ROLUL TIMPANOGRAMEI ÎN DIAGNOSTICUL ȘI TRATAMENTUL DISFUNCȚIEI [621144]

UNIVERSITATEA ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ORADEA
PROGRAMUL DE STUDIU: MEDICINĂ
DOMENIUL: SĂNĂTATE
FORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

ROLUL TIMPANOGRAMEI ÎN DIAGNOSTICUL ȘI TRATAMENTUL DISFUNCȚIEI
TUBARE -OTITA SEROASĂ

Coordonator științific:
Prof.dr. Mărginean Emil Absolvent: [anonimizat] , 2017

2
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 4
Capitolul I. Anatomia urechii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 5
I.1. Anatomia urechii externe ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 5
I.2. Anatomia urechii medii. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6
I.2.1. Casa timpanului. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
I.2.2. Anatomia Trompei lui Eustachio. ………………………….. ………………………….. …………. 9
I.2.3. Mastoida ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 11
I.3. Urechea internă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 11
Capitolul II. Fiziologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 14
II.1. Urechea externă -trasmiterea undelor sonore ………………………….. ………………………….. 14
II.2. Trompa lui Eustachio ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 16
Capitolul III. Fiziopatologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17
III.1. Fiziopatologie Trompa lui Eustachio ………………………….. ………………………….. ………. 17
III.2. Fiziopatologie urechea medie ………………………….. ………………………….. …………………. 17
Capitolul IV. Otita medie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 19
IV.1. Generalității ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
IV.2. Forme clinice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 19
Capitolul V. Otita medie acută ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 21
V.1. Etiologie.Epidemiologie ………………………….. ………………………….. ………………………… 21
V.2. Tabloul clinic la copilul mare și adult. ………………………….. ………………………….. ……… 21
V.3. Diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 22
V.4. Tratament otita medie acută ………………………….. ………………………….. ……………………. 22
Capitolul VI. Otita medie seroasă ………………………….. ………………………….. ………………………. 24
VI.1. Otita medie catarală ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 24
VI.2. Catarul tubo -timpanic ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 24
VI.2.1. Etiologie catar tubo -timpanic ………………………….. ………………………….. …………… 24
VI.2.2. Diagnosticul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 25
VI.3. Diagnosticul diferențial ………………………….. ………………………….. …………………………. 26
VI.4. Evoluție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 27
VI.5. Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 27
Capitolul VII. Complicațiile otitelor medii ………………………….. ………………………….. ………….. 30
Capitolul VI II. Timpanometria ………………………….. ………………………….. ………………………….. 31
Capitolul IX. Partea practică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 35
IX.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 35

3
IX.2. Materiale și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 35
IX.3. Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 36
IX.3.1. Date epidemiologie ………………………….. ………………………….. …………………………. 36
IX.3.2. Date demografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 37
IX.3.3. Factori de risc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 39
IX.3.4. Tablou clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 41
IX.3.5. Examinări paraclinice ………………………….. ………………………….. ……………………… 42
IX.4. Prezentări de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 45
IX.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 53
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 55
Lista tabelelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 56
Lista figurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 57

4
Introducere

5
Capitolul I. Anatomia urechii
I.1. Anatomia urechii externe
Urechea repezintă segmentul periferic al analizatorului acustico -vestibular. Este un
organ pereche situat b ilateral la nivel cefalic, în conț inutul osului temporal. P rezintă do uă
regiuni plasate superficial , regiunea auriculară și mastoidiană. Urechea externă este alcătuită
din pavilionul auricular și conductul audi tiv extern.
Pavilionul auricular este situat în partea laterală a craniului și participă la captarea
sunetelor. Se situează inferior de regiunea temporală, posterior de articula șia temporo –
mandibulară și anterior de regiunea mastoidiană. Pavilionul prezintă o față antero -externă și o
alta față postero -internă. Auriculul este o expansiune fibrocartilaginoasă acoperită de
pericondru, respec tiv tegument și țesut subcutana t; conține glande sebace e, sudoripare și
ceruminoase.
Fața externă este alcătuită din următoarele elemente: chonc a, tragus, antitragus,
incizura intert ragiană, helixul, șanțul helixului, antehelix, foseta naviculară, tubercul
supratragian His, incizura helico -tragiană și lobulul -fața externă. La nivelul depresiunii
centrale numită chonca, se deschide conductul a uditiv extern.Anterior de această depresiune
se situează tragusul,iar posterior proeminența antitragusului.Pavilionul este circumscris de
helix, iar în interiorul lui se află antihelixul –o cută cartilaginoasă. Lobulul este reprezentat de
o plică cartilaginoasă care atârnă de porțiunea inferioră a pavilonului .
Fața postero -internă prezintă următoarele elemente:convexitatea helixului,șanțul
helixului,convexit atea conchală, ponticula și lobulul pe fața posterioră.
Inervația pavilionului este realizată de plexul cervical superficial, nervul auriculo –
temporal și ramu ra senzitivă a nervului facial.
“Vascularizația arterială provine din carotida externă: artera temporală superfici ală
pentru jumătatea externă și artera auriculară posterioară pentru celelate porțiuni ale
pavilionului. Vascularizația venoasă drenează în vena temporală superficială prin venele
auriculare anterioare și în vena jugulară externă prin venele auriculare po sterioare.
Vascularizația limfatică drenează în ggl.preauriculari,parotici superiori si inferiori pentru fața
externă, iar pentru fața internă în g anglioni mastoidieni și parotici inferiori.”1

1 Traian Ataman,Chirurgia Otologică,Editura Științelor Medicale , pag30 .)(

6
Conductul auditiv extern es te un canal fibro -cartilaginos și osos, el se extinde din partea
cea ma i profundă a choncăi spre membrana timpanică. Este format din două tre imi
fibrocartilaginoase spre exterior și una oso asă (porțiune a timpana lă, mastoida și scuama
temporală ) spre interior. Are forma literei S atât î n plan or izontal cât și frontal. Formă cilindrică
cu o lungime de aprox 25 mm și o lățime de 10 mm. Conductul se raportează superior cu fosa
cerebrală mijlocie, anterior cu articulația temporo -mandibulară, inferior cu glanda parotidă și
posterior cu apofiza mastoidă. Conductul auditiv exter n este căptușit de tegument conține
glande pilosebacee și ceruminoase. Inervaț ia este realizată de ramuri din nervi i care servesc
pavilionului auricu lar.23
I.2. Anatomia urechi i medii .
Urechea medie r eprezintă un siste m de cavități umplute cu aer și căptușite cu o
mucoasă fibroasă. S e află în grosimea osului temporal, între conductul auditiv extern situat
spre lateral și urechea internă situată spre median. Este formată din casa timpanului și cavități
anexe: regiunea antro -mastoidiană și trompa lui Eustachio.
Anatomo -topografic se descriu cinci regiuni ale urechii medii:recesul
epitimpanic(atica), cavitatea timpanică (atrium), hipotimpanul, protimpanul și retrotimpanul.
I.2.1. Casa timpanului .
Forma casei timpanului se aseamănă cu o lentilă biconvexă; prezintă șase pereți și 3
axe: antero -posterior, vertical și trasversal. Pereți i casei timpanului sunt: peretele extern
reprezentat în mare parte de me mbrana timpanică situată median și acoperind orificiul profund
al con ductului auditiv extern; peretele intern sau labirintic; peretele anterior numit și
tubocarotidian; peretele posterior sau mastoidian; peretele superior sau tegmen tympani și
peretele inferior sau planșeul jugular.
Peretele extern este format în porțiunea mediană de către membrana timpanică
înconjurată de o porțiunea osoasă care în zona superioară formează peretele extern al atici.
Timpanul are formă conică, neregulată, vârful conului este situat într -o depresiune
centrală denumită um bo. La adult, are un di ametru de aproximativ 9 mm, și formează un unghi
de 140 de grade cu peretele superior al conductului auditiv extern. Membrana timpanică
prezintă două comp onente : pars tensa și pars flacida.

2 Ataman T. Chirurgia Otologică, Bucuresti, Ed. Științelor Medicale, 2002.pag (34-42)
3 https://www.scribd.com ,

7
Pars tensa cuprinde 3 straturi: un strat extern epidermic care se continuă cu tegumentul
conductului auditiv extern, un strat mucos intern care se continuă cu mucoasa urechii interne
și un strat fibr os intermediar (lamina propria) format din fibre radiale externe și circulare
interne constituind baza funcției vibratori i a membranei timpanice.
Pars flaccida sau membrana lui Schrapnell este localizată superior între ligamentele
timpanomaleolare și peretele superior al conductului auditiv extern , pe care se inserã direct.
Are o grosime mai mare dec ât pars tensa, cu un con ținut bogat în fibre elastice și prezintă un
strat epidermic și unul mucos. Spațiul lui Prussak sau recesul superior al memb ranei timpanice
este mărginit lateral de membrana lui Shrapnell, anterosuperior de ligamentul lateral al
ciocanului și inferior de că tre pliurile anterioare și posterioare ale ciocanului, și se deschide
posterior în epitimpan.4
Peretele intern prezintã în por țiunea inferioră următoarele componente: Promotorium,
relieful mușchiului ciocanului (canalul mușchiului ciocanului), fereastra ov ală (vestibulară ) și
fereastra rotu ndă ( cochleară ).
Promontorium corespunde intern primei ture de spiră a melcului, iar pe suprafața sa se
observã un șanț vertical s ăpat de nervul timpanic al lui Jackobson. Înapoia promontoriului, sub
apeductul lui Fallop e, se gă sește o depresiune numitã fosa ovală , în fundul că reia se de schide
fereastra ovală , obturată de talpa scă riței. Inferior de aceasta se află foseta rotundă , cu fereastra
rotund ă obturatã de o membranã numită și timpan secundar. Sinus timpani este a treia
depresiune, situată în spatele ferestrelor și coresp unde ampulei canalului semicircular posterior .
Ea este separată de foseta rotundă printr -o proeminență osoasã numită cubiculum și de
foseta ovală printr -o altă proeminență numită ponticulus . În porțiunea superioară se descriu
următoarele repere anatomice: segmentul timpanic al canalului facial, relieful canalului
semicircular și un sinus epitimpanic anterior. Canalul mușchiului ciocanului, este un șanț osos
care pornește de la nivelul porțiunii superioare a orificiului tubar și se terminã în dreptul gâtului
ciocanului printr -un cioc osos numit procesus cohleariformis. Canalul conține mușchiul
ciocanului, al cãrui tendon se reflectã medial pe procesus cohleariformis și se inserã pe gâtul
ciocanului. Porțiunea canalului nervului facial realizează o proeminențã ușor oblicã deasupra
ferestrei ovale, posterior de care nervul descrie cel de -al doilea cot al sãu .5

4 clinical otology(pag)?;???????
5 clinical otology pag 2???????

