Rolul Sistemului Bancar In Dezvoltarea Antreprenoriatului In Republica Moldova

Rolul sistemului bancar în dezvoltarea antreprenoriatului în Republica Moldova

Cuprins:

Capitolul I: Particularitățile creditării bancare a sectorului antreprenorial

Sistemul bancar și rolul lui în dezvoltarea antreprenoriatului

Formarea politicii creditare a băncilor comerciale

Experiența externă de creditare a antreprenoriatului

Capitolul II: Dimensiunile evaluării aportului creditării antreprenoriatului de către sistemul bancar din Republica Moldova

2.1. Analiza sectorului IMM în economia Republicii Moldova

2.2. Analiza finanțării antreprenoriatului prin credite bancare

2.3. Finanțarea ÎMM din mijloace financiare oferite de organizațiile financiare internaționale

Capitolul III: Direcțiile principale de credităre bancara a antreprenoriatului

3.1. Modele de influență a creditării asupra antreprenoriatului

3.2. Perfecționarea mecanismului de creditare a antreprenoriatului

3.3. Creditele bancare ca factor de dezvoltare a antreprenoriatului

CAPITOLUL I: PARTICULARITĂȚILE CREDITĂRII BANCARE A SECTORULUI ANTREPRENORIAL

. Sistemul bancar și rolul lui în dezvoltarea antreprenoriatului

Unul din cei mai importanți piloni ai economiei este sistemul bancar, care reprezintă o verigă de legătură cu celelalte ramuri ale economiei. Drept premisă importantă pentru dezvoltarea economică a unei țări, servește prezența unui sistem bancar eficient și stabil, care concomitent, asigură desfășurarea activităților financiare și mobilizarea disponibilităților monetare. În prezent se pune accentul pe stabilitatea sistemului bancar, deoarece acesta este influențat de schimbările mediului economic, apariția crizelor bancare și a imperfecțiunilor sistemului financiar.

Studiind sistemul bancar, putem menționa că punctul de plecare în contextul acestei abordări este banca. Pe măsura evoluției sistemului bancar, o mulțime de savanți au încercat să definească noțiunea de “bancă”. Conform glosarului bancar al Marei Britaniei, banca este o instituție care acceptă depozite de la companii, organizații, persoane fizice și prestează servicii financiare acestora, plătește dobîndă la depozite, care diferă în funcție de termenul și suma depusă; acordă credite și percepe dobîndă. Sursa? O definiție mai detaliată este propusă de către dicționarul complet al economiei de piață , și anume: instituția bancară este o instituție financiară și de credit, particulară sau de stat, care este autorizată de organele de drept pentru a fi desemnată ca bancă, funcția principală a acesteia fiind atragerea mijloacelor bănești disponibile ale clienților la conturile a acestora, acordarea de credite pe diferite termene, efectuarea de operațiuni între conturile clienților, emiterea instrumentelor de credit, vînzarea sau cumpărarea de valută. Evidentiaza cu bolt definitiile si scrie sursa

Economistul american P.Rouz , afirmă că banca este o instituție financiară, care oferă un spectru larg de servicii cum ar fi: de creditare, de plată, de economii și care exercită diverse funcții financiare. Sursa Savantul abordează termenul de bancă diferit față de alți învățați, acesta se axează mai mult pe analiza funcțiilor de bază ce sunt caracteristice instituțiilor bancare.

În definirea conceptului de bancă economistul rus G.Beloglazova, tratează banca ca o organizație de credit care dispune de dreptul de a efectua operațiuni de atragere a mijloacelor bănești de la persoanele juridice și fizice sub formă de depozite bancare; plasarea mijloacelor în numele și din cont propriu cu condiția rambursării acestora în termenul stabilit. sursa

În aceeași ordine de idei, vom menționa că conform legislației bancare autohtone, banca este instituție financiară care acceptă de la personae juridice sau fizice depozite sau echivalente ale acestora, ce sunt transferabile prin diferite instrumente de plată, și care utilizează aceste mijloace total sau parțial pentru a acorda credite, efectuînd investiții pe propriul cont și risc.sursa

Băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deținătorii de capitaluri și utilizatorii acestora, prin activitățile de colectare a resurselor financiare, concomitent cu plasarea lor pe piață prin operațiunile de scont, creditele și a altor operații pe piața financiară. Efectuînd aceste operații, băncile, activează în numele lor, pe contul lor propriu, eliminînd existența oricăror legături între depunători și împrumutători. În urma colectării depozitelor, băncile au ca obiectiv principal gestionarea eficientă a acestora, cu maxim randament, obținînd beneficii atît acestea cît și depunătorii.

Abordînd noțiunea de sistem bancar este necesar de examinat banca ca un component indispensabil al sistemului bancar.

Economiștii români T.Barbu și N.Dardac examinează sistemele bancare după gradul de specializare și organizare a activității bancare, stabilind totodată diferențele dintre două tipuri de sisteme bancare:

modelul american, care este bazat pe principiul unei specializări stricte a instituțiilor bancare, aplicat în Japonia;

modelul băncii universale, specific sistemelor bancare ale Europei continentale, care sunt puțin specializate.

De asemenea acești economiști, au identificat un număr de trăsături specifice sistemelor bancare din statele dezvoltate cum ar fi: concentrare, diversitate, amplificarea operațiunilor de restructurare, bancarizare a activității.

Autoarea C.Grigoriță caracterizează sistemul bancar ca un ansamblu de instituții bancare care activează în cadru unei țări, potrivit necesităților unei etape concrete de dezvoltare social-economică. Sursa Aceasta menționeză că sistemul bancar al unei țări include :

cadrul juridic – format din reglemăntările care guvernează activitatea bancară;

cadrul instituțional – reprezentat de către banca centrală, băncile comerciale și de alte instituții financiare.

Definind termenul de sistem bancar C.Grigoriță pune accentul pe funcțiile de bază a băncii centrale, ce elaborează politica valutară, monetară și de credit.

Spre deosebire de definițiile menționate mai sus, autoarea I.Balabanova în definirea conceptului de sistem bancar, menționează caracteristicile sistemului, cum sunt: existența relațiilor și interconexiunilor de sistem care crează un tot întreg; reglemetarea relațiilor, elementelor și legăturile acestuia și structura ierarhică. sursa

Organizarea sistemului bancar se realizeză datorită principiilor specifice economiei de piață cum ar fi:

delimitarea instituțiilor de coordonare și reglementare, în particular, Banca Centrală de instituțiile bancare ;

înființarea unui cadru organizatoric unitar;

garantarea autonomiei entităților bancare într-un cadru reglementat la nivel internațional și național;

formarea unei configurații funcționale în cadrul acesteia, deținînd un rol primordial organismele de credit;

promovarea specializării și diferențierii instituțiilor bancare.

Sistemul bancar este format din o mulțime de elemente, care se află într-o interacțiune continuă, activitatea cărora se conformează unor reguli comune de activitate, ce sunt stabilite de către banca centrală. Permanent sistemul bancar se perfecționează prin introducerea produselor bancare inovaționale. Economia de piață admite existența unui sistem bancar care asigură mobilizarea disponibilităților monetare ale economiei care servesc drept imbold, pentru realizarea activităților economice eficiente. Totodată acesta îndeplinește funcția de concentrare și de atragere a economiilor societății prin procesul de alocare a creditului, către investițiile mai eficiente.

Sistemele bancare contemporane sunt structurate în două nivele. Primul nivel este reprezentat de către banca centrală, iar la cel de-al doilea nivel sunt băncile comerciale. Aceeași structură este specifică și pentru Republica Moldova. (Figura 1.1.)

Figura 1.1. Structura sistemului bancar cu două nivele Sursa: elaborată de autor

Banca centrală îndeplinește funcția de “banca băncilor”, iar băncile comerciale sunt clienții băncii centrale, cunoaștem că una din cele mai importante funcții a băncii centrale este de creditor în ultima instanță, ce presupune creditarea băncilor comerciale în perioade de instabilitate. Concomitent banca centrală are ca scop efectuarea politicii monetar – creditare în economie, deține monopolul emisiunii de bancnote, efectuează control asupra funcționării instituțiilor creditare, reglează masa monetară, păstrează rezervele de aur și valutare a statului. (Figura 1.2.)

