Rolul Si Propietatile Apei Pentru Indeplinirea Functiilor Fiziologice ale Plantei

Rolul și proprietățile apei pentru îndeplinirea funcțiilor fiziologice ale plantei

Cantitatea de apa din corpul plantelor reprezintă în general 70-80% din greutatea lor. Ea diferă în funcție de specie, putând ajunge la multe alge pâna la 96-98%. În funcție de diferite organe, fiind mai mare în frunze si rădăcini decât în tulpini. Cantitatea de apa depinde de vârsta lor si este influențată de condițiile lor de viață.

Regimul de apă al plantelor se referă la ansamblul proceselor de absorbție a apei, din substrat și din atmosferă, la circulația ei pe traiectul corpului plantelor și la eliminarea curentului de apă în mediul extern prin procesele de transpirație și gutație.

Viața plantelor este legată de apă, aceasta reprezentând mediul în care se desfășoară toate procesele biochimice vitale din viața plantelor.

Rolul apei în îndeplinirea funcțiilor fiziologice ale plantei

În viața plantelor, apa îndeplinește un rol multiplu și complex. Prin faptul că apa participă la formarea celulelor și a țesuturilor, ea are un rol structural însemnat.

Apa are rolul de a transporta seva brută de la rădăcini spre frunză și seva elaborată de la frunză spre organele de depozitare.

Apa facilitează absorbția substanțelor anorganice și organice din sol în organismul vegetal.

Apa creează în organism mediul necesar reacțiilor biochimice de hidroliză, hidratare,

oxireducere etc. Participă direct la realizarea unor reacții de sinteză și degradare din plante.

Avand o mare putere de solubilizare, apa determină în organism formarea soluțiilor moleculare și a celor coloidale.

Prin constanta dielectrică mare, apa favorizează disocierea ionică a diferitelor substanțe. De asemena, ea indeplinește un rol important în procesele de termoreglare, în procesele de transpirație și de eliminare a substanțelor de excreție.

Apa este un element de bază în fenomenul de osmoză și concură la realizarea stării de turgescență a celulelor.

În procesul fotosintetic, apa ramane un element de bază, fiind donatorul de hidrogen necesar reducerii carbonului.

Dintre fenomenele fiziologice creșterea este procesul cel mai sensibil la lipsa apei. Alături de lumină și temperatură, apa joaca un rol ecologic însemnat, întrucat determină repartizarea vegetației pe globul terestru. Astfel , în regiunile cu exces de apă cresc plantele hidrofile, în cele cu umiditate potrivită , plantele mezofile iar în regiunile cu umiditate scazută, cresc plantele xerofile.

Procesele fizice implicate în accesul apei în plante

[NUME_REDACTAT] este fenomenul fizic de întrepatrundere a două soluții sau gaze miscibile, cu concentrație diferită separate printr-o membrană poroasă, semipermeabilă care permite trecerea solventului, dar se opune traversării substanțelor dizolvate.

[NUME_REDACTAT] de retracție a citoplasmei la celulele vegetale, când acestea se afla într-un mediu hiperton, apa iesind din celulă datorită osmozei.

[NUME_REDACTAT] este supapa de siguranță care intervine în momentul plasmolizei convexe, în sensul că, dacă celula plasmolizată se introduce, la scurt timp în apă, ea poate să revină la starea de turgescență, întrucat celula va absorbi apa, pe cale osmotică, în mediul extern.

[NUME_REDACTAT] de osmoză, ca proces răspunzător în pătrunderea apei în celulele vegetale, se află și fenomenul de imbibiție, care este un fenomen fizic prin care apa pătrunde în gelurile coloidale ale celulei.

Absorția apei de catre plante

Prin rădăcini

Rolul primar al raădăcinii a fost acela de fixare, realizând ancorarea solidă a plantei în sol. Ulterior, radacina a căpătat și funcția de absorbție a apei și a substanțelor minerale.

În procesul de absorbție a apei și a substanțelor minerale sunt active numai rădăcinile tinere. Din cele patru zone distincte ale rădăcinii, zona perișorilor absorbanți este cea mai activa în acest proces; zona netedă este puțin activă, iar piloriza și zona aspră au, practic, o absorbție nulă.

La nivelul vârfului rădăcinii absorbția nu are loc deoarece în această zonă lipsesc țesuturile conducătoare, iar aici exista doar o ușoară deplasare a apei prin imbibiția membranelor.

În zona aspră apa poate fi absorbită de catre plantele tinere, la care celulele externe nu au încă membrană suberificată

Absorbția foarte intensă a apei prin zona perișorilor absorbanți se explică prin faptul că în aceatsă zonă celulele sunt diferențiate funcțional, iar perișorii sunt foarte numeroși și realizează o suprafață de contact foarte mare cu soluția solului.

Absorbția apei prin rădăcini este realizată prin doua mecanisme: pasiv și activ.