8
Peretele superior (tegmen tympani) desparte urechea medie de fosa cerebrală mijlocie.
Tegmen t impani este format dintr -o lam ă osoasã subțire .
Conținutul casei timpanului este format din cele trei oscioare (ciocanul, nicovala, și
scãrița), din cei doi mușchi ( mușchiul scãriței și mușchiul tensor timpani), din nervul coard ei
timpanului și din ligam entele suspensoare ale lanțului osicular.
Peretele inferior (jugular) sau porțiunea inferioară a c avumului timpanic vine în raport
cu golful venei jugulare . Peretele posterior (mastoidian) prezintã orificiul timpanic al aditus
ad antrum, fosa nicovalei, p iramida, o proeminențã osoasã ce adãpostește mușchiul scăriței și
recesul facialului .
Peretele an terior (tubocarotidian) prezintă superior orificiul canalului mușchiului
ciocanului , inferior acestuia se află orifici ul timpanic al trompei auditive și în po rțiunea
inferioarã are raport cu canalul carotidian.
Vascularizația casei se datorează arterei timpanice (ramurã a arterei maxilare interne);
arterei stilomastoidiene , arterei timpanice inferioare (ramură d in artera faringiană ascendentă )
și ramurilor arterei meningee mijlocii și caroticotimpanicã (din carotida internã).Vasculari zția
venoasă este drenată în : sinusul venos pe tros superior, plexul pterigoidian, vene le meningee și
golful jugularei.6
Inervația par asimpaticã, (senzitivă ) este realizată d e nervul lui Jackobson (IX), ramură
a glosofaringianului, n.auriculo -temporal (V3) . Plexu l simpatic pericarotic asigură inervația
simpatică. Nervul facial asigură inervația motorie pentru mușchiul scãriței și nervul trigemen
asigură inervația motorie pent ru mușchiul ciocanului (m.tensor tympany) prin ganglionul otic.
Lanțul oscioarelor este format din ciocan, nicovală și scăriță ,fiind localizat între
membrana timpanică și fereastra ovală, transmite sunetul de la membrana timpanică la nivelul
lichidelor la birintice. Oscioarele sunt suspendate în mediul aerian prin ligamentele parieto –
osiculare și mezourile mucoasei, iar mișcarea lor se datorează celor doi mușch i timpanici.
Ciocanul este alcătuit din mâner, cap, col (gât) și procesul lateral și anterior. Pr ocesul
lateral are o componentă cartilaginoasă str âns aderentă la pars propria membranei timpanice.
Procesul anterior ancorează ciocanul și împreună cu ligamentul posterior al s căriței stabilesc
axul osicular de rotație. Tendonul mușchiului tensor al timpa nului se întinde în jurul proces ului

6 Ataman ,Ed.Stiintelor Med pag(41)..)

9
cohleariform, la nivelul părții mediale a colului și mânerului ciocanului. În mod normal,
tracțiun ii mediale al mușchiului tensor timpanal i se opune membrana timpanică, însă în cazul
perforațiilor vechi mușchiul tensor al timpanului ac ționează fără opoziția membranei
timpanice, și poate astfel deplasa medial m ânerul ciocanului .
Nicovala este format ă dintr -un corp, un procesul scurt (apofiza orizontală),un procesul
lung ( apofiza verticală ) și proces lenticular . Corpul s ituat în epitimpan se articulează cu capul
ciocanului. Procesul scurt al nicovalei ocupă fosa incudes, și este ancorat de ligamentul
posterior al nicovalei. Procesul lun g coboară spre atrium inferior paralel cu mânerul ciocanului.
El se întinde spre ferea stra o vală prin ligamentul lenticular și se articulează cu capul scăriței.
Scărița este situată între procesul lenticular al nicovalei și fereastra ovală. Scărița este
formată din două brațe inegale , un cap, un gât și o lamelă osoasă de formă reniformă nu mită
Platina. Oscioarele sunt in terconectate prin articula ti: incudo -maleară (realizează legătura
dintre capul ciocanului -corpul nicovalei); articulația incudo -stapediană (procesul lenticular –
capul scăriței) și articulația stapedo -vestibulară (format ă dintr-un ligament inelar, aparținând
de fereastra ovală.7
I.2.2. Anatomia Trompei lui Eustachio .
Peretele lateral al rinofaringelui comunică cu porțiunea anterioară a casei timpanului
prin intermediul tr ompei lui Eustachio .Trompa, printr -un istm tubar, se împ arte în două
porțiuni. Prima, porțiunea timpanică osoasă (formă triunghiulară, conică ) și a doua, porțiunea
fibro -cartilaginoasă. Porțiunea osoasă este situată postero extern și are o lungime de de 11 -12
mm, iar cea timpanică, situată antero -intern , are o lungimea de aproximativ 30 -40 mm.
Formează cu orizontala un unghi de aprox 30 -40 grade la adult, iar la nou -născut de 10 grade.
Diferența de lungime a trompei la nou -născut , sugar și cop ii față de adulți , împreun ă cu planul
de înclinație diferit și absen ța istmului favorizează creșterea numărului de otite , care apar
frecvent în urma infecțiilor rinofaringiene.
Trompa osoasă (protimpanul) cuprinde pereți formați din osul petros și apofiza tubară
a osului temporal. Astfel peretele superior, intern și o pa rte din cel inferior sunt formați din
osul petros,iar pereții: lateral, extern și jumătatea ex ternă a porțiunii in ferioare sunt formați din
apofiza spinoasă a tem poralului.

7 clinical otology pag 2

10
Trompa osoasă cu lungimea de aproximativ 11 -12mm, pornește de la nivelul ostiumulu i
timpanic ajung ând la nivelul istmului. Baza este situată la nivelul ostiumului, iar vârful la
nivelul istmului, unde lumenul se îngustează spre 2mm înălțime, comparativ cu zona de bază
unde are o înălțime de 4 -6 mm.
Porțiunea osoasă a trompei se conti nuă de la nivelul istmului spre rinofaringe cu ,
cartilajul fibro -cartilaginos și formează trompa fibro -cartilaginoasă, care are o deschidere
antero -infero -externă. Acest cartilaj este format din patru porțiuni: zona de inserție de la nivelul
istmului osos, un burete tubar, lumen tubar și o lamă fibroasă situată antero -extern. Aceste
porțiuni sunt în strânsă legatură printr -un țesut fibros, iar comuni carea lor este esențială în actul
deglutiției .
De o importanță deosebită este lama fibroasă antero -externă, care este formată din fibre
preponderent cartilaginoase în zona peretelui lateral și fibre elastice la ni velul peretelui
inferior. Acest lucru face ca în urma contracției mușchiului vălului palatin (situat sub peretele
inferio r) și a mușchi ul tensor al vălului palatin să se realizeze deschiderea lumenului tubar.
Trompa auditivă prezintă mușchi principali și accesori . Mușchii principali reprezentați
de: m.ridicător și tensor al vălului palatin; m.constrictor superior al faringelui , m.salphingo –
faringian și m.ciocanului. Aceștia se inseră la nivelul tompei, formân d în jurul ei un fel de
manșon . A stfel în momentul contracției lor deschid trompa. “M. acesori sunt reprezentați de:
m. faringieni(palato -,salpingo -faringian și constrictor superior faringian), m.palato -faringian,
palato -glos, m.uvulei și ciocanului . „8
Mușchii ac cesori nu acționează direct asupra trompei, ci prin intermediul vălului palatin
,ei determină ridicarea torusu lui tubar în timpul deglutiției. Această activitate determină
împreună cu acțiunea m.principali ascensionarea și deschiderea trompei .
“În urma disfuncției tubare și a unor otite medii cronice sero -mucoase care au dus la
obstrucția orificilor diafragmatice interatico -atriale , are loc afectarea sistemului mastoidian .
Mucoasa celu lelor mastoidiene cât si a cavității medii , devine hipertrofică și hiperplazică.
Acestă situație necesită obligatoriu tratamentul disfuncției tubare cu necesitatea ventilării
sistemului mastoidian și a cavității cavotimpanice. ”9

8 (Vasile CIUCHI,Anatomia chirurgicală a urechii medii și a soului temporal,Antrenamentul chirurgical și otologic,pag 78 )
9 (Vasile CIUCHI,Anatomia chirurgicală a urechii medii și a soului temporal,Antrenamentul chirurgical și otologic,pag 79)

11
I.2.3. M astoida
Mastoida reprezintă al treilea segment al urechii medii, este formată în porț iunea antero –
externă din scuama osului temporal și în porțiunea poster o-internă din osul petros. În structura
mastoidei se dezvoltă un sistem celular aeric.. Sistemul celular mastoi dian c omunică cu atica
prin aditus ad antrum (canal osos ). Dezvoltarea celulelor mastoidiene este în stransă legatură
cu procesul de pneumatizare a osului temoral.
Masto ida poate fi de 4 tipuri : pneumatică , diploică, mixtă (pneumatică și diplo idă) și
scleroasă (celulel e sunt mici, și aerul lipsește). Celulele sistemului mastoidian -celulele aerice
sunt acoperite de continuarea mucoasei cavității timpanice.
Literatur a de specialitate Americană – clasificarea sistemului celular mastoidian făcută
de Allam :
Antrul mastoidian,comunică prin aditus -ad ant rum cu atica și cavitatea timpanică
Celulele perianale, ocupă partea antero -superioară a mastoidei.
Celulele tegumentului, însoțesc tegumentul pe toată suprafața sa
Celule perisinusale, care sunt mediale, posterioa re și laterale față de si nusul sigmoid.
Celule centrale, în zona intersinuso -facială
Celule perifaciale ,însoțesc segmentul mastoidian al ne rvului facial
Celulele vârfului mastoidei, laterale și mediale față de creasta digast rică
Tabel 1 Clasificarea sistemului celular mastoidinan10
I.3. Urechea internă
Se situează în stânca osului temporal ,av ând o formă canaliculară. Cuprinde labirintul
osos situat la exterior , iar in interior labirintul me mbranos . Labirintul este format dintr -un
segment anterior ( cohleea ) cu ro l în audiție și unul posterior (v estibulul ) cu rol în realizarea
echilibrului.
Cohl eea are aspectul unui tub conic cu formă de spirală , și se rulează în jurul unui ax ,
columela . Spirala îndeplinește în jurul axul ui 2 ture și jumătate. Lumenul melcului e împărțit
în cavități printr -o lam ă spiral osoasă ce pleacă din peretele intern al său spre lumen.Lama
ososă este completată cu o lamă spiral ă membranoasă.

10 (Vasile CIUCHI, Anatomia chirurgicală a urechii medii și a soului temporal,Antrenamentul chirurgical și otologic,pag 80 –
85)

12
Etajul superior se numește r ampa vestibulară, etajul infe rior rampa timpanică. Primul
comunică cu vestibulul și răspunde la nivelul ferestrei ovale, cel de al -doilea comunică cu
fereastra rotund ă. Ambele rampe comunică în vâ rful mel cului printr -o serie de orificii numite
helicotremă . De la vârful lamei spirale osoase pleacă mem brana Re sissner spre peri feria
rampei vestibulare membranoase, delimitând un spațiu tubular pe toată întinderea melcului
(canal ul cohlear ).
Pe membrana bazilară se află celule de susți nere și celule auditive ciliate care constituie
organu l Corti. El este acoperit de membran a tectoria. În interiorul columelei este nervul
cohlear , iar gan glionul său periferic se află în canalul Rosenthal.
Vestibulul este alcătuit dintr -o porțiune centrală , care comunică anterior cu cohleea și
înapoi cu cele trei canale semicirculare. În vestibul se găsesc utricula și sacula.
Canalele semici rculare sunt situate: orizontal , superior și posterior, ele prezintă fiecare
două extemități: una bombată numită ampulară și una neampulară, care este comună în cazul
canalelor posterior și superior. Aceste canale conțin endolimfă , lichid în care plutesc
formațiuni cristaloide calcare numite otoliți. Prin mișcarea otoli ților are loc stimularea
senzorială de la nivelul canalelor utriculei și saculei.
Vascularizația și i nervația.Vascularizația arterială se realizează prin artera cerebrală
anterioară care dă ramur i pentru tot labirintul . Sistemul venos se varsă în sinusul petros
superios. Inervația este realizată de cei doi nervi :vestibular și Cohlear( https://www.scribd .com )(8)

