Rolul Tehnicianului Dentar În Reabilitarea Pacientului Edentat Total(rezumat) [630371]

1
ROLUL TEHNICIANULUI DENTAR ÎN
REABILITAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL

Proiectul de licență cu titlu Rolul tehnicianului dentar în reabilitarea pacientului edentat total
conține 2 capitole; în capitolul 1 este descrisă partea generala, aceasta conținând partea de
introducere și cele 4 subcapit ole fiind descrise astfel ׃

1. Edentația totală definiție – Edentația totală definește absența tuturor dinților de pe un
singur maxilar sau de pe ambele maxilare. Există edentație totală maxilară, e dentație totală
mandibulară (edentație unimaxilară) și edentație bimaxilară.
1.1 Etilogia edentației totale – Lipsa dinților este determinata foarte frecvent de afecțiuni
dobandite in cursul vieții pacientului; extrem de rar fiind descrise edentații totale congenitale.
Factorii cauzatori ai edentației totale sunt: caria dentară și complicațiile ei; boala
parodontală; parodontopatia de origină iatrogenă; involuția senilă; afecțiunile tumorale;
traumatismele.
1.2 Fiziopatologia structurilor aparatului dentoma xilar edentat total
Rezorbția și atrofia sunt cele doua fenomene histopatologice care se manifestă la nivelul
procesului alveolar după extracția dinților, prin care procesul alveolar se transformă în creastă
alveolară. Atrofia . Osul maxilar si mandibular se atrofiază la nivelul apofizei alveolare astfel :
la maxilar se produce atrofie concentrică, atrofiindu -se mai accentuat tabla externă a
procesului alveolar; la mandibulă atrofia are directie centrifugă, se atrofiază mai accentuat
tabla internă a procesului alveolar. Mucoasa care acoperă crestele alveolare prezintă structura
histologică modificată, fie se hipertrofiază fiind mai rezistentă la presiune fie se atrofiază,
devenind subțire și sensibilă la presiune. Apariția pliurilor longitudinale de la nivelul crestei
alveolare se datorează neconcordanței atrofiei osului și mucoasei.
1.3. Simptomele edentației totale – simptomele apărute reprezintă forma de manifestare
a tulburărilor de masticație, de fonație, de fizionomie și psihice.
Tulburările de masticație . Absența dinților din cavitatea bucală exclude posibilitatea
transformării alimentelor în fragmente cu dimensiuni foarte mici, favorabile pentru digestie.
Tulburări fizionomice . Aceste tulburări se caracterizează prin ștergerea sau accentuarea
șanțurilor nazo -geniene, înfundarea buzelor și obrajilor, micșorarea etajului inferior al feței.
Tulburările de fonație . Apar mai evidente când edentația se instalează în scurt timp și
cuprinde zona dinților frontali.

2
Tulburările psihice . În general se manifestă pri n modificări de comportament.
2. CÂMPUL PROTETIC EDENTAT TOTAL
– În edentația totală câmpul protetic este reprezentat de totalitatea țesuturilor pe care
proteza le acoperă și cu care vine în contact. La nivelul câmpului protetic sunt diferențiate
morfo -clinic două zone, fiecare cu importanță deosebită pentru funcționare a protezei totale: –
zona de sprijin este reprezentată de suprafața pe care se sprijină proteza, care preia maximum
de presiuni, alcătuită de crestele alveolare, bolta palatină, tuberozităț ile maxilare. – zona de
succiune este situată la periferia zonei de sprijin și este formată de mucoasa care tapetează
fundurile de sac și de o porțiune din mucoasa mobilă ce are raport cu proteza pe fața ei
externă.
In 2.1 și 2.2 sunt prezentate elementele câmpului protetic maxilar și mandibular.
3. ELEMENTELE COMPONENTE ALE PROTEZEI TOTALE
Sunt reprezentate de :
3.1. Baza protezei – La maxilar este alcătuită din placa palatinală și din șei. La
mandibulă se confundă cu versantul lingual al șeii și este realizată din rășină acrilică avand o
grosime de 1,5 -2 mm.
3.2. Șaua pr otezei – Șaua protezei este partea care acoperă în totalitate crestele
alveolare pe cele două versante, oral și vestibular până în zona distală să acopere complet
tuberozitățile, iar la mandibulă până în treimea anterioară a tuberculului piriform pe care o
acoperă.
3.3. Arcada dentară artificială – Arcada dentară la proteza totală este formată din
maximum 14 dinți fixați pe suprafața externă a șeii corespunzătoare crestei alveolare.
Dinții artificiali sunt confecționați din rășini acrilice sau din porțelan , fixați prin legături
chimice sau prin retenții mecanice.
3.4. Dinții artificiali – Dinții artificiali prezintă aceleași caracteristici pe care le prezintă
și dinții naturali, în plus, la acestea se adaugă tipul de material din care sunt realizați.
Caracteristicile dinților sunt reprezentate de următoarele: culoarea, volumul, forma, relieful
ocluzal și materialul din care sunt confecționați.
4. FAZELE CLINICE ȘI TEHNICE DE REALIZARE A PROTEZEI DENTARE
4.1. Examinarea pacientului edentat total și amprentarea preliminară
A. Anamneza
B. Examenul clinic
C. Examenele complementare
D. Diagnosticul

