant – gratuit), 5 baruri, 3 piscine exterioare, piscină interioară, cabinet medical, centru SPA, coafor, lant de magazine, spălătorie, curătătorie chimică și 8 săli de conferințe (300-1200 persoane).
Gratuit se oferă: saună, baie turcească, sală de fitness, aerobic, aqua aerobic, baschet, 2 terenuri de tenis cu suprafață dură (ziua), închirierea echipamentului de tenis, darts, tenis de masă, mini-golf, sporturi nautice fără motor, program de animație, discotecă (intrarea) și internet Wi-Fi (în lobby).
Contra cost sunt oferite următoarele servicii: masaj, biliard, sporturi nautice cu motor și internet cafe.
Copii pot opta pentru serviciile următoare: bufet, piscină, loc de joacă, mini-club (4-12 ani) și bonă (contra cost).
Hotelul mai deține: plajă proprie, nisip, bar pe plajă – gratuit. La piscină și pe plajă se găsesc umbrelele, sezlongurile, saltelele – gratuit. Prosoapele de plajă sunt oferite gratuit.
Hotelul Surmeli Efes 5* este compus dintr-o clădire "Hotel" cu 13 nivele și 4 clădiri "Club" cu 4 nivele fiecare (toate camerele au vedere la mare).
Hotel (90% din camere au vedere parțială la mare):
– 253 standard room (max. 3 pers., 25 mp; 4 camere pentru persoane cu dizabilități);
– 100 superior room cu o cameră (max. 2 pers., 25 mp).
Club (toate camerele au vedere la mare):
– 80 family room cu 2 camere (living, dormitor cu , max. 4 pers., 44 mp).
Toate camerele sunt dotate cu baie cu cadă, foehn, aer condiționat centralizat, televizor, telefon, minibar (apa se suplimentează zilnic – gratuit), seif (contra cost), pardoseală – gresie (Club), mochetă (Hotel), balcon, internet Wi-Fi (gratuit) și room service (contra cost). Curățenia în camere se efectuează zilnic, iar schimbarea lenjeriei se face de 3 ori pe săptămână.
Masa este de tip Ultra All Inclusive. Restaurantul principal oferă mic dejun, mic dejun târziu, prânz, cina, cina târzie (în regim bufet suedez).
La Lobby bar se pot servi gustări fast food. Snack – barurile de la piscină oferă gustări și clătite turcești, cafea și prăjiturele. Barul de pe plaja servsște aperitive și diferite feluri de paste.
Iar la Caffe Chopin de pe teritoriul complexului se servesc prăjiturele.
Mai există și restaurante A`La Carte (deschise pentru cină) care sunt gratuite, 1 singură dată/sejur la fiecare dintre restaurante: Restaurant Da Vinci – specific italian, Restaurant Pashas – specific turcesc, Restaurant Texmex – specific mexican, Restaurant Pescatore – specific pescaresc.
Barurile de pe teritoriul complexului hotelier sunt: Lobby Piano bar, Snack bar, bar la piscină, Tropic beach bar, Cafe Chopin, Disco bar, Ottoman nargile (extra).
Bauturile din import, bauturile îmbuteliate, bauturile de lux, înghetata și narghileaua sunt contra cost.
Oferte de cazare la hotel Surmeli Efes pornesc de la 40 euro pret/persoana/noapte, tip masa: All inclusive. [32]
Hotel Richmond Resort 5*
Fig. 3.3. Hotel Ephesus Resort 5*
Sursa: http://www.oltextur.ro/turcia/hoteluri/
Hotelul este situat pe malul marii, la 12 km de Kusadasi si la 75 km de aeroportul din .
Facilitățile oferite de hotel sunt diverse. Hotelul dispune de 260 camere, 538 paturi, 144 camere standard, 61 club rooms, 4 camere pentru persoanele cu handicap fizic, 36 camere connected, 10 camere familiare, 1 King Suites, 4 Suites, camerele sunt dotate cu telefon direct, baie, telefon in baie, uscator de par, alarma de incendiu, minibar, cosmetica, seif, balcon, 24 ore room service, TV satelit, central A/C, split A/C.
Hotelul deține: 4 restaurante, salon de mic dejun, snack bar, cofetarie, efes restaurant, dolphin restaurant, Artemis restaurant, Sunset restaurant, lobby bar, bar la piscina si plaja, American bar, restaurant bar, disco bar, Vitamin Bar, bucatarii (turceasca, internationala, specialitati pescaresti).
Alte facilitati: cabinet medical, doctor, baby sitter, serviciu pentru persoanele cu handicap, coafor, internet, market, curatatorie, spalatorie, seif la receptie, generator electric, parcare, 1 piscina exterioara cu sectiune pentru copii, gradina, teren de joaca pentru copii, miniclub, sala tv, disco, teren de volei, volei pe plaja.
Suplimente/ Reduceri:
– Supliment camera SGL: 50% din cazare
– Primul copil 0-06.99 ani: gratis, in camera cu 2 adulti
– Al doilea copil 0-02.99 ani: gratis, in camera cu 2 adulti
– Primul copil 7-12.99 ani: achita 50% din cazare
– Al doilea copil 3-12.99 ani: achita 50% din cazare
– Al 3 lea adult in camera TPL: reducere 30% din cazare
Tariful oferit include: 7 nopti cazare in camera DBL la Richmond Ephesus Resort 5* cu All inclusive; Asistenta turistica in statiune.
3.2 Caracteristica infrastucturii din Pamukkale
Deoarece se află aproximativ la 60 km apropiere de orașul Denizli ce deține un aeroport internațional, la Pamukkale nu este foarte greu de ajuns. Turkish Airlines efectuează de două ori pe zi zboruri de la Istambul la Denizli. La fel de ușor se poate ajunge și cu autobuzul sau mașina privată (undeva 4 ore).
Pe calea ferată la fel se poate ajunge dar călătoria va fi mai obositoare. Deoarece acum câțiva ani s-a anulat expresul Istambul – Pamukkale, etinerariul feroviar se poate face doar prin cursa Istambul-Izmir- Denizli, călătorie ce durează aproximativ 7 ore.
Zona s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere turistic și din acest motiv se pot găsi nenumărate oportunități de cazare. Prețurile pentru cazare încep undeva la 30 EUR/noapte.