13
11
Figura 1 Anatomia urechii

11 www.romedic.ro

14
Capitolul II. Fiziologie
II.1. Urechea externă -trasmiterea undelor sonore
Urechea externă (pavilionul auricular și conductul auditiv extern) are un rol important
în transmisia undelor sonor e. Sunetul este o undă de presiune care se transmite longitudinal
prin mediu (aer). Sunetele au patru caracteristici: înăltime (frecvență), intensitate, timbru și
durată. Frecvența se măsoară în Herzi (Hz), câmpul auditiv uman se întinde de la 16 Hz pâna
la 20.000 Hz, fiind împărtit în octave (16, 32, 64, 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 si
16.000 Hz).
Intensitatea se m ăsoară în decibeli (dB) . Raportul dintre mărimea fizică (bar) și cea
fiziologică este logaritmic. Câmpul auditiv urcă pânâ la aproxi mativ 120 dB, peste care senzația
auditivă este dureroasă și dăunatoare . Timbrul și durata au importanță redusă din punct de
vedere fiziologic. Sunetele pot fi: zgomot de fond (senzația apartenenței la mediu), semnale și
sunete cu semnifica ție intelectuală (muzica, cuvintele).
Pavilionul auricular are rol în captarea vibrațiilor sonore din diferite zone și
direcționarea lor spre conduc tul auditiv extern și timpan, unde se amplifică intensitatea undelor.
Conductul auditiv extern este sediul în care are loc creșter ea presiunii undelor sonore
de dife rite frecvențe. Un rol important îl au curburile conductului și unele depozite de cerumen
,care diminuă intesități le acute prin fenomene de reflexie și difracție, protejând urechea. În
cazul obstrucți ei complete a conductului apare o su rditate de tip transmisie pură. Prin
intermediul membranei timpanice , a lanșului osicular și a mușchilor casei timpanului, se
transmit vibrații sonore spre Organul Corti.
Membrana timpanică realizază un nivel de acomodare a casei tim panului la stimulul
sonor, prin efectuarea unor mișcări de abducție ( spre exterior ) și adducție (spre interior ).
Mișcarea spre exterior e realizată prin contracția mușchiului ciocanului, iar cea de interior prin
contracția mușchiului scăriței. Amplitudinea vibrației timpanice variază cu frecvența.
Timpanul nu reproduce fidel forma undei sonore,av ând o frecvență proprie de
rezonanță de aproximativ 1000 -1500 Hz. Amplitudinea vibrației este mai mică la nivelul
mânerul ciocanului comparativ cu zonele periferic e.
Raportul dintre suprafața timpanului și a scăriței duce la o creștere a inte nsității undelor
sonore cu 26 Db de la nivelul ferestrei ovale, a ceastă intensitate fiind necesară pentru

15
transmiterea sunetelor dintr -un mediu cu rezistență s căzută (aer) î ntr-unul cu rezistență mai
mare ( lichidele urechii in terne).
Lanțul osicular recepționează vibrația timpanului și o transmite mai departe ferestrei
ovale , ajungând în lichidele vestibulului anterior, la membrana bazilar ă și apoi în organul lui
Corti. Vibraț ia oscioarelor la toate sunetele este măsurabilă și variază cu intensitatea. La stimuli
slabi lanțul vibrează ca o unitatea solidă, la amplitudini care depășesc nivelul de mobil itate a
scăriței apare o rezistență prin frecare a acesteia .
La intensități pr ea mari apar mișcări diferențiale, interosiculare, astfel o parte a energiei
este risipită. Așadar inerția la nțului osicular și amortizarea cu aer sunt factori i care duc la o
pierdere de energie de aproximativ 50%. Prin contracția mușchiului ciocanului (tegmen
tymani) și a scăriței (mușchiul stapedius) are loc o mișcare sinergică și antagonistă a
timpanului, respectiv a scăriței,cu consecința reglării intensității și a frecvențelor sunetelor
prea intese,în special cele grave.
Relaxar ea auriculară (mărire a rigidității sistemului osicular) este favorabilă
intensitățiilor slabe și a f recvețelor joase . În prezența sunetelor acute are loc c ontracția
musculară cu efect acomodator.
La nivelul fereastrei ovale are loc o comprimare a energiei undei sonore care d etermină
o mișcare a lichidelor labirintice. O presiune mai mare în ra mpa vestibulară deplasează în jos
membrana bazilară. În același timp membrana ferestrei ro tunde bombează spre timpan
constituind o supapă de siguranță. Vibrația membranei bazilare produc e stimularea celule lor
receptoare din organul spiral . Celulele receptoare transmit impulsuri spre creier prin porțiunea
cohleară a nervului vestibulocohlear, unde vor fii interpretate drept sunete.
Un rol imporant în cadrul conducerii sunetului, al funcți onării aparatului timpano –
osicular îl au spațiile aeriene din urechea medie și funcția trompei lui Euscahio. Astfel în cazul
diminuării pătrunderii aerului în casa timpanului , capacitatea de vibrație scade ( uneori poate
fi abolită ) și apare hipoacuzia.

16
12
Figura 2 Conducerea sunetului la nivel auricular
II.2. Trompa lui Eustachio
Trompa lui Eusctchio prezintă două funcții: funcția de ventilație și
protecție(echipresivă) și funcția de drenaj.
“Funcția echipresivă realizează menț inerea unei pre siuni egale de -o parte și alta a
membranei timpanice ; funcție realizată p rin contracția mușchiului peristafilin intern care pune
trompa în poziție și cel extern care o deschide. Secreția salivară st imulează reflexul de
deglutiție; astfel are loc pătrunder ea aerului în casa timpanului, iar căscatul în mod accesor
permite pătrunderea unui ap ort continuu de aer din cavum. Astfel se compensează absorția
constantă a acestuia prin mucoasă, cu un deficit de aproximativ 0,5 mm³/minut. S e instalează
lent o depresiune endotimpanică ca urmare a fenomenului de absorbție, care este compensată
prin deschideri periodice ale trompei la interval de apr oximativ 90 de secunde.”13
Funcția de drenaj a trompei realizează evacuarea secrețiilor fiziolgice și patologie din
casa timpanului spre rino -faringe. Porțiune cartilaginoasă a trompei secretă un lichid
mucos,care împiedică pătrunderea din rino -faringe spre urechea medie a unor corpi străini.
Porțiunea osoasă cu membrană subțire secretă un lichid clar,seros,care f acilitează mișcarea
,diminuă procesul de frecare și împiedică formarea aderențelor .14

12 www.romedic.ro
13 Vasile Ciuchi,Anataomia chirurgicală a urechii medii și a osului temporal,Antrenamentul chirurgical otologic,Editura
Didact ică și Pedagogică 1998(pag 92 )
14 ( FIZIOLOGIE (St Gârbea,Otologie,Editura Științifică și Pedagogică pag 82 -122)(10)

17
Capitolul III. Fiziopatologie
III.1. Fiziopatologie Trompa lui Eustachio
Unii cercetători au demonstrat la maimuț e că activitatea tubară este controlată de
mușchii perit ubari: mușchi i accesori și prin cipali. Prin contracția lor deschid trompa lui
Eustachio și modifică astfel presiunea intratimpanică.
Un rol important împot riva infecț iilor la nivelul trompei îl reprezintă mucoasa ,ea
contine foliculi limfoizi secretorii d e Ig A într -o cantitate abundentă. Epiteliul mucoasei
cavității timpanice este format din trei straturi : celule ciliate cilindrice,celule cu microvilozități
și celule mucipare .Epiteliul cilindric ciliat este mult mai bine reprezentat în zona ferestrelor și
în hipotimpan, iar direcția lor influențează sensul de tra nsport al secrețiilor .Acestea se scurg
din urechea medie prin trompa auditivă spre rinofaringe.
Din rinofaringe aer ul pătrunde în trompă și ulterior în urechea medie unde au loc
schimburile gazoase între O2 și N2 , formate pe seama aerului provenit din aerul din
rinofaringe și din Co2 eliminat prin vaporii de apă care părăse sc vascularizația mucosei spre
cavitatea timpanică.
Un factor important care îmbunătățește schimbul gazos este deglutiția prin care în 20
ms/deglutiți e pătrunde 1 microlitru de aer . Aerul din cavitatea timpanică are rolul de a menține
sistemul osicular în poziț ie anatom ică pentru a se realiza transmisia undei sonoră . 15
III.2. Fiziopatologie urechea medie
Infecți ile apărute în primi i ani de viață implică doar stratul muc os și submucos al urechii
medii. În copilărie sunt afectate ambele urech i, inflamația produce edemul mucoasei,
imobilizarea cililor și obstruarea trompei lui Eustachio. Se remarcă o creștere a numărului
celule lor caliciforme. Absorbția aerului produce o presiune negativă în ureche a medie , apa rița
retracției membranei timpanice, iritați a mucoasei și apariția de exudat. Edemul alterează
funcția acestor structuri determinâ nd hipoacuzie. Concomi tent cu creșterea volumul ui
exudatului, crește și presiunea determinand durere.
Absorbț ia toxinelor duce la apariția febrei și alterarea stării generale. Daca nu se
intervine terapeutic crește tensiunea intratimpanică cu reducerea perfu ziei și ca urmare

15 ( Prof,dr.Vasile Ciuchi,Asist.univ.dr.Mihaela Cri stiana Tatu,Patologia inflamatorie sechelele postotitice,Editura
Medicală,București 2004 )(11)

18
porțiunea cea mai tens ionată a timpanului suferă fe nomene de necroză, tromboză cap ilară și
ruptură.
În urma rupturii timpanice se e xteriori zează la nivelul timpanu lui un exudat
serosangvinolent și durerea cedeaz ă, iar temperatura revine la normal.
Otoreea va continua pân ă când inflamația urechii med ii perisită , după care membrana
timpanică se vindecă cu o cicatrice fibroasă. Daca virulența microorganismului este mare sau
pacientul are imunitatea s căzută, infecția poate progresa . Otoreea își schimbă aspectul devenind
cremoasă, gălbuie și urât mirositoare. Această modificare se datorează necrozei de la nivelul
celulelor mastoidiene.
În final antrumul mastoidian și celulele mastoidiene formeaz ă o cavitate umplută cu
puroi și țesut de granula ție . În acest stadiu temperatura crește din nou și reapare durerea. În
general otita medie acută determină creșterea temperaturii la valori de aproximativ 100 -104
F,care revin la normal du pă ruptura m embranei timpanice.
Mastoidita acută determină o nouă creștere a temperaturii la valori de a proximativ 100
F,iar alte co mplica ți pot da temperaturi de până la 104 F sau și mai mari. Dacă tratamentul
instituit e inadecvat sau administrat o perioadă prea scurtă , boala stagnează tem porar cu
repariția simpt omatologiei în 1-3 săptamânii . Acest lucru n e poate orienta spre un diagnostic
greșit de otite medii acute repetate .16

16 ( Desease of the Ear ,Nose and Throat, W.G SCOTT -BROWN ,JOHN BALLANTYNE,JOHN GROVES,
EDIT IA:london butterworks 1965 pag:..) (Patologia inflamatorie cronică a urechii medii.Sechelele postotitice.Vasile Ciuchi,
pag 11 -20)(12)

