Rolul Si Rolul Institutiilor Publice In Constituirea Si Utilizarea Fondurilor Publice

1.2. Instituțiile publice – concept, locul și rolul acestora în constituirea și utilizarea fondurilor publice

Instituțiile publice sunt organizații al căror obiect de activitate constă în organizarea, conducerea și desfășurarea unor activități menite să asigure funcționarea corespunzătoare a puterii legislative, executive și judecătorești.

 După ce Legea bugetului a stabilit volumul și structura resurselor publice care trebuiesc mobilizate, o componentă majoră a procesului formării lor este aceea a mijloacelor și metodelor care să asigure colectarea, dar mai ales gestionarea eficientă a acestora.

În acest context, un rol important îl au instituțiile publice prin intermediul cărora se derulează atât procesul de constituire, cât și cel de utilizare a principalelor resurse publice ale statului.

În procesul de constituire a resurselor publice, instituțiile publice de primă importanță, ca autorități speciale ale statului, o reprezintă Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, și organele lor teritoriale.

Dacă în procesul de constituire a resurselor publice sunt două instituții publice care joacă un rol major în acest proces, respectiv Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și organele lor teritoriale, procesul de utilizare a fondurilor publice se derulează deopotrivă prin intermediul tuturor instituțiilor publice centrale și locale, ceea ce face ca rolul și importanța lor, și în primul rând răspunderea acestora, în ceea ce privește utilizarea lor eficientă mare. În exercitarea atribuțiilor privind gestionarea fondurilor publice, menținerea unui echilibru permanent între intrările și ieșirile de resurse reprezintă cheia de boltă a atributului instituțiilor publice abilitate ale statului, Ministerul Finanțelor Publice, în primul rând, în constituirea și administrarea fondurilor publice.

Odată realizat acest “transfer de putere de cumpărare” de la persoanele fizice și juridice către autoritățile statului, prin intermediul prelevărilor obligatorii din impozite, taxe etc., a doua componenta de bază, și tot atât de importantă a funcției statului, este dirijarea, alocarea acestor uriașe resurse financiare spre diverși beneficiari – instituții publice, întreprinderi, populație (direct si indirect) .

De modul în care,în fiecare etapă a dezvoltării sale, statul reușește să ierarhizeze prioritățile, să trieze nevoile sociale și economice, depinde dezvoltarea, pe mai departe, a economiei, și pe această bază a unei protecții sociale eficiente.

Resursele financiare centralizate la dispoziția statului, prin componentele bugetului general consolidat, au ca principală destinație finanțarea “sectorului public”, care ar putea fi definit astfel: “În acest sens, se poate admite că sectorul public sau statul (în calitate de agent economic) cuprinde ansamblul de activități, instituții și organisme caracterizate prin procese de decizie colectivă sau politică, în cadrul cărora procedurile de alegere se realizează prin mecanismul votului”.Principalul “consumator” al acestor fonduri publice este, deci, sectorul public prin instituțiile sale.

Instituțiile publice – categorie în care se include Parlamentul, Președinția României, Guvernul, ministerele, autoritatea judecătorească și celelalte organe de specialitate ale administrație publice centrale și locale, își asigură resursele bănești, necesare finanțării cheltuielilor, privind întreținerea și funcționarea lor, în cea mai mare parte, pe seama bugetului de stat și bugetelor locale. În acest context, acestea au obligația ca toate operațiunile de plăți și încasări să le efectueze numai prin Trezoreria Statului, a cărei activitate se desfășoară sub garanția statului.

1.2.1.Definirea Institutiilor Publice

In procesul de formare a resurselor publice,care este deosebit de important sa se stabileasca si sa se utilizeze cele mai avantajoase mijloace si metode care sa determine cresterea gradului de eficienta si colectae in gestionarea acestor resurse.Din aceste afirmatii,reiese rolul deosebit de important ce revine institutiilor publice,deoarece prin intermediul lor se deruleaza atat procesul de constituire,cat si cel de utilizare a principalelor resurse publice ale statului.

O prima definire a institutiilor publice o gasim in Legea privind finanatele publice nr.500/2007 potrivit careia „institutiile publice”,reprezinta denumirea generica ce include Parlamentul, Președinția României, Guvernul, ministerele și alte instituții ale administrației centrale autonome și locale. Instituțiile publice locale cuprnd autoritățile unităților administrativ-teritoriale, consiliile județene, municipale, orășenești și comunale, instituțiile publice și serviciile publice cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Instituțiile publice reprezintă deci unitățile publice prin intermediul cărora statul își exercită și îndeplinește funcțiile și serviciile sale în domeniul economic, social-cultural, de apărare, ordine publică, administrativ etcÎn acest context, instituțiile publice au caracteristici prin care se deosebesc de persoanele juridice patrimoniale, și mai ales de agenții economici astfel:

Sunt organisme prin intermediul cărora statul își exercită rolul, atribuțiile și funcțiile sale în domeniul administrativ, social-cultural, apărare, ordine publică, siguranța națională, justiție, asistență socială și economică;

Sunt organisme care în general nu desfășoară activități productive, prin care să realizeze bunuri materiale, ele produc utilități sociale, administrative, justiție, ordine publică, apărare. Numai întâmplător, subunități ale acestora pot realiza și produce utilități și servicii de natură economică, situație în care însă acestea se supun regulilor și principiilor după care funcționează finanțele private privind finanțarea, și a corelației bugetului de stat a agenților economici.

În funcție de modul lor de finanțare – integral din resurse bugetare sau parțial, integral din mijloace bugetare sau fonduri speciale – veniturile proprii ale acestora se varsă integral la bugetul din care sunt finanțate sau se reportează pentru anul următor.

În general nu au indicatori de rentabilitate și eficiență economică, dar li se pot calcula indicatori de eficiență socială, educațională, de cultură etc. Întrucât, însă contravaloarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar se trece pe cheltuieli la procurarea acestora, indicatorii de eficiență care se calculează sunt deformați în mare măsură.

Instituțiile publice nu calculează și înregistrează uzura obiectelor de inventar sau amortizarea mijloacelor fixe în mod treptat, ci o singură dată, la procurarea lor.

Isi finanțează activitatea pe baza bugetelor de venituri și cheltuieli sau numai pe baza bugetelor de cheltuieli.

Instituțiile publice au unele particularități ce influențează și modul diferit de organizare și conducere față de agenții economici, nu desfășoară activități cu caracter productiv, nu-și acoperă cheltuielile din veniturile proprii cu excepția celor finanțate. Fondurile necesare îndeplinirii sarcinilor sunt asigurate din bugetele locale sau bugetul statului. Instituțiile nu sunt dotate cu mijloace circulante deoarece nu desfășoară activități de exploatare. Ele dispun de o serie de materiale consumabile care sunt necesare întreținerii și funcționării.