Banca centrală, concomitent menține viabilitatea și stabilitatea sistemului bancar, prin emiterea de acte normative, ia măsuri ca acestea să fie respectate și aplică sancțiuni în caz de necesitate. Conform legislației autohtone Banca Națională a Moldovei deține un rol important în menținerea stabilității prețurilor, promovînd un sistem financiar bazat pe principiile pieței.

Figura 1.2. Funcțiile de bază a băncii centrală Sursa: elaborată de autor

Al doilea nivel al sistemului bancar îl constituie băncile comerciale. Savantul rus O.Lavrușin, caracterizeză banca ca celula sistemului bancar, care trebuie să dispună de calități generice, să funcționeze în limita unor legi și norme juridice ale societății, să se afle în interacțiune cu alte elemente ale sistemului bancar, concomitent să fie aptă să se adapteze prompt la mediul în care funcționează.

Băncile comerciale sunt instituții financiare de stat sau particulare, care au dreptul de a atrage mijloace bănești de la persoanele fizice și juridice, sub formă de depozite, și să acorde credite bancare pe propriul risc, pentru a obține profit. Prin urmare băncile comerciale desfășoară două activități de bază: atragerea de depozite și acordarea de credite. Reieșind din specificul activității, băncile comerciale îndeplinesc funcțiile (Figura 1.3.):

Figura 1.3. Funcțiile băncilor comerciale Sursa: elaborată de autor

Funcția de depozitare – presupune atragerea depozitelor cu obligativitatea de a le rambursa în condițiile stabilte cu o anumită dobîndă;

Funcția de investire – presupune plasarea mijloacelor atrase și proprii în diferite proiecte, credite sau valori mobiliare cu scopul de a obține profit pe propriul risc și cont;

Funcția comercială – presupune exercitarea anumitor operațiuni în favoarea clienților săi, avînd ca răsplată un anumit comision, sau acordarea anumitor servicii.

Sistemele bancare își fac apariția în urma stabilirii unor raporturi clare cu statul, ce condiționează influența majoră a băncilor asupra dezvoltării economice, concomitent și administrația publică tot mai insistent intervine în economie, identificînd unele căi de diminuare a riscurilor monetare, ce vor condiționa o stabilitate financiară. Aceste structuri vitale ale economiei mondiale și naționale, funcționează ca elemente inseparabile în sectorul financiar și monetar generînd totodată creșteri economice.

Economistul american E.Corrigan susține că, bancile au un rol unic în economia contemporană, deoarece dezvolatarea bancară asigură, structura necesară funcționării economiei de piață în ultima instanță. Sursa Deci, obiectivul de bază a băncii centrale și oricărei țări este de a asigura stabilitatea sistemului bancar și a fiecărei bănci în parte. Acestea aflîndu-se mereu într-o interconexiune, conduce la răsfrîngerea problemelor unei bănci asupra altor instituții financiare. Acest proces poate duce la instabilitatea sistemului bancar, care poate avea ca consecință și instabilitatea altor industrii. Astfel, băncile îndeplinesc un rol important în circuitul capitalului într-o economie, deoarece acestea activează cu mijloacele bănești ce le sunt încredințate de către populație.

Piața financiară a Republicii Moldova este constituită din instituții financiare bancare și instituții financiare nebancare. Din cadrul instituțiilor financiare bancare fac parte băncile comerciale, iar din instituțiile financiare nebancare fac parte: Organizațiile de Microfinanțare, Asociațiile de Economii și Împrumut a Cetățenilor, Companiile de Leasing, Factoring etc.

Aceste instituții oferă un șir de instrumente financiare cum ar fi: credite și împrumuturi, garanții, servicii de leasing, factoring pentru dezvoltarea antreprenoriatului, care este coloana vertebrală a economiei naționale, deoarece contribuie la crearea noilor locuri de muncă, stimulează concurența, favorizează inovațiile și tehnologiile.

În prezent dezvoltarea antreprenoriatului este un obiectiv primordial, care este realizat cu ajutorul sistemului bancar. Antreprenorii deseori, recurg la sursele de finanțare a băncilor comerciale, deoarece nu pot aștepta momentul cînd vor avea resurse financiare suficiente pentru implementarea noilor idei de afaceri.

Antreprenoriatul a apărut în Republica Moldova în urma reformelor structurale, efectuate în procesul de trecere de la o economie centralizată la cea de piață. În ultimii ani se observă că antreprenoriatul din Republica Moldova, a atins un nivel de dezvoltare, chiar dacă acesta se confruntă totodată cu numeroase probleme cum ar fi: cele financiare, legislative, birocrație excesivă și multe altele.

Succesul, banii și prosperitatea sunt cele care pot fi obținute cu ajutorul activității de antreprenoriat. Cu cît numărul de întreprinzători crește, apar mai multe afaceri de succes, cu atît și țara este mai dezvoltată. În prezent, oricine poate prin intermediul antreprenoriatului, să își realizeze scopurile, obținînd venituri din afacerea proprie. Anual se observă că în Republica Moldova, mii de persoane inițiază o afacere, pentru a-și asigura un trai decent sie și apropiaților săi. [1]

Principalele obiecte de activitate ale antreprenoriatului în sens larg sunt finanțarea, crearea și gestionarea întreprinderilor, pentru a obține profit. [1]

Iar conform Legislației Republicii Moldova “Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi” nr. 845 din 03.01.1992, noțiunea de antreprenoriat este “activitatea de fabricare a producției, prestarea serviciilor și executarea lucrărilor, care este desfășurată de cetățeni și de asociații acestora în mod independent, din propria inițiativă, în numele lor, pe risc propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venituri”. [2]

Tabel 1.1.

Criteriile de clasificare a ÎMM din RM

Sursa: Elaborat de autor în baza sursei [2]

În conformitate cu criteriile autohtone menționăm că o întreprindere trebuie să întrunească toate cele trei criterii simultan atât numărul mediu scriptic anual de salariați, cât și suma anuală a veniturilor din vânzări și valoarea totală anuală de bilanț a activelor pentru a fi încadrată în categoria IMM-urilor.

Trăsăturile de bază ale antreprenoriatului sunt dezvoltarea, creșterea rapidă, inovația și înbunătățirea profitabilității. Actualmente afacerile antreprenoriale se bazează în mare parte pe inovații, obținute prin lansarea de produse și servicii noi, aplicarea tehnologiilor moderne și cucerirea de noi piețe de desfacere. Este important de menționat că pentru efectuarea acestor inovații, antreprenorii, deseori apelează la creditele bancare a sistemului bancar, care le oferă resurse financiare în momentul în care au nevoie. [1]

Prin urmare putem afirma faptul că antreprenoriatul este o verigă importantă a economiei oricărei țări. De aceea pe parcursul ultimilor ani, Republica Moldova depune eforturi enorme pentru dezvoltarea acestui sector. Concomitent indentificăm că sistemul bancar îndeplinește un rol important pentru dezvoltarea antreprenoriatului, deoarece prin intermediul instrumentelor financiare a acestuia are loc apariția, dezvoltarea și viabilitatea antreprenoriatului.

1.2. Formarea politicii de creditare a băncilor comerciale

Politica de creditare a băncilor comerciale reprezintă totalitatea normelor, principiilor, standardelor și procedurilor în conformitate cu care se desfășoară activitatea de creditare. Deseori întreprinderile apelează la credile nu numai pentru a-și menține activitatea la un nivel, deja, atins, dar și pentru creșterea valorii de piață. Astfel sistemul bancar se implică în mod direct în activitatea întreprinderilor, realizînd următoarele obiective: acumularea și distribuirea mijloacelor bănești temporare libere pe piața financiară, punerea în circulație a instrumentelor financiare și de credit, acordarea de credite și distribuirea de mijloace bănești suplimentare în economie pentu menținerea activității agenților economici. Băncile sunt considerate ca promotor principal de creșteri economice deoarece creditele acordate de acestea ocupă cea mai semnificativă pondere în cadrul plasamentelor bancare.

În ultimii ani s-a observat că băncile comerciale au cucerit încrederea agenților economici prin intermediul politicii de creditare pe care o promovează. Împrumuturile bancare oferite agenților economici stimulează creșterea economică, sporesc volumul investițiilor, patrimoniul și rentabilitatea financiară. Uneori însă îndatorarea poate acționa și negativ asupra activității întreprinderii, deoarece pot rezulta:

costuri sporite ale capitalului împrumutat;

limitarea altor posibilități de finanțare;

creștere gradului de risc financiar și diminuare a rentabilității;

majorarea gradului de îndatorare și diminuare a valorii titlurilor financiare.

