Rolul Turciei In Dezvoltarea Turismului Cultural (efes, Istanbul, Cappadocia)

Rolul Turciei ÎN DEZVOLTAREA turismului CULTURAL (efes, istanbul, CAPPADOCIA)

Cuprins

Introducere

Astăzi, în întreaga lume se observă o dezvoltarea dinamică a turismului cultural și, în consecință, se duce la creșterea gradului de utilizare a resurselor culturale și naturale ale țărilor receptoare. Curiozitate naturală a turistului, în ceea ce privește vizitele turistice în diferite colțuri ale lumii și ale popoarelor lor, constituie una dintre cele mai puternice motive de stimulare turistică. Noua înțelegere a culturii în dezvoltarea socială și gradul de conștientizare a necesității de păstrare a diversității culturale în lume mărește perspectivele turismului cultural ca o resursă pentru dezvoltare regională, precum și impactul asupra sferei sociale și culturale, asupra mediului înconjurător, asupra comerțului internațional și a relațiilor internaționale. Acest lucru se datorează faptului că în lumea de astăzi turismul din fenomenul, în principal, economic se transformă într-un fenomen de ordin social și cultural.

Turcia este situată pe două continente: partea cea mai mare (Anatolia) se află în Asia, pe peninsula Asia Mică, iar partea mai mică este situată în Europa, pe peninsula Balcanică. Se învecinează cu Grecia și Bulgaria la vest; Georgia, Armenia, Iran și Azerbaidjan la est; Irak și Siria la sud. În 1923 capitala Turciei a trecut de la Istanbul la Ankara.

Cu o istorie și cultură de aproximativ 10.000 de ani combinată cu frumusețile naturii, Turcia, oferă turiștilor săi un patrimoniu turistic impresionant. Hotarul dintre Europa și Asia trece prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Aceste strâmtori leagă Marea Neagră cu Marea Mediterană. Pe malul abrupt al stâmtorii Bosfor se înalță cel mai mare oraș port al Turciei – orașul Istanbul. Monumente, a căror vechime trece de un mileniu, palate și temple medievale se învecinează cu fabrici și uzine moderne. De asupra străzilor sinuoase se înalță numeroase minarete zvelte ale moscheelor și zgîrîe-norii moderni cu reclame multicolore. Populația din întreaga țară este de aproximativ 65 milioane de locuitori, dintre care 99% sunt musulmani. Turcia este reglementată de un sistem democratic secular. Din toate țările musulmane doar Turcia este guvernată de democrație seculară. Limba vorbită în țară este turceasca, dar cu toate acestea majoritatea oamenilor cunosc cel puțin și limba engleză, mai ales în zonele turistice.

Dintre obiectivele turistice, care prezintă interes pentru turiști sunt: Regiunile antice unice din Cappadocia: Derinkuyu, Kaymakly și încă 36 localități vechi – care oferă turiștilor orașe subterane de o frumusețe uimitoare.

O destinație turistică preferată de turiști și recomandată pentru vacanțe de familie, odihnă în cuplu este localitatea Istanbul. În antichitate orașul Istanbul fusese capitala Imperiului Roman de Răsărit (al Bizanțului) și se numea Constantinopol. În 1453 orașul a fost cucerit de turci și acestea i-au schimbat numele în Istanbul. În 1923 capitala Turciei a trecut de la Istanbul la Ancara. Pe platourile care ocupă cea mai mare parte a teritoriului țării vara aproape că nu plouă și soarele pîrjolește toată vegetația pe suprafețe uriașe. Iernile aici sunt aspre, geroase.

Turcia a jucat un rol important în civilizația lumii. De mii de ani, aceste terenuri fertile au fost acasă pentru multe națiuni de succes. Aproape, în fiecare parte a țării, multe construcții magnifice care au rămas în spatele vremii, surprind toată lumea. Prin istoria sa combinată ideal cu natura, Turcia vă oferă un mediu perfect pentru o vacanță minunată.

O trăsătură distinctivă a Turciei în ultimii ani a fost deschiderea sa către oaspeți. În fiecare an, în Turcia, în special în orașele Istanbul, Efes, Cappadocia vin tot mai mulți vizitatori din alte regiuni ale Europei, Asiei. Oaspeții sunt interesați nu numai de ceea ce se face în fabricile și uzinele lor proprii, dar și istoria regiunii lor, atracțiile istorice și culturale, arta originală a meșteșugarilor turci, tradițiile naționale. În acest sens, aș dori să subliniez tema tezei elaborate în continuare și definită ca “Rolul Turciei în dezvoltarea turismului cultural”.

Scopul acestei lucrări este de a caracteriza resursele culturale ale Turciei și a potențialului turistic din regiunile Istanbul, Efes și Cappadocia. Pe baza acestui scop, pot fi stabilite următoarele obiective ale lucrării:

– analiza conceptului teoretic al „turismului cultural”, cercetarea bibliografiei pe această temă;

– analiza impactului turismului cultural în dezvoltarea regiunilor din Turcia;

– evaluarea potențialului regiunilor Istanbul, Efes și Cappadocia pentru dezvoltarea turismului cultural;

– identificarea obiectivelor culturale din zonele menționate și influența lor asupra dezvoltării turismului cultural.

Obiectele cercetării sunt resursele culturale ca o varietate de oameni ce călătoresc pentru a satisface nevoile culturale, cunoștințele, atracțiile istorice și culturale care fac parte integrantă din sfera socio-culturală a societății moderne.

Obiectul de cercetare – turismul cultural ca factor de dezvoltare a regiunii. Cercetarea practică a fost studierea potențialului turistic al localităților ca o resursă pentru regiune.

Tema cercetării o constituie Rolul Turciei în dezvoltarea turismului cultural (Efes, Istanbul și Cappadocia).

Obiectul de studiu – potențialul turistic cultural, infrastructura și oferta turistică a regiunilor Istanbul, Efes și Cappadocia.

Partea teoretică a lucrării o constituie totalitatea de materiale și cursuri ale specialiștilor din domeniul turismului în republica Turcia și a altor țări europene.

Baza informatională a tezei este constituită din datele statistice ale Turciei și ale operatorilor turistici.

Volumul și structura lucrării. Teza este alcătuită din INTRODUCERE, trei capitole, CONCLUZII și RECOMANDĂRI, BIBLIOGRAFIE. De asemenea am folosit resurse cu 32 de figuri.

Capitolul I denumit – “Turismul cultural: Aspecte generale” – include subcapitolele următoare:

• Turismul cultural – concept, istoric, definiții

• Caracteristicile turismului cultural

• Tendințele dezvoltării turismului cultural în Turcia

Capitolul II se numește “Evaluarea potențialului turistic al regiunilor Istanbul, Efes și Cappadocia” și conține trei subcapitole:

• Analiza potențialului turistic cultural din Istanbul

• Evaluarea patrimoniului cultural din Efes

• Caracteristica patrimoniului cultural din Cappadocia

Capitolul III este “Caracteristica infrastucturii destinațiilor. Direcții de valorificare și dezvoltare a culturii în Turcia”, cuprinde patru subcapitole:

• Evaluarea serviciilor de cazare din Efes

• Caracteristica infrastucturii din Istanbul

• Caracteristica infrasturcturii din Cappadocia

• Cultura în Turcia

Lucrarea se încheie cu un capitol de CONCLUZII, care încearcă să sintetizeze problemele cercetate și obiectivele turistice pe care le oferă localitățile Efes, Istanbul și Cappadocia privind turismul cultural a regiunilor, după care s-a efectuat o analiză a infrastructurii turistice din a acestor localităti.

În vederea structurării lucrării, dar și a tratării temei alese, am primit sprijinul competent al profesorului îndrumător, lect. sup. Livia Rusu, pentru care nutresc sentimente de stimă și admirație și căruia îi mulțumesc în mod deosebit.

Cu ocazia susținerii tezei, am beneficiat de sugestiile membrilor colectivului Catedrei de Turism și Servicii Hoteliere din cadrul Facultății Business și Administrarea Afacerilor, cărora le aduc cu această ocazie mulțumirile mele.

CAPITOLUL I. TURISMUL CULTURAL: ASPECTE GENERALE

Turismul cultural – concept, istoric, definiții

Conceptul de cultură este baza fundamentală a dezvoltării, conservării, consolidării independenței, suveranității și identității poporului. Identitatea dintre modalitățile de evoluția istorică a culturii și a turismului în general, predetermină noi metode comune de abordare a dezvoltării lor în continuare. În majoritatea țărilor, are loc procesul de democratizare a culturii și turismului, care sunt o parte integrantă a societății. Conștiința de sine și cunoașterea lumii înconjurătoare, dezvoltarea personală și atingerea obiectivelor propuse ar fi de neconceput fără cunoștințe în domeniul culturii.

Caracteristicile culturii din diferite regiuni ale lumii din ce în ce mai mult încurajează oamenii să-și petreacă vacanța călătorind. Facilitățile, obiective, vizitate de turiști aduce la îmbogățire spirituală, la extinderea orizontului de cunoștințe. Cultura este unul dintre elementele-cheie de interes turistic.

Turismul cultural-cognitiv cuprinde toate aspectele legate de călătorie, prin care o persoană învață despre viață, cultură și obiceiurile altor popoare. Turismul, prin urmare, este un mijloc important de a crea relații culturale și de cooperare internațională.

Primele definiții sintetice, de tip dicționar ale culturii sunt rezultatul cercetărilor antropologice și etnologice din secolul XIX. Pornind de la studiul culturilor primitive, Tylor generalizează conceptul de cultură la toate manifestările de viață ale unui popor.

Definițiile s-au multiplicat la începutul sec. XX, când diverse discipline sociale au început să cerceteze mai aplicat fenomenul cultural, dar nu au depășit cadrul unor polarități consacrate precum om-natură, spirit-materie, obiectiv-subiectiv, valori-fapte, particular-universal etc.

În spațiul modern al iluminismului francez, conceptul de cultură se referă la niște valori înrădăcinate în ”starea naturală”, în vreme ce civilizația era opusă natură, referindu-se la stăpânirea ei prin rațiune. Civilizația este un mediu artificial de existență, identificată cu stadiul modern al cunoașterii și organizării societăților, precum și ansamblul de norme și reguli cu scop de reglare a relațiilor sociale.

După cercetările din 2002, Consiliul Internațional pentru Monumente Culturale și Istorice publică o definiție formală după cum urmează: „Turismul cultural și cultural – cognitiv este acea formă de turism care se concentrează asupra mediului cultural și care, la rândul ei include reperele culturale și istorice le unei destinații sau moștenirea cultural-istorică, valorile și stilul de viață al populației locale, artele, meșteșugurile, tradițiile și obiceiurile populației locale.” 

Turismul cultural – este cel mai bun mod de a învăța despre diferite culturi. Importanța umanitară a turismului cultural constă în utilizarea oportunităților sale pentru dezvoltarea personală, a potențialului său creativ și în extinderea orizontului de cunoaștere. Tendința de cunoștințe noi a fost o trăsătură integrală a omului. Combinarea odihnei cu spiritul de viață, istorie și cultură ale altor națiuni – este una dintre sarcinile care sunt pe deplin capabile să le rezolve turismul cultural. Familiarizarea cu cultura și obiceiurile din altă țară îmbogățește lumea spirituală a oamenilor.

Baza turismului cultural este potențialul istoric și cultural al țării, inclusiv toate mediile socio-culturale cu tradiții și obiceiuri, activități domestice și economice. Un număr minim de resurse pentru turismul educațional poate da orice teren, dar pentru dezvoltarea lui în masă este nevoie o anumită concentrație de obiective culturale moștenite, printre care putem menționa:

* Monumente arheologice;

* Arhitectură religioasă și civilă;

* Monumente din arhitectura peisajistică;

* Orașe istorice mari și mici;

* Așezări rurale;

* Muzee, teatre, săli de expoziții, etc.;

* Infrastructură socio-culturală;

* Obiecte de etnografie, de artizanat, meșteșuguri populare, arte folclorice;

* Complexe și facilități tehnice.

Un set de definiții umanim acceptate la nivel internațional au stat la baza definirii cuvîntului „cultură”.

Deci, „cultura” nu poate fi definită în mod categoric, dar cu siguranță iguranță pentru întelegerea turismului cultural, sunt importante definițiile și în special cele comportamentale. Organizația Mondială a Turismului definește conceptul de turism cultural, drept „excursii al căror scop principal sau secundar este vizitarea siturilor și acele evenimente a căror valoare culturală și istorică le-a făcut o parte a moștenirii culturale a unei comunități”. 

Asociația Europeană pentru Educație în Turism a definit turismul cultural prin „deplasarea persoanelor spre atracții culturale îndepărtate de locul de reședință, cu intenția de a acumula informații și experiențe noi pentru a-și satisface nevoile culturale”.

Alte definiții utilizate de organizațiile internaționale pun accentul pe caracteristicilele cererii după cum urmează:

Atfel, din perspectiva recentă a Comisiei Europene “cultura se află în inima dezvoltării și a civilizației umane. Cultura este aceea care face oamenii să spere și să viseze prin stimularea simțurilor și oferind noi moduri de a vedea realitatea. Ea aduce oameni împreună prin dialog și pasiune înflăcărată, într-un mod care unește și nu divide. Cultura ar trebui văzută ca un set de trăsături distincte spirituale și materiale care caracterizează o societate sau un grup social. Ea îmbrățișează literatura și artele precum și modul de viață, sistemele de valori, tradițiile și credințele.”

Circulația persoanelor la atracțiile culturale, departe de locul lor obișnuit de reședință, cu intenția de a aduna noi informații și experiență pentru a satisface nevoile lor culturale ".

(ATLAS, Richards, 1996). Această definiție nu este precisă, datorită gamei vaste de atracții și evenimente culturale cît și diversele motivații culturale pe care oamenii le pot avea.

„Cultura nu poate fi înțeleasă decât ca element al ansamblului vieții sociale. Ea reprezintă o rezultantă a schimbului realizat între procesele vieții sociale, în intercondiționarea lor reciprocă (de acumulare, cunoaștere, reflectare, creație și valorizare)”

Vizitarea unor comunități gazdă din motive legate în întregime sau parțialde cunoașterea valorilor istorice, artistice, științifice sau legate de stilul de viață al comunității, regiunii, grupului sau instituției. (LORD Cultural Resources Planning & Management Inc)

O definiție mai voluminoasă prevede că "turismul cultural se bazează pe un mozaic de locuri, tradiții, forme de artă, celebrări și experiențe care fac portretul acestei națiuni și a poporului ei …."

În anul 1976 Comitetul Științific Internațional pentru Turism Cultural din cadrul ICOMOS, definea termenul de turism cultural, în Carta pentru Turism Cultural, ca fiind "…acea formă de turism a cărei obiect este, printre altele, descoperirea de monumente și situri. Această formă de turism justifică de fapt efortul cerut pentru menținerea și protecția comunității umane datorită beneficiilor socio-culturale și economice pe care le acordă întregii populații."