Catalogat unul din cele mai frumoase locuri de pe planetă – Pamukkale, este un loc de vis, un dar făcut de natură și ajustat de om. Se spune ca ar fi a VIII-a minune a lumii și într-adevăr este o minune. Omul a intervenit cândva, a mai direcționat izvoarele, le-a ajustat debitul și a înprejmuit locul. Deoarece fluxul mare de turiști poate degrada considerabil un obiectiv turistic, dar și din motive de conservare a acestora la Pamukkale există o taxă de intrare ce constituie 20 TL/ pers.
Există două drumuri ce duc pe spectaculosul platou de unde se vede întreaga panoramă a orașului:
intrarea nordică cu un traseu lung de aproximativ 3 km ce se poate parcurge cu
mașina sau pe jos;
intrarea sudică cu un traseu mult mai scurt și mai spectaculos. Turistii ce aleg intrarea
pe partea sudică trebuie să parcurgă traseul în picioarele goale, accesul cu mașina fiind interzisă. Urcând muntele alb ca neaua în picioarele goale, prin apa termală ce se scurge continuu, unde mai băltește în câte o formațiune tip crater, mai stropește pe alocuri din mici cascade, cu un peisaj parca desprins din basme, senzația celor ce aleg această cale de acces este una cu totul specială.
La intrarea sudică, permanent, sunt zeci de autocare pline cu turiști de toate naționalitățile turiști pe care îi vei regăsi forfotind într-un continuu dute-vino pe cascada de travertin, care constituie, ce-i drept, principala atracție. Zona este deschisă 24 de ore din 24 în timpul verii (mai puțin muzeul și piscina Cleopatrei), însă majoritatea turiștilor nu au ocazia să se bucure pe îndelete de toată frumusețea locului, deoarece cei mai mulți vin în excursii organizate, cu autocarul și rămân doar cateva ore, timp insuficient pentru a-ți face măcar o idee vagă despre splendoarea acestui loc atât de încărcat de istorie.
Altă atractie în Pamukkale este Piscina Cleopatrei, cu apă termală și bule de aer, în care se vad vestigiile orașului antic – coloane de marmura ce dau un farmec aparte locului. Întrarea la piscinele cleopatrei este gratuită iar taxa de 30 TL este pentru cei ce doresc să facă o baie în renumita piscină și să stea întinși la soare pe una din coloanele romane de marmură albă (deoarece coloaneleies pe alocuri din apă înnotatul în piscină este aproape imposibil). [19;36;31]
În zonă există magazine cu suveniruri și cafenele, terase cu mâncare și băuturi răcoritoare, dar prețurile sunt piperate.
Datorită fluxului mare turistic a zonei, a înflorit și industria hotelieră a regiunii, turiștii având posibilitatea de a alege locul de cazare începând de la campinguri și pensiuni până la hotele de lux de 5 stele. Caracteristic Turciei aici se practică sejururile all inclusive, cu programe de animații, sport, piscine, plaje private, SPA etc.
De loc de neglijat este gastronomia Turcească, unde turiștii se pot delecta cu mâncăruri tradiționale orienntale și renumitele deserturi de o varietate destul de mare.
În continuare va urma descrierea câtorva oferte de cazare a unor hotelieri:
Yildizhan Hotel
Fig. 3.4. Hotelul Yildizhan, Pamukkale
Sursa: http://www.agoda.com/ro-ro/yildizhan-hotel/
Facilitățile oferite de hotel sunt: 24-ore recepție, bar, depozitare bagaje, expres check-in/check-out, facilități pentru turiști cu handicap, loc pentru fumat, restaurantroom, service, schimb valutar, se admit animale de companie, seif, Wi-Fi în zone publice, ziare;
Hotelul deține o grădină, loc de joacă pentru copii, piscină exterioară, parcare auto.
Tarifele pornesc de la 23 euro cameră dublă până la 101 euro camră triplă, iar în funcție de perioada sejurului hotelul oeră reduceri la cazare.
Situat optim în Pamukkale, Yildizhan Hotel este o bază excelentă pentru a explora acest oraș trepidant. De aici, oaspeții se pot bucura de acces facil la tot ce acest oraș plin de viață are de oferit. Un ecosistem bine păstrat și proximitatea față de Pamukkale piscine municipale, Casa cercetașilor din Pamukkale, Muzeul arheologic dau acestui hotel un șarm special.
Yildizhan Hotel oferă 30 camere, fiecare amenajate cu gust pentru a furniza servicii plăcute cum ar fi camere nefumători. De-a lungul zilei oaspeții se pot delecta cu atmosfera relaxată oferită de loc de joacă pentru copii, piscină exterioară, grădină.[33]
Pam Thermal Hotel 5*
Fig. 3.5. Pam Thermal Hotel 5*, Pamukkale
Sursa: http://www.agoda.com/ro-ro/pam-thermal-hotel/hotel/
Hotelul oferă serviciile următoare: 24-ore recepție, bar, bibilitecă, club de noapte / dj, concierge, depozitare bagaje, expres check-in/check-out, facilități de transfer, închirieri auto, lift, loc pentru fumat, magazine în hotel, restaurant, room service, salon, schimb valutar, seif, servicii spălătorie, transfer hotel/aeroport, Wi-Fi în zone publice, ziare.
Pentru recreere sunt disponibile următoarele: baie cu aburi, baie termală, biliard, cadă fierbinte, centru de fitness, grădină, masaj, piscină exterioară, saună, spa, tenis de masă. Hotelul dispune de parcare auto.
Dacă ceea ce caută turiștii este un hotel situat convenabil în Pamukkale, acesta este hotelul potrivit. De aici, turiștii se pot bucura de acces facil la tot ce acest oraș plin de viață are de oferit. De asemenea se ajunge foarte ușor și la Karahayit izvor termal, Muzeul arheologic Hierapo Oferind oaspeților din hotel servicii de nivel superior și o gamă largă de dotări, Pam Thermal Hotel este decis să vă asigure că sejurul cât se poate de confortabil. Acest hotel furnizează depozitare bagaje, bibilitecă, magazine în hotel, salon, concierge pentru a asigura călătorilor cel mai înalt grad de confort. Acest hotel are 236 camere de oaspeți minunat amenajate, fiecare incluzând camere nefumători. În plus, ofertele de agrement găzduite de hotel vă asigură o multime de lucruri de făcut în timpul sejurului.
