Rolul Si Locul Japoniei In Economia Mondiala

LUCRARE DE LICENȚĂ

Rolul și locul Japoniei în Economia Mondială. Studiu de caz.

Comerțul Japoniei cu Bunuri și Servicii

Cuprins

Introducere

Capitolul 1: Geografia și Istoria Japoniei

1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

2. GEOGRAFIA JAPONIEI

2.1.1 Localizare geografică și date generale

2.1.2 Clima

2.1.3 Hidrografia

2.2 Geografie economică

2.2.1 Silvicultura

2.2.2 Agricultura

2.2.3 Pescuitul

2.2.4 Petrolul

2.2.5 Minereu de fier si siderurgie

2.2.6 Energie electrică

2.2.7 Industria constructoare de masini

2.2.7.1 Industria de autovehicule

3. ISTORIA JAPONIEI

3.1 Epoca feudală

2.1. Etica și managementul japonez

2.1.2 Originile culturale ale managementului japonez

2.1.3 O societate bazată mai mult pe morală

2.1.4 Influența învățăturilor străvechi

2.1.5 Strategia din companiile japoneze

2.1.6 Concepte japoneze

2.1.6.1 Kaizen

2.1.6.2 Sistemul de adoptare a deciziilor RINGI SHO

2.1.6.3 Sistemul Keiretsu

2.1.6.4. Sistemul de angajare pe viață

2.2 Marketingul japonez

2.2.1 Desfacerea produselor

2.2.2 Tehnici de vânzare și negociere

2.2.3 Promovarea produselor

2.2.4 Stabiliarea prețului unui produs

2.2.5 Serviciile de vânzare și sprijinire a clienților

2.2.6 Practici în derularea afacerilor

Capitolul 3: Economia Japoniei

3.1 Piața muncii în Japonia

3.1.1 Caracteristicle pieței muncii

3.1.2 Modificări pe piața muncii

3.1.3 Deficitul forței de muncă

3.1.3 Structura forței de muncă japoneze

3.1.4 Șomajul

3.1.5 Timpul de lucru și salariul

Capitolul 4: Studiu de caz. Comerțul Japoniei cu Bunuri și Servicii

4.1 Principalele sectoare economice

Kanto

Regiunea Chubu

Regiunea Kansai

Regiunea Kyushu/Yamaguchi

Japonia de nord

Prefectura Okinawa

4.2 Comerțul cu bunuri

4.2.1 Comerțul Japoniei – scurt istoric

4.2.2 Era Meiji

4.2.3 Exportul

4.2.4 Importul

4.2.5 Japonia astăzi

4.2.6 Studiile economiei Japoniei

Studiu de cercetare a pieței economice

Studiu asupra Industriei Prelucrătoare

Studiu asupra comerțului

Cercetarea Producției

Cercetarea comerțului

4.2.7 Deficitul comercial din 2011

4.3 Comerțul cu servicii

4.3.1 Serviciile poștale nipone

4.3.2 Serviciile de telecomunicații

4.4 Standarde și reglementări comerciale

4.4.1 Stabilirea valorii in vamă

4.4.2 Licențele de import

4.4.3 Importul temporar

4.4.4 Importuri interzise

4.5 Turismul

4.5.1 Prezentare geografică

4.5.2 Transportul

4.5.3 Importul și exportul

ANEXE

Anexă 1

Anexă 2

Anexă 3

Anexă 4

Anexă 5

Introducere

Lucrarea propune o analiză economică, comercială și culturală a Japoniei. Dezbătută din mai multe perspective, această temă de dovedește a avea o importanță majoră în economia mondială, Printre cei mai semnificativi factori care stau la baza evoluției Japoniei amintim: factorii culturali, sociali, economici, psihologici, etc.

Lucrarea este structurată în patru capitole. Primul capitol se referă la geografia și istoria Japoniei. Și anume care au fost factorii ce au dus la ascensiunea acestui stat pe piața mondială într-un timp atât de scurt. Cel de-al doilea capitol dezvăluie elementele culturale și manageriale din marile companii nipone, dar și importanța lor în economia națională, dar și mondială. Capitolul al treilea constă în prezentarea economiei actuale a Japoniei, iar ultima parte a lucrării ilustrează o analiză și o prezentare a comerțului cu bunuri și servicii ale statului japonez.

Înțelegerea ascensiunii și boom-ului economic de care a avut parte Japonia în ultimul secol poate fi unul dintre elementele de bază pentru redresarea unui stat care trece printr-un deficit economic. Nu trebuie urmat modelul economic japonez, însă având istoria acestui stat, care poate fi cel mai potrivit exemplu de stat autarhic, și locul pe care astăzi îl ocupă în lume, pot fi preluate anumite idei, fără a-și modifica cultura și obiceiurile.

În opinia mea, un stat mic nu va putea atinge rezultatele japonezior odată cu căderea shogunatului, însă poate împrumuta anumite idei promovate de aceștia din cadrul companiilor.

În primul rând, consider că întreprinderile dintr-un stat sunt „motoarele” economiei naționale și că în funcție de cum sunt gestionate acestea se poate

Capitolul 1: Geografia și Istoria Japoniei

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Tradusă în limba japoneză, Japonia este Nipon sau Nihon care înseamnă „Țara unde soarele răsare”. Cele două denumiri au fost folosite pentru prima dată de către prințul Shotoku la începutul secolului al VII – lea.

Până în perioada Nara caracterele pe care le citim astăzi ca Nippon sau Nihon se citeau Yamato.

Astăzi nu este nici o diferență între cele două cuvinte și sunt folosite oricare dintre ele, deși Nippon este adesea întâlnit și folosit la evenimentele sportive sau pentru timbrele poștale.

Drapelul național al Japoniei se mai numește și Hi – no – Maru sau Nishoki. În traducere cele două ar însemna „drapelul răsăritului de soare” și are ca simbol un cerc roșu pe un fundal alb care semnifică soarele.

Primele dăți în care s-a folosit acest simbol au fost când japonezii făceau pancarde pentru a identifica naționalitatea navelor maritime în secolul al XVI – lea devenind drapel național în anul 1870.

Datorită faptului că pe teritoriul Japoniei se află o zecime din numărul total de vulcani activi din lume, scoarța pământului de sub Japonia este instabilă. Astfel „Țara Soarelui Răsare” este una din acele șări care au mult de suferit de pe urma cutremurelor. Anual au loc de la 500 până la 1000 de cutremure destul de puternic simțite. ÎnIanuarie 1995, Marele Cutremur Hanshin – Awaji a ucis 6000 de oameni, 40000 au fost răniți în timp ce 200000 au rămas fără locuințe.

Ultimul mare cutremur a fost înregistrat în anul 2011 în regiunea Thonku care a fost urmat de un tsunami de mari proporții. Centrala nucleară Fukushima I a fost nevoită să recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea au o capacitate limitată.

Moneda națională este yen-ul japonez (YJP). Există șase tipuri de monezi ( 1 yen, 5 yen, 10 yen, 50 yen, 100 yen, 500 yen) și patru tipuri de bacnote (1000 yen, 2000 yen, 5000 yen, 10000 yen).

2. GEOGRAFIA JAPONIEI

2.1.1 Localizare geografică și date generale

Japonia se află în Asia de Est și este formată din patru insule importanete: Hosnshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku care împreună cu alte numeroase insule mai mici (aproximativ 3000) formează aproximativ 95% din teritoriul nipon.

Aflată la est de Peninsula Coreeană Japonia se situează la laitutdine nordică și longitudine estică.

Suprafața totală este de 377835 , suprafața de uscat fiind de 374744 , iar apă 3091

Fiind o insulă, Japonia nu are state vecine, ci se învecinează la est cu Oceanul Pacific, la vest cu Marea Japoniei, la nord cu Marea Ohotsk și la sud cu Marea Chinei de Est.

Reflieful montan ocupă 70% din suprafața țării în timp ce câmpia ocupă restul de 30%. Cel mai înalt punct este vârful Fuji (3776 m). Fuji San sau Fuji Yama – cum mai este cunoscut este inclus de către pporul japonez în triada munților sacri alăturei de munții Tate și Haku.

Cel mai jos punct din Japonia este denumit Hachiro – gata și se afla la – 4m sub nivelul mării. Hachiro – gata se afla în lacul Hachiro din prefectura Akita care este situată în nordul Japoniei.

Cea mai mare insulă care formează arhipelagul Japonez este Honshu. Fiind alcătuită dintr-un relief muntos are parte de diferențe de climă în zonele de o parte și de alta a munților.

Japonia este o țară vulcanică iar o parte din munții vulcanici sunt activi chiar și în prezent. Muntele Fuji este unul dintre acești munți, însă ultima sa erupție a fost înregistrată între anii 1707 – 1708.

Dar ignorând teama care se resimte în aceste zone, turiștii nu se dau înapoi când vine vorba de a face o baie naturală.

2.1.2 Clima

Suprafața Japoniei are o formă lunguiață și de întinde de la nord la sud pe o suprafață de 3000 de km motiv pentru care clima este variată în raport cu așezarea geografică.

De la nord la sud variațiile de temperatură sunt foarte mari. Să luăm ca exemplu Okinawa care este prefectura cea mai sudică a Japoniei și insula Hokkaido care este cel mai nordic punct nipon.

În Okinawa temeperatura medie iarna este de C iar în Hokkaido este de C. În timpul verii însă, în sud se înregistrează peste C , în timp ce nordul înregistrează cam C.

Japonia are patru anotimpuri care se simt puternic. Așadar în regiunile vecine cu Oceanul Pacific primăvara nu este nici prea cald, nici prea frig, vara este extrem de caldă și cu ploi multe, toamna este răcoroasă și uneori apar și taifunurile, iar iarna este frig și aerul uscat.

În regiunea dinspre Marea Japoniei chiar dacă există similiarități la primele trei anotimpuri prezentate mai sus, iarna ninge mult și aerul este umed.

Cu toate aceste diferențe de temperatură și climă, atât japonezii cât și turiștii se pot bucura de unicitatea lor.

Primăvara (Martie, Aprilie, Mai), masele de aer cu presiune joasă originare din China se opresc doar în Marea Japoniei. Acest lucru dă putere începerii vânturilor din Sud care traversează această zonă cu presiune joasă dinspre Oceanul Pacific. Primul dintre aceste vânturi se numeste ,, haru ichiban ". În timp ce anunță venirea caldei primaveri, câteodata cauzează avalanșe și, trecând munții de pe coasta Mării Japoniei, este responsabil pentru vremea excepțional de caldă și uscată care, câteodată poate deveni sursa unor mari incendii.

      În primăvara timpurie înfloresc prunii, urmați de piersici. În timpul ultimelor zece zile din Martie înfloresc ciresii care oferă o explozie de culoare și parfum iubitorilor de natură din toată lumea.

Vara (Iunie, Iulie, August). Înainte de sosirea vremii specifice verii, Japonia are un sezon ploios cunoscut sub numele de baiu . În perioada Mai – Iulie această țară are parte de aer rece cu presiune mare de pe Marea Ohotsk spre nordul Japoniei, în timp ce peste Oceanul Pacific se află un aer cald, umed cu presiune mare. În lungul liniei unde aceste doua curente se întâlnesc se formează un aer caldut cu presiune joasă, cunoscut sub numele de „anotimpul ploios”. Acest anotimp ploios se extinde din sudul Chinei spre Arhipeleagul Japonez cauzează o perioadă prelungită de ploaie torențială.

După mijlocul lui Iulie, masele de aer dinspre Oceanul Pacific devin predominante și sezonul ploios se încheie. Vânturile sezoniere dinspre Oceanul Pacific aduc căldură, aer umed iar țara are vreme de vară mai multe zile câmd temperatura este mai mare de 30 de grade.

Toamna (Septembrie, Octombrie, Noiembrie)

De la sfârșitul verii, spre Septembrie, Japonia este adeseori lovită de taifun. Taifunul se formează din mari mase de aer tropical cu presiune joasă în Nordul Pacificului între latitudinile de aproximativ 5-20 de grade având trăsături comune cu uraganul sau ciclonul din alte părți ale lumii.

După mijlocul lunii Octombrie, Japonia se bucură în general de vreme bună aceasta nefiind nici rece, nici caldă. Țara se bucură de asemenea de vreme bună și la începutul lunii Noiembrie. Mulți dintre pomi iau culoarea strălucitoare a toamnei, facând în acest timp al anului, împreună cu înflorirea copacilor din primăvară, un sezon cu adevărat frumos.

Iarna (Decembrie, Ianuarie, Februarie)

La sfârșitul lui Noiembrie, vânturile reci sezoniere încep să sufle dinspre continent. Aceste vânturi nord-vestice ridică umezeala de pe Marea Japoniei transformând-o în formă de ploaie și zăpadă. Regiunea Hokuriku (prefecturile Fukui, Ishikawa, Toyama și Nigata) din fața Mării Japoniei, fiind separată de celelalte regiuni ale Japoniei de munții înalți, este cunoscută pentru imensa ei zăpadă.

Însă zona Pacificului se bucură, în general, de ceruri senine în timpul iernii. În Tokyo, temperatura din iarna ajunge în jur de 5 grade Celsius, o diferență de aproximativ 25 de grade Celsius față de temperatura din vară de 30 de grade Celsius.