Însă aceste dificultăți, nu pot fi referite la toate unitățile economice, deoarece fiecare din ele au obiectivele sale și condiții specifice de activitate.

În Republica Moldova activitatea de creditare a băncilor comerciale este determinată de politica de creditare unică efectuată de Banca Națională a Moldovei. Iar procesul de creditare este reglementat prin:

Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995, cu modificările și completările

ulterioare;

Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.1995;

Legea Republicii Moldova cu privire la societățile pe acțiuni, nr.1134-XIII din

02.04.1997;

Legea Republicii Moldova cu privire la ga”, nr.449 din 30.07.2001;

Regulamentul B.N.M. cu privire la creditele mari, nr.3/09 din 01.12.1995;

Regulamentul B.N.M. cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova, nr.153 din 25.12.1997;

Regulamentul B.N.M privind încheierea acordurilor cu persoanele afiliate băncilor comerciale, inclusiv eliberarea creditelor, nr.1/09 din 10.11.1995;

Regulamentul B.N.M. cu privire la creditele expirate, nr.130 din 15.05.1998;

Regulamentul B.N.M. cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderile la credite (fondul de risc), nr.164 din 22.06.1998;

Regulamentele interne ale băncilor comerciale care reglementează activitatea de creditare, inclusiv Manualele de creditare.

Politica de creditare deține un rol important în direcționarea activității bancare, ce presupune acumularea și investirea resurselor creditare pentru dezvoltarea mecanismului de creditare. În același timp băncile întîlnesc în calea lor un șir de probleme cum ar fi:

nerespectarea disciplinei de credit, din cauza incapacității de achitare a sumei creditului sau a dobînzelor în termenele stabilite;

nerespectarea principiilor de creditare;

prezentarea unei informații false de la clienți;

deosebirile dintre indicatorii planificați și cei reali;

gestionarea neeficientă a riscurilor bancare de creditare;

Pentru soluționarea acestor probleme, fiecare bancă comercială elaborează politica de creditare, concomitent luînd în considerare schimbările rapide și imprevizibile ale economiei. Odată ce, politica de creditare este stabilită corect atunci pot fi atinse următoarele obiectivele cum:

menținerea echilibrului între calitatea și cantitatea creditelor;

îmbunătățirea stării economice a creditorilor, în același timp se pune accentul pe securitatea depozitelor clienților;

eficiența controlului al portofoliului de credite și evaluării creditului;

atingerea unui nivel sporit al capacităților de creditare și al structurilor;

protejarea activelor și obținerea de profituri;

menținerea raportului de risc/remunerare.

Atingerea obiectivelor politicii de creditare, conduce la elaborarea strategiei și tacticii bancare privind creditarea. Aceste strategii și tactici a băncilor, în domeniul creditării sunt elaborate în conformitate cu Legea Instituțiilor Financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, și Regulamentul Bancii Naționale a Republicii Moldova “Cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova”, nr.153 din 25 decembrie 1997.

În Republica Moldova, strategia și tactica de creditare prevede promovarea relațiilor economice de piață, a reformelor economice, satisfacerea cerințelor de creditare a persoanelor juridice cît și a celor fizice. O atenție sporită în cadrul strategiei și tacticii de creditare se acordă relațiilor dintre bănci și clienții săi, în ceea ce privește acordarea și rambursarea creditelor și plata dobînzii.

Pe lîngă cele menționate, politica de creditare urmărește toate tipurile de credite ale portofoliului creditor al băncii. Creditele sunt clasificate în dependență de termenul de creditare, forma de asigurare, mărimea și ordinea de primire a deciziilor de creditare, modalitatea de acordare și modalitatea de rambursare, valuta în care a fost eliberate, caracterul ratei dobînzei.

Prin urmare putem menționa că băncile comerciale dețin instrucțiuni specifice privind desfășurarea întregului proces de administrare pentru orice tip de credit, din momentul în care clientul solicită pînă la rambursarea finală a acestuia. Instrucțiunile date stabilesc regulile privind: tipurile de credite, strategiile de afaceri și de marketing, informația financiară privind situația gajului care este acceptabil și sufient, principiile stabilirii mărimii ratei dobînzei, limetele de acordare a creditului și limitele generale de creditare, procedeele interne de evaluare a credibilității debitorului, gajul necesar, colectarea creditelor problematice, stabilirea prețului creditului, descrierea metodelor de evaluare a credibilității clienților și formarea rezervelor.

În cadrul procesului de creditare sunt stabilite și documentele pe care potențialul debitor trebuie să le prezinte, odată cu înaintarea cererii cu privire la acordarea creditelor, care sunt plasate în cadrul dosarului de credit al clientului. Conform opiniei oraganelor de supraveghere bancară la nivel internațional, activitatea de creditare a băncilor trebuie să cuprindă principii generale și subordonate, care vor servi drept sugestii pentru fiecare bancă în formarea politicii creditare. Toți reprezentanții băncilor, trebuie să aplice aceste principii permanent în raporturile lor cu clienții.

Principiile, ca norme generale de comportament sunt parte integrantă a politicii de credit, după cum se observă în următoarea figură 1.2.1.

Figura 1.4. Principiile politicii de creditare

Principiul prudenței deține un rol primordial în cadrul organizării activității băncilor comerciale, acesta este unul dintre cele mai relevante principii ale politicii creditare. Acest principiu presupune că banca trebuie să cunoască activitatea și situația creditorului, înainte de a lua decizia de creditare, dacă dorește să aibă un risc minim de nerambursare.

Conform principiului credibilității al politicii de creditare, care permite cîștigarea “încrederii” băncii în creditor, prin efectuarea analizei al stării financiare și patrimoniale a acestuia, identificînd poziția pe segmentele pieții și care sunt relațiile cu furnizorii. Odată ce banca s-a documentat în acest sens, ea stabilește opțiunile sale privind creditarea clienților potențiali.

Cunoaștem că orice credit se oferă numai cu condiția că acesta va fi rambursat la expirarea termenului de scadență, care a fost stipulat în contractul de creditare, concomitent banca trebuie să cunoască capacitatățile de plată, posibiltatea de a acoperi valoarea creditului și a dobînzei a potențialului debitor. Cele menționate mai sus reprezintă principiile rambursării și rambursării la termen a creditului de care se ține cont în momentul acordării creditului.

Prețul creditului este un alt principiu al creditării, care presupune stabilirea ratei dobînzii la credite după ce cunoaște destinația creditului, gradul de risc al creditului, care sunt cheltuielile antrenate în procesul de creditare și obținerea venitului de către bancă.

Se cunoaște că principiul garantării creditelor al politicii de creditare, prevede acoperirea valorii acestuia de către o sursă secundară de achitare în caz că împrumutătorul nu o poate achita. În Republica Moldova gajul este principala sursă de acoperire a creditului, în cazul de nerambursare a acestuia. În cadrul contractului de creditare este menționat mărimea gajului.

În cadrul politicii de creditare, pe lîngă celelalte principii este cunoscut și principiul diferențierii creditării. Acest principiu presupune că bancile eliberează credite în funcție de particularitățile individuale și regulile interne și externe de creditare, totodată evită creditele problematice pentru a nu avea pierderi și cheltuieli suplimentare.

Cercetările efectuate arată că aceste principii servesc pentru băncile comerciale drept suport pentru formarea politicilor de creditare. Politica de creditare a băncilor comerciale din Republica Moldova este orientată spre Standardele Internaționale Bancare, care prevăd protejarea activelor, diminuarea riscurilor bancare, înbunătățirea stării economico-financiare a antreprenorilor, ținînd cont de atingerea obiectivelor generale ale activității de creditare bancară.

