Rolul tehnicianului dentar în profilaxia parodontală [304502]

Licență

Rolul tehnicianului dentar în profilaxia parodontală [304502]

Byadmin ianuarie 1, 2024

[anonimizat]- technician dentar la o perfecționare continuuă în scopul de a face față acestor pretenții. Tratamentele edentațiilor realizate prin punți dentare îi obligă pe aceștia la cunoașterea de noi materiale și tehnologii care să corespundă cerințelor.

Boala parodontală, a ajuns să fie prezentă la aproape toate persoanele și se situează ca frecvență prima după caria dentară.

Din nefericire din partea pacienților această afecțiune capătă o importanță minimă și implicit un tratament neadecvat sau inexistent.

Până la apariția bolii parodontale se traversează câteva etape care urmează un anumit curs: [anonimizat], parodontită, în final pierderea dinților. Această pierdere a [anonimizat], fonatorii și nu în ultimul rând estetica care lasă de dorit.

O mare parte din menirea medicului dentist este aceea de a [anonimizat]. Împreună cu tehnicianul dentar trebuie să aleagă cu mare atenție atât un plan de tratament corect cât și materiale care să fie compatibile din punct de vedere biologic cu țesuturile cavității orale și care să poată reda cu mare acuratețe toate detaliile de relief ale dinților pierduți. Alegerea corectă a [anonimizat] a parodonțiului.

[anonimizat].

Motivul alegerii temei

Pacienții din zilele noastre sunt interesați în mod special de frumos și de estetica dentară în mod special.

Utilizarea unor metode corecte de realizare a [anonimizat] a [anonimizat].

Paradoxal, dar odată cu creșterea nivelului de trai a intervenit și creșterea frecvenței bolilor parodontale. Practicienii domeniului reușesc să facă progrese în profilaxia bolii parodontale doar cu ajutorul pacientului care trebuie să coopereze cu aceștia și să urmeze cu rigurozitate un regim de viață normal asociat cu o igienă bucală corespunzătoare.

Capitolul I

Generalități

Din cele mai vechi timpuri este cunoscută această afecțiune a parodonțiului, sub diverse denumiri și forme. De– a [anonimizat], s-a ajuns la concluzia că această afecțiune este de natură microbiană.

[anonimizat], [anonimizat], care este reversibilă în condițiile în care pacientul își schimbă obiceiurile și urmează cu rigurozitate o [anonimizat], din stadiul de gingivită se ajunge la boala parodontală.

În momentul în care se produce un dezechilibru între posibilitatea de apărare a [anonimizat] o colonizează, se instalează boala parodontală.

[anonimizat] a bolii parodontale.

Epidemiologia afecțiunii parodontale.

Epidemiologia este o știință care se ocupă cu elucidarea motivelor care produc îmbolnăvirile parodonțiului, această afecțiune fiind din ce în ce mai des întâlnită și la de la vârste tot mai tinere.

Această șiintă ne permite să studiem pacienții fie individual fie pe grupuri de pacienți, astfel încât putem face unele comparații între aceștia, având astfel posibilitatea de a oferi cercetărorilor în domeniu dovezi clare, care ajută în diagnosticare, în tratament și implicit în profilaxia parodontală.

Epidemiologia bolilor parodontale este absolut necesară pentru a putea:

Identifica persoanele care sunt predispuse la îmbolnăviri parodontale

Stabili importanța profilaxiei în cadrul bolilor parodontale

Identifica metodele de tratament corespunzătoare

Descoperi factorii care determină îmbolnăvirile parodontale

Descoperirea factorilor de risc în cadrul acestor afecțiuni

Depistarea legăturilor dintre boala parodontală și bolile sistemice

Evalua influența bolilor parodontale asupra vieții de zi cu zi a pacienților

Studiile efectuate de către cercetători, au condus la concluzia că este necesară o conștientizare și educație sanitară corespunzătoare a populației pentru a putea evita această afecțiune.

Clasificarea parodontitelor

Clasificarea parodontitelor după Organizația Mondială a Sănătății:

Gingivite

Prezența plăcii bacteriene

Gingivita asociată numai cu placa bacteriană

Fără contribuția altor factori locali

Cu contribuția altor factori locali

Gingivite produse de factori sistemici

Asociate cu sistemul endocrin: pubertate, ciclul menstrual, sarcină (gingivită și granulom piogenyc) și diabet zaharat

Asociate cu discrazii sanguine: leucemie și altele

Gingivite produse de medicamente

Consum de medicamente: consumul de medicamente influențează extinderea gingivitei și medicamentele care influențează gingivita (medicamente contraceptive și altele)

Gingivite produse de malnutriție

Carența de acid ascorbic

altele

Absența plăcii bacteriene

Gingivite de origine bacteriană

Neisseria gonoree

Treponema pallidum: specii de streptococi și altele

Gingivite de origine virală

Infecții herpetice: herpes primar, herpes recurent, varicela- zona zoster

Altele

Gingivite de origine fungică

Specii de candida: gingivită candidozică propriu zisă generalizată

Eritem gingival liniar

Histoplasmoză

Altele

Leziuni gingivale de origine genetică

Fibromatoză gingivală ereditară

Altele

Manifestări gingivale în afecțiuni sistemice

Tulburări mucocutanate: lichen plan, pemphigoid, pemphigus vulgaris, eritem multiform, lupus eritematos, indusă de medicamente și altele

Reacții alergice

Materiale de restaurație dentarămercur, acryl, nichel și altele

Reacții care pot fi atribuite: pastelor de dinți, ape de gură, aditivi din guma de mestecat, aditivi din alimente

Gingivite prin leziuni (iatrogene, accidentale, provocate): chimice, psihice și termice

Gingivite nespecificate în altă parte, poate apărea pe un parodonțiu cu sau fără pierderea atașamentului parodontal

Parodontite cronice

Localizate

generalizate

Parodontite agresive

Localizate

Generalizate

Parodontita ca o manifestare a bolilor sistemice

Asociată cu tulburări hematologice

Neutropenie dobândită

Leucemie

Altele

Asociată cu tulburări genetice

Neutropenie familiară și ciclică

Sindrom Down

Sindrom de deficit de aderență leucocitară

Sindrom Papilon- Lefevre

Sindrom Chediak – Higashi

Sindromul histiocitozic

Boala de retenție a glicogenului

Agranulocitoză genetică infantilă

Sindrom Cohen

Sindrom Ehlers- Dalos

Hipofosfatasemia

Altele

Indici parodontali și frecvența lor

De- a lungul timpului frecvența afecțiunii parodontale a oscilat, în jurul anilor 70 a scăzut pentru ca mai târziu după aproape trei decenii să crească din nou.