Insulele din Prefectura Okinawa au un climat subtropical cu temperturi mai puțin diferite dintre anotimpuri. Temperaturile din iarnă sunt mult mai moderate decât din alte părți ale țării.

2.1.3 Hidrografe de baiu . În perioada Mai – Iulie această țară are parte de aer rece cu presiune mare de pe Marea Ohotsk spre nordul Japoniei, în timp ce peste Oceanul Pacific se află un aer cald, umed cu presiune mare. În lungul liniei unde aceste doua curente se întâlnesc se formează un aer caldut cu presiune joasă, cunoscut sub numele de „anotimpul ploios”. Acest anotimp ploios se extinde din sudul Chinei spre Arhipeleagul Japonez cauzează o perioadă prelungită de ploaie torențială.

După mijlocul lui Iulie, masele de aer dinspre Oceanul Pacific devin predominante și sezonul ploios se încheie. Vânturile sezoniere dinspre Oceanul Pacific aduc căldură, aer umed iar țara are vreme de vară mai multe zile câmd temperatura este mai mare de 30 de grade.

Toamna (Septembrie, Octombrie, Noiembrie)

De la sfârșitul verii, spre Septembrie, Japonia este adeseori lovită de taifun. Taifunul se formează din mari mase de aer tropical cu presiune joasă în Nordul Pacificului între latitudinile de aproximativ 5-20 de grade având trăsături comune cu uraganul sau ciclonul din alte părți ale lumii.

După mijlocul lunii Octombrie, Japonia se bucură în general de vreme bună aceasta nefiind nici rece, nici caldă. Țara se bucură de asemenea de vreme bună și la începutul lunii Noiembrie. Mulți dintre pomi iau culoarea strălucitoare a toamnei, facând în acest timp al anului, împreună cu înflorirea copacilor din primăvară, un sezon cu adevărat frumos.

Iarna (Decembrie, Ianuarie, Februarie)

La sfârșitul lui Noiembrie, vânturile reci sezoniere încep să sufle dinspre continent. Aceste vânturi nord-vestice ridică umezeala de pe Marea Japoniei transformând-o în formă de ploaie și zăpadă. Regiunea Hokuriku (prefecturile Fukui, Ishikawa, Toyama și Nigata) din fața Mării Japoniei, fiind separată de celelalte regiuni ale Japoniei de munții înalți, este cunoscută pentru imensa ei zăpadă.

Însă zona Pacificului se bucură, în general, de ceruri senine în timpul iernii. În Tokyo, temperatura din iarna ajunge în jur de 5 grade Celsius, o diferență de aproximativ 25 de grade Celsius față de temperatura din vară de 30 de grade Celsius.

Insulele din Prefectura Okinawa au un climat subtropical cu temperturi mai puțin diferite dintre anotimpuri. Temperaturile din iarnă sunt mult mai moderate decât din alte părți ale țării.

2.1.3 Hidrografia

Munții Japoniei sunt sursa multor râuri care sunt repezi, apele lor ajungând oceanul nu după mult timp după ce au părăsit bazinele munților. Un exemplu este Kurobe, care se varsă în Marea Japoniei, după numai 83 de kilometri.

Râul cel mai lung al Japoniei este Shinano și are 367 kilometri. Acesta izvorăște din munții din regiunea Chubu prin Prefectura Nigata spre Marea Japoniei. Al doilea în lungime este Tone, care carre traversează Câmpia Kanto spre Oeanul Pacific și al treilea Ishikari, în Hokkaido, la 268 kilometri.

Multitudinea de râuri care izvorăsc din munți înseamnă mult pentru topografia Japoniei, deoarece creează văi și bazine pentru pescuit, formând delte la vărsare. Multe dintre câmpiile țării sunt mici.  Cea mai mare fiind Câmpia Kanto, care include părți din prefecturile Tochigi, Ibaraki, Gunma, Saitama, Chiba, Tokyo și Kanagawa. Alte regiuni largi și joase sunt Câmpia Echigo (Prefectura Niigata), Câmpia Ishikari (Hokkaido) și  Câmpia Nobi (Prefecturile Aichi și Gifu)

2.2 Geografie economică

Daniel Peptănatu, în lucrarea sa „Geografie Economică Mondială” afirmă că Geografia economică este o componentă a Geografiei umane care studiază răspândirea spațială a comunităților umane și relațiile dintre acestea și mediul rural.

Geografia economică include și din alte științe precum: sociologie, demografie, sau economie.

Pentru a putea avea o viziune despre economia Japoniei, trebuie să se țină cont de factorii geografici, dar și de resursele aflate pe teritoriul ei.

Având un relief predominant muntos, resursele de subsol sunt în cantități foarte mici. Japonia dispune, însă, de mult sulf și calcar. Industria este complexă și se bazează în cea mai mare măsură pe importul de materii prime. Înainte de cele două războaie mondiale, ea s-a dezvoltat printr-o planificare riguroasă, import de tehnologii occidentale și mână de lucru ieftină. După cel de-al doilea Război Mondial, dezvoltarea Japoniei a stat în umbra S.U.A., deoarece s-a investit în construcții civile, nu militare și s-a pus baza pe libera initiativa, dar într-o conlucrare bună cu statul. Costul mare al energiei a obligat căutarea permanentă a tehnologiilor de vârf, fără a se neglija însă securitatea socială și învățământul. Energia este produsă de tehnocentrale nucleare, geotermale (vapori din arealele vulcanice) și hidrocentrale (15%). Japonia domină pe plan mondial în multe ramuri : automobile, nave, motociclete, mașini de cusut, instrumente muzicale, ciment etc. Ocupă locul II sau III la alte produse : oțel, hârtie, instrumente optice, fibre sintetice și electronice. Jumătate din producția navală a lumii este dată de Japonia în timp ce mărcile sale de automobile sunt arhicunoscute (Toyota, Nissan, Honda).

2.2.1 Silvicultura

67% din Japonia este împadurită, în principal în regiunile deluroase. Copacii asigurând materia prima pentru construcții, combustibili dar și în industria celulozei și hârtiei.

Pădurile sunt mixte, de conifere și foioase, iar sugi (cedrul japonez), hinoki (chiparosul japonez) și akaneatru (pinul roșu) sunt deosebit de utili în industria cosmetică și farmaceutică. Japonia este al doilea mare producător de hârtie din lume și un important producător de celuloză din lemn și de cherestea din conifere.

2.2.2 Agricultura

Japonia dispune de 14% din suprafața ei zonei de câmpie astfel: 12% din suprafață este destinată agriculturii, iar 2% pășunatului. Cea mai mare parte a țării este prea muntoasă pentru agriculură, deși o parte din versanți sunt terasați. Orezul este principala plantă cultivată (peste 13 mil. tone pe an), în special în sud unde, uneori, este posibilă dubla cultivare. Se cultivă și alte cereale, alături de trestie de zahăr, fructe, cartofi dulci și soia

2.2.3 Pescuitul

  Japonia este prima țară din lume în ceea ce priveste pescuitul, cu până la 10 milioane de tone de pește capturați anual. Pesții sunt importanți în alimentația japonezilor și, pe lângă pescuitul în ocean, există multe pescării și în apele de coasta. Creveții sunt cei mai importanți în apele mici, iar stridiile cu perle sunt o sursă de venit valoroasă. Macroul și tonul sunt importanți în apele mai adânci.

2.2.4 Petrolul

Japonia produce circa 226 mil. tone de pretrol pe an și este a treia țară din lume după capacitatea de rafinare integral amplasată în porturi. Se evidențiază zona capitalei (Chiba, Kawasaki, Yokohama), zona porturilor Kobe-Nagoya și unele porturi de pe coasta de sud-vest a insulei Honshu și cea de nord-vest a insulei Kyushu.

Cea mai importantă zonă exportatoare a petrolului este Orientul Mijlociu și Apropiat (30-35%), de unde fluxurile importante se dirijează spre Japonia, Europa de Sud-Vest și SUA.

2.2.5 Minereu de fier si siderurgie

În ultimii ani statul japonez a devenit o mare putere siderurgică mondială, producând 120 mil. tone de oțel și 87,1 mil. tone de fontă și feroaliaje (locul al doilea pe Glob, la ambele). Caracteristicile siderurgiei nipone sunt: dezvoltarea acesteia aproape în exclusivitate pe bază de materii prime importate (98%), ritmul înalt de creștere (cel mai ridicat dintre toate marile puteri siderurgice), utilizarea completă a capacităților de producție, cât și faptul că cea mai mare parte din producția de oțeluri se realizează prin insuflare de oxigen. Aceste caracteristici au permis ca prețul să fie mai scăzut și calitatea superioară, Japonia ocupând un loc de frunte pe piața mondială a oțelului.

Japonia importă minereu de fier din circa 30 de țări ale lumii, mari cantități de fontă pe care o transformă în oțel.

Japonia are o industrie siderurgică de tip portuar, pe țărmul de est al insulei Honshu și în insula Kyushu.

2.2.6 Energie electrică

Aflată pe locul trei în lume, Japonia produce 1091 KWh, termoenergia având o pondere de 60% din producția totală. Termocentralele sunt comasate în apropierea marilor orașe-porturi: Tokyo, Kawasaki, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe. Ponderea hidroenergiei (15%) este redusă, datorită seismicității ridicate. În utimul timp a crescut importanța energiei nucleare (28%), cele aproximativ 270 mld. KWh reprezentând 1/10 din producția mondială.

2.2.7 Industria constructoare de masini

Deși este tributară importurilor de materii prime, Japonia se numără printre marii producători și exportatori de mașini din lume. Ea și-a creat o importantă piață în sud-estul Asiei și în estul Afiicii, concurând, cu aceste produse, țări cu mare tradiție și pondere în producția mondială. Principalele centre ale acestei industrii sunt zonele: Tokyo – Yokohama, Kobe-Osaka, orașele Nagoya, Niigata, Kitakyushu cu împrejurimile.

2.2.7.1 Industria de autovehicule

Dezvoltată în secolul XX, industria de autovehicule a înregistrat o creștere continuă a producției, asigurată în proporție de peste 3/4 (75,6% în 2007) de numai 10 țări: S.U.A., Japonia, Franța, Germania, Coreea de Sud, China, Spania, Canada, Brazilia și India. Japonia a fost în 2007 cel mai mare producător mondial (11,6 mil. autovehicule, din care 9,9 mil. autoturisme). Una din caracteristicile producției japoneze este litrajul mic și calitatea superioară a produselor. Cele mai mari uzine japoneze sunt concentrate în Tokyo și împrejurimile sale, precum și litoralul nordic al mediteranei japoneze. Japonia exportă în prezent în Asia de Sud, Africa, dar și în S.U.A. și în țările europene.

3. ISTORIA JAPONIEI

Cunoștiințele „străinilor” despre Japonia s-au format în ultimele două – trei secole. Fiind un stat în care legenda alternează cu realitate, Japonia a fost „descoperită” cu adevărat în ultimul secol, acest interval fiind folosit și de către japonezi pentru a se regăsi și să-și lămurească începuturile statale, perioadele de măreție, decădere și de asemenea să se obișnuiască cu lumea din afara granițelor sale.

Primul stat nipon a fost Yamato și datează din secolele al II-lea, respectiv al III-lea d.Hr. în Insula Honshu. Această formațiune s-a extins pe parcursul a aproximativ 200 de ani pe aproape tot teritoriul insular. În secolul al VII-lea a apărut prima capitală, Kyoto, perioadă în care s-a instituit epoca shogunatului.

3.1 Epoca feudală

Statul feudal japonez era alcătuit din provincii – han – conduse de familii de mari nobili, numiți daimiyo. Daimiyo aveau un anumit număr de vasali, samuraii, care aveau rolul de a proteja provincia și familia de nobili. Într-un han locuitorii erau numiți haimin (țărani, meșteșugari, comercianți) care erau subordonații daimiyo-ului lucrând pentru el și făcând activitățile necesare pentru prosperarea provinciei.

Cu toate acestea, în perioada feudală țăranii erau categoria cea mai numeroasă, iar din punct de vedere economic cea mai importantă pentru că îndeletinicirea lor era agricultura. Însă pe atunci țăranii nu erau onorați fiind iobagi legați de pământul pe care îl munceau și implicit și de stăpânul domeniului care le impunea natura culturilor agricole. Țăranii mai erau obligați să le plătească seniorilor impozite în produse agricole.

Dezvoltarea relațiilor comerciale a dus la ruinarea țărănimii căreia i se solicita impozite impozite și taxe foarte mari, dar și faptul că a apărut o nouă clasă economică în statul japonez – negustorii. Acest fenomen s-a dezvoltat atunci când luptele pentru putere dintre stăpânii domeniilor au luat sfârșit și s-a instaurat shocunatul.

3.2 Migratorii

Primii „albi” care debarcă la țărmurile Japoniei sunt protughezii între anii 1542 – 1543, realizând primele schimburi comerciale între Japonia și un Europa. În urma acestor schimburi dintre portughezi și japonezi, un mic port pescăresc, Nagasaki, a devenit cu timpul un important punct comercial, de altfel și singurul punct de legătură între Japonia și lumea exterioară arhipeleagului.