Prin urmare pentru turismul cultural nu există o definiție unică la fel cum nu exista o definiție pentru termenul de „cultură” și din ce în ce mai mult turismul , inclusiv cel cultural este privit ca un sistem integrat la nivelul economiilor nationale.

Caracteristica turismului cultural

„Potențialul turistic se referă la elementele naturale sau antropice care pot constitui obiectul atracției turistice; el reprezintă de fapt o sumă a unor condiții obiective, naturale sau sociale, dar și subiective, ce țin de motivații și necesități, aflate într-o continuă dinamică. Se pot diferenția potențialul turistic amenajat, potențialul turistic utilizat și potențialul turistic amenajabil. Alți autori (P. Cocean și Colab., 2002) consideră potențialul turistic ca fiind suma dintre fondul turistic și baza materială.” [6]

Turismul cultural conține o serie de particularități ce născute din conținutul sau specific, de involuțiile, evoluțiile și din modul de manifestare din acest domeniu, iar trasaturile sale dinstinctive rezultă din cele două fenomene “turismul” și “cultura”. Turismul cultural reprezintă un fenomen dinamic cu evoluții net superioare celorlalte forme de turism, contribuind astfel la o viziune pozitivă în dezvoltarea socio-economica a unei regiuni sau comunități ce deține resurse culturale valoroase.

Deoarece fiecare națiune, deține un stil de viață diferit, istorie și cultură diferită, precum deține și un bagaj de informații care pot fi cunoscute de un numar mare de persoane din afara sistemului cultural respectiv,care, la rândul său pot cunoaște în mod direct diferențele culturale istorice, cultural-artistice, arhitecturale, sociale amplificând astfel viziunea culturală a turiștilor ce le permite să devină individualități culturale în ciuda standardizării și uniformizării socio-economice globale.

Turismul cultural are un conținut complex ce include în sine servicii de cazare, transport,

alimentație precum și o serie de servicii speciale oferite de diverse instituții culturale cum ar fi:

Vizitarea muzeelor (de artă, istorice, situri, etc)

Vizitarea spectacolelor, concertelor, festivalelor, a evenimentelor culturale etc.

Vizitarea bisericilor, mănastirilor și a altor evenimente cu caracter religios.

Practicarea anumitor rituale, participarea la anumite evenimente în scopul de a învăța etc.

Caracterul experiențelor culturale în cadrul turismului cultural sunt extrem de eterogene și diferă de la un spațiu cultural la altul. Cu alte cuvinte produsul turistic cultural nu este niciodată identic cu alte produse turistice din alte zone.

Ca orice altă formă de turism, turismul cultual are și el la rândul său puncte sensibile. Datorită faptului că preferințele turiștilor sunt foarte dinamice, iar în turismul cultural se regăsesc o serie de produse singulare sau combinate pentru care se cere atragerea unui segment anume de turiști cu cerințe și motivații diverse, piața turistică culturală se dovedește a fi foarte segmentată, atât în privința produselor aflate într-o continuă concurență, cât și în privința consumatorilor.

Prin urmare turismul cultural se deferențiază de celelalte forme de turism prin cererile specifice de bunuri și servicii caracteristice vieții culturale și de segmentul de turiști căruia i se adresează. Determinarea relațiilor dintre turismul cultural și alte forme de turism pornește de la câteva aspecte esențiale:

Categoria de resurse,

Tipurile de activitate practicate;

Disponibilitățile financiare ale potențialilor turiști;

Nivelul cultural și educațional a turiștilor;

Gradul de mobilitate al turiștilor și sezonalitatea;

Nivelul de amenajare turistică a resurselor specifice;

Calitatea mediului înconjurător și nivelul poluării.

Fig.

Complexitatea turismuli cultural este dictată și de motivațiile diversificate a turiștilor, apărută datorită creșterii nivelului de instruire, a calității vieții, a experienței turistice și a îmbunătățirii facilităților turistice. Acest fenomen se poate urmări îndeosebi pe continentul european, unde se întâlnesc cele mai vechi forme a turismului cultural. [1;8]

Turismul cultural este destinat turiștilor cu un anumit nivel de cultură și instruire sau care

se află într-un proces de formare.

În determinarea turiștilor ce aleg acest tip de turism, un rol important îl reprezintă modelul de cultură căruia îi aparțin și prin urmare este necesar să luam în calcul tipurile de modele culturale existente. Iată cateva tipuri de modele culturale majore:

Modelul cultural obișnuit ce include în sine persoanele din clasa de mijloc, dealtfel cea mai numeroasă. Acest tip de turiști au propriile preferințe culturale, axate deobicei pe deschiderea orizontului de cunoaștere;

Modelul culturii de elită include în sine persoane cu un nivel cultural și material mai ridicat. Aceste tipuri de turiști preferă cunoașterea și vizitarea unor obiective culturale deosebite;

Modelul cultural populist ce include în sine aproximativ o treime din populație aflate în localitățile mari și mijlocii sau din mediul rural. Acest tip de turiști percep orientarea către cultură ca mijloc de divertisment și distracție simplă.

Din aceste trei tipuri de modele ale culturii se mai pot divide și altelele, ele sunt menite

pentru a identifica categoriile de turiști ce pot apărea în timp și care sunt preferințele lor în domeniul turismului. Modele expuse anterior pot oferi o vizualizare a așteptarilor culturale turistice precum și a genului de nevoi și satisfacții așteptate de către vizitatori.

În turismul cultural se poate observa o pondere mai accentuată a consumatorilor ocazionali de cât a celor fideli. Majoritatea turiștilor însă preferă activități turistice bine organizate. În interferențele dintre turism și cultură, ca urmare a evoluției societății umane, se pot distinge atât oportunități cât și constrângeri, care la rândul său determină diversificarea și instabilitatea potențialilor turiști. [1]

Sezonalitatea turismului cultural este mai puțin accentuată.

Deoarece turismul cultural nu depinde în mod direct de factorii climaterici deci, prin

urmare nici de sezoanele anului, acest tip de turism practic se poate derula pe perioada întregului an, insă, modalitatea de alocare a concediilor și vacanțelor determină în oarecare măsură o anumită sezonalii tate în practicarea turismului cultural. Atribuirea concediilor și vacanțelor de 2-3 ori pe an, contribe la desfășurarea activităților turistice culturale și în extrasezon, fiind motivată și de practicarea unor tarife mai accesibile,dar și pentru evitarea perioadelor cu discomfort termic accentuat. În ultima perioadăde timp se constată preferința accentuată a turiștilor de a calători în perioadele de primăvară(aprilie,mai) și de toamnă(septembrie, octombrie).

Pentru a diminua degradarea obiectivelor culturale și pentru a perturba cât mai puțin viața cotidiană a populației locale, intervine necesitatea echilibrării fluxurilor turistice. În acest scop este necesară diversificarea ofertei turistice, ce poate să includă și alte servicii turistice cât mai atractive pentru petrecerea timpului liber (shoping, animație, relaxare, spa, etc.).

Turismul cultural este un produs mai scump.

Prețul mai ridicat a turismului cultural se deduce din practicarea unor taxe la serviciile

speciale incluse cum ar fi vizita anumitor obiective culturale (situri, muzee, expoziții, peșteri etc.) , participarea la evenimente culturale ( festivale, concerte, teatre, spectacole artistice, etc.), achiziționarea materialelor și produselor specifice (broșuri, hărți, cataloage, ghiduri, suvenire, artizanat), etc.

Cu toate că preturile practicate de anumite obiective culturale sunt rezonabile , în ideia

de a atrage câți mai mulți turiști, cele mai atractive obiective au un preț destul de ridicat. Persoanele orientate către acest tip de turism, în mare parte dispun de un venit mai mare și au posibilitatea de a călatori la distanțe mai mari pentru a vizita un obiectiv cultural anume în scopul de cunoaștere. Aceste nevoi spirituale și îndeplinirea nevoilor de cunoaștere este dirijată și de prețurile practicate.

Comparativ cu alte forme de turism în turismul cultural există trei modalități de a atrage segmente variate de turiști.

Sistemul city – card , destinat segmentului de turiști alcătuit din persoane cu venituri mici cum ar fi: tinerii, studentii, pensionarii, artiștii. Acest sistem le asigură accesul în mai multe obiective culturale la prețuri mici a biletelor iar serviciile turistice oferite sunt la un nivel mediu, cele mai scăzute fiind în extrasezon.

Sistemul ce include utilizarea prețurilor minimale în ce privește setul de servicii turistice obligatorii în scopul de a oferi călatorilor strictul necesar. Aici accentul este pus pe includerea în prețul integral a ofertei turistice și vizita la mai multe obiective culturale. În acest mod se asigură diversificarea posibilităților de cunoaștere culturală care caracterizează orice comunitate umană.

Sistemul cu nivel de prețuri ridicate în cadrul cărora sunt oferte turistice deosebite. Acest sistem este adresat turiștilor cu venituri peste medie. Aici se poate vorbi de tarife de monopol ce caracterizează marile muzee. Acestor tipuri de turiști pe lângă posibilitatea de cunoaștere și vizitarea unor anumite obiective culturale le sunt oferite condiții de cazare, alimentație și agrement deosebite.

Din cele expuse mai sus este evident ca accentul în mare parte este pus pe turism nu pe cultură. Exista însă o serie de situații în care participaria la festivaluri, spectacole și concerte cu artiști renumiți, duce la practicarea unor prețuri ridicate la diverse produse turistice precum și la produsele de consum. Dupa cum urmează turismul cultural este mai scump de cât celelalte forme turistice practicate, dar oferă turistilor posibolitatea de a cunoaște capodoperele culturale pe viu.

Toate aceste particularităti a turismului cultural pun amprenta pe conceperea, organizarea și desfășurarea activiăților turistice în așa fel în cât evoluția acestei forme de turism să înregistreze o creștere pozitivă.

1.3 Tendințele dezvoltării turismului cultural în Turcia

Robert Hughes (2002) considera turismul cultural de-a lungul mai multor dimensiuni, care includ domeniul de aplicare, tipul, timpul, și călătoria. În ceea ce privește domeniul de aplicare, turismul cultural acoperă o gamă largă de activități și obiecte, inclusiv elemente fundamentale ale vieții de zi cu zi, practici de lucru, arhitectură, obiecte de artizanat, istorie, situri istorice, limbă, religie, site-uri religioase, tradiții, activități de agrement, galerii de artă, muzică, preparate din bucătăria națională, mâncăruri locale, teatre, muzee, evenimente speciale, festivaluri, târguri, comunități locale și cartiere. Referitor la tipurile de cultură, turiștii pot dori să viziteze locuri cum ar fi muzee, sau viziona spectacole, cum ar fi piese de teatru. În legătură cu timpul, obiectele și performanța pot reflecta teme contemporane istorice sau actuale. În final, atracțiile culturale, cum ar fi siturile istorice și muzeele pot fi imobile timp ce anumite obiective, cum ar fi artele spectacolului pot fi oferite în diferite locații.

După clasificarea lui Hughes (2002), există două opțiuni principale pentru turismul cultural: cultură de bază și cultură secundară. Pentru turismul cultural de bază, principalul motiv pentru turiștii care vizitează o destinație sau participă la un eveniment cultural poate fi o resursă culturală unică sau resurse culturale unice. Unii vizitatori pot fi turiști ocazionali, pentru care cultura este un motiv secundar pentru a vizita destinația, pe cînd o parte dintre vizitatori pot fi turiști de cultură secundară ocazionali care nu pot alege o destinație din cauza culturii, dar ei pot vizita atracțiile culturale sau participa la activități culturale / evenimente.

Turiștii culturali se referă la cei care participă la cel puțin o activitate culturală, indiferent de motivația lor pentru călătorie (McKercher, 2002). În funcție de dorința lor de a participa la turismul cultural a unei regiuni, de a cunoaște importanța moștenirii culturale a unei destinații turistice, fiecare grup poate avea diferite motive pentru a vizita o destinație. Silberberg (1995) explică aceasta prin unor cercuri concentrice, care împart turiștii în cinci categorii:

primul segment sunt turiști "motivați", care călătoresc foarte mult la o destinație pentru resurse culturale și experiențe. Aceștea reprezintă aproximativ 15% din piața turistică.

al doilea segment presupune turiștii ce vizitează o destinație pentru cultură și pentru un motiv secundar, cum ar fi turismul de afaceri și vizitarea prietenilor / rudelor. Aceștea cuprind aproximativ 30% din piața turistică.

al treilea segment este numit turiștii "auxiliari". În acest segment de turiști sunt cuprinși cei care vizitează o destinație din motive non-culturale, dar ei sunt fericiți să participe la turismul cultural. Acestea reprezintă aproximativ 20% din piața turistică.

al patrulea segment sunt "turiștii culturali accidentali"; cei care nu au nici o intenție de a vizita o atracție culturală sau un eveniment istoric, dar care pot face acest lucru în mod neintenționat. De asemenea, ei reprezintă aproximativ 20% din piață.

segmentul final, clasificat de Silberberg (1995) sunt turiștii care nu participă la nici o activitate culturală sub nici o formă, și ei reprezintă aproximativ 15% din piața turistică.

Desigur, această distincție este subiectivă într-o anumită măsură. De-a lungul ultimilor ani, interesul și numărul turiștilor culturali a crescut foarte mult, schimbându-se cultura consumatorului și conștientizarea importanței moștenirii culturale în destinațiile turistice.

Turismul cultural se dezvoltă ca una dintre cele mai eficiente industrii în diverse țări din lume. În spatele acestei dezvoltări se găsește potențialul moștenirii culturale, care este văzut drept o sursă strategică de dezvoltare socio-economică în diverse regiuni. În conformitate cu studiile internaționale, cultura reprezintă unul dintre factorii motivanți pentru excursiile turistice pe plan mondial.

Există unele dovezi care arată că turismul cultural reprezintă un segment tot mai important din piața totală de turism. De exemplu, cifrele Organizației Mondiale a Turismului arată că proporția de călătorii internaționale reprezentată de turiștii culturali a crescut de la 37% în 1995 la 40% în 2004. Deși acest lucru pare o creștere mică, creșterea mare a volumului de turism la nivel mondial înseamnă că prin 2009 existau aproximativ 375 de milioane călătorii culturale internaționale.

Raportul OCDE privind cultură și turismul (2009) a indicat faptul că principalii factori de dezvoltare a politicilor de cultură și turism sunt:

• Valorificarea și conservarea patrimoniului

• Dezvoltarea economică și ocuparea forței de muncă

• Regenerarea fizică și economică

• Consolidarea și / sau diversificarea turismului

• Reținerea populației

• Înțelegere dezvoltării culturii.

Principalele tendințe cantitative identificate de cercetare ATLAS, care sunt relevante pentru această analiză sunt:

  · Creșterea numărului de "vacanțe culturale"

  · Creșterea nivelului de educație, venit și statutul pe piață

  · Utilizarea mai mare a Internetului pentru colectarea de informații și rezervări

  ·Vizite la evenimente și festivaluri culturale, determinată de creșterea aprovizionării și dorința pentru cooperare.