19
Capitolul IV. Otita medie
IV.1. Generalității
Prin otita medie acută se înțelege inflamația acută cu sau fără supurație a mucoasei
cavitățiilor urechii medii, produsă de o agres iune virală, bacteriană sau mixtă, ori asociată
unei patologii a trompei lui Eustachio.
o Otita medie congestivă se caracterizează prin congestia membranei timpanice fără
apariția exusatului în urechea medie.
o Otita medie seroasă precedă frecvent apariția ot itei medii acute supurate sau poate
urma în faza de vindecare după otita sero -mucoasă și constă în apariția unui transudat
la nivelul cavității timpanice.
o Otita medie sero -mucoasă reprezintă acumularea de exudat în urechea medie.
IV.2. Forme clinice
Otita medie acută catarală sau congestivă apare datorită blocajului trompei lui
Eustachio și apariției presiunii negative în casa timpanului . Se manifestă prin apariția unui
trassudat seros și steril; acest tip de otită este frecvent consecința unor inflama ții de la nivelul
rinfaringelui. Simptomatologia cuprinde:otalgia , senzația de tensiune auriculară , hipoacuzie
ușoară, prezența unor zgomote cu un car acter de pocnitură în timpul deglutiției sau la miș carea
mandibulei .
Otita medie acută recurentă descrie ap ariția a trei episoade de otită medie acută în
decurs de șase luni. 17
Otita medie sero asă acută (otita medie catarală acută, catăr tubo -timpanic acut)
repezintă inflamația acută a mucoasei cavitățiilor urechi i medii,cu evoluție de maxim 2 -3
luni,care deter mină acumularea unei serozității aseptice, având la bază disfuncția tubară.18
Otita medie seros aă cronică (catărul tubotimpanic cronic sau otita medie acută catarală)
reprezintă inflamația cronică a cavitățiilor urechii medii, cu evoluție ce depășește 2 -3 luni,
implicând disfuncția tubară și hipersecreția glandelor seromuscoase ale cavotimpanului. 19

17 ( Disease of the Ear Nose and Throat,vol2…pag.)
18 (Bacalbașa ,pag281)
19 (Bacalbașa ,pag 282)(13)

20

21
Capitolul V. Otita medie acută
V.1. Etiologie.Epidemiologie
Otita m edie acută reprezintă o compl icație a infe cțiilor căilor a respiratorii superioare.
Microrg anismele ajung în urechea medie prin intermediul trompei lui Eustachio, excep ția o
reprezint ă pătr underea print r-un timpan perforat, datorit ă unei afec țiuni anterioare, traumatism,
timpanotmie sau o tumor ă care obstrueaz ă orificiul trompei. O altă cale de pătrundere a
microorganismelor mai ales pentru virusuri și Hemofilus Infuense este cea sanguin ă.
La sugari i a căror tromp ă este relativ scurtă, largă si dreaptă , laptele sau v ărsăturile pot
pătrunde în ureche a medie dac ă copilul este h rănit sau vomi tă fiin d în pozițe declivă . Toaletarea
forțată a nasului poate avea acel ași efect. Pasajul spre Trompa lui Eustachieo poate fi obstruat
de țesut limfatic peritubar inflamat. Bloca rea fluxului de aer spre ureche medie determin ă
scăderea presiunii la acest nivel, având un efect de suc țiune asupra mu cusului care e mobilizat
ascendent prin trompă spre urech ea medie.
Bacteriile implicate frecvent în apaiția otitei medii: Streptococus pneumonaie,
Haemofilus Influense, Moraxella catarhlis, Streptococcus pyogenus de gru p A, Staphilococus
aureus, mai puț in frecvent: Pseudomonas aeruginosa,Enterobacter colace, Mycoplasma
pneumonae.
Etiologia virală cuprinde cel mai frecvent virusul sincțial respirator, parvovirusurile,
adenovirusurile ș i infecția cu virusul Coxackie. Un rol important îl au infecțiile cu: Escherichia
coli, Klepsiella și streptococ la nou -născut,ulterior la sugar ap ărând frecvent pneumococul,
streptococul și Haemophilus Influense. Există un grup de factori care pot într eține apariția otitei
medii: imunitate p recară, anomalii c ranio faciale, disfuncții neuromusculare, dismaturitatea,
prematuritatea,condiții de viață care i nclud prezența în colectivități , expunerea la noxe, la
fumul de țigară, dar și folosirea suzetel or de către sugari și alimentația lor artific ială
V.2. Tablou l clinic la copilul mare și adult.
Copii i mari asociază frecvent semne specifice infecțiilor de căi respiratorii superioare.
Cel mai frecvent o ureche este mai afectat ă decat celalat ă. Tesul Rinne este negativ bilateral
,iar rezultatul tes tului Weber se e xpimă la nivelul urecchii mai afectate.
La adulț i infecția este frecvent unilateral ă. Examinarea nazofaringelui poate eviden ția
sechele la nivelul orificiului trompei sau poate o infec ție concomitent ă a antrului maxilar de
aceea și parte. Daca au existat infec ții în antecedente , membrana timpani că este denivelat ă,

22
proeminenț ele fiind date de cicatrici vechi. Apariția perforatiei timpanice se caracterizeaz ă
printr -o durere sever ă, dar de durat ă scurt ă, datorat ă congestiei mucoasei. Acumulare a și
eliminarea puroiului determin ă scăderea durerii.
V.3. Diagnostic
Diagnosticul se pune conform datelor clinice , paraclince (otoscopie,timpanometrie) și
cele de laborator. Astfel diagnosticul de otită medie acută este susținut de semnele funcț ionale
și obiective . Cea mai importantă manifestare funcțională este prezența hipoacuziei de tip
transmisie progresivă.
Obiectiv apar dureri la palpare în regiunea antrală și semne de participare inflamatorie
mastoidiană. Semnele gener ale diferă în funcție de vârs tă; astfel la copil sunt foarte inte nse,
precedând simtomatologia auriculară, comparativ cu adultul unde pot f i inexistente sau să
apară semnele de tip: febră, frisoanele și inapetență.
Otoscopic evidențează un conduct auditiv extern hiperemic, membrană timpanică
congestionată (accentuat pe lungimea mânerului ciocanului) și bombată.
V.4. Tratament otita medie acută
Conduita terapeutică se aplică în funcție de gravitatea otitei medii și natura agentului
cauzator. Astfel, tratamentul include obligatoriu ur mătoarele: drenarea completă a secrețiilor
acumulate în c avitatea timpanică și trompa auditivă, tratarea infecției, imunostimularea
organismului, eliminarea focarului rinofaringian ( chirurgical ) și menținerea unei igiene
corespunzătoare pe plan local și ge neral.20
Tratamentul antibiotic
Înainte de administ rarea antibioterapiei este necesar ă stabilirea cu certitudine a
diagnosticului de oti tă medie acută, deoarece se cunoaște faptul că antiboterapia nu se indicată
de primă intenție în cazul otitei medii seroa se.
În otita medie acută supurată antibioticul de primă intenție este amoxiciclina. Agenții
de p rimă linie au eficacitate împotr iva majorității germenilor (frecvent Streptococul
pneumoniae). Așadar se poate administra amoxicilină de 80 -90mg/kg/corp/zi,în 2 prize pe
zi,timp de 7 -10 zile. În caz de alergie la penicilină se vor folosi macrolide (eritromicină –
sulfizoxazol,azitromicină,claritomicină),

20 (ST.Gârbea,Otologie II,Editura Științifică și Enciclopedică 1987,pag250 -255) ( Desease of ..)(14)

23
Dacă în decurs de 48 -72 de ore nu se observă o îmbunătățire a evoluției, se va recurge
la antibioterapia de lini a a doua (Amoxiciclină 80 -90/kg/corp/zi și Acid clavulanic 6,4
mg/kg/zi,Cefuroxim,Cefrtiaxon,Clindamicin).
Tratamentul chirurgical se aplică : în caz de eșec al tratamentului medical; când apar
complicațiile; în situația în care otita medie acută devine rec urentă la un pacient cu otita medie
seroasă; apare hipoacuzia (sub 40 db) și se deteriorează aspectul membranei timpanice .21
Principalele metode de trat ament chirurgical sunt timpanoto mia și adenoidectomia.
Timpanotomia se face la sugari fără anestezie și c uprinde o incizie de tip arcifor sau în
cruce la nivelul ambelor cadrane posterioare a membranei timpanice, fiind urmată de aspirarea
și drenarea exudatului. După drenarea completă a secrețiilor se face lavaj auricular cu ser
fiziologic călduț și apă oxige nată de 2 -3 ori pe zi, urmată de introducerea unei meșe sterile de
tifon uscat.
Pentru dezinfecția și dezobrsucția nazală, rinofaringiană se aplică efedrină 1% și
colargol 0,5%. Pentru stimularea imunității se folosește i njecții cu polidin, gamaglobuline ș i
vitaminoterapie cu vitamina B și C. Dacă tratamentul a fost aplicat precoce și corect ,s tarea
generală a sugarului se va îmbunătăți, cu evoluție spre vindecare.
În unele cazuri când sugari sunt distrofici sau au urmat tratamente necores punzătoare
cu anti biotice, și agentul infecțios este prea puternic, ei pot să nu răspundă corespunzător
tratamentului, astfel boala evoluează spre sistemul celular mastoidian.
Dacă procesul infecț ios de la nivel mastoidian nu a produs leziuni ireversibile, sugarul,
copilul este tratat conservator cu antibioterapie și corticoterapie urmată de o miringotomie largă
pentru drenarea colecțiilor. În caz contra r, leziunile osteitice sunt ireversibile, tratamentului
conservator i se adaugă antrocelulotomia, efectu ată sub anestezie c ontrolată.22

21 (Doina -Anca Pleșca,Otita Medie Acută În Practica Pediatrică,Editura Bennett,2005,pag(40 -47)(15)
22 (ST.Gârbea,Otologie II,Editura Științifică și Enciclopedică 1987,pag250 -255)

24
Capitolul VI. Otita medie seroasă
Otita medie seroasă cuprinde otita sero -mucoasă, otita muco idă și catarul tubotimpanic.
Apariția oritei seroase are loc în urma insuficienței tubare și a hipersecreției glandelor –
seromucoase ale urechii medii .
VI.1. Otita medie catarală
Otita medie acută catarală are o evoluție cu durată de câteva zile , foarte rar peste 2 -3
luni. Și este foarte frecventă la copii.
Clinic se manifestă prin prezența hipoacuziei de trasmisie, consecință a unei otite acute
cu evoluție nefavorabilă în antecedente. Hipoacuzia este variabilă de la o zi la alta și poate fi
însoțită de acufene, autofonie și senzația de plenitudine auriculară.
• La examenul otoscopic se evidențează membrana timpanică rozată sau mată,
retracționată ( m obilă sau imobilă) ,iar uneori se pot evidenția prezența bulelor de aer.
• Otomicroscopic timpanul poate fi gălbui -rozat,aspirat ușor cu evidențierea mânerului
ciocanului ușor orizontalizat, ligamentele -maleare și scurta apofiză proeminete, trunchiul
lumin os amputat sau dispărut.
• Rinoscopic se pot decela crestele nazale, deviațiile de sept , hipertrofii turbinale sau
prezența vegetașiilor adenoide .
• Acumtetric și audiometric: hipoacuzie de transmise
• Imedansmetric – curbă de tip B
Diag nosticul diferenț ial se poate afce cu batotita și serozita cșecticilor.
Tratamentul este inițiat cu cu instilații nazale cu vasoconstrictoare (Xylometazolină ) 1-
2 săptămanii; inst ilații tubare cu para Polizer, 6 -8 ședințe pe zi; în cazurile mai grave se
injectează transtim panal antiinflamatoare steroid iene (dezametazonă)23
VI.2. Catarul tubo -timpanic
VI.2.1. Etiologie catar tubo -timpanic
Otita seroasă numită și catarul tubo-timpanic apare frecvent la copi i datorită frecvenț ei
infecțiilor rinofaringiene. În urma acestora, apar perturbări ale funcției tubare și ulterior a le
mucoasei casei timpanului. În etiologia otitei medii seroase sunt des semnalate in fecțiile

23 ( Audiologie clinică, Prof.Dr.Traian Ataman, Editura.Sitech 2009,pag 222)(16)