Tarifele practicate de acest hotel pornesc de la 60 euro- 108 euro/zi. Un copil cu vârsta până la 6 ani stă gratis când sunt folosite paturile existente. Un copil cu vârsta până la 2 ani stă gratis dacă folosește un pătuț. Un copil mai mare sau adult se plătește 70 % din tariful camerei pe noapte pe persoană dacă folosește un pat suplimentar. Capacitatea maximă pentru paturi suplimentare/pătuțuri într-o cameră:1. Animalele de companie nu sunt acceptate.
Este posibilă parcarea privată gratuit la proprietate (nu este necesară rezervare). Internet wireless este disponibil în întregul hotel și costă 1 EUR pe 24 ore. Nu este nevoie de garanții, deci nu va fi încasat nici un depozit. Din taxe suplimentare este inclusă 8 %TVA, nu este aplicabilă taxă de oraș și nu este aplicabilă taxă de servicii.[33]
Venus Hotel 2*
Fig. 3.6. Venus Hotel 2*, Pamukkale
Sursa: http://www.agoda.com/ro-ro/venus-hotel/hotel/
Venus oferă următoarele facilități: 24-ore recepție, ATM/bancomat de numerar în locație, babysitting, bar, bibiliotecă, cameră de familie, curățătorie uscată, depozitare bagaje, expres check-in/check-out, facilități grătar, închirieri auto, magazine în hotel, restaurant, room service, schimb valutar, se admit animale de companie, seif, servicii spălătorie, transfer hotel/aeroport, tururi, Wi-Fi în zone publice.
Serviciile de recreere include: grădină, piscină exterioară. Tarifele pornesc de la 40 euro/zi.
Situat optim în Pamukkale, Venus Hotel Oferă oaspeților servicii de nivel superior și o gamă largă de dotări. Hotelul oferă acces la o gamă largă de servicii, incluzând expres check-in/check-out, ATM/bancomat de numerar în locație, magazine în hotel, facilități grătar, babysitting.
Dotările din hotel au fost alese cu grijă pentru cel mai înalt grad de confort și delectare, având camere nefumători în fiecare cameră. De-a lungul zilei vă puteți delecta cu atmosfera relaxată oferită de piscină exterioară, grădină.
Un copil cu vârsta până la 5 ani stă gratis când sunt folosite paturile existente. Un copil cu vârsta până la 2 ani stă gratis dacă folosește un pătuț. Nu sunt disponibile paturi suplimentare . Capacitatea maximă pentru pătuțuri într-o cameră este: 1. Animalele de companie sunt acceptate.
Carduri de credit nu sunt acceptate. Internet wireless este disponibil în întregul hotel și este gratuit. Dintre taxele suplimentare sunt incluse 8 % TVA, nu este aplicabilă taxă de oraș, nu este aplicabilă taxă de servicii. [33]
Restaurante în orașul Pamukkale
Kayaș. Situat în centrul orașului Pamukkale, Restaurantul Kayaș reprezintă o oază de liniște, la umbra copacilor înalți. Meniul este în cea mai mare parte alcătuit din preparate turcești, pe bază de pui, miel, chiftele, dar sunt disponibile și alimente de origine coreeană și japoneză. Acest loc central are un bar lung și este, probabil, cel mai prietenos loc pentru a servi o masă turcească la prețuri mai bune decât în alte locuri. [34]
Raiul lui Mehmet. Restaurantul are un interior cu perne mari și o terasă cu vedere la împrejurimile superbe ale zonei Pamukkale, cu precădere terasele de travertin (cu stânci și cascade înalte de 20 de metri, situate la poalele Munților Cokelez). Tarifele sunt decente, oferindu-ți posibilitatea să mănânci și să bei după placul inimii. [34]
Mustafa. Acest restaurant situat la trotuar servește cea mai bună pizza din zonă, iar salatele turcești sunt divine. [34]
Lamuko's Lokanta În cazul în care te ispitesc aromele asiatice, atunci ai nimerit la restaurantul Lokanta Lamuko, care abundă în produse alimentare japoneze și coreene.[34]
Caracteristica infrasturcturii din Istanbul
Locuit de peste 5.000 de ani, capitala a doua mari imperii ale omenirii, cel Otoman și cel Bizantin, orașul Istanbul reușește să impresioneze turiștii prin clădirile impunătoare, bogat decorate cu motive musulmane, prin aromele gastronomiei turcești și, mai ales, prin atmosfera de poveste, desprinsă din istorisirile Seherezadei. [36,37]
În Istambul nu este greu de ajuns. Datorită faptului că este unul din cele mai mari orașe europene acest oraș are o infrastructură pe măsură și se poate ajunge prin următoarele moduri:
Cu avionul. Zborul companiei Turkish Airlines din Chișinău pană în și este de la 226 EURO. Avioanele AirMoldova pleacă din Chișinău și aterizează pe aeroportul din , de obicei, după 70 minute, iar prețul este 130 Euro. Și alți operatori ajung în , dar zborurile nu sunt directe și, în funcție de cel ales, au escale în , Munchen sau Viena.
Istambulu Beneficiază de două aeropoporturi internaționale:
Aeroportul Internațional Atatürk este cel mai mare aeroport din , Turcia. Acesta
este situat în Yesilkoy, partea europeană a orașului, situat la 24 km sud-vest de centrul orașului. Aeroportul este numit Mustafa Kemal Atatürk, pentru a comemora fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia. [36,37]
În 2010, aeroportul a fost tranzitat de mai mult de 32 de milioane de pasageri. Aeroportul se numără printre cele mai mari 40 de aeroporturi din lume în ceea ce privește traficul de pasageri. Există trei terminale, unul internaționale (Terminal A), unul națională (Terminal B), și un terminal cargo (Terminal C). [36,37]
Aeroportul Internațional Sabiha Gökçen este situat la aproximativ 35 km sud-est de
și este al doilea aeroport care deservește Istanbulul. Aeroportul a fost construit din cauza numărului tot mai mare de pasageri care călătoresc. Aeroportul este numit după prima femeie pilot din Turcia – Sabiha Gokcen. [36,37]
În fața aeroportului, la ieșire se poate lua autobuzele Havaș, pentru a ajunge în centrul orașului. Pentru cei care au ales să se cazeze în Taksim – autobuzele Havas sunt cele mai potrivite, iar pentru cei care stau în zona SultanAhmet – o combinație de metrou și tramvai, sunt cea mai bună variantă de a ajunge de la aeroport la hotel.