Richards și Wilson (2006) au sugerat că producția de cultură este o parte importantă a strategiilor de dezvoltare și de marketing pentru multe destinații. Orașele și regiunile menite de a dezvolta și promova turismul cultural ar trebui să creeze structuri iconice, să organizeze evenimente, să dezvolte teme speciale pentru orașe/regiuni, precum și să întinerească patrimonial lor cultural.

Tot acești autori au sugerat de asemenea că producția și consumul creativ este esențial pentru a face o destinație culturală de succes, care poate fi realizată prin activități creative prin combinarea persoanelor creative și funcții. Se face referire la turism la fel de creativ, care se axează pe trecut, prezent, și viitor și are ca scop crearea de noi experiente, împreună cu turiștii. În această formă creativă de turism, turiștii sunt implicați activ în activități de turism cultural în care se învață lucruri noi și totodată se dezvoltă noi competențe.

“Turcia oferă o combinație perfectă de soare, mare și nisip. Principalele motive pentru turiști de a vizita Turcia au fost vacanțele de vară, cumpărăturile și cultura.” Turismul turcesc a demonstrat o creștere extraordinară în ultimele două decenii și prin urmare Turcia se clasează printre primele 10 destinații turistice la nivel global în ceea ce privește sosirile turistice și încasările din turism (Organizația Națiunilor Unite a Turismului, 2011). În 2010 de exemplu numărul sosirilor de turiști a ajuns la 28.6 milioane, iar veniturile din turism au crescut pînă la 15,6 miliarde USD.

Principalele piețe au fost Germania, Rusia, Anglia și Olanda. Ponderea încasărilor din turism la exporturi și produsul intern brut a crescut la aproximativ 18,3% și 2,6%, respectiv, în 2011 (Tursab, 2011). Este demn de remarcat faptul că aproximativ 16 milioane de oameni participa la turismul intern în Turcia. Peste 2,5 milioane de persoane sunt angajate în industria turismului din Turcia și din 2009 au fost 2,625 hotele cu licențe de funcționare și 754 cu licențe de investiții, căror corespund 608,765 și 231,456 de paturi, conform (Ministerul Culturii și Turismului, 2011; Tursab, 2011).

Site-urile Web care aparțin Ministerului Culturii și Turismului, Asociației Agențiilor de Turism din Turcia, portalul de turism din Turcia, și Fundația de Promovare a Turciei furnizează informații detaliate și materiale promoționale bogate despre resursele culturale și atracțiile din Turcia. Aceștea includ arte vizuale, proiecte culturale comune cu alte țări, muzică și operă, concerte, filme, documentare, animații, literatură, teatru, artele spectacolului, artele tradiționale, cultură urbană și rurală, educație, patrimoniu cultural, muzee, ș.a. Astfel de informații detaliate pot ajuta turiștii de bază și turiști culturale în planificarea vizitei lor și pregătirea pentru activitățile legate de turismul cultural.

În general, rezultatele cercetării sugerează că de-a lungul dimensiunilor turismului cultural și domeniile identificate de Beesley (2005), Hughes (2002), și McKercher (2002), este evident că Turcia oferă o gamă largă de activități și obiective culturale, inclusiv elemente de viața de zi cu zi din Turcia, practice de lucru, arhitecturi moderne și istorice, obiecte de artizanat, istoria diferitelor civilizații, numeroase situri istorice, limbi, religii, situri religioase, tradiții, activități de petrecere a timpului liber, galerii de artă, muzică, preparate din bucătăria națională, inclusiv multe alte regionale, teatre, muzee, evenimente speciale, festivaluri, târguri, și comunități locale.

Aceste resurse culturale și evenimente pot atrage turiști în Turcia cărora le place să participe la diverse activități culturale enumerate, sau cei cu un interes îngust concentrându-se pe o anumită cultură. În ceea ce privește dimensiunea timpului, turiștii care vizitează Turcia pot vizita un site istoric sau participa la unul dintre festivalurile anuale. Turcia are, de asemenea, numeroase resurse culturale imobile, cum ar fi site-uri istorice și muzee (de exemplu, Muzeu Deschis din Efes) sau numeroase arte ale spectacolului, care pot fi oferite în diferite locații. Turcia oferă o gamă largă de resurse culturale și activități. Cu toate acestea, așa cum sa menționat anterior, numărul de turiști care vizitează Turcia pentru turismul cultural în sine nu este foarte mare.

La începutul anilor '90, în 53 orașe din Turcia funcționau 131 de muzee. Colecțiile muzeelor conțin peste 2,2 milioane obiecte culturale dintre care: descoperiri arheologice, obiecte, monede, tablouri, icoane, picturi, mostre de artă caligrafică, documente din arhivă, manuscrise. În fiecare an, colecțiile muzeelor sunt completate cu o medie de 50 mii de piese.

Pe lângă aceasta, în protecția statului se află aprox. 13 600 bunuri culturale imobile ca: instalații militare, clădiri rituale și administrative, ansambluri arhitecturale, monumente ale naturii, și altele. În fiecare an, un muzeu este vizitat de aproximativ 10 milioane de persoane (muzeul din Amasya, muzeul Arheologic din Evkishehire și Istanbul, muzeul din Ankara, muzeul Maritim din Istanbul, etc.)

O mare cotă a dezvoltării turismului pe plan internațional îi revine turismului cultural, datorată nevoii de cunoaștere a turiștilor. Datorită acestei forme de turim se cunoaște o serie de factori ce determină evoliarea socio- economică a țărilor ce dețin patrimoniu cultural valoros.

Acesti factori determină mutații importante în evoluția turismului cultural la nivel global. De și fiecare țară se indentifică prin diverse tipuri a patrimoniului și turismului cultural, acești factori influențează rolul și locul acestei forme de turism în economia generală a turismului.

Creșterea impresionantă a turismului în ultimii ani este unul dintre cele mai remarcabile fenomene în economia modernă. O previziune a OMT „Tourism: 2020 Vision” indică creșterea acestui trend așteptându-se o cifră a sosirilor de peste 1,5 miliarde în anul 2020, iar evoluțiile circulației turistice din ultimii ani confirmă acest lucru. Aceiași previziune indică cum că turismul cultural va fi unul din cele cinci segmente de piață cheie în viitorul apropiat. Deasemeni turismul cultural tinde să atragă segmente de piață cheie în viitor și creșterea în această direcție reprezintă o provocare din punctul de vedere a coordonării fluxurilor turistice spre obiectivele culturale, atrăgand astfel segmente de piață cu niveluri ridicate în industrie și venituri ce duce la obținerea unor beneficii sporite pentru destinații.

Formă de turism extrem de complexă, turismul cultural beneficiază de un amplu patrimoniu și de o experiență extrem de vastă pe plan mondial. Dimensiunile acestei forme de turism sunt greu de estiamat, însă putem cu ușurință remarca că țările aflate în topul primelor destinații turistice internaționale dețin obiective culturale de mare importanță capabile să motiveze deplasarea turistică.

La fel ca și în celelalte forme de turism (de litoral, montan sau balnear), în turismul cultural exista concurență puternică, având în vedere componentele culturale și de civilizație. Strategia de câștigare a unor cote importante de piață presupune o proiectare integrată a tuturor componentelor unui produs cultural în scopul de a deveni atractiv, ceia ce poate schimba periodic orice capacitate concurențială.

La nivelul turismului cultural actual, există tendința ca diversificarea ofertei să se axeze pe un portofoliu redus de programe, investiții de profil și să se axeze către activități variate în scopul de a evita riscul de a depinde de un sector economic dominant, cu evoluție imprevizibilă. În secolul XXI se pune accent și în domeniul turismului pe valul tehnologiilor inovatoare, creativitate și originalitate, pe dominația forțelor concurențiale a unei piețe turistice din ce în ce mai dinamice și instabile. În goana diversificării ofertei turistice mereu v-or exista invingători și invinși, iar cei ce v-or alege linia de mijloc vor fi cei ce mențin în echilibru combinația între creșterea și expansiunea turistică.

CAPITOLUL II. EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL REGIUNILOR EFES, ISTANBUL ȘI CAPPADOCIA

2.1 Studierea potențialului turistic cultural din Efes

Cîndva a fost supranumit perla Asiei, astăzi este doar ruine. Impresionante, glorioase, celebre, dar ruine. Cîndva pe pantele muntelui Pion, pulsa plin de viață un oraș prosper și bogat, cu străzi și piețe animate, cu monumente impozante, cu teatre și biblioteci elegante, cu terme, gimnazii, cartiere luxoase și temple faimoase. Cîndva era socotit al cincilea oraș al Imperiului roman și cel de-al doilea din orient. În portul său ancorau corăbii din lumea întreagă și de pretutindeni pelerinii veneau aici să se închine atotputernicei zeițe-mamă Artemis. Acesta este Efesul – privigeliatul zeilor, favoritul cezarilor. Astăzi – o amintire, istorie, un loc nepieritor și ca odinioară mulțimi de oameni străbat străzile cetății, încercând să descifreze trecutul. Sunt nenumărați cei dornici să vadă ce a rămas dintr-o minune a civilizației antice și tot atîți cel nerăbdători să deslușască o fire de început a creștinismului, semnată de înșiși apostolii mîntuitorului Iisus, Pavel și Ioan, și chiar de maica sa preacurata Fecioară.

Aflat la 3 km de orașul Selcuk, la poalele muntelul Panair, Efesul a fost unul dintre cele mai importante orașe ale antichității, fiind, în egală măsură, o putere comercială, financiară și culturală. Efesul era unul dintre principalele porturi la Marea Egee, avînd, în perioada sa o populație de circa 300.000 locuitori și monopoliza aproape întreaga viață a Orientului Mijlociu. Potrivit mărturiilor rămase de la contemporani, cetatea era un model de grandoare și echilibru, avînd nenumărate monumente, teatre, temple, gymnazium-uri, biblioteci, piețe publice, în care practic, freamătul vieții nu înceta niciodată.

Protectoarea cetății era zeița Artemis, templul său fiind considerat una dintre cele șapte minuni ale antichității. Dintre vestigiile de mare interes istoric menționăm, în primul rînd, marele teatru, cu o capacitate de peste 25,000 de locuri, care găzduiește, anual, în luna mai, un mare festival internațional de folclor, coloanele templului lui Serapis, biblioteca lui Celsus, templul lui Hadrian, fîntîna lui traian, ruinele unui gmnazium, termele bizantine, biserica dublă (transformată în sec. IV în basilică dedicată Fecioarei Maria), unde a avut loc, în anul 431, cel de-al treilea conciliu ecumenic, în cursul căruia au fost adoptate trei dintre dogmele catolicismului, calea arcadiană, care lega marele teatru de port, calea de marmură, care traversa orașul de la nord la sud, odeonul.

Fig. 2.1 Orașul Efes

Sursa: http://www.ephesustours.biz/ephesus/ephesusinformation.htm

Biblioteca Celsus

Efes se remarcă prin frumusețea arhitecturii Bibliotecii lui Celsus, construită pentru Tiberius Iulius Celsus Polemaeanus, guvernator și mare iubitor de cărți. Clădirea este realizata din marmura, coloanele sunt dispuse în perechi, iar intre acestea exista trei usi bogat decorate cu rame.  Usa din mijloc este mai larga si inalta decat celelalte doua. Statuile vazut in nise între usi, sunt copii ale originalelor aduse din Viena, simbolizand zeita intelepciunii (SOPHIA), a cunostințelor (EPISTEME), a inteligenței (ENNOIA)  si  a virtutii (ARETE).

Fig. 2.3. Biblioteca Celsus

Sursa: http://www.bestourism.com/items/di/1426?title=Celsius-Library-in-Turkey&b=219

Fântâna lui Trăian

Ridicată în onoarea împăratului Trăian în jurul anului 104, fântâna măsoară 20m x 10m și este înconjurată de coloane și statui ce întruchipează zeitățile Dionysus, Afrodita, Satyr dar și membrii familiei împăratului. În nișa centrală a fântânei se află statuia împăratului Traian. Momentan statuile se află în muzeul din Efes, iar restaurarea lor se află în curs de desfașurare.

Fig. 2.4. Fântâna lui Trăian, Efes

Sursa: www.infotour.ro

Templul lui Artemis

Templul zeiței Artemis este cunoscut și ca „Templul Dianei”, a fost un edificiu antic grec construit pentru zeița Artemis, amplasat la 50 km sud de orașul Izmir. Templul a luat naștere în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian.  Din templul original, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice nu au rămas decât puține relicve.

Accesul către terasa superioară a templului se făcea printr-o scară de marmură construită în jurul întregii clădiri, o scară imensă împodobită cu multe ornamente și susținută de niște coloane de 20 m înălțime și ele ornamentate foarte frumos, în total erau 127 de coloane. Până astăzi au mai rămas câteva statui din templu care au fost o sursă de inspirație pentru picturi aflate în catedrale mari din lume, cum ar fi Catedrala din Vatican.

Fig. 2.5. Templul lui Artemis, Efes

Sursa: http://www.mixdecultura.ro/2013/02/apollo-si-artemis-gemenii-mitologiei-grecesti/

Marele Teatru

Marele Teatru este structura cea mai magnifică în orașul antic Efes. Marele Teatru este situat pe versantul muntelui Panayir, vizavi de strada Harbor, și cu ușurință văzut de la intrarea de sud din Efes. Acesta a fost construit pentru prima dată în perioada elenistică în secolul al treilea î.Hr., în timpul domniei lui Lysimach, ca mai apoi, în epoca romană, să fie extinsă și formîndu-și stilul său curent, să fie văzut și astăzi.

Cladirea avea capacitatea de 25.000 locuri și 18 metri înălțime. Fațada cu care se confruntă publicul a fost ornamentată cu diverse coloane cu nise, ferestre și statui. Există cinci uși deschidere la zona orchestră, cea din mijloc de pe care este mai mare decât restul. Acest lucru a sporit aspectul etapei, dându-i un aspect mai mare, monumental. Teatrul a fost prevăzut nu numai pentru concerte și piese de teatru, dar și pentru discuții religioase, politice și filozofice, pentru luptele gladiatorilor și cu animalele.

Fig. 2.5. Marele Teatru, Efes

Sursa: http://www.ephesus.us/ephesus/theatre.htm

Biserica Sf. Maria din Efes

Efesul a deținut o poziție unică în perioada apostolică, a fost purtătorul de steag al creștinismului primar. Cei doi apostoli și scriitori ai noului testatament au făcut din el centrul activităților misionare. Ioan a venit la Efes, însoțit de Maica Domnului pentru a ofeli de persecuțiile din Ierusalim. Pe coastele muntelui Coresos, într-un loc retras și neștiut de lume, și-a aflat fecioara adăpost în ultimii ani ai vieții. Creștinii din cetatea închinată odinioară Artemidei au excelat prin memorala lor, prin legea lor pe care o respectau și o țineau mai presus de viața lor, dar cu timpul, sîrguința și iubirea față de Dumnezeu s-au estompat. Ucenicul lui Hristos, Ioan a revenit în cele din urmă la Efes unde a și murit. Peste mormîntul său a fost ridicatăo mica biserică, iar mai apoi, Iustinian al II ia închinat monumentala basilica. Nici năvălitorii, nici timpul, nici stihiile naturii nu i-au oprit pe credincioși să vină să i se închină Apostolului.