25
epifaringiene, salping itele postadenoidiene,hipertofiile de cornete nazale, polipi nazali,
formațiunile tumorale b enigne sau maligne prezente în cavum ,fibroame nazofaringiene și
barotaumatismele.
Infecțiile pot fii virale sau bacteriene, frecvent aerobe cu următorii agenți: Streptococul
Pneumonaie, Hemofilus Influense a, Moraxella Catar halis și Streptocopcul Piogenes . O altă
cauză a otitei medii sero ase este obstrucția orificiului timpanic al trompei lui Eustachio dată de
prezența polipozei casei timpanului și a coleastomului. O cauză i mport antă la nou -născut și
sugari este morfologia trompei, care este dreaptă, beantă și favorizează ascensiunea infecției
din rinofaringe prin trompa în cavitatea timpanică. La copii mai mari palatul ogival, sau
malforam ațiile coanale accentuează disfuncția tubară.
Un rol în apariția otitei seroase medii îl pot avea hipotoniniile mușchiilor peristafilini,
care reduc funcția echi presivă și de drenaj a trompei. Alți factori patogeni care duc la afectarea
tubară sunt alergiile rinofaringiene, traumatismele craniofacia le, aderențele post operatorii și
statusul imunologic deficitar.
VI.2.2. Diagnosticul
Din anamneză este important de reținut dacă a existat o infecție recentă la nivelul
rinofarin gelui sau unele obstrucții nazo -faringiene.
Simptomatologia diferă în funcți e de evoluția disfuncției tubare,care poate fii simplă,
complicată cu apariția tr ansnsudatului în casa timpanului și la nivelul trompei auditive, iar în
final să apară sechele funcționale datorită organizării plastice.
Principalele sim ptome sunt cele date de obstr ucția auri culară cu hipoacuzie și otalgie
ușoară. Ulterior apar zgomote auriculare intermitente cu tonalitate gravă. Autofonia de
intensitate variabilă cu prezența ameliorării în timpul căsc atului, a suflării nasului și a
deglutiției definește pr ezența obstrucției tubare.
La rinoscopia anterioară și posterioară se pot decela cauzele apariției disfuncției tubare
care duc la apariția otitei seroase. Acestea pot fii rinitele cronice, deviațiile de sept nazal,
hipertrofia de cornete nazale și vegetaț ii adenoide.
La examenul otoscopic se evidențiază în funcție de stadiu următoarele: în Stadiu
incipient membrana timpanică este ușor congestionată la nivelul mânerului cioc anului și a
membranei Shrapnell ; concomitent cu scăderea presiuni i intratimpanice ar e loc retracția

26
timpanică spre interior cu evidențierea mânerului ciocanului care este ușor orizontalizat și de
culoare alb – cenușie.
În stadiul de secreție (catar tubar) prin timpanul trasparent de culoare gri se evidențează
transsudatatul seros, uneori mobil și la mișcări prezența unor bule cu aer. În urma insuflației cu
aer a timpanului prin conductul auditiv extern, el r evine repede la poziția inițială , fiind împins
de trasudatul aflat în cavitatea timpanică spre membrana timpanică și conductul aud itiv extern.
Toate aceste modificări definesc prezența otitei medii seroase(catarul tubo -timpanic).
Diagnosticul de otita medie sero asă se pune și cu ajutorul audiometriei. Astfel
audiograma arată o hipoacuzie de transmisie de cca 20 -25 db cu o curbă osoasă în limite
normale. La impedansmetrie, timpanog rama ob ișnuită este una de tip B, care definește
înlocuirea aerului din cavitatea timp anică cu tra nsudatul seros.
VI.3. Diagnosticul diferențial
Diag nosticul diferențial se face cu :
 Barotita
 Serozitatea cașectic ilor
 Otita medie acută
 Otita medie cronică acutizată
 Licvortimpanul
 Serotimpanul
 Hemotimpanul
Diagnosticul diferențial al otalgiei :
1. Cauze traumatice:barotrauma, traumatisme prin obiecte ascuțite, injurii termice
2. Cauze infecșioase: otita externă,otita med ie supurată, mastoidita, infecșia sinusului
preauricular, limfadenita, sinuzita, ulcerații aftoase, parotidita supurată
3. Cauze imuno alergice: nevralgii
4. Mase tumora le: colesteatom, malformații arterio -venoase
5. Cauze diverse: dureri dentare și temporo -mandibul are, migrenă, tir oidita, litiaza
canalului stenon.
Diagnosticul diferențial al hipoacuziei de transmisie prin disfuncție tubară
1. Otita seroasă

27
2. Blocajul tubar
3. Otita adezivă
4. Sindromul beantei tubare
VI.4. Evoluție
Otita medie sero asă poate evolua spre vindeca re cu reducerea inflamației și
repermeabilzarea lumenului tubar sau poate continua cu apariția de noi inflamați i acute și
subacute (otia medie serosă recurentă). Reapariția proceselor inflamatorii duc la hiperplazia și
metaplazia mucipară a mucoasei. Astfel, apare o hipersecreție a muco asei, cu modificarea
colecției, care devine seromucoasă (otita medie seromucoasă).
Otoscopic în acest tip de otita seromucosă membrana timpanică devine mată cu
dispariția unghiului luminos , cu o bombare spre conductul audit iv extern care nu se poate
evacua prin trompa blocată.
Ulterior otita seromucoasă poate evolua spre vindecare a spontană sau spre cronicizare.
Un caz particular la unii bolna vi este apariția timpanosclerozei . Cronicizarea otitei
serosemucoase duce la apariț ia otitei sero ase care poate evolua spre timpanul albastru idiopatic;
punge de retracție, otita fibroadezivă și otita adezivă.
VI.5. Tratament
Tratamentul otiteii seroase acute cuprinde următoarele etape:
1. Mușajul co rect
2. Aplicarea de vasoconstrictoare
3. Kineziterapia tubară pasivă
– deglutiții repetate ;
– metoda Valsalva (după decongestie) ;
– metoda Madura ( aerosoli calzi) .
4. Kinziterapia tubară activeă -insuflații tubare
5. Antiinflamatoare nesteroidiene și antialgice, timp de 7 zile
Profilaxia otitei medii serose prin otoscopii și timpanometrii repetate reprezintă un
factor important , deoarece aproximativ 30 -50% din otitele medii acute se complică cu otite
serose și seromucoase, chiar dupa dispariția simptomatologiei. Eradicarea factor ilor cauzatori
și a ce lor favori zanți este obligatorie pentru vindecarea otitelor.

28
În cazul otitelor medii seroase care apar în urma otitelor medii acute, se urmărește
eliminarea tra nsudatului seros din cavitatea timpanică și ameliorarea funcției tubare cu
continuarea admi nistrării de an tialgice și antiinflamatoare. Pentru deschiderea trompei se
recomandă mușaj al foselor nazale și instilarea de vasoconstrictoare, menținând capul în
hiperextensie, aplecat spre urechea afectată aproximativ 2 minute.
Kineziterapia tubară (deglutiții repetat e), manevra Vasalva și administarea de
decongestionate nazale și aerosoli calzi pe nas cu soluții de efedrină și acetat de hirocortizon
sunt recomand ate în permeabilizarea rinofaringelui și a lumenului tompei lui Euscachio .
Un alt tip de kineziterapie tub ară se poate realiza prin insulfații tubare cu para
Polizer.Un rol important îl au părinții, ei trebuie să supraveg heze copii pentru a nu aspira
secrețiile nazale,care se vor menține în cavum și astfel duc la reapariția unei disfuncții tubare.
Terap ia du pă instituirea igienei normale a rinofa ringelui se continuă cu tratame nt
antibiotic aproximativ 7 -10 zile, combinat sau nu cu corticoter apie pentru a reduce fenomenele
edematoase și alergice locale și loco -regionale.
Tratamentul se continuă cu cel chirurg ical dacă la baza disfuncției tubare și a otitelor
seroase repetate sunt patolog iile ob structive rinofaringiene, sinusale și nazale . Frecvent în urm a
prezenței ve getațiilor adenoidiene la copii ( școlari) , otitele seroase devin cronice și
seromucoase. Astfe l se recomandă adenoidectomia care reduce apariția otitelor seroase
recurente și complicațiile lor.
Tearpia se continuă cu apl icarea tubului de ventilație tran stimpanal (diabolo) sau a
miringotomiei (când ventilația timpanică nu este posibilă). Prin inter mediul tubului timpanal
are loc evacuarea trasudatului seros din casa timpanului și aerarea ei. Prezența tubului diabolo,
necesită controale periodice pentru a evalua nivelul de permeabilitatea tubară și aprecierea
autoeliminării în timp a tubulu i de venti lație. Bolnavul trebuie să evite pătrunderea apei în
urechea afectată. Se estimează ca auto limitarea tubului se face în 3 -18 luni, fiind mai rapidă la
copii compartaiv cu adulții. Dacă ventilația timpanică trebuie inst ituită timp mai îndelungat se
vor folosi tuburi T de tip Goode. În unele patologi (malformați palatinale, mucoviscidoză )
permebailitatea tubară poate fii ireductibilă, bolnavii vor fii permanent dependenții de tubul de
ventilație.
În otitele complicate în care ventilația timpanală nu este efi cace, se recurge la
miringotomie, urmată de evacuarea e pașamentului seros și lavaj tubo -timpanal cu corticoizi

29
(hidrocortizon). Se infiltrează membrana local cu anestezic (xilină 1%) și se efectuează
miringotomia în cadranul poster o-inferior sub control ot omicroscopic printr -o incizie radială
cu îndepărtarea laterală a fibrelor radiale și crearea unu i mic orificiu prin care se aspiră
epașamentul seros și seromucos, iar ulterior se instilează acetat de hirdocortizon. În
aproximativ 4 zile se închide orificu l de miringotomie și membrana timpanică se normalizează.
Recidiva otitel or medii sero mucoase duce la apariția inflamațiilor cronice la nivel
sistemului celular mastoidian. Astfel da că are loc blocarea aditus -ului mastoidian, concomitent
cu o disfuncție tub ară,rezerva de aer din sistemul celular mastoidian nu pătrunde în casa
timpanului pentu a regla presiunea aerului acesteia. În situați ile în care procesul inflamator
mastoidian cu voalarea celulelor mastoidiene persistă, se indică efectuarea
antromastoide ctomiei. (Sarafoleanu Compendiu O.R.L, pag -,Gîrbea, Otologie, pag -, Prof
Traian Ataman, Otologie, pag -)(17)

Figura 3 Otita medie24

24 http://www.i -medic.ro/boli/otita -medie -sau-inflamatia -urechii -medii

30
Capitolul VI I. Complicațiile otitelor medii
Otita medie acută supurată este grefată de o simptoma tologie mai puternică cu otalgie
violentă cu caracter pulsatil, hipoacuzie accentuată, uneori vertij și apariția stării generale
alterate cu pirexie, vomă , diaree, uneori convulsii. Un aspect important este acela în care are
loc dispariția otalgiei și scăderea febrei , aceste semne pot precede momentul perforării
timpanului cu apariția otoreei; examenul otoscopic evidențează o membrană timpanică
edemațiată, bombată în porțiunea preperforativă. (Mutare la complicații)
????