Schimburile comerciale dintre insulele japoneze și coastele Asiei erau o tradiție. Între cei doi parteneri comerciali erau tradiționale. Dorința de câștiguri i-a atras alături de comercianți și pe daimiyo, dar și pe unii samurai în schimburile comerciale cu mătase, lemn, arme etc.

Datorită acestor tradiții în comerțul cu vecinii, localnicii japonezi au fost deschiși la ideile promovate de olandezii, portughezi și spaniolii care au venit fiind privite cu bună voință și interes o perioadă de timp.

În 1639 shogunul a ordonat închiderea accesului străinilor în Japonia, dar și interzicerea ieșirii japonezilor din țară, fiind delicte ce erau pedepsite cu moartea. Singurii străini care puteau să mai facă comerț fiind câțiva olandezi și chinezi. Spre deosebire de chinezi, pentru a putea debarca pe pământ japonez, olandezii trebuiau să calce în picioare crucifixul în fața autorităților locale.

Politica granițelor închise la care a recurs shogunul a făcut ca Japonia să rămână izolată aproape complet de lumea exterioară, timp de aproximativ două secole. Cu toate că această izolare a dus la consolidarea și unitatea statului japonez, izolarea impusă a menținut Japonia într-o continuă eră feudală cu forme fixe și foarte înapoiate. În timp ce în secolele XVII – XVIII Europa avea parte de mari progrese industriale, Japonia era caraterizată printr-o stare de sălbăticiune economică.

Această stare de autarhie avea însă să se sfârșească în anul 1852 când Comnadorul american M.C. Perry a primit misiunea din partea guvernului de la Washington de a merge în Japonia penru a înmâna împăratului o scrisoare din partea președintelui S.U.A. În anul 1853, comadorul debarcă în Golful Edo și a inițiat tratative cu reprezentanții shocgunului. Scrisoarea înmânată japonezilor din partea președintelui american solicita japonezilor semnarea unul acord pe termen lung cu privire la înființarea de stații pentru aprovizionarea vaselor americane, acordare de asistență naufragiaților americani și deschiderea de porturi pentru comerțul cu Statele Unite.

Dacă această scrisoare era refuzată, Perry avea mandat de a recurge la forță. Nu a făcut uz de arme, dar a promis că în anul următor se va reîntorce pentru a porni un război. Aceste argumente au fost suficient de convingătoare, motiv pentru care la 31 martie 1854 se semnează primul tratat japonez – american, la Kanagawa.

Capitolul 2: Management & Marketing

Președintele AOTS Kentaro Aikawa a afirmat următoarele: „pacea și stabilitatea mondială nu pot fi obținute fără a ține cont de țările în curs de dezvoltare, ce reprezintă 60% din suprafața Terrei și 80% din populația planetei”.

Finanțând încă din 1959 programe de training managerial pentru țările în curs de dezvoltare, AOTS are ca scop promovarea cooperării tehnice în perspectiva industrializării acestor țări dar și consolidarea dintre acestea și Japonia.

Pentru a reuși toate acestea, AOTS pregătește personal în domeniul managementului afacerilor, al tehnologiei, dar și al marketingului.

O importantă trăsătură a stilului de management japonez este faptul că această colaborare dintre Japonia și țările în curs de dezvoltare a adus companiile japoneze, într-un timp foarte scurt, pe aceeași treaptă cu companiile americane, un exemplu fiind compania Toyota care a reușit să se claseze pe locul al treilea din topul celor mai respectate companii de mașini din lume.

Pe lângă management și marketingul are o importanță deosebită în viața economică a unui stat. Prin marketing se pot înțelege valorile, obiceiurile, credințele sau tradițiile care guvernează statutul oamenilor în societate.

Astfel companiile producătoare de bunuri și servicii vor putea să identifice mai ușor nevoile consumatorilor folosite în vederea atingerii țelului lor final, adică profit.

Studiul marketingului folosit de un stat în companiile de pe teritoriul său permite identificarea modului de gândire, a comportamentelor manifestate, a nevoilor și cerințelor atât a anagajaților cât și a consumatorilor, ceea ce consituie premiza aplicării unor strategii manageriale adecvate. Cunoscând marketingul unei organizații se poate anticipa gradul de reușită în dezvoltarea organizației. Tot astfel se pot construi politici și strategii adecvate piețelor vizate.

Așadar, consider că nu se poate dezbate tema managementului unui stat fără a aborda marketingul promovat de acesta în companiile care își desfășoară activitatea în interiorul statului respectiv, chiar dacă la nivelul companiilor marketingul și managementul diferă de la una la alta după cum vor fi prezentate în acest capitol.

2.1. Etica și managementul japonez

Nu mai este un secret că în prezent modelul de afaceri japonez este considerat unul din cele mai bune metode de atingere a succesului.

Una din explicațiile cele mai des întâlnite este aceea că firmele nipone își găsesc originile în filosofia confucianistă, pe care Dumitru Zaiț în lucrarea sa, Managementul Intercultural. Valorizarea diferențelor culturale, o consideră „miezul gândirii și comportamentului managerial” din aceste companii.

Această gândire promovează conviețuirea dintr-o întreprindere bazată pe loialitate, dreptate, corectitudine, politețe și disiplină.

Pentru a putea înțelege mai bine acest sistem, vom lua compania Kyocera ca exemplu.

Kyocera este una din cele mai importante companii nipone producătoare de componente ceramice și electronice de pe mapamond. Sub coordonoarea atentă a lui Kazuo Inamori această companie a pus bazele unei noi viziuni în lumea afacerilor și a unui stil de management care se bazează nu pe „profituri cu orice preț”, ci pe oameni, pasiune și înțelegere.

Pilonii acestei filosofii constau în câteva reguli simple pe care Inamori le-a creat pentru ca angajații să aibă parte de aromonie:

Ca ființe umane trebuie să căutăm binele, trebuie să ne întrebăm în mod constant care este lucrul corect pe care ființa umană să-l facă și să căutăm permanent răspunsul.

Indiferent ce dificultăți întâmpinăm trebuie să jucăm corect în afaceri și să abordăm toate tranzacțiile cu onestitate.

Este crucial să menținem principiul „fă ceea ce este corect să faci”. Chiar dacă un nou angajat descoperă o eroare, el trebuie să o anunțe corect și cu demnitate. Trebuie să urmeze calea corectă în afaceri.

În afacerile noastre trebuie să fim sinceri, drepți, curajoși, iubitori și umili în inimile noastre.

Urmând principii simple ca „Grija fată de alții ne llărgește orizonutul” sau „Faceți din interesul pentru alții baza acțiunilor voastre” stilul Kyocera este o provocare nu doar la nivel național, ci și la nivel mondial.

2.1.2 Originile culturale ale managementului japonez

Cu toate acestea comportamentul nipon din cadrul organizațiilor sale nu se rezumă doar la filosofia Kyocera, ci face referire la niște termeni amintiți de Eugen Burduș în Managementul Comparat Internațional. Cei doi termeni amintiți în această lucrare fiind IE și MURA.

IE se referă la statul sau un partid dintr-un sistem totalitar care cere sacrificarea propriului interes pentru binele sau interesul grupului. Acest comportanet este obligatoriu și este menținut cu ajutorul sancțiunilor.

MURA chiar dacă este un concept ce face referire la comuniatea sătească și este folosit în conducerea companiilor. El sugerează o comunitate care îi pedepsește pe cei neintegrați, integrare care nu cere neapărat sacrificii din partea persoanei în cauză.

Cu toate că cele două noțiuni par să fie diametral opuse una nu poate exista fără cealaltă. De exemplu dacă un „inamic” din exterior nu amenință MURA, grupul nu are nevoie de aducerea la cunoștință a liderului, ci pur și simplu va desemna o persoană care să asigure armonia (WA). Adesea această persoană aplică IE pentru a menține MURA făcând referire la vechiul stil al samurailor „împreună luptăm pentru a asigura bunăstarea domeniului”.

Pe lângă cele două concepte prezentate ai sus, în cultura japoneză se mai întâlnesc alte concepte ca DOZOKU, AMAE, IEMOTO, ON sau OYABUN – KOBUN.

Originile conceptului dozoku se găsesc în comunitățile agricole de orez unde se rolurile sunt împărțite de așa natură încât să se întărească și obligațiile dintre supraveghetor și subordonat. În economie, acest concept se găsește la nivelul firmelor nipone în care se stabilesc legături între furnizori și subantrenori unde conducerea executivă își asumă obligații și răspundere pentru întreaga organizație.

Cel de-al doilea concept, amae, reprezintă „o stare speicifică de independență și întrajutorare între membrii comunității”

Relațiile care reprezintă acest concept sunt bazate pe un anumit atașament emoțional care determină un comportament specific care duce la evitarea asumării de responsabilitate la nivel individual, punând șeful în centrul atenției și transformându-l astfel purtătorul de cuvânt al fiecărui angajat oferindu-i astfel și protecție. Cu toate acestea, amae este de o mare însemnătate pentru psihicul și stabilitatea japonezilor devenind o componentă parte esențială a atitudinii angajaților niponi.

Iemoto chiar dacă seamănă cu un club format din membri aflați acolo în mod voluntar, este mai mult de atât. Acesta este „un sistem de valori care reflectă anagajamentele dintre maestru și discipol exprimate în termeni de autoritate și disciplină”

Semnificația acestei afirmații este aceea că mereu discipolul trebuie să își respecte maestrul care dispune de autoritate asupra lui chiar dacă nu este formalizată prin vreo reglementare.

În Japonia, on, este expresia „obligațiilor și îndatoririlor care derivă din schimburile sociale voluntare” adică o datorie nu este niciodată achitată și chiar dacă ai achitat-o integral, moral rămâi veșnic dator.

Iar ultimul, dar nu cel din urmă concept care stă la baza managementului japonez este reprezentat de realațiile tip oyabun – kobun. Făcând o traducere a celor două cuvinte ne putem da seama că acest tip de relație se referă la relațiile pe care se bazează o familie părinte (oyabun) – copil (kobun). Oyabunul este reprezentat de șeful sau patronul companiei care adesea este reprezentat de imaginea unei persoane mai în vârstă, cu o vechime și o activitate mai mare în domeniu. El poate avea mai mulți kobuni cărora le acordă atenție în mod egal fără a face vreo diferențiere. Kobunii acceptă acest privilegiu oferindu-i oyabunului respectul și gratitudinea specifice copiilor dintr-o familie fașă de părinții lor.

Astfel pentru japonezi, compania nu este doar o organizație, aceasta este o familie, un motiv de mândrie și un loc de aparteneță.

2.1.3 O societate bazată mai mult pe morală

La începutul Erei Meiji când societatea niponă a început să importe tehnologie și modelul de instituții occidentale, experții s-au lovit de problema reprezentată de dreptul European. Deoarece societatea japoneză a fost dintotdeauna bazată pe morală a fost necesar să se inventeze un nou termen keuri care este asociat cu noțiunea de drept.

În perioadele care au urmat situația s-a schimbat. Cei care au avut probleme în a înțelege ordinea japoneză au fost europenii fiind pentru prima dată când au întâlnit o societate care funcționează pe bază de moralitate.

Prin morală se înțelege capacitatea de a trăi într-un grup prin care urmărește împiedicarea agresivitățior, dar apărarea interesului pe termen lung cu ajutorul regulilor, acțiunilor și valorilor pe baza experienței și adevărului insuflate de educație și aiurate printr-un control social.

În societatea niponă, angajarea pe viață, deciziile luate prin consens etc. sunt datorii ale companiilor în timp ce lupta pentru perfecționare și autodepășire, devotamentul față de muncă etc. sunt datorii ale angajaților impuse nu doar de stima de sine, dar și de stima celor din jur.

2.1.4 Influența învățăturilor străvechi

Anterior am precizat că la baza managemetului nipon stau învățăturile transmise de Confucius. În cele ce urmează voi prezenta pe scurt care sunt acestea:

Atât japonezii cât și adepții lui Buda și lui Confucius consideră că Dumneze au creat natura și că El stă la „originea și capătul timpului”. Religia lor este purtătoare a unor dogme care sunt folosite pentru a parcurge un drum și pentru a realiza ceva în viață.

Punând aceste învățături la baz societății, în Japonia, spre deosebire de țările occidentale, s-a dezvoltat mai bine responsabilitatea locală, excepție fiind Germania și Suedia, motiv pentru care japonezii au o legătură mai strânsă cu locuitorii acestor state decât cu restul occidentalilor.

2.1.5 Strategia din companiile japoneze

Cunoscând principiile care stau la baza culturii și civilizației japoneze putem înțelege strategiile și comportamentul din interiorul întreprinderilor nipone. În opinia mea, acestea sunt „motoarele” unei naționale economii „sănătoase”, motiv pentru care voi continua prezenta lucrare prin sublinierea importanței modului de conducere a acestora.

Companiile japoneze sunt adesea considerate principalele concurente oricăror companii din lume care în multe domenii „fac jocurile” pe piață. Astăzi, aceste companii ocupă locuri importante în secotoarele industriale.