Fig. 2.7 Casa Măicii Domnului

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/casa-maicii-domnului-efes-67663.html

Biserica Fecioară Maria a devenit în sec. al XI catedrală și sediu episcopal și atât timp cât a funcționat pînă în sec. al XIV, aici a fost cinstită Maica Domnului născătoarea de Dumnezeu. Efes – cetatea Mariei, purtătorul luminii în vremea împăraților romani, torță arzând în timpurile bizantine s-a stins sub stăpînirea turcă. Creștinii s-au împuținat și au dispărut cu totul în 1922. Pînă la acea dată descedenții creștinilor efeseni, retrași în munți au păstrat nealtărata moștenire a lui Hristos și în fiecare an de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului coborau la casa Mariei pentru slujbă și rugăciuni. Toți mai mult credincioși trăiesc bucuria întîlnirii cu Maica Domnului.

Două pericole amenințau biserica la începuturile ei. Faptele nicolaițelor amintite de sf. Apostol Ioan în scrisoarea sa și cultul imperial. La Efes mărturie a prigonirilor stau legenda și biserica celor șapte adormiți.

Grota celor Șapte Adormiți

Această grotă, mai tîrziu biserică se află la poalele muntelui Pnayir, spre orașul Selciuk. Se spune că prin anul 250 împăratul Decius ajuns în Efes, a cerut tuturor să se adune în temple și să se închine idolilor. Șapte tineri creștini de viță nobilă au refuzat înfruntîndul pe Decius și mărturisindu-l pe Hristos, dascălul tuturor învățăturilor bune. În așteptarea execuției ei s-au retras într-o grotă în afara orașului pentru a se ruga. Împăratul a prins de veste și a ordonat ca intrarea în peșteră să fie zidită, iar tinerii lăsți să moară. Dar mai înainte pronia dumnezeiască ia adormit pe cei șapte tineri cu o minunată adormire. Au trecut veacurile și în vremea drept credinciosului împărat Teodosius al II cînd biserica era frămîntată de o erezie ce nega învierea morților, Dumnezeu în mila și înțelepciunea sa a săvîrșit o minune: cei șapte martiri au revenit la viață. După cea și-au spus povestea tinerii s-au lăsat la pământ și au fost cuprinși pentru totdeauna de somnul morții. Deasupra mormintelor lor a fost înălțată mai tîrziu o biserică. Tinerii martiri efeseni au fost prețuiți nu numai de către creștini, ci și de către musulmani.

Fig. 2.9 Grota celor Șapte Adormiți, Efes

Sursa: http://www.ghidturciagrecia.ro/grota-celor-sapte-adormiti-din-efes/

2.2 Evaluarea patrimoniului cultural din Istanbul

Istanbul este unul dintre cele mai importante locuri turistice, nu numai în Turcia, dar și din lume. Există mii de hoteluri și alte industrii turistice orientate spre oraș, vizitate atât de turiști cât și de profesioniști. Cel mai mare oraș al Turciei, Istanbul, are un număr de atracții majore derivate din statutul său istoric. Acestea includ Moscheea Sultanului Ahmed ( "Moscheea Albastră"), monumentala catedrală Sfînta Sofia, ridicată de Constantin cel Mare, Sfînta Irena, Moscheea Chora, Palatul Topkapi, Bazilica Cisternă, Palatul Dolmabahçe, Turnul Galata, Marele Bazar, hotelul Pera Palace, este un hotel istoric de o categorie speciala și hotel-muzeu ce deține titlul de "cel mai vechi hotel european al Turciei". De asemenea, Istanbul a devenit recent unul dintre cele mai mari centre comerciale din regiunea Europei de mall-uri și centre comerciale de hosting, cum ar fi Metrocity, Akmerkez și Cevahir Mall, care este cel mai mare mall din Europa și al șaptelea cel mai mare centru comercial din lume. Alte atracții includ evenimente sportive, muzee, și evenimente culturale.

Bogata istorie a orașului se oglindește în:

Opere arhitectonice din epoci anterioare cuceririi otomane:

Biserica Sfînta Sofia

Sfînta Sofia este prima catedrală ridicată de Constantin cel Mare. Construcția, începută în 337 și terminată de fiul acestuia, Constantius II (337-361), nu este consacrată unei ființe, ci înțelepciunii divine. Distrus de mai multe incendii (ultimul în 532), și reconstruit succesiv, edificiul sub forma sa actuală este datorat împăratului Justinian (527-565) care, din dorința de a înălța monumentul cel mai grandios din cîte au existat vreodată, a adus din diferite părți ale imperiului marmură, coloane și sculpturile cele mai vestite (din templele de la Efes, Heliopolis, Atena, Roma, Egipt), încredințind lucrările, supravegheate continuu de el însuși arhitecților greci Anthemius din Tralles și Isidor din Millet. Consacrată cultului musulman îndată după cucerirea orașului de către otomani, i s-au adăugat patru minarete: primul, în partea de sud-est, de către Mehmet al II, al doilea în partea de vest sub Selim I (sau Bayezit) II, ultimele, înspre nord-est, sub Murat III.

Fig.2.10 Hagia Sophia, Istanbul

Sursa: http://www.afar.com/places/hagia-sophia-istanbul-2

Monumentalul edificiu este susținut de 107 coloane policrome; imensa cupolă centrală (55 m înălțime) este luminată de o coroană de 40 de ferestre aflată la baza ei.

În prezent, Sfînta Sofia este transformată în muzeu. Interiorul, este decorat cu ornamente și obiecte din aur, argint, fildeș și mozaicuri, socotite a fi esența frumuseței artei bizantine.

Hipodromul

Zidurile de apărare a Istanbulului

Dispuse în două șiruri în jurul orașului, pentru a-l apăra împotriva năvălirilor și deseori atacuri, fortificațiile și-au menținut grandoarea și în present, după 12 secole de existență. Avariate în timpul asedierii orașului de către turci, au fost restaurate și menținute de către aceștia pînă spre finele sec. XIX, cînd cutremure puternice le-au slăbit parțial.

Fig. 2.11 Zidurile Istanbulului.

Sursa: http://www.militaryarchitecture.com/index.php/Fortifications/the-walls-of-constantinople.html

Marele Bazar Acoperit

Marele Bazar (Kapalî Carși în turcă) este prin specificul său, unul dintre locurile cele mai atractive pentru turiști. Nucleul cel mai vechi, bedesten, fondat în 1461 de Mehmed II în partea central a bazarului de astăzi, pe o suprafață de 1 336 m pătrați, este înconjurat de un zid de 1,50 m grosime. Acoperit cu 55 de cupole și prevăzut cu 4 porți de acces, Marele Bazar cuprinde un număr imens de magazine distribuite pe străzi acoperite, destinate fiecare unui anume tip de produse. Odinioară vestit pentru comerțul obiectelor de preț (bijuterii, arme vechi cu însemnătate istorică, țesături și covoare de mare preț). Prin adăugiri repetate în timp, a devenit un vast complex arhitertural – adevărat oraș în miniatură, fiindu-i afectate străzile adiacente cu nu mai puțin de 40 de hanuri, 1 moschee, 27 fîntîni, școală, haman, pivnițe și un număr impresionant de magazine.

Kahriye Camii (Moscheea Chora)

Moscheea Chora este una dintre cele mai bune exemple de artă mozaică bizantină, convertită astăzi în muzeu, biserica stravechii mănăstiri Chora, a fost fondată de împăratul Justinian, în cinstea lui Christos, fiind transformată în moschee către sfîrșitul secolului XV, sub Bayezit II.

Prin mozaicurile de o mare forță expresivă ca și prin frescele sale de o rară prospețime a mișcării și compoziției (începutul secolelor XII și XIV), înfățișînd scene din viața lui Iisus pînă la intrarea în Ierusalim, precum și din copilăria și tinerețea Fecioarei Maria, Moscheea Chora deține un loc aparte în istoria artei bizantine.

Fig. 2.12 Biserica Chora, Istanbul

Sursa: http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-25-fotografii-in-care-sa-descoperi-frumusetea-istanbulului

Palatul Topkapi

Topkapî Sarayi (Palatul de la Poarta Tunului) a fost reședință a sultanilor pînă în sec. XIX, astăzi muzeu de o rară bogație. Ocupă partea cea mai înaltă și mai orientală a Stambulului; vasta sa incintă, înconjurată de ziduri crenelate cu turnuri pătrate, iar în latura dinspre mare de zidurile de apărare a orașului, dominînd în același timp Marea Marmară, Bosforul și Cornul de Aur, ceea ce îi conferă una dintre cele mai frumoase priveliști din lume.

În grădinile sale etajate în terase, plantate cu chiparoși și platani gigantic, sunt disseminate, fără o ordine anume, diverse clădiri – koșk (pavilioane) – unele dintre ele cu o elegantă arhitectură.

Fig.2.13 Palatul Topkapi din Istanbul

Sursa: http://www.viator.com/Istanbul-attractions/Topkapi-Sarayi-Cannon-Gate-Palace-photos/d585-a912

In interiorul Palatului se află un tron vast, un șemineu de bronz din sec. XVI și o fîntînă cu multiple cascade, ce se deschidea în timpul audiențelor la sultan pentru ca zgomotul apei să împiedice ascultarea discuțiilor purtate. Pavilionul Kubbealtî (sub Cupolă) este alcătuit din 2 încăperi. Una servea reuniunilor de viziri – la care sultanul asista de la fereastra cu grilaj din mijlocul peretelui central – fiind destinată și primirii ambasadorilor străini de către Marele Vizir. Cea de-a doua era afectată lucrărilor de secretariat.

Biserica Sfînta Irena

Sfînta Irena (Aya Irini în turcă), astăzi muzeu, a fost construită în sec. IV, de către Constantin cel Mare și fiul său. Arsă în timpul unei revolte, apoi reconstruită de către Justian I, afectată de cutremure și unele incendii mari a fost restaurată de mai multe ori. Aflîndu-se în prima curte a palatului Topkapi, reședința sultanilor otomani, nu a fost transformată în moschee după cucerirea Constantinopolului. Deosebit de frumoase, decorațiile din mozaic și crucea mare sunt bine conservate. În prezent, unele concerte de muzică clasică sau expoziții de artă sunt organizate în clădire în timpul festivalurilor importante.

Fig. 2.14 Sfînta Irena

Sursa: http://www.gezilecekyer.org/istanbul-aya-irini-kilisesi-aya-irini-kilisesi-hakkinda-bilgi/

2.3 Analiza patrimoniului cultural din Cappadocia

În inima Anatoliei, privirea călătorului descoperă cu surprindere un peisaj aproape de neimaginat. ”Ochii noștri erau uluiți” – nota în 1907 iezuitul francez Pierre Guignon de Jerphanion, atunci cînd magnificul relief cappadocian i s-a dezvăluit. ”Îmi amintesc acele văi, în lumina strălucitoare în timp ce alergam prin cel mai fantastic dintre peisaje” – adăuga cu acel prilej învățătorul.

Relieful Cappadociei este pe cît de bazalt pe atît de spectaculos. La originea lui s-au aflat erupțiile vulcanice și capriciile naturii. Am putea adăuga însăși un alt factor, omul, cel care profitînd de calcarul moale, a scobit stânca pentru a-și afla adăpost. Astfel, formațiunile geologice cappadociene au fost transformate în timp în adevărate orașe, fie că este vorba despre suprafața solului, ori de subsol.

Erupțiile vulcanice au reprezentat primul fenomen care avea să fie piatra de temelie a ceea ce înseamnă Cappadocia azi. De-a lungul timpului, trei vulcani mari din zonă au răspîndit tone de material, provenite din erupțiile vulcanice în toata regiunea. Primele erupții au lăsat în urmă o rocă mai moale și mai poroasă, numită tuf, după care a venit rîndul naturii să joace rolul artistului. Ploaia, vîntul și nisipul au început să erodeze, creând platourile imense, văile, defileurile și hornurile care impînzesc zona. Roca moale de tuf, rezultată în urma activităților vulcanice, a “albit” regiunea timp de 10 milioane de ani, în vreme ce stratul superior de bazalt oferea protecție necesară adăposturilor. In următoarele mii de ani, oamenii au fost ocupați cu săparea rocii moi, pentru a crea o vastă metropolă subterană.

Pe teritoriul Cappadociei de odinioară au fost descoperite aproape 40 de așezări subterane, de la simple refugii la adevărate orașe. Multe dintre ele nici nu au fost cercetate, ci doar 6 au fost deschise vizitatorilor.

Dintre acestea cele mai cunoscute sunt Derinkuyu, considerat a fi cel mai mare cu 11 niveluri în subteran fiind cel mai bine explorat și Kaimakly despre care se spune că este orașul subteran cu cea mai mare extindere.

Ca și în cazul altor așezări de acest tip, nici la Kaimakly nu se poate preciza cine și cînd a început construcția orașului. Se poate spune doar că el era folosit în vremea hetiților, și că a fost extins și intens populat în epocile romană și bizantină. În acele timpuri îndepărtate și cu tehnologia de atunci, construirea unei așezări săpate în pământ chiar și într-o rocă moale așa cum este tuful vulcanic, a presupus un efort titanic. Teama și dorința de a se proteja de pericole ia determinat pe oamenii acestor epoci să realizeze o asemenea lucrare. Cei dintîi locuitori ai Cappadociei au scobit stînca pentru a se pune la adăpost de atacurile sălbăticiunilor și de condițiile neprielnice din iernile grele. Mai apoi au lărgit cavitățile, au săpat altele, au creat adevărate așezări pe care le-au legat între ele prin tuneluri întinse de cîțiva km. În aceste orașe subterane, primii creștini și-au aflat ascunzătoare, scăpând astfel de persecuțiile autorităților romane. Așezările au fost extinse astfel încât, să poată cuprinde la nevoie populația unui întreg oraș. Deși la prima vedere orașul pare a fi excavat după un plan neregulat este evident, că fiecare spațiu este organizat în jurul săpăturilor de ventilație, astfel încât aerul proaspăt să pătrundă pretutindeni. O rețea de culoare realizată cu multă maestrie, străpunge pământul în toate direcțiile, permițînd accesul spre micile încăperi care aveau destinații variate: spații de locuire, depozite de alimente, pivnițe pentru ulei și vin, diferite ateliere în care au fost găsite prese pentru struguri și măsline, pietre pentru măcinat cereale, și chiar pentru prelucrarea metalului, bucătării, grajduri, arsenale, cisterne de apă și bineînțeles și săpăturile pentru aer care taie pe verticală toate etajele, coborând la o adîncime de aproape 80 m. Acestea ajungeau până la pânza freatică, asigurând astfel și aprovizionarea cu apă.