31
Capitolul VIII . Timpanometria
Tehni ca de obținere a funcției compliantă /presiune se numește timpanometrie.
Reprezentarea grafică a acestei functii se numeste timpanogramă.
Timpanometria este o metoda de evaluare acustică pentru identificarea statusului
urechii medii.
Se măsoară și se evalu aeză :
• presiunea din urechea medie;
• permeabilitatea tubară
• functionalitatea muschiilor urechii medii
• starea lantului osicular;
• nivelului de auz, depistarea unei hipoacuzii;
Timpano metria este un mod de explorare eficace și fidel. Constanța rez ultatelor
aceluiaș individ la controale repe tate succesive este remarcabilă. În bolile evolutive (disfuncție
tubară și otită ), ea permite cunoașterea cu precizie a progresului sau regresului afecțiunii.
Examenul impedansmetric se face în cazul în care tim panul este închis . Un rol important al
imedansmetriei este evaluarea permeabilității trompei auditive , dar și a pemeabilității tubului
de dren dacă acesta există.
Impedansmetria cuprinde două aspecte :
• măsurarea impedanței (a complianței ) statice
• măsuararea im pedansmetriei dinamice: timpanograma și reflexului stapedian
Impendansmetria este metoda prin care are loc înregistrarea grafică a conducerii undei
sonore la nivelul sistemului timpano -osicular. Astfel se stabilește nivelul de impedanță
(rezist ența lanțului osicular în timpul conducerii sunetului) și cel de complianță (ușurința cu
care trece unda la niveul sistemului osicular.)25
Testul presupune cunoașterea complianței provocate în urma modificării presiuni de
aer în conductul auditiv exter n și a nivelului de rgiditate timpanică rezultat.

25 ( Audiologie Clinică, Traian Ataman,Editura SITECH 2009,pag 178-179)

32
“Principiul timpanometriei clasice ( tonul emis prin sonda este de 226 Hz) . Testul
începe, în general și convențional, cu presiunea de +200 daPa. Se consideră așadar că timpanul
refulează către casa timpanului, fiind la nivelul său de rigiditate maximă, deci de complianță
minimă. Dacă se reduce progresiv presiunea, timpanul se deschide, lăsând sunetul să treacă
treptat, așa că se reflectă din ce în ce mai puțin, pînă în momentul în care se găsește în echilibru.
În cazul în care complianța nu mai poate crește, înseamnă că atinge maximul (punctul
limită) pentru care presiunea sonoră din condcutul auditiv extern este prea mică. Dacă se
continuă diminuarea presiunii, timpanul aspirat către conductul auditiv extern se tensionează
în sens invers, redevenind din ce în ce mai rigid. Complianța își revine, diminuează, iar
presiunea sonoră reziduală a conductului crește pînă în punctul în care atinge nivelul inițial.
Aceasta este derularea firească a fenomenului.’’26
Reflexul stapedian este unul din mecanismele de protectie a elemen telor mobile din
urechea internă (celulele ciliate externe), mecanism reflex al muschiu lui scaritei din urechea
medie. Reflexul stapedian se declansează î n urma unei stimulari sonore puternice: 80 d B SL,
acesta fiind sin gurul reflex acustic declansat î n urma stimularii sonore, dar poate fi declansat
și de stimuli neacustici: stimuli electrici aplicati la nivelul conductului auditiv extern sau
stimuli tactili – un jet puternic de aer proiectat in cond uctul auditiv extern. Reflexul stapedian
acustic se declanseaza bilateral, chiar daca stimularea acustica se face unilateral.
Efectuarea testării reflexului stapedian se face în condit ii de echipresiune (reprezentată
pe timpanogramă prin vârful acesteia) î ntre casa timpanului ăi conductul auditiv extern și
stimularea este cu tonuri pure sau cu zgomot alb.
Pragul reflexului stapedia n este intensitatea cea mai mică la care se observă modificarea
complianței. Validarea perezenț ei sau nu a reflexului stapedian este dată de modif icarea
compliantei acustice, deși muschiul stapedian începe să se contracte la intensităț i mai mici ale
stimularii sonore . Daca reflexul stapedian este prezent se obtin informatii despre:
Urechea stimulată :
 în caz de hipoacuzie prof unda (peste 85 dB HL) sau cofoză – nu apare refelxul
stapedian ;
 în caz de leziune cohleara – refelxul stapedian apare la mai putin de 60 dB (poate
obiectiva prezenta recruitmentului);

26 (Audiologie Clinică, Traian Ataman,Editura SITECH 2009,pag 172)

33
 la frecvente grave (500 si 1000 Hz) amplitudinea RS nu se modifica;
 la frecve nte acute ( 2 si 4 kHz) amplitudinea RS scade.
Urechea efectoare:
 se studiază contracția musculară și consecinț ele acesteia asup ra complianț ei
urechii medii;
 hipoacuziile de tr ansmisie mascheaza detectarea refelxului stapedian .
Prezenta reflexului stapedia n are o importanta foarte mare pentru diagnostic, are
importante aplicatii clinice:
 diagnostic diferential î ntre hipoacuziile de transmisie ș i cele neurosenzoriale
(hipoacuzia de transmisie aboleș te reflexul stapedian acustic de aceeasi parte);
 diagnostic diferențial î ntre hipoacuziile de transmisie cu timpan inchis. 27
Tipuri de timpanogramă :
 Timpanograma de tip A
Are form ă de clopot cu un vârf bine definit cu semnificația că în casa timpanului exista
o pernă de aer. Vârful este centrat pe presi unea 0 ( pr esiune atmosferică). Se consideră c ă
presiunea din urechea medie este normală daca vârful curbei este situat între presiunile de +
sau – 100 daPa sau (mm coloană de apă) .
Ramurile clopotului au o deschidere bine definită astfel înc ât două verticale ridicat e de
la valorile -50 si + 50 daPa trebuie să intersecteze cursa de 40% din înăl țime. Acest parametru
se nume ște gradient. La -200 daPa curba rămâ ne la o distantă mai mare de abscisă dec ât la
valoarea +200 daPa, acest lucru se poate explic ă printr -o anumită rezisteță a timpanului la
tracțiuni spre exterior.
 Timpanogramei de tip A(As)
As – complianța este mai mică decat normalul și se întalnește în fixare de lanț osicular
( otosleroză);
Ad – complianța este cu mult peste normal și apare în timpane monomerice sau în
întreruperi de lanț osicular;

27 (https://www.audionova.ro/testari -ale-auzului/impedansmetria/ )

34
 Timpanograma de tip B
Apare în urma variațiilor de presiune care nu pot modifica valoarea complianței.Aerul
din casa timpanului este înlocuit cu transudat (otita medie serosă), exudat(otita media aută) sau
de o subst anță solidă (glomus de jugulară).Vârful este absent sau foarte slab definit în zona
presiunilor negative ( > – 200 mm). Maximul compliantă este sub nivelul normal.
 Timpanograma de tip C
Se înregistrează atunci când în casa timpanului există o depresiune ae riană.
Depre siunea aeriană definește rarefierea aerului din urechea medie (scăderea presiuni aerului)
în urma unei disfuncți tubare. Astfel pentru c ă timpanul să ia o pozi ție mediană iar complianța
să atingă valo area maximă trebuie creată în conductul aud itiv extern o depresiune de aceeași
valoare (egalizarea presiunilor de o parte și alta a membranei timpanice). Graficul prezintă un
vârf foarte clar definit dar care se află în zona frecvențelor negative (vârful este situat dupa –
200 daPa; vârful complian ței poate fi normal).

35
Capitolul IX . Partea practică
IX.1. Introducere
În ultimul deceniu medicina a avansat extrem, astfel încât posibilitatea informării
privind etiologia, răspândirea și abordarea terapeutică a otitei medii este accesibilă, așadar
posibil itatea de prevenție și tratament este ridicată.
Scopul acestei lucrări este evidențierea frecvenței otitelor medii seroase în populație,
prin intermediul parametrilor demografici, clinici și paraclinici respectiv: timpanograma.
Această lucrare a atins ur mătoarele scopuri:
1. Selectarea unui lot de pacienți cu otită medie. Selectarea tipului de otită medie (otită
medie catarală con gestivă și otita medie seroasă);
2. Stabilirea parametrilor demografici, epidemiologici și clinici ;
3. Efectuarea unei analize retrospec tive a lotului ;
4. Evaluarea factorilor de risc;
5. Compararea rezultatelor studiului cu rezultatele unor studii similare din literatura de
specialitate ;
6. Exemple de cazuri studiate și diagnosticate paraclinic prin interemediul
timapnogramei;
7. Stabilirea unor conc luzii pe baza rezultatelor obținute.
IX.2. Materiale și metode
Partea practică a acestei lucrări este un studiu retrospectiv și analitic care s -a efectuat
pe un lot de 160 de pacienț i consultați în ambulatoriu de specialitate, cabinet O.R.L.
Datele au fost obțiunute din registrul de consultații
Criteriile de inculdere în studiu au fost :
1. Perioada internării: 01.01.2016 -28.12.2016 (1 an) ;
2. Diagnostic de etapă: otita medie ;
3. Diagnosticul definitiv: otită medie seroasa, otită medie catarală congestivă ;
4. Prezența unor antecedente în sfera O.R.L ;
5. Prezența factorilor de risc.
Criterii de excludere:
1. Pacienți cu patologie diferită, dar simptomatologie auriculară

36
Analiza statistică a avut în vedere următorii parametri:
 Vârsta
 Sexul
 Domiciliu l în mediu rural sau urban
 Factorii de risc: mușajul incorect, status imunologic scăzut cu afecțiuni
frecvente a căilor respiratori superioare, antecedente personale patologice :
sindrom obstructiv nazal (deviație de sept nazal, rinită cronică hipertrofică,
vegetații adenoide hipetrofi ate sau sinuzită)
 Tablou Clinic: simp tomatologie otita medie seroasă, otita medie catarală
congestivă, otoscopia.
 Explorări paraclinice: exuda t nazal, bucofaringian, și faringian, audiograma
tonală, timpanogramă , radiografie de sinusuri anterioare ale fețe i sau computer
tomografie craniană.
IX.3. Rezultate și discuții
IX.3.1. Date epidemiologie
În perioada estimată, 300 de pacienți cu afecțiuni auriculare s -au prezentat pentru
consult medical, din care 160 au fost diagnosticații cu otită medie. Aceste const atări s unt
evidențiate în Figura nr.

Figura 4 Numărul de pacienți care au fost investigați pentru otită medie
Din lotul de 160 de pacienții cu otită medie 90 au fost diagnosticați cu otită medie
seroas ă. Valori prezentate în F ig. nr
Otită medie ,
53%Patologie
auriculară ,
47%
Otită medie Patologie auriculară

37

Figura 5 Din pacienți cu otită medie , 64% au tipul de otită seroasă.
Numărul de pacienți diagnosticți cu otită medie seroasă este 90, respectiv 70 cu otită
medie catarală congestivă . Fig. nr.

Figura 6 Procentul de pacienți diagnosticați cu otită seroasă, respectiv otită medie catarală
din numărul total de otite medi.
IX.3.2. Date demografice
Sexul pacientiilor
Din totalul de pacienți 40 prezentau otită medie sero asă erau de sex masculin, resp ectiv
30 de sex feminin,iar 43 din pacienți cu otită medie catarală erau de sex masculin, respectiv 37
de sex feminin, valori evidențiate în figura.4.
Otită medie
59%Otită medie
seroasă
41%
Otită medie Otită medie seroasă
Otită medieOtită medie seroasăOtită medie catarală congestivă
0%20%40%60%80%100%
Otită medie100%100%
56%44%
Otită medie Otită medie seroasă Otită medie catarală congestivă

38

Figura 7 Repartiția pe sexe
Vârsta pacienților
Pacienții cu vărstă cuprinsă între 5 -24 de ani din care jumătate erau de sex feminin, iar în
intervalul 25 -60 majoritatea erau de sex masculin. Fig.