Concluzinînd putem menționa că politica de creditare a băncilor comerciale din Republica Moldova are ca obiectiv primordial finanțarea agenților economici. Prin urmare sunt propuse următoarele direcții de perfecționare a politicii de creditare:

înbunătățirea calității portofoliului creditar, diversificarea activelor și selectării celor mai credibili clienți bancari;

desfășurarea concomitentă a procesului de creditare în conformitate cu cerințele internaționale ce va condiționa reducerea volumul creditelor problematice;

întărirea disciplinei de credit prin monitorizarea permanentă a activității băncii, inclusiv a procesului de creditare și prin perfecționarea bazei legislative a mecanismului de depunere a gajului;

monitorizarea permanentă a garanțiilor asigurării și a rambursării creditului;

revederea politicii de creditare a băncilor comerciale prin prisma dispersării riscului portofoliului de credite și stabilirii ratei dobânzii, ținând cont de principiul prudenței bancare;

desfășurarea analizei stării financiare a antreprenorilor în vederea determinării credibilității, utilizând baze de date unice pe grupe de clienți și pe sectoare ale economiei;

analiza credibilității clienților bancari prin utilizarea bazelor de date computerizate și documentate, ce vor asigura veridicitatea informației și clasificării adecvate a acestora pe grupe de risc și pe ramuri ale economiei.

1.3. Experiența externă de creditare a antreprenoriatului

Cea mai mare pondere în cadrul economiei unei țări o deține sectorul întreprinderilor mici și mijlocii. Acestea prin urmare contribuie la crearea de noi locuri de muncă și de valoare adăugată, concomitent antreprenoriatul întîlnește în calea sa un șir de probleme cum ar fi lipsa de surse financiare necesare pentru finanțarea activității sale, cerințe mari și cote de impozitare sporite. Însă una din cele mai mari probleme pentru antreprenorii europeni, este lipsa unor garanții sau valoarea insuficiente a acestora pentru a obține un credit.

În acest context, pentru întreprinderi, indiferent de forma lor de proprietate, băncile comerciale, efectuînd operațiunile de creditare, au rolul de parteneri activi, care își orientează atenția spre probleme economice majore, sesizând, cînd este cazul, apariția unor fenomene ce ar genera riscuri pentru activitatea acestora. De aceea, ca băncile să îndeplinească acest rol, întreprinderile trebuie să desfășoare activități rentabile și să posede capacitatea să se adapteze la conjuncturile pieței.

Subiecții implicați – banca și firma solicitantă abordează creditarea – ca o afacere între parteneri în care întreprinderile își rezolvă problemele de finanțare, iar banca efectuează plasamente cu un randament și risc acceptabil. Acest parteneriat trebuie să fie avantajos pentru ambele părți, de aceea în activitatea de creditare a firmelor trebuie respectate o serie de principii fundamentale cum ar fi:

prudența bancară;

existența unor garanții reale sau personale;

viabilitatea și soliditatea afacerii creditate;

monitorizarea și controlul creditelor până la rambursare;

existența unei documentații specifice;

Dacă ne referim la România, atunci puten menționa că creditele acordate întreprinderilor mici și mijlocii dețin un rol marginal în activitatea băncilor din teritoriul dat. Acordarea creditelor pentru întreprinderile noi “credite start-up”, a început în România în anul 2000, acceptîndu-se doar antreprenorii care funcționează mai mult de 5-6 luni. Totuși unele bănci au flexibilizat condițiile de eligibilitate, astfel încît să poată beneficia de credite și firmele care nu pot prezenta bilanț contabil pe 3 ani. Alte bănci au modificat cererea de credit în care au fost incluse date legate de afacere cum ar fi: cine sunt concurenții de pe piață, clienții potențiali, principalii furnizori și care este piața potențială.

Ca și în alte țări antreprenorii români în relațiile sale cu băncile întîlnesc un șir de dificultăți care sunt legate de dobînzi mari, multe comisioane și taxe percepute, birocrație, lipsa unei negocieri reale între bănci și clienți, rigiditatea indicatorilor de bonitate analizați, clauze nejustificate și practici abuzive care creează o poziție disproporționată în operațiunile bancare între părți (operațiuni neautorizate în conturi, fraude bancare).

Creditarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (IMM) reprezintă o linie de afaceri foarte importantă pentru bănci. Acestea au încercat de-a lungul crizei să mențină facilitățile de creditare. Un obiectiv primordial pentru comunitatea bancară este susținerea inițiativelor care promovează finanțarea și garantarea creditelor acordate IMM-urilor, concomitent acesta este preocupată de reducerea impactului negativ al reglementărilor bancare asupra creditării IMM-urilor.

Noile reguli bancare, se orientează spre oferta de credit și acordarea împrumuturilor în condiții cît mai stricte. Noului Acord privind cerințele de capital – Basel III au impus constrângeri pe zona creditării pentru IMM-uri, pentru restricționarea creditării în valută.

Restrângerea capacității de împrumut a IMM-urilor va condiționa o presiune pe revirimentul economiei. Dacă vor fi impuse restricțiile ample, atunci întreprinderile care vor să se dezvolte prin creditare vor avea de suferit.

Efectuînd o analiză se observă că creditele acordate în lei s-au majorat în luna octombrie cu 1 % față de luna precedentă, ajungînd la un sold de 93,2 miliarde lei, iar creditarea în valută și-a potolit declinul la 0,2% lunar, condiționînd un sold al creditelor în valută în valoare de 120,6 miliarde lei. (Figura 1.5.)

Figura 1.5. Evoluția creditelor în perioada 2013-2014

La fel este important de remarcat că în această perioadă are loc creșterea volumului de credite acordate în lei pentru întreprinderi cu 0,6%, la 53,5 miliarde lei, dupa trei luni precedente de declin. Însă creditele în lei pentru persoane fizice au un ritm de crestere de 1,7% în luna octombrie față de luna septembrie. Dacă analizăm evoluția creditelor se obsevă că în luna octombrie 2013, creditarea în lei s-a majorat cu 8,1%, datorită avansului împrumuturilor pentru persoane fizice cu 14,7%, în timp ce finanțarea companiilor a avansat cu doar 3,8%. Iar creditul neguvernamental în valută a diminuat cu 10,6% față de luna octombrie 2013. (figura 1.6)

Figura 1.6. Evoluția creditelor în perioada 2013-2014

Studiind opțiunile de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii în Ungaria, putem afirma că microcreditul este o metodă de finanțare a întreprinderilor.

Sistemul bancar modern din Ungaria a apărut între anii 1850-1860, însă pe parcurs în cadrul acestuia s-au produs schimbări radicale odată cu Imperiul Austro-Ungar, însă formarea modernă a sistemului bancar modern fiind completă numai în anul 1880.(64poz)

În prezent sistemul financiar maghiar este bine integrat în cadrul economiei europene. Această integrare este caracterizată de un nivel ridicat al proprietății externe a sistemului bancar, dar și prin participarea la Bursa de Valori din Budapesta. Prin urmare putem menționa că una dintre cele mai dezvoltate sectoare financiare a țărilor memebre ale UE este Ungaria. Sistemul bancar al Ungariei își îndeplinește misiunea în mod corespunzător, chiar dacă apar șocuri negative, acesta nu reduce activitatea de creditare.

Prin urmare, organizarea sistemului bancar al Ungariei se aseamănă cu cel din România și Republica Moldova. Deci la primul nivel se află Magyar Nemzeti Bank – Banca Națională a Ungariei, iar la al doilea nivel se află băncile comerciale și instituțiile specializate.

Microîntreprinderile au o importanță deosebită în Ungaria, deoarece din totalul de 533 240 de întreprinderi, în anul 2009 un număr de 503 171 erau microîntreprinderi, care produceau o valoare adăugată de 9 miliarde de euro din totalul valorii adăugate. În același timp, acestea contribuie la ocuparea forței de muncă într-un procent de 35,4% față de Uniunea Europeană, în care media de ocupare a forței de muncă este de 29,7%.(63 poze)

Totuși, sectorul IMM-urilor din Ungaria rămîne în urmă față de nivelul de dezvoltare a țărilor din UE. Problemele cele mai fregvente cu care se confruntă acest sector sunt: cotizații și impozite mari, dotare puțină cu capital, situația grea a sectorului.

În anii 2007-2013 politica de dezvoltare a întreprinderilor și-a pus scopul de a soluționa următoarele probleme:

înbunătățirea cunoștințelor de managment și a celor profesionale;

accesul la finanțare;

strategia de piață;

Începînd cu anul 1990 în Ungaria se practica microcreditul. Cele mai importante programe de microcredit din Ungaria sunt următoarele:

Creditele Fondurilor locale de microcredit;

Programul Szechenyi Card;

Programul Național Microcredit;

Programul Microcredit Plus.

Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii are o importanță majoră în economia unei țări, de aceea acest sector trebuie să aibă cît mai multe oportunități, pentru dezvoltarea acestuia.

Capitolul II: DIMENSIUNILE EVALUĂRII APORTULUI CREDITĂRII ANTREPRENORIATULUI DE CĂTRE SISTEMUL BANCAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Analiza sectorului IMM în Republicii Moldova

Efectuînd o analiză a sectorului IMM din Republica Moldova, observăm că aportul adus de întreprinderile mici și mijlocii are o importanță majoră în economia națională. De aceea acestui sector i se acordă o atenție sporită din partea autorităților.

Pe teritoriul Republicii Moldova, activitatea de antreprenoriat este reglementată prin diferite acte normative cum ar fi: hotărîri, legi, norme și regulamentări privind înregistrarea întreprinderii, angajarea personalului, obținerea autorizațiilor și licenților, promovarea produselor pe piață, formarea capitalului, asigurarea ș.a..

Conform Biroului Național de Statistică se observă că marea majoritate a întreprinderilor care activează pe teritoriul țării noastre sunt întreprinderi mici și mijlocii. Prin urmare putem menționa că în anul 2013 se observă o cresterea a numărului de întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) comparativ cu anul 2012 de la 49,4 mii la 50,9  mii întreprinderi, sau cu 1,5 mii întreprinderi mai mult. Acest sectorul reprezintă circa 97,4% din numărul total de întreprinderi. (Figura 2.1.)

Figura 2.1. Evoluția numărului de întreprinderi mici și mijlocii în anii 2009-2013 Elaborat în baza sursei BNS

Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii autohton, contribuie la crearea locurilor de muncă, în anul 2013 au fost angajați circa 56,9 % din numărul total de salariați. În urma producerii de bunuri și prestarea de servicii, întreprinderile mici și mijlocii obțin venituri. Veniturile din vînzări în anul 2013 a constituit 33,4 % din totalul veniturilor din vînzări a economiei naționale. Totuși este important de menționat că sectorul întreprinderilor mici și mijlocii este cel care implemtează inovațiile în afaceri, ponderea cărora pentru anul 2013 a constituit 65,6%. (Tabelul 2.1.)

Tabel 2.1.

Principalii indicatori ai sectorului IMM în R.Moldova în anul 2013

Sursa:Calculat de autor conform bazei de date a BNS

Efectuînd o analiză a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, s-a observat că în numărul total întreprinderile micro cuprind 77,5%, ponderea întreprinderilor mici este de 19,4% iar a celor mijlocii este de 3,1%. În ultimii ani s-a observat că ponderea microîntreprinderilor crește lent, iar ponderea întreprinderilor mijlocii scade. Această diminuare se apreciază negativ deoarece întreprinderile mijlocii sunt cele care dispun de resurse, se pot ocupa cu exportul devenind centre de cooperare a întreprinderilor mici și mijlociiCalcularea indicatorilor privind resurse IMM-urilor, a fost posbilă în ultimii ani, aceștia fiind comparați cu indicatorii întrepreprinderilor mari și s-a observat că numărul de angajați la o întreprindere mare este de 29,5 ori mai mare decît numărul angajaților la o IMM.

Iar dacă ne referim la activile pe care le posedă o întreprindere mare atunci acestea depășesc de 85,7 ori activele întreprinderilor mici și mijlocii. La fel putem menționa că activele întreprinderilor mici și a celor mari se deosebesc între ele nu numai după valoarea lor dar și după structură: la întreprinderile mici și mijlocii activele curente constituie iar la întreprinderile mari predomină activele pe termen lung. Diferențile menționate arată flexibilitatea IMM-urilor ce este caracterizată de ponderea mare a activelor curente.

Dacă analizăm ponderea veniturilor din vînzări a întreprinderilor mici și mijlocii după principalele genuri de activități a unităților acestui sector în anul 2013, atunci observăm că cele mai atractive domenii de activitate pentru IMM-urile din Republica Moldova sunt „comerțul cu ridicata și amănuntul” (cu o cotă impunătoare de peste 46,9%), „industria prelucrătoare” (12,5%), „transporturile și comunicațiile care ocupă circa” (9,9%), „construcțiile” (7,9%), „tranzacțiile imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate întreprinderilor” (7,7%)”. Evoluția deosebită în comerț, dar și în domeniul serviciilor o regăsim în flexibilitatea IMM-urilor din domeniu, majoritatea încadrându-se în clasa micro întreprinderilor cu activități de comerț, care îndeplinesc funcția de intermediari pe piață.

Figura 2.2. Ponderea veniturilor din vînzări a IMM în anul 2013 Sursa:

IMM-urile care sunt amplasate în municipiul Chișinău sunt mai mari după dimensiuni, numărul de salariați, veniturile și profiturile înregistrate, comparativ cu IMM-urile din alte regiuni. Aceste diferențe teritoriale sunt generate de următorii factori cum ar fi: cîștigurile populației, experiența și cultura antreprenorială, oportunitățile locale, infrastructura precum și concentrarea potențialului uman.

Guvernul Republicii Moldova prin eforturile sale proprii, cât și prin susținerea financiară din partea Uniunii Europene și a instituțiilor financiare internaționale a inițiat în practică o serie de măsuri care sunt menite să accelereze creșterea sectorului businessului mic și mijlociu. Aceste măsurile de susținere întreprinse s-au valorificat într-un șir de rezultate positive cum ar fi: sporirea aportului sectorului IMM-urilor în PIB, creșterea numărului de IMM-uri precum și a forței de muncă angajate în aceste întreprinderi.

În același timp, în analiza efectuată s-a observat, că aceste rezultate comparate cu cele a țărilor cu o economie de piață funcțională sunt cu mult inferioare. De aceea dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlociu este o provocare pentru Republica Moldova.

2.2. Analiza finanțării antreprenoriatului prin credite bancare

Desfășurarînd activitatea de antreprenoriat, deseori apar necesități de finanțare a activităților de dezvoltare, modernizare și restructurare. Finanțarea acestor activități poate fi efectuată prin intermediul resurselor interne sau cu ajutorul resurselor externe.

De regulă, cea mai consumătoare de resurse externe este activitatea de investiții. Odată ce, întreprinderea dispune de mai multe posibilități de finanțare a activității sale, aceasta trebuie să decidă care din ele sunt mai prioritare și vor influența pozitiv activiatea ei. Efectuarea acestei selecții se face ținînd cont de anumite condiții, ce limitează aria posibilităților de procurare a resurselor. Pentru a acoperi dificitul de resurse pe termen lung întreprinderile apelează la sistemul bancar, piața de capital sau la stat. Întrucît în componența capitalului permanent intră aceste resurse ce sunt regăsite în mecanismul financiar al firmei aceasta impune o fundamentare pertinentă.

Raportul dintre finanțarea prin îndatorare și prin capitalurile proprii ar trebui să asigure cel mai mic cost de finanțare și concomitent decizia de finanțare să se bazeze pe optimizarea proporției dintre alocarea și utilizarea fondurilor, sursa de finanțare și obținerea unor excedente financiare pe viitor care vor dezvolta activitatea și vor permite rambursarea împrumuturilor.

O decizie importantă este stabilirea unei structuri financiare, deoarece aceasta este inclusă în cadrul politicii financiare a firmei. În același timp trebuie să se decidă și modalitatea de repartizare a finanțării datoriilor pe termen scurt și utilizarea capitalurilor permanente.

Pentru o analiză aprofundată a capitalurilor permanente, trebuie efectuată alegerea proporției dintre capitalurile proprii și cele împrumutate pe termen lung și mediu. Acestă decizie trebuie să fie adoptată în dependență de nivelul rentabilității financiare, capaciatatea de îndatorare, tipul necesităților de finanțare și care sunt preveziunile cash-flow-urilor viitoare. Permanent, trebuie să ținem cont că decizia de finanțare este influențată de evoluția indicatorilor macroeconomici cum ar fi: rata dobînzei, inflația, PIB, cursul valutar, componența fiscală și legislativă.