Turiștii de asemeni pot opta și pentru un taxi în scopul de a ajunge la hotel. Unele hotele însă pun la dispoziția vizitatorilor contra cost, gratuit sau inclus în prețul sejurului transportul aeroport- hotel-aeroport.
Autobuzele Havaș. Aceste autobuze, sunt speciale pentru a asigura transportul dus întors la aeroport. Plecarea este la fiecare jumătate de oră de ora atât din Taksim cât și de la aeroport. Calatoria pana-n Taksim durează aproximativ 40 de minute. În fața aeroportului, sunt trei stopuri cu rute ce duc în diferite locuri a orașului. Costul călătoriei constituie 10TL.
Din zona de sosiri, înauntru, faceti dreapta și veti cobora la metrou. Sunt indicatoare și e foarte ușor de găsit și deasemeni este o opțiune bună de a ajunge în oraș. La metrou și la tramvai se folosesc “Jetoane”. Costul unui jeton e de 2TL. Pentru fiecare călătorie este nevoie de un jeton. Pe langă jetoane, mai avem “Akbil”(un fel de portofel electronic pentru călătorii) și “IstanbulKart”( este ca o carte de credit, și o folosești lipind-o de cititoarele din autobuz, de la metrou, feriboturi și tramvai). [36,37]
Cu trenul. Trenul Chișinău-București pleacă zilnic la 16:35 și sosește la destinație la 5:05 Iar trenul, durează 13 ore aproximativ, și sunt la un tariff de 400 lei aproximativ. Bucuresti – pleaca zilnic, la ora 13:30, dureaza aproximativ 18 ore, iar prețul unui bilet este de aproximativ 90 de euro. [36]
Cu mașina. Daca turiștii optează să plece cu mașina din Chișinău sau Bucuresti, există la dispoziția lor două rute, conform datelor publicate pe viamichelin.com. Fie traversează trecând prin Veliko Tarnovo, Kazanlak si Haskovo, fie prin și Burgas. Prima variantă durează 9 ore și 45 de minute cu un total de 706 kilometri. Cea de-a doua variantă echivalează cu o distanță de 735 kilometri și poate fi parcursă în aproximativ 10 ore.
Se poate schimba in Zeytinburnu sau Aksaray, dar mai bine este de schimbat in Zeytinburnu, deoarece este mai putin de mers pana la tramvai. Din Zeytinburnu trebuie sa luati tramvaiul inspre Kabatas sau Eminonu. Sa nu luati tramvaiul inspre Bağcilar deoarece merge in directia opusa. [36]
Transportul public în Istambul. Fiind un oraș cu o aglomerație foarte mare, Istambulul beneficiază de mai multe forme de transport public cum ar fi metroul, tramvaiul, autobuse, feribot ,vaporașe, funicularul. [36]
Tramvaiul. Tramvaiul este unul din cele mai folosite mijloace de transport public de către turiști și trece pe langa majoritatea punctelor turistice. Tramvaiul circulă între stațiile Zeytinburnu și Kabataș. Câteva statii importante de pe linia tramvaiului:
La statia SultanAhmet, se coboara pentru a ajunge la Moschee Albastra (SultanAhmet), Hagia Sofia, Batan Cistern, TopKapı etc.
Statia Gülhane e cea mai aproape de Muzeul de Arhelogie.
Beyazit si Çemberlitaș pentru a merge la Kapalı Çarșı – Marele Bazaar.
Eminönu, pentru a merge la Mısır Çarșısı (Spice Bazaar), Podul Galata – pe langă ele
sunt locurile de unde pleacă tururile pe Bosfor și vapoarele spre Üskudar și partea asiatică. Tot aici se găsește cea mai importantă stație de autobuze inter-urbane.
Karaköy. De aici se poate lua funicularul (Tünel) pentru a urca dealul genovezilor și a
ajunge pe cea mai importantă stradă de shopping, Istiklal Caddesi.
Kabataș stația terminus a tramvaiului. De aici se poate ajunge foarte usor pe jos pană la Palatul Dolmabahce și la docurile vapoarelor ce duc spre Insulele Prinților. [36]
Metroul. Deoarece nu este o rețea completă, în lucru, turiștii au foarte putin de a face cu metroul. În procesul lucrărilor în scopul de a uni toate liniile de metrou s-au descoperit câteva situri arheologice, lucrările de modernizare a retelei de metrou pot dura mai mult timp.
La momentul actual există două linii de metrou: cea din aeroport pana în Aksaray, și din Taksim pana în Levent. Cele două linii de metrou ne fiind conectate între ele. [36]
Autobuzele. Aproximativ în toate autobuzele sunt afișate cele mai importante stații, și se practică trecerea în totalitate la IstanbulKart.Intrarea se face prin din față unde se validează cartelele de călătorie. [36]
Cu vapoarele. Siteul vapoarelor de stat e IDO – Istanbul Deniz Otobuzleri dar poate fi putin greu de urmărit. Din Eminönu se poate lua vapoare spre Eyup, pentru a vedea Cornul de Aur sau Bosfor. De asemenea se poate traversa pe partea asiatică. costul unei calatorii este la fel ca peste tot adică 2TL. Se poate folosi Istanbul Kardul. [36]
Pe langă firmele de stat și vapoarele pentru navetiști sunt vapoare pentru turiști. Aici prețurile diferă în funcție de companie și durata turului. [36]
Vizitarea obiectivelor culturale
Cartele cu reduceri la muzee.
De curand Ministerul turismului și culturii a introdus un sistem de cartele, , de reduceri gândit atât pentru cetătenii autohtoni cât și pentru cei străini.. O cartelă este valabilă pentru trei zileș puteți intra cu ea la un numar de obiective cum ar fi: , , and Harem Apartments, İstanbul Archaeological Museums, *İstanbul , Museum of Turkish and İslamic Arts. Pretul cartelei este de 72 TL. Prețurile fără reducere în muzee variază de la 8 la 25TL.
Obiective deschise in fiecare zi:
Palatul Scufundat, Turnul Galata, Băile turcești , moscheele (în timpul rugăciunilor nu se se închid pentru vizitare).
Luni: Majoritatea muzeelor sunt închise. Hagia Sofia, Muzeul Arhelogic, Muzeul de Arta Islamica, Muzeul Arhelogic, Palatul Dolmabahce, Muzeul Militar, Muzeul de Arte Moderne, Muzeul Industrial Rahmi Koç sunt închise.