Figura 8 Repartiția pe sex și interval de vârstă.
2.3 Domiciliu în mediu urban/rural. Fig. 6. feminin ,
19%, 20%
masculin ,
25%, 26%
feminin ,
23%, 25%masculin ,
27%, 29%
feminin masculin feminin masculin
0%10%20%30%40%50%60%70%
5-24 ani 25-60 ani
sex masculin sex feminin

39

Figura 9 Repartiția pe mediu de proveniență, evidențiază predominanța mediului rural 60%
IX.3.3. Factori de risc
Mușajul incorect
Condițiile de muncă și viață ale paciențiilor internații au evidențiat de cele mai multe ori că ele
sunt neresp ectate. Mușajul incorect efectuat de către pacienți. Fig.nr 8.

Figura 10 Se evidențiază că persoanele tinere, cu vârsta între 5 -14 ani sunt mai susceptibile
la infecții din sfera O.R.L, datorită mușajului incorect efectuat .
Statusul immunologic
Imunitatea scăzută cu mediu de activitate în colectivitate reprezentate în Fig. nr. 9.
Mediu urban
40%Mediu rural
60%
Mediu urban Mediu rural
40%
20%
5%
15%Mușajul incorect
5-14 ani
15-24 ani
25-49 ani
50-60 ani

40

Figura 11 Pacienții care au relatat o disponibilitate ridicată la infecții și mediu de activitate în
colectivitate, au fac ut mai frecvent otită medie catarală congestvă.
Antecedente personale patologie
Din anamneza efectuată s -a constatat că majoritatea paciențiilor au avut în antecedente
un episod sau două de otită medie, sau alte afecțiuni ale căilor respiratorii superioare care s -au
complicat cu obstrucția trompei lui Eustachio. Acestea dat e sunt evidențiate în Fig.nr. .

Figura 12 Antecedente personale patologice 10%30%30%40%
0%20%40%60%80%100%
status imunologic scăzut domeniu de activitate în
colectivitateotită medie serosă otită medie catrală congestivă
0%2%4%6%8%10%12%14%16%18%
otită medie
serosă 5-24
aniotită medie
serosă 25-60
aniotită medie
catarală
congestivă 5-
24 aniotită medie
catarală
congestivă 25-
60 ani
episode recurente de otită medie disfuncție tubară

41

Fig.nr. În acest tabel se evidențiază că în antecedente: pacienți cu otită medie s erosă de
vârsta 5 -60 de ani au suferit mai frecven t episoade de disfuncție tubară, comparativ cu cele de
otită medie seroasă recurentă. La pacienți cu otită medie catarală congestivă cu vârsta cuprinsă
între 5 -24 de ani, s -a constatat că în antecedente epi soadele recurente de otită medie au fost
mai frecvente.
Sindrom obstructiv nazal
Din anamneza pacienților s -a constatat că 60 de pacienți au avut în antecedente un
sindrom obstructiv nazal. În figura nr. 11. se evidențiază etiologia sindromului obstructiv .

Figura 13 Sindrom obstructiv nazal
IX.3.4. Tablou clinic
Repartiția simtomatologiei în otia medie catarală congestivă.
Repartiția paciențiilor cu otită medie seroasă, conform simptomatologie în Figura. Nr
și a celor cu otita medie catarală congestivă în Figura.nr .
8%25%8%33%
0 0.1 0.2 0.3 0.4Deviație de …Rinită cronică…Vegetații …Sinuzită
Sindrom obstructiv nazal

42

Figura 14 Simotomatologie otita medie seroasă
Repartiția paciențiilor cu otita medie catarală congestivă este reprezentată în Figura. Nr
.

Figura 15 Simptom atologie otita medie catarală congestivă
Otoscopia
Examenul otoscopic a evidențiat la majoriatea paciențiilor: o membrană timpanică
aspirată ușor spre interior, de culoarere gri, cu pierderea triunchiului luminos, orizontalizarea
mânerului ciocanului și p rezența uneori a unui nivel lichidian, cu sau fără bule de aer.
IX.3.5. Examinări paraclinice
Examinările parclinice sunt indispenasabile de cele mai multe ori pentru un diagnostic
corect, astfel, importanța s -a pus pe următoareleexamne paraclinice: exuda tul faringian, nazal
și bucofaringian pentru stabilirea unei infecții bacteriene, pe audograma tonală pentru 30%20%50%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%Simptomatologie otita medie seroasă
Hipoacuzie Senzație de plenitudine auriculară Otalgie
80%20%15%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%Otita medie catarală congestivă
Tinitus Febră Otalgie

43
evidențierea tipul de hipoacuzie prezentă și timpanograma, care reprezintă cel mai eficient test
care indirect evaluaează funcția Trompei lui Eusta chio.
Exudatu l nazal, bacterian și faringian.
Otita medie este frecvent rezultatul afecțiiunilor căilor respiratorii superioare cu
anumiți germeni, astfel s -a efectuat exudat nazal și bucofaringian pentru depistarea etiologiei
bacteriene; frecvența bacteri ilor în exudat fiind prezentă în Figura nr.

Figura 16 Exudat nazal, buco -faringian
Figura nr. S-a evidențiat că Streptococul Pneumoniae este cel mai frecvent implicat în
apariția otitei medii, într -un procent de 35%, comparati ve cu infectiile cauzate de bacteriile
gram negative, în procent de 4%.
Audiograma tonală
Audiograma tonală este cu siguranță cea mai cunoscută și mai raspandită investigaț ie
din domeniul audiologiei. Ea oferă o imagine sintetică despre auzul urechii inves tigate, bazata
pe înregistrarea separată a 6 -7 frecvenț e ale spe ctrului auditiv uman, cuprinse î ntre 125Hz si
8000Hz.
Asfel în funcție de tipul de audiogramă se poate stabili localizarea sediul ui pierderii
auditive: atunci câ nd este afecatat ă urechea exter nă sau medie, vorbi m de o hipoacuzie de
20%35%10%21%10%4%
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40%
bacterii gram negative 4%
Stafilococus aureus 10%
Streptococus pyogenes 21%
M. Catarrhalis 10%
S. Pneumoniae 35%
H. Influenze 20%

44
transmisie. În cazul în care audiograma indică afectarea urechii interne sau a nervului auditiv,
vorbim de o hipoacuzie neurosenzoriala. Astfel pacienții cu otită medie serosă au prezentat la
examenul audiometric , o audiogramă de transmisie.
Tipul de audiogramă conform otitei seroase este prezentat în Figura.nr .

Figura 17 Audiograma tonală
Timpanometria
Prima tehnică modernă de diagnostic a disfuncț iei tubare în otologie, această metodă
măsoară complianța membranei timpanice. Rezultatul este reprezentat de curba timpanogramei
care are diferite forme caracteristice.
Tipul A de timpanogramă este cel normal, arată un vârf între -50 și +50 daPa. Tipul B
este o curbă lată fără vârfuri, și apa re în otitele medii supurate, membrană timpanică perforată
și tumori ale urechii medii.
Tipul C de timpanogramă reflectă o presiune negativă cu un pic scăzut însemnând că
presiunea din urechea medie este negativă. Nivelul de complianță al timpanului evide nțiat prin
timpanogramă poate fi considerat ca fiind un indicator al funcției normale sau anormale a
Trompei lui Eustachio .
Din numărul de pacienți evaluați 80 au beneficiat de o timpanogrmă efectuată într -un
serviciu de medicină privată .
Din numărul tot al cu timpanograma efectuată, 45 de pacienți au avut o timpanogramă de tip B
și otită medie seroasă, iar 35 de pacienți au avut o timpanogramă de tip C și otită medie catarală
congestivă .
hipoacuzie
de
trasmisieOtita seroasă acută

45

Figura 18 Tipuri de timpanogramă
Repart iția cazurilor conform tipului de timapnogramă în Figura.nr
Radiografie de sinusuri și computer tomografie
Radiografia de sinusuri și computer tomografi a efectuate la un număr de 15 pacienți, din care
10 au prezentat radigrafic și 5 tomografic prezența sin dromului obstructive.
IX.4. Prezentări de caz
Caz nr.1 Pacienta C.G. I, în vârstă de 25 de ani , din mediul urban; s-a prezentat la consult
pentru următoarele acuze:
 Hipoacuzie ușoară
 Senzație de plenitudine auriculară
 Otlagie ușoară
Simptomatologia a debuta t în urmă cu 5 cinci zile printr -un disconfort ușor auricular la
tualetarea urechii externe.
În antecedente pacienta a suferit două episoade de otită medie acută, pentru care s -a
intervenit cu tratament antibiotic; o adenoidectomie la vârsta de 18 ani.
La examenul otoscopic s -a evidențiat la nivelul urechii stângi: membrana timpanică
mată cu pierderea trunchiului luminos și ușor retractată.
Audiograma a confirmat prezența unei hipoacuzi de transmisie.
Ulterior s -a efectuat o timpanometrie care a confirmat d iagnosticul de Otită medie
serosă – cu timpanogramă de tip B, reprezentată în Figura. nr 1. 56%44%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%OTITA MEDIE SEROASĂ –
TIMPANOGRAMĂ TIP BOTITA MEDIE CATARALĂ
CONGESTIVĂ –
TIMPANOGRAMĂ TIP C
Timpanograma

46
S-a insitituit tratement igieno -dietetic, tratament antibiotic și antialgic pentru 7 zile.
Evoluția a fost favorabilă, cu atenționarea asupra posibilității de recidi vă în caz de mușaj
incorect.

Figura 19 Timpanograma Caz.nr 1
FIG.VIII 1
Figura nr Timpanogramă tip B – Otita medie seroasă
Caz nr 2 . Pacientul D.L de sex masculin, în vâr stă de 7 ani, din mediul urban, a fost adus
pentru consult medical, acuzând următoarele:
 otalgie
 rinoree
 stare febrilă
 autofonie de intensitate variabilă care se ameliorează în funcție de mișcările de
deglutiție și căscat sau după suflarea nasului.
Din an tecedente, pacientul este cunoscut cu alergie la praf și polen; cu episoade de
rintită acută frecvente și deviație de sept nazal.
La examneul clinic general prezenta stare generală alterată cu subfebrilitate.

47
La examul loco -regional : rinoscopia a evidenți at cornete nazale hipetrofiate și deviația
de spet nazal; otoscopic s -a evidențiat un timpan albicios -cenușiu, aspirat spre interior cu
orizon talizarea mânerului ciocanului.
Pacientului i s -a efectuat o timpanometrie, care a confirmat diagnosticul de otit ă medie
catarală congestivă și disfuncție tubară; -cu timpanogramă de tip C evidențiată în Figura. 2 .
S-a indicat: mușaj corect, aplicare de vasoconstrictoare, kinziterapie tubară pasivă și
tratamemt cu AINS și antialergice 7 zile; control medi cal la sfărș itul tratamentului.
Evoluția a fost favorabilă.

Figura 20 Timpanograma Caz.nr 2
Timpanograma tip C – Otita medie catarală congestivă
Caz.nr 3. Pacienta M.P, în vărstă de 60 de ani, din mediul rural , se prezintă în serviciul
medical acuzând următoarele:
 hipoacuzie, otalgie
 senzație de plenitudine auriculară
 autofonie și acufene
Simptomatologia a debutat în urmă cu 1 săptămână și s -a accentuat în ultimele două
zile. În antecedente pacienta a fost diag osticată cu otita medie seroasă cronică și hipoacuzie
mixtă.

48
La examenul clinic general s -a evidențiat o stare generală relativ bună. â
Examenul clinic loco -regional a evidențiat : otoscopic un timpan mat, aspirat, cu bule
de aer; mânerul ciocanului ușor or izontalizat.
Pentru susținerea diagnosticului și confirmarea lui s -a efectaut o audiogramă tonală și
o timpanometrie; audograma a confirmat prezența hipoacuziei de tip mixt, iar timpanograma
obțiuntă a fost una de tip B, confirmând diagnosticul de otită s eroasă; aspecte evidențiate în
Figura. nr.