3
Amprenta preliminară – Are ca scop obținerea unui negativ al câmpului protetic care să
redea cu maxim de precizie zona de sprijin și să furnizeze cât mai multe informaț ii despre
zona de succiune. Amprenta preliminară va servi la obținerea unui model preliminar care va fi
suportul realizării lingurii (portamprentei) individuale. Ca materiale utilizate enumerăm
următoarele ׃ amprentarea generală cu alginate, amprenta preli minară cu chituri siliconate,
amprenta preliminară în vechea proteză.
4.2. Confecționarea lingurilor individuale
Lingura (portamprenta) individuală este un instrument de lucru, o piesă intermediară, cu
ajutorul căreia medicul ia amprenta de precizie – amprenta funcțională. Lingura trebuie să
aibă următoarele componente:
– Baza lingurii
– Accesoriile: mânerul, butonii de presiune, întăriturile
Lingura individuală se poate realiza din ׃ acrilat autopolimerizabil, placă de bază,placă
de polistiren,acrilat term opolimerizabil și fotopolimerizabil, tehnica termoformării .
4.3. Amprentarea funcțională
Amprentarea funcțională este etapa de tratament în care se culeg datele necesare
realizării corecte a viitoarei proteze.
In amprentarea fi nală se utilizează următoa rele materiale : paste ZOE , elastomeri de sinteză,
elastomeri cu vâscozitate mică(light body)
4.4. Confecționarea modelului funcțional
Modelul funcțional servește , în etape intermediare, la realizarea mai întâi a șabloanelor
de ocluzie, iar ulterio r a machetei,iar în final la realizarea bazei potezei totale.
Pregătirea amprentei in vederea turnării modelului
Pentru ca modelul funcțional să reproducă foarte exact zona de s ucciune amprenta
trebuie în prealabil pregătită prin două manopere;indiguir e și cofrare.
Turnarea modelului
Modelul funțional se obține din gips dur de tip Moldano preparat cu ajutorul vaccum
malaxorului sau manual.Gipsul dur se aplică prin vibrare cu ajutorul masuței vibratorie sau
manual în amprentă în cantități mici,din apr oape în aproape.

Demularea
Presupune desprinderea lingurii individuale și a materialului de amprentă funțională
pentru a degaja modelul.Demularea se face la o oră după turnarea soclului modelului
funcțional, după priza completă a gipsului.

4
Controlul modelului funțional dupa demulare
Modelul funțional este corect dacă îndeplinește următoarele condiți ׃
– cuprinde toate suprafețele anatomice ale amprentei funționale;
– defectele pozitive și negative dacă sunt prezente ,trebuie să fie în zone fără mare
improtanță.
4.5. Confecționarea șablonului de ocluzie
Șabloanele de ocluzie sunt piese intermediare indispensabile în faza de determinare a
relațiilor inter maxilare.Sunt realizate pe modelele funționale și simulează baza și arcadele
dentare ale viitoarelor proteze. Șabloanele de ocluzie se compun din două elemente ׃
-baza șablonului care poate fi din : placă de bază, rășinile acrilice autopolimeriza bile și
fotopolimerizabile, rășini compozite fotopolimerizabile.
-bordura de ocluzie se realizează din ceara roz sau ivory.
Valurile de ocluzie prezintă anumite dimensiuni:
– în regiunea frontal 10 mm înălțime și 4 -6 mm lățime
– în regiunea laterală 5-6 mm înălțime și 6 -8 mm lățime.
4.6. Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie
Dimensiunea verticală de ocluzie este definită ca fiind distanța dintre două puncte, unul
pe maxilar și unul pe mandibulă când dinții antagoniști sunt în contact.Sc opul acestei etape
este restabilirea DVO prin contactul funțional al arcadelor artificiale antagoniste,având în
vedere consecințele estetice, funcționale și în echilibrul protezelor.
4.7. Montarea dinților
Montarea dinților se va realiza pe o bază din ceară după următoarele tehnici de montare a
dinților și anume ׃tehnica Gysi, tehnica Pedro -Saizar , montarea dințiilor de 0° .
Pregătirea machetei pentru proba în cavitatea bucală
Se modelează linia coletelor și baza machetei numai în regiunea frontală, pentru a se putea
face aprecieri corecte asupra esteticii.
4.8. Proba machetelor
Proba machetelor este prima etapă în care pacientul ia act de materializarea datelor
culese în etapele anterioare,iar medicul poate controla corectitudinea manoperelor de
laborator. Este și etapa în care se pot remedia greșelile fazelor anterioare.În această etapa se
vor efectua:
– controlul extrabucal al machetelor
– controlul intraoral al machetelor.