În cadrul acestei etape a studiului, ne vom axa pe finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii prin intermediul creditelor bancare și ofertelor de creditare a pieții financiare bancare din Republica Moldova pentru acest sector, precum și care este accesul acestora la credite.

Una dintre cele mai importante funcții ale sistemului bancar este creditarea. Creditarea trebuie să favorizeze atît banca, cît și clienții săi, de aceea apare necesitatea organizării corecte a procesului de creditare, cât și ce celui de evaluare a clienților bancari. Acest proces se realizează prin lansarea unui mecanism, care include tehnici și instrumente specifice.

Mecanismul de creditare reprezintă totalitatea relațiilor financiare de creditare, menite să atragă mijloace bănești disponibile, prin intermediul anumitor instrumente și tehnici, concomitent acordînd aceste mijloace sub formă de credite întreprinderilor pentru finanțarea activității acestora. O parte indispensabilă a vieții economice reprezintă mecanismul de creditare care contribuie la dezvoltarea și la creșterea nivelului de trai al societății.

Creditele sunt împrumuturi ce sunt acordate de către bănci clienților, cu titlu rambursabil ce prevăd plata unei dobînzi. Acesta este un element indispensabil al dezvoltării economice, constituind un pilon al economiei contemporane care este folosit de întreprinderile mici, companiile mari, de structurile comerciale și agricole, dar și de guverne și cetățeni.

Perioada de trecere de la economia centralizată la economia de piață, este o etapă caracterizată prin profunde schimbări a relațiilor social-economice, în care creditul este un instrument foarte important pentru dezvolatarea activității de antreprenoriat și asigurarînd supravețuirea acestuia atît la nivel microeconomic cît și la nivel macroeconomic.

Creditele bancare sunt încheiate între instituția bancară și solicitant pentru o perioadă de timp care este stipulată în contract, și realizarea obiectivelor precizate. Acestea sunt generatoare de costuri sub formă de dobînzi și comisioane bancare ce pot fi achitate lunar, anual, la finele pereoadei , respectiv în momentul conctractării. Băncile și debitorii negociază condițiile creditului, respectiv rata dobînzii, termenul de rambursare, penalizările pentru nerespectarea clauzelor contractuale și eventuala perioadă de grație. Creditele bancare au un nivel mai ridicat al dobînzii decît organismele financiare specializate. Rata dobînzii al creditului bancar este determinată de următorii factori: volumul creditului, timpul de creditare și rata dobînzei.

Procesul de rambursare a creditelor se efectuază în conformitate cu situația privind eșalonarea ratelor dobînzelor prin anuități variabile sau constante, la scadența finală cu sau fără perioada de grație. Compartimentul financiar al firmei, determină fluxurile financiare ce sunt generate de decizia de creditare, care pot fi incluse în bugetul veniturilor și a cheltuielilor. Costul unui credit pe termen lung și mediu care urmeaz a fi rambursat în anuități poate fi măsurat prin intermediul costului actualizat. De aceea această rată de actualizare oferă realizarea egalității dintre anuități actualizate cu rate respective și suma datoriilor contractate.

Analizînd spectrul de creditare bancară a antreprenoriatului din Republica Moldova, putem efectua delimitarea împrumuturilor bancare pe termen scurt și cele pe termen mediu și lung. Permanent se observă că pentru întreprinderi a doua sursă de finanțare pe termen scurt sunt împrumuturile bancare pe termen scurt, care sunt considerate cea mai principală sursă de finanțare pe termen scurt.

Politica de acordare a creditilor pe termen scurt a băncilor comerciale, diferă semnificativ de la bancă la bancă. Orice antreprenor trebuie să țină cont de principalele criterii pentru înaintarea de cereri de împrumut pe termen scurt:

politicile băncilor față de risc;

serviciile de consiliere oferite de către bănci;

care este loialitatea băncilor față de client;

care este suma maximă a împrumutului pe termen scurt, ce depinde în mare măsură de mărimea băncii;

care sunt alte tipuri de servicii acordate de către bănci și relația lor cu clienții în procesul de acordare a împrumuturilor bancare pe termen scurt.

Creditele bancare pe termen scurt sunt acordate în lei și în valută pentru o periodată de 12 luni. Aceste credite sunt bine specializate și sunt utilizate conform destinațiilor prevăzute în cadrul contractului de creditare.

Credite pe termen scurt:

linii de credite;

credite de scont;

credite pentru facilități de cont;

credite de trezorerie pentru produse ce au un ciclu lung de fabricație;

credite pe cecuri remise spre încasare;

credite pentru finanțarea stocurilor sezoniere sau temporare;

credite pentru export;

credite pentru echipamente pe termen scurt;

credite pentru mărfuri vîndute cu plata în rate;

credite pentru importul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății;

Credite pe termen scurt în valută:

linii de credite în valută pentru importul de materii prime și materiale;

credite acordate importatorilor de bunuri și servicii;

credite garantate cu creanțe asupra străinătății;

credite acordate importurilor de servicii și bunuri pe bază de finanțare externă.

Cum am menționat anterior, dobînda pentru creditele pe termen scurt variază în dependență de destinația creditului. Plata dobînzei se achită conform contractului de credit, fie la scadență, fie cu o regularitate globală la scadență.

Dacă ne referim la creditele pe termen mediu și lung în lei și în valută, atunci putem afirma că primele pentru ele sunt acordate pentru o perioadă de 1-5 ani, iar pentru celelalte pe o durată între 5-25 ani. Prin urmare aceste credite sunt mai puțin specializate comparativ cu creditele pe termen scurt.

Credite pe termen mediu și lung în valută:

credite pentru retehnologizarea proceselor de producție;

credite pentru dezvoltarea și modernizarea capacităților de producție;

credite pentru achiziționarea din import de utilaje, instalații tehnologice, tehnică de calcul, mijloace de transport;

credite pentru alte cheltuieli necesare pentru finanțarea investițiilor productive;

Creditele pe termen mediu și lung în lei:

credite pentru echipament în conformitate cu alte societăți bancare;

credite pentru echipamete completînd resursele proprii pe termen mediu și lung.

Conform prevederilor contractuale se realizează rambursarea creditelor pe termen mediu și lung.

După destinația creditului putem identifica: credite pentru export-import, credite de exploatare și credite pentru efectuarea investițiilor.

Deseori, antreprenorii, se confruntă cu situații în care au nevoie de fonduri suplimentare, pentru a acoperi necesitățile curente. Asfel de situații pot fi soluționate prin apelarea la împrumuturile pe termen scurt acordate de băncile comerciale.

În Republica Moldova băncile comerciale oferă o gamă largă de produse creditare. Deseori acestea se orientează spre întreprinderile mari sau spre cele care deja activează o perioadă de timp.

Cererile pentru astfel de credite pot îmbrăca mai multe forme. O corporație va putea depune o cerere, care va fi însoțită de documente financiare pregătite profesional, cu rapoarte de analiză a creditului, întocmite de agenții specializate, în timp ce o întreprindere mică va putea să anexeze la cerere doar o documentație neaditată.

Indeferent de forma de pregătire și prezentare a documentației, băncile cer ca conținutul acestora să includă declarațiile financiare (bilanțul) atît istorice, cît și prognozate (business plan), cu ajutorul cărora se va stabili ce credit este adecvat și care sunt sursele de rambursare a acestuia.

Prin urmare, cererea de împrumut pe termen scurt trebuie să fie însoțită de următorul pachet:

scrisoarea prin care se formează cererea;

date financire istorice;

business plan sau declarații financiare;

CV-uri ale conducătorului precum și o scurtă istorie a firmei.

În scrisoarea prin care se formează cererea de împrumut pe termen scurt, vor fi reflectate aspectele privind: suma, scopul și perioada acestuia. Iar datele financiare istorice sunt prezentate prin intermediul documentelor financiar-contabile, întocmite în ultimii 3 ani de activitate. Banca va utiliza aceste date, pentru a aprecia calitatea afacerii și managmentul întreprinderii.

Gradul de capitalizare a întreprinderii este un aspect destul de important. De aceea multe întreprinderi mici sunt decapitalizate, acesta însemnînd că ele nu pot să-și extindă afacerea doar folosind creditele pe termen lung.

Totodată băncile comerciale impun condiții proprietarilor, ca aceștia să investească în capitalul întreprinderii resurse financiare suficiente, ce vor asigura participarea acestora la succesul sau eșecul firmei.