Trist este faptul că această afecțiune se regăsește la vârste din ce în ce mai tinere, cu toate străduințele specialiștilor de a eradica această boală.

Pentru a evalua gradul de îmbolnăvire parodontală, Organizația Mondială a Sănătății recomandă următorii indici:

Indicele parodontal Russel

Indicele de sângerare gingivală

Adâncimea la sondare

Nivelul atașamentului gingival

Pentru a aplica si folosi acești indici este nevoie de o examinare clinică efectuată pe grupe de vârstă, sex, regiune, mediu de proveniență (rural sau urban), naționalitate, alimentație precum și de alte afecțiuni asociate.

Indicele de îmbolnăvire parodontală (PDI) a fost propus de către Ramfjord și dispune de 3 elemente care pot fi înregistrate separat. Acest indice ne dă posibilitatea de a măsura atât inflamația gingivală cât și inserția gingivală. Tot Ramfjord a scos în evidență faptul că în scop epidemiologic nu pot fi luați în considerare decât 6 dinți de pe ambele maxilare și aceștia să provină din fiecare categorie de dinți.

Indicele introdus de Ramfjord se notează astfel:

0 gingie sănătoasă

1 gingie incipientă care nu cuprinde întreaga margine gingivală

2 Gingie moderată care cuprinde întreaga margine gingivală

3 gingie avansată cu eritem sever, hemoragie și ulcerații

4 pierderea inserției sub 3 mm măsurată de la joncțiunea smalț cement

5 pierderea inserției între 3 mm și 6 mm

6 pierderea a mai mult de 6 mm de inserție

Acest indice este cel mai des utilizat de către clinicienii din medicina dentară deoarece este mult mai simplu de aplicat în comparație cu celelalte metode.

Alimentația și modul în care aceasta poate infulența boala parodontală

Este cunoscut faptul că parodontopatiile sunt boli infecțioase provocate de către bacterii care determină inflamația gingivală, urmată de rezorbția osului și în final dezinserția gingiei de către dinte.

Aceste etape sunt determinate de faptul că între organismul gazdă și flora microbiană existentă în cavitatea bucală nu mai există un echilibru care poate să țină și să mențină sănătatea cavității orale.

Alimentația joacă un rol important în menținerea stării de sănătate și implicit a sănătății cavității bucale, prin elementele nutritive pe care oferă organismului uman, în lipsa acestora boala se poate instala mult mai ușor iar gravitatea acesteia este cu atât mai severă.

În altă ordine de idei, o alimentație săracă în nutrienți și necorespunzătoare, afectează întregul sistem imunitar, ceea ce crește predispoziția pacienților respectivi la îmbolnăviri parodontale.

S- a demonstrat de către cercetători că există o relație strânsă între alimentație, sănătate orală și bolile sistemice precum diabetul sau afecțiunile cardio- vasculare. Așadar o alimentație sănătoasă ne poate feri atât de boala parodontală cât și de celelalte boli care ne pot afecta sănătatea și întregul sistem.

Moderația și varietatea alimentară trebuie să caracterizeze o dietă ponderată și echilibrată. Acest lucru se poate obține prin alimente care conțin vitamine,glucide, proteine, lipide.

Alegând :

Fructe

Legume

Cereale și pâine

Fasole

Lactate

Carne de pui și pește

Putem atinge aceste deziderate propuse, de a ne menține sănătatea parodontală în parametri optimi.

Sunt și alimente care ar trebui evitate sau o alimetație care nu adoptă anumite criterii. Un aport scăzut de vitamine și minerale produc deficiențe nutritive care scad inevitabil capacitatea organismului de a lupta cu agenții patogeni de diferite categorii.

Din studiile făcute, s- a demonstrat că aportul scăzut de calciu și vitamina C este clar asociat cu bolile parodontale.

La persoanele care fumează, s- a demonstrat că absorbția vitaminei C este deficitară iar în timp se dezvoltă boala parodontală la care aceștia sunt predispuși datorită acestui viciu.

O igienă bucală susținută, cu detartraje periodice și asociate cu o alimentație variată și sănătoasă poate să țină boala parodontală departe.

Capitolul II

2.1. Riscurile și evaluarea parodontopatiilor

Printr- o simplă analiză a motivelor și cauzelor care pot induce boala parodontală, se poate face o evaluare a posibilităților de prevenire și profilaxie a acestei afecțiuni și în același timp găsirea unor soluții care se impun, astfel:

Găsirea cauzelor îmbolnăvirilor parodontale

Ajutarea pacientului în a ști ce să evite pentru a exclude instalarea bolii parodontale

Evitarea evoluției bolii dacă aceasta este deja instalată

Aplicarea unui tratament profilactic și curativ individualizat

Printr- o informare de calitate, fiecare individ poate fi protejat de instalarea și evoluția bolii parodontale.

Simptomele care se pot găsi în boala parodontală sunt:

Retracții gingivale

Tumefacția gingiilor

Congestia gingiilor

Halenă fetidă

Fără a aborda o atitudine corectă față de această boală, ea duce inevitabil la pierderea unitților dentare.

2.2. Managementul bolii parodontale

Acest management ar trebui să plece de la premiza că îmbolnăvirea țesuturilor parodontale se desfășoară lent și progresiv iar în final conduce fără doar și poate la pierderea dinților. Acesta este un motiv important în profilaxia bolii parodontale și un motiv în depistarea acestei boli de la primele semne așa încât să fie eliminați factorii determinanți și cei care provoacă și aplicarea unui tratament adecvat.