La baza așezării au fost descoperite morminte, realizate într-o manieră simplă, dar și celule pentru deținuți. La intersecție galeriile se deschid spre mici piațe, care au fost folosite și ca locuri de întrunire. Orașele subterane au fost astfel concepute, încât să constituie sisteme perfecte de apărare și s-au dovedit a fi ascunzători ideale pentru creștinii prigoniți. Atât la Kaymakly, cât și la Derinkuyu specialiștii au confirmat existența bisericilor subterane. Au fost descoperite două locașuri de cult dintre care unul era mai mare, fiind alcătuit dintr-o navă și doua apsite. În fața apsitelor se afla un altar, iar pe laturi de-a lungul pereților erau amenajate bănci pentru participanții la slujbe. Exista chiar și un bazin pentru botez. Se presupune că mormintele cercetate aparțineau unor mărturisitori ai credinței lui Hristos. Trebuie de menționat că primele călătorii misionare ale sfântului apostol Pavel s-au îndreptat spre Cappadocia și Anatolia, iar la sfîrșitul celui de-al doilea veac exista aici o comunitate creștină numeroasă, din sânul căreia s-au ridicat mai tîrziu cel trei mari sfînți ierarhi Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz și Grigore Denisa.

1. Orașul Subteran Derinkuyu

Orașul subteran Derinkuyu a fost descoperit recent, în 1963, nu este cel mai mare și nici cel mai vechi, dar este considerat cel mai adânc din orașele subterane cu o adâncime ajungând la 54 m. Până nu demult au fost găsite peste opt nivele de așezăminte cu biserici, depozite, mănăstiri parțiale, aglomerate cu pietre, o școală, bucătării, magazin alimentar. Orașul se bucură de un sistem de ventilație cu 53 de găuri de vențilație, care îi miră și pe inginerii de astăzi. Derinkuyu a fost deschis pentru vizitatori în 1969, dar numai aproximativ 10% din orașul subteran este accesibil turiștilor astăzi. Orașul subteran este deschis pentru vizitatori zilnic de la 8 dimineața până la orele 19:00. Iarna intrarea este de la 8 dimineața până la 17:00, cu o taxă de 15 lire turcești (sau aproximativ 7 dolari).

Fig. 2.17 Derinkuyu – oraș subteran, Cappadocia

Sursa: http://sometimes-interesting.com/2014/05/09/derinkuyu-the-underground-cities-of-cappadocia/

In plus, Derinkuyu, are un tunel cu o lungime de 8 km, care conduce la un alt oraș subteran din Cappadocia numit Kaymakly.

2. Kaymakly

Despre Kaymakly se spune că este orașul subteran cu cea mai mare extindere. În mica localitate Kaymakly, sub dealul numit Citadela. în anul 1964 a fost descoperit un sit arheologic. Din cele opt etaje cercetate de către specialiști doar patru pot fi astăzi vizitate. Din punct de vedere al amplasării și al structurii, complexul de la Kaimakly nu diferă foarte mult de celelalte, doar că tunelurile sunt mai joase și mai înguste, fiind săpate în pantă și cu trepte.

Arheologii susțin că în perioada raidurilor arabe, în subteranele de la Kaymakly, se puteau refugia 3.500 de oameni, în vreme ce la Derinkuyu puteau locui între 5.000 și 30.000 de suflete. Sunt cifre cu adevărat impresionante, de aceea au fost construite și amenajate astfel încât să corespundă nevoilor traiului de zi cu zi, chiar și pe perioade îndelungate, de până la 6 luni.

Chiar dacă nu au fost explorate, curățate și studiate toate nivelurile, este recunoscut faptul că orașul îngropat de la Kaymakly, este cel mai extins din regiune. El a asigurat în vremurile de restriște locuirea și supraviețuirea unui număr foarte mare de oameni, care prin priceperea și munca istovitoare a generației au preschimbat Cappadocia într-un areal natural și istoric fără egal în lume.

Fig. 2.18 Orașul îngropat Kaymakly, Cappadocia

Sursa: http://www.deliltravel.com/en/tours/13/Cappadocia-Daily-Tours.html

În anul 1985 spectaculoasele formațiuni geologice din Cappadocia au fost declarate monumente ale naturii și au fost incluse de către UNESCO în patrimoniul mondial. În deosebi stâncile din zona Cavusin, Pasa Bagi, înalte, grupate, asemănătoare unor cușme sau cele care au forma unor ciuperci, purtând pălării închise la culoare din bazalt rezistent la intemperii, atrag în mod deosebit atenția. În acest spațiu cu aspect selenar, sacrul și profanul au conviețuit permanent. În vremurile de odinioară, aici existau alături de locuințe și de alte structuri proprii vieții cotidiene sute de biserici și mănăstiri, toate săpate în roca moale al așa numitelor hornuri ale zînelor. Multe sunt adevărate bijuterii ale artei și ale arhitecturii. Unele au dispărut cu totul, prăbușindu-se sub greutatea munților de piatră, altele poartă pe chipul lor trecerea veacurilor, frământările pământului și istoria însîngerată a ținutului.

3. Biserica Cavusin Kilisesi

Biserica aflată la intrare în vechea așezare Cavusin, care poartă chiar numele localității, exemplifică perfect această din urmă situație. Din frumosul edificiu construit la mijlocul sec. al X-lea mai există astăzi doar o parte. Se păstrează naosul spațios cu un tavan boltit și trei apsite. Dar la Cavusin Kilisesi nu arhitectura este importantă ci frescele, însemnate opere ale artei creștine realizate în veacul al XI-lea. Alături de versete din sfânta scriptură, sunt reprezentate scene din viața mîntuitorului Iisus. Imaginile sunt pline de viață, artiștii folosind tonuri diferite de roșu, maro, verde, albastru și alb. Combinațiile cromatice sunt specifice perioadei arhaice în care biserica a fost titorită. Frescele au fost repartizate pe două registre. În partea superioară a pereților sunt înfățișate figurile hieratice ale unor sfinți și îngeri, care poartă veșminte tradiționale. În partea de jos sunt șiruri de sfinți înveșmîntați în costume prețioase din mătase după moda curții imperiale constantinopolitane. În naos mai sunt redate și două scene istorice. Într-una sînt reprezentați împăratul general Nichefor al II Focas și împărăteasa Teofan, iar în alta generalul armean Melias, aliatul bizantinilor. Alte chipuri de sfinți sunt zugrăvite în exterior pe peretele de stâncă. Între ele greu se deslușesc sfinții Arhanghel Mihail și Gavriil. Aceștea făceau odată parte din decorația pronausului, azi dispărut.

De fapt, pentru a înțelege mai bine ce s-a întîmplat și ceea ce vedem astăzi, ar trebui să precizăm că prin secolele al XI-lea și al XII-lea o mare parte a platoului înalt, șubrezit de cutremure și eroziune a cedat. Alunecarea de teren a purtat cu sine zeci de locuințe și biserici. A fost ca și cum cineva ar fi tăiat o bucată din turnul de piatră în care a fost scobită Cavusin Kilisesi, secționînd și lăsând practic suspendat locașul de cult. Teribilei prăbușiri i-au supraviețuit și alte cîteva încăperi: Kili, anexe și o capelă, care astăzi formează un corp separat. Capela de micile dimensiuni este împodobită cu decorații simple, asemenea celor din perioada iconoplastică (brîuri, rozete și cruci) pictate cu vopsea roșie sau sculptate în relief.

Cavusin Kilisesi este o biserică istorică. Se spune că ea ar fi fost îtemeiată de către Nichefor Focas pentru a păstra amintirea pelerinajului pe care purtătorul de victorii l-ar fi făcut în anul 965 la renumita bazilică închinată sfîntului Ioan Botezatorul, aflată tot în Cavusin. Împăratul avea o personalitate deosebită. Cruzimea și bravura soldatului se îmbinau cu superstiția și cu înclinația spre acte de pietate. Nu este de mirare așa dar că în timpul campaniei militare din Cilicia, a poposit în bazilica botezătorului pentru a se închina și a se ruga la moaștele sfîntului Hieron, eveniment imortalizat în frescele Cavusin Kilisesi.

Fig. 2.19 Biserica Cavusin

Sursa: https://www.flickr.com/photos/serdiana/sets/72157631879559612/

Biserica sf. Semeon Stîlpnicul

Relieful unic și cu totul deosebit al Cappadociei, a atras un mare număr de sihaștri și de oameni sfînți, aflați în căutarea locurilor izolate îndepărtate de lume, în care prin celibat, post și rugăciune să-l slujască pe Dumnezeu. Astfel, la Pasa Bagi cavitățile scobite în conurile calcaroase au constituir refugiul perfect pentru sihaștri care fugeau de lume. În așa numita vale a monahilor, cocoțate în vărfurile cornurilor zinelor, se află capela sf. Semeon Cel Mare și cîteva chilii ale asceților care au urmat calea stolniciei. Bisericuța săpată pe trei niveluri adăpostește câteva palii de fresce, între care și reprezentări ale sf. Semeon, întîiul stîlnic, cel care dorind scăpare din certurile omenești a socotit să-și zidească un stîlp și să stea pe el, petrecînd în post și rugăciuni. Și stîlpul s-a tot înălțat de la 6 la 36 de holți. Aici, în Valea Monarhilor din înălțimea împietritelor ciuperci

Goreme – Parcul Național din Cappadocia

Goreme este o localitate așezată în provincia Nevsehir din Anatolia Centrală. Parcul Național Goreme, aflat în localitatea cu același nume, a fost trecut în lista monumentelor mondiale UNESCO în anul 1985 și reprezintă un alt punct de atracție turistică datorită existenței vechilor biserici cioplite în stîncă. Existenta acestor biserici este apreciată ca făcând parte din perioada romană a Creștinismului. Timpul necesar vizitei acestui obiectiv este de aproximativ 2 ore.

Fig. 2.20 Goreme – parc național, Cappadocia

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/religie/goreme-parcul-national-capadocia-67607.html

CAPITOLUL III. CARACTERISTICA INFRASTRUCTURII DESTINAȚIILOR. DIRECȚII DE VALORIFICARE ȘI DEZVOLTARE A CULTURII ÎN TURCIA.

3.1 Evaluarea serviciilor de cazare din Efes (cazare, alimentare)

Turiștii care aleg să se cazeze în perioada estivală în stațiunea Kusadasi din Turcia au posibilitatea de a vizita obiective istorice din antichitate, dintre care unele sunt situate în apropiere. Cel mai important dintre acestea este orașul antic grec Efes, care atrage, anual, nu mai puțin de trei milioane de turiști din întreaga lume. Efes (), situat la aproape 15 km distanță de Kusadasi, datează din secolul al X-lea î.H. și avea, în perioada de glorie, circa 240.000 de locuitori. Orașul a fost capitala provinciei romane Asia, iar în timpul împăratului Cezar Augustus era considerat al doilea oraș din zona Mediteranei de est, după .

La Efes se poate ajunge pe trei căi;

1. dinspre , distanța fiind de 74 km (circa o oră cu automobilul) sau prin curse

organizate cu microbuzul din oră în oră. În orașul există și un aeroport.

2. din Kusadasi, distanța fiind de 15 km,

3. pe traseul Aydin – Selçuk – Efes (aproximativ 50 km).

De oriunde se vine, drumul este bun iar priveliștile de asemenea sunt frumoase.

Hotele și restaurante în apropierea orașului antic Efes

Lângă Efes pot fi găsite diferite posibilități de cazare. Pentru cazare cele mai bune oferte se pot găsi la stațiunea turistică Kusadasi, care se află la doar 19 km distanță de spectaculoasele ruine ale orașului vechi Efes și este recunoscută ca una dintre stațiunile de vacanță cele mai atractive din Turcia, deoarece în primul rind este un port de escală pentru navele de croazieră, aici se găsesc renumitele aquaparcuri Aqua Fantasy și Adaland și vestita plajă “Long Beach”, de-a lungul căreia sunt concentrate cele mai moderne hotele 4-5*.

Dintre hotelurile cele mai renumite sunt următoarele:

Hotel Ephesus Princess 5*

Fig. 3.1 Hotel Ephesus Princess 5*

Sursa: http://www.ephesusprincess.com.tr/en/general/gallery.html

Hotelul Club Ephesus Princess 5* este situat la 75 km de aeroportul internațional al orașului Izmir, la 8 km de orașele Kusadasi și Selcuk, pe malul mării Egee, la 100 m de plaja privată. Centrul orașului antic Efes și alte stațiuni turistice se află la o distanță de 15 minute cu mașina din hotel.

Construit în anul 1992, iar ultima renovare – în 2009, cu o suprafață totală de 180 000 mp, complexul hotelier Ephesus Princess 5* oferă oaspeților săi 6 restaurante, restaurant (a la carte), restaurant (tip bufet), 4 baruri cu cocktailuri și băuturi internationale, recepție deschisă non-stop, schimb valutar, lanț de magazine (în unitatea de cazare), piscină exterioară, grădină, terasă.

Divertisment: billiard, tenis de masă, mini golf, volei de plajă, saună, sală de fitness, spa & centru de wellness, masaj, baie turcească/baie cu aburi, zonă de plajă privată, piscină interioară, închirieri automobile, animatori, club de noapte/DJ

Contra cost: centru spa, salon de frumusețe, cabinet medical, masaj, coafor, biliard, sporturi nautice, închirierea echipamentului de tenis, spălătorie.

La piscină și pe plajă: umbrelele, sezlongurile, saltelele – gratuit. Prosoapele de plajă – gratuit.

Pentru copii există: bufet, piscină, teren de joacă, Agua Parc (gratuit), tobogane, mini-club (4-12 ani) și baby-sitter (contra cost).

Hotelul Ephesus Princess 5* este compus dintr-o clădire principală cu 8 nivele și 21 vile cu 3 nivele fiecare (toate camerele au vedere la marea Egee). Nu departe de hotel se află aquaparcul ”Aquafantasy”, și la doar cîteva minute cu mașina de centrul orașului Kusadasi se află al doilea aquaparc ”Adaland”.

Hotel cu un număr de 352 camere au vedere la mare:

– 92 Family Bungalows cu cameră dublă (6 pers. max.);

– 200 Junior Suites cu o cameră (1 sau 4 pers.);

– 60 Family Room cu 2 camere (dormitor cu ușă, 4 pers.).

Fiecare cameră oferă TV, aer condiționat, minibar, telefon, balcon, baie privată, duș cu cadă, foen. Curățenia în camere se efectuează zilnic, iar schimbarea lenjeriei se face de 3 ori pe săptămână. Accesul Wi-Fi este disponibil în toate zonele.

Masa este de tip All Inclusive (AI). Restaurantul principal oferă preparate din bucătăria internatională și tradițională, meniu special pentru copii, masă de tip bufet suedez.

Prețul minim pentru cazare la hotelul Club Ephesus Princess 5* este de la 50 euro persoană/noapte, tip masa: All Inclusive (AI).