Institutiile publice in sensul Legii 273/2008 privind finantele publice locale,cuprind autoritatile unitatilor administrativ-teritoriale,institutiile publice si serviciile publice de interes local,cu personalitate juridica,indiferent de modul de finantare a activitatii acestora.

O alta modalitate de a defini institutiile publice este aceea legata de caracteristicile bunurilor produse de catre acestea si modul de distribuire a acestora catre beneficiari.Din acest punct de vedere,se poate spune ca institutiile publice produc bunuri publice care se distribuie,de regula,in mod gratuit,urmarind satisfacerea cerintelor consumatorilor.In majoritatea cazurilor,obiectul de activitate al unei institutii publice il reprezinta producerea de bunuri publice.Deoarece sub aspectul finantarii activitatii sunt in stransa dependenta cu bugetul public,institutiile publice sunt organizate dupa principiul”non profit”.

Deoarece prin intermediul institutiilor publice se deruleaza atat procesul de constituire,cat si cel de utilizare a principalelor resurse publice ale statului,vom prezenta in continuare rolul lor in fiecare etapa:

In procesul de constituire a resurselor publice,institutiile publice de prima importanta,ca autoritati speciale ale statului,sunt Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale,precum si organele lor teritoriale.Un rol insemnat au si alte ministere si organe centrale,precum si organele lor teritoriale,mai ales in ceea ce priveste constituirea resurselor financiare din mijloace extrabugetare.

In procesul de utilizare a fondurilor publice participa toate institutiile publice atat centrale cat si locale.

Principala destinatie a resurselor financiare centralizate la dispozitia statului,este finantarea sectorului public,prin institutiile sale.Astfel pe seama bugetului de stat si bugetelor locale se asigura ,in cea mai mare parte,resursele banesti necesare finantarii cheltuielilor privind intretinerea si functionarea institutiilor publice.

1.2.2.Clasificarea Institutiilor Publice

Institutiile publice pot fi clasificate dupa mai multe criterii,astfel:

A..După importanța activității și subordonarea acestora, instituțiile publice sunt grupate în:

instituții ale administrației publice centrale;

instituții ale administrației publice locale.

Instituții ale administrației publice centrale ce cuprind: Parlamentul,Presedentia Romaniei,Guvernul,ministerele si celelalte autoritati centrale de specialitate ale administratiei publice si institutiile din subordinea lor directa.

Institutii ale administratiei publice locale ce cuprind: consiliile comunale,orasenesti,judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti,ca autoritati deliberative,si primarii,presedintii consiliilor judetene si primarul general al Municipiului Bucuresti,ca autoritati executive.

B. Din punct de vedere al statului juridic,instituțiile publice se pot clasifica în:

instituții publice cu personalitate juridică;

instituții publice fără personalitate juridică.

Instituțiile publice cu personalitate juridică sunt acelea ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite.Aceste institutii au patrimoniu propriu,cont curent deschis la trezorerie,buget propriu de venituri si cheltuieli,intretin reletii cu tertii,conduc contabilitate proprie.

Instituțiile publice fără personalitate juridică, unitati ai căror conducători nu au calitatea de ordonatori de credite.Aceste institutii functioneaza ca entitati distincte,in subordinea sau pe langa institutii cu personalitate juridica,nu au cont curent la trezorerie si nu conduc contabilitate proprie(gradinite,scoli generale,dispensare medicale etc.).

C. În conformitate cu reglementările românești, dupa nivelul ierarhic,instituțiile publice se împart în :

Institutii public superioare sau unitati ai caror conducatori au caliatatea de ordonatori principali de credite(ministrii si conducatorii celorlalte organe centrale de stat),care primesc mijloace banesti direct de la bugetul de stat si repartizeaza credite bugetare aprobate,unitatilor din subordine.

Institutii publice subordonate reprezinta unitatile ai acror conducatori au calitatea de ordonatori secundari si tertiari de credite si primesc prin repartizare de la institutiile ierarhic superioare mijloacele bugetare pentru acoperirea nevoilor proprii.

D.Dupa regimul de finantare,institutiilt publice pot fi:

Institutii publice finantate integral de la bugetul de stat,bugetul asiguararilor sociale de stat,bugetul fondurilor speciale,bugetele locale dupa caz.

Institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate din bugetul de stat din bugetele fondurilor speciale sau din bugetele locale.

Majoritatea institutiilor publice se incadreaza in aceasta categorie.Conducatorul institutiei face defalcarea tuturor veniturilor(venituri proprii plus subventii)pe categorii de cheltuieli,(cheltuieli materiale,cheltuieli de personal,etc.),iar ulterior prezinta bugetul pentru a fi vizat de ordonatorul superior.

Institutii finantate integral din venituri proprii(autofinantare).Sunt similare institutiilor publice prezentate anterior,cu diferenta ca acestea nu beneficiaza de nici o subventie de la ordonatorul de superior credite.

Institutii publice finantate din credite externe sau fonduri nerambursabile .In unele cazuri institutiile publice beneficiaza de fonduri externe de rambursabile sau nerambursabile pentru a-si completa alocatiile primite de la bugetul de stat si sumele obtinute din venituri proprii.

1.3. Finantarea Institutiilor Publice

1.3.1.Ordonatorii de credite bugetare

Ordonatorii principali de credite primesc resursele de finanțare direct de la buget, pentru nevoile lor proprii, precum și pentru cele ale instituțiilor subordonate, pe care apoi le repartizează acestora.

Sunt și situații când unele instituții publice, ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari de credite, se găsesc în raport de subordonare față de ordonatorii principali de credite și ierarhic superior fata de ordonatorii terțiari de credite. Acești ordonatori nu au relație directa cu bugetul de stat, dar din creditele primite de la ordonatorii principali repartizează mijloace bugetare și ordonatorilor terțiari de credite aflați în subordinea lor.

Conducatorii institutiilor publice,centrale si locale,in functie de drepturile conferite de lege in lefatura cu aprobarea,repartizarea si utilizarea fondurilor bugetare,poarta denumirea de ordonatori de credite.

In literatura romana de specialitate,ordonatorul de credite se defineste ca fiind „conducator al unei institutii bugetare,centrala sau locala,care are dreptul sa dispuna de credite bugetare aprobate prin planul de venituri si cheltuieli al institutiei”. Conform Legii nr.273/2006 privind finantele publice locale,publ.in M.Of.nr.627/29.06.2006 deosebim doua categorii:

ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat,bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale sunt conducatorii autoritatilor publice,ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

In cazul autoritatilor administratiei publice locale,ordonatorii de credite principali sunt primarii consiliilor locale,primarul general al Municipiului Bucuresti si presedintii consiliilor judetene.