Mass media prin reclamele difuzate cu referire la bolile parodontale atrage atenția asupra importanței sănătății parodontale și asupra posibilității evitării acesteia prin diverse metode, precum și prin utilizarea unor paste de dinți și ape de gură care ajută în profilaxia prevenirii acestor afecțiuni.

Practicienii întâmpină încă mari dificultăți în diagnosticarea și tratarea acestor afecțiuni parodontale chiar și în condițiile unei tehnologii moderne, deoarece de foarte multe ori la un simplu consult de rutină aceasta trece neobservată.

2.3. Boala parodontală și efectul ei asupra vieții cotidiene a pacienților care suferă de această afecțiune

Boala parodontală prin tot ceea ce induce ea: rezorbție osoasă, pierderea dinților, limitare în funcțiile aparatului dento- maxilar, constituie un handicap care influențează negativ pacientul din toate punctele de vedere.

Aceste pierderi duc la dificultate în fonație, masticație, fizionomie, alterează până și gustul și în cele din urmă au efecte negative asupra psihicului pacientului care va resimți un disconfort în societate.

Toate cele enumerate anterior au un impact major asupra vieții cotidiene a pacienților.

Depistarea afecțiunii parodontale este extrem de importantă pentru a ne conduce la un diagnostic de certitudine și nu în ultimul rând la un tratament corect și strict care să aibe efect pe perioadă îndelungată.

În fiecare cabinet de medicină dentară există fișe ale pacienților în care se notează datele personale ale acestora, dar niciodată nu se notează în acestea, sau nimeni nu ține cont de aspectul psihologic și de impactul bolii parodontale și urmările acestei asupra pacientului.

.

Capitolul III

3.1. Profilaxia parodontală în protezarea fixă

Profilaxia parodontală în protezarea fixă prin lucrări protetice are ca obiective atât păstrarea sănătății generale cât și a sănătății cavității orale a pacienților.

Medicul dentist împreună cu tehnicianul dentar au unele obiective bine determinate, acelea de a preveni și combate apariția oricăror afecțiuni la nivelul cavității bucale și mai ales pe acelea care pot fi provocate de către ei prin restaurări protetice necorespunzătoare.

Profilaxia poate fi:

generală

locală

Profilaxia locală la rândul ei se împarte în trei categorii:

primară care urmărește prevenirea afecțiunilor care pot să apară la nivelul cavității orale precum leziunile carioase, disfuncțiile aparatului dento- maxilar, boala parodontală. În acest scop pacienții trebuie sensibilizați de către cadrele abilitate pentru a întreține și păstra o igienă bucală de calitate și constant, acest lucru poate fi realizat prin a le explica care sunt efectele unei boli parodontale.

secundară se ocupă de prevenția complicațiilor care decurg în urma acestor afecțiuni locale și loco regionale, a leziunilor carioase, a bolii parodontale și implicit tratarea corespunzătoare a acestora precum și sensibilizarea pacienților pentru igiena cavității bucale.

terțiară care se referă la recosntituirile corecte effectuate la nivelul aparatului dentomaxilar, prin redarea morfologiei dentare, a fiziologiei acestora, prin evitarea migrărilor dentare, a afecțiunilor parodontale și nu în ultimul rând a disfuncțiilor.

3.2. Educația sanitară cu privire la sănătatea parodontală

Educația sanitară cu privire la sănătatea parodontală urmărește anumite obiective:

sensibilizarea pacienților cu privire la importanța stării de sănătate a cavității bucale și a sănătații generale

adoptarea unor tehnici de reconstituire prin lucrări protetice dentare care să urmărească profilaxia și prevenirea bolilor parodontale

controale periodice la cabinetul de medicină dentară

abordarea unor metode și tehnici în tehnica dentară care să pericliteze parodonțiul

îndemnarea pacienților către o igienă corespunzătoare, cu predilecței purtătorilor de lucrări protetice

extinderea prevenției dentare la toate nivelele și grupele sociale

promovarea sănătății orale și a măsurilor de profilaxie de către toate persoanele care au această posibilitate nu doar de către medici și tehnicieni dentari, aici se încadrează cadrele didactice (educatori, profesori, învățători) .

O inflamație care persistă la nivelul țesuturilor din cavitatea bucală se termină prin boala parodontală și implicit la pierderea dinților.

Motivarea pacientului pentru o igienă bucală satisfăcătoare a reprezentat dintotdeauna o preocupare majoră a practicienilor din domeniul medical și dorința de a transforma pacientul dintr- o persoana pasivă, într- o persona activă din acest punct de vedere.

3.3. Calitatea vieții văzută prin prisma sănătății bucale

Un pas important este acela de a sensibiliza pacientul cu privire la păstrarea sănătății sale bucale în vederea evitării îmbolnăvirilor la nivel parodontal și a celor la nivel general. Indifferent de vârsta pacientului cadrele medicale implicate în acest process de sănătatea orală trebuie să se implice în explicarea importanței acesteia prin toate metodele pe care le are la dispoziție.

Astfel medicul împreună cu tehnicianul dentar sunt implicați direct în motivarea pacientului în păstrarea sănătății sale bucale.

Pe lângă susținerea pacientului în a- și păstra sănătatea orală, asistența de specialitate trebuie să urmărească anumite deziderate:

să prevină apariția și menținerea inflamațiilor gingivale

să prevină și să înlăture disfuncțiile ocluzale apărute datorită acestor boli parodontale

evitarea distrucțiilor ireversibile la nivel parodontal și coronar

să informeze pacientul că boala parodontală odată instalată nici chiar priin tratamente de specialitate nu poate fi eliminată complet

profilaxia și combaterea bolii parodontale

Este bine de știut, că sănătatea cavității bucale sau absența acesteia influențează negativ din toate punctele de vedere, viața acelei persoane.

Partea specifică

Capitolul IV

Există zone și regiuni geografice cu o frecvență crescută a îmbolnăvirilor parodontale și mai trist este faptul că acestea se regăsesc la vârste deja foarte tinere.