5
4.9. Transformarea machetei în proteză
Transformarea machetei în proteză presupune o serie de operațiuni de laborator
succesive .
Modelarea finală a machetei
Are ca scop să simuleze conturul natural gingival la o proteză totală prin crearea sau
festonarea porțiunii gingivale, să simuleze fostele structuri os oase de suport.
Realizarea tiparului/Ambalarea
Este faza de laborator prin care se creează condiții ca ceara machetei să poată fi
înlocuită cu rășină acrilică fără ca poziția dinților și relația lor cu modelul să sufere vreo
modificare. Operația de confecționare a tiparelor este precedată de următoarele operații:
– Pregătirea modelelor
– Alegerea chiuvetelor de ambalat
– Ambalarea propriu -zisă care poate fi: ambalare directă sau cu val, indirectă sau inversă
și mixtă
– Îndepărtarea cerii din tipar
– Izolarea tiparului
Tehnologia utilizării acrilatelor pentru confecționarea bazei protezei
Baza protezei se realizează în marea majoritate a cazurilor din rășini acrilice.
Prepararea pastei de acrilat
Cantitatea de pastă se apreciază în funcție de dimensiunile lucră rii protetice. Dozarea
cantităților de pulbere și lichid se poate face prin două metode:
– Dozare volumetrică – cu un cilindru gradat se măsoară cantitatea de polimer și cu altul
cea de monomer în proporții indicate de prospect
– Dozarea ponderală – se va cânt ări polimerul și monomerul
Îndesarea pastei de acrilat în tipar
– se face în faza de gel plastic.
Presarea
Chiuveta închisă cu acrilatul în interior se presează progresiv, lent , până la joncțiunea dintre
marginile chiuvetei. Presele folosite pot fi acționate manual sau prese hidraulice .
Polimerizarea
Polimerizarea definește procesul chimic prin care pasta de acrilat rezultată din amestecul
monomerului cu polimerul se transformă într -o substanță dură, rigidă.
Dezambalarea – Prin dezambal are se înțelege operația de îndepărtare din chiuvetă a
protezei polimerizate.

6

Prelucrarea
Presupune îndepărtarea excesului inutil de acrilat, subțierea anumitor zone, rectificarea
aspectului gingiei artificiale și netezirea suprfețelor exterioare
Finisa rea
Se poate face cu :
– Benzi pânzate de șmirghel sau benzi de glaspapir, montate pe o mandrină specială,
gume cilindrice.
Lustruirea
Luciul perfect al suprafețelor exterioare are mai multe roluri:
– Importanță deosebită pentru estetica protezelor
– Previne apariția leziunilor la nivelul părților moi invecinate
– Elimină posibilitatea decolorări acrilatului
Împiedică aderarea și stagnarea alimentelor pe suprafața protezei
4.10. Aplicarea protezei

CAPITOLUL II. PARTEA SPECIALĂ
Sunt descrise 3 cazuri clinice.
În caz I este prezentat pacient ul P.T , 63 ani acuzând disfuncție masticatorie și
fizionomică . Examenul clinic extraoral relevă un facies cu etajul inferior mai mic, adâncirea
șanțurilor naso -labiale și treaptă labială inversată. La examenul intraoral se evidențiază
edentație totală bimaxilară protezată. Se decide reabilitarea funcțiilor afectate prin realizarea
unor proteze totale care să satisfacă cerințele pacientului.
Caz II
Pacienta B.G. in vârstă de 54 de ani,se prezintă în Clinica de Reabilit are Orală din
cadrul UMF cu tulburări functionale grave masticatorii si de deglutiție si tulburări
fizionomice. La examenul intraoral se evidențiază edentație totală unimaxilară neprotezată
Caz III
Pacienta I.M, in vârstă de 56 de ani,se prezintă în Clinica de Reabilitare Orală din
cadrul UMF cu tulburări funcționale masticatorii si de deglutiție si tulburări fizionomice. La
examenul intraoral se evidențiază edentație totală unimandibulară neprotezată .
La realizarea protezelor se vor respecta etapele clinico -tehnice descrise în partea
generală.

7