Rolul Si Locul Agroturismului In Dezvoltare Rurala A Judetului Cluj

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

ROLUL SI LOCUL AGROTURISMULUI IN DEZVOLTARE RURALĂ

A JUDEȚULUI CLUJ

1.1. Conceptul de turism

1.2. Trăsăturile si caracteristicile turismului rural

1.3. Clasificarea factorilor de influență ai activitaților agroturistice

1.4. Dezvoltarea potențialului agroturistic

1.4.1. Indicatorii de fundamentare a investiției în agroturism

1.4.2. Indicatorii de eficiență ai investițiilor din agroturism

1.5. Indicatori statistici in turism

1.5.1 Indicatori la nivel macroeconomic

1.5.1.1 Capacitatea de cazare turistică

1.5.1.2. Circulația turistică

1.5.1.3 Indicatori financiari

1.5.2. Indicatori statistici la nivelul societaăilor turistice

1.5.2.1. Indicatorii cererii turistice

1.5.2.2. Indicatorii ofertei turistice

1.5.2.3. Indicatorii relației cerere – oferta

1.5.2.4. Indicatorii rezultatelor valorice

1.5.2.5. Indicatorii potențialului turistic al pieței

1.5.2.6. Indicatorii eficientei economice a turismului

1.5.2.7. Indicatorii calitații activitații turistice

1.6. Provocările dezvoltării unor produse agroturistice

1.7. Satul, principalul spațiu al turismului rural

CAPITOLUL II

AMENAJAREA TURISTICĂ A TERITORIULUI

2.1. Semnificațiile și rolul conceptului de amenajare turistică

2.2. Metodologia amenajării turistice a teritoriului

2.2.1 Strategii de amenajare turistică

2.2.2 Tipologia și caracteristicile amenajărilor turistice

2.2.3. Selecția și delimitarea teritoriului

2.2.4 Principii de amenajare turistică

2.3. Tipuri de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare

2.4 Amenajarea turistică durabila

2.5. Programele Phare de finanțare a turismului rural

CAPITOLUL III

DEZVOLTAREA PENSIUNII CABANA DACILOR 3

3.1. Oferta turistică județului Cluj

3.1.1. Informații generale

3.1.2. Obiective turistice

3.2 Prezentarea pensiunii Cabana Dacilor

3.3. Tarife practicate de pensiunea Cabana Dacilor

3.4. Analiza SWOT a pensiunii Cabana Dacilor

3.5. Relația cu clienții si furnizorii pensiunii Cabana Dacilor

3.5.1. Principalii clienți ai pensiunii Cabana Dacilor

3.5.2. Relația cu furnizorii pensiunii Cabana Dacilor

3.6. Promovarea imaginii pensiunii Cabana Dacilor

3.7. Indicatorii statistici de eficienta ai pensiunii Cabana Dacilor

CAPITOLUL IV

PLAN DE FINANȚARE IN VEDEREA DEZVOLTĂRII ACTIVITAȚII PENSIUNII CABANA DACILOR

4.1. Descrierea pe scurt a proiectului

4.2. Indicatorii economici

4.2.1. Venituri – Cheltuieli

4.2.2. Creanțe si datorii

4.2.3. Indicatori de referință , de lichiditate si de echilibru financiar

4.2.4 Indicatori de gestiune si de rentabilitate

4.3. Prezentare generală a proiectului

4.4. Prognozele Veniturilor și Cheltuielilor

4.5. Fluxul de numerar (CASH – FLOW-ul

4.6. Rata internă de rentabilitate

4.7. Indicatori financiari

4.8. Concluziile proiectului (procesului de creditare

CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

An de an, statisticile demonstrează că turismul în spațiul rural a făcut tot mai mulți adepți. Numeroase rațiuni sunt invocate pentru a explica această evoluție: influența ideilor ecologiste, dorința de a se sustrage structurilor turistice clasice, căutarea unui cât mai bun raport calitate/preț. Fără a avea pretenția unei definiții precise, putem aprecia ca turismul rural cuprinde toate activitățile turistice desfășurate în lumea satului (mediul rural) dincolo de zonele atinse de stațiunile litorale sau montane. În unul din rapoartele Eurogîtes (anul 1996) se preciza că din cei 88 % europeni ce voiajează, 25 % își petrec vacanța la țară.86

Constatăm așadar că există un important flux turistic mondial care se direcționează tot mai precis către zonele rurale. În plus, destinațiile mai puțin cunoscute sau neobișnuite – percepute ca destinații exotice – devin tot mai atractive pentru turiștii cu experiență din țările dezvoltate.

Continentul european reprezintă regiunea turistică cu cea mai puternică integrare, atât a ofertei cât și a cererii. Circulația turistică în Europa este dominată de 5 mari țări emițătoare: Germania, Anglia, Franța, Olanda și Italia.

Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O vacanță la țară a intrat în obișnuința iubitorilor de aer curat, natură, spații pur ecologice. Căutarea mediului rural, pentru odihnă și recreere este o tendință generală în practica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor.

Turismul integrat în zonele și localitățile rurale reprezintă o alternativă de a rezolva, în același timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de altă parte orașul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii amenajării teritoriului, ale echilibrului oraș-sat, conturându-se astfel o schimbare socială ce oferă posibilitatea populației de la oraș să-și regăsească rădăcinile,

valorile culturale, destinderea fizică, liniștea și calmul pierdute sau uitate.

În țările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-a lungul timpului, pentru majoritatea țărilor U.E. – timpul însemnând câteva decenii – cazarea turiștilor s-a practicat de o manieră mai mult sau mai puțin spontană ori organizată. Noul în acest domeniul se manifestă prin expansiunea fenomenului turistic în spațiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale și, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, țările U.E. înscriu turismul în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor, sub denumirea specifică de turism rural.

Conform unei definiții , „turismul rural este un concept care include toate activitățile turistice din zonele rurale”. Această definiție pare a fi unanim acceptată și necontestată.

Lucrarea de față este structurată în 4 capitole, primele două capitole cuprind partea strict științifică a lucrării.

Capitolul I – Rolul si locul agroturismului in cadrul strategiilor de dezvoltare rurala – descrie aspetele teoretice legate de conceptul și importanța turismului rural.Sunt descrisi factorii si indicatorii statistici care influientează activitatea turistică din Romania precum si provocarile dezvoltarii unor produse turistice.

Capitolul II – Amenajarea turistica a teritoriului – tratează problemele legate de conceptul de amenajare turistică, tipuri de amenajari turistice , diferite programe Phare elaborate in domeniul agroturismului .

Capitolul III – Prezentarea pensiunii Cabana Dacilor- prezinta obiectivele turistice din județul Cluj,j cu deosebita lor valoare, prezentarea pensiunii cu avantajele si dezavantajele oferite prin realizarea unei analize SWOT,prezentarea tarifelor practicate,a relațiilor pe care pensiunea le are cu clienții si furnizorii, precum si o analiză a indicatoriilor obtinuți in anii 2007 si 2008

Capitolul IV – Plan de finantare in vederea dezvoltării activiății pensiunii Cabana Dacilor – fundamentează conținutul practic al lucrării, prezentând un plan de creditare in vederea dezvoltării afacerii cu prognoza veniturilor și cheltuielilor in viitorul apropiat.Există si cateva concluzii in urma aprobării contractului de creditare. Executanții studiului de fezabilitate apreciează că pensiunea Cabana Dacilor are capacitatea de a finaliza în bune condiții și va rambursa la termenele stabilite creditul și dobânda aferentă creditului.

Lucrarea se incheie cu cateva concluzii si propuneri cu referire la agroturism.

Plecând de la faptul că turismul este calea prin care omenirea se poate schimba și dezvolta, prin care identitățile culturale vor fi împărtășite și barierele economice și prejudecățile de orice fel suprimate, consider că scopul final al lucrării este educarea tinerilor dar si a tuturor locuitorilor în formarea unui stil de viață echilibrat fizic, intelectual și comportamental, prin implicarea activă a oamenilor în transferul de informații ce influientează viața cotidiană.

CAPITOLUL I

LOCUL SI ROLUL AGROTURISMULUI IN DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI CLUJ

1.1.Conceptul de turism

Din punct de vedere etimologic,cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie) sau „tatour”, ”to make a tour” (a călători, a face o călătorie, a colinda), care a fost creat in Anglia in jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja prin Europa, in general si in Franța, in special. La randul său, acest termen englez derivă din cântul francez „tour” (călătorie, mișcare in aer liber, drumeție in circuit, plimbare), fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement, recreere, destindere, plăcere.

Termenul francez are insă rădăcini și mai adânci. El derivă din cuvântul grec „tournos” și respectiv cel latin „turnus” și înseamnă tot călătorie in circuit, spre deosebire de „periplu” , care se referă la călătoria in circuit, dar numai pe mare, în jurul unei insule, țări,continent sau în jurul Pământului. A fost acceptată și ipostaza originii ebraice a cuvăntului „tour”: în ebraica veche, termenul „tour” corespunde noțiunii de călătorie de descoperire, recunoaștere, explorare.

Din termenul „turism” a derivat și termenul de „turist”, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie. De la aceste speculații lingvistice, mai târziu, spre finele secolului trecut și începutul secolului nostru, s-a ajuns la adevăratele definiții științifice ale noțiunilor de turism și turist.

Turismul, ca orice activitate în plină evoluție și dezvoltare, a fost obiect de cercetare pentru numeroși specialiști, care, o dată cu semnalarea lui ca fenomen, au încercat să-i stabilească dimensiunile în timp și spațiu, conținutul, etc., adică să-l definească.

Primele încercări datează de la începutul secolului nostru. Astfel, R.Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețea naturii”.

În 1940 profesorul elvețian dr.W.Hunziker a elaborat o definiție a turismului, acceptată pe plan mondial: ”turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt stabilite printr-o motivare permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.

Dicționarul enciclopedic român propune următoare definiție a turismului: ”Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând îi parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.” Dicționarul turistic internațional conține și el o formulare: ”Turismul reprezintă un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor” și tot în acest dicționar se precizează că: ”Turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de-o parte, alegerea deliberată a țintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”. Cu alte cuvinte, prin turism se înțelege în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timiunea de a voiaja prin Europa, in general si in Franța, in special. La randul său, acest termen englez derivă din cântul francez „tour” (călătorie, mișcare in aer liber, drumeție in circuit, plimbare), fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement, recreere, destindere, plăcere.

Termenul francez are insă rădăcini și mai adânci. El derivă din cuvântul grec „tournos” și respectiv cel latin „turnus” și înseamnă tot călătorie in circuit, spre deosebire de „periplu” , care se referă la călătoria in circuit, dar numai pe mare, în jurul unei insule, țări,continent sau în jurul Pământului. A fost acceptată și ipostaza originii ebraice a cuvăntului „tour”: în ebraica veche, termenul „tour” corespunde noțiunii de călătorie de descoperire, recunoaștere, explorare.