Unul dintre motivele pentru care Japonia își păstrează unul dintre locurile fruntașe pe piața liberă constă într-un set de principii considerate ca fiind fundamentale:

dorința de supraviețuire prin creștere

interesul permanent pentru activitățile concurenților

crearea și exploatarea maximă a avantajelor concurențiale

strategiile și politicile comerciale în strânsă relație cu punctele de mai sus.

Dorința de supraviețuire prin creștere

Acest principiu se bazează pe faptul că economia japoneză a avut o creștere rapidă și bruscă. Având creșterea continuă ca ca prioritate managerii companiilor japoneze întotdeauna aleg perspectiva unei creșteri continue. De exemplu ei nu vor adapta prețul la piață, ci întotdeauna vor încerca să îl reducă pentru a-și asigura o creștere a cererii. Când cererea este suficient de mare, firmele își dublează capacitatea de producție într-o perioadă scurtă de la doi până la patru ani, ceea ce aduce și o creștere de 50% până la 100%.

Interesul pentru activitățile concurenților are la bază două maniere ce pot fi

exprimate prin „a fi mai bun și a nu accepta să fii în urmă”, adică japonezii vor să aibe produse mai bune decâtconcurența, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci aplică cel de-a doua manieră „dacă nu ești mai bun, fii diferit”ce constă în găsirea pe piață a unei nișe pe care să se acționeze împreună cu competitorii.

Crearea și exploatarea maximă a unui avantaj concurențial poate să difere de la o

etapă la alta Când salariile nipone au ajuns să se poată compara cu salariile din țările occidentale și nu au mai putut fi exploatate s-a încercat exploatarea calității superioare a produselor în combinație cu o gamă variată de produse pentru o anumită piață țintă. Recent, avantajul concurențial bazat pe costuri reduse nu mai este datorat salariilor scăzute, ci capacității întreprinderilor nipone de a produce bunuri și servicii în cantități mari care concură la reducerea costurilor de producție. Investițiile din cercetare – dezvoltare a dus la obținerea de tehnologii performante lucru care nu doar că îi ajută să folosească eficient tehnologiile occidentale, dar și să-și creeze propriile tehnologii.

Ultimul principiu își are originile în cultura japoneză referitoare la nivelul de îndatorare

și a atitudinii japonezilor prezentate anterior. În general companiile japoneze acceptă mai mult riscurile financiaredecât competitorii lor, motiv pentru care înregistrează o creștere mai mare a decât întreprinderile americane.

Se poate afirma că aceste principii care stau la baza strategiilor din întreprinderilor nipone nu sunt specifice doar statului Japonez, ci pot fi adoptate și de altă țări cu condiția de a înțelege foarte bine comportamentul japonezilor și să se încerce adaptarea lui la specificul tării respective.

2.1.6 Concepte japoneze

Pentru a putea înțelege cum funcționează o întreprindere din Japonia este important să se cunoască conceptele care stau la baza oricărei companii, fie ea niponă sau de altă origine.

În continuarea lucrării voi prezenta cele mai reprezentative concepte de management aplicate într-o companie japoneză, deoarece din punctul meu de vedere, aceste companii stau la baza unei economii puternice și solide a unui stat.

Deși Japonia a fost considerată timp de mai multe secole un stat autarhic, aceasta a suprins prin faptul că într-o perioadă de timp relativ scurtă, a reușit să ajungă din urmă, să țină pasul sau să depășească state bine dezvoltate cu o economie puternică cum ar fi: Franța, Germania, S.U.A. , Marea Britanie, etc.

Prin conceptele japoneze de management se înțelege un anumit set de reguli și norme care se aplică în companiile japoneze pentru a aduce succes și prosperitate acesteia. Aceste concepte diferă de la o companie la alta.

Conceptele japoneze alese de mine pentru a le prezenta în această lucrare sunt după cum urmează:

Kaizen

RINGI SHO

Keiretsu

Sistemul de angajare pe viață

2.1.6.1 Kaizen

Termenul kaizen semnifică „îmbunătățire continuă a practicilor de lucru, eficienței personale, etc. ca o filozofie de afaceri”.

În japoneză, kaizen semnifică îmbunătățire continuă, însă conform filosofiei pe care acest stil o reprezintă acesta este mai degrabă un mod de viață atât în viața profesională, cât și în cea familială deoarece presupune concentrarea pe continua prefectionare a sineluri, dar și a ativităților.

Sistemul kaizen presupune îmbunătățiri mici, continuie, dar care în timp devin spectaculoase. La baza acestui sistem se afla percepția conform căreia „rezultatele scontate reprezintă o reușită sau o nereușită a proceselor desfșurate”, motiv pentru care gândirea trebuie să se orienteze în primul rând către procesul de realizare, efortul oamenilor, nu rezultatul final.

Acest concept este alcătuit din doi pași:

Stabilirea ciclului planifică – realizează – verifică – acționează care asigură continuitatea conceptului în urma politicii de menținere și îmbunătățire a standardelor.

Stabilizarea procesului actual prin ciclul standardizează – realizează – verifică – acționează deoarece starea anormală apare atunc când nu există un standard sau nu a fost respectat.

2.1.6.2 Sistemul de adoptare a deciziilor RINGI SHO

În Japonia expresia „a lua o decizie” nu există, deoarece managerii niponi „fabrică decizii”, proces complex de pregătire pentru alegere și adoptare care este mai mult decât un act de opțiune.

Deoarece deciziile într-o organizație sunt făcute pe baza consensului, s-a dezvoltat un sistem care să definească acest sistem – ringi sho.

Sistemul ringi înseamă că deciziile luate să fie legate de binele colectivității, de armonia din cadrul firmei și de pe piață, dar și de reputția companiei și a personalului pentru evitarea de pagube și conflicte. Acesta este considerat ca fiind unul din sistemele de bază din companiile japoneze.

De exemplu, dacă un manager de pe un nivel ierarhic mediu sau inferior se confruntă cu o problemă, acesta trebuie să raporteze problema respectivă departamentului de care aparține. Problema va fi prezentată ulterior managerului general pentru a se ajunge la un consens ceeace presupune folosirea unui document formal numit RINGI SHO pe baza căruia se poate aproba sau nu soluția găsită. Rezultatul la rândul său va fi trimis la managerul de vârf care are puterea decizională finală. Astfel managerul de vârf poate să-și supravegheze personalul și să-l evalueze. Această practică este pusă în aplicare încă din momentul în care firma te angajează. Pentru a putea fi „mentorul” unui grup trebuie ca persoana în cauză să aibă cel puțin 10 ani de activitate în companie și să prezinte capacitățile necesare pentru a urca la primul nivel de promovare.

În comapniile nipone, procesul de promovare este foarte greu și anevoios, măririle de salariu fiind aproape insesizabile. Pentru a fi promovat un anagajat trebuie să dea dovadă de loialitate și competență în cadrul departamentului său.

Dezavantajul sistemului Ringi constă în faptul că acest proces este unul foarte lent și nu poate funcționa pe bază de incertitudine, ci doar în medii extrem de stabile.

2.1.6.3 Sistemul Keiretsu

Keiretsu este un cuvânt japonez ce desemnează marile grupări de companii având la centru o bancă finanțatoare puternică ce lucrează împreună pentru avantajul reciproc.

Din punct de vedere managerial, aceste grupuri sunt organizate pe tipul structurilor în rețea, constând într-un grup de companii adesea integrate pe verticală care cooperează între ele pentru atingerea unui obiectiv comun. În centru se află o firmă cu rol de coordonator și mai multe firme – subcontractanți care lucrează într-un sistem de producție unitar.

Chiar dacă seamănă cu alianțele strategice propriu – zise, Kieretsu doar împrumută din trăsăturile acestora prin avantajele sale. Informațiile tehnologice sunt împărtășite reciproc și astfel se reduc și costurile pentru cercetare – dezvoltare. Prin aceste colaborări se pot specula conjuncturile de piață favorabile fără a extinde capacitățile de producție existente prin apelarea la membrii grupului.

Această strategie a jucat un rol foarte important în succesul internațional al companiilor japoneze de-a lungul timpului, creând noi oceane albastre.

Protrivit schemei din Anexa 3, o grupare Keiretsu are baza formată dintr-o companie de comerț exterior și o bancă.

Băncile cu ajutorul expertilor lor au un cuvânt important de spus în proiectele de investiții prin acordarea de credite preferențiale atunci când este cazul. Aceste instituții financiare acceptă chiar și varianta unor profituri și dividende mici, având în vedere succesul pe termen lung al investițiilor făcute.

Sistemul Keiretsu este puternic influențat de valori culturale profund înrădăcinate în societate. Accentul pe relațiile personale puternice se traduce printr-o strânsă dependență de partenerii de afaceri. Contactele frecvente dintre partenerii de afaceri se bazează pe relații umane apropiate și încredere reciprocă.

Forța financiară a acestor grupuri conduce la posibilitatea creării unui portofoliu diversificat al afacerilor. Un avantaj considerabil al Keiretsu își reprezintă diversificarea riscurilor, care duce la minimalizarea lor.

2.1.6.4. Sistemul de angajare pe viață

Este un model de recrutare și instruire a angajaților dintr-o companie tipic japonez, aplicat în marile companii.

La începuturile economiei nipone, marile companii naționale care aveau condiții mai bune de lucru și salarii mari aveau întâietate la alegerea angajaților.

Astfel în această perioadă a început practicarea „angajării pe viață” doar pentru unii din salariații japonezi (între 25 și 40%). Cu toate acestea, de acest beneficiu nu beneficiază decât bărbații, motiv pentru care personalul unei companii nipone este structurat în trei categorii:

Elita care este formată din personalul permanent, care adesea este anagajat pe viață

Personalul semipermanent care este format din persoanele recrutate pentru a lucra experimental în cadrul companiei

Muncitorii temporari (sezonieri) care unt angajați pe un interval determinat de timp pentru a efectua anumite activități sezoniere.

Avantajele angajării pe viață:

angajații au parte de o bună pregătire a forței de muncă pentru că întreprinderea este dispusă să aloce sume consistente în formarea și pregătirea lor, având astfel și certitudinea

există o mai bună folosire a timpului de muncă a personalului datorită atașamentului față de companie

permite o stabilitatea financiară mai bună a companiei din punctul de vedere ale cheltuielilor cu salariile datorită disponibilității angajaților de a accepta la începutul carierei salarii mai mici fiind convinși că în timp câștigurile le vor crește

crează un climat favorabil în muncă dominant de armonie și cooperare.

Dezavantajele angajării pe viață:

dificultăți în asigurarea întreprinderii cu personal calificat din cauza rigidității angajării acestuia din afara întreprinderii

datorită siguranței locului de muncă stimularea personalului este mai dificilă

presiunui din partea personalului pentru lărgirea sferei activităților desfășurate în cadrul întreprinderii

costurile ridicate cu forța de muncă mai ales în unele perioade de diminuare a activității ca urmare a schimbărilor din mediul intern și extern al companiei

2.2 Marketingul japonez

Printre țările care au reușit să schimbe fundamental percepția pe care cultura o dădea asupra produselor oferite de ele, se număra și Japonia. După al doilea Război Mondial, produsele japoneze erau percepute ca fiind cele mai proaste atât în Japonia, cât și în restul lumii. Însă astăzi datorită managementului și marketingului nipon, produsele japoneze sunt considerate ca fiind de înaltă calitate datorită puternicii baze informaționale referitoare nu doar la structura marilor grupuri economice, dar și la particularitățile piețelor din întreaga lume.

Bazându-se pe acest sistem informațional, Japonia are cel puțin zece companii cu birouri deschise în toată lumea, în care se regăsesc mai mulți angajați, față de munărl de persoane angajate în birourile comerciale străine de pe teritoriul Japoniei, așa cum se vede în tabelul de la Anexa 4.

Așadar personalul implantat în străinătate de către firme ca Mitsui, Mitsubishi sau Marubeni, are legături cu birourile din țara mamă din peste 100 de țări.

Aceste companii au o structură simplă, principalele legături fiind realizate între personalul din fruntea organizației aflat în țară și personalul pregătit din țările gazde.

În Japonia există trei tipuri de companii comerciale, fiecare răspunzând unor nevoi diferite: Sogoshosha, Senman Soasha și întreprinderile producătoare.

Sogoshosha este tipul reprezentat de cele mai mari nouă companii nipone: Mitsubishi Corp., Mitsui & Co., C. Itoh & Co., Marubeni Corp., Sumitomo Corp., Nissho – Iwai, Toyo Menka, Kanematsu Corp. și Nichimen Co. Acest companii domnină importul și exportul Japoniei deoarece activitățile lor nu se reduc numal la cumpărături ș vânzări de produse, ci servesc și ca „bănci” prin acordarea de împrumuturi, stabilesc „joint – ventures” în străinătate sau servesc ca intermediari ai unor agenții din alte state, atuul lor fiind sistemul informațional.

Cel de-al doilea tip, Senman Shosha, este reprezentat de companiile care sunt specializate pe produse, servicii și piețe sau chiar pe anumite regiuni ale Japoniei. De exemplu o firmă comercială de mici dimensiuni satisface numai utilizatorii de pe piețele din Asia, ale produselor farmaceutice fabricate în sudul Japoniei, sau altă companie de dimensiune medie își concentrează comercializarea produselor și serviciilor pe piețele in Africa francofonă.