Există anumite locuri de muncă cu expunere mare la noxe care declanșează și agravează această boală parodontală.

Sunt persoane care nu au primit educația sanitară necesară și nu beneficiază de informații care să le protejeze de această afecțiune.

Am ales această temă pentru a scoate în evidență importanța majoră pe care o are atât medicul dentist în păstrarea sănătății parodontale prin acțiunile sale, cât și importanța tehnicianului dentar în alegerea unor materiale corespunzătoare pentru realizarea unor lucrări protetice care să nu pericliteze sănătatea bucală a pacientului, iar nu în ultimul rând adoptarea tehnicilor corespunzătoare și a realizării unor proteze care să respecte toate criteriile morfologice impuse.

Un plan de tratament incorect ales și o lucrare protetică incorect executată și care să nu respecte normele morfologice, funcționale și estetice aduc serioase prejudicii pacientului care se pot răsfrânge pe toată perioada vieții acestuia.

4.1. Rolul tehnicianului dentar în menținerea sănătății parodontale

Pentru realizarea unor lucrări protetice care să nu afecteze parodonțiul pacienților purtători de asemenea lucrări este necesar ca tehnicienii dentari să respecte anumite principia, unul dintre acestea și foarte important este cel profilactic.

Acest principiu prevede realizarea și conceperea unor lucrări protetice dentare care să nu aducă prejudicii și să nu producă modificări patologice la nivelul troficității formațiunilor anatomice prezente în cavitatea bucală a pacientului, dinții stâlpi, dinții antagoniști, parodonțiul, creasta alveolară și mucoasă.

Acest principiu este unul dintre cele mai complexe și face referire la următoarele aspecte:

direcția corpului de punte

raportul corpului de punte și creasta alveolară

calitățile fizice și chimice ale materialelor ce intră în alcătuirea lucrării protetice

relieful ocluzal și lățimea vestibulo- orală a corpului de punte

protecția papilei interdentare.

Direcția corpului de punte necesară pe care trebuie să o urmeze între elementele de agregare este impusă de condiții mecanice și topografice. Toate forțele care intervin asupra corpului de punte sunt preluate de elementele de agregare și transmise osului alveolar prin țesuturile dento- parodontale. Acest lucru impune ca toate forțele ocluzale să acționeze în axul lung al dinților stâlpi.

Este singura metodă de a menține integritatea și starea de sănătate a parodonțiului dinților stâlpi. Pentru a obține acest deziderat corpul de punte este realizat în linie dreaptă între elementele de agregare.

În zonele laterale acesta poate fi realizat în linie dreaptă pentru că și forma arcadei este înscrisă într- o linie dreaptă. Pentru zona frontală însă acest lucru este imposibil deoarece se dorește restaurarea fizionomiei și a relației de conducere anterioară, ceea ce elimină această posibilitate.

În concluzie se urmărește:

obținerea condițiilor biomecanice favorabile, pentru a repartiza judicios presiunile în axul lung al dinților stâlpi;

încadrarea lucrării protetice în configurația generală a arcadelor dentare naturale;

obținerea unor contacte interdentare ocluzale funcționale cu dinții antagoniști.

4.2. Obiective obligatorii

Relieful ocluzal și lățimea vestibulo-orală a corpului de punte ajută la redarea funcției masticatroii, a relației ocluzale funcționale cu dinții antagoniști și libertatea mișcărilor reflexe ale mandibulei.

Înaintea conceptului din punct de vedere funcțional despre ocluzia dentară, corpul de punte este realizat respectând după două criterii esențiale:

 dimensiunea în sens vestibulo- oral este mai redusă decât a dinților naturali, în funcție de lungime;

 fața ocluzală este modelată cu un relief aplatizat, așa încât pantele cuspizilor să fie înclinate într- un unghi care să nu depășească 20.

Cunoștintele fiziologiei ocluzale au contestat aceste amănunte astfel: îngustarea unui corp de punte, nu favorizează scăderea presiunilor ocluzale în timpul masticației la interpunerea alimentelor, deoarece acestea au intensitate mare doar în momentul producerii poziției de intercuspidare maximă.

Sunt cunoscute însă efectele negative ale îngustării corpului de punte prin:

 Scăderea rezistenței fizice deoarece nu mai are suficientă rigiditate, corpul de punte se deformează elastic sau plastic, traumatizează parodonțiul dinților stâlpi în mod repetat aparând mobilitatea lor.

 Instabilitatea ocluziei este determinată de îngustarea corpului de punte care se realizează dinspre oral, cu scopul de a nu aduce prejudicii aspectului estetic; la maxilar erau reduși parțial sau total cuspizii de sprijin, la mandibulă cuspizii linguali, micșorându- se șanțurile și fosetele.

În prezent corpul de punte se realizează cu dimensiunea în sens vestibulo- oral egală cu cea a dinților naturali pe care îi înlocuiește, astfel se evită aceste neajunsuri.

O față ocluzală cu un relief aplatizat, ajută la eliminarea rezultantelor orizontale apărute prin descompunerea vectorului care întâlnește un plan înclinat, prin pantele cuspidiene.

Planurile înclinate la nivelul cărora acționează forțele reprezentate de relieful ocluzal al dinților laterali multicuspidați, prezintă câte două orientări:

– vestibular și oral

– sau mezial și distal.

Rezultatele orizontale care apar la nivelul acestor planuri se anulează reciproc prin înclinarea pantelor cuspidiene într- un unghi cu valoare egală pentru cele orientate vestibular și oral sau mezial și distal și prin obținerea unui angrenaj funcțional cu dinții antagoniști.

Dezavantajele modelajului ocluzal aplatizat:

ineficiență în masticație

creșterea numărului mișcărilor mandibulei

creșterea forțelor de contracție a mușchilor ridicători ai mandibulei

apariția oboselii musculare

suprasolicitarea lucrării protetice

suprasolicitarea parodonțiului dinților stâlpi

În momentul de față modelajul reliefului ocluzal este indicat de concepția funcțională, fiind realizat cu scopul de a reda funcția masticatorie și de a creea condiții favorabile automenținerii în parametri funcționali a apartaului dento- maxilar.