Din termenul „turism” a derivat și termenul de „turist”, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie. De la aceste speculații lingvistice, mai târziu, spre finele secolului trecut și începutul secolului nostru, s-a ajuns la adevăratele definiții științifice ale noțiunilor de turism și turist.

Turismul, ca orice activitate în plină evoluție și dezvoltare, a fost obiect de cercetare pentru numeroși specialiști, care, o dată cu semnalarea lui ca fenomen, au încercat să-i stabilească dimensiunile în timp și spațiu, conținutul, etc., adică să-l definească.

Primele încercări datează de la începutul secolului nostru. Astfel, R.Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețea naturii”.

În 1940 profesorul elvețian dr.W.Hunziker a elaborat o definiție a turismului, acceptată pe plan mondial: ”turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt stabilite printr-o motivare permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.

Dicționarul enciclopedic român propune următoare definiție a turismului: ”Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând îi parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.” Dicționarul turistic internațional conține și el o formulare: ”Turismul reprezintă un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor” și tot în acest dicționar se precizează că: ”Turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de-o parte, alegerea deliberată a țintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”. Cu alte cuvinte, prin turism se înțelege în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente si muzee, pentru a-și îmbogății cunoștiințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă și tratament etc., iar în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor solicitate de turisti la locul de destinație la un înalt nivel calitativ, și în condițiile în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special și a mediului înconjurător, în general.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei. Adresăndu-se unor segmente largi si răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul se detașează printr-un înalt dinamism, atât la nivel național cât și internațional. De asemenea, prin caracterul său de masă și conținutul său complex, turismul atenuează un vast potențial material și uman, cu implicații importante asupra evoluției economiei și societății, asupra relațiilor intrnaționale.

România dispune de un vast și valoros potențial turistic natural și antropic, ca și de o bogată tradiție in domeniul călătoriilor, ceea ce argumentează pentru viitor înscrierea turismului între ramurile de bază ale economiei.

Sensuri ale termenului de turism rural în Europa

Finlanda: închirierea unei cabane sau oferirea de servicii în spațiul rural (pensiune, transport);

Ungaria: este utilizat termenul de „turism de sat“ care cuprinde servicii în localități rurale: cazare la prețuri mici, activități de agrement etc.;

Slovenia: turismul la ferme a unor familii sau grupuri de prieteni unde oaspeții locuiesc fie la familia de fermieri, fie în case de oaspeți, vizitând ferma pentru a lua masa sau pentru a explora curtea sau grădina fermei.

Olanda: deplasarea sau cazarea în localități rurale, serviciile oferite fiind legate de deplasări: cu bicicleta în spații de interes turistic, plimbări cu caii sau cu șalupe (bărci) pe canale etc.;

Grecia: cazare în camere mobilate în stil tradițional, cu mic dejun specific, cu produse preparate în casă.

1.2. Trăsaturile si caracteristicile turismului rural

Turismul rural, în mod obligatoriu trebuie asociat cu „satul turistic“ de care nu poate fi rupt.Dispersia în teritoriu a turiștilor se face în funcție de tipologia satelor turistice:

sate cu monumente ale naturii;

sate cu specificitate arhitecturală;

sate cu bogate tradiții etnofolclorice;

sate viticole;

sate pescărești.

Caracterul de ramura de interferenta si sinteza al turismului face ca acesta sa fie impulsionat și stimulat în dezvoltarea sa de situația diverselor ramuri economice ale economiei naționale, și în acelaș timp, face ca turismul să exercite la rândul sau, numeroase influențe pozitive, atât pe plan național cât si internațional. Pentru a reliefa importanța economică a turismului românesc, ca ramură distinctă a economiei naționale, încadrată în sectorul terțiar, vom folosi criteriile precizate de literatura de specialitate :

– ponderea populției ocupate în unitațile si instituțiile cu profil turistic în totalul populației ocupate a țării;

– contribuția turismului la crearea produsului intern brut;

– investițiile în turism;

În ansamblul său turismul rural include o gamă largă de modalități de cazare, evenimente, festivități, sporturi, alte distracții și activități de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfășurate într-un mediu tipic rural. Potrivit formelor de manifestare și practicii mondiale aceste trăsături ale turismului rural ar putea fi:

-apropierea de natură;

-absența mulțimii (de semeni);

-liniște;

-un mediu ambiant “nemecanizat”;

-contacte personale (în opoziție cu iraționalismul și anonimatul urbanului);

-senzația de continuitate și stabilitate, de trăire a unei istorii, vie și trainică;

-posibilitatea de a cunoaște îndeaproape locuri și oamenii acelor locuri;

-contactul nemijlocit cu autoritățile locale, cu preocupările și activitatea specifică zonei;

-cunoașterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local;

-posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea indivizilor comunității;

-șansa integrării în comunitate pe perioada sejurului.

Agroturismul, se poate defini ca fiind tipul de colaborare ce combină așezămintele agricole și rurale cu produsele și procesele agricole, într-o experiență turistică. Acesta include furnizarea către turiști a oportunității de a experimenta un larg spectru de produse și servicii agricole: de la simple standuri pentru vânzarea produselor agricole – legume și fructe de exemplu – la vizite in podgorii, în livezi; de la cazarea în fermă până la organizarea de festivaluri ale recoltei.

Oportunitățile pentru stimularea agroturismului nu sunt însă suficient studiate. Pentru a-i ajuta pe fermieri în captarea acestor oportunități este nevoie de combinarea caracteristicilor actuale ale activităților turistice cu înțelegerea aspectelor relevate de diversificarea agriculturii.

În ceea ce privește definirea agroturismului, ea are la bază necesitatea găsirii de soluții pentru gospodăriile rurale, în sensul creșterii veniturilor prin valorificarea potențialului economic al acestora, dezvoltând serviciile de găzduire și de valorificare a produselor proprii și locale. Un model de succes al turismului rural, în opinia noastră, trebuie să aibă la bază prestatorii

individuali de servicii turistice rurale. Ei funcționează în medii dintre cele mai diverse din punct de

vedere geografic, social, economic, cultural etc. și tocmai de aceea, ei au șansa virtuală de a concepe

produse inedite, destinate unei piețe turistice tot rnai avide de oferte originale, unice, autentice,

permisive sau prohibitive. Pentru aceasta trebuie să conlucreze cu factorii decizionali locali și să

deruleze o activitate concertată cu evoluțiile din celelalte sectoare ale vieții economico-sociale.

Ofertele turistice trebuie mai apoi popularizate. Este nevoie ca anumite structuri, reprezentate prin

asociații profesionale nonprofit ale prestatorilor de servicii turistice, să își asume sarcinile de mai sus, fiind susținute prin efortul colectiv al întreprinzătorilor individuali sau al altor organisme interesate.

Structura organizatorică a unei unitați de turism se poate reprezenta grafic in schema de mai jos:

Schema nr. 1.1. Structura organizatorica a unei unitati de turism

Sursa: Postelnicu, Ghe, “Introducere în teoria si practica turismului”, Editura Dacia, Cluj -Napoca,

1997, p.53.

De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiții derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate.

Din punct de vedere al spațiului de cazare (al asigurării bazei materiale), agroturismul

poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți.

Din punct de vedere al activităților care gravitează în jurul gospodăriei țărănești,

agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre consumul persoanelor care, pentru o anumită perioadă determinată, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă, agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, precum și multe alte activități specifice.

Din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o formă de turism cu multă

varietate și unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura, cultura și arta țărănească.

Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă(cazare, pensiune, prestări de servicii, sport, distracție etc.), cât și activitatea economică, de regulă agricolă practicată de gazdele turiștilor (activități de producție, de prelucrare a produselor agricole în gospodărie și de comercializare a acestora)

Agroturismul este o componentă a turismului, în general și a agroturismului , în special și prezintă în principal următoarele caracteristici:

prezintă un grad de complexitate ridicat;

reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spații de cazare existent în gospodăria țărănească;

oferă servicii turistice (cazare, pensiune, agrement);

proprietarul desfășoară, în paralel și activități cu profil agricol (cultivarea plantelor, creșterea animalelor etc.);

turiștilor li se oferă posibilitatea, în scop de recreere, să participe la activitățile gospodăriei (uscatul fânului, culegerea fructelor, mulsul vacilor, pescuit, prelucratul produselor agricole, prepararea hranei);

are o durată determinată de timp (vacanțe de vară sau iarnă, weekend);

are scopuri diferite: recreere, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, studii și documentare;

de regulă, reprezintă o activitate secundară, activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupație și sursă de venit;

constituie un mijloc de valorificare integrală a spațiului rural cu potențialul său natural, agricol, economic, turistic, cultural, socio-uman contribuie la dezvoltarea durabilă a spațiului rural, prin: menținerea echilibrului ecologic; folosirea durabilă a resurselor turistice; menținerea diversității naturale, culturale, etnografice, sociale etc,

favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicații, edilitare etc;

favorizează dezvoltarea economică a localităților rurale;

turistul beneficiază de un mediu nepoluat, ecologic;

turistul are acces la atracții turistice naturale, lipsite de factori de stres;

ambianța întâlnită de turist este familială, cu un puternic caracter ospitalier;

permite realizarea unui turism adecvat diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia, persoane cu dizabilități, familii cu copii; tineri căsătoriți etc.

Oferta agroturistică depinde de posibilitățile unei zone sau țări și anume de: condițiile naturale (relief, climă, floră, faună etc); valorile istorice și culturale, constituite din vestigii istorice, obiceiuri și folclor; construcții industriale și culturale, care prezintă interes pentru turiști; baza materială: unități de cazare, de alimentație, mijloace și căi de transport, baze de tratament, de agrement etc.

Figura 1.2 Clasificarea serviciilor agroturistice dupa tipologia activitatii

Sursa: Gheres Marinela, Culda Sidonia, Turismul rural, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2000

Turismul rural se înscrie ca factor de determinare a dezvoltării unor activități conexe, cu efecte pe linia veniturilor pentru multe alte familii, decât acelea care dispun de pensiunea turistică. Fără a încerca o detaliere, de altfel pe care ar merita-o, totuși, “efectul multiplicator” al turismului, reprezintă unul din factorii foarte importanți, ce caracterizează efectele în lanț ce se produc.

În măsura în care efectele pozitive sunt stimulate și ajustate în dezvoltarea lor, iar cele negative sunt controlate și diminuate, atunci poate fi găsită o ecuație a echilibrului, care își poate aduce contribuția la o dezvoltare durabilă a turismului rural. (figura 1.1 și figura 1.2)

Realități ale turismului rural cu efecte negative sunt prezentate in figura 1.3

Figura nr. 1.3. Realități ale turismului rural cu efecte negative

Sursa: Bran Florina., – Economia turismului și protecția mediului, Ed. Științifică, București, 2001

Turismul rural are la bază și ca scop final o anumită eficiență economică, dar nu la nivelul prognozat de cei supraoptimiști, care nu țin seama de caracterul sezonier și complementar al acestei activități pentru gospodăria țărănească.