Figura 21 Timpanograma Caz.nr 3
FIG.VIII 2
Timpanograma tip B -Otita medie seroasă
Terapia a cuprins:
– tratament cu antialgice, antiinflamatoare și antibiotic; mușaj al foselor nazale și instilarea
de vasoconstrictoare, menținând capul în hiperextensie, aplecat spre ureche a afectată
aproximativ 2 minute;
– tearpia se continuă cu aplicarea tubului de ventilație transtimpanal (diabolo) . Prin
intermediul tubului timpanal are loc evacuarea trasudatului seros din casa timpanului și
aerarea ei;
– controale periodice și evitarea pătrunderii apei în urechea afectată .
Evoluția a fost favorabilă.

49
Caz.nr 4 . Pacienta M.P, în vârstă de 50 de ani, di n mediul rural, s -a prezentat pentru
consult de specialitate acuzând următoarele:
 autofonie ;
 otalgie ;
 senzație de plenitudine auriculară .
Din antecedentele personale patologie, pacienta este cunoscută cu otita medie cronică;
adenoidectomie la vârsta de 30 de ani și un status imuologic scăzut în permanență în urma unei
splenectomii, care a fost efecutată la vârsta de 20 de ani. Simptomatologia a debutat în urmă
cu o săptămână dinaintea prezentării în servicul medical, agarvându -se ulterior.
La examenul clini c general s -a evidențiat subfe brilitate cu stare de amețială.
Examenul loco -regional:
– otoscopic s -a evidențiat membarana timpanică gri, iar ulterior la insuflația unei
canitității de aer , membrana timpanică a revenit la poziția inițială fiind împinsă de
nivelul de lichid acumulat în cavitatea timpanică ;
– audiometria tonală a evidențiat prezența unei hipoacuzii de trasmisie mixtă ;
– la efectuarea timpanogramei s -a evidențiat o timpanogramă de tip B .
Diagnosticul a fost confirmat clinic și paraclinic prin timpa nometrie, cu timpanograma
de tip B, care a evidențiat prezența otitei medii sero -mucoase.

Figura 22 Timpanograma Caz. nr 4
Tratamentul s -a efectuat în cadrul spitaluilui Județean, prin:
– administar ea de antibioterapie, dezinfectante locale și antiinflamatoare ;
– drenaj loco -regional cu tub Diabolo ;

50
– corectarea imunologică a terenului în funcție de aspectul imunogrameii
– recomandare fizioterapie și control periodic
Evoluția a fost favorabilă.
Caz.nr 5. Pacient D.V.D, de sex masculin, în vârstă de 55 de ani din mediul urban, s -a prezentat
în serviciul medical O.R.L acuzând următoarele:
 disconfort auricular bilateral
 tinitus
 otalgie ușoară la poloare fonică
Din antecedentele personale patologie, specific pe ntru patologia auriculară, pacientul
este cunoscut cu un traumatism cranio -cerebral, care s -a manifestat cu otalgie, otoragie,
hemotimpan și ulterior cu tinitus.
Simptomatologia e debutat cu mult timp în urmă, cu un caracter intermitent, care
ulterior a de venit permanent.
La examneul clinic general s -a evidențiat o stare relativ bună.
La examenul loco -regional:
– otoscopic s -a evidențiat bilateral membrane timpanice cu pierderea triunchiului
luminos și cicatricii sechelare post traumatice ;
– audiometria tonală a evidențiat prezența unei hipoacuzii de transmisie bilaterală ;
– timpanometria a evidenșiat prezența timpanogramei de tip Ad, sugerând prezența
unor membrane timpanice monomerice; subțiate cu reducerea grosimii startului
fibros evidențiat ulterior și prin examen computer tomograf.
Diagnosticul de membrană flaciidă și hipoacuzie de transmise a fost confirmat
audiometric, timpanometric și prin examn computer tomograf.

51

Figura 23 Timpanogrma Caz.nr 5
S-a recomandat tratament igieno -dietetic: mușaj corect, toaletare auriculară regulată, cu
eviatarea pătrunderii apei la nivelul timpanului, evitarea poluării fonice, și la nevoie tratament
antialgic și antiinflamator.
Evoluția este favorabilă în lipsa facto rilor de risc: poluare fonică, mușaj incorect ,
afecțiuni respiratorii care se pot complica cu otita medie.
Caz.nr 6. Pacienta G.B, în vârstă de 60 de ani, din mediul urban, s -a prezentat la ambulatorul
de specialite, acuzând următoarele:
 acufene ;
 hipoacuzi e, instalată de multă vreme ;
Din antecedente persoanle patologie se cunoaște că pacienta a suferit repetate episoade
de otită sero -mucoasă și că este alergică la polen, praf, păr de animale;
La examenul clinic general a prezentat o stare relativ bună;
– otoscopie s -a evidențiat un timpan aspirat, subțiat cu triunchiul luminos modificat,
mânerul cicocanului orizontalizat , cu apofiza scurtă proeminentă;
– audiograma tonală a evidențiat o hipoacuzie mixtă .

52
Ulterior s -a pus diagnosticul de otiă medie fibroadezi vă apărut în urma episoadelor de
otită sclero -mucoasă, confirmat clinic și paraclinic; timpnograma de tip C.

Figura 24 Timpanograma Caz.nr 6
Tratamentul indicat a fost :
– evitarea și tratatrea cor ectă a sinuzitelor, a o bstrucțiilor nazale ;
– tratarea corectă a epsioadelor de otiă sero -mucoasă ;
– insuflații tubare cu sondă Itard și introducerea de cortizon ;
– luarea în considerație pe viitor a unei intervenții chirurgicale, care prevede procedee
plastice prin care se încercă evacuarea aderențelor fibroase din casa timpanului .
Caz.nr 7. Pacientul E.I, în vârstă de 57 de ani, din mediul urban, se prezintă în serviciul
medical, acuzând următoarele:
 otalgie ușoară
 senzație de plenitudine auroculară
 tinitus
Simptomatologia a debutat brusc în urma cu 5 zile, după un episod de sinuzită maxilară.
Din antecedentele personale patologice, se evidențiază prezența unor episode recurente
de obstrucție tubară și o hipoacuzie ușoară de transmisie.
Examenul clinic general este relativ normal

53
Otoscopic s -a evidențiat un timpan rozat și ușor aspirat spre interior la urechea stângă
La examinarea timanometrică se evidențiază o timpanogramă modoficată al u rechea
stăngă, fiint una de tip C.
Audiograma tonală evidențiază o hip oacuzie de trasmisie la urechea stăngă
Diagnosticul de otită medie catarală congestivă a fost pus în urma examneului , clinic
și paraclinic.
IX.5. Concluzii
– Din numărul de 300 de pacienții cu simtomatologie auriculară; evaluați în ambulatoriul de
specialia te a spitalului Județian, 160 au fost diagnosticați cu otia medie din care 53% cu
otită medie serosă și 44% cu otita medie catarală congestivă.
– Vârsta medie de apariție pentru sexul masculin este de 25 -20 de ani, iar pentru sexul
feminin 7 -10 ani.
– Provenen iența paciențiilor cu otita medie, este mai mare din mediul rural -60%, comparativ
cu mediul urban -40%.
– Mușajul incorect este cel mai frecvent prezent la vârsta cuprinsă între 5 -14 ani.
– Imunitatea scăzută reprezintă un factor de risc ridicat în apariția epi soadelor recurente de
otită medie seroasă și o complicație a afecțiunilor respiratorii superioare cu apariția
disfuncției trompei lui Eustachio.
– Din antecedentele personale patologice reiese că cel mai frecvent pacienții cu otita medie
catarală congestivă și otită medie seroasă au prezentat în antecedente sindrom obstructiv
nazal.
– În urma examinării exudatului nazal, bacterian și faringian, s -a evidențiat că apariția otitelor
medii și a disfuncției tubare de natură bacteriană, sunt cauzate cel mai frecvent de
Streptococul Pneumoniae -35% din cazuri.
– Un alt aspect important este necesitatea efectuarii audiogramei tonale; audiograma tonală
în otita seroasă relevă o hipoacuzie de trasmisie, iar în otita medie sero -mucoasă, o
hipoacuzie mixtă.
– Timpanometria sau i medansmetria, tehnica prin care s -a evaluat complianța membranei
timpanice,și s -a măsurat diferența de presiune de o parte și alta a membranei timpanice;
este metoda cea mai indicată în confirmarea diagnosticului de otită medie seroasă și
disfuncție tubară , fiind o metodă neinvazivă, rapidă, ieftină și cu un rezulatat pozitiv extrem
de ridicat.

54
– La cazurile clinice studiate s -a evidențiat că cel mai frecvent în otita medie catarală
congestivă, timpanograma este de tip C, iar în otita medie seroasă timapnogra ma este de
tip B.
– Profilaxia repezintă cel mai important aspect, evidențiindu -se că, apariția disfuncției tubare
și ulterior a ortitei medii seroase, sunt favorizate de tratarea incorectă a sinuzitelor ,de
prezența obstrucțiilor nazale și a vegetațiilor ad enoide; cu persistența sindromului
obstructiv nazal.

55
Bibliografie

56
Lista tabelelor
Tabel 1 Clasificarea sistemului celular mastoidinan ………………………….. ……………………….. 11

57
Lista figurilor
Figura 1 Anatomia urechii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 13
Figura 2 Conducerea sunetului la nivel auricular ………………………….. ………………………….. … 16
Figura 3 Otita medie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 29
Figura 4 Numărul de pacienți care au fost investigați pentru otită medie ………………………… 36
Figura 5 Din paci enți cu otită medie , 64% au tipul de otită seroasă. ………………………….. ….. 37
Figura 6 Procentul de pacienți diagnosticați cu otită seroasă, respectiv otită medie catarală
din numărul total de otite medi. ………………………….. ………………………….. …………………………. 37
Figura 7 Repartiția pe sexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 38
Figura 8 Repartiția pe sex și interval de vârstă. ………………………….. ………………………….. …… 38
Figura 9 Repartiția pe mediu de proveniență, evidențiază predominanța mediului rural 60%
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 39
Figura 10 Se evidențiază că persoanele tinere, cu vârsta între 5 -14 ani sunt mai susceptibile
la infecții din sfera O.R.L, datorită mușajului incorect efectuat . ………………………….. ………… 39
Figura 11 Pacienții care au relatat o disponibilitate ridicată la infecții și mediu de activitate în
colect ivitate, au facut mai frecvent otită medie catarală congestvă. ………………………….. …….. 40
Figura 12 Antecedente personale patologice ………………………….. ………………………….. ………. 40
Figura 13 Sind rom obstructiv nazal ………………………….. ………………………….. …………………… 41
Figura 14 Simotomatologie otita medie seroasă ………………………….. ………………………….. ….. 42
Figura 15 Simptomatologie otita medie catarală conges tivă ………………………….. ……………… 42
Figura 16 Exudat nazal, buco -faringian ………………………….. ………………………….. ……………… 43
Figura 17 Audiograma tonală ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 44
Figura 18 Tipuri de timpanogramă ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
Figura 19 Timpanograma Caz.nr 1 ………………………….. ………………………….. ……………………. 46
Figura 20 Timpanograma Caz.nr 2 ………………………….. ………………………….. ……………………. 47
Figura 21 Timpanograma Caz.nr 3 ………………………….. ………………………….. ……………………. 48
Figura 22 Timpanograma Caz. nr 4 ………………………….. ………………………….. …………………… 49
Figura 23 Timpanogrma Caz.nr 5 ………………………….. ………………………….. ……………………… 51
Figura 24 Timpanograma Caz.nr 6 ………………………….. ………………………….. ……………………. 52

58