Dupa drepturile si atributiile pe care le au in procesul executiei bugetare,ordonatorii de credite se impart in trei categorii:

Ordonatori principali de credite

Ordonatori secundari de credite

Ordonatori tertiari de credite

Ordonatorii mai pot fi subdivizați, cum este și cazul contabililor, în “principali, secundari, mandatari și supleanți și agenți de execuție”, dar numai ordonatorii principali și secundari au calitatea juridică de ordonatori.O alta, este cea de “ordonatori aleși” și “ordonatori numiți”, cei aleși având o responsabilitate politică.

Ordonatorii principali de credite sunt reprezentati de ministrii,conducatorii celorlalte organe specializate ale administratiei publice centrale respectiv ai altor autoritati publice centrale,precum si conducatorii institutiilor publice autonome si primarii.Printre institutiile publice autonome ale caror conducatori se considera ordonatori principali de credite se numara Comosia Nationala a Valorilor Mobiliare,Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale etc.

Rolul ordonatorilor principali de credite este de a repartiza unitatilor ierarhic inferioare,creditele bugetare care le-au fost aprobate si de a aproba efectuarea cheltuielilor prevazute in bugetul propriu.

Ordonatorii principali de credite pot delega dreptul de a aproba folosirea si repartizarea creditelor bugetare catre inlocuitorii lor de drept,secretarilor generali precum si altor persoane imputernicite in acst scop.Exista cazuri prevazute de legi speciale conform carora ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau alte persoane desemnate prin aceste legi (exemplu Senatul si Camera Deputatiilor).

Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica aflate in subordinea ordonatorilor principali de credite.Acestia primesc atat pentru acoperirea cheltuielilor proprii,cat si pentru bugetele institutiilor publice subordonate.Functia ordonatorilor secundari de credite este de a repartiza creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite ,atat pentru bugetul propriu cat si pentru bugetele institutiilor publice subordonate.

Ordonatorii tertiari de credite sunt conducatori ai institutiilor publice,imputerniciti de catre ordonatorii principali sau secundari(in functie de pozitia institutiei in ierarhie),sa foloseasca creditele bugetare,numai pentru nevoile proprii ale unitatilor pe care le conduc.Rolul lor este de a utiliza creditele bugetare repartizate,numai in scopul realizarii sarcinilor institutiilor pe care le conduc si potrivit prevederilor din bugetul aprobat.

Responsabilitățile și competențele în fundamentarea cheltuielilor bugetare sunt structurate în cadrul ordonatorilor de credite bugetare și declanșează fluxuri informaționale ascendente separat pe componente bugetare de corelat.

Niveluri de poziționare ale implicărilor instituționale

în fundamentare cheltuielilor bugetare

Fig.nr.1.Structura si relatiile existente la ordonatorii de credite bugetare

Sursa: G.Stefura,Gestiunea financiara a institutiilor publice,Ed.Junimea,Iasi,2006,pg47

Diferenta dintre un ordonator secundar de credite si un ordonator tertiar de credite este ca orodonatorul secundar mai are in subordine si alti ordonatori de credite.Astfel,un ordonator tertiar de credite poate fi direc subordonat unui ordonator principal de credite(cazul cel mai frecvent)sau in subordinea unui ordonator secundar de credite.

1.3.2.Finatarea Institutiilor Publice

Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale institutiilor publice se poate asigura integral din bugetul local,din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul local sau integral din veniturile proprii.In cazul institutiilor publice,finantate integral din bugetul local,veniturile realizate de acestea se vireaza la bugetul de la care sunt finantate.

Din punct de vedere al sistemului de finantare : institutiile publice pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

finantate integral din venituri bugetare,situatie in care toate veniturile pe care le realizeaza,le varsa,la bugetul din care sunt finantate;

finantate din mijloace extrabugetare(venituri proprii),cu completare din fondurile de la bugetul de stat sau bugetele locale,sub forma de subventii sau transferuri bugetare;venituri proprii pe care le realizeaza aceste institutii se retin pentru autofinantare,sau se raporteaza pentru perioadele urmatoare.

finantate integral din mijloacele extrabugetare ,la aceste institutii soldul excedentar de la finele anului se raporteaza in contul exercitiului financiar urmator;

finantate integral din fondurile speciale,soldul realizat la sfarsitul perioadei se reporteaza,de asemenea,pentru exercitiul financiar urmator;

Pe baza celor prezentate mai sus,putem aprecia ca,in comparatie cu persoanele juridice cu caracter patrimonial,institutiile publice prezinta o serie de caracteristici:

prin intermediul lor statul își exercită rolul, atribuțiile și funcțiile sale în domeniul administrativ, social-cultural, apărare, ordine publică, siguranța națională, justiție, asistență socială și economică;

in cdrul lor nu au loc activitati productive,dar se creeaza diverse unitati sociale;in cazul unor institutii exista subunitati care desfasoara activitati economice;

unele intocmesc bugete de venituri si cheltuieli iar in cazul altora numai bugete de cheltuieli;

aprecierea activitatii se face utilizand indicatori de eficientasociala,de cultura si educationala;nu se calculeza indicatori de rentabilitate si eficienta economica.

Veniturile proprii ale institutiilor publice provin din prestari de servicii,concursuri artistice,publicatii,prestatii editoriale,studii,proiecte,chirii,manifestari culturale si sportive,valorificari de produse din activitati proprii sau anexe.

Institutiile publice mai pot folosi pentru desfasurarea activitatii lor bunuri materiale si fonduri banesti primite de la persoane juridice si fizice,sub forma de donatii si sponsorizari,cu respectare dispozitiilor legale.

Regimul de finantre a unor activitati ale institutiilor publice

Pe langa unele institutii publice se pot infiinta unele activitati care sa fie finatate integral din venituri proprii.Acest gen de activitati se pot infiinta pe baza aprobarii Consiliului local,judetean sau a Consiliului General al Municipiului Bucuresti,in a carui subordine se afla.Bugetul de venituri si cheltuieli pentru activitatile finantate integral din venituri proprii se aproba concomitent,cu bugetul institutiei publice de care apartin.In situatia nerealizarii veniturilor prevazute in bugetele activitatilor finantate integral din venituri proprii,volumu cheltuielilor efective nu poate fi mai mare decat nivelul veniturilor realizate.