Al treilea tip de întreprinderi din Japonia cu o reștere foarte mare, este reprezentat de întreprinderile producătoare din domeniul electronicii, automobilelor, echipamentelor de birou sau a mașinilor de precizie. Aceste companii s-au dezvoltat în urma dorinței producătorului de a stabili legături directe cu consumatorul pentru a-și dezvolta activitățile de service și pentru a-și crea o anumită imagine favorabilă. De exemplu Matsushita avea aproximativ 6000 de magazine prin care își desfăcea produsele proprii.

Chiar și în Japonia companiile, în ciuda varietății, sunt foarte competitive deoarece strategiile companiilor producătoare se bazează pe informațiile furnizate de acestea. Aceste companii fiint atât importatoare cât și exportatoare , Sogoshosha deținând aproape jumătate din importul Japoniei și o cincime din comerțul extern, realizând și importante investiții în străinătate .

Scopul acestor întreprinderi este acela de a influența modernizarea sistemului de distribuțue japonez, care uneori în Japonia s-a dovedit a fi ineficient. Din cauza aceasta, străinii au susținut că sistemul de distribuție japonez, face parte din ansamblul de elemente care frânează pătrunderea produselor străine pe piața japoneză. În realitat, producătorii nu țin cont de diferențele culturale care explică sistemul de distribuție japonez ce are o serie de implicații asupra prețurilor practicate, care sunt mai mari și datorită numărului mare de intermediari.

În Japonia există numeroase presiuni pentru modernizarea sistemului de distribuție atât din interior, cât și din exterior. Printre presiunile externe pentru schimbare unele provin din creșterea importurilor, ca rezultat al necesităților de consum și al unei mari disponibilități de venituri. În acestă direcție se impune crearea de noi căi de distribuție pentru produsele unor importante firme străine, caer pătrund tot mai mult pe piața japoneză cum sunt IBM sau Xerox. Deschiderea pieței nipone pentru produsele din țările occidentale este strâns legată de tendința Japoniei către o societate de consum, cu toate că structura cnsumului unui japonez este diferită de cea a unui occidental, element ce trebuie avut în vedere când se intenționează pătrunderea pe această piață.

2.2.1 Desfacerea produselor

Din punct de verere cultural și social întotdeauna au existat obstacole. Pe piața japoneză sunt „preferați” furnizorii indigeni chiar și atunci când oferta unui furnizor străin este mai bună.

Capacitatea de absorbție a pieței nipone este unul dintre principalele argumente ale exportatorilor străini. Japonezii au tendința de a achiziționa produse și servicii aproape cât jumătate din populația Statelor Unite (aproximativ 2400 miliarde de dolari în SUA).

În anul 2005 s-a creat un nou program național de reorganizare a marketingului care a eliminat avantajele deținute de marile rețele de distribuție japoneză (Daia și Seiyu), ponderea acestora în canalul de distribuție al Japoniei scăzând la 10% din rațiuni de management. Dar această scădere a favorizat dezvoltarea rețelelor regionale și magazinelor de mici dimensiuni cu profil universal unde se efectuează jumătate din cheltuielile zilenice ale consumatorilor.

Pentru pătrunderea pe piața japoneză companiile puternice străine, se recomandă înființarea unei reprezentanțe în Japonia. Deoarece costurile sunt foarte mari, companiilor mici și mijlocii le este foarte greu să coopereze cu agenții/distribuitorii locali.

În Japonia distribuitorii acoperă un teritoriu sau un sector industrial, iar agenții importatori sunt defapt agenți unici pentru întreaga țară cu toate că excluivitatea are avantajul de a motiva agentul local pentru creșterea vânzărilor.

Înlocuirea unui agent sau distribuitor local este foarte dificilă datorită solidarității și a comunicării existente la nivelul mediului de afaceri japonez.

Încercarea de utilizare a datelor publice existente privind importatorii niponi, ca modalitate de a fixa primul contract de afaceri este considerată ca fiind una dintre cele mai mari greșeli în strategia de marketing pentru firmele străine.

Reprezentanții companiilor japoneze fac afaceri doar cu persoane care le-au fost prezentate conform cutumelor locale sau care au avut un contract direct cu partenerii lor de afaceri. Sursele acceptate drept recomandare pentru firmele care doresc să dezvolte afaceri cu firme japoneze pot fi corporațiile japoneze importante, ambasadele țărilor de provenineță, asociații profesionale și camerele de comerț.

2.2.2 Tehnici de vânzare și negociere

Cunoașterea limbii , a culturii și a eticii japoneze sunt factori esențiali în succesul unei negocieri chiar dacă în majoritatea companiilor japoneze există vorbitori de limba engleză, un traducător profesionist poate ajuta în eliminarea dificultăților de comunicare.

Contactele oficiale între companiile japoneze sunt realizate prin întâlniri la nivelul conducerilor, negocierile fiind făcute la un nivel de lucru, unde prima întâlnire este destinată doar cunoașterii și evaluării reciproce. Faptul că se organizează întâlniri repretate cu reprezentanții companiilor, în Japonia, este o procedură normală.

Preferând să nu fie criticați pentru greșelile comise într-o negociere, aceasta se desfășoară adesea lent și se preferă să nu se ajungă prea reprede la un acord.

Ca la fiecare negociere a unui contract, există o serie de elemente specifice culturii japoneze. Aceste elemente pot reprezeta un risc pentru potențialul partener deoarece el le poate intrepreta eronat. Pritre principalele aspecte ce trebuie avute în vedere în timpun unei negocieri se numără:

• încercarea găsirii unei persoane de legătură care să le facă cunoștință echipelor de negociere. Această persoană trebuie să aibă o poziție cel puțin la fel de însemnată ca și negociatorul japonez.

• efectuarea primelor contacte este bine să se facă folosind ca intermediar tot o firmă japoneză.

• să se lase la latitudinea gazdei subiectele ce urmează a fi discutate.

• să nu se vină la întâlnire împreună cu avocatul pentru că aceasta denotă lipsă de încredere.

• să se încerce personalizarea relației de afaceri pentru a furniza încredere părții japoneze.

• să nu se apeleze exclusiv la logică, pentru că la japonezi componenta emoțională este de multe ori mai importantă în adoptarea unei decizii. Tradițiile sunt de multe ori mai importante decât profitul.

• să nu îi pună pe mangerii japonezi în situația de a admite că au greșit sau că nu cunosc un lucru pe care ar trebui să îl cunoască.

• să aibă răbdare să îi asculte pe japonezi și să nu îi întrerupă.

• afișarea unei siguranțe și încrederi prea mari este privită ca o lipsă de delicatețe din partea partenerului de discuții.

• să se evite discuțiile filozofice, întrucât japonezii nu doresc să-și pună partenerul într-o postură jenantă.

• gestul de a bate prietenește pe umăr provoacă japonezilor oroare iar strânsul și scuturatul mâinii îi dezgustă pe japonezi.

2.2.3 Promovarea produselor

Deoarece cultura japoneză este puțin diferită de alte culturi, înainte de a încerca să se vândă un anumit produs, consumatorii japonezi trebuie informați și familiarizați cu întrebuințarea și calitatea produsului respectiv.

Pentru început aceste informații pot fi distribuite prin intermediul publicațiilro tipărite sau într-o revistă de specialitatem publicarea de articole în cele cinci mari cotidiene naționale sau a posturilor centrale de televiziune sau radio la nivel local sau regional.

Mass – media japoneză nu lucrează direct cu clienții, ci prin intermediul principalelor cinci agenții de publicitate: Dentsu Inc., Hakuhodo Inc., Tokyu Agency International Inc., Daiko Advertising Inc. și Asatsu Inc.

Tipul de publicitate cel mai reprede acceptat de consumatorii japonezi este cel axat pe imaginea produsului și pe buna dispoziție promovată odată cu acesta.

2.2.4 Stabiliarea prețului unui produs

Trebuie avut în vedere faptul că japonezii sunt dispuși să plătească mai mult pentru o cantate superioară.

Adaosurile din lnațul de distribuție fac ca de multe ori prețurile mărfurilor importate să atingă niveluri necompetitive față de produsele indigene în ciuda faptului că în vamă prețul este comparabil același sau mai mic decât al prosuelor japoneze.

Cu toate acestea din perspectiva consumatorilor japonezi prețul scăzut al unui produs îi deteriorează imaginea. Pentru stabilirea prețului de export trebuie ținut cont și de costurile pe care exportatorul urmează să și le asume pe piața japoneză.

Producătorii de bunuri indigeni fixează prețurile pentru fiecare nivel al canalului de distribuție, asigurând și respectarea acestora prin sisteme de rabaturi comerciale.

În Japonia există Japan Fair Trade Commision care investighează practicile comerciale neloiale și are puterea de decizie în cazul constatării unor abateri.

2.2.5 Serviciile de vânzare și sprijinire a clienților

Serviciile și suportul asigurat clienților sunt esențiale în Țara Soarelui Răsare ca parte a produsului.

Japonezii preferă să primească toate informațiie tehnice și asigurarea livrării la rimp a produsului la timp, motiv pentru care aceste sarcini îi revin exportatorului.

Dacă marfa este deteriorată în timpul livrării, importatorii japonezi vor alege un alt partener de afaceri în viitor, motiv pentru care se recomndă exportatorului să aibe un birou de control al calității în Japonia, iar dacă acest lucru nu este posibil, trebuie făcute aranhamente pentru sprijinirea clienților cu distribuitorul japonez partener.

2.2.6 Practici în derularea afacerilor

Trebuie ținut cont de faptul că japonezii au o cultură foarte strictă în ceea ce privește comportamentul în afaceri, motiv pentru care dacă dialogul este în limba engleză nu înseamnă că aceștia vor adopta și un stil de afaceri occidental.

Societatea japoneză este foarte bine structurată și ierarhizată pe criterii de grup cu accent pe menținerea echilibrului și evitarea confruntărilor deschise. Poziția socială este determinată de vârstă, funcție, loc de muncă, familie și este supusă strict sistemului ierarhic.

Într-o relație de afaceri respectul față de partenerul japonez se face prin limbajul folosit, modul de comportament, etichetă, ținută, etc. unde sunt foarte importante încrederea reciprocă, loialitatea și angajamentul pe termen lung.

În Japonia toate deciziile sunt luate în grup inclusiv în firmele mari unde deciziile sunt luate de liderul acestora. Acest concept creează impresia că toți angajații au participat la luarea unei decizii.

Concluzii. Prevederea viitorului unei companii este foarte greu, indiferent de teritoriul pe care aceasta funcționează, însă se pot prevdea anumite tendințe studiind managementul și marketingul promovate într-un stat.

Înainte de a începe o afacere cu un partener japonez, trebuie ținut cont că întreprinderile japoneze continuă să fie concurenți redutabili pe piața mondială, deținând și locuri fruntașe în anumite domenii. Chiar dacă au fost favorizate de dinamismul economiei japoneze, nu toate întrepriderile reușesc sa se adapteze la fel de bine schimbărilor de pe piața internă și internațională.

Remarcându-se prin internaționalizarea, dar și competitivitatea companiilor, Japonia a reușit să-și implanteze unități japoneze în străinătate, având un impact însemnat în economia mondială. În Aia de Est și de Sud – Est, Japonia este un furnizor de capital și de tehnologie, o piață, un model de dezvoltareși un motor al dezvoltării acestei părți de lume

Cu timpul, Japonia a trecut de la un exportator de produse, la im ombestitor direct în economiile altor state, lucru care s-a datorat nu doar staregiilor de management și de marketing, dar și reevaluării yenului, care s-a întărit favorizând cumpărarea de active străine, carea au devenit mai ieftine.

Investițiile directe al japonezilor în SUA nu au întâmpinat dificultăți legate de managementul resurselor umane, ci de probleme privind statutul personalului străin din cadrul comapaniilor implantate în State. Spre exemplu, angajații străini vor beneficia de același tratament ca și angajații niponi, acceptându-le stilul de management și marketing?

Aparent, japonezii mai au și astăzi astfel de probleme în cadrul acestei probleme, moti pentru care investesc foarte mult în „educarea” personalului.

Capitolul 3: Economia Japoniei

Într-o perioadă relativă scurtă de timp, Japonia a devenit un stat bine dezvoltat din punct de vedere economic, fiind unul din statele fruntașe ale lumii, în anumite domenii concurând umăr la umăr cu SUA, chiar depășid-o în altele.

Fiind un stat cu o amplasare geografică nefavorabilă, Japonia s-a dezvoltat în domeniul producției. Fiind săracă în resurse naturale, companiile japoneze importa materiile prime, pentru realizarea produselor finite care apoi sunt vândute pe piața internă sau cea mondială.

Domeniul în care Japonia a avut mari realizări este domeniul roboticii și cel tehnologic.

Din cauza reliefului accidentat de care acest stat dispune, Japonia se remarcă în agricultură cu cultivarea orezului. Japonia este catalogată una dintre țările cu cele mai mici rate în ceea ce privește cantitatea de alimente produse din lume, motiv pentru care Japonia importă cantități însemnate de hrană, exceptându-le pe cele marine.