Marti: Topkapı, Muzeul Militar, Manastirea Dervisilor din Galata sunt inchise. La Aya Sofia e aglomerat
Miercuri: Biserica Chora, Fortareata Rumeli sunt inchise. Topkapı e aglomerat dimineața.
Joi: Toate obiectivele sunt deschise în afară de Palatul Dolmabahce.
Vineri: Aglomeratie la moschei, fiind zi de rugaciune.
Sambata: Toate sunt deschise în afară de: Quincentennial Museum of Turkish Jews.
Duminica: Marele Bazar și Bazarul de Mirodenii sunt închise. [36]
Moscheele
În moschei intrarea este gratuită. Multe moschei sunt obiective ce merită a fi vizitate deoarece sunt vechi biserici bizantine. Unele dintre aceste moschei (cum sunt Biserica Chora și Hagia Sofia) au fost renovate și transformate în muzee.
În moscheele mari, turistii au intrare separată, pentru a nu-i deranja pe cei care se roagă, se intră desculț iar femeile trebuie să aibă capul acoperit. Cu 20 de minute înaintea orelor de rugăciune moscheele sunt închise pentru turiști, iar rugăciunea durează aproximativ jumătate de oră. [36]
Despre Shopping
În Instambul sunt foarte multe magazine destinate pentru turiști,este însă necesar de menționat că există magazine unde prețurile la mărfuri nu sunt afișate, acolo vânzătorul le face pe loc, după cumparator. În aceste magazine este permisă negocierea mărfurilor. Inițial vănzătorul le prezină la un preț mult mai mare de cât valoarea lor pentru a avea loc de negociere. Însă nu toate magazinele sunt de acest tip. De exemplu majoritatea magazinelor din Istiklal, au prețurile afișate și nu se negociază.
Ca o regulă generală magazinele de firmă și cele “europene” se găsesc pe Istiklal Caddesi. Aici sunt și turcii mai înstăriti, laici și “west-looking”. In Eminonu, Kapalı Çarșı etc, sunt cei mai săraci iar cazările și magazinele sunt mai accesibile ca preț. Aici se găsesc mărfuri Chinezești și fel de fel de suveniruri pentru turiști.
Mai sunt multe magazine bune, pe langa Kapalı Çarsı. Sunt cateva drumuri pline cu magazine – în special cu textile. Mulți lucrează direct cu fabrica și se pot face afaceri bune dacă negociați. Prețul fluctează cu cantitatea cumpărată.
O altă zonă pentru textile e în capatul tramvaiului – ZeytinBurnu și în zona Merter Tekstil Merkezi. În ZeytinBurnu se găsesc magazine cu haine care au prețurile afișate și nu se negociază, iar datorita faptului ca sunt situate în zona periferică a orașuli, prețurile sunt mai avantajoase. Zona Merter este renumită pentru existența a mai multor fabrici de textile unde majoritatea vand doar en-gros. Textilele ieftine se ggăsesc în Zeytinburnu, Taksim și Istiklal Cadeși. [36]
Mancarea poate varia de la câțiva euro pentru sandwich-uri cu peste sau kebab pe strada, la 40-50 lire pentru o masa cu bunatati otomane la restaurantele de tip fast eating (ca sa nu spunem fast food, fiindca sunt preparate otomane extrem de sanatoase si gustoase), și până la 80 lire o masa pentru 2 persoane, la care se servește flambatul si spectaculosul "testi" (spectacolul oferit de chelner si flacarile de pe masa e inclus).
Preturile de intrare la obiective (palatele Topkapi si Dolmabahce, turnul Galata) sunt detul de piperate (25-40 lire, 25 lire la Hagia Sofia si 13 la Galata), insa merita cu siguranta sa vezi tezaurul otoman, haremul sau panorama splendida a orasului. Croaziere pe Bosfor se pot face de la 10 euro pana la 20-25 euro cu ghid. Intrarea in Muzeul de arheologie, la sarcofagul lui Alexandru cel mare si intr-un rai al civilizatiei mesopotamienecostă 10 lire turcești.
Cultura orașului Istanbul
Așezat pe malurile însorite ale Bosforului, acolo unde valurile Mării Negre și ale Mării Marmara se întalnesc, Istanbulul a fost creat astfel încat să împleteasca armonios elemente de cultură și civilizație adunate de pe două continente. Aflat la confluența mai multor culturi, Istanbulul și-a păstrat până în prezent aura de mister și exotism, reușind totodată să țină pasul cu marile provocări ale modernismului: palate și vile luxoase, monumente de arhitectură și resturante selecte, vechi și nou, trecut și prezent, tradiție și suflu nou.
Un oraș care odată a condus un imperiu, ce se întinde astăzi pe cele două țărmuri ale Strâmtorii Bosfor, la locul de întâlnire dintre Orient și Occident, a căpătat o impresionantă personalitate originală ce se lasă descoperită de cei pasionați.
La fiecare colț întâlnești palate, moschei, biserici, mănăstiri, monumente, ziduri și ruine reprezentând dominarea romană, bizantină și otomană. Contrastul dintre acestea și zgârie-norii în care își au sediile companiile importante dau orașului un aspect diversificat.
(denumit în trecut Constantinopol) este cel mai mare oras al Turciei și singurul oraș din lume care a fost contruit pe două continente. Orașul vechi se află pe malul strâmtorii Bosfor, care separă Europa de Asia și Marea Neagră de Marea Marmara. În ziua de azi, orașul este mult mai mare și acoperă atât partea europeană, cat și cea asiatică. Deși nu mai este capitala Turciei, Istanbulul are o poziție majoră în economia și cultura țării, fiind cel mai important centru de comerț internațional al Turciei.
Istanbulul este un oraș pe care nu poti să nu-l iubești, care te fascineaza de la bun început. Un oraș înțesat de mii de străduțe înguste, de mii de magazine de tot felul, de milioane de oameni, cu tineri îmbrăcați foarte modern, alături de musulmani foarte tradiționaliști, femei cu valuri pe cap, din care nu li se văd decât ochii.
Fiind capitala a două imperii majore, în ziua de azi, Istanbulul este bogat în monumente arhitecturale. Porțiunea dintre Marea Marmara și mai este numită și „Peninsula Istoriei” datorită numeroaselor lucrări otomane, bizantine și romane.