Imprumuturi temporare pentru unele activitati sau institutii publice

In cazul in care unele institutii publice nu dispun de fonduri suficiente pentru finantrea activitatii proprii sau a unor activitati finantate integral din venituri proprii,pot primi imprumuturi de la bugetul local.Aceste imprumuturi se acorda pe baza de conventie,unele sunt purtatoare de dobanda si trebuie rambursate integral in termen de un an de la data acordarii.In cazul in care imprumuturile nu sunt rambursate la termenul convenit,cel care a acordat imprumutul va calcula dobanzi si penalitai de intarziere,utilizand aceleasi metode ca in cazul recuperarii creantelor bugetare.

1.3.3.Executia de casa a bugetelor institutiilor publice

Toate institutiile pulice,indiferent de sistemul de finantare si de subordonare,efectueaza operatiunile de incasari si plati prin unitatile trezoreriei statului,in a caror raza sunt inregistrate fiscal.

In vederea efectuarii cheltuielior toate institutiile publice au obligatia de a prezenta la unitatile trezoreriei statului,unde au deschis contul de disponibil,bugetul de venituri si cheltuieli,aprobat si cu repartizare pe trimestre.Cu ocazia decontarii sumelor,in numarar sau prin virament,din conturile institutiilor publice pentru efectuarea de cheltuieli,unitatile trezoreriei statului verifica :

existenta bugetelor de venituri si cheltuieli ale institutiilor respective,si a listelor de investitii,aprobate

respectarea limitelor creditelor bugetare deschise si repartizate sau a disponibilitatilor de fonduri;respectarea destinatiei acestora.

Alte obiective,stabilite prin norme metodologice de catre Ministerul Finantelor Publice.

Din conturile de cheltuieli sau de disponibilitati,deschise la trezoreria statului,institutiile publice,pot dispune eliberarea unor sume,pentru efectuarea de plati in numerar,reprezentand plata unor drepturi salariale sau alte cheltuieli care nu se justifica a fi efectuate prin virament.

Aceste operatiuni de plati efectuate de institutiile publice finantate din fonduri bugetare sau extrabugetare,prin conturile lor descise la Trezoreriile operative,poarta denumirea de plati de casa.

Daca in acceptiunea Trezoreria Statului,o eliberare de numerar reprezinta o „plata de casa”, in acceptiunea institutiei publice se va putea vorbi despre o”plata de casa”,numai dupa ce acest numerar a fost consumat pentru plata salariilor sau plati catre terti.Putem aprecia ca iesirile de disponibilitati banesti din cont,sub forma unor plati fara numerar sau cu numerar, reprezinta”plati de casa”,numai daca determina un consum efectiv de resurse publice din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat.

In unele cazuri,se constata ca dupa efectuarea unei”plati de casa”,instituttia incaseaza anumite sume de la diversi debitori sau din valorificarea unor materiale.Astfel,sumele incasate determina o reducere a volumului platilor de casa,dar in acelasi timp si o crestere a disponibilitatilor in cont.Platile de casa rezultate,dupa aceaste operatiuni de incasari,poarta denumirea de plati nete de casa,adica suma decontata ca si cheltuiala din bugetul aferent exercitului financiar respectiv.

Institutiile publice au obligatia sa organizeze activitatea de casierie,astfel icat incasarile si platile in numerar sa fie efectuate in conditii de siguranta si in limita plafonului de casa stabilit de catre unitatile trezoreriei statului pentru fiecare institutie publica.Sumele achitate in numerar de catre contribuabili,reprezentand venituri ale bugetului asigurarilor sociale de sat,bugetelor locale,bugetelor fondurilor speciale si venituri extrabugetare ale instititiilor publice,se incaseaza prin casieriile proprii ale institutiilor care gestioneaza bugetele respective,daca legea nu prevede altfel.Institutiile publice,indiferent de sistemul de finantare, pot emite bilete la ordin pentru garantarea platii anumitor sume de date fixe.Aceste bilete la ordin pot fi avalizate de catre terti,cu exceptia trezoreriei statului.

CAPITOLUL 2

PROCESULUI BUGETAR IN INSTITUTIILE PUBLICE DIN ROMANIA

2.1 Procesul bugetar-concept și etape

Bugetul de venituri și cheltuieli constituie instrumentul principal de conducere, prognozare și analiză a activității economico-financiare a instituției ca verigă de bază a structurii bugetului administrației centrale și locale.

Procesul bugetar este o succesiune de etape prin care trec bugetele publice ca balanțe financiare, cu implicări instituționale prin folosirea de metode, tehnică și procedee specifice în proiectarea și realizarea indicatorilor de venituri și cheltuieli pe baza unui cadru juridic bine definit.

Etapele procesului bugetar sunt: elaborarea proiectelor de bugete publice, aprobarea (adoptarea) bugetelor publice, execuția și raportarea bugetelor publice[Legea nr. 500/11 iulie 2007 privind finanțele publice art. 1 al.2 ].

Sistemul relațiilor bugetare potrivit cu structura componentelor sale este reflectat printr-o diversitate de balanțe financiare pe care le prevede legislația specifică[Idem 1 plus Ordonanța de Urgență nr. 45 din 5 aprilie 2008 privind finanțele publice locale (art. 22)] și anume:

bugetul de stat;

bugetul asigurărilor sociale de stat;

bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor și municipiului București;

bugetele instituțiilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale;

bugetele împrumuturilor interne și externe contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale;

bugetele fondurilor speciale;

bugetul trezoreriei statului;

bugetele instituțiilor publice autonome;

bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale;

bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;

bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursări, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice;

bugetul fondurilor externe nerambursabile;

La aceste categorii de bugete publice se pot adăuga și bugetele întocmite în legătură cu fondurile de asigurări sociale de sănătate (responsabilitățile și competențele privind proiectarea și realizarea indicatorilor finanțelor publice vizează instituții publice, ale statului – Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate și componentele sale instituționale din teritoriu; instituțiile sanitare).Balanțele financiare din domeniu (cu referire la instituțiile menționate și relațiile de asigurări de sănătate) sunt supuse aceluiași regim procedural, ca etape, în cuantificarea previzională și în realizarea indicatorilor financiari, prezente la bugetele statului, la bugetele locale și la celelalte categorii de bugete la care se referă legislația finanțelor publice.

Răspunderea elaborării proiectelor de bugete publice revine Guvernului și instituțiilor desemnate de acesta pentru bugetele din zona sa de referință precum și Consiliilor locale privind bugetele unităților administrativ teritoriale.

Elaborarea proiectelor de bugete, presupune implicarea, pe baza unui cadru juridic existent, a tuturor participanților la relațiile specifice (bugetare) diferit, funcție de poziția pe care o au în cadrul acestora, folosind metode și tehnici de lucru bine definite ca acțiune, pe categorii de indicatori (venituri și respectiv cheltuieli). Asistăm la un volum important de lucrări cu caracter de proiecție (planificare) asupra indicatorilor de venituri și a celor de cheltuieli, lucrări care se regăsesc în fluxuri informaționale cu caracter ascendent, de la nivelul „partenerilor”, statului în relațiile bugetare, la cel al administrației publice (centrale și locale). Poate fi structurată și vizualizată grafic prin imaginea unei piramide având trei momente distincte în acțiune în care pot fi sesizate mai multe niveluri de implicări (răspunderi și competențe).