Infrastructura Japoniei este foarte dezvoltată și bine pusă la punct, aceasta beneficiind de unul dinre cele mai rapide trenuri din lume, Shinkansen, tren care poate atinge o viteză cuprinsă între 250 și 300 km pe oră. De aceea Japonia dispune de 44297 de km de căi ferate.

Datorită patrimoniului cultural bine dezvoltat, Japonia are anual 8 milioane de turiști, din care ¾ sunt din Asia. Japonia este destinația preferată de turiștii coreeni și taiwanezi. Însă în ultimii ani, aceasta a devenit o atracție pentru fanii schiului printre care se numără și australienii care merg în stațiuni ca Niseko din Hokkaido.

Japonia dispune de un PIB de 5,458,872 milioane $ care provine după cum urmează în statisticile de la Anexa 5.

Așadar în acest capitol intenționez să dezvolt aceste teme plus altele care caracterizează economia Japoniei în prezent și definesc noțiunea de „miracol japonez”.

3.1 Piața muncii în Japonia

Pentru ca un stat să aibă parte de o economie sănătoasă, este nevoie de forță de muncă capabilă să o creeze și întrețină. Pentru a putea atinge performanțele de astăzi, Japonezii aplică un vechi proverb „pe vreme bună, japonezul muncește la câmp, iar pe ploaie citește”. Potrivit informațiilor de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, acest proverb înseamnă că atunci când economia în Japonia începe să se revigoreze, se plică reforme, inclusic de liberalizare a pieței muncii.

3.1.1 Caracteristicle pieței muncii

În August 2014 se vor împlini 69 de ani de la lansarea primei bombe atomice din lume, care a distrus două orașe japoneze: Hiroshima și Nagasaki.

După o astfel de lovitură, oricărui stat i-ar fi fost greu să se recuperede din punct de vedere economic și social, însă ce a realizat Japonia după cel de-al Doilea Razboi Mondial, nu a reușit nimeni. Unul din factorii care au dus la această revenire fiind, forța de muncă de care statul nipon dispune.

Așa a fost înființat sistemul angajării pe viață cu salarii asociate cu vechimea în muncă. Formându-se așadar loialitatea angajaților față de compania în care lucrează, una din caracteristicile de bază ale miracolului japonez.

Privind înapoi în timp, putem vedea că japonezii au pierdut anii 80’, perioadă destinată refacerii după război. În Europa se poate observa un anumit set de reglementări în ceea ce privește piața muncii și restricțiilor de care se lovesc românii, în timp ce Japonia, deși este un proces treptat și atent supravegheat, își deshide piața muncii.

3.1.2 Modificări pe piața muncii

Caracterostica principală a pieței nipone a muncii este relația armonioasă dintre angajator și angajat care a stat la baza economiei statului după bombardament. Chiar și în perioadele de declin al unor sectoare economice, concernele le-au asigurat muncitorilor transfer spre industriile noi.

După anul 1990 economia niponă a înregistrat un o scădere, motiv pentru care numărul pensionarilor a crescut semnificativ în comparație cu cel al angajaților. Una din măsurile adoptate de liderii comapniilor fiind creare de locuri de muncă temporare, care deși a dus la refacerea economiei, a avut ca și consecință scăderea numărului de muncitori cu cu loc de muncă sigur și salariu mare.

Dacă până atunci între angajați și angajatori eista o relație bine consolidată, acum pe baza modificărilor salariilor această relație s-a deteriorat, ducând la începutul unei crize economice la nivel național.

În ultimele două decenii, angajatorii niponi au introdus în politica firmei modificări. Acum salariile sunt acordate nu doar în funcție de vechimea din companie, dar și de rezultatele obținute, creând astfel oportunități pentru tinerii angajți. Mai mult, au fost introduse și contractele de muncă „temporare” sau cele în care angajații sunt plătiți cu jumătate de normă.

În prezent deși s-au păstrat aceste modificări, o lege din 2013 interzice încheierea contractelor de muncă pe o perioadă mai scurtă de o lună.

3.1.3 Deficitul forței de muncă

În Japonia natalitatea scăzută și gradul ridicat de îmbătrânire au condus cu timpul la un deficit de forță de muncă în Japonia. Chiar dacă acum există o reformă care abordează și angajarea femeilor păstrând totuși echilibrul între viața personală și viața profesională, treptat se conștientizează necesitatea angajării străinilor, mai ales în sectorul medical. Chiar dacă porțile pieței muncii s-au deschis și în acest domeniu, medicii și asistentele care sunt vorbitoare de limba japoneză au prioritate, angajații din Asia de Sud Est fiind favorizați.

3.1.3 Structura forței de muncă japoneze

Forța de muncă se calculează ca sumă a angajailor și șomerilor, astfel Japonia dispunea de 62,61 milioane de persoane în 2011.

Diferența dintre forța de muncă și totalul populației cu vârsta este 15 ani a fost de 59,3% în anul 2011.

În anul 2011 forța de muncă a fost împărțită pe ramuri industriale după cum urmează în graficul de mai jos:

Interpretare. Conform acestor statistici, numărul angajaților din secotrul serviciilor a fost în creștere, aici fiind incluși și specialiștii din domeniul tehologic. În cele două sectoare rămase (industria primară și cea prelucrătoare) sunt incluși angajații temporari sau cu jumătate de normă.

3.1.4 Șomajul

Conform statisticilor realizate de Ministerul Afacerilor Externe, la nivel de G8, Japonia a avut următoarea situație a șomajului:

3.1.5 Timpul de lucru și salariul

Pentru angajații permanenți numărul total de ore lunar a fost în anul 2011 de 145,6, iar media zilelor lucrătoare pe lună fiind de 19,0.

Salariul angajaților crește până la vârsta de 55 de ani, după care descrește, salariul mediu fiind de 317000 yeni.

3.2 Industria roboticii

În prezent Japonia a devenit sinonim cu roboții. Acest stat fiind cel care a creat cei mai numeroși și performanți roboți utilizați pe scară largă în orice mare companie sau uzină. Dacă până cum câțiva ani noțiunea de robot se referea la instrumentele cu care se realizau anumite activități (calculatoare, mașinării etc.) astăzi, conform unui material Financial Times, roboții au dexteritatea mai mare și pot învăța o gamă mai variată de sarcini în timp ce își realizează sarinile.

În uzinele japoneze s-au folosit încă de la începutul anilor `80 roboți. În ciuda tradiției nipone în acest domeniu japonezii sunt în pierdere deoarece aceștia își axează roboții pe partea de hard, și nu software. De exemplu după dezastrul de la Fukushima, s-a folosit roboți importați din SUA deoarece pe plan local nu erau unii potriviți pentru astfel de sarici.

Robotul cel mai cunoscut din lume este Asimo, robot creat de Honda. Acest robot poate juca fotbal sau să care tăvi cu ceai, însă nu a fost pus în vânzare nici în prezent.

Anul trecut China a depășit Japonia, cumpărând 36000 de unități. Deși Japonia este lider tehnologic

Capitolul 4: Studiu de caz. Comerțul Japoniei cu Bunuri și Servicii

4.1 Principalele sectoare economice

Japonia este a doua piață ca mărime din lume datorită tehnologiei informaționale (computere,optică, telecomunicații, etc.) Se estimează că piața acestora depășește pragul de 1000 miliarde de dolari. În următorii ani se estimează ca pe piețele regionale din afara capitalei consumatorii vor demonstra o mai mare receptivitate față de bunurile furnizate de peste graițe astfel apărând noi oportunități de afaceri în domenii precum: infrastructură și locuințe, turism, etc.

Kanto (regiunea care include și capitala) este axată pe companii și asociații comerciale japoneze. Prefectura Kangawa, unde se află orașele Yokohama și Kawasaki, este cea mai bogată prefectură dn Japonia cu un venit pe cap de locuitor cu aproximativ jumătate mai mare decât media națională. Tokyo este dominat de întreprinderi mici și mijlocii, cu precădere în domeniul tipografiei, produselor din metal și echipamentelor mecanice și electrice. Din cele 2410 de societăți străine integrate în Japonia, 56,8% își desfășoară activitatea în Tokyo în domeniul serviciilor financiar – bancare, consultanță, investiții și intermedieri.

Regiunea Chubu este alcătuită din opt prefecturi cu o populație de 20 milioane de locuitori și al cărui pivot este prefetura Aichi. Aceasta este centrul industriei nipone constructoare de mijloace de trasport rutier, aeronautic, mașini unelte și produse ceramice.

Regiunea Kansai este formată din șapte prefecturi cu o populație de aproximativ 22 de milioane de locuitori. Activitatea ei este concentrată în jurul orașelor Osaka, Kobe, Kyoto și Nara. Kansai este unul din pilonii economiei nipone cu un produs regional brut de circa 1000 miliarde USD, mai mare decât cel însumat al Republicii Coreea, Taiwanului, Hong Kongului și Thailandei. Kansai este bine dezvoltată în domenii precum: îmbunătățirile funciare, crearea unor zone și insule artificiale, construirea de poduri, noi centre comerciale, industriale și de cercetare. Aceasta este un centru care concentrează companii din domeniul industriei textile, confecțiilor,, echipamentelor sportive și electronice, motiv pentru care reprezintă numeroase avantaje pentru companiile străine care își doresc să pătrundă pe piața niponă sotirită costurilor mai scăzute decât în Tokyo, infrastructură de transporturi și comunicații de foarte bună calitate, etc.

Regiunea Kyushu/Yamaguchi se află în partea de SV a Japoniei și este cel de al patrulea centru economic al țării. Regiunea se bazează pe dezvoltarea industriilor de vârf (producția de semiconductori, panouri de afișaj cu cristale lichide, fuziunea nucleară, robotică, materaile ceramice și mijloace de transport maritim ultrarapide). Această regiune oferă oportunități deosebite în domenii ca: electronica și computerele, arhitectura, proectarea și construcțiile, echipamentele medicale și produsele agricole.

Japonia de nord este centrul principal de promovare a industriei materialelor de construcții pentru locuințe, alimentară, lemnului și a producerii de PC-uri. Cursele regulate dintre Hokaido și Inspula Sakhalin reflectă creșterea schimburilor comerciale cu Rusia. Importurile directe containerizate este în creștere în porturile Tomakomai, Hachinohe și Sendai.

Prefectura Okinawa este formată din Insulele Ryukyu și are o populație de 1,2 milioane de locuitori. Okinawa are o economie bazată pe turism, investițiile publice guvernamentale, servicii și construcții, motiv pentru care Guvernul a investit foarte mult în dezvoltarea turismului. O serie de hoteluri de înaltă clasă se află în proces de construcție sau pe punctul de a fi construite. În plus se dorește ca turismul să se dezvolte și în insulele sudice Miyako și Ishigai.

4.2 Comerțul cu bunuri

4.2.1 Comerțul Japoniei – scurt istoric

Până în 1853, pentru restul lumii Japonia a fost un subiect ce nu putea fi dezvoltat, datorită misterului ce înconjura acest stat al Asiei, dar acest lucru nu a împiedicat-o să aibă schimburi comerciale cu vecinii săi. Așadar în Evul Mediu, japonezii importau din China, Asia de Sud-Est și chiar și din India, mătăsuri, porțelan, cărți, manuscrise, opere de artă, ”produse tropicale”, etc. și exportau către aceste zone, lemn pentru construția navelor, aur, perle, săbii, obiecte de lux etc. Până în secolul al XII-lea acest trafic fusese asigurat de către negustorii coreeni, după aceea înșiși japonezii s-au lansat în afaceri și au început să străbată mările. Europenii, care au ajuns în Marea Chinei, cam în prima jumătate a secolului al XVI-lea, au constat că cea mai însemnată parte a comerțului din zonă era în mâna japonezilor și nu, cum ar fi fost de așteptat, în cea a chinezilor.

4.2.2 Era Meiji

Efectul unor contacte și schimburi comerciale tot mai intense cu Europa și SUA, deși impuse cu brutalitate, a fost rapid și spectaculos, chiar benefic pe diferite planuri pentru societatea japoneză. Sosirea masivă a negustorilor străini, după anul 1858, a dus la transformarea portului Yokohama într-un mare centru commercial, din ale cărui antrepozite cantități mari de mărfuri invadau piața japoneză. Între anii 1859 și 1868 valoarea comerțului exterior japonez a crescut de la numai 2 milioane dolari, la 35 milionae dolari. Străinii cumpărau din Japonia mătase, bumbac, hârtie, ceai, uleiuri, cupru, etc. și le vindeau japonezilor nave, arme, mașini și diferite obiecte metalice, stofe din lână, țesături din bumbac și cânepă, unelte de pescuit etc.

Preponderența accentuată a importului față de export cauzase scurgerea aurului în exterior. Această pierdere în aur și dezechilibrarea sistemului monetar au provocat în Japonia o gravă inflație. Totodată, concurența mărfurilor străine a dus și la ruinarea producției manufacturiere și meșteșugărești.

Activitatea comercială, îndeosebi comerțul cu străinătatea, a înregistrat un adevărat salt valoric, de la modesta cifră de 15.6 milioane yeni în 1868, la 50 milioane yeni în 1877, la 38 milioane yeni în 1890 și la 500 milioane yeni în anul 1900.