Turismul rural nu trebuie privit ca un sistem închis, în care tot ce are nevoie turistul și i se oferă, se produce fie în gospodăria proprietarului pensiunii sau numai în localitatea respectivă. Intrările din exteriorul gospodăriei și a localității pentru susținerea turismului sunt foarte mari și aceste intrări implică ieșiri de bani pentru procurarea bunurilor de care are nevoie turistul (produse alimentare, materiale etc.). tocmai pentru aceasta este necesară întocmirea de balanțe care să evidențieze cu exactitate valoarea intrărilor și a ieșirilor pentru activitățile turistice care, ar putea pune într-o nouă concepție eficiența economică a turismului rural.

Realități ale turismului rural cu efecte pozitive(figura 1.4)

Figura nr. 1.4 Realități ale turismului rural cu efecte pozitive

Sursa: Bran Florina., – Economia turismului și protecția mediului, Ed. Științifică, București, 2001

1.3. Clasificarea factorilor de influență ai activitaților agroturistice

a.) După natura social-economica :

factori economici – veniturile populației și modificările acestora, oferta turistică, prețurile și tarifele;

factori demografici – evoluția numerică a populației, modificarea duratei medii a vieții, structura pe vârste și pe categorii socio-profesionale;

factori sociali – urbanizarea și timpul liber;

factor psihologici, educativi și de civilizație – nivelul de instruire, setea de cultură, dorința de cunoaștere, caracterul individual, temperamentul etc.;

factori tehnici – performanțele mijloacelor de transport, dotările tehnice ale unităților turistice (ex. sistem de rezervare computerizată) etc.

factori politico-organizatorici – formalități la frontiere, facilități sau priorități în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor, conflicte sociale, etnice, religioase etc.;

b.) După influența lor asupra celor două laturi ale pieței turistice:

factori ai cererii turistice – veniturile populației, urbanizarea, timpul liber, dinamica evoluției populației etc.;

factori ai ofertei turistice – diversitatea și calitatea serviciilor, costul prestațiilor,

nivelul de pregătire și structura forței de muncă etc.;

c.) În raport cu importanța și rolul lor în determinarea fenomenului turistic:

factori primari – oferta turistică, veniturile populației, timpul liber, mutațiile demografice;

factori secundari – climatul internațional, complexitatea formalităților de viză,

măsuri de natură organizatorică, etc.

d.) După durata lor, se deosebesc:

factori cu acțiune permanentă sau de durată: creșterea timpului liber, modificarea veniturilor, mișcarea demografică etc.;

factori sezonieri (cu acțiune ciclică) succesiunea anotimpurilor, structura anului

școlar/universitar, activitatea în agricultură;

factori conjuncturali (accidentali): crizele economice, politice, confruntări armate,

catastrofe naturale, condiții meteorologice etc.

1.4. Dezvoltarea potențialului agroturistic

Dezvoltarea agroturismului este cea mai eficientă alternativă pentru spațiul rural mai ales în zonele cu multă încărcătură istorică și cu obiective turistice naturale.

Această activitate ar aduce venituri suplimentare locuitorilor și chiar bugetelor locale, care ar

permite dezvoltarea infrastructurii rurale. Turismul constituie un factor determinant pentru creșterea economică a oricărei țări, cu aport în creșterea produsului intern brut, la echilibrarea plății externe și la ameliorarea vieții.

În ultimul timp, multe organisme neguvernamentale și-au propus în obiectul lor de activitate sprijinirea și promovarea agroturismului ca element de susținere și dezvoltare a gospodăriei țărănești, șansă importantă pentru revigorarea economiei locale.

1.4 .1. Indicatorii de fundamentare a investiției în agroturism

Pentru a decide oportunitatea unei investiții cum este cel agroturistic, este necesară în prealabil construirea unor conturi previzionale de exploatare și rentabilitate.

Contul de exploatare previzională este compus din următorii indicatori: marja brută, marja netă, marja de activitate, marja de exploatare și rezultatul net. În urma analizei acestor indicatori vom putea lua decizia de a investi sau a nu investi.

a) Marja brută (MB) este formată din încasările totale (IT) obținute prin exploatarea unui obiectiv turistic minus cheltuielile (P) făcute pentru achiziționarea mărfurilor și serviciilor necesare.

MB IT – P

Mărimea încasărilor obținute din exploatarea obiectivului (ex. pensiune) depinde de tarifele și prețurile practicate și de utilizarea previzibilă (UP) a obiectivului. UP este un indicator care poate fi apreciat numai în urma unui studiu aprofundat de piață privind clientela potențială precum și localizarea investiției. Acest studiu va permite să se estimeze procentul de camere și de locuri la mese ocupate, în medie, zilnic, precum și estimarea numărului de mese servite zilnic pe parcursul unui an.

Prețurile ce se vor aplica dau posibilitatea aprecierii estimative a încasărilor. Tarifele și prețurile medii pentru camere și masă se calculează pornind de la baremurile practicate în obiective similare pentru servicii din aceeași clasă calitativă.

Cheltuielile (P) pentru achiziționarea de mărfuri și servicii sunt determinate pe baza unor consumuri specifice cunoscute și a unor prețuri de piață folosite la aprovizionare. De asemenea, se mai apreciază și eventualele facilități de aprovizionare (de ex. chiar din producția proprie) de care poate beneficia întreprinzătorul.

b) Marja netă (MN) se obține prin scăderea din marja brută (MB) a cheltuielilor cu forța de muncă (F): MN MB – F

Cheltuielile cu forța de muncă cuprind plata salariilor, cotizațiile sociale etc. Se poate ca forța de muncă să fie familia și atunci întreprinzătorul va avea un avantaj.

c) Marja de activitate (MA) se constituie după scăderea din marja netă a cheltuielilor de funcționare (CF) a pensiunii. Acestea cuprind cheltuielile curente cu întreținerea, încălzirea, lumina, reparațiile, din care o parte sunt cheltuieli fixe (f), o parte sunt proporționale cu volumul activității (V):

MA = MN – CF unde CF = f + V

Marja de activitate este importantă deoarece reprezintă primul indiciu cu privire la rentabilitatea potențială posibilă a întreprinderii.

d) Marja de exploatare (ME) este fundamentală în elaborarea unui calcul de exploatare și rentabilitate previzională. Se obține prin scăderea din marja de activitate a cheltuielilor de exploatare și comercializare (CE): ME = MA – CE

Cheltuielile de exploatare și comercializare cuprind întreținerea mobilierului și imobilului, cheltuieli administrative (telefon, corespondență, documentare), cheltuieli cu publicitatea, asigurarea etc.

Raportul obținut din scăderea tuturor cheltuielilor de exploatare din marja de activitate demonstrează capacitatea pensiunii de a-și finanța cheltuielile și de a obține un beneficiu.

e) Rezultatul net (BN) se obține din beneficiul brut al întreprinderii. Prin scăderea din marja de exploatare a amortizării (A), a creditelor, dobânzilor, chiriilor etc. (FF), se obține beneficiul brut (BB). Din acesta se scade impozitul pe beneficii (IB) și rezultă beneficiul net sau rezultatul net (BN) previzionat: BN = ME – (A+FF+BB+IB)

Aceasta permite diagnosticul privind oportunitatea unei investiții.

1.4.2. Indicatorii de eficiență ai investițiilor din agroturism

Determinarea eficienței economice a investițiilor din diferite ramuri ale economiei se realizează cu un sistem de indicatori optimal ca număr și conținut, dintre care unii indicatori au un caracter de generalitate mai mare, dar alții sunt strict legați de particularitățile din acea ramură.

Fiecare ramură sau domeniu de activitate se caracterizează prin condiții proprii de organizare și desfășurare a procesului de producție sau de realizare de servicii; necesitând cheltuieli de investiții pentru construcții sau dotări specifice și obținând efecte de o anumită natură, astfel că raportul de eficiență efort – efect este analizat cu o serie de indicatori specifici.

Indicatorii specifici de eficiență a investițiilor în agroturism:

Capacitatea obiectivului, se măsoară în locuri de cazare.

Gradul de ocupare a capacității de cazare (q), arată în ce proporție va fi ocupată capacitatea de cazare în decursul unei perioade (1 an) după intrarea în funcțiune a obiectivului. Indicatorul exprimă numai din punct de vedere fizic condițiile în care urmează să-și desfășoare activitatea pensiunea.

Pentru determinarea lui se pornește de la capacitatea proiectată și de la capacitatea efectiv ocupată.

Le – locuri efectiv ocupate;

Lpr – locuri proiectate.

3. Investiția specifică (Is), exprimă efortul investițional necesar obținerii unei unități de capacități de prestație (de cazare):

Itc – investiția alocată în capacitatea cazare;

Lc – locuri din capacitatea de cazare.

4. Construcția specifică (Cs), exprimă valoarea lucrării de construcție – montaj necesară realizării unui loc de cazare.

Vcm – valoarea lucrării de construcție – montaj

Lc – număr de locuri

5. Valoarea încasărilor totale (unități monetare), reprezintă suma încasărilor ce se vor realiza după punerea în funcțiune a obiectivului (pensiunii). Aceasta oferă o primă imagine a activității viitoare dar nu arată nimic cu privire la efortul necesar acestor încasări.

6. Valoarea încasărilor valutare (unități monetare), exprimă suma încasată ce se va realiza prin punerea în funcțiune a obiectivului de la turiștii străini.

7. Valoarea cheltuielilor totale, arată cheltuielile pe care le generează servirea turiștilor după intrarea în funcțiune a obiectivului.

8. Cheltuieli la 1000 lei încasări, exprimă efortul material, financiar pentru realizarea unui volum de încasări (1000 unități monetare).

Ct – cheltuieli totale;

Ît – încasări totale.

9. Încasări la 1000 lei investiție, se calculează ca raport între totalul încasărilor preliminate la investiția totală.

Ît – totalul încasărilor;

It – investiția totală.

10. Încasări valutare la 1000 lei investiție, exprimă eficiența investițiilor folosite pentru activitatea de turism internațional.

Îtv – totalul încasărilor în valută;

It – investiția totală.

11. Profitul obținut la 1000 lei investiție, se calculează ca raport între profitul total și investiția totală.

Pt – profitul total;

It – investiția totală.

12. Productivitatea muncii (W)

Îan – încasările obținute într-un an;

Ns – număr de salariați.

13. Termenul de recuperare a investiției (T)

It – investiția totală;

P – profit.

1.5. Indicatori statistici in turism

Evolutia turismului este influențată de o serie de factori dintre care determinanți sunt cei ce influențează cele doua laturi corelative ale pieței:

Factorii cererii turistice ( venituri, urbanizare, timp liber, dinamica, populației );

Factorii ofertei turistice ( deversitatea și calitatea serviciilor, costul prestațiilor, nivelul de pregătire al forței de munca ).

Analiza turismului și urmărirea evoluției sale se realizează cu ajutorul unui sistem de indicatori specifici, bazat pe o metodologie de calcul uniformizată pe plan mondial. Cu ajutorul acestor indicatori specifici turismului se pot furniza și cuantifica informațiile necesare acțiunilor de politică turistică, permițând astfel masurarea efectelor acestor acțiuni.

Indicatorii turismului pot fi grupați in doua mari categorii:

Indicatori la nivel macroeconomic

Indicatori la nivel microeconomic

1.5.1 Indicatori la nivel macroeconomic

Sursa datelor o constituie cercetările statistice pentru urmărirea rezultatelor din activitatea de turism, organizate de Comisia Națională pentru Statistică: rapoartele statistice ( primite de la agenții economici care au in proprietate sau administrează unități de cazare turistică pentru activitatea de turism intern ) si sursele administrative ( Ministerul de Interne pentru turismul internațional ).

1.5.1.1 Capacitatea de cazare turistică

Unitatea de cazare turistică furnizează turiștilor in mod permanent sau ocazional prestația de cazare. In unitățile de cazare turistică sunt cuprinse unitățile existente la șfarsitul anului respective, exclusive cele care și-au întrerupt activitatea pentru o perioada de timp. Se face distincție intre:

Capacitatea de cazare existentș (instalată), reprezintă numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise in ultimul act de recepție, omologare, clasificare a unității de cazare turistică.

Capacitatea de cazare în funcțiune (disponibilă), reprezintă numărul de locuri de cazare de care pot beneficia turiștii, ținând cont de numărul de zile cât sunt deschise unitațile într-o anumită perioadă.

1.5.1.2. Circulația turistică

Măsurarea statistică a circulației turistice are drept scop de a determina dimensiunile acesteia și de a oferi informații utile pentru dezvoltarea în perspective a industriei serviciilor.

Indicatorii statistici utilizați în comensurarea și caracterizarea fluxurilor turistice sunt: numărul total de turiști, numărul total de zile-turist, numărul mediu zilnic de turisti, durata medie a sejurului, densitatea circulației turistice, preferința relativă a turistilor.

Numărul total de turiști (Σt) este un indicator absolut ce reprezintă numărul persoanelor care calătoresc în afara localităților în care îsi au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și stau cel puțin o noapte într-o unitate de cazare turistică. Motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a desfășura o activitate remunerată în locurile vizitate.

Înoptarea, reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate turistică.

Numărul total de zile-turist (Σzt) este un indicator ce se obține ca produs între numărul de turiști (t) și durata activității turistice exprimată în zile (z), perioada maximă luată în calcul fiind de un an.

Numărul mediu de turiști () exprimă circulația turistică medie într-o anumită perioadă:

= , unde: Σzt = numărul total de zile-turist

Σz = numărul de zile

Durata medie a sejurului () oferă informații complete în legatură cu amploarea activității turistice.

= , unde : Σzt = numărul total de zile-turist

Σt = numărul total de turiști

Densitatea circulației turistice (dt), este un indicator statistic de intensitate care pune în legatură circulația turistică cu populația autohtonă a țării receptoare (P).

dt = sau d’t =

1.5.1.3 Indicatori financiari

Venituri din cazarea turiștilor români și străini pe categorii de unități de cazare;

Venituri din activitatea de alimentație publică, servicii de agreement si organizarea spectacolelor, venituri din alte servicii, structurate pe categorii de unități;

Încasări și plați din turismul internațional (deplasări oficiale, turism particular, călătorii în scop personal, schimb valutar, vanzări de mărfuri);

Indicele participării turismului la încasările valutare:

, unde: Vvt = venituri valutare din turism;

V = venituri valutare totale.

Indicele contributiei turismului la cheltuielile valutare:

;

unde:

Ct = cheltuieli in valută pentru turism efectuat de rezidenți în strainătate;

Cv = cheltuieli valutare;

It = importul de bunuri, servicii, capital necesar ofertei turistice;

I = inportul total.

Indicatorul valorii adăugate:

; în care: VAt = valoarea adăugată în turism;

VAn = valoarea adăugată pe plan național.

Indicatorul incasărilor fiscale:

; în care: IFt = încasări fiscal turistice;

IF = încasări fiscal totale.

Indicele general al prețurilor de consum pentru plata cazării în unități hoteliere.Analiza pe baza acestor indicatori poate fi extinsa pe destinații turistice.

1.5.2. Indicatori statistici la nivelul societaților turistice

Acest tip de indicatori pot fi structurați astfel:

idicatori ai cererii turistice,

indicatori ai ofertei turistice,

indicatorii relației cerere – ofertă,

indicatorii cheltuielilor turistice,

indicatorii incasărilor din turism,

indicatorii potențialului turistic al piețelor,

indicatorii eficienței economice a turismului,

indicatorii calitați activității turistice.

1.5.2.1. Indicatorii cererii turistice

cererea turistică

consumul turistic

Prin indicatorii statistici putem analiza cererea turistică în structura si dinamica ei. Aceștia pot fi grupați astfel: cererea totală ( Ct ), marime absolută ,constituita din cererea internă ( Ci) si cererea externă ( Ce ).

Evoluția în timp a celor trei tipuri de cereri poate fi evidențiată sub formă de indici:

Din punct de vedere al provenienței cererii se urmărește să se pună în evidența țările care dețin cea mai mare pondere in cererea turistică externă,

iar pentru cererea turistică interna, ponderile zonelor de proveniență:

Structura si dinamica cererii pe principalele mijloace de cazare:

Elasticitatea cererii masurată cu coeficientul de elasaticitate:

E = în care : C – este cererea turistică

X – factori de influenăa – prețul, venitul, populația, cheltuielile publicitare .

Previziunea cererii turistice permite intreprinderilor turistice să sesizeze noi oportunități , să se organizeze în funcție de schimbările defavorabile, să aibă o planificare de marketing mai eficientă.

Metodele de previziune a cererii turistice pot fi clasificate în trei categorii:

metode calitative

metoda seriilor de timp

metode cauzale

Metodele calitative se refera la:

masurarea intenției de cumpărare

analiza istorică

Analiza seriilor de timp presupune analiza statistică a evoluției în timp a înnoptarilor sau sosirilor trecute, determinând:

tendința ( T ) sau componentele trendului, care rezultă din evoluția pe termen lung a seriei;

ciclicitatea ( C ), care este conținută în evoluția sinusoidala:

caracterul sezonier ( S ), care corespunde evoluției regulate a seriei în cursul anului;

eroarea ( E ), ca urmare a acțiunii factorilor aleatori.

Aceste metode pot fi aditive ( T+C+S+E ) sau multiplicative ( TSC+E ).

Metodele cauzale nu se limitează la utilizarea datelor istorice pentru exploatarea viitorului, ele utilizând factori care influențează direct sau indirect obiectul previziunii.

Din această categorie fac parte:

metodele econometrice

metodele regresiei multiple

în care:

= numărul estimat de vizitatori

= tariful transportului

venitul pe cap de locuitor

numărul de vizitatori din perioada anterioară

1.5.2.2. Indicatorii ofertei turistice

Oferta turistică este constituită din potențialul turistic natural și antropic, baza tehnico – materială, forța de muncă.

Producția turistică reprezintă ansamblul de servicii ce mobilizează forța de muncă, echipamentele și bunurile materiale care se materializează într-un consum efectiv.

Indicatorii ofertei turistice sunt grupați în două categorii:

A. indicatorii bazei materiale

B. indicatorii forței de muncă

Indicatorii bazei materiale

Baza materială poate fi analizată prin indicatorii:

capitalului fix

capacitații de cazare

transporturilor turistice

mijloacelor de agreement

alimentație publică

Analiza în sructură presupune gruparea fondurilor fixe pe categorii:

Modificările în timp se urmăresc cu indicii:

Pentru a caracteriza starea fizică a fondurilor fixe folosim indicele stării de utilitate ( ) sau indicatorul uzurii ( ) :

în care: – valoarea rămasă

– valoarea de inventar complete

– valoarea uzurii

Indicatorul înnoirii fondurilor fixe ( ):

Indicatorul scoaterii din funcțiune ( )

Indicatorii capacităților de cazare.

Indicatori specifici zonei montane:

grad posibil de aglomerare al pârtiilor de schi: ( m / loc cazare )

accesul la instalațiile de transport pe cablu: ( m / loc cazare )

grad de satisfacere a cererii turistice:

( p/ h / loc cazare )

grad de dotare cu instalații de transport pe cablu:

În care: LT – lungimea telefericelor;

LP – lungimea pârtiilor de schi;

DH – diferența de nivel a telefericului;

QT – capacitatea medie orara a telefericului;

QP _ capacitatea medie orara a pârtiei;

Indicatorii ocuparii fortei de munca

Pot fi structurați astfel:

– indicatori ai structurii forței de munca pe categorii socio-profesionale, sex, vârstă, precum și indicatori de dinamică:

în care: reprezintă numărul total de angajați corespunzători fiecărei categorii.

-Indicele volumului fizic al desfacerilor marfurilor și serviciilor:

Indicatorii utilizării timpului de lucru

-durata medie a zilei de lucru:

= , in care: – număr ore-om lucrate;

– număr zile-om lucrate.

-durata medie a lunii lucrate:

= , în care: – numărul mediu de angajați.

Indicatorii productivității muncii

w = , în care V = valoarea incasărilor.

Indicatorii repartiției evoluției și dinamicii necesarului de forța de muncă în turism

Ponderea locurilor de muncă disponibile pe unități de cazare turistică în total locuri;

Indici ce masoară evoluția în timp a locurilor de muncă;

Indicatorul importanței turismului ca furnizor de locuri de muncă:

, în care: Pt = personal care lucrează în turism

Fa = forța de muncă activă

Indicatorul utilizării temporare a forței de muncă în turism:

, în care: = forța de muncă temporară;

= personal care lucrează în turism.

1.5.2.3. Indicatorii relației cerere – ofertă

Coeficientul de utilizare a capacităților de cazare:

C = ; C =

În care: Ni = numărul de înnoptari;

L = numărul de locuri;

Z = numărul de zile ale ofertei hoteliere;

Nt = numărul de turiști;

= durata medie a sejurului.

Indicele evoluției înnoptarilor:

Indicatori ce reflectă activitatea comerciala a agențiilor de voiaj calculate in funcție de cererea efectivă sau utilizarea ofertei: ,

În care: Cav = cererea comercializată prin agențiile de voiaj;

Ct = cererea totală;

Lav = locuri în unități turistice comercializate prin agențiile de voiaj;

Lt = număr total de locuri

1.5.2.4. Indicatorii rezultatelor valorice

Indicatorii cheltuielilor turistice:

Indicatori absoluți:

Indicatorii de volum;

Volumul cheltuielilor de investiții;

Volumul cheltuielilor de exploatare;

Volumul cheltuielilor de perestații;

Indicatori relativi:

Cheltuieli raportate la circulatia turistică (cheltuieli pe zi-turist);

Cheltuieli raportate la baza materială (cheltuieli pe un pat, cheltuieli pe un loc de muncă);

Cheltuieli raportate la numărul de personal util;

Cheltuieli raportate la rezultatele activității turistice (prestatii, aport valutar, etc.);

Indicatori de structura obținuți prin raportarea acestor categorii de cheltuieli la volumul total al cheltuielilor.

Indicatorii încasărilor din turism:

Indicatori absoluți:

Încasările din turismul internațional;

Încasările din turismul intern;

Încasările din prestațiile hoteliere;

Încasările din desfacerile de mărfuri cu amănuntul;

Încasările din activitățile de agrement, transporturi, etc.

Indicatori relativi:

Încasări raportate la circulația turistică (încasarea medie pe zi turist în lei sau valută);

Încasări raportate la baza materială (încasarea medie pe un pat, pe un loc la masă);

Încasarea raportată la numărul de personal.

Mărimi de structură:

Ponderea încasărilor obținute din cazare, masă, transport, tratament, agreement în totalul încasărilor.

1.5.2.5. Indicatorii potențialului turistic al pieței

Considerând n producători , , …, , m consumatori , , …, si numărul om-zile solicitat de de la producătorul .

Cota de piața a producatorului j este: Pj =

Probabilitatea ca un consumator să acționeze produsul touristic de la producatorul Pj:

=

Ponderea cererii consumatorului i în totalul cererii solvabile C: =

Probabilitațile de atracție ale consumatorilor i fată de producătorii j, depind de factorul timp și:

Calitatea serviciilor: = , în care: = punctaj previzionat; = punctaj realizat.

Nivelul prețului de vânzare: = ,in care = indicele de atracție pentru preț.

Dezvoltarea rețelei de distribuire a produselor turistice: = , daca , = 1 în caz contrar

În care: = toleranța pentru distanță;

= distanța de la consumatorul i la distribuitorul h al producătorului j la momentul t.

Promptitudinea deservirii consumatorilor: = , daca , = 1 în caz contrar

În care: = timpul de așteptare al consumatorului i pentru a fi deservit de distribuitorul h la momentul t

= tolerant pentru timpul de așteptare

Dezvoltarea activității publicitare a producătorilor (participari la târguri, reclame, etc.): =

1.5.2.6. Indicatorii eficientei economice a turismului

Indicatorii tehnico-economici de fundamentare a eficienței economice a investițiilor:

Valoarea investiției;

Capacitatea (numărul locurilor de cazare și de alimentatie publică, etc.);

Durata de realizare a investiției;

Investiția specifică;

Volumul încasărilor totale;

Cheltuielile totale;

Cheltuieli la 1000 lei încasări;

Volumul acumularilor totale (venitul net);

Beneficiul: Bt = It-Ct ;

Rata rentabilității (rata beneficiului): R=;

Durata de recuperare a investiției totale;

Coeficientul marginal al investițiilor.

Indicatorii de eficientă economică a bazei de cazare:

Coeficientul de utilizare al capacității Cm = sau Cm = ,

în care : Ir – numărul de înnoptari realizate;

Ip – numărul de înnoptari posibile (365*Np);

Np – numărul de paturi.

Încasarea medie pe un pat;

Cheltuiala medie pe un pat;

Încasări la 1000 lei fonduri fixe;

Încasări la 1000 lei fonduri circulante.

Indicatorii de eficiență economică a activității de alimentație publică:

Pentru activitatea de producție:

Încasari din producția proprie pe m2 spații de producție;

Productivitatea muncii personalului din spațiile de producție

Coeficientul de utilizare a utilajelor.

Pentru activitatea de desfacere:

Valoarea încasarilor pentru un loc de masă;

Beneficii pe un loc de masă;

Coeficientul de folosire a capacității de desfacere a sălii de consum;

Afluxul consumatorilor pe un loc de masă (gradul de solicitare a unității de alimentative publică);

Numărul consumatorilor pe ospătar;

Încasare medie pe un client.

În final se calculeaza:

Cheltuieli la 1000 lei încasări;

Rata rentabilității

Productivitatea muncii pe ora.

Indicatorii de eficiență economică a activității de agrement:

Gradul de ocupare a capacitații utilajelor;

Rata rentabilității;

Cheltuieli la 1000 lei încasări din prestații de agrement.

Indicatori ce caracterizează activitatea parcului propriu al intreprinderii de transporturi turistice auto:

Coeficientul de utilizare al parcului: Up = ,

în care: Up – coeficientul de utilizare a parcului inventar;

Ae – numărul autovehiculelor-zile aflate in exploatare;

Ai – numărul autovehiculelor în inventar.

Coeficientul de ocupare a locurilor (frecvența călătoriilor);

Coeficientul de utilizare a timpului de lucru al autovehiculelor;

Încasarea medie pe autoturism închiriat;

Încasarea medie pe autoturism-zi inventar.

1.5.2.7. Indicatorii calității activității turistice

Turiști care vizitează zona prima dată;

Turiști care repetă vizita (de 2-3 ori, de 4-5 ori, mai mult de 5 ori).

1.6. Provocările dezvoltării unor produse agroturistice

Pentru a se beneficia din plin de oportunitățile oferite de agroturism, mai multe aspecte se cer

soluționate in cadrul strategiilor de dezvoltare rurală. Acestea includ:

dezvoltarea unor organizații de marketing care să încurajeze turiștii către vacanțele

agroturistice;

dezvoltarea unor sisteme de monitorizare care să încurajeze operatorii agroturistici în

dezvoltarea unor atracții de înaltă calitate;

dezvoltarea unor pachete turistice ce includ atracții turistice regionale și produse agroturistice;

dezvoltarea unor alianțe între producătorii de alimente și operatorii turistici pentru realizarea

unor nișe speciale de bucătărie tradițională;

dezvoltarea unor programe de formare/pregătire a fermierilor.

Ca urmare a dezvoltării activității agroturistice se înregistrează transformări fundamentale la nivelul satelor, atât în ceea ce privește numărul activităților desfășurate cât și a calității lor, după cum urmează:

apar centre de informare, agenții și dispecerate turistice ca urmare a necesității

reglementării și organizării circulației turistice la nivelul localității. Acest segment organizațional are menirea de a capta și emite informații, atât în relațiile cu exteriorul sistemului local, cât și cu interiorul acestuia. Activitățile acestor unități este desfășurată de persoane specializate în turism: manageri turistici, operatori, agenți, etc.

se dezvoltă și sistematizează activitățile de prestare a activităților complementare

agroturismului, concretizate în unități cum ar fi: brutării și ateliere de patiserie, unități de prelucrare a laptelui, laboratoare de carmangerie, ateliere de croitorie și spălătorie, magazine de desfacere de produse de artizanat și de suveniruri, ateliere foto (comercializare filme foto și casete video, developare de filme etc).Sectorul meșteșugurilor și artizanatului ocupă un loc aparte deoarece aceste activități au o conotație de ordin artistic și cultural fiind totodată diferite de la o localitate la alta. Ele au fost practicate și s-au transmis din generație în generație suportând influențele economico-sociale ale zonelor respective. Particularitățile acestor activități determină un avantaj în cadrul pieței suvenirurilor cu influențe evidente asupra veniturilor meșteșugarilor.

organizarea de centre culturale împreună cu instituțiile deja existente în cadrul satelor:

școala, biserica și alte unități culturale. În aceste centre se organizeazăși se constituie săli de spectacole, muzee locale, ansambluri folclorice, tarafuri și fanfare, coruri, și altele.

Analiza comparativa a turismului de tip urban versus rural

Turism urban, de stațiune Turism rural

Pondere redusa a spațiuluiConstruit Pondere mare a spațiului deschis, neconstruit

Așezări peste 10.000 locuitori Așezări sub 10.000 locuitori

Dens populat Rar populat

Mediu construit Mediu natural

Multe activități “de interior”,de salon Multe activități în aer liber

Infrastructură dezvoltată Infrastructură slabă Divertisment de grup Activități individuale

Stabilimente mari Stabilimente de dimensiuni reduse

Firme naționale și internaționale Business local

Full time turism Part-time turism

Nu implică activități agricole / forestiere Poate implica activități agricole / forestiere

Forța de muncă locuieste departe de locul de muncă Forța de muncă trăiește aproape de locul de muncă

Influența sezoniera modesta Influența sezoniera intensa

Mulți turiști Puțini turiști

Relații anonime cu vizitatorii Relații personale cu vizitatorii

Management profesional Management amator

Atmosferă cosmopolită Atmosferă locală

Multe așezăminte moderne Multe așezăminte vechi

Atracții generale Atracții speciale

Operațiuni largi de marketing,comercializare larga Marketing de nișă

Sursa: Gheres Marinela, Culda Sidonia, Turismul rural, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2000

1.7. Satul, principalul spațiu al turismului rural

Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (nr.1296/1996) apreciază că spațiul rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă, care conține satele și orașele mici, în care majoritatea terenurilor sunt utilizate pentru agricultură, silvicultură și acvacultură, iar activitățile economice și culturale se referă la artizanat, servicii, mică industrie, activități de agrement etc.

Satele turistice sunt așezări rurale pitorești bine constituite, situate într-un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiții și cu bogat trecut istoric care, în afara funcțiilor politico-administrative, sociale, economice și culturale proprii, îndeplinesc, sezonier sau în tot cursul anului, și funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită.

Satul rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorii din mediul urban prin casa fermierului, a țăranului, a celui care cunoaște secretele naturii, cunoaște locurile cele mai bune de pescuit din zonă, de cules ciuperci apreciate de consumatori. Satul reprezintă locul în care se cresc animale domestice, cu care orășeanul a pierdut contactul, este locul în care se pot mânca fructe proaspete.

Satul ocupă un loc deosebit în imaginea orășeanului, semnificând dimensiunea umană, animația locală specifică, evocă primăria, birtul, școala, biserica, locuri care au marcat viața oamenilor secole de-a rândul.Satul grupează artizani, comercianți, mici întreprinzători, actori locali care fac viața mai ușoară la țară.

Satul reprezintă, de asemenea, locul de baștină a celor mai frumoase sărbători, a celor mai frumoase obiceiuri de nuntă, botez sau de iarnă.Cererea turistică este în creștere pentru satele primitoare, înfloritoare, vii, cu un patrimoniu bogat în resurse și tradiții.

Satul reprezintă simbolul libertății, respirației, apei nepoluate, verdeții, locurilor pline de flori, parfumurilor, cânturilor; invitând la contemplația peisajelor dar și la activități fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor și lacurilor, traversând dealurile, munții etc. Toate aceste activități în plină natură, constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanțelor la țară. Ferma, satul și spațiul rural, împreună sau separat, constituie farmecul turismului rural prin atractivitate.

Potrivit normelor cuprinse în Cartă, dezvoltarea spațiului rural european trebuie să aibă ca punct de pornire funcțiile multiple pe care le îndeplinește: funcția economică, funcția ecologică și funcția socio-culturală, având la bază următoarele principii:

situarea omului și nevoilor sale în centrul obiectivelor și deciziilor în programele de dezvoltare;

protejarea valorilor societății rurale, îndeosebi a vieții familiale, tradițiilor, integrării tinerilor în spiritul comunității;

dezvoltarea identităților comunităților, sporirea implicării și responsabilității în administrarea valorilor locale;

protejarea specificului, tradițiilor culturale și istorice ale spațiului rural, promovarea la nivel regional și național;

crearea de facilități în scopul diversificării relațiilor rural-urban, dezvoltarea tradițiilor și relațiilor culturale ale populației.

CAPITOLUL II

AMENAJAREA TURISTICĂ A TERITORIULUI

Desfășurarea acțiunilor turistice, indiferent de forma lor – turismul de sejur sau itinerant, montan, de litoral sau balnear, organizat sau pe cont propriu etc., presupune stabilirea unor legături, raporturi, între turist și zonele pe care acesta le vizitează, în care este prezent temporar. Aceste raporturi au un conținut complex; pe de o parte, teritoriul, prin potențialul său natural, reprezintă motivația deplasării turistului, pe de altă parte, el servește ca suport material, fizic, pentru amenajările destinate satisfacerii cerințelor turistului.

Amenajarea teritoriului – noțiune mai vastă și mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare și cunoaștere, de previziune și planificare, de edificare și permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate și indispensabil existenței sale.

De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (și, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă și problematizează preocupări din ce în ce mai serioase și de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluționate de către specialiștii din cvasitotalitatea domeniilor vieții sociale, cărora sunt chemați să li se alăture – prin acțiuni și atitudini corespunzătoare – oamenii de pretutindeni.

2.1. Semnificațiile și rolul conceptului de amenajare turistică

Deși, într-o primă etapă, turismul a reprezentat un factor de stimulare economică, de protecție și conservare a resurselor naturale, în ultimul timp, din ce în ce mai frecvent, se observă situații în care creșterea turistică afectează echilibrul ecologic și calitatea resurselor turistice. Ele se concretizează în disproporții între volumul și varietatea resurselor, pe de o parte, și dimensiunile structurilor de primire, pe de altă parte, între infrastructura generală și spațiul construibil sau amenajabil pentru turism. Utilizarea intensivă a mediului în scopuri turistice, fără un control adecvat, mai ales atunci când fluxurile de turiști "invadează" anumite zone, mărește pericolul unei degradări a acestuia și favorizează ruperea echilibrului ecologic.

In aceste condiții, devine necesară organizarea teritoriului, adaptarea lui pentru a răspunde nevoilor turistului, dar și protejarea, conservarea lui, activități ce fac obiectul amenajării turistice.

Amenajarea zonelor turistice se constituie ca parte integrantă a procesului general de amenajare a teritoriului, al cărui obiectiv vizează organizarea științifică a spațiului și punerea în valoare, în diverse forme, a resurselor fiecărei zone.

Amenajarea teritoriului, aplicată la domeniul turismului, reprezintă un efort de dezvoltare planificată, coordonată, a turismului și a altor sectoare ale economiei, în limitele unui spațiu dat. Amenajarea turistică se integrează așadar procesului general de sistematizare (termen cu care se suprapune adesea), urmărind valorificarea resurselor specifice și dezvoltarea echilibrată a regiunilor. Amenajarea turistică a teritoriului se definește ca un "proces dinamic și complex" de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane, precum și toți factorii care influențează aceste relații.

Teoria amenajării turistice a cunoscut o evoluție continuă, contribuții mai importante aducând reprezentanții școlii franceze.

Dată fiind interferența problemelor amenajării turistice cu alte domenii de activitate ca ecologia, arhitectura, economia, sociologia etc, aspecte ale localizării activității turistice se regăsesc și în preocupările altor specialiști, iar teoria localizării turistice a fost influențată de cercetările întreprinse în celelalte domenii ale economiei. Totodată, a fost necesară o îndelungată perioadă de cristalizare conceptuală pentru ca noțiunea să răspundă pe deplin particularităților activității turistice.

Localizarea sau amenajarea turistică înglobează majoritatea elementelor care constituie activitatea turistică, definindu-se, mai ales, în funcție de componentele naturale, istorice și culturale ale zonei. Un astfel de punct de vedere este susținut de P. Defert, un reputat specialist în domeniu.

De asemenea, potrivit părerii celor mai mulți specialiști, amenajarea turistică a teritoriului (în unele abordări, coordonarea spațială) trebuie înțeleasă în contextul relațiilor ce se dezvoltă în două spații, și anume: aria pieței turistice și zona de recepție. Această abordare, mai recentă și mai aproape de realtate, diminuează rolul resurselor și consideră că o orientare a fluxurilor turistice constituie o premisă fundamentală în determinarea localizărilor turistice.

Amenajările turistice se înscriu, prin conținutul și obiectivele lor, în eforturile unei dezvoltări corelate a economiei. în acest context, ele "au un rol important în asigurarea exploatării raționale a resurselor și protejarea mediului.

2.2. Metodologia amenajării turistice a teritoriului

Implicațiile dezvoltării unei zone turistice asupra evoluției turismului în general și asupra economiei unui teritoriu considerat argumentează necesitatea abordării acestui proces într-o concepție globală, integrată strategiei turistice de ansamblu și în corelație cu dinamica celorlalte ramuri și sectoare de activitate. Aceasta presupune o atentă evaluare a tuturor categoriilor de resurse și definirea direcțiilor și priorităților în creșterea economică, precum și a posibilităților și limitelor dezvoltării turistice. în consecință, amenajarea turistică a unei zone – prin obiective și modalități de desfășurare – se interferează frecvent cu planificarea turistică (uneori și cu cea economică), ceea ce a determinat, în literatura de specialitate o tratare unitară și chiar un transfer de probleme.

Amenajarea turistică este, prin conținutul său, un proces complex. Ea acoperă o arie problematică vastă, cuprinzând, pe de o parte, soluții de stimulare a circulației turistice și de asigurare a integrării turismului în economia teritoriului și, pe de altă parte, metode privind selecția și delimitarea zonei, tehnologii și etape de elaborare și realizare a noilor proiecte.

2.2.1. Strategii de amenajare turistică

La elaborarea unei strategii de amenajare turistică se va ține seama de mai mulți factori, între care: resursele turistice naturale și antropice și gradul lor de valorificare; resursele materiale, umane și financiare aferente turismului; obiectivele politice și economice pe termen scurt, mediu și lung; realizările din activitatea turistică în ce privește structurile de primire, circulația turistică și rezultatele economico-sociale.

Strategiile de amenajare turistică pot fi: pe termen scurt (unu-doi ani), ca o direcție de moment la tendințele cererii turistice sau ale unor segmente ale cererii cu efecte economice scontate; pe termen mediu (trei-cinci ani), cu dezvoltări și modernizări ale spațiului deja amenajat; pe termen lung (șase-zece ani), ce vizează amenajarea unor noi puncte, stațiuni, centre, subzone sau zone turistice moderne, menite să răspundă unor necesități și motivații ale cererii pe o perioadă îndelungată.

într-o altă viziune, strategiile de amenajare turistică se diferențiază în:

strategia de flexibilitate sau a structurilor evolutive, ce presupune o permanentă

adaptare la cerințele turiștilor, zona turistică fiind amenajată polifuncțional, cu efecte pe linia creșterii eficienței valorificării și dezvoltării ofertei turistice;

strategia de diferențiere, cu accent pe originalitatea în construcțiile turistice (specific

arhitectonic) și în produsele și serviciile oferite;

strategia de diversificare, cu accent pe amplificarea dotărilor și echipărilor legate de

serviciile suplimentare în special (forme și mijloace de agrement cât mai diverse, rețea comercială modernă și diversificată, circuite atractive, excursii variate etc).

Amenajarea turistică a unui teritoriu este o acțiune interdisciplinară – la care contribuie economia și organizarea turismului, ecologia, geografia, arhitectura, științele naturii, geologia, sociologia, psihologia ș.a. – care pornește de la studiile de detaliu și se încheie cu retroacțiunea exploatării turistice. Modelarea diferitelor aspecte ale turismului ține seama de complexitatea fenomenului, precum și de numeroșii factori, subiectivi și obiectivi, stimulatori sau restrictivi, dificil de estimat sau de cuantificat. De aceea, uneori se simte nevoia unor aproximații destul de largi, iar alte ori se impune acceptarea unor valori medii, care însă pot avea o mare influență asupra concordanței dintre model și realitate.

Amenajarea și dotarea unei zone turistice se integrează în amplul proces de punere în valoare a unui teritoriu, a resurselor lui. Abordarea acestei acțiuni trebuie realizată într-o viziune sistemică, în cadrul sistemului general al turismului, românesc, în strânsă legătură cu celelalte sisteme (politic, social, economic, demografic, natural etc.) cu care se intercondiționează spațial și funcțional, într-un echilibru dinamic.

In acest context, elaborarea unei strategii de amenajare turistică trebuie să țină seama de realitățile "teritoriale" ale zonelor și de deteminările acestora, de elementele de influență care acționează asupra calității mediului înconjurător, ca spațiu de odihnă și recreare. Iar elementele urmărite în strategia de amenajare turistică sunt:

integrarea armonioasă a viitoarelor construcții în ansamblul cadrului natural, punând

totodată în lumină resursele turistice antropice;

diversificarea dotărilor de bază și complementare, în vederea asigurării unei

largi palete de prestații turistice;

crearea unei oferte turistice cu accentuat caracter de specificitate, originală, prin

folosirea calității teritoriului și caracteristicilor civilizației și culturii zonei;

asigurarea unei posibile flexibilități a ofertei, în funcție de preferințele turiștilor, care

să permită dezvoltări și adaptări continue;

dimensionarea riguroasă a viitoarelor construcții și în special a stațiini-lor, evitându-se

fenomenul de aglomerare turistică și pericolul de degradare a peisajului, acesta fiind considerat cel mai important factor al dezvoltării, "materia primă" de bază în ansamblul turistic al zonei;

ierarhizarea diferitelor tipuri de servicii turistice, în concordanță cu specificul și

dimensiunile zonei, accentul punându-se pe serviciile ce corespund în cel mai înalt grad, cantitativ și calitativ, preferințelor turiștilor;

înzestrarea diferitelor puncte ale zonei cu dotări auxiliare, menite să faciliteze

practicarea unei game largi de forme de turism;

asigurarea funcționalității optime a activității turistice în zonă, începând cu

accesibilitatea, parcajul, cazarea, masa, transportul, alte servicii și terminând cu animația, cu ambianța generală;

asigurarea unei ridicate eficiente economice și sociale a întregii activități turistice,

paralel cu oferirea unor servicii de calitate.

Desigur, problemele ridicate de amenajarea unei zone turistice sunt mult mai complexe, însă abordarea trebuie să se realizeze într-o viziune științifică, de marketing, care permite o justă corelare a deciziilor privind produsul turistic și promovarea lui pe piața turistică internă și internațională.

2.2.2. Tipologia și caracteristicile amenajărilor turistice

Amenajările turistice, privite în totalitate, se prezintă într-o varietate de forme și structuri, determinată de caracteristicile ofertei (în principal a resurselor turistice) si cererii, de distribuire a lor in teritoriu. Diversitatea structurilor spatiale – din punct de vedere goeografic, social, economic, institutional- face dificilă o tipologizare a acestora. Cu toate acestea, atat specialistii cat si organismele internationale de profil au incercat delimitarea unor categorii omogene.

Astfel, in functie de dimensiunile si raspandirea in teritoriu a resurselor, localizarile pot fi:

univoce, atunci când implantările sunt legate de existența unui singur obiectiv sau

element de atracție turistică, având o valoare deosebita (Cascada Niagara, piramidele, Cetatea de scaun a Sucevei etc), ce polarizează cererea; de regulă amenajările sunt sumare relativ izolate și în corelație strânsă cu indicele de atractivitate al obiectivului în cauză;

plurivoce, atunci când localizarea se integrează într-un ansamblu de concmii care

oferă o anumită specificitate (arie geografică având un anume caracter: zonă cu monumente de artă, arhitectură, zonă cu izvoare minerale sau ape termale, țărm cu nisip, munte cu zăpadă etc.). in aceste cazuri, dotările sunt mai complexe luând forma unor centre turistice sau stațiuni;

echivoce specifice zonelor turistice relativ omogene cu o arie largă de întindere, fără o

anumită particularitate. Aici dotările sunt mai numeroase, in forme simple și complexe și pot fi localizate oriunde, urmarindu-se doar o relație sumară între elementele ofertei (resurse și echipamente). In cazul acestor zone, în decizia de amenajare dominanta este cererea, prin timpul de deplasare, oboseală, cheltuieli generale etc; astfel de localizări sunt reprezentative pentru an.le de turism din preajma marilor aglomerări urbane.

Solutiile de amenajare se diferentiaza semnificativ si in functie de natura spatiului geografic. Din acest punct de vedere se disting:

– amenajarea siturilor (balneare), de litoral;

– amenajarea siturilor montane;

– amenajarea parcurilor și rezervațiilor naturale;

– amenajarea siturilor istorice și arheologice (orașe);'

– amenajarea stațiunilor termale;

– amenajarea zonelor rurale;

– amenajarea zonelor periurbane.

In interiorul acestor categorii, amenajările se particularizează în funcție de condițiile naturale existente și obiectivele urmărite.

Un alt criteriu de structurare a localizărilor îl constituie relațiile cu elementele definitorii ale teritoriului și distribuția cererii. în aceste condiții, amenajările turistice pot lua forma unor unități turistice izolate, punctiforme, oferind doar prestații specifice (cazare, masă, un minim de agrement) sau a unor localizări complexe (stațiuni, urbanizări) integrate regiunilor.

Amenajarea turistică prezintă și o serie de caracteristici de care trebuie să se țină seama în deciziile de amplasare a echipamentelor, ca și în dimensionarea acestora, și anume:

unicitatea prestației; fiecare localizare, indiferent de forma sau mărimea ei, reprezintă

un caz particular, unic, chiar și în cadrul unor arii geoturistice mari și relativ omogene (Marea Mediterană, Munții Alpi etc), deoarece resursele au o mare varietate de forme de manifestare și parametri de calitate (condițiile de climă, vegetația, fauna, monumente istorice etc. nu pot fi identice în două zone) și intră în alcătuirea unei zone sau a unui produs turistic în proporții diferite; acest caracter de unicitate este accentuat și de condițiile socioeconomice diferite pentru fiecare perimetru, precum și de calitatea șt diversitatea serviciilor oferite;

localizarea turistică se face "la sursă"; datorită caracterului rigid, netransferabil al

ofertei, stațiunile se amenajează la locul "materiei prime" al resurselor (plajă, izvor mineral sau termal, munte, monumente istorice etc.) și se dimensionează în funcție de volumul și atractivitatea acestora;

localizarea turistică este îndepărtată de piața cumpărătorului; în aceste condiții,

consumarea produsului turistic presupune deplasarea cererii, deci a turistului; este necesară, astfel, realizarea unor amenajări compiexe, care să ofere turistului o paletă largă de prestații, în măsură să acopere toate nevoile sale; potrivit acestor cerințe, o amenajare cu cât este mai departe de piața cumpărătorului, cu atât trebuie să asigure o varietate mai mare de servicii;

polivalența amenajărilor (stațiunilor); ca urmare a cuprinderii tot mai largi a

fenomenului turistic, amenajările trebuie să asigure un nivel ridicat de diversitate și complexitate a dotărilor și serviciilor, care să permită satisfacerea, în condiții de calitate, a nevoilor unor segmente variate de turiști și, implicit, să atragă fluxuri mai consistente;

amenajările turistice se integrează în tendința de "expansiune a terțiarului"; în

consecință, amplasarea lor va fi favorizată în zonele cu' un nivel de dezvoltare economico-socială mai ridicat, cu o infrastructură bine pusă la punct, puternic urbanizate; se vorbește, în acest context, de o amenajare suprastructurală.

Aceste trăsături subliniază, o dată în plus, complexitatea procesului de amenajare turistică, necesitatea abordării lui diferențiate în funcție de condițiile specifice ale fiecărei zone și raportării permanente la evoluția cererii.

2.2.3. Selecția și delimitarea teritoriului

In procedeul amenajării turistice, o etapă importantă este cea a delimitării zonelor turistice în funcție de resursele existente și, pe această bază, determinarea profilului dominant al fiecărui perimetru. în acest fel, amplasarea și dezvoltarea noilor amenajări turistice se va face în concordanță cu potențialul fiecărei zone – suprafață, condiții climatice, vegetație, resurse balneare, vestigii culturale, baze de materii prime, surse de apă, energie, căi de comunicație, posibilități de recrutare a forței de muncă etc. și necesitatea progresului economic și social al teritoriului.

Din literatura de specialitate, ca și din experiența unor instituții specializate, s-au conturat câteva elemente ce trebuie luate în considerare în cadrul analizei-diagnostic pentru amenajarea turistică a teritoriului:

așezare geografică, accesibilitate, căi de acces, mijloace de transport, legături cu alte subsisteme;

condiții de relief (trepte de relief), râuri, lacuri, monumente ale naturii, rezervații și parcuri naționale;

condiții meteorologice, climat și sezonalitate, precipitații, vânturi puritatea aerului, frecvența zilelor însorite, durata și grosimea stratului de zăpadă etc;

frumusețea peisajului natural;

valoarea terapeutică a unor elemente naturale (izvoare de apă minerale și termale, nămoluri terapeutice, microclimat și topoclimat);

patrimoniul cultural-istoric, vestigii și locuri istorice, monumente istorice, de artă, de arhitectură, etnografice și de folclor, tradiții, obiceiuri etc;

condiții demografice (numărul, structura și dinamica populației, forța de muncă, migrații etc);

condiții social-economice și influența lor asupra activității de turism (interdependența între turism și celelalte ramuri social-economice);

condiții politice;

calitatea și protecția mediului.

In selecționarea zonelor, alături de respectarea unor cerințe de ordin general și particular proprii diferitelor țări sau regiuni, se operează cu o serie de criterii specifice, cu o largă aplicabilitate, stabilite pe baza unor bogate experiențe și anume: condițiile naturale, bogăția cultural-istorică, condițiile socio-economice, infrastructura, echipamentul general de cultură și odihnă si legislație.

CRITERIILE DECIZIEI DE AMENAJARE Figura nr .3.1.

Sursa:. Nistoreanu, P., – Turismul rural, o afacere mică cu perspective mari, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999.

Fiecare dintre aceste criterii vizează mai multe aspecte; de asemenea, ele trebuie privite ca un suport în luarea deciziei de amenajare a unei zone' asigurând caracterul științific al politicii în acest domeniu, și nu ca un necesar obligatoriu.

Condițiile naturale, reprezentate prin: geologia și geomorfologia teritoriului, climatologie, floră, faună, hidrologie, au un rol definitoriu în selecția zonelor, constituindu-se ca elemente de atracție turistică. în procesul de selecție a zonelor este necesară cunoașterea calității și caracteristicilor acestor elemente, ceea ce permite determinarea valorii și respectiv a forței de atracție și a tipologiei amenajărilor. Astfel, studii de geologie și geomorfologie oferă informații cu privire la relația soi, relief – amenajări, respectiv securitatea unor amplasamente și riscul alterării mediului (solului) prin intervenția omului, posibilitatea utilizării în turism a formelor de relief. Cercetările în domeniul climatologiei caracterizează regimul temperaturii, precipitațiilor, curenților de aer, gradul de nebulozitate, durata sezoanelor etc. furnizând date utile în practicarea diferitelor forme de turism. La fel, studii asupra florei și faunei arată care sunt resursele, cum pot fi exploatate, ce măsuri de protecție se impun etc.

Condițiile sociale și economice acționează ca element favorizant al amenajărilor turistice. Ele se referă la demografia teritoriului (dinamică, structură, ocupare) și disponibilitățile de forță de muncă, dezvoltarea diferitelor ramuri economice (industrie, agricultură, comerț), nivelul de trai, locuința, receptivitatea față de turism etc.

Infrastructura cuprinde elemente de o mare varietate: căi și mijloace de acces, echipamente de telecomunicații, rețeaua instituțiilor sanitare, surse de energie, apă și exploatarea lor etc. Aceste elemente definesc cadrul general al funcționării amenajării turistice.

De asemenea, pe lângă aceste criterii, decizia de amenajare turistică a unui perimetru trebuie să țină seama și de măsura în care respectiva localitate se integrează în programul general de dezvoltare a teritoriului în cauză.

O altă componentă importantă a procesului de amenajare privește delimitarea unităților teritoriale. Aceasta se face în funcție de natura teritoriului (munte, mare, zonă balneară), de specificul și caracteristicile resurselor (naturale sau cultural-istorice, omogene sau mixte etc), de densitatea și valoarea acestora etc. Delimitarea teritoriului are ca obiectiv definirea tipologiei și structurii optime a implantărilor.

Pe baza experienței și în raport cu particularitățile și funcțiile zonei lor (ariilor teritoriale) s-au delimitat mai multe categorii:

obiectivul sau punctul turistic – reprezentat de un element de atracție turistică,

suficient de interesant pentru a motiva deplasarea turiștilor (ex. monument al naturii, obiectiv istoric sau arheologic, manifestare culturală sau sportivă etc). Punctul turistic constituie unitatea de bază a activității turistice și, în funcție de importanța și gradul de atractivitate, în imediata lui apropriere pot fi amplasate echipamente pentru asigurarea unui minim de servicii turistice;

localitatea sau centrul turistic – o așezare rurală sau urbană, cu funcții economice și

sociale dezvoltate, care concentrează în interior sau în imediata apropiere o varietate de obiective și care, prin natura lor, pot favoriza o activitate turistică. în corelație cu valoarea obiectivelor și volumul activității desfășurate, în localitățile turistice se realizează o bază tehnico-materială adecvată.

Localitățile turistice sunt de mărime, valoare și profil diferite ceea ce a determinat, în literatura de specialitate, o abordare separată și corespunzătoare, constituindu-se astfel câteva categorii distincte.Din punctul de vedere al profilului și funcțiilor îndeplinite, localitățile turistice pot fi: – cu funcție exclusiv sau dominant turistică, denumite stațiuni;

– cu profil economico-social complex, unde turismul deține un loc mai mult sau mai puțin important; în această grupă sunt incluse orașele și satele care, prin poziție, cadru natural, monumente, instituții cultural-artistice generează o activitate turistică propriu-zisă, complementară activităților economice și sociale.

complexul turistic, reprezentat printr-o suprafață de întindere nu prea mare ce

grupează mai multe obiective și localități turistice, având o relativă omogenitate (ex., un element comun de relief: cursul unei ape, un masiv muntos, o depresiune, o zonă forestieră etc);

zona (arealul) turistic – un teritoriu întins, cu o diversitate de forme de relief, alcătuită

din mai multe puncte, localități și complexe turistice. Deși fiecare dintre aceste subunități teritoriale au o funcționalitate independentă, între ele se stabilesc relații ce conferă zonei un caracter unitar;

regiunea turistică – o arie teritorială ce acoperă o suprafață foarte întinsă, în care

trăsăturile dominante ale vieții economice și sociale sunt marcate de activitatea turistică, rezultat al bogăției de resurse și multitudinii de relații dintre ele.

2.2.4. Principii de amenajare turistică

Necesitatea desfășurării unei activități eficiente și a integrării dearoltării turistice în sistemul economico-social al zonelor impune, în amenajarea turistică, respectarea unor principii de organizare și funcționare. Intre acestea pot fi menționate:

a) principiul integrării armonioase a construcțiilor – infrastructură și echipamente turistice – cu condițiile naturale. Potrivit acestui principiu, dotările turistice trebuie să sporească și nu să diminueze valoarea resurselor prin amplasamente sau arhitectură inadecvată; practic, ele trebuie să se subordoneze dominantei date de condițiile naturale, istorice, etnofolclorice etc. Totodată, integrarea vizează și legăturile zonei turistice cu teritoriile învecinate și chiar cu suprafața întregii țări;

b) principiul flexibilității sau al structurilor evolutive. Se consideră necesar ca dotările unei zone turistice să se prezinte sub forma unui sistem polifuncțional, suplu, transformabil, capabil să se adapteze dinamicii și mutațiilor în structura cererii. Prin respectarea cerințelor acestui principiu se asigură diminuarea efectelor negative ale rigidității amplasamentelor;

c) principiul corelării activității principale și recepției secundare; este rezultatul concepției moderne de organizare a stațiunilor; față de serviciile fundamentale (cazare și masă) în raport cu care se concentra, până nu demult, organizarea stațiunilor, acest principiu urmărește dezvoltarea activităților și, corespunzător, a dotărilor cu caracter recreativ, capabile să răspundă cerințelor turismului contemporan, un turism de tip activ. Dezvoltarea serviciilor suplmen-tare, mai ales a celor de agrement, asigură modernitate și elasticitate stațiunilor;

d) principiul interdependenței rețelelor. Având în vedere că într-o zonă turistică se întâlnește un sistem de organizare a vieții populației permanente, peste care se suprapune unul destinat satisfacerii nevoilor turiștilor și că între cele două categorii de populație (rezidenți și turiști) pot exista uneori diferențe social-economice semnificative, organizarea turistică a teritoriului trebuie să urmărească integrarea fluxurilor sociale. Astfel, pentru a evita fenomenul de respingere și a realiza o localizare turistică rațională, eficientă, este necesară dezvoltarea unor relații de intercondiționare între cele două sisteme, de completare și susținere reciprocă,

e) principiul funcționalității optime a întregului sistem de rețele. în structura unei zone turistice pot fi delimitate mai multe rețele-rețeaua resurselor naturale și antropice, rețeaua de activități-servicii (transport, alimentație, agrement), rețeaua unităților de recepție, rețeaua echipamentelor de infrastructură generală etc. în spiritul principiului enunțat, structurarea zonei turistice trebuie să asigure vizitatorului accesul ușor, comod, spre toate componentele "rețelei turistice". Practic, este vorba de o ierarhizare și o ordonare în teritoriu a diverselor echipamente turistice. Stațiunea va fi concepută ca un sistem integrat, în interiorul căruia sunt repartizate rațional zonele de locuit, spațiile verzi, locurile de plimbare, construcțiile destinate divertismentului, restaurantele, centrele comerciale.

f) principiul rentabilității directe și indirecte. Prin natura ei, amenajarea turistică are implicații asupra circulației turistice, în general și asupra dezvoltării economice și sociale a ariei teritoriale supuse atenției, privită în ansamblu. în acest context, principiul subliniază necesta-tea urmăririi deopotrivă a desfășurării unei activități turistice efciente – rentabilitatea directă trebuie să fie un criteriu fundamental de evaluare a amenajării unei zone turistice – și a unor efecte pozitive (efect multiplicator) asupra altor ramuri și activități prezente în zonă. De asemenea, nu pot fi neglijate aspectele sociale ale dezvoltării turistice într-un anumit perimetru.

2.3. Tipuri de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare

Conform prezentelor norme metodologice, elaborate în conformitate cu prevederile art. 6 din H. G. nr. 1328/2001. în România pot funcționa următoarele tipuri de structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică, clasificate astfel:

hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1, stele;

hoteluri- apartament de 5, 4, 3, 2, stele;

moteluri de 3, 2, 1, stele;

hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1, stele;

hosteluri de 3, 2, 1, stele;

vile de 5, 4, 3, 2, 1, stele;

bungalouri de 3, 2, 1, stele;

cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1, stele;

sate de vacanță de 3, 2, stele;

campinguri de 4, 3, 2, 1,stele;

spații de campare organizate în gospodăriile populației de 3, 2, 1, stele;

popasuri turistice de 2, 1, stele;

pensiuni turistice urbane de 5, 4, 3, 2, 1, stele;

pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1, flori (margarete);

apartamente sau camere de închiriat în locuințe familiale sau în clădiri cu altă destinație de 3, 2, 1, stele;

structuri de primire cu funcțiuni de cazare pe nave fluviale și matitime de 5, 4, 3, 2, 1, stele.

Structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe categorii de confort valabile in 2006 sunt anexate in lucrare la anexa 3

2.4. Amenajarea turistică durabila

Amenajarea teritoriului este o activitate esențială a societății umane, a cărei valoare și complexitate crește pe măsura dezvoltării tehnicii și civilizației umane. Conceptul de amenajare își are originea în necesitatea adaptării spațiului la problemele ridicate de creșterea demografică și dezvoltarea economică, necesitatea de a utiliza teritoriul în favoarea societății umane, de a utiliza resursele din spațiul respectiv, pentru ca ele să satisfacă nevoile umane pe termen lung, dar fără a aduce prejudicii mari componentei naturale, evitând ca spațiul să devină impropriu.

Prin amenajarea teritoriului se urmărește punerea de acord a nevoilor umane individuale și sociale cu resursele și potențialul real al mediului natural, și/sau construit – pe de o parte – și cu nivelul tehnologic și resursele financiare disponibile – pe de altă parte – în condiții de protecție și conservare a patrimoniul existent.

Amenajarea turistică a unui teritoriu este o acțiune interdisciplinară – la care contribuie economia și organizarea turismului, ecologia, geografia, arhitectura, științele naturii, geologia, sociologia, psihologia ș.a. – care pornește de la studiile de detaliu și se încheie cu retroacțiunea exploatării turistice; ea se datorează integrării activității turistice în ansamblul activității economice la nivel național și regional.

2.5. Programele Phare de finanțare a turismului rural

Complexitatea și caracteristicile unui program de dezvoltare turistică implică concomitent programe de marketing și de finanțare. Elaborarea unor astfel de programe este dificilă tocmai datorită complexității și caracteristicilor produsului turistic. Anticiparea unui asemenea program de dezvoltare turistică trebuie să fie însoțită de o analiză precisă a interacțiunilor generate de spațiul și oamenii care-l locuiesc, practicile culturale și lectura peisajului, istoria regională și comportamentele sociale, patrimoniul și memoria colectivă, atitudinile mentale, obiceiurile etc.

Programele PHARE sunt o inițiativă a Comunității Europene, care sprijină țările din centrul și estul Europei pentru a se alătura tendinței generale europene de dezvoltare; acționează ca un element de echilibru pentru deblocarea fondurilor, pentru proiectele preluate de la alți finanțatori. Se poate realiza acest lucru prin realizarea de studii, investiții în domenii prioritare, scheme de garantare si linii de credit.

A Programul PHARE CERT

A fost creat pentru a ușura procesul de adaptare a turismului românesc la cerințele specifice ale economiei de piață. Programul s-a bazat pe stimularea acestui proces prin utilizarea a două categorii de măsuri:

Măsuri la nivel național – care au acordat asistență Autorității Naționale pentru Turism,

pentru a se realiza îmbunătățirea cadrului legislativ, dezvoltarea resurselor umane, marketingul și promovarea, cât și atragerea investițiilor în turism;

Măsuri descentralizate, destinate domeniilor specifice: dezvoltarea turismului rural,

promovarea dezvoltării turismului urban, crearea și întărirea activității asociațiilor profesionale din turism.

B Programul PHARE Parteneriat

Finanțează proiecte ale organizațiilor nonprofit din sectorul