2.2.BUGETUL INSTITUTIILOR PUBLICE

Bugetul reprezinta un instrument de planificare a activitatii financiare a institutiilor publice,fiind un document in care sunt prevazute toate veniturile si cheltuielile institutiilor pulice.

La nivelul fiecarei institutii publice rolul bugetului se manifesta astfel:

ofera institutiei posibilitatea de a-si indeplini misiunea si de a-si realiza obiectivele previzionate;

permite coordonarea tuturor compartimentelor institutiei pentru atingerea acestor obiective.

In efectuarea unor studii si analize referitoare la bugetele institutiilor publice,va trebui avut in vedere,atat modul de finantare a institutiilor publice cat si eventualele venituri proprii pe care acestea le pot incasa,conform prevederilor legale.Avand in vedere cele doua aspecte,enuntate anterior,putem vorbi de institutii publice autonome si institutii publice subventionate.

Institutiile publice autonome,sunt acele institutii publice care isi acopera integral cheltuielile pe seama veniturilor proprii obtinute in mod curent si care nu sunt subordonate unei alte institutii publice.O alta categorie sunt institutiile publice subventionate,care obtin venituri curente in mod regulat,dar aceste venituri sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor.Pentru acoperirea acestor diferente ele primesc o anumita subventie,fie de la ordonatorul superior de de credite bugetare sau direct de la bugetul de stat

2.2.1.Bugetul institutiilor publice autonome

Asa cum am prezentat anterior ,institutiile publice autonome sunt acele institutii publice cere se finanteaza integral din venituri proprii si nu se afla in subordinea unei alte institutii.Aceste institutii le regasim intr-un numar restrans,deoarece se infiinteaza numai pentru reglementarea anumitor domenii de activitate.

Principalele institutii publice autonome din Romania sunt:Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare,Comisia de Supraveghere a Asigurarilor din Romania,Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate,Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei,Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale,Agentia Nationala pentru Locuinte,Consiliul National de Evaluare Academica si Acreditare,Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii,Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodarie Comunala,Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare,Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului,Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci,Inspectoratul de Stat in Constructii,Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei.

Din punct de vedere al finantarii,bugetele institutiilor publice autonome pot fi echilibrate sau sa prezinte excedent sau deficit .In cazul obtinerii unor excedente,acestea se raporteaza in anul urmator ,iar in situatia obtinerii unui deficit,acesta se poate acoperi pe baza excedentelor realizate in anii precedenti.

2.2.2.Bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial de la buget

In functie de modul de finantare,stabilit prin actul de infiintare al respectivei institutii publice institutiile publice primesc alocatii bugetare sau subventii,pentru acoperirea cheltuielior proprii.

In cazul institutiilor publice finantate integral de la buget,acestea primesc alocatii bugetare de la ordonatorul superior de credite.Deschiderea de credite bugetare,pentru ordonatorii principali de credite(de exemplu,un minister),se face la Ministerul Finantelor Publice.Deoarece finantarea acestor institutii publice se realizeaza pe baza de alocatii bugetare,ele intocmesc numai buget de cheltuieli.

Institutii publice subventionate,spre deosebire de institutiile publice finantate integral de la buget,primesc subventii de la ordonatorul superior de credite;volumul acestor subventii se stabileste de asa maniera ,incat sa acopere diferenta dintre cheltuielile proprii ale institutiei si veniturile incasate de aceasta.In scopul derularii operatiunilor financiare,institutiiile publice subventioanate trebuie sa-si deschida cont de disponibil la trezorerie.Daca,la sfarsitul anului,se constate existenta unui surplus de disponibilitati,acestea se vireaza in contul ordonatorului de credite,care a acordat subventia,insa fara a depasi cuantumul subventiei primite.

2.2.3.Bugetul institutiilor publice finantate integral din venituri proprii

Exista si institutii publice,care realizeaza venituri,reprezentate de taxele incasate,pentru serviciile prestate.Pe seama acestor venituri proprii,ele se autofinanteaza.Desi se finateaza pe seama veniturilor proprii,ele ca si institutiile publice autonome,institutiile publice finantate integral din venituri proprii,sunt subordonate ierarhic altor institutii publice.Cel mai des,astfel de institutiii le intalnim in sfera invatamantuklui superior si al sanatatii;tendinta in viitor este de dezvoltare a altor domenii in care sa se ofere serviicii publice prin astfel de institutii.

2.2.4.Bugetul activitatilor finantate integral din venituri proprii

Conform unor prevederi ale Legii finantelor publice,pe langa institutiile publice se pot organiza si unele activitati care sa fie finantate integral din venituri proprii.Pentru aceste activitati institutia intocmeste un buget distinct si deschide un cont de disponibil la trezorerie,prin care se deruleaza doar operatiuni ce au legatura cu veniturile si cheltuielile aferente activitatii.In continuare prezentam cateva exemple de activitati finantate integral din venituri proprii si instituttia publica la nivelul careia se organizeaza aceste activitati:

Academia Romana din subordinea sa:

administratia bunurilor mobile si imobile care au apartinut Academiei Romane si au fost dobandite cu titlu de proprietate;

alimentatie publica,cazare,protocol;

activitati specifice de micoproductie;

activitati specifice Biblotecii Academiei Romane si Editurii Academiei Romane care constau in:reproduceri foto,tip serox,microfilme,imagini digitale,accesarea de baze de date interne si internationale,editarea si tiparirea de carti si publicatii periodice,elaborarea de studii,proiecte si cercetari documentare,organizarea de prezentari si expozitii de carti si publicatii,mese rotunde,simpozioane,seminarii si alte manifestari cultural-stiintifice,obtinerea si cesionarea de drepturi de autor,difuzarea de publicatii si carti;

Administratia Nationala a Rezervelor de Stat:activitate de interventii operative si reintregirea stocurilor diminuate.

Ministerul Afacerilor Externe,in cadrul misiunilor diplomatice si oficiilor consulare:prestatii servicii consulare in regim de urgenta.

Ministerul Culturii si Cultelor: activiati specifice de protejare a bunurilor apartinand patrimoniului cultural national mobil(in afara programelor finantate de le bugetul de stat),activitati specifice de protejare a monumentelor istorice.