Absorbția pasivă a apei – este determinată de procesul de transpirație, care creează un deficit de saturație îndeosebi la nivelul frunzelor, unde se marește forța de sucțiune. Din mezofil, forța de sucțiune determină absorbția apei din vasele de lemn ale nervurilor și, astfel, deficitul inițial se transmite descendent, până la perișorii abosrbanți.

Absorbția activă a apei – radacină participă substanțial în acest proces prin energia metabolică proprie. Fenomenul are loc prin mecanisme osmotice numai atunci când soluția externă este hipotonică, comparativ cu sucul vacuolar al celulei absorbante. În asemenea condiții rădăcinile absorb din sol apa ce este reținută cu forțe mai mici de două atmosfere. Pe aceasta cale apa este absorbită până la endodermă, până crește valoarea forței de sucțiune și de aici este împinsă în vasele de lemn.

Prin organele aeriene

Frunzele absorb intens apa datorită particularităților lor anatomice.

Absorbția apei la nivel foliar devine importantă abia atunci când o parte din organul aerian este scufundat în apă. Este suficient, de exemplu, ca o singură foliolă a unei frunze compuse de salcam sa fie scufundată în apă, pentru ca întreaga frunză să-și recapete turgeșcența.

Absorbția apei se realizeaza prin cuticula celulelor epidermice, fiind mai intensă în imediata vecinatate a nervurilor și, în mod deosebit, pe fața inferioară a limbului frunzei, unde cuticula este mai subțire și mai permeabilă pentru apă.

Eliminarea apei de către plante

Concomitent cu absorbția și transportul apei în plantă are loc și eliminarea ei în atmosferă, proces realizat la nivelul tuturor organelor aeriene prin două procese distincte: transpirația și gutația. Dacă prin transpirație apa este eliminată sub formă de vapori, prin gutație apa este eliminata sub formă lichidă, de picături.

[NUME_REDACTAT] procesul fiziologic de eliminare a apei în stare gazoasă, la care pierderea apei are loc prin organele aeriene ce vin în contact direct cu atmosfera.

Eliminarea vaporilor de apă are loc mai ales prin ostiolele stomatelor și, în mod accesoriu, prin traversarea cuticulei, care protejeaza celulele aflate în contact direct cu atmosfera externă. O mica parte a apei este eliminată și la nivelul lenticelelor, care corespund local unei lipse de coeziune între celulele suberificate, ce acopera ramurile și tulpinile plantelor lemnoase.

Un alt mijloc de reglare a intensității transpirației este uscarea incipientă a membranei, care precede, de obicei, închiderea hidroactivă a stomatelor.

Rolul transpirației în viața plantelor

Determină urcarea sevei brute prin apelul foliar și ușurează, prin acesta, absorbția radiculară a apei;

Asigură răcirea organelor vegetale;

În timpul coacerii fructelor uscate și a semințelor, apa eliminată prin transpirație provine, parțial, din aceste organe, ceea ce ușurează și accelereză coacerea lor;

Favorizează schimburile de O2 și CO2 prin ostiolele stomatelor.

[NUME_REDACTAT] fenomenul de eliminare a apei din corpul plantelor sub formă de picături. Ea apare mai ales în nopțile reci, precedate de zile călduroase. În aceste nopți atmosfera este saturată cu vapori de apa și se reduce simțitor intensitatea transpirației. Temperatura mai ridicată a solului, comparativ cu cea a aerului determină absorbția unei cantități mari de apă. Apare astfel un dezechilibru între absorbția radiculară, ce decurge intens noaptea și transpirația redusă din aer. Surplusul de apă din corpul plantelor este eliminat sub formă de picături.

Prin gutație este evitată asfixierea celulelor, ce s-ar produce prin inundarea spațiilor intercelulare; este favorizată, de asemeni, eliminarea unor substanțe inutile produse de catabolism, precum si excesului de apă și de săruri ce ar putea duce la intoxicarea celulelor.

Gutația reduce presiunea hidrostatică din vasele de lemn, asigură menținerea echilibrului dintre apa absorbită și cea eliminată, precum și transportul apei și a substanțelor minerale în corpul plantei, în special la plantele submerse.

De ce am ales această temă?

Am ales această temă deorece apa este o substanță vitabliă vieții atât pentru plante cât și pentru omeni și animale. Apa este geneza tuturor.

[NUME_REDACTAT] Gâdea,”Fiziologia plantelor”, Ed. AcademicPres, 2013

http://ro.wikipedia.org/

http://www.referateok.ro/

http://education.inflpr.ro/res/CarteGarabet/Cum%20functioneaza%20plantele.pdf

https://www.google.ro/imghp

L. Popovici, C. Moruzi, I. Toma, „[NUME_REDACTAT]”, Ed. Didactică și Pedagogică R.A.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Anul I

Grupa I