Hotel Tusan Beach Resort 5*

Fig. 3.3. Tusan Beach Resort 5*

Sursa: http://www.tusan.com.tr//gallerynew/index.html

Acest complex de pe malul mării se află la câțiva pași de o plajă de nisip cu steag albastru, având vedere la golful Tusan. Hotelul Tusan Beach Resort 5* se află la 66 km de Aeroportul İzmir Adnan Menderes, la 77 km de centrul orașului Izmir și la 5 km de orașul Kusadasi, pe malul mării.

Construit în 1962, ultima renovare – în 2013, cu o suprafață de 48 000 mp, complexul pune la dispoziția turiștilor 2 piscine în aer liber și un parc acvatic. Hotelul oferă 354 camere deluxe (4 dintre care sunt pentru persoane cu handicap) cu aer condiționat, cu balcon și vedere la Marea Egee.

Camerele de la Tusan Beach Resort 5* au mobilier modern și baie privată. Acestea includ cutie de valori și TV prin satelit.

Acest complex all-inclusive oferă toate mesele în stil bufet. De asemenea, oferă o varietate de opțiuni culinare internaționale. Restaurantul “Lykia” servește fructe de mare și kebab turcesc. Restaurantul în aer liber “Zeugma” are vedere la mare și oferă specialități regionale preparate din ingrediente locale proaspete. Hotelul are și un bar liniștit.

Pe tot parcursul zilei se oferă gratuit băuturi răcoritoare și băuturi alcoolice locale. Zilnic se servește ceaiul de la ora 5. De asemenea, există un snack bar de noapte deschis până dimineață devreme, care servește sandviciuri reci.

Oaspeții se pot relaxa într-un hamac din grădină sau pot viziona un film la cinematograf. Beach Resort include un centru spa care oferă masaje relaxante. De asemenea, sunt disponibile activități organizate și cursuri de yoga. Facilitățile spa și centrul de fitness sunt oferite la un cost suplimentar.

Pentru copii există: bazin, mini-club (4-12 ani), loc de joacă și personal profesionist de divertisment.

Hotelul modern oferă serviciile următoarele: recepție deschisă nonstop, închirieri auto, parcare privată gratuită, spălătorie, curățătorie chimică, sală de conferință, fax/copiator.

Suplimente/ Reduceri:

– Supliment camera SGL: 50% din cazare

– Primul copil 0-06.99 ani: gratis, in camera cu 2 adulti

– Al doilea copil 0-02.99 ani: gratis, in camera cu 2 adulti

– Primul copil 7-12.99 ani: achita 50% din cazare

– Al doilea copil 3-12.99 ani: achita 50% din cazare

– Al 3 lea adult in camera TPL: reducere 30% din cazare

Tariful oferit include: 7 nopți cazare în camera DBL la hotel Tusan Beach Resort 5* cu All inclusive.

3.2 Caracteristica infrastructurii din Cappadocia

Cappadocia – un loc unic al lumii, una dintre destinațiile cele mai impresionante, o zonă turistică ce pare separată, situată în centrul Turciei de astăzi. Mai precis, în estul Anatoliei. Datorită locației sale, de-a lungul secolelor Cappadocia a devenit o destinație multinațională, în care trăiesc turci, armeni, greci și kurzi. Informațiile istorice confirmă că primii coloniști ale acestor zone montane și stâncoase, au fost hetiții, mai târziu aici au sosit persanii, care au fost fugăriți de Alexandru Cel Mare și mai pe urmă au ajuns și celții. ”În Cappadocia au fost construite primele mănăstiri din lume, iar numărul mare de biserici face din zonă o destinație și pentru pelerini. Pe Valea Ihlara, cu o lungime de 10 kilometri și 80 metri lățime, se găsesc peste 60 de biserici cioplite în pereți, datând din secolul al XI-lea.” [www.evz.ro]

Astăzi turiștii sunt impresionați de acest teritoriu datorită faptului că este popular în primul rând prin sute de temple pustii și formațiuni naturale, create de vulcanii locali. Tocmai în aceste forme vulcanice, localnicii își construiau case și biserci, care păzeau locuitorii săi nu numai de vreme rea, dar, si serveau ca un fel de cetăți împotriva atacurilor inamice. În Cappadocia găsim o lume a orașelor subterane legate între ele prin străzi și coridoare. De exemplu în localitatea Goreme, persoanele locale trăiesc și în present în case de piatră sculptate în cenușa vulcanică. Nu departe există un complex din peste 30 de biserici, care se găsesc pe lista monumentelor UNESCO. În cel mai uimitor oraș subteran din Cappadocia, satul Kaymakli, se putea trăi închiși la 30 metri adîncime aproape 30 de zile.

Dune domoale sau creste înalte ascuțite și tăioase, coloane sau ciuperci, pereți drepți de piatră sau forme aproape sculpturale alb-strălucitoare, galben-aurii, arămnii sau vineții, după cum sunt atinse de razele soarelui toate compun acest peisaj unic, aproape selenar. Piatra de temelie a ceea ce înseamnă astăzi Cappadocia, a fost așezată cu milioane de ani în urmă. Atunci frămîntările terulice și erupțiile vulcanice au modelat chipul planetei. Natura a jucat însă rolul artistului. Soarele, ploaia, vîntul, nisipul și curgerea necontenită a anilor au decupat în roca moale platourile imense, văile și așa numitele hornuri ale zînelor, care împînzesc regiunea cunoscută în vechime sub numele de Kapatuka sau ”țara cailor frumoși”.

Tuful acesta vulcanic moale și prăfos, a fost de la bun început principalul material de construcție. Oamenii l-au tăiat și au ridicat cu el locuințe de suprafață, dar de cele mai multe ori au scobit în stîncă grote, pe care le-au transformat în cămine primitoare. Amenajate pe unul sau mai multe niveluri, legate între ele prin scări verticale cu încăperi de mici dimensiuni, în care lumina soarelui pătrunde cu zgîrcenie prin ferestrele înguste, cu pereți asemenea culumbarelor, acoperiți de nișe folosite ca rafturi sau spații pentru depozitarea bunurilor casnice, aceste case au fost locuite aproape fără întrerupere, din vremurile îndepărtate ale hitiților și pînă în zilele noastre.

Kapadokya așa cum era numită în scrierile creștine din vechime, este nu numai o regiune frumoasă, ci și un spațiu cu o istorie, cu o civilizație și un patrimoniu cultural spectuar de excepție. Impresia de continuitate, de viețuire neîntreruptă în aceleași tipare este covîrșitoare și fascinantă. Tehnica excavării în construcția locuințelor este folosită și astăzi. Urmele proaspete ale ciocanelor și tîrnăcoavelor pe tavane și perți sunt evidente. Pîmânturile sunt în continuare fertilizate cu gunoiul porumbeilor, crescuți în culumbarele tăiate în stîncă. Femeile pricepute cu chipuri acoperite țes covoare și cuverturi împodobite cu motive geometrice, florale, zoomorfe, ori cu reprezentări ale formelor de relief specifice zonei sau împletesc haine și șavuri pentru anotimpul rece. Și dacă femeile frămîntă aluatul pentru deliciosul șuberet, bărbații frămîntă lutul pentru vasele din ceramică, sapă pământul, cioplesc piatra, ori storc strugurii pentru vinul dulce și tare, așa cum făceau și strămoșii lor hitiții.

Amintind despre cît de uluit a fost părintele de Jerphanion, atunci cînd a privit magnificul peisaj cappadocian și putem să ne imaginăm surprinderea, încîntarea și bucuria trăite atunci cînd a descoperit aproape din întîmplare bisericile de piatră ale Cappadociei. În zilele noastre specialiștii estimează că sunt peste 1000 de locașuri de cult, multe decorate cu picturi care mărturisesc despre epoca de aur a creștinismului și a părinților cappadocieni, dar și despre vremurile de prigoană în care toată suflarea cu mic și mare se retrăgea în măruntaiele pămîntului la adăpostul neștiutelor orașe subterane. Cît de lucruri minunate mai sunt de aflat aici și acum.

Călătorii dornici să împărtășească modul de viață al cappadocienilor neschimbat de veacuri, pot afla găzduire în locuințele acestora ori pot să poposească pentru cîteva minute într-o cafenea mai puțin obișnuită. Să se bucure de răcoare, de un pahar cu apă rece sau de o cafea turcească făcută la nisip. Monotomia cromatică, răceala pietrei și austeritatea interioarelor sunt atenuate prin decorațiunile folosite: covoare tradiționale, din lînă multicoloră care împodobesc pereții și podelele, perne moi și comode care sunt așezate împrejurul măsuțelor joase, pe care tronează obiecte sculptate în piatră.

Uneori pe ziduri pot fi observate desene simple, schițate cu vopsea roșie sau neagră, ce amintesc de picturile din vechime. Simțul estetic al cappadocienilor și dorința lor de a îmblînzi acest peisaj straniu, unic în lume, a făcut ca pe fiecare petic de pământ fertil și chiar din piatră sîrcă să răsară flori, arbori, plante, care oferă hrană, umbră și culoare locurilor și oamenilor.

Dintre hotele care se bucură de o reputație foarte bună sunt:

Muzeum Hotel 5 *

Fig. 3.1 Muzeum Hotel, Cappadocia

Sursa: http://www.museum-hotel.com/about-museum-hotel.htm

Muzeum Hotel 5* este situat într-o zonă geografică foarte specială în Cappadocia, doar la 8 km de localitatea Uchisar și 30 km de centrul orașului Nevsehir. Aeroportul Kaiseri se află la doar 50 km de hotel. Muzeul Hotel a fost conceput și creat dintr-o combinație distinctă a terenului și a caracteristicilor istorice și ruine.

Hotelul dispune de 30 camere si apartamente – fiecare dintre ele excepționale în felul lor inimitabil.

Nici o cameră nu este la fel, fiecare aducând propria ambianță deosebită, contribuind la caracterul și farmecul evident al Muzeului Hotel. Atâta timp cît petreceți timpul vostru în acest hotel, veți începe să observați că, de fapt, sunteți într-un muzeu adevărat, viu. Hotelul a fost numit de la început așa în urma hobby-ului fondatorului Ömer Tosun, un colector antic pasionat, având o colecție de piese variate din Imperiul Otoman, Seljuk, și Imperiul Roman.

Serviciile și facilitățile de care dispune hotelul sunt: transfer de la/pînă la aeroport (contra cost), schimb valutar, fax/copiator; pentru copii: baby-sitting (la cerere); restaurant a la carte Lil’a – preparate din bucătăria turcească, în special cea capadociană (deschis pentru cină de la 19:00-20:00), recepție deschisă non-stop, baruri, sală de conferințe (48 persoane max.), masaj, o grădină ecologică, teren pentru golf, servicii pentru persoanele VIP, curățătorie chimică, concierge, parcare gratuită.

Camerele cu aer condiționat pun la dispoziția oaspeților un televizor, acces la Internet Wi-Fi, telefon, minibar, foen, halate pentru baie.

Camere categoriei Deluxe Room:

-Castle cave (35 mp, pat dublu, baie cu cadă și jacuzzi, are vedere la Cappadocia);

-Safir cave (40 mp, pat queen-size sau cu două paturi separate, vedere spre grădină);

-Oriental cave (48 mp, max. 4 persoane, baie, jacuzzi; vedere spre grădină).

Camere categoriei Superior Suite (toate camerele au vedere la Cappadocia):

-Divan suite (55 mp, dormitor cu un pat king-size sau queen-size; baie cu cadă, duș, jacuzii. Suplimentar: aer condiționat, cămin);

-Ebruli suite (80 mp, cameră cu două etaje; grădină privată, dormitor cu pat queen-size sau cu două paturi, baie cu jacuzii, duș).

Costul minim începe de la 70 Euro/persoană pentru o cameră de categoria Deluxe Room și 90 Euro/persoană pentru dormitor Superior Suite. Tipul mesei: UAI

Hotel Turban 4*

Fig. 3.2 Hotel Turban 4*

Sursa: http://www.turbanurgup.com/sayfa.php?s=icerik&id=10

Hotelul Turban 4* este situat în localitatea Urgup, într-o zonă verde, spațioasă, cu un magnific peisaj capadocian. Hotelul dispune de o piscină în aer liber, piscină exterioară, spa salon și Wi-Fi gratuit. Acesta oferă camere prevăzute cu aer condiționat, televiziune prin cablu, birou, minibar, uscător de păr.

De asemenea, hotelul dispune de un restaurant interior, snack bar, restaurant tip bufet, restaurant în aer liber, care servesc preparate din bucătăria turcească și internațională. Oaspeții hotelului pot savura la Vitamin bar sucurile proaspete. Servicii și facilități: sauna, baie turcească, masaj, parcare gratuită.

În Cappadocia poți ajunge din Istanbul cu avionul, trenul, cu mașinile private, cu atobusul pe ruta Chișinău-Istanbul (Constantinopol)-Ankara-Kirșehir. Cele mai importante orașe din această regiune sunt Aksaray, Nevsehir, Nigde, Kayseri și Kirsehir. Zona turistică Cappadocia este situată la 730 km de Istanbul.

Cu avionul. Cel mai apropiat aeroport se află în Kayseri și Nevsehir, și se poate ajunge din Ankara sau Istanbul, care îndeplinesc zboruri regulate din Chișinău cu compania Turkish Airlines în perioada din aprilie pînă la jumatatea lunii iunie sau din septembrie pînă în octombrie, dacă doriți să evitați căldurile teribile. Prețul călătoriei este de 280 Euro.

Există două aeroporturi de care dispune Cappadocia:

1. Aeroportul Nevsehir Kapadokya este situat la 25 km de centrul orașului Nevsehir, la 40 km de orașul Goreme și la 30 km de Urgup. Turkish Airlines are Cappadocia destinații de zi cu zi. Daca vrei prin bus puteti gasi diferite companie cu autobuzul la Cappadocia de zi cu zi.

2. Aeroportul Kayseri este situat la o distanță de numai 5 km de centrul orașului, la 70 km de orașul Goreme și la 60 km de orașul Urgup. De la Chișinău se ajunge la Istanbul timp de 80 minute, iar de aici se pleacă la Kayseri cu compania Turkish Airlines la ora 9:50 și se ajunge la 11:15.

Cu autobusul. Pînă la Cappadocia se poate ajunge cu autobusul din orice oraș important din Turcia. De la Ankara pînă la Cappadocia sunt aproximativ 4,5 ore cu mașina, iar biletul costă 20 dolari. Și de la Istanbul pînă la Cappadocia 10 – 11 ore plimbare și biletul costă aproximativ 30 dolari. Compania de autobuze “Metrou Turizm” este cel mai preferat de turiști. Alte companii de autobuze care fac călătoriile spre Cappadocia este “Kamil Koç”, “Nevsehir Seyahat” și “Suha Turizm”. Căutarea serviciilor de autobuze de-a lungul Turciei, și rezervarea de bilete se pot face prin intermediul acestui site: www.neredennereye.com (numai în limba engleză).