2.2.5.Bugetele activitatilor de privatizare

La nivelul unor ministere care sunt implicate in procesul de privatizare,se elaboreaza bugete separate pentru activitatea de privatizare.Veniturile incasate de institutiile publice,din vanzarea actiunilor emise se societatile comerciale si din dividende se varsa la bugetul de stat sau,dupa caz,la bugetele locale,dupa deducerea cheltuielior prevazute in bugetele acestor institutii.Bugetele proprii privind activitatea de privatizare ale ministerelor de resort se aproba de catre Guvern si se administreaza in regim extrabugetar.

Cheltuielile includ urmatoarele:

cheltuieli proprii de organizare si functionare,efectuate in scopul privatizarii;

costurile implicate de inchiderea operationala,dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale;

sumele platite efectiv cumparatorilor in executarea garantiilor acordate acestor institutii publice implicate si/sau cheltuieli efectuate pentru combaterea ori stingerea pretentiilor formulate de cumparatori,precum si despagubirile cuvenite;

sumele cu care institutiile publice implicate participa la majorarea capitalului social al unor societati comerciale in cazurile prevazute de lege.

Fundamentarea proiectelor de bugete publice

Guvernul desemnează Ministerul Finanțelor Publice cu răspunderea elaborării unor norme unitare privind sectorul bugetar, respectiv, cu referire la fundamentarea indicatorilor de venituri și a celor de cheltuieli.

Proiectele de legi bugetare anuale cât și bugetele propriu-zise, cuprinzând, structural venituri și cheltuieli, au la bază următoarele:

prognoze ale indicatorilor macroeconomici și sociali pentru anul bugetar de referință plus pentru încă trei ani următori acestuia;

politici fiscale și bugetare;

prevederile memorandumurilor de finanțare, ale memorandumurilor de înțelegere sau ale altor acorduri internaționale cu organisme și instituții financiare internaționale;

politici și strategii sectoriale, ale priorităților stabilite în formarea propunerilor de buget, prezentate ordonatorilor principali de credite bugetare;

propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite bugetare;

programele întocmite de ordonatorii principali de credite bugetare în scopul finanțării unor acțiuni sau a ansamblului de acțiuni, cărora le sunt asociate obiective precise, indicatori de rezultate și de eficiență (programele sunt însoțite de estimarea anuală a performanțelor lor, care trebuie să precizeze acțiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obținute și estimate pentru anii următori măsurate prin indicatori preciși a căror selectare este justificată);

propuneri de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și transferuri consolidabile pentru autoritățile administrației publice locale;

posibilități de finanțare a deficitului bugetar.

Bugetele publice cuprind veniturile și cheltuielile astfel:

veniturile sunt grupate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate;

cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată;

numărul de salariați (permanenți și temporari) și fondul salariilor de bază se aprobă distinct prin anexa la bugetul de venituri de cheltuieli a fiecărui ordonator principal de credite bugetare;

cheltuielile de capital se cuprind pe fiecare capitol bugetar în conformitate cu creditele de angajament și duratele de realizare a investițiilor;

programele se aprobă ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare. Tot sub formă de anexe, la aceeași ordonatori, se cuprind și fondurile externe nerambursabile.

Toți cei aflați în relații bugetare cu statul (prin instituțiile specializate în administrarea bugetelor publice) vor proceda la calcule de indicatori financiari (cu efecte în determinarea veniturilor și cheltuielilor bugetare) având în vedere cele menționate (în măsura în care sunt vizați expres).

Elaborarea de documente proprii ori centralizate (bugete de venituri și cheltuieli, comunicări de indicatori etc.) presupune respectarea unor coordonate de acțiune tehnică, și anume:

Identificarea și individualizarea de indicatori reprezentativi (cu exprimare fizică, convențională și valorică) acțiunii sau activității generatoare de venituri sau de cheltuieli bugetare;

Situația indicatorilor din anul de bază;

Norme și normative de utilizat în determinarea indicatorilor bugetari;

Cadrul juridic cu efecte în determinarea indicatorilor bugetari;

Identificarea și selectarea acelor indicatori ce devin reprezentativi pentru materia impozabilă și pentru consumul de fonduri bugetare este un reper important în cuantificarea veniturilor și cheltuielilor de înscris în proiectele de bugete publice. Are loc o așezare a indicatorilor de referință la nivel macroeconomic și microeconomic. Reprezentativitatea în calculele de fundamentare vizează: domeniul de activitate sau ramura de activitate; sursa ori materia generatoare de venituri bugetare; forma de organizare (a activității ori acțiunii ce presupune consum de fonduri bugetare); locul concret, ca proveniență ori destinație de fonduri publice. Trebuiesc selectate acele repere (mărimi, unități) care permit o mai bună încadrare a materiei impozabile în principiile impunerii (echitate, randament fiscal, etc.) pornind de la elemente reale, evidente ca suprafață (la terenuri), valoare (clădiri), capacitate cilindrică (autovehicule cu tracțiune mecanică), încasări (totale sau nete), profit impozabil, drepturi salariale, valoarea adăugată, acte sau fapte, bunuri ori obiecte, etc.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND

„PRIMARIA MUNICIPIULUI SIGHETUL-MARMATIEI”

„Sunt multe orașe mari și frumoase în lume. Sunt multe orașe mari și frumoase în România. Între ele un loc aparte este ocupat de Sighetul-Marmatiei. Noi îl iubim mai mult decât pe oricare altul, pentru că aici existăm, aici ne câștigăm pâinea cea de toate zilele, aici ne creștem copiii, aici ne jucăm rolul vieții ce ne-a fost dată să-o trăim, de aici ne deschidem spre lume, aici ne primim și găzduim oaspeții din lumea întreagă.Aici vă așteptăm să ne cunoașteți, să ne înțelegeți, să ne fiți alături la sărbătorile de suflet, să ne amintim împreună trecutul, plănuind viitorul, sub semnul împlinirilor și al realizărilor prezente” .

Prezentarea institutiei „Primaria Municipiului Sighetul-Marmatiei”

Baza legala de infintare si legile pe baza carora isi desfasoara activitatea

Primaria Municipiului Sighetul-Marmatiei este organizata si functioneaza potrivit prevederilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001.

Primarul , Viceprimarii, Secretarul General al municipiului Sighetu Marmatiei, impreuna cu aparatul propriu de specialitate constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita” Primaria Municipiului Sighetul- Marmatiei” care aduce la indeplinire hotararile Consiliului Municipiului Sighetu Marmatiei .

Primăria Municipiului Sighet este o institutie publică cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionând problemele curente ale cetătenilor municipiului Sighet.