La fel bancherii atrag o atenție sporită declarațiilor financiare proiectate și business planulurilor acestora.

Deseori bancile verifică, dacă împrumutul cerut de solicitant este suficient, pentru scopul acestuia.

În practica bancară s-a observat, că cel mai des, noii solicitanți subestimează mărimea necesară a creditului. De aceea, bancile comerciale analizează declarațiile financiare proiective, pentru a cunoaște sursele de rambursare a creditului și concomitent apreciază gradul de siguranță a surselor date.

Însă dacă, creditul este destinat pentru a acoperi nevoile sezoniere de capital, atunci ca o documentație potrivită ar servi bugetul de trezorerie lunar sau cel săptămînal.

Este important de menționat, dacă banca respectivă nu a mai lucrat cu acești antreprenori, atunci antreprenorii trebuie să prezinte o istorie a firmei și C.V.-urile conducătorilor întreprinderii, care vor creea o imagine privind experiența managerială și nivelul de pregătire a acestora.

După aceea, lîngă istoria firmei sunt prezentate și tendințele trecute, prezente și viitoare ale mediului economic în care întreprinderea își desfășoară activitatea.

Solicitanților de împrumut, li se mai cere să anexeze la pachetul de documente și portofoliul de garantare a împrumutului.

În colateral (portofoliul de garanți) sunt indicate sursele de fonduri disponibile, care pot fi utilizate dacă apar unele evenimente neprevăzute. Colateralul este cel care poate reduce riscul băncii de acceptare a împrumutului, totodată fiind un factor determinant în decizia de respingere/acceptare a cererii de împrumut și cel care poate influența reducerea costului împrumutului acceptat.

Întreprinderile nou înființate deseori se confruntă cu problema, că băncile comerciale le impun reguli destul de stricte cînd solicită un credit. Deoarece banca trebuie să fie asigurată că resursele financiare acordate drept credit, vor fi rambursate. Însă firmele nou înființate nu pot oferi acestă garanție, din lipsa unei experiențe, a unui istoric sau a unor piloni care îi va asigura o stabilitate economică.

Pentru ca antreprenorul să benificieze de un credit, acesta trebuie să ofere băncii comerciale anumite garanții reale pentru rambursarea împrumutului. Aceste garanții reale pot fi reprezentate de bunurile imobiliare, automobilele, echipamentele pe care întreprinderea le are în posesie și care pot fi gajate în favoarea băncii.
Un alt tip de garanții pot fi oferite prin intermediul fondurilor de garantare, regarantare precum și prin intermediul scrisorilor de garanție a altor bănci.

Fondurile de garantare de credite sunt organizații care prin scrisorile de garanție, garantează întreprinderile care doresc să beneficieze de un credit rambursabil.

Pe teritoriul Republicii Moldova aceste fonduri de garantare sunt reprezentate de către Fondul de Stat de Garantare a Creditelor (FGC) precum și de Societatea de Garantare a Creditelor Garant Invest.

Fondul de Stat de Garantare a Creditelor (FGC) este un instrument de stat cu ajutorul căruia, micii antreprenori obțin accesul la finanțe dacă dispun suficiente capacități de întoarcere a unui împrumut, însă nu îl pot obține deoarece nu posedă un gaj acceptabil de bancă. Acest fond de garantare este gestionat de către Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului IMM (ODIMM).

Obiectivul primordial al FGC este de a înbunătăți relația dintre IMM și băncile comerciale, concomitent lichidînd impedimentele ce apar în dialogul creditor-antreprenor.

Băncile comerciale, de obicei, solicită emiterea garanțiilor financiare, pentru creditarea întreprinderilor micro, mici și pentru gospodăriile țărănești.

Organizația pentru Dezvoltarea Dectorului IMM, oferă garanții la creditele pe termen scurt, mediu și lung pentru:

Tabelul 2.2.

Garanțiile financiare oferite de FGC

Sursa: elaborat de autor în baza sursei 1

Aceste garanții financiare nu solicită din partea clientului bunuri materiale, însă ele sunt acordate pe baza credibilității clientului, a analizei efectuate de către bancă și a planului de afaceri.

Organizația ODIMM are încheiate contracte de colaborare cu următoarele bănci comerciale: B.C. „Banca de Finanțe și Comerț” S.A., B.C. „Moldova Agroindbank” S.A., B.C. „Victoriabank” S.A., B.C. „Banca de Economii” S.A., B.C. „Unibank” S.A., „Banca Comercială Română”, B.C. „ProCreditBank”, B.C. „Moldindconbank”, S.A., B.C. „Comerțbank” S.A..

Figura 2. 3. Numărul garanțiilor eliberate pe parcursul anului 2014, suma garanțiilor și a creditelor

În anul 2014 au fost beneficiat de garanții financiare 2 bănci partenere. Banca „Moldova Agroindbank” S.A. a fost cea mai activă în oferirea creditelor cu garanția financiară, în favoarea căreia au fost emise 36 de garanții financiare ce au permis debursarea creditelor în sumă de cca 16 mln lei. Iar în favoarea băncii „Moldindconbank” S.A. au fost emise 22 garanții în sumă de 3,8 mln lei. Acestea au contribuit la debursarea creditelor în sumă de 10 mln lei. Prin urmare putem menționa că în anul 2014 nu a fost emisă nici o garanție financiară pentru B.C. „Banca de Finanțe și Comerț” S.A., B.C. „Victoriabank” S.A., „Banca de Economii” S.A., B.C. „Unibank” S.A., Banca Comercială Română, B.C. „ProCreditBank”, B.C. „Comerțbank” S. A.

În Republica Moldova, băncile comerciale oferă o gamă largă de produse de creditare, însă acestea deseori colaborează mai mult cu întreprinderile mari sau cele care deja funcționează o perioadă mare de timp. Totodată, mediul de afaceri, în cele mai multe cazuri are o cerere față de creditele pe termen lung care nu depășesc 2-5 ani. Pentru antreprenori rata dobînzii ridicată constituie un obstacol destul de semnificativ, dar totuși se observă o diminuare a acesteia în ultimii ani. (Tabel 2.3.)

Tabelul 2. 3.

Rata medie a dobînzii la creditele bancare acordate, %

Sursa: Baza de date BNM

Efectuînd analiza portofoliului de creditare în anul 2014, observăm că acesta au atins un sold de 40,8 miliarde lei, care compartiv cu anul 2013 s-a diminuat respectiv cu 3,2 la sută. Totodată putem menționa că ponderea cea mai semnificativă o ocupă în structura portofoliului de creditare, creditele oferite persoanelor juridice.

Dacă ne referim la creditele acordate persoanelor juridice, atunci observăm o diminuare în anul 2014 față de anul 2013 de la 37,2 la 34,9 miliarde lei sau cu 2,36 ceea ce se apreciază negativ.

Se observă conform tabelului o diminuarea creditelor acordate persoanelor juridice în cadrul băncilor comerciale cum ar fi: “Unibank” care a înregistrat o scădere de 2,4 miliarde lei, “Victoriabank” S.A. s-a diminuat respective cu 993 mil. lei, “Banca Socială” S.A. cu 922 mil. lei, “Eximbank” S.A. cu 768 mil. lei, “Banca de Economii” S.A. cu 136 mil. Lei, “Energbank” S.A. cu 5,2 mil. lei, “Comerțbank” S.A. cu 5,9 mil. lei și “BCR Chișinău” S.A. respectiv cu 19,9 mil. lei.

Prin urmare, o majorare considerabilă a portofoliului de credite ce au fost acordate persoanelor juridice a fost atestată la Moldova-Agroindbank, cu circa 1,26 miliarde lei și la Moldindconbank respectiv cu 925 mil. lei. (Tabelul 2.4.)

Tabelul 2.4. Creditele acordate persoanelor juridice mil.lei

Sursa: Elaborat de autor în baza sursei 2.2.

Aceste evenimente menționate anterior, au plasat băncile comerciale Moldova-Agroindbank și Moldindconbank în topul băncilor care au acordate cele mai multe credite agenților economici.