Palatul Tokapi, reședința sultanilor otomani; Ayasofya, bijuteria arhitecturii Bizantine; moscheile de la Suleymaniye și Sultanahmet care domină cerul Istanbulului… toate se regăsesc aici. Porțiunea de pe țărmul opus lui era știută sub numele de „Pera”, care însemna țărmul celalalt. Întemeiată de genovezi și de venețieni în secolul XII, a reprezentat fața vestică a Istanbulului. Palatele de vara,castelele și imensele vile construite de otomani continuă să înfrumusețeze Istanbulul. Palatul Yildiz și Dolmabahce, pe țărmurile Bosforului, au fost odată reședințele sultanilor, după Tokapi. Țărmurile Bosforului mai sunt faimoase pentru elegantele case de lemn, numite yali, construite de-a lungul marginii apei.
Fondat de împăratul roman Constantin în anul 330, cu numele de Constantinopol, Istanbulul – în prezent, o aglomerare urbană de 14 milioane de locuitori, ce se întinde pe zeci de kilometri în jurul strâmtorii Bosfor – separă Europa de Asia și este considerat drept o veritabilă punte între culturi.
Fiind un oraș influențat de-a lungul timpului de mai multe culturi Istambulul a devenit o atracție turistică culturală deosebită ce a avut și are în continuare un rol important asupra întregii sale dezvoltări.
Circa 99% din populația Istambulului o constituie comunitatea islamică. Religia non-islamică cea mai importantă, tolerată încă de la început de otomani a fost cea creștin-ortodoxă, adică cea tradițională în vechiul Constantinopol.
Conform rencensământului din anul 2000, s-au înregistrat 2691 moschei, 123 biserici si 26 de sinagogi, de asemenea 109 cimitire musulmane și 57 de cimitire a altor religii. Cea mai importantă și renumită instituție religioasă non-islamică a rămas cea a Patriarhului Ecumenic Ortodox, liderul spiritual al bisericii greco-ortodoxe. Comunitatea greco-ortodoxă posedă încă 95 de biserici, 20 de școli, un spital și două cotidiene, reducânduse progresiv prin emigrare. Comunitatea număra 170.000 de persoane în anul 1920, 100.000 persoane în anul 1927, iar după pogromul din 1955 a ajuns la un număr de 19.000 persoane, scăzând progresiv până în anul 1959,. Ulterior a scăzut la 7.000 de enoriași în 1978, pentru ca în anul 2006 să ajungă la un număr de 2500 persoane.
Ținând cont de aceste statistici este clar că în realitate instituțiile greco-ortodoxe nu funcționează. Din anul 1991 Patriarhul ecumenic greco-ortodox a fost numit Bartolomeu I-ul urmand să fie îchis seminarul după ce a fost emisă o lege în care era prevăzut ca Patriarhul trebuie să fie născut în Turcia sau să posede cetățenia acestei țări. În aceste condiții Patriarhatul Ecumenic Ortodox riscă să dispară definitiv după ce a rezistat o jumătate de mileniu sub regimul otoman și apoi încă 100 de ani sub Republica Turcă declarată ca laică. Probabil că se va găsi o rezolvare a situației Deoarece Turcia nu este interesată să îndepărteze înțelegerea și simpatia câștigată greu de la poporul creștin modern, oameni de afaceri sau turiști, probabil se va găsi o soluție pentru rezolvarea acestei probleme.
Cvasi-dispariția popoarelor creștine de pe teritoriul Turciei a debutat în primăvara anului 1915 odată cu declanșarea genocidului împotriva oamenilor de alte naționalitate, ce a dus la dispariția a unui număr de 1.200.000 de armeni în condiții violente și barbare. Astăzi în orașul Istambul conform recensământului se mai găsesc un număr de circa 45.000 de armeni, din totalul de 60.000. Comunitatea armeană posedă 33 de biserici apostolice, 12 biserici catolice și trei protestante, două spitale, două orfelinate, 19 școli și trei ziare. Guvernământul turc îșî dorește pe cale amiabilă să șteargă amintirea genocidului din anul 1915.
Imediat după cucerirea Constantinopolului de către sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul, creștinismul romano-catolic și bisericile din Galata și Patriarhatul Ecumenic Ortodox a fost acceptat din prima clipă de către sultan.
După instaurarea puterii otomane au existat chiar întâlniri față în față între sultanul Mahomed al II-lea și patriarhul Ecumenic, după care ulterior și celelalte forme de religii creștine au obținut dreptul de a exista în capitala sultanilor, unele din ele obținânduși dreptul de existență independentă prin tratate și convenții inerstatale.
În cele cinci secole de guvernare a Imperiului Otoman locașurile creștine au avut de suferit atât din partea guvernării musulmane cât și din partea credincioșilor musulmani. În ciuda mai multor masacre organizate de către naționalistii musulmani împotriva minorității creștine , ultimul fiind înregistrat la mijlocul sec. 20, în plină epocă modernă, creștinismul a rămas destul de bine ancorat în această regiune.
Odată cu “nașterea” Republicii Turcia gradul de toleranță religioasă în rândul poporului islamic vis-à-vis de alte forme de religii a cresut, dând posibilitate credințelor non-islamice posibilitatea de extindere.
La momentul actual în Istambul există o mare diversitatate de minorități religioase, unele din ele având individualism etnic specific: greco-ortodocși, jacobiți, romano-catolici, nestorieni, protestanți de diverse orientări, caldeeni, creștini ortodocși armeni, greco-catolici, nestorieni, maroniți, melkiți, mozaici diverși și sectanți.
Desemnat de Uniunea Europeană în 2006, drept capitală culturală, Istanbulul este primul oraș turcesc cu acest statut, iar dobandirea acestui titlu este o ocazie valoroasă pentru turcia de a-și afirma rădăcinile europene. În anul 2010 capitala culturală Istambul a reusit să atragă zece milioane de vizitatori organizând peste 170 de evenimente cu specific cultural in acest scop.