Se exporta mătase (40% din valoare), produse finite din bumbac (14%), cărbune (6%), metale (6%), ceai (4.5%), chibrituri (3%) și se importau bumbac brut (20% din valoare), orez (16%), zahăr (6.5%), lână (5%), produse industriale din fier si oțel (7%)

Comerț exista și cu Anglia, în proporție de 31%, urmat de SUA – 22%, China -18%, Franța și Indochina – 10%, Germania -5%.

După anul 1880, balanța comercială a fost excedentară până în 1896, devenind din nou deficitară, moment în care exportul produselor industrial japoneze a egalat în valoare pe cel al produselor alimentare și materiilor prime. Corespunzător dezvoltării economice, venitul național a crescut de la 234 milioane de yeni în 1877, la 265 de milioane yeni în 1893.

Imediat după cel de al doilea Război Mondial, distrugerile din Japonia au cauzat un deficit pentru comerțul exterior. Totuși în 1952, Japonia s-a alăturat FMI-ului și trei ani mai târziu a intrat în GATT. Între 1950 și 1960, introducerea tehnologiei avansate și crearea unei infrastructuri externe a crescut potențialul de export al țării. În această perioadă, Japonia importa materii prime și exporta produse finite.

Din 1990, ponderea globală a comerțului mondial din țările de Asia de Est s-a extins foarte mult, iar odată cu aceasta și dependența Japoniei cu comerțul cu China. La începutul secolului 21, importurile și exporturile au avansat într-un mod discret spre deosebire de economia SUA și a Chinei. Cu toate acestea odată cu criza economică din 2008, exporturile Japoniei au avut un mare declin. În plus costul de ulei și a altor importuri a crescut, cauzând Japoniei primul deficit din ultimii 28 de ani.

4.2.3 Exportul

Din 1950, Japonia a început să exporte produse de industrie grea. În 1970 importanța exporturilor de materii prime industriale cum ar fi produsele chimice și oțelul a scăzut, iar exporturile de mașini, utilaje și electronice au pus accentul pe un cost mai mare.

Din 1980 până în 1990 exporturile de produse ale tehnologiei intensive cum ar fi calculatoarele, uneltele, automobilele și echipamentele de transport au crescut foarte repede. Rata exportului a crescut ușor pe la mijlocul anilor 90, parțial în perioada stabilirii companiilor japoneze în străinătate. Presiunile comerciale au făcut ca producătorii de automobile și alte companii să construiască fabrici în Statele Unite și Europa, și, pentru a menține prețuri competitive față de creșterea yen-ului, multe dintre companii și-au mutat producția pieselor mai ușoare din punct de vedere tehnic și mai grele în China și alte state asiatice. Prezența manufacturii japoneze în China a stimulat exportul de componente electronice în acest stat.

În prezent exporturile în Japonia au crescut în Martie 2014 la 6382,62 miliarde JPY de la 5799,31 JPY în Februarie 2014. Exportul în Japonia este raportat de Ministrerul de Finanțe Japonez. Media exporturilor în Japonia este de 3073,48 miliarde JPY din 1963 până în 2014, cea mai mare înregistrare fiind de 7681,69 miliarde JPY în Martie 2008 și cea mai mică fiind de 105,08 miliarde JPY în Ianuarie 1963.

Principalii parteneri sunt: China 30 % din totalul de importatori, SUA 15%, Coreea de Sud 7,5%, Thailanda 4,5% și Germania 3%.

Exporturi lunare (miliarde de JPY)

4.2.4 Importul

În perioata postbelică, importul de materii prime includea și fibre textile brute pe care le transformau în materiale. Între 1960 și 1970 trecerea la industria grea a făcut ca importurile esențiale să constea în combustibil, hidrocarburi și minereu. Ca rezultat la cele două crize de ulei, prețurile au crescut și în 1980 se importa aproximativ 50% din combustibil. În următorii ani, procentul de combustibil importat varia între 15 și 20% datorită schimbărilor la prețurile de ulei.

Rata produselor de manufactură a crecut cu 20% în decada lui 1970 și cu 50% în 1980, iar din 1990 a crescut cu 60%, rată ce s-a apropiat foarte mult de economiile Vestului. Un important factor al acestei creșteri în importuri de bunuri manufacturiere a fost ale expansiunii exporturilor din Japonia care constau în facilitati manufacuriere pe care companiile nipone le-au stabilit peste granițe din 1980 în special în China și în restul Asiei.

În mod special, comerțul cu China a continuat și după 1990. Companiile japoneze accelerându-și operațiile cu China după tradiția lor de acasă.

Japonia s-a plasat pe locul 4 în ierarhia imporatorilor din anul 2010 de pe piața internațională, cu o pondere a importurilor în total mondial de 4,6%. Primii 10 furnizori de produse pe piața Japoniei au fost: China, SUA, Australia, Arabia Saudită, EAU, Coreea de Sud, Indonezia, Taiwan, Malaezia și Quatar. România a ocupat locul 65 cu o pondere de 0,3% în total import Japonia.

Principalele categorii de produse (nivel de detaliere tarifară la 2 cifre- capitole, conform Nomenclator Combinat- NC, Sistemul Armonizat de Clasificare și Codificarea Mărfurilor – SA) importate de Japonia, în anul 2010, de pe piața mondială din fiecare categorie în parte a fost de 27% – combustibili, 85% – mașini, aparate și echipamente electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul și imagini de televiziune, 84% – cazane, turbine, motoare, aparate și dispozitive mecanice, părți ale acestora, 26% – minereuri, zgură și cenușă, 90% – instrumete și aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale și similare; părți și accesorii similare, 29% – produse chimice organice, 30% – produse farmaceutice, 87% – automobile, tractoare și alte vehicule terestre, părți și accesorii ale acestora, 39% – materiale plastice și articole din materiale plastice și 61% – articole de îmbrăcăminte, tricotate sau croșetate. Ponderea cumulată a importurilor pentru aceste categorii de produse în importul total al Japoniei a fost de 67,4%.

Astăzi importurile în Japonia au crescut la 78288,88 miliarde JPY în Martie 2014 de la 6601,84 miliarde JPY în Februarie 2014. Importul în Japonia este raportat de Ministerul de Finanțe Japonez. Media importurilor în Japonia este de 2676,07 miliarde JPY din 1963 până în 2014. Cea mai ridicată rată a importului înregistrată a fost de 8044,06 miliarde JPY în Ianuarie 2014, iar cea mai scăzută a fost de 162,06 miliarde JPY în Ianuarie 1963.

Importuri lunare (miliarde JPY)

4.2.5 Japonia astăzi

Conform datelor publicate de Statistics Bureau, Ministry of Internal Affairs and Communications, Japonia – a treia economie la nivel mondial, a înregistrat, în anul 2012, un PIB de 6.504,8 miliarde $. Japonia s-a clasat pe locul trei, după SUA și China. Aceasta echivalează cu un PIB per capita de 51.012 USD.

Conform ultimelor statistici japoneze, în anul fiscal 2013 (care se incheie la 31 martie 2014), s-a înregistratat o crestere economică de 3% față de anul fiscal 2012.

O problemă prioritara pentru Japonia de mâine, cu efecte colaterale negative, economice și sociale, rămâne procesul de îmbătrânire a populației, cu multitudinea de consecințe derivate din creșterea bugetelor alocate pentru îngrijirile medicale și programele de protecție socială.

4.2.6 Studiile economiei Japoniei

Aceste studii sunt efectuate de către statul japonez pentru evaluarea situației economice dar și a companiilor ce își dezvoltă activitățile pe teritoriul său.

Studiu de cercetare a pieței economice pentru activitatea în afaceri este recensământul care acoperă toate instituțiile și companiile din Japonia, care, mai este cunoscut și ca Studiul Populației Economice. Studiul Economic a fost realizat de către Ministerul Economiei Comerțului și Industriei, pentru prima dată în 2012. Obiectivele Studiului Economic sunt acelea de investigare a activității economice a instituțiilor și companiilor, pentru a identifica structura acestora la un nivel național și regional pentru a obține informații de bază legate de conducerea mai multor cercetări statistice.

Rezultatul Studiului Economic va fi arătat de către numărul instituțiilor economice, numărul de anagajați, totalul vânzărilor, cheltuielile și valoarea adăugată nivelului industriilor naționale și regionale. Ba mai mult, detaliile privind starea serviciilor industriale, va fi lămurită.

Studiu asupra Industriei Prelucrătoare este realizat anual la nivelul instituțiilor manufacturiere la nivel național pentru a clarifica statusul actual al activităților industriale de prelucrare.

Acest studiu arată numărul instituțiilor manufacturiere, numărul angajaților, valoarea bunurilor manufacturiere, totalul consumului de apă în industrie, la nivel național de industrie.

Cu toții știm că Japonia se bazează foarte mult pe industrii ca cele prezentate în graficul de mai sus, însă în categoria „alte industrii ” se pot număra industria IT, servicii (financiare, bancare, de telefonie, etc.) care de asemenea au o cotă destul de ridicată pe piața niponă dar și mondială.

Studiu asupra comerțului

Aceste studii acoperă toate insituțiile comerciale pentru a clarifica situația actuală din Japonia. Această cercetare, are loc o dată la doi ani după Cercetarea Economică.

Interpretare:

vânzările anuale de marfă au continuat să crească din 1982 până în 1997, când au atins cota maximă

vânzările anuale de marfă din 1999 au început să scadă pentru prima dată după 1958

numărul de angajați a continuat să crească din 1982 până în 1999, când a atins cota maximă

numărul anajaților a început să scadă considerabil din 2002

numărul de magazine a fost tot timpul din 1982 în scădere continuă

Cercetarea Producției . Cu scopul de a obține o bază de date a politicilor administrative a industriei manufacturieră, prin clarificarea dinamicii statutului lunar a producției manufacturiere, o cercetare a producției domestice, este condusă lunar printre instituțiile cu un număr peste medie al angajaților – o cercetare asupra producției (exemplu producția de mașini pentru transportul de persoane).

Mai jos, am ales să prezint într-un tabel o cercetare asupra producției de mașini pentru transportul de persoane. Duă cum vom observa, media lunară de fabricare a acestora în perioada 2010 – 2012 este cuprinsă între 500 și 600 de astfel de mașini. Însă putem observa că dezastrele naturale din 2011 au afectat producția nu doar a mașinilor. Astfel în perioada martie 2011 – iunie 2011 producția se află la o cotă sub 350 de utilaje produse.

Cercetarea comerțului se realizează luanar pentru calificarea tendințelor de creștere sau descreștere în activitățile de vânzare a instituțiilor de afaceri comerciale și a întreprinderilor. Această cercetare este singura care se realizează lunar bazată pe tendințele de consum din statisticile activităților de vânzare a bunurilor.

sursa: http://www.meti.go.jp/english/statistics/tyo/syoudou_kakuho/index.html

La fel ca și în cazul producției putem observa că la fel ca în 2011 din timpuldezastrelor naturale, comerțul a avut de suferit și în anul 2009 după cutremur. Însă revenirea este rapidă, păstrându-se oconstantă în perioade 2009 – 2012.

4.2.7 Deficitul comercial din 2011

Bazându-ne pe statisticile făcute de Organizația Economică de Cooperare și Dezvoltare, 11 Marie 2011 a fost o zi tristă pentru Țara Soarelui Răsare. Cutremurul din Estul Japoniei a fost cel mai putenic cutremur înregistrat în Japonia și a adus cele mai mari pagube mateiale după bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaky. Împreună cu tsunami-ul, cutremurul din 2011 a creat un număr imens pierderi atât umae, materiale, cât și economice. Într-o primă fază, statisticile OECD prevedeau o scădere a PIB-ului între 3,3% și 5,2% din PIB-ul anului 2010.

Dezastrul a dat naștere unei reduceri economice majore în Japonia care s-a extins și peste graniță dezechilibrând economia globală. În urma acestui dezastru, guvernul japonez a lansat un program de revenire care se întinde pe următorii zece ani concentrat în prefecturile Fukushima, Miyagi și Iwate. Cheltuielile cu această redresare costă în jur de 19 trilioane de yeni din care deja au fost aprobate 17 trilioane (3,6% din PIB). În perioada 2011 – 2012 s-a cheltuit aproximativ 10 trilioane de yeni. Până în 2015 se estimează că se vor mai cheltui aproximativ 9 trilioane de yeni, motiv pentru care guvernul a decis ca va ridica bugetul alocat revenirii după catastrofele naturale la 25 de trilioane deoarece cele trei prefecturi sunt de mici dimensiuni și împreună numără doar 4% din PIB-ul Japoniei.

Comerțul cu servicii

Comerțul cu servicii se referă la tranzacțiile internaționale care include domenii ca servicii financiare, de transport, comunicații, construcții, distribuție și chiar și turism. Astăzi comerțul cu servicii a crescut odată cu extinderea procesului de globalizare.

Jponia se remarcă prin importul și exportul serviciilor din domenii ca: servicii de transport și de turism, telecomunicații, educație etc.