Structura organizatorică a Primăriei Sighetul-Marmatiei si numărul maxim de posturi, sunt cele prevăzute în organigrama aprobată prin Hotărâre a Consiliului local al municipiului Sighet.Consiliul local al municipiului , poate înfiinta si organiza în cadrul structurii sale si alte servicii pe domenii de activitate, potrivit specificului si nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale si în limita mijloacelor financiare de care dispune.Modalitatea de constituire a acestora si relatiile între servicii si dintre acestea si terti se reglementează potrivit Regulamentului de Organizare si Functionare.

Primăria municipiului Sighetul-Marmatiei dispune de un sediu, de un patrimoniu propriu si de mijloace materiale si financiare necesare functionării în conditii de eficientă.

Sediul Primăriei municipiului Sighetul-Marmatiei este in Sighet,strada Bogdan Voda nr.14. Primăria noastra dispune în imobilul în care functionează de dotările necesare desfăsurării în bune conditii a activitătii compartimentelor ce o alcătuiesc.

Finantarea Primăriei Municipiului Sighetul-Marmatiei se asigură din bugetul

local, constituit din impozitele si taxele locale instituite potrivit legii si din

alte venituri proprii.Patrimoniul propriu al Primăriei municipiului Sighet este

format din bunuri imobile si mobile, mentionate distinct în evidenta contabilă

si după caz, în evidentele de carte funciară.Primăria municipiului Sighet asigură, cu diligenta unui bun proprietar, administrarea tuturor bunurilor mobile si imobile, proprietatea publică si privată a municipiului, precum si a celor pe care le dobândeste

ulterior, potrivit legii.

Personalul de specialitate din aparatul propriu are statut de functionar public, potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificările si completările ulterioare si personal încadrat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată.Pentru viceprimar, secretar si directori, deplasările în interesul serviciului se aprobă de către primar. Pentru restul personalului,primarul aprobă deplasările la propunerea sefilor ierarhici. Personalul Primăriei Sighet răspunde, după caz, material,civil, administrativ sau penal, pentru faptele săvârsite în exercitarea atributiilor ce îi revin, conform regulamentului, a fisei postului si a legii. Instruirea profesională a personalului din cadrul compartimentelor se face lunar si ori de câte ori este nevoie, de către primar, viceprimar si secretar, conform structurii organizatorice aprobată de Consiliul local.

Pentru personalul din aparatul propriu de specialitate instruirea periodică pe linie de protectie a muncii si P.S.I. se asigură de către inspectorul de la Compartimentul Protectie Civilă, iar pentrumuncitori de către seful Serviciului Administrarea domeniului public si privat.Primarul municipiului Sighet poate stabili pentru personalul din aparatul propriu de specialitate si alte atributii conform legii, fată de cele prevăzute în regulament. Primarul reprezinta seful administratiei publice locale a municipiului Sighetu Marmatiei si al aparatului propriu de specialitate, pe care il conduce si controleaza, conform art. 66(1) din Legea 215/2001.

3.2Structura organizatorica si relatiile cu alte institutii

Modalitatile de reprezentare a structurii organizatorice sunt ROF-ul, organigrama si fisele de post. Structura organizatorica a Primariei Municipiului Sighetul- Marmatiei se prezinta astfel:

Figura 2. Organigrama Primăriei Municipiului Sighetul-Marmatiei

Modalitati de perfectionare a sistemului organizatoric:

delimitarea si dimensionarea corespunzatoare, functie de volumul, complexitatea si dificultatea obiectivelor, a componentelor procesuale implicate nemijlocit in realizarea acestora (sarcini, atributii, activitati, functiuni);

determinarea necesarului de posturi si functii (si, in acest context, infiintarea/desfiintarea/comasarea de posturi);

infiintarea/desfiintarea/comasarea de compartimente functionale si operationale;

determinarea necesarului de personal, per total si structura socio-profesionala, functie de natura si caracteristicile posturilor de management si executie;

echilibrarea ponderilor ierarhice ale managerilor amplasati pe acelasi nivel ierarhic;

aplatizarea structurii organizatorice prin reducerea, pe cat posibil, a numarului de niveluri ierarhice .

3.3 Modalitatile de finantare a activitatii

Modalitatile de finantare a activitatii desfasurate sunt stabilite in baza Legii nr.215/2001(Legea administratiei publice locale). Potrivit acesteia, finantele oraselor se administreaza in conditiile prevazute de lege conform principiului autonomiei locale. Autoritatile administratiei publice locale au dreptul la resurse proprii, suficiente, proportional cu competentele ce le revin potrivit legii, de care pot dispune in mod liber.

Consiliul Municipiului Sighetu Marmatiei asigura veniturile municipiului prin stabilirea de impozite si taxe locale precum si prin alte surse stabilite potrivit legii.

Prin regulamentul aprobat de Consiliul Municipiului Sighetu Marmatiei sunt determinate conditiile in care se pot percepe taxele speciale si de aprobare de catre locuitorii interesati, precum si modul de repartizare a acestora pe locuitor.

Investitiile publice realizte de autoritatile locale pot fi finantate in proportii variabile, prin intermediul urmatoarelor trei surse de finantare:

rezervele de trezorerie ale unei autoritati, respectiv soldul pozitiv net al incasarilor fata de cheltuieli care apare in contul curent.Aceasta varianta nu este recunoscuta de legislatia romana, autoritatile locale neavand dreptul de dispunere asupra soldului pozitiv net.

subventiile de investitii, astfel de subventii putand privi anumite proiecte conform criteriilor definite.

imprumutul, prin emiterea unui imprumut sau prin alte forme de credit.

In majoritatea tarilor, autoritatile locale sunt libere sa-si aleaga propriile surse de creditare. Exista doua motive principale pentru care cea mai mare parte a tarilor aplica o reglementare stricta a imprumuturilor acordate autoritatilor locale:

pentru a limita cresterea cheltuielilor publice

pentru a evita supraindatorarea autoritatilor locale

Totusi, in mod formal, autoritatile locale au posibilitatea, daca ele o doresc, sa imprumute de la orice institutie. De asemenea, au dreptul de a emite in mod direct titluri de imprumut, ele recurg rareori la aceste metode datorita competentelor extrem de sofisticate in domeniul finantelor pe care le implica un asemenea exercitiu.

Competența de aprobare a bugetelor proprii de venituri și cheltuieli, este diferită în funcție de sursa de finanțare și de subordonarea instituțiilor respective astfel:

pentru instituțiile finanțate integral de la bugetul de stat sau local aprobarea bugetului este dată de organul ierarhic al instituției respective;

pentru instituțiile finanțate integral din venituri extrabugetare competența de aprobare a bugetelor proprii revine conducătorului instituției cu avizul organului ierarhic superior;

pentru instituțiile finanțate din bugetul de stat și din bugetul fondurilor speciale aprobarea bugetului se face de către ordonatorii de credite cu avizul ordonatorului principal de credite;

pentru instituțiile publice finanțate integral sau în completare din bugetele locale aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli se face cu avizul consiliului local sau județean.