Unul dintre nenumăratele motive datorită căruia Istanbulul a primit titlul de capitală culturală europeană a fost complexitatea istorică specifică orașului. Acest lucru este sesizabil în orice domeniu de activitate a orașului. Aproape tot ce e posibil de văzut în câteva localități separat luate se poate regăsi în acest oraș spectaculos – civilizații, limbi, arhitectură, istorie și religii diferite. „Totuși, atribuirea statutului de capitală culturală europeană – alături de Pecs (Ungaria) și Essen (Germania) – are și o dimensiune politică pentru Turcia care, în 2005, a început procesul de aderare la Uniunea Europeană, respins însă de țări precum Franța și Germania”, specifică Cengiz Aktar, specialist în relații Turcia-UE de la Universitatea Bahçeșehir din Istanbul. [35]
Istanbul este cel mai mare oraș al Turciei și, vreme de 1500 de ani, a fost unul dintre cele mai importante orașe ale lumii. Localizarea strategică a facut din el centrul tuturor activităților comerciale dintre Europa și , în ziua de astăzi fiind vizitat anual de milioane de oameni din diverse părți a lumii.
E traditional si chic, e o metropola cu 16 milioane de locuitori si alte cateva sute de mii de turisti. E o forfota continua, care te molipseste. E intr-adevar o Inalta Poarta spre mari civilizatii vechi si noi.
Concluzii și recomandări
Datorită preocupării pentru trecut, moștenirea culturală și nu în ultimul rând pentru indentificarea individualității unei regiuni, popor sau grup social a omenirii, motivează din ce în ce mai accentuat dorința de călătorii culturale și ca urmare și a dezvoltării industriei turistice culturale.
Analizalizând fluxurile turistice și a persoanelor ce practică această formă de turism, s-a ajuns la concluzia că cei ce sunt interesați cel mai mult de îmbogățirea experiențelor și cunostințelor culturale, o reprezintă în mod evidențiat clasa de mijloc a societății.
Se poate spune că dispariția unor stiluri de viață ce se datorează industrializării și progresului tehnico- științific accelerate, interesul omenirii pentru cultura trecutului, pentru istoria evoluției, credintei și a stilulrilor de viață demult apuse, cunoaște o ascensiune deosebită.
Din punct de vedere cultural Turcia ceste o țară cu o istorie culturală deosebit de bogată unde putem regăsi și în ziua de astăzi rămășite bine conservate a popoarelor ce au trecut prin această regiune, ce ne relatează despre cultura, obiceiurile și stilurile de viță.
În această lucrare s-a analizat doar o mică parte a moștenirii trecutului a trei localități cu o bogată moștenire culturală:
Istambul – În trecut cunoscut ca Bizant și Constantinopol, iar în prezent fiind cel mai mare oraș al Turciei și unul din cele mai mari orașe europene. Împărțit în două de un estuar numit Cornul de Aur, care împreună cu Marea Marmara, formează o peninsulă cu un liman natural, și totodată este cel mai bun port natural al țării, Orașul este situat pe malul strâmtorii Bosfor, la malurile Mării Marmară. Este singurul oraș din lume ce se desfășoară pe malurile a două continente, Europa și Asia. Deși aparține doar într-o parte mai mică Europei, se numără printre orașele Europene. Pe lângă capaitala țării Ankara, Istambul este cel mai important centru comercial, agricol și cultural din Turcia. Orașul a devenit un centru turistic datorită nu numai poziției sale geografice, ci și pentru construcțiile/structurile vechi, încă din perioada romană, bizantină și otomană, precum și pentru muzeele și palatele lui. Fiind un oraș influențat de-a lungul timpului de mai multe culturi Istambulul a devenit o atracție turistică culturală deosebită ce a avut și are în continuare un rol important asupra întregii sale dezvoltări.
Efes – un oraș antic (azi în ruină) pe coasta de vest a Asiei Mici, la sud de Izmir. A fost întemeiat în secolul XI î.C. de coloniști ionieni (legendele susțin că a fost întemeiat de Amazoane), devenind în cursul timpului unul din cele mai dezvoltate centre religioase și comerciale. De-a lungul timpului asezarea a fost ocupată de Ionieni (sec al XI a iHr.), apoi de Atenieni, de Spartani (sec v iHr.), de Macedoneni (sec III iHr.) cand a devenit cel mai bogat oraș din regiune și un puternic centru comercial, apoi a trecut sub dominația Egiptului, a Siriei și mai apoi a Romei sec II dHr. Sub dominația Romei, Efesul a devenit cel mai important centru comercial, devenind capitala provinciei romane Asia, așa că aproape toate ruinele ramase azi datează din perioada romana.
Pamukkale – Catalogat unul din cele mai frumoase locuri de pe planetă, un loc de vis, un dar făcut de natură și ajustat de om. Se spune ca ar fi a VIII-a minune a lumii și într-adevăr este o minune. Omul a intervenit cândva, a mai direcționat izvoarele, le-a ajustat debitul și a înprejmuit locul
Deoarece Pamukkale nu înseamnă doar cascadele de calcar cu ape termale ci și o zonă cu obiective culturale valoroase, ruinele orașului antic din Pamukkale este un obiectiv cultural ce merită vizitat.
Din cauza mai multor cutremure, orașul a fost reconstruit ce câteva ori , iar ruinele lui sunt incluse în patrimoniul UNESCO, făcânduse eforturi considerabile pentru conservarea acestui obiectiv cultural valoros.
Legendele zic că orașul a fost întemeiat de zeul Apollo, iar numele său provine după numele soției lui Telephus( nepotul lui Zeus și fiul lui Hercules), Hiera.
Turcia are multe de prezentat mai ales dacă este vorba despre obiectivele culturale sau cele ce țin de istorie. Deci dezvoltarea turismului cultural în această regiune ete o simplu fapt ce se cere constatat. Turcii investesc mult în această ramură a economiei, arătând respect față de toate culturile existente pe aceste tărâmuri magnifice. Infrastructura hotelieră dezvoltată, taxele scăzute, rețele de drumuri de invidiat și multe altele ne vorbesc despre existența unor strategii de dezvoltare viabile ce aduc rezultate vizibile. Este țara de la care avem ce învăța.