2.Serviciile de alimentație (bucătăriile specifice)

Un interes deosebit pentru vizitatori prezintă bucătăria turcească considerată a fi una dintre cele mai spectaculoase din lume. Mâncărurile turcești combină tradițiile culinare din trecutul popoarelor nomade din Asia Centrală cu influențele Orientului Mijlociu și cu bucătăria Mediteraneană. Nu trebuie să pleci de aici fără să încerci: shish kebab, doner kebab, dolma precum și renumitele dulciuri: baclava, kataiful, rahat, halva, sutlac și kazandibi. Dintre băuturi trebuie să încerci tradiționalul rachiu, ayranul, ceaiul, cafeaua neagra, berea turcească și vinul roșu sau alb. Turcilor le place să cineze în taverne (meyhane), în care mâncarea tradițională este acompaniată de muzica populară și dans.

3.Servicii de agrement/divertisment

Posibilitățile de agrement existente în stațiunile din Cappadocia sunt numeroase: peste 50 restaurante și baruri dintre care: Ali baba, Café Seyhan, Hann Café, Keyif, Yucca, Ladies Beach Café, Sherwood, Captain’s Cafebar & Restaurant. Pentru o distracție și mai diversificată turiștii pot încerca discoteci, piscine cu apă de mare, teatre, cinema în aer liber, o serie de programe artistice, excursii cu autocarul (turul stațiunilor Mării Egee).

Se remarcă una dintre cele mai populare plaje din Kusadasi și anume Ladies Beach, ce oferă o varietate de oferte ale pletorei de cafenele, restaurante, cu specific turcesc, chinezesc și chiar indian, unde turiștii sunt răsfățați cu preparate realizate după rețete tradiționale. 

Turiștii sunt atrași în număr mare nu numai de plajele celebre, dar și de orașele și satele deosebit de atrăgătoare cum ar fi:

Selcuk – situat aproape de Efes și vizitat în special pentru Castelul, Biserica sf. Ioan, moscheea Isa Bay;

Sirince – vechi sat grecesc, situat la 20 km de Kusadasi, aici vei putea gusta clătitele tradiționale turcești și vinurile din fructe pentru care Sirince este atât de faimos.

Izmir – al treilea oraș ca mărime din Turcia, impresionant prin clădirile istorice transformate în baruri, cafene și restaurante.

3.3 Caracteristica infrastructurii din Istanbul

Întemeietorul legendar a fost un anume Byzas din orașul Megara, iar atunci cînd Constantin I-ul Cel Mare a trasat limitele viitoarei sale capitale a cuprins o arie de tot șapte coline ca și în cazul Romei. Turcii au construit pe fiecare colină câte o moschee istorică. Istanbul este cea mai mare concentrare urbană a Turciei și singurul megapolis din lume întins pe două continente. Cu o populației de peste 18,8 milioane de locuitori, Istanbul este un megapolis, precum și principalul centru financiar, comercial și cultural al Turciei, purtând numele official din 28 martie 1928.

În Istabul se poate ajunge prin următoarele moduri:

Cu mașina. Plecarea cu mașina personală este mai sigură și se face pe traseul Chișinău – București – Giurgiu – Ruse – Veliko Tarnavo – Stara Zagora – Edirne –Luleburgaz – Corlu – Istanbul, cu distanța de 1200 km. Pornirea din Chișinău la 4:00 dimineața și la 17:00 în Istanbul. Înregistrarea la punctele vamale din Turcia durează exact 20 minute.

Cu avionul. Zborul companiei Turkish Airlines din Chișinău pană în și este de la 226 EURO. Avioanele AirMoldova pleacă din Chișinău și aterizează pe aeroportul din , de obicei, după 70 minute, iar prețul este 130 Euro. Și alți operatori ajung în , dar zborurile nu sunt directe și, în funcție de cel ales, au escale în , Munchen sau Viena.

Istambulul are două aeroporturi internaționale:

Aeroportul Internațional Atatürk este cel mai mare aeroport din , Turcia. Acesta

este situat în Yesilkoy, partea europeană a orașului, situat la 24 km sud-vest de centrul orașului. Aeroportul este numit Mustafa Kemal Atatürk, pentru a comemora fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia. [36,37]

Aeroportul Internațional Sabiha Gökçen este situat la aproximativ 35 km sud-est de

Istanbul și este al doilea aeroport care deservește Istanbulul. Aeroportul a fost construit din cauza numărului tot mai mare de pasageri care călătoresc. Aeroportul este numit după prima femeie pilot din Turcia – Sabiha Gokcen. [36,37]

În fața aeroportului, la ieșire se poate lua autobuzele Havaș, pentru a ajunge în centrul orașului. Pentru cei care au ales să se cazeze în Taksim – autobuzele Havas sunt cele mai potrivite, iar pentru cei care stau în zona SultanAhmet – o combinație de metrou și tramvai, sunt cea mai bună variantă de a ajunge de la aeroport la hotel.

Turiștii de asemeni pot opta și pentru un taxi în scopul de a ajunge la hotel. Unele hotele însă pun la dispoziția vizitatorilor contra cost, gratuit sau inclus în prețul sejurului transportul aeroport- hotel-aeroport.

Cu trenul. Trenul Bosfor Express din București spre Istanbul pleacă o dată pe zi din gara de nord la ora 12:25 și ajunge a doua zi la ora 8:00 în gara Sirkeci. Costul biletului dus-întors costă 490 lei. Pentru turiști Gara Sirkeci este perfect amplasată: în partea europeană a Istanbului, plină de obiective turistice, de hoteluri convenabile de 3-4* și de restaurante.

Transportul public în Istanbul. Rețeaua de transporturi din Istanbul este destul de convenabilă și este ușor înțeleasă chiar și de cei care au venit pentru prima dată la această metropolă. Autobuze dolmushi, Metrobuse, tramvaiul, metroul, funiculare, feriboturi, autobuze și taxiuri – toate alcătuiec infrastructura perfectă a orașului Istanbul.

Pentru utilizarea transportului public în Istanbul există trei metode de plată: achitarea cash, cu ajutorul jetoanelor și cu cardul Istanbulkart.

Istanbulkart – un card electronic, care costa 6 lir. Este necesar să se pună banii care vor fi cheltuiți pentru fiecare călătorie. Acest card este de 30% mai ieftin decât utilizarea jetoanelor. Economisirea este evidentă. Pentru transportul public, în special doar în autobuze, cel mai convenabil mod de a plăti sunt cardurile Istanbulkart. In dolmushe (analogul microbuselor noastre) și în maxi-taxi se achită doar cash.

Tramvaiul. Tramvaiul este unul din cele mai folosite mijloace de transport public de către turiști și trece pe langa majoritatea punctelor turistice. Tramvaiul circulă între stațiile Zeytinburnu și Kabataș.

Metroul. Deoarece nu este o rețea completă, în lucru, turiștii au foarte putin de a face cu metroul. În procesul lucrărilor în scopul de a uni toate liniile de metrou s-au descoperit câteva situri arheologice, lucrările de modernizare a retelei de metrou pot dura mai mult timp.

La momentul actual există două linii de metrou: cea din aeroport pana în Aksaray, și din Taksim pana în Levent. Cele două linii de metrou ne fiind conectate între ele. [36]

Autobuzele. Aproximativ în toate autobuzele sunt afișate cele mai importante stații, și se practică trecerea în totalitate la IstanbulKart.

-autobuzul 32 sau 910 pentru a ajunge la EdirneKapi (și zidurile Istanbulului) și Biserica Chora;

-autobuzul 40 care merge de-a lungul Bosforului, spre localitatea Taksim.

Cu vapoarele. Siteul vapoarelor de stat e IDO – Istanbul Deniz Otobuzleri dar poate fi putin greu de urmărit. Din Eminönu se poate lua vapoare spre Eyup, pentru a vedea Cornul de Aur sau Bosfor. De asemenea se poate traversa pe partea asiatică. costul unei calatorii este la fel ca peste tot adică 2TL. Se poate folosi Istanbul Kardul. [36]

Pe langă firmele de stat și vapoarele pentru navetiști sunt vapoare pentru turiști. Aici prețurile diferă în funcție de companie și durata turului. [36]

Vizitarea obiectivelor culturale

Cartele cu reduceri la muzee.

De curand Ministerul turismului și culturii a introdus un sistem de cartele, , de reduceri gândit atât pentru cetătenii autohtoni cât și pentru cei străini.. O cartelă este valabilă pentru trei zileș puteți intra cu ea la un numar de obiective cum ar fi: , , and Harem Apartments, İstanbul Archaeological Museums, *İstanbul , Museum of Turkish and İslamic Arts. Pretul cartelei este de 72 TL. Prețurile fără reducere în muzee variază de la 8 la 25TL.

Obiective deschise in fiecare zi:

Palatul Scufundat, Turnul Galata, Băile turcești , moscheele (în timpul rugăciunilor nu se se închid pentru vizitare).

Luni: Majoritatea muzeelor sunt închise. Hagia Sofia, Muzeul Arhelogic, Muzeul de Arta Islamica, Muzeul Arhelogic, Palatul Dolmabahce, Muzeul Militar, Muzeul de Arte Moderne, Muzeul Industrial Rahmi Koç sunt închise.

Marți: Topkapı, Muzeul Militar, Manastirea Dervisilor din Galata sunt inchise. La Aya Sofia e aglomerat

Miercuri: Biserica Chora, Fortareata Rumeli sunt inchise. Topkapı e aglomerat dimineața.

Joi: Toate obiectivele sunt deschise în afară de Palatul Dolmabahce.

Vineri: Aglomeratie la moschei, fiind zi de rugaciune.

Sâmbătă: Toate sunt deschise în afară de: Quincentennial Museum of Turkish Jews.

Duminică: Marele Bazar și Bazarul de Mirodenii sunt închise. [36]

Moscheele

În moschei intrarea este gratuită. Multe moschei sunt obiective ce merită a fi vizitate deoarece sunt vechi biserici bizantine. Unele dintre aceste moschei (cum sunt Biserica Chora și Hagia Sofia) au fost renovate și transformate în muzee.

În moscheele mari, turiștii au intrare separată, pentru a nu-i deranja pe cei care se roagă, se intră desculț iar femeile trebuie să aibă capul acoperit. Cu 20 de minute înaintea orelor de rugăciune moscheele sunt închise pentru turiști, iar rugăciunea durează aproximativ jumătate de oră. [36]

Cultura generală în Turcia

Ceea ce te surprinde atunci cînd cunoști mai bine realitatea turcă, satul turcesc și în special Anatolia răsăriteană este neștiința de carte. Străbați sate întregi fără să vezi o școală, întîlnești oameni care nu știu decît să-și scrie numele. Turcia este țara în care peste 60% din populație, potrivit unor date, este analfabetă.

În vechea Turcie existau două tipuri de școli: medrese, sau școli religioase și școlile obișnuite, laice. În școlile religioase și alte cursuri teologice, elevii parcurgeau învățământul elementar, mediu și chiar pe cel superior. Cursurile acestor școli nu aveau o durată precisă și ele aveau drept scop pregătirea clerului musulman și a judecătorilor religioși (“kadi”). Numai în a doua jumătate a sec. al XIX-lea își fac apariția școlile laice, care pregăteau funcționari pentru aparatul de stat.

Cu ajutorul specialiștilor apuseni, sistemul de învățământ s-a reorganizat, au fost construite numeroase școli și s-a introdus alfabetul latin în locul celui arab (1928). Situația învățământului continua însă să fie grea și în present. Numai în mediul rural ar trebui construite peste 18 000 de școli, iar pentru școlile medii existente mai este nevoie de încă 3 000 de profesori. Așa cum relata ziarul “Vatan”, peste 1 000 000 de copii de vîrstă școlară nu frecventează nici o școală.

În învățământul elementar elevii primesc noțiunile de bază în cursul celor cinci ani de studiu. În primii trei ani (ciclul întîi) se învață abecedarul, aritmetica, desenul și lucrul manual, iar în următorii doi ani (ciclul doi) se predă istoria, geografia, întroducere în chimie, fizică și alte materii. De obicei, în mediul rural funcționează numai primul ciclu.

În Turcia există, de asemenea, instituții de învățământ străine. Încă din sec. al XVIII-lea, și în special, în sec. al XIX-lea, pe teritoriul Turciei au luat ființă numeroase școli străine. După numărul elevilor care învață în aceste școli și după influența pe care acestea o au în învățământul turc, școlile americane ocupă primul loc. Urmează în ordine școlile franceze și cele germane. Pentru a putea urma cursurile acestor școli, elevii trebuie să plătească sume destul de mari și este ușor de înțeles că numai fiii celor avuți pot urma cursurile.

În ultimele decenii, a început să se dezvolte și învățământul profesional. Au fost invitați specialiști din străinătate sau au fost trimiși tineri și tinere din Turcia în alte țări pentru a se specializa. S-a extins, de asemenea, rețeaua de școli profesionale și tehnice. Anual aceste școli pregătesc un număr apreciabil de muncitori calificați (circa 100 000), care pe lîngă meseria pe care o învață, primesc și cunoștințe de cultură generală.

Cele 4 centre universitare, cu numărul restrîns de studenți și cadre didactice, nu reușesc să facă față necesităților unei țări cu o suprafață și o populație însemnată. Vechea capital a țării, Istanbulul, este cel mai vechi centru universitar și totodată cel mai mare și mai modern centru de învățământ superior din Turcia contemporană. Împreună cu instituțiile de învățământ superior de la Ankara, Izmir și Erzurum, facultățile din Istanbul pregătesc cadre calificate pentru nevoile țării. Cu toate că mulți studenți turci învață în străinătate (în special în R. F. Germană si în SUA) și că instituțiile naționale pregătesc anual specialiști pentru nevoile economiei naționale și pentru activitatea politică, social și culturală, Turcia duce o lipsă acută de cadre cu pregătire superioară, și în special de medici și învățători.

În Turcia sunt aproximativ 400 de biblioteci. Activitatea culturală , munca științifică și de cercetare se limitează însă la cele două orașe principale: Istanbul și Ankara, unde sunt concentrate aproape toate bibliotecile mari ale țării.

Biblioteca națională din Ankara. Înființată în 1946, este cea mai mare din țară și cea mai bine organizată.

Din punctul de vedere al valorii cărților și publicațiilor ce se păstrează în fondurile bibliotecilor, Istanbulul ocupă primul loc. Bibliotecile din Istanbul se remarcă nu numai prin vechimea lor, ci și prin exemplarele unice, de o valoare incontestabilă, ale operelor marelor ghînditori din secolele trecute, exemplare bogat illustrate și păstrate cu multă grijă. Cărți și publicații ale sultanilor, în limbile turcă, arabă și persană, sunt mîndria bibliotecilor din vechiul Constantinopol și obiectul de studiu al cercetătorilor turci și străini.

Muzica

Pînă în sec. al XVIII-lea, Turcia nu a cunoscut muzică cultă. Frumoasele melodii populare turcești, cu ritmul lor specific, au reușit să se păstreze veacuri de-a rîndul, ajungînd pînă în zilele noastre.