În prezent economia se caracterizează nu doar prin importul și exportul de bunuri, dar și prin circulația informației (care începe să fie mai importată/exportată decât bunurile). Aceasta împinge ca ramurile economice bazate pe telecomunicații să se dezvolte. Putem spune că informația a creat o nouă economie fiind folosită ca resursă strategică, iar tehnologiile combinate: telefon, televiziune, computer s-au întrepătruns formând un sistem complex de comunicare și informare cu capacitatea de a trimite date instantanee.

De-a lungul timpului în literatura de specialitate și-a făcut loc un nou termen, cel de deziundustrializare care se referă la trecerea societății de la societatea industrială, la cea informațională.

Cu toții știm că Japonia este celebră datorită tehnologiei de care dispune: trenuri extrem de rapizi, roboți super – inteligenți și o rețea de comunicații bine pusă la punct. În continuare voi încerca să prezint pe scurt serviciile japoneze în domeniul telecomunicațiilor.

Ca și în restul lumii, și în Japonia, comunicarea se realizează pe trei mai căi: servicii poștale, servicii de curierat și serviciile de telecomunicație.

4.3.1 Serviciile poștale nipone

În Japonia, serviciile poștale sunt realizate de către Japan Post Co. Această companie se ocupă numai de corespondeța alcătuită din scrisori și colete. Corespondența scrisorilor și a coletelor se face atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

În aprilie 2003 un nou serviciun de poștă este înființat sub numele de Japan Post Service Co pentru a înlocui Agenția de Servicii Poștale care până atunci se ocupa de serviciile poștale de pe teritoriul japonez. Japan Post va rămâne sub tutela guvernului fiind accesibilă oricui. Aceasta a fost redusă de la cinci companii, la trei care se ocupă de servicii poștale de curierat, servici poștale economice și servicii poștale de asigurări. Japan Post este unic și se separă de obligațiile care vin din aderența la UPU Acts.

Serviciile poștale ar trebui să aducă la costuri cât mai scăzute la nivel național și un preț accesibil pentru restul livrărilor.

Serviciul poștal universal se referă la trimiterea următoarelor: scrisori care cântăresc până în 500 de gramem cărți, ziare și colete cu greutatea de maxim 30 de kg.

Serviciul poștal suplimentar se referă la acordarea de servicii înregistrate sau expres.

În 2003 când această companie poștală a luat naștere, companiile private de prestare de astfel de servicii au încercat să ajungă monopolul pieței. Însă din aprilie 2005 s-a dovedit că nu există nici o companie de prestare de servicii poștale capabilă să acopere toată suprafața țăti, în timp ce Japan Post avea deja 111 operatori care deja se ocupau de acest lucru.

4.3.2 Serviciile de telecomunicații

Cu toții știm că sistemele de telecomunicații sunt paleta de servicii care permit transmiterea imaginilor, sunteleor și informațiilor dintr-un punct în altul pe cale vizuală dar și auditivă.

Punctele de emisie și receptare a datelor sunt reprezentate de agenți economici care oferă servicii naționale și internaționale.

Însă aceste servicii pentru a putea fi folosite au anumite componente:

Modelele de transmitere

Rețeaua de telecomunicații (națională sau internațonală)

Baza materială (telefon, televizor, monitor)

Conținutul mesajelor transmise

Subiecții (prestatorii și consumatorii acestui serviciu)

După cum putem observa mai jos, Japonia are un export de astefel de servicii cu SUA; UE, Republica Coreea, Hong Kong și China. Desigur că mai are și alte eporturi în restul lumii, dar sunt la o scară mult mai mică.

În tabelele de mai jos, sunt prezentate statisctile exportului și importului de servicii de telecomunicații cu acești parteneri de afaceri după cum urmează:

După cum observăm cele mai mari valori sunt înregistrate de către Statele Unite

Cele mai scăzute valori sun înregistrate de către Hong Kong

Anul cu cel mai mic număr de exporturi fiind anul 2007

Anul cel mai mare fiind anul 2011

Însă în anul 2011, datorită marelui cutremur exporturile către partenerii mai mici au scăzut la zero atenția Japoniei îndreptându-se către refacerea sa.

Numărul total de exporturi fiind de 963,62

După cum putem observa se poate face o comparație între exportul și importul de servicii de telecomunicații. Importul este mai mare pentru UE și SUA în timp ce exportul este mai mic, însă scade în celelalte state.

Cele mai mari importuri sunt din UE, în timp ce cele mai scăzute sunt înregistrate în Hong Kong.

Anul cu cele mai mari importuri este 2008 în timp ce cele mai scăzute este 2007.

Numărul total de importuri în lume fiind de 1176,6

4.4 Standarde și reglementări comerciale

4.4.1 Stabilirea valorii in vamă

Taxele vamale sunt specifice sau ad valorem, aplicabile valorii CIF, iar în câteva cazuri o combinație a celor două. Vama niponă este considerată una dintre cele mai riguroase entități publice din Japonia și existența unor abateri este penalizată foarte exigent.

4.4.2 Licențele de import

În prezent, majoritatea bunurilor sunt "liber importabile", pentru importul lor nefiind necesară o Licență. Excepția este pentru acele produse care cad sub incidența cotelor de import, caz în care importatorul japonez trebuie să solicite licența. Grâul, carnea de vită și produsele din piele se numară printre cele câteva produse aflate sub incidența sistemului de cote de import. Pentru produsele alimentare și de uz uman trebuie îndeplinite cerințe de siguranță și calitate deosebit de stricte.

4.4.3 Importul temporar

Japonia este membră a Convenției Internaționale pentru facilitarea importului de monstre comerciale și materiale publicitare ATA. Utilizarea unui Carnet ATA permite trimiterea și introducerea temporară într-o țară străină a unor bunuri sau servicii ca monstrele pentru expoziții, echipamentele profesionale, instrumentele muzicale și camerele de televiziune, fară plată impozitelor sau a altor obligații. Materialele publicitare, incluzând broșurile, filmele și fotografiile pot intra în Japonia cu scutire de taxe. Introducerea articolelor menite să fie expuse dar nu și vândute la târguri comerciale și alte evenimente similare este de asemenea permisă fără plata taxelor doar în cazul în care când târgul sau evenimentul se desfășoară într-un spațiu expozițional definit prin interzicerea efectuării în perimetrul sau a unor operații și acte de vânzare-cumpărare a acestora. Aceste articole trebuie reexportate după eveniment sau depozitate într-un teritoriu liber vamal. Pe factura comercială pentru aceste bunuri trebuie consemnat: "no commercial value, customs purposes only" și "these goods are for exhibition and are to be returned after conclusion of the exhibition". De asemenea este important să se consemneze pe documentele de livrare numele târgului sau al locului de expunere, inclusiv numărul standului (dacă este cunoscut).

Nerespectarea clauzei de export din Japonia a produselor sau a serviciilor intrate în regim temporar atrage penalizări semnificative.

4.4.4 Importuri interzise

În Japonia este strict interzisă introducerea narcoticelor, materialelor obscene, violente sau cu conținut asemănător, a bunurilor contrafăcute și a acelora care violează dreptul de proprietate intelectuală. Utilizarea chimicalelor și a altor aditivi în produsele alimentare și cosmetice este restricționată sever de reglementări care fac uz de procedură "listelor pozitive". Produsele interzise includ anumite produse agricole și de carne, specii sau bunuri în pericol de dispariție ca de exemplu fildeșul, părți de animale și blănuri a căror comercializare este interzisă prin tratate internaționale, săbiile și armele de foc și o cantitate mai mare decât rezerva pe două luni de medicamente și cosmetice de uz personal.

4.5 Turismul

4.5. 1 Prezentare geografică

Una dintre țintele serviciilor de informație este piața turismului. Acesta este dezvoltat mai ales în jurul Prefecturii Okinawa care se bazează numai pe veniturile obținute din serviciile de turism.

Potrivit informațiilor oferite de Travel World, japonia constă în peste 3000 de insule mici și patru insule principale. Cea mai nordică insula, Hokkaidocea are un lanț muntos central înconjurat de depreiuni și de coastă. Însă cel mai înalt vârf al Japoniei se află pe insula Honshu, Fuji, 3775 m.

Japonia are un climat musonic. Vânturile bat dinspre est în timpul verii și dinspre vest în timpul iernii. Japonia este separată de continentul asiatic de către Marea Japoniei ce modereaza clima. Iarna nu este foarte rece ca în China, spre deosebire de vara unde temperaturile sunt asemănătoare.

Japonia este împădurită în proporții de 67% motiv pentru care sunt folosiți ca materie primă în construcții hârtie și combustibil. Versanții nu rămân goi în ciuda cantităților mari de lemn folosite datorită împăduririlor. Pădurile sunt un amestec de foioase și conifere.

12% din suprafața statului nipon este destinat agriculturii, iar 2% pășunatului. Cea mai mare parte a țării nu este favorabilă agriculturii datorită reliefului muntos.

Principala plantă cultivată în Japonia este orezul (peste 13 milioane de tone pe an). Aceasta se găsește mai ales în Sud unde este posibilă cultivarea de două ori pe an. Pe lângă orez se cultivă și alte cereale alături de trestia de zahăr, fructe, cartofi dulci și soia.

Japonia are 44297 de km de cale ferate din care 11643 sunt electrificați, inclusiv Tokaido, legătura de viteză între Osaka și Tokyo.

În Japonia transportul naval este la fel de important ca și cel terestru Chiba, Tokyo, Yokohama, Osaka, Kobe și Nagoya fiind porturi importante pe Honshu, iar Hakodate pe Hokkaido și Kitakyushu pe Kyushu.

4.5.2 Transportul

 Japonia are una din cele mai moderne și complete infrastructuri: soșele, autostrăzi, căi ferate, aeroporturi, porturi și telecomunicatii pentru distribuția tuturor tipurilor de bunuri și servicii.

Investitiile în acest domeniu și proiectele de mentenanță și extindere a facilităților publice sunt de mare amploare.

Auto: Total : 1.152.207.km

Pavat: 863.003 km (incluzind 6.114 km Autostrazi)

Nepavat: 289.204 km (1997)

Apa : Există 1770 km de curse regulate acoperind transportul costier.

Conducte: pentru petrol 84 km; produse petroliere 322 km; gaze naturale1.800 km.

Porturi: Akita, Amagasaki, Chiba, Hachinohe, Hakodate, Higashi-Harima,Himeji, Hiroshima, Kawasaki, Kinuura, Kobe, Kushiro, Mizushima, Moji, Nagoya,Osaka, Sakai, Sakaide, Shimizu, Tokyo, Tomakomai. 

Aeroporturi: 173 (2000) din care 142 pavate

Japonia detine unul din cele mai rapide trenuri din lume “Shinkansin”, iar pentru construcția unui aeroport nu au ezitat să construiască o insula artificială.

4.5.3 Importul și exportul

În tabelele de mai jos voi prezenta statisticile transportului din Japonia, urmând ca apoi să realizez o interpretare a acestora.

Aceste date sunt din anii 2007 – 2011 și înregistrează cele mai mici valori în anul 2009, în timp ce valorile cele mai ridicate sunt în 2008.

Țara cu cel mai ridicat număr de import este SUA, in timp ce cel mai scăzut se înregistrează în Chinese Taipei.

Valoarea totală de exporturi ale Japoniei în acest domeniu este de 40100,73

După cum putem observa acest grafic, valoarea importului este mai mare decât cea aa exportului prezentată anterior.

Cea mai ridicată valoare este înregistrată de UE în anul 2007 cea mai scăzută fiind 2467,91 înregistrată de Coreea.

Anul care a înregistrat cele mai ridicate valori a fost 2007 , iar 2008 fiind anul cu valorile cele mai scăzute.

Motivul pentru care în anul 2008 înregistrăm asemenea valori se datorează debutului crizei economice mondiale.

Ținând cont de statisticile prezentate anterior, a reliefului, poziției grografice și a rețelei de comunicații deținute de Japonie, putem observa că statisticile turismului din acest stat sunt următoarele

În tabelul de mai sus putem observa preferința japonezilor pentru țările vecine unde se înregistrează cele mai mari exporturi de turiști. Înnsă putem observa o scădere aproape bruscă în anul 2007.

Valorile cele mai ridicate sunt îna nul 2011, în China.

Japonia primește turiști din toate statle lumii dar cu precădere din SUA. Pe toată durata acestui studiu de piață a turismului în Japonia, SUA continuă să fie țara cu cei mai mulți număr de turiști exportați pe meleagurile nipone.

Anul cu cele mai ridicate importuri de turiști a fost 2011, 2010 fiind anul care a înregistrat cele mai scăzute rate.

Se pare că Japonia continuă să fie o atracie turistică chiar și în ciuda crizei economice din 2008 sau în ciuda dezastrelor naturale care au lovit-o în anul 2011.

ANEXE

Anexă 1

Kaizen

Ciclul planifică – realizeză – vreifică – acționează

Ciclul standardizează – realizează – verifică – acționează

Anexă 2

Sistemul RINGI SHO

Procese

Anexă 3

Keiretsu

Anexă 4

Anexă 5

Economia Japoniei

ANEXE

Anexă 1

Kaizen

Ciclul planifică – realizeză – vreifică – acționează

Ciclul standardizează – realizează – verifică – acționează

Anexă 2

Sistemul RINGI SHO

Procese

Anexă 3

Keiretsu

Anexă 4

Anexă 5

Economia Japoniei