BIBLIOGRAFIE
1. MARIAN-FLORIN BUSUIOC, Strategii de dezvoltare și promovare a turismului cultural în România, București, Editura Universitară,2008, ISBN 978-973-749-497-9;
2. FIROIU D., DODU. P., DRIDEA C., GHEORGHE C.,Industria turismului și a călătoriilor, București, PRO Universitaria, 2006, ISBN(10) 973-8994-21-7, ISBN (13) 978-973-8994-21-8;
3. FIROIU D., GHEORGHE C.,, Turismul în perspectiva globalizării(note de curs), București, PRO Universitaria, 2007, ISBN 978-973-129-155-0;
4. FIROIU DANIELA, Resursele umane în turism, București, PRO Universitaria, 2007, ISBN 978-973-129-026-3;
5. PATRICHI IOANA, Agrementul și animația în industria turismului, București, PRO Universitaria, 2009, ISBN 978-973-129-388-2;
6. DRD. MARIA – MAGDALENA LUPCHIAN, Turismul cultural (note de curs), SUCEAVA, Facultatea de Istorie și Geografie, 2005;
7. , Marketing strategic, București, Editura Uranus, 2004, pp.22-25
8. DAVIDSON R., Tourism, , Editura D.Longman, 1994.
9. TOWER J., Tourism and Culture – towards the 21st Century, , Business Education Publih, Sundereand – , 1996
10. SNAK O., BARON P., NEACȘU N., Economia turismului, București, Editura Expert, 2001;
11. , SIMION T., Dezvoltarea și promovarea turismului cultural, București, INCTD, 1995;
12. CABRINI L., Regional Representativefor Europe, World Tourism Organization, Cultural Tourism: Opportunities and Challenges, European Forum of the , , 17 January 2003;
13. Ghidul Cetății
14. MERIDIAN – Virginia Popa: “La inceput a fost… Biblioteca”
Site – ografia
15. http://emilpop.blogspot.ro/2009/06/definitii-pentru-turismul-cultural.html
16. http://ro.wikipedia.org/wiki/Istanbul
17. http://www.florinbad.com/2012/07/turcia-altfel-4-efes.html
18. www.worldbank.org
19. www.infotour.ro
20. http://blog.ultramarintm.ro/izvoarele-termale-pamukkale-turcia/2012/07
21. http://ghidturciagrecia.wordpress.com/2012/09/page/3/
22. www.calatorsauturist.ro
23. http://www.avantaje.ro/articol/revelion-oriental-1735655/2#sthash.iloilyxB.dpuf
24. www.travelgirls.ro
25. http://cele7minunialelumiiantice.weebly.com/
26. http://www.incont.ro/
27. www.flickriver.com
28. www.casalux.ro
29. http://filme-carti.ro/impresii-de-calatorie/lumea-si-minunile-ei-%E2%80%93-azi-vizitam-efesul-ii-1296/
30. www.crestinortodox.ro
31. http://www.turcia-online.ro/
32. www.oltextur.ro
33. www.agoda.com
34. www.eatermagazine.ro
35. http://www.timpul.md/articol/istanbul-o-punte-intre-culturi-la-marginea-bosforului-8978.html
36. www. amfostacolo.ro
37. http://www.esky.ro/aeroporturi/Turcia/Istanbul-IST
38. www.tvl.ro
39. http://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/spa/cascadele-inghetate-de-la-pamukkale.html
BIBLIOGRAFIE
1. MARIAN-FLORIN BUSUIOC, Strategii de dezvoltare și promovare a turismului cultural în România, București, Editura Universitară,2008, ISBN 978-973-749-497-9;
2. FIROIU D., DODU. P., DRIDEA C., GHEORGHE C.,Industria turismului și a călătoriilor, București, PRO Universitaria, 2006, ISBN(10) 973-8994-21-7, ISBN (13) 978-973-8994-21-8;
3. FIROIU D., GHEORGHE C.,, Turismul în perspectiva globalizării(note de curs), București, PRO Universitaria, 2007, ISBN 978-973-129-155-0;
4. FIROIU DANIELA, Resursele umane în turism, București, PRO Universitaria, 2007, ISBN 978-973-129-026-3;
5. PATRICHI IOANA, Agrementul și animația în industria turismului, București, PRO Universitaria, 2009, ISBN 978-973-129-388-2;
6. DRD. MARIA – MAGDALENA LUPCHIAN, Turismul cultural (note de curs), SUCEAVA, Facultatea de Istorie și Geografie, 2005;
7. , Marketing strategic, București, Editura Uranus, 2004, pp.22-25
8. DAVIDSON R., Tourism, , Editura D.Longman, 1994.
9. TOWER J., Tourism and Culture – towards the 21st Century, , Business Education Publih, Sundereand – , 1996
10. SNAK O., BARON P., NEACȘU N., Economia turismului, București, Editura Expert, 2001;
11. , SIMION T., Dezvoltarea și promovarea turismului cultural, București, INCTD, 1995;
12. CABRINI L., Regional Representativefor Europe, World Tourism Organization, Cultural Tourism: Opportunities and Challenges, European Forum of the , , 17 January 2003;
13. Ghidul Cetății
14. MERIDIAN – Virginia Popa: “La inceput a fost… Biblioteca”
Site – ografia
15. http://emilpop.blogspot.ro/2009/06/definitii-pentru-turismul-cultural.html
16. http://ro.wikipedia.org/wiki/Istanbul
17. http://www.florinbad.com/2012/07/turcia-altfel-4-efes.html
18. www.worldbank.org
19. www.infotour.ro
20. http://blog.ultramarintm.ro/izvoarele-termale-pamukkale-turcia/2012/07
21. http://ghidturciagrecia.wordpress.com/2012/09/page/3/
22. www.calatorsauturist.ro
23. http://www.avantaje.ro/articol/revelion-oriental-1735655/2#sthash.iloilyxB.dpuf
24. www.travelgirls.ro
25. http://cele7minunialelumiiantice.weebly.com/
26. http://www.incont.ro/
27. www.flickriver.com
28. www.casalux.ro
29. http://filme-carti.ro/impresii-de-calatorie/lumea-si-minunile-ei-%E2%80%93-azi-vizitam-efesul-ii-1296/
30. www.crestinortodox.ro
31. http://www.turcia-online.ro/
32. www.oltextur.ro
33. www.agoda.com
34. www.eatermagazine.ro
35. http://www.timpul.md/articol/istanbul-o-punte-intre-culturi-la-marginea-bosforului-8978.html
36. www. amfostacolo.ro
37. http://www.esky.ro/aeroporturi/Turcia/Istanbul-IST
38. www.tvl.ro
39. http://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/spa/cascadele-inghetate-de-la-pamukkale.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Turciei In Dezvoltarea Turismului Cultural (pamukkale, Efes, Istanbul) (ID: 146387)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.