La începutul sec. al XVIII-lea apar primele începuturi modeste al muzicii culte, iar lui Dimitrie Cantemir care a trăit multă vreme în Turcia ăi revine meritul de a fi introdus notele și scrierea muzicală modernă în istoria muzicii turce. Tot Dimitrie Cantemir a publicat și prima culegere de melodii populare turcești.

Un secol mai tîrziu, Donizetti pune bazele primei orchestra simfonice la Istanbul. Sub influența muzicii iraniene și arabe, în Turcia se dezvoltă stilul clasic vocal-instrumental.

Dintre personalitățile muzicale marcante ale secolului trecut se desprinde Rauf Yekta și Hagi Emin.

La începutul sec. al XX-lea compozitorul Burhan Arpad compune primele operete originale turcești.

Dezvoltarea Turciei pe calea capitalistă după proclamarea Republicii duce la o înflorire a artelor și în general a culturii. Aceasta se simte puternic și în muzica contemporană turcă. Noua școală muzicală (Ahmed Adnan, Celal Rașid, Ulvi Cemal) cultivă formele europene de creație componistică, cu folosirea materialului musical național.

Au fost create școli muzicale, iar în prezent funcționează trei conservatoire, care au pregătit soliști vocali și instrumentiști de valoare.

Dintre compozitorii contemporani cei mai cunoscuți sunt: Ulvi Cemal, care a compus mai multe cvartete, o simfonie și un concert pentru pian, Adnan Saygun, autorul unui oratoriu și al operei “Kerem”, Nevit Kodalli, cunoscut pentru oratoriul închinat lui Ataturk și pentru opera “Van Gogh”, Abdul Torhan, autorul operei “Lacul macabru”, Halil Bedri Yoetken, cunoscut și ca folklorist.

La Ankara există un teatru de operă, pe a cărui scenă a cîntat Nicolae Herlea. Cîntăreții turci ca Leylâ Chencer, Ferhan Onat și Camil Sokmen sunt apreciați de publicul din Turcia și de peste hotare.

În 1960, pe lângă Conservatorul din Ankara a luat ființă și o secție de balet.

Sărbători naționale

În Turcia se sărbătoresc atît zile naționale, cît și sărbători religioase. Dintre sărbătorile naționale cele mai însemnate sunt:

-Ziua Națională a Independenței și ziua copilului – 23 aprilie;

-Ziua tineretului și sportului – 19 mai;

-Ziua biruinței asupra Armatei grecești – 30 august;

-Ziua Republicii Turcia – 29 octombrie;

-Ziua comemorării primului președinte al Republicii Turcă „Ataturk” – 10 noiembrie;

-Anul Nou – 1 ianuarie.

Dintre sărbători religioase celebrate în țară cele mai renumite sunt:

– Seker Bayram: sărbătoarea încheierii Ramadanului (4 zile ocupate pentru a face produse de patiserie și cofetărie);

– Kurban Bayram: sărbătoare care comemorează sacrificiul lui Avraam; aceasta are loc în timpul perioadei de pelerinaj la Mecca și durează patru zile.

Aceste festivaluri au loc la date fixe în funcție de calendarul lunar în fiecare an, dar sunt deplasate cu zece zile, comparativ cu calendarul civil.

Festivaluri turcești

-Șfârșitul lunii aprilie: Festivalul lalelelor (floarea preferată din Imperiul Otoman);

– Începutul lui mai: Festivalul de la Selçuk;

– A două săptămână a lunii iunie: Campionatul de lupte turcești, în Edirne, Tracia;

– Sfârșitul lunii iunie: Sărbătoarea Sf. Petru în Antahya (Antiohia);

– Mijlocul lunii iunie – mijlocul lunii iulie: Istanbul International Film Festival (muzică, teatru, arte tradiționale);

– De la sfârșitul lunii iunie până la jumătatea lunii iulie: festivalul Nasreddin Hodja, în Aksehir (lângă Konya); festival de caricatură;

– În primele două săptămâni din luna iulie: Festivalul internațional de Jazz, în Istanbul;

-Sfârșitul lunii iulie și începutul lui august: Festivalul sporturilor acvatice;

-Ultima săptămână a lui septembrie: Festivalul Vinului în Cappadocia, Urgup (muzică și dansuri);

– În cea de-a treia săptămână a lunii octombrie: Cursele de yachturi Bodrum Cup – Bodrum;

-Ultima săptămână din octombrie: Ziua Asik (trubaduri, poezie, folclor), în Konya;

– Prima săptămână din decembrie: festivități în cinstea Sf. Nicolae, în Demre.

Tradițiile turcești

Provin în mare parte din cea mai răspîndită credință locală – islamul. Tot ce are nevoie un musulman adevărat, pentru religia sa, este scris în Coran, care a fost creat de prorocul Mohamed, idolul tuturor musulmanilor. O importantă parte a acestei religii este islamizarea întregii planete. Musulmanii se chinuie să își răspîndească religia pe întregul glob pămîntesc, deoarece cred că atât timp cât nu este convertită toată populația la religia lor, pacea globală nu poate exista. Această convingere stă, de asemenea, la baza așa numitului Război Sfânt și a terorismului.

Căsătoria este o obligație pentru musulmani. Iar o persoană de altă religie nu are voie să se căsătorească cu o musulmancă, în timp ce un musulman are dreptul de a se căsători cu o femeie de altă religie. Totuși aceasta este apoi obligată să se convertească la islam, iar copiii ei sunt automat considerați a fi musulmani. Baieții sunt considerați a fi mult mai importanți în această societate. Caracteristica este și circumcizarea băieților cu vârsta între 6 și 12 ani, ritualul fiind considerat ca foarte important. Căsătoriile sunt, de asemenea privite ca evenimente majore, fiind normal ca nunta să dureze câteva zile, iar numărul de musafiri să depășească ordinul zecilor.

Shopping – ul

Interesant în Istanbul, pe malul Bosforului, este Ortakoy, centrul vieții nocturne cu baruri, cafenele, bistrouri, cluburi de jazz și restaurante cu preparate marine. De-a lungul țărmului sunt restaurantele de prima clasă, cu vedere spre Bosfor.

Unul dintre cele mai renumite restaurante cu specific turcesc este Balikci Yuksel. Prețul mediu al unei cine este de aproximativ 30 $. Bucătăria turcească este una dintre cele mai savuroase din lume; nu trebuie să ratați faimoșii Kumpir – cartofi copți în coajă, porumb copt și fiert, pește fript direct din port de la Eminonu, cu salată de ceapă, cocktail de murături  pe care îl puteți stinge cu un ayran rece, cus-cus în lipie și durum de oaie, fresh de portocale, orez cu naut și pentru carnivore, pui și oaie,  covrigi cu susan purtați pe cap de vânzători, fistic, semințe vargate și alune de padure, dulcele baclavale și alte specialități cu nucă și miere, care au un gust unic doar la turci.

La intrarea în orășelul Soke, situat la 50 km de Istanbul te întîmpină 2 Outlet-uri "măricele" dispuse în apropiere unul de celălalt: Novada Outlet Söke și Vimtaș Outlet. Primul este situat la intersecția drumului național D 515 cu D 525 (imediat pe stanga la primul sens giratoriu, venind din Kusadasi), al doilea – în apropierea drumului național D 525.

Novada Outlet Söke are în componență următoarele firme: Adidas, Levi's, Collin's, Puma, Nike, Polo Ralph Lauren, Philip Carden, etc. Dispune de o parcare generoasă, teren de joacă pentru copii, supermarket Kipa, pază, restaurante, cafenele, bancă, automate de schimb valutar, etc.

Vimtaș Outlet se află în imediata apropiere de Novada Outlet. Produsele de aici sunt mai ieftine cu aproximativ 10%.

La iesirea din orășelul Soke, în direcția Bodrum/Didim, se află o altă înșiruire de magazine, (alte 4 outlet-uri): Crown Gold ,,Little Big” – Yenidoğan/Aydın, Collezione, Dufy, Priene Country, Blue Key. Aceste magazine (ale căror prețuri) rivalizează bine cu cele din Italia, Austria sau Germania. Adidas, Levi's, Collin's, Puma, Converse, Lacoste, Nike, Lee, Beneton, Gucci, Prada, Armani, Dior, Chane – toate brăndurile sunt prezente aici.

Moneda acceptată pentru plată este Lira Turcească (LT), se acceptă și plata cu cardul, dar respectiv, prețul va fi mult mai mare.

Concluzii și recomandări

Scopul principal al dezvoltării turismului cultural în Turcia este formarea unei industrii turistice sociale și ecologice extrem de profitabile și competitivă, capabilă să suporte nevoile turiștilor într-o varietate de servicii turistice, aducînd venituri mari țării și noi locuri de muncă, inclusiv și din domeniile economice aferente industriei turismului.

Pentru a atinge obiectivele de dezvoltare a industriei turismului trebuie să se asigure:

– Coerența politicilor de turism la nivel național și regional și o delimitare clară a funcțiilor, atribuțiilor și responsabilităților tuturor părților interesate în dezvoltarea turismului din părți: guvern, sectorul privat, organizațiile non-guvernamentale profesionale și comunitatea locală;

– Integrarea și coordonarea eforturilor și inițiativelor de stat, organizații internaționale care oferă asistență tehnică la Kârgâzstan în dezvoltarea turismului, sectorul privat și asociații profesionale;

– Introducerea instituției integrate pe orizontală și pe verticală a parteneriatului social: de stat – sectorul privat și asociații profesionale și sindicate – comunităților locale ca un mecanism care să asigure un dialog echitabil.

Sarcina de dezvoltarea efectivă a turismului vor crește în mod semnificativ fluxul de turiști și afluxul de bani în economia țării și pentru a asigura, pe de o parte, creșterea plăților fiscale la bugetele de diferite niveluri și creșterea ocupării forței de muncă, precum și alte dezvoltarea regională și industriile conexe. Toate acestea vor contribui la creșterea rolului turismului internațional în economia turcă.

Datorită preocupării pentru trecut, moștenirea culturală și nu în ultimul rând pentru indentificarea individualității unei regiuni, popor sau grup social a omenirii, motivează din ce în ce mai accentuat dorința de călătorii culturale și ca urmare și a dezvoltării industriei turistice culturale.

Analizalizând fluxurile turistice și a persoanelor ce practică această formă de turism, s-a ajuns la concluzia că cei ce sunt interesați cel mai mult de îmbogățirea experiențelor și cunostințelor culturale, o reprezintă în mod evidențiat clasa de mijloc a societății.

Se poate spune că dispariția unor stiluri de viață ce se datorează industrializării și progresului tehnico- științific accelerate, interesul omenirii pentru cultura trecutului, pentru istoria evoluției, credintei și a stilulrilor de viață demult apuse, cunoaște o ascensiune deosebită.

Din punct de vedere cultural Turcia are toate condițiile obiective pentru accesul mai mare pe piața turistică mondială. Principalele produse turistice ale Turciei sunt o varietate de resurse naturale, patrimoniul istoric și cultural. Precum și zone necunoscute anterior pentru turiști. Analiza statistică demonstrează în creștere interesul în fiecare an în produsele turistice din regiune și tendințele pozitive în dezvoltarea turismului.

BIBLIOGRAFIE

1. Nicolae Neacșu, “Turismul și dezvoltarea durabilă”, București, România, ISBN – 973- 9282-80-6 pp. 47;

2. Cristiana Cristureanu, Nicolae Neacșu, “Turism Internațional. Studii de caz. Legislație”, Ediția a II-a, București, 2002, pp. 150-151;

3. G. V. Grinenco “Hrestomatia po istorii mirovoi culiturî”, Moscova 1999, ISBN 5-85294-027-5;

4. Rechid Safvet Atabinen, “Les apports turcs dans le peuplement et la civillisation de l`Europe Orientale”, 1952;

5. Fiș R., “Pisateli Turții, Knigi i Sudbî”, Moscova, 1963;

6. Alkaeva L.O., “Ocerki po istorii turețkoi literaturî 1908-1939”, Moscova, 1959;

7. Celal Esad Arseven, “Les arts decoratifs Turcs”, Istanbul pp.12-24;

8. Babaev A.A., “Ocerki sovremennoi turețkoi literaturî”, Moscova, 1959;

9. Istrati I., Simion T., “Dezvoltarea și promovarea turismului cultural”, București, INCTD, 1995.

Site – ografia

10. www.kultur.gov.tr

11. www.academia.edu

12. www.infotour.ro

13. www.turkeyculture.org

14. www.veilletourisme.ca

15. www.intercultural.ro

16. www.researchgate.net

17. www.tursab.org.tr

18. http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=6

19. http://www.invest.gov.tr/en-US/infocenter/publications/Documents/TOURISM-INDUSTRY.pdf

20. www.invest.gov.tr

21. www.goturkey.com

22. http://www.paneurotravel.ro/shopping-la-istanbul-orasul-cu-1000-de-moschei-program-avion/

23. http://resurseislamice.blogspot.com/2010/01/sarbatorile-in-turcia.html

24. www.wikipedia.org

25. www.tusan.com.tr

26. www.descopera.ro

BIBLIOGRAFIE

1. Nicolae Neacșu, “Turismul și dezvoltarea durabilă”, București, România, ISBN – 973- 9282-80-6 pp. 47;

2. Cristiana Cristureanu, Nicolae Neacșu, “Turism Internațional. Studii de caz. Legislație”, Ediția a II-a, București, 2002, pp. 150-151;

3. G. V. Grinenco “Hrestomatia po istorii mirovoi culiturî”, Moscova 1999, ISBN 5-85294-027-5;

4. Rechid Safvet Atabinen, “Les apports turcs dans le peuplement et la civillisation de l`Europe Orientale”, 1952;

5. Fiș R., “Pisateli Turții, Knigi i Sudbî”, Moscova, 1963;

6. Alkaeva L.O., “Ocerki po istorii turețkoi literaturî 1908-1939”, Moscova, 1959;

7. Celal Esad Arseven, “Les arts decoratifs Turcs”, Istanbul pp.12-24;

8. Babaev A.A., “Ocerki sovremennoi turețkoi literaturî”, Moscova, 1959;

9. Istrati I., Simion T., “Dezvoltarea și promovarea turismului cultural”, București, INCTD, 1995.

Site – ografia

10. www.kultur.gov.tr

11. www.academia.edu

12. www.infotour.ro

13. www.turkeyculture.org

14. www.veilletourisme.ca

15. www.intercultural.ro

16. www.researchgate.net

17. www.tursab.org.tr

18. http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=6

19. http://www.invest.gov.tr/en-US/infocenter/publications/Documents/TOURISM-INDUSTRY.pdf

20. www.invest.gov.tr

21. www.goturkey.com

22. http://www.paneurotravel.ro/shopping-la-istanbul-orasul-cu-1000-de-moschei-program-avion/

23. http://resurseislamice.blogspot.com/2010/01/sarbatorile-in-turcia.html

24. www.wikipedia.org

25. www.tusan.com.tr

26. www.descopera.ro