FINANTAREA „PRIMARIEI MUNICIPIULUI SIGHETUL-MARMATIEI”

Fig.nr.3 .Structura relatiilor de finantare-cazul unei institutii publice

Sursa: Tatu,L.,Introducere in gestiunea financiara a institutiilor publice,Editura ASE,Bucuresti,2002

3.4 Repartizarea cheltuielilor si veniturilor necesare exercituilui financiar

La nivel macroeconomic și social domeniul reflectat prin capitolul de cheltuieli (sănătate, asistență socială, cultură, apărare etc.) conduce pentru indicatori la o exprimare globală de genul “număr beneficiari” ai activității sau acțiunii de educație, de sănătate, de asistență socială, etc. ori număr de persoane fizice (rezultat dintr-o anumită structură socio-demografică). Acest indicator capătă forme concrete explicite la nivel de subcapitol de cheltuieli, când se detaliază capitolele bugetare pe forme organizaționale. De aici și exprimări de indicatori ca: număr de cetateni, număr de organizatii locale, număr de consilieri, etc. La acest nivel se fac calcule proprii.

La nivel microeconomic și social cheltuielile au reprezentativi alți indicatori pentru fundamentare, rezultați din destinația cheltuielii dată de articolul ori alineatul bugetar (potrivit cu clasificație economică a cheltuielilor). Se au în vedere pentru calcule și fundamentări, indicatori ca: număr salariați (potrivit cu o anumită structură pe activități și acțiuni), număr de posturi (funcții), număr beneficiari fonduri (pentru alte institutii publice sau privatizate), număr persoane beneficiare de hrană (în spitale, școli, etc.), număr paturi de spitalizare,metri pătrați suprafață de întreținut, număr gigacalorii (încălzire), număr kw/h (curent electric), etc.

Indicatorii utilizați în fundamentarea veniturilor și cheltuielilor bugetare pot fi grupați în raport de gradul lor de folosire în calcule ca fiind: operativi (se folosesc în calcule de fundamentare concretizându-se în înscrierea cifrelor rezultate în bugete de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite) și orientativi (ca acțiune ori determinare; sunt utilizați în compararea calculelor rezultate între două niveluri ierarhice diferite în plan instituțional. Astfel, la ordonatorii superiori de credite bugetare (secundari și principali) la nivel de subcapitole și capitole de cheltuieli se folosesc în determinările proprii indicatori stabiliți ca reprezentativi la aceste nivele (considerați astfel ca fiind operativi). În preluarea propunerilor de indicatori de la instituțiile subordonate unde se lucrează efectiv cu alți indicatori în calcule (funcție de articolele și aliniatele bugetare), pentru comparabilitate, se apreciază nivelul total al cheltuielilor (cu referire la activitățile proprii ale ordonatorilor terțiari de credite bugetare), de către instituția ierarhic superioară, prin raportare la indicatorii reprezentativi de la nivel de subcapitol sau capitol (element de referință în acest caz este alocația bugetară solicitată pe beneficiar de cheltuială).

În construcția unui buget de venituri și cheltuieli, instituțiile subordonate, trebuie să folosească drept cifre de control privind cheltuielile ce se cer acoperite prin credite bugetare, pe acelea transmise de instituția ierarhic superioară care să ia în considerare indicatorul reprezentativ din domeniu (ramură, sector, formă organizațională, etc.).

Situația indicatorilor din anul de bază este al doilea reper în proiectarea veniturilor și cheltuielilor bugetare. Anul precedent celui pentru care se fac calcule previzionale este considerat de bază în ideea continuității de activități și acțiuni în forme organizaționale recunoscute. În practica bugetară, acțiunile cu caracter de planificare folosesc pentru comparație și raportare, dimensiuni ale execuției din anul de bază, adică niveluri de realizare cu caracter integral ori parțial a indicatorilor financiari. De aici, prezența în documentele finale de fundamentare (bugetele de venituri și cheltuieli, de exemplu) a două mărimi cu privire la indicatorii financiari: execuția certă (de regulă 30.06 an bază) și execuția preliminată la data de 31.12 an bază. Prin raportare și alăturare, la cele două categorii de date sunt prezentate cifrele propuse (ca rezultat al fundamentării).

Normele și normativele financiare au sensul unor dimensiuni prin care pot fi estimați indicatori bugetari de folosit în fundamentarea acestora. La venituri normele se regăsesc în unitățile tehnice de evaluare prin raportarea lor la baza de calcul (de impunere sau de impozitare). La cheltuieli normele apar mai des folosite regăsindu-se valențe suplimentare prin expresii de „normative” sau de „metodă normativă” (potrivit cu unele interpretări din literatura de specialitate).

Normele pot fi considerate limite, niveluri ori mărimi, funcție de care sau de la care se pornește în calcule și fundamentări de indicatori financiari. De aici și semnificații ca: unitare și variabile (într-un anume interval); obligatorii (la același gen ori fel de indicatori cu extensie la domeniu, ramură, activitate sau acțiune, cu suprapunere pe sensul de unitare) și indicative (cu regăsire în terminologia de variabile). Unii dintre indicatori pot fi calculați pe baza unor limite unitare (cu reflectare în unități valorice, convenționale ori fizice). Avantajul unor astfel de norme constă în simplificarea calculelor și a fundamentării indicatorilor. La aceasta se adaugă, în sensul pozitiv, și o diminuare a subiectivismului în solicitarea de mijloace bănești, în cazul instituțiilor din același domeniu de activitate unde indicatorii reprezentativi necesită o abordare unitară (de exemplu, cu privire la alocația zilnică de hrană sau salariul de bază pe funcție ori post).

Mare parte din cheltuieli se găsesc în situația de a fi fundamentate prin alegerea de norme dintr-un anumit interval de mărimi care exprimă diferențele pe locuri de realizare ale consumurilor (întreținere, curățenie, încălzire etc.). de aici și necesitatea folosirii unor norme variabile (indicative într-un interval dat).

Cadrul juridic prezent în calcule și fundamentări de indicatori bugetari poate fi structurat astfel: acte normative care produc efecte cu caracter direct asupra mărimii acestora (legile specifice pe categorii de venituri bugetare, autorizările legale ce stau la baza determinării cheltuielilor) și acte normative care au o influență indirectă în comensurarea lor.

Execuția veniturilor bugetare se realizează prin compartimente de specialitate ale instituțiilor publice. Respectarea destinației și a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare impune în execuție parcurgerea unor faze procedurale succesive pentru fiecare alocație bugetară.