Figura 2.4. Soldul creditelor acordate persoanelor juridice în anul 2014

Soldul creditelor acordate porsoanelor juridice de către Moldova-Agroindbank este de 25 % din soldul total al creditelor acordate persoanelor juridice, iar Moldindconbank are un sold de 22 %, Victoriabank – 15 %, Mobiasbancă – 7 %, ProCredit Bank și Banca Socială au un sold de 6 %. (Figura 2.4.)

Analizînd creditarea ÎMM putem delimita următoarele avantaje și dezavantaje a creditului bancar.

Avantajele creditului bancar sunt:

obținerea de resurse suplimentare;

lansarea de semnale pozitive pentru alți potențiali investitori, ce oferă susținere financiară;

stabilirea relațiilor de încredere cu băncile comerciale și accesul mai ușor la serviciile acestora;

existența unui grad de flexibilitate privind sumele angajate, dobînzile și termenele de rambursare;

analiza obiectivă a afacerii de către întreprinzător în momentul depunerii cererii de creditare, creînd o imagine clară a situației sale financiare, concomitent caracterizînd punctele forte și slabe a acesteia, reflectînd potențialul pozitiv al afacerii.

Iar printre dezavantajele creditului bancar se numără:

expunerea proiectului la riscuri noi, cum ar fi rata dobînzei;

riscul de faliment în cazul nerestituirii creditului sau riscul de a pierde garanțiile depuse;

implicarea în managmentul firmei a unui factor extern, apariția unor restricții;

în cazul apariției unor evenimente nefavorabile pentru firmă este riscul întreruperii creditării;

banca are o atitudine sceptică în ceea ce privește finanțarea noilor firme, deoarece aceasta trebuie sa fie sigură că resursele împrumutate vor fi rambursate.

Finanțarea antreprenoriatului prin intermediul creditelor bancare în prezent este o soluție modernă și fregvent utilizată în țările dezvoltate. Utilizarea creditelor în condițiile actuale a economiei Republicii Moldova, este însoțită de un nivel ridicat al costurilor și expunerea la un risc ridicat al afacerilor. De aceea, deseori, acestea servesc drept obstacole pentru antreprenori, să apeleze la creditele bancare.

2.3. Finanțarea ÎMM din mijloace financiare oferite de organizațiile financiare internaționale

Antreprenoriatul în Republica Moldova a apărut în urma înfăptuirii reformelor structurale în procesul tranzacției de la economia centralizată la economia de piață, ca și în majoritatea statelor în curs de dezvoltare. În Republica Moldova acest sector întîlnește în calea sa numeroase bariere. Însă cele mai importante bariere în cadrul antreprenoriatului sunt nivelul scăzut al abilităților antreprenoriare, accesul limitat la resurse financiare și insuficiența de resurse informaționale.

Deseori, antreprenorii apelează la suportul oferit de Uniunea Europeană (UE), pentru a-și soluționa problemele. Aceste suporturi oferite de Uniunea Europeană sunt disponibile sub diferite forme, precum împrumuturi, subvenții și garanții, care pot fi acordate fie direct, fie prin intermediul programelor gestionate la nivel național cît și regional. În același timp, întreprinderile mici și mijlocii de asemenea pot beneficia de programe și servicii de sprijin.

Finanțarea prin subvențiile Uniunii Europene are obiective specifice cum ar fi cercetare, mediu și formare care sunt puse în aplicare și formate de către agenții executive și Comisia Europeană. Procedurile de aplicare pentru subvențiile UE, sunt indicate în programele specifice a agențiilor executive și a Comisiei Europene.

Lipsa resurselor de finanțare a întreprinderilor în Republica Moldova pe parcursul anilor a atras atenția instituțiilor financiare internaționale, care au transferat fonduri în proiecte de finanțare și creditare, cele mai multe fiind pentru întreprinderile mici și mijlocii.

În procesul de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii, un rol important le revine băncilor comerciale autohtone, care recepționează fondurile instituțiilor financiare internaționale și le implementează în proicte de creditare pentru micul bisness.

Prin urmare putem menționa că principalele programe de finanțare a proiectelor investiționale ce sunt oferite de băncile comerciale care conlucrează cu organismele financiare internaționale.

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD)

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) susține antreprenoriatul din Republica Moldova, lansînd un program cadru în sectorul financiar în sumă de 80 milioane de euro, dacă accesul la finanțare este limitat.

Acest program cadru a fost lansat în anul 2013, care a oferit instituțiilor non-bancare și băncilor comerciale diverse produse financiare, linii de credit care vor stimula inovațiile și eficiența în sectorul financiar.(42 poz)

Odată ce investițiile efectuate în sectorul privat au avut consecințe pozitive, BERD de asemenea sprijină autoritățile statului în formarea unui climat economic faborabil care va stimula investițiile autohtone și cele străine.

Pînă în prezent BERD este unul dintre cei mai mari investitori în Republica Moldova care a finanțat 100 de proiecte investiționale din domeniile transporturi, industrie, sectoarele bancare, energetică și activitatea economică agricolă în sumă de aproape 900 de milioane de euro.

Proiectele de Investiții și Servicii Rurale, finanțate de Agenția Internațională de Dezvoltare (AID) – DLC-Secetă-RISP 2, RISP II.

Aceste proiecte finanțează firmele pe termen mediu și lung prin intermediul Liniilor de Credit, cu ajutorul cărora se susțin investițiile din sectorul rural.

Implementarea acestui program stimuliază creșterea veniturilor și a productivității din spațiul rural, concomitent asigură accesul la finanțare, cunoștințe și tehnologii a antreprenorilor.

Aceste împrumuturi pot fi acordate persoanelor fizice sau juridice care desfășoară activitatea de antreprenor și dețin 100% proprietate privată. Beneficiarii acestor împrumuturi trebuie să întrunească următoarele condiții:

activitatea trebuie să fie desfășurată conform legilor și reglementărilor Republicii Moldova;

viabilitatea comercială a afacerii;

beneficiarul trebuie să dețină toate tipurile de resurse necesare pentru asigurarea succesului a afacerii finanțate.

Tabel 2.5.

Trăsăturile Programului de Investiții și Servicii Rurale, finanțate de Agenția Internațională de Dezvoltare – RISP

Sursa: Elaborat de autor în baza sursei (48 poz)

Acest program a generat consecințe pozitive cum ar fi crearea în spațiul rural a 13% din totalul IMM-urilor și a 7174 locuri noi de muncă.

Proiectul de ameliorare a competitivității, finanțat de Banca Mondială (PAC)

Tabel 2.6.

Trăsăturile proiectului de ameliorare a competitivității

Sursa: Elaborat de autor în baza sursei (48poz)

Programul de restructurare a Sectorului Vitivinicol al Republicii Moldova care este finanțat din sursele Băncii Europene de Investiții (BEI)

La acest program pot apela agenții economici cu orice formă organizatorico-juridică de pe teritoriul Republicii Moldova. Concomitent aceștia trebuie să fie înregistrați în conformitate cu legislația RM și să dețină autorizațiile necesare pentru desfășurarea activitățiii economice, să ducă evidența contabilă, să prezinte rapoartele financiare.

Tabel 2.7.

Trăsăturile programului de finanțare a BEI –Filiera Vinului

Sursa: Elaborat de autor în baza sursei (48poz)

Programenele menționate mai sus, de care beneficiază antreprenorii prevăd nu numai finanțarea afacerii, cu ajutorul surselor atrase de la instituțiile internaționale prin intermediul băncilor comerciale, ci și oferă suport informațional, consultanță privind dezvoltarea afacerii. Prin urmare aceste programe de susținere a antreprenoriatului posedă o mulțime de avantaje cum ar fi: multe din ele sunt granduri, care au condiții de finanțare mai favorabile decît cele a împrumuturilor sau creditelor comerciale. În același timp ca dezavantaj poate fi volumul redus al acestor finanțări, comparativ cu necesitățile antreprenoriatului.(35poz)

Totuși este important de specificat că aceste programe de finanțare, oferă antreprenorilor din Republica Moldova o mulțime de oportunități. Însă pentru unele IMM-uri atragerea și utilizarea acestora este o problemă, de aceea un rol important în cadrul acestor programe îl are consultarea și instruirea antreprenorilor autohtoni.

III.DIRECȚIILE PRINCIPALE DE DEZVOLTARE A CREDITĂRII BANCARE A ANTREPRENORIATULUI

Metode de influență a creditării bancare asupra antreprenoriatului