Relieful ocluzal este modelat în concordanță cu morfologia dinților antagoniști și cu stereotipurile contracțiilor mușchilor mobilizatori ai mandibulei pacientului.

Aspectul morfologiei ocluzale este caracterizat de prezența cuspizilor cu pante ușor convexe, înclinate sub un unghi ce crează contacte punctiforme cu relieful ocluzal al dinților antagoniști.

Corpul de punte, la nivel ocluzal, poate restabili relațiile cu dinții antagoniști cu cele trei tipuri de contacte ocluzale pe care le prezintă arcadele dentare naturale:

 contactul tripodic care asigură stabilitatea în poziția de intercuspidare maximă, eficiență masticatorie maximă, alunecarea liberă a mișcărilor mandibulei însoțite de contacte interdentare.

 contact vârf cuspid, planșeu fosetă;

 contact de suprafață.

Se știe că, contactele sunt prezente numai între convexitățile pantelor cuspizilor activi de pe fețele ocluzale ale corpului de punte și micile zone punctiforme de la nivelul pereților fosetelor.

Este posibil să se obțină, dacă relieful ocluzal al dinților antagoniști are cuspizi înalți cu pante abrupte. Acest fel de contact este asemănător cu cel ce se realizează între suprafețele mai multor sfere.

Contactul între vârful cuspidului și planseul fosetelor este mai puțin favorabil pentru că în poziția de intercuspidare maximă nu asigură stabilitatea mandibulei orizontal. Asigură în dinamica mandibulei mișcările libere și este posibilă efectuarea unei masticații cu eficiență maximă. Contactul între vârful cuspidului și planseul fosetelor este posibil să se producă dacă se modelează cuspizii înalți, iar fosetele dinților antagoniști sunt larg dechise. Apare astfel o incongruența între cele douî elemente morfo-funcționale.

Contactul în suprafață este reprezentat de un angrenaj foarte strâns care apare prin realizarea unui corp de punte al cărui relief ocluzal prezintă cuspizi înalți care pătrund în fosetele dinților antagoniști. Între pantele cuspizilor și peretii fosetelor se produc contacte întinse.

Acest tip de contact asigură: stabilitatea mandibulei în poziția de intercuspidare maximă și eficiență în timpul masticației.

În dinamica mandibulei, se generează obstacole care sunt însoțite de apariția unor forțe de frecare între suprafețele de contact, datorită cărora lucrarea protetică poate deveni un factor iatrogen și reprezintă cauza principală a unei disfuncții ocluzale.

Corpul de punte în zona frontală restaurează estetica, fonația și reprezintă factorul anterior, care conduce mandibula în mișcările de propulsie și latero- propulsie cu contacte intermediare.

Conducerea mandibulei se realizează prin alunecarea marginilor incizale ale dinților frontali inferiori, pe fețele palatinale ale dinților frontali superiori.

Contactele dento- dentare între marginile incizale ale frontalilor inferiori și fețele palatinale ale corpului de punte se restaurează prin:

ș redarea morfologiei dinților absenți la nivelul fețelor palatinale ale corpului de punte

ș înclinarea feței palatinale a corpului de punte într- un unghi egal cu cel avut de dinții naturali

ș plasarea corpului de punte în sens vestibulo- oral pe locul dinților absenți

Raportul corpului de punte cu creasta alveolară trebuie să favorizeze autocurațirea și curățirea.

Fața corpului de punte orientată spre cavitatea orală și cea orientată spre mucoasa crestei alveolare trebuie să prezinte forme și prelucrări prin lustruire care să nu retenționeze alimente în masticație.

Toate punțile dentare, la nivelul corpului de punte retenționează resturi alimentare, formând astfel depozite cu consistență păstoasă sau solidă, pietrificată, prin precipitarea sărurilor minerale, luând un aspect asemănător cu al tartrului dentar. Aceste depozite se manifestă prin prezența în cavitatea bucală a unei halene specifice și produc leziuni gingivale grave.

Acest dezavantaj al punților cu implicații asupra igienei bucale, reprezintă obiectul preocupării pentru obținerea celui mai reușit corp de punte.

Au fost imaginate mai multe posibilități de relație a corpului de punte cu mucoasa crestei alveolare, fiind alese, în funcție de topografia edentației de înălțimea și forma crestei.

Relația sau contactul dintre fața sau marginea mucozală a corpului de punte și mucoasa poate fi:

– în șa

– în semișa

– tangențial linear la maxilar

– tangențial linear la mandibulă

– tangent punctiform și suspendat.

Corpul de punte cu contact în șa are o morfologie identică cu a dinților naturali, prezentând forma și volumul coroanelor naturale.

Fața mucozală acoperă versantul vestibular și oral al crestei alveolare, fiind în contact intim cu mucoasa, iar din punct de vedere funcțional, oferă posibilitatea exercitării funcției fonetice și restaurarea fizionomiei.

Rezistența este asigurată de structura metalică care poate avea dimensiuni mai mari. Din punct de vedere al igienei, este foarte deficitar, favorizează retenția alimentelor și nu permite curățirea și autocurățirea.

Datorită acestui dezavantaj, apar leziuni inflamatorii ale mucoasei gingivale.

Este indicată realizarea acestui tip de punte doar din strictă necesitate și anume în situații.

Corpul de punte in semisa, prezintă dimensiuni mai mici și formă modificată, deoarece acoperă numai versantul vestibular al crestei până la mijlocul crestei.

Suprafața mucozală este redusă la jumătate și se întâlnește cu cea orală într- un unghi larg deschis, rotunjit.

Comparativ cu cel în șa retentionează mai puțin resturile alimentare, fiind asigurată o igienă satisfăcătoare.

Indicațiile sunt asemănătoare cu ale corpului de punte cu contact în șa. Este corpul de punte realizat în regiunea frontală la maxilar.

Corpul de punte tangent linear prezintă o formă caracteristică rezultată din reducerea feței mucozale. Contactul cu mucoasa se realizează pe versantul vestibular al crestei sub forma lineară, la nivelul liniei ce marchează coletul dinților, deoarece fața mucozală este desființată.

Fața vestibulară este modelată pentru a se crea imaginea individualizată a dinților absenți fără șanțuri adânci.

Indicat în zona laterală la maxilar, pentru edentațiile delimitate de dinți stâlpi cu dimensiuni cervico-ocluzale normale și cu creasta alveolară de lățime medie sau îngustă. Dacă înălțimea spațiului este mică și creasta alveolara lată, nu se poate realiza.

Corpul de punte cu raport tangent linear la mandibula prezintă trei suprafețe și o muchie mucozală.

Suprafața ocluzală este modelată cu un relief cuspidat, concordant cu cuspidarea dinților antagoniști, în așa fel încât să se realizeze un angrenaj echilibrat și funcțional.

Îngustarea este acceptată numai când distanța între planul de ocluzie și creasta alveolară este foarte mică.

Reducerea suprafeței ocluzale se poate realiza spre lingual, deoarece cuspizii linguali sunt inactivi, pantele lor linguale nu participă la realizarea angrenajului interarcadic.

Corpul de punte cu contact punctiform fața mucozală a fiecărui dinte artificial este redusă la un punct ce vine în contact cu mijlocul crestei edentare.

Fețele proximale, vestibulară și linguală, sunt convergente spre zona cervicală, motiv pentru care, sub punctul de unire cu alt dinte artificial sau cu elementele de agregare, dintele are o formă conică. Locul de unire cu dintele alăturat este rotunjit pentru a retenționa mai puțin alimentele.

Acest tip de contact nu asigura o igienă satisfăcătoare în situația unor dinți cu coroane scurte, asociați cu creste edentate înalte. Spațiile interdentare tringhiulare reprezintă zone de retenție greu accesibile pentru autocurățire.

Individualizarea dinților într- o zonă foarte puțin vizibilă nu îmbunătățește aspectul fizionomic al lucrării protetice.

Corpul de punte fară contact cu creasta edentată realizarea unei astfel de punți pornește de la constatarea că raporturile în șa, semișa, tangențial sau punctiform, descrise mai sus, nu asigură o igienă suficientă. Dacă există un spațiu mare între fața mucozală a corpului de punte și creasta, alimentele vor putea intra și ieși ușor din acest spațiu.

Acest corp de punre are fața ocluzală modelată morfologic, fețele vestibulară și orală schițate în porțiunea ocluzală cu șanțuri de descărcare și de separare.

Aceste două fețe trec rotunjit spre fața mucozală care este ușor convexă, netedă, fără delimitări sau șanțuri și foarte bine lustruită.

Trecerea spre elementele de agregare se face rotunjit, astfel încât din profil are aspectul unui pod.

Existența spațiului de 3- 4 mm este obligatorie, un spațiu mai mic nu asigură igienă, iar unul mult mai mare devine neconfortabil pentru pacient.

Indicat în zona laterală mandibulară când dinții stâlpi sunt înalți sau creasta este atrofiată.

Protecția papilei interdentare trebuie respectată deoarece aceasta este afectată la extremitățile edentației datorită compresiunii zonei de jonctiune a corpului de punte cu elementele de agregare.

Macheta corpului de punte trebuie să fie modelată la distanța de papilă iar lipirea trebuie să pastreze spațiul respectiv.

Tolerabilitatea si compoziția materialelor ajută la crearea unei imagini asupra fenomenelor determinate de prezenta punților în cavitatea bucală.

Așadar:

Saliva, prin continutul ei în săruri minerale reprezintă un element component al unei pile electrice. Aliajele, prin conductibilitate electrică și diferențiate de potențial, întregesc condițiile apariției curenților galvanici cu cortegiul simptomelor evidențiate la unii pacienți. Punțile dentare se vor confecționa din aliajele unui singur metal, deoarece două metale produc diferentă de potențial în mediul salivar;

Alimentele sunt introduse în cavitatea bucală la temperaturi foarte diferite față de cea a corpului iar aliajele metalice folosite sunt bune conducătoare de caldură așadar dinții stâlpi care sunt vitali, vor fi supuși variațiilor termice.

Caracteristicile tehnologice ale microprotezelor de acoperire influențează intensitatea transmiterii diferențelor de temperatură.

Coroanele turnate cu grosime dirijată transmit mai puțin căldura decât cele cu grosime totală.

Materialele folosite în confecționarea punților dentare, prin procesul tehnologic de prelucrare, pot prezenta suprafețe cu pori în care să retenționeze resturile alimentare.

Prezentare de cazuri

Cazul 1

Pacient L.R.A. în vârstă de 41 de ani se prezintă în cabinetul de medicină dentară pentru refacerea funcțiilor estetice, masticatorii și fonatorii.

După un atent consult de specialitate se stabilește planul de tratament corespunzător împreună cu pacientul și tehnicianul dentar.

Fig. 4.1. Amprenta

După amprentarea câmpului protetic împreună cu bonturile dentare șlefuite, se realizează următoarea etapă cea care include spălarea și dezinfectarea acesteia în vederii îndepărtării tuturor detritusurilor rezultate în urma șlefuirii dinților stâlpi.

Spălarea și dezinfectarea amprentei este urmată de verificarea amprentei:

Materialul de amprentă trebuie să fie uniform pe toată suprafața portamprentei

Să nu existe lipsuri de material de amprentă

Aderența materialului de amprentă să fie prezent pe toată suprafața portamprentei

În condițiile în care una din condițiile enumerate mai sus nu sunt îndeplinite este recomandat să fie reluată amprentarea.

La finele ecestei manopere urmează turnarea modelelor care necesită:

pastă de ghips,

apă distilată,

un bol de cauciuc

spatulă

măsuță vibratoare

Amestecarea pulberii de ghips cu apa distilată, se realizează din punct de vedere al proporțiilor după strict indicațiile producătorului.

Odată realizată pasta de ghips aceasta se toarnă în amprentă sub o vibrare continuă pentru a evita apariția bulelor de aer care determină un eșec la nivelul viitoarei piese protetice.

După turnarea modelului în amprentă urmează priza ghipsului, la finele căreia se va realiza o altă pastă din ghips obișnuit de astă dată și turnarea soclului modelelor care cu ulterior cu ajutorul sablatorului vor fi primind forma dorită pentru acestea.

Modelele turnate, soclul realizat se va trece la montarea modelelor în ocluzor.

Machete de ceară este realizată prin picurare de ceară fierbinte la nivelul bonturilor dentare care se vor modela în exces cu grijă și migală, redând morfologia dinților naturali pe care îi înlocuiesc.

Odată modelate capele din ceară pe bonturile dentare urmează realizarea corpului de punte.

Cu ajutorul unui baton de ceară, care se va așeza între dinții stâlpi se va trece la modelarea corpului de punte respectând toate formele de relief morfologice pe care le dețin dinții naturali, până la obținerea formelor și dimensiunilor dorite de către noi.

De asemenea se va urmări modelajul în exces.

Machete gata modelată va fi curățată de resturile de ceară în surplus cu o perie uscată iar ulterior prin suflare cu un jet de aer.

Odată finalizate aceste etape se trece la montarea și fixarea tijelor de turnare cu ceară special ca formă și consistență.

Fig. 4.2. Macheta viitoarei lucrări protetice cu tijele de turnare

.

Fig. 4.3. Machete cu tijele montate altă viziune

Fig. 4.4. Machete de ceară viziune vestibulară

După montarea tijelor de turnare urmează etapa în care se realizează formarea rezervorului care să faciliteze curgerea aliajului metalic topit.

Aliajul se alege în funcție de materialul de placare ales.

Barele de metal se așează în creuzete special destinate topirii aliajelor din metal și se introduce în cuptorul care se pretează acestei manopere.

Ambalarea machete se face cu ajutorul unui conformator metalic care va fi ales de așa manieră încât să corespundă mărimii machete și a cărui pereți i- ma căptușit cu hârtie absorbantă și mase de ambalat pe bază de fosfați, specifice aliajelor în tehnologia metalo- ceramică, care nu conțin gips, deoarece acesta se descompune la circa 8000 C în compuși sulfuroși ce alterează aliajul de turnare. Amestecul pulberii cu lichid și mai ales proporția am respectat-o cu strictețe după instrucțiunile firmei producătoare.

Metoda pe care am folosit-o pentru ambalare a fost de ambalarea într-un timp și dintr-un singur material. Macheta pregătită am pensulat-o în start subțire de 1-3 mm cu masa de ambalat în stare plastică, la vacuum-malaxor. Apoi am dispus masa de ambalat în conformator învelit în interior cu 1-2 foi de azbest ce lasă spațiu expansiunii termice și de priză a masei de ambalat, respectând centrarea la nivelul tijelelor intermediare, turnând apoi restul de masă de ambalat sub vibrare mecanică.

Amestecul pulberii cu lichid și mai ales proporția am respectat-o cu strictețe după instrucțiunile firmei producătoare în cazul masei de mabalat.

Metoda pe care am folosit- o pentru ambalare a fost de ambalarea într-un timp și dintr- un singur material.

Macheta pregătită am pensulat-o în start subțire de 1- 3 mm cu masa de ambalat în stare plastică, la vacuum- malaxor. Apoi am dispus masa de ambalat în conformator învelit în interior cu 1-2 foi de azbest ce lasă spațiu expansiunii termice și de priză a masei de ambalat, respectând centrarea la nivelul tijelelor intermediare, turnând apoi restul de masă de ambalat sub vibrare mecanică.

Tiparul este o altă etapă importantă. Obiectivul urmărit a fost pe de o parte acela ca prin pregătirea corectă a machetei și pe altă parte prin folosirea unei tehnici de turnare la parametrii optimi să obțin după macheta de ceară o piesă protetică fără porozități, cu structură omogenă, adaptată cu precizie la preparația dintelui. Toate acestea le-am obținut respectând anumite reguli și principii ale tehnicii denatre. Este cunoscut faptul că turnătura finită niciodată nu poate să fie mai bună decât macheta de ceară, de unde apare concluzia: „să se acorde atenție deosebită machetei”, materializată prin: modelaj de mare exactitate, cu adaptare maximă la preparația dintelui și finisare excelentă.

Prin pregătirea corectă a machetei pe de o parte și pe altă parte prin folosirea unei tehnici de turnare la parametrii optimi am urmărit să obțin după macheta de ceară o piesă protetică fără porozități, cu structură omogenă, ce este adaptată cu precizie la preparația dintelui.

Toate acestea le-am obținut respectând anumite reguli și principii ale tehnicii dentare.

Turnătura finită niciodată nu poate să fie mai bună decât macheta de ceară, de aceea trebuie să acordăm atenție deosebită machetei prin: modelaj de mare exactitate, și o adaptare maximă la preparația dintelui.

După priza masei de ambalat, am pus conformatorul în cuptorul de calcinare la preîncălzire lentă, pentru a evita crăparea tiparului deoarece cristobalitul conținut de masa de ambalat își modifică cristalele peste 300C iar o dilatare bruscă ar provoca un astfel de accident. În prima fază a preîncălzirii începe eliminarea materialului de machetă iar în faza a doua de încălzire, s-au ars fără reziduri ultimele componente ale materialului de machetă iar tiparul a ajuns la un grad de dilatare corespunzător coeficientului de contracție termică a aliajului pe care l-am folosit.

Fig. 4.5. Imagine cu macheta, tijele și pâlnia de turnare

Fig. 4. 6 . Macheta, tijele și pâlnia de turnare altă viziune

Dezambalarea și prelucrarea cuprinde următoarele etape:

– răcirea tiparului timp de 5 minute după care l-am introdus brusc în apă rece. Prin acest procedeu a avut loc călirea turnăturii și reomogenizarea structurii cristaline a aliajului ce l-am folosit.

– dezambalarea propriu-zisă realizată după răcirea piesei turnate etapa următoare a fost dezambalarea piesei metalice, pe care am făcut-o sub acțiunea forței mecanice a ciocanului, îndepărtând fragmente de masă de ambalat. Fragmentele desprise le-am îndepărtat cu spatula de pe turnătură.

– sablarea care presupune îndepărtarea materialului de ambalat, cu ajutorul sablatorului

Turnătura este sablată prin aplicarea unui jet de particule sub presiune pe suprafața turnăturii pentru obținerea unei suprafețe mate, curate, netede. Particulele utilizate în aparatul pe care l-am folosit au fost particule de cuarț nisip fin.

Prelucrarea piesei metalice turnate începe cu tăierea tijelor.

Cu freze extradure și diamantate de diferite forme și mărimi am prelucrat piesa metalică, adaptând-o pe modelul de lucru. Nu am folosit în această etapă gume de lustruit și pietre cu liant ceramic datorită riscului inclavării acestuia în suprafața turnăturii și de a recționa defavorabil cu masa compozită de placare.

Proba lucrării în cabinet. După ce am terminat finisarea componentei metalice, am trimis în cabinet piesa metalică pentru a se verifica adapatrea pe bonturi, câmpul protetic și pentru supraamprentare. Tot în această ședință s-a ales culoarea componentei de placaj folosind cheia de culori.

Sablarea. După ce lucrarea a revenit din cabinet am sablat cu oxid de aluminiu piesa metalică.

După prepararea metalului după tehnicile descrise mai sus, scheletul viitoarei piese protetice va fi trimis în cabinet pentru proba metalului, este etapa care corespunde și cu alegerea culorii materialului de placare.

Urmează etapele în care se depune masa ceramică în straturi care începe cu opaquerul care se depune pe piesa metalică cu ajutorul unei pensule în strat uniform pe toată suprafața metalului , apoi urmează dentina iar în final stratul de smalț.

Fig. 4.7. Scheletul metalic dezambalat pe model

Fig. 4.8. Scheletul metalic dezambalat pe model, fața ocluzală

Fig. 4.9. Lucrarea protetică la gata pentru cimentare

Cazul 2

Pacient M.A. 46 ani, se prezintă în cabinetul de medicină dentară pentru aspectul estetic neplăcut, dar mai ales pentru deficiențele masticatorii create de lipsa dinților.

După o analiză atentă, s- a stabilit un plan de tratament corespunzător și care să satisfacă cerințele pacientului.

Prima etapă în realizarea planului de tratament stabilit a fost prepararea materialului de amprentă și realizarea amprentării câmpului protetic după ce în prealabil dinții stâlpi au fost șlefuiți.

Fig. 4.10. Amprenta

Amprenta este luată în portamprentă sau lingură standard, aceasta împreună cu materialul de amprentă este aplicată pe câmpul protetic al pacientului, se așteaptă priza materialului de amprentă.

Se dezlipește și dezinseră de pe câmpul protetic cu o mișcare fermă și într- un singur timp.

După dezinserția de pe câmpul protetic, amprenta este spălată și dezinfectată apoi se verifică atent :

Materialul de amprentă trebuie să fie uniform pe toată suprafața portamprentei

Să nu existe lipsuri de material de amprentă

Aderența materialului de amprentă să fie prezent pe toată suprafața portamprentei

În condițiile în care una din condițiile enumerate mai sus nu sunt îndeplinite este recomandat să fie reluată amprentarea.

La finele ecestei manopere urmează turnarea modelelor care necesită:

pastă de ghips,

apă distilată,

un bol de cauciuc

spatulă

măsuță vibratoare

Amestecarea pulberii de ghips cu apa distilată, se realizează din punct de vedere al proporțiilor după strict indicațiile producătorului.

Odată realizată pasta de ghips aceasta se toarnă în amprentă sub o vibrare continuă pentru a evita apariția bulelor de aer care determină un eșec la nivelul viitoarei piese protetice.

După turnarea modelului în amprentă urmează priza ghipsului, la finele căreia se va realiza o altă pastă din ghips obișnuit de astă dată și turnarea soclului modelelor care cu ulterior cu ajutorul sablatorului vor fi primind forma dorită pentru acestea.

Modelele turnate, soclul realizat se va trece la montarea modelelor în ocluzor.

Machete de ceară este realizată prin picurare de ceară fierbinte la nivelul bonturilor dentare care se vor modela în exces cu grijă și migală, redând morfologia dinților naturali pe care îi înlocuiesc.

Odată modelate capele din ceară pe bonturile dentare urmează realizarea corpului de punte.

Cu ajutorul unui baton de ceară, care se va așeza între dinții stâlpi se va trece la modelarea corpului de punte respectând toate formele de relief morfologice pe care le dețin dinții naturali, până la obținerea formelor și dimensiunilor dorite de către noi.

De asemenea se va urmări modelajul în exces.

Machete gata modelată va fi curățată de resturile de ceară în surplus cu o perie uscată iar ulterior prin suflare cu un jet de aer.

Odată finalizate aceste etape se trece la montarea și fixarea tijelor de turnare cu ceară special ca formă și consistență.

Fig. 4.11. Modelele turnate și montate în ocluzor, viziune ocluzală

Fig. 4.12. Modelele cu bonturile dentare altă imagine

Fig.4.13. Modelele în ocluzie

Fig. 4.14. Macheta de ceară cu tijele de turnare fixate

După montarea tijelor de turnare se realizează rezervorul pentru turnarea aliajului din metal. Alegerea aliajului se face în funcție de materialul de placare ales.

Barele de metal se așează în creuzetele special destinate topirii aliajelor din metal și se introduce în cuptorul care se pretează acestei manopere.

Ambalarea machetei se realizează cu ajutorul unui conformator metalic care va fi ales de așa manieră încât să corespundă mărimii machete și a cărui pereți i- ma căptușit cu hârtie absorbantă și mase de ambalat pe bază de fosfați, specifice aliajelor în tehnologia metalo- ceramică, care nu conțin gips, deoarece acesta se descompune la circa 8000 C în compuși sulfuroși ce alterează aliajul de turnare. Amestecul pulberii cu lichid și mai ales proporția am respectat-o cu strictețe după instrucțiunile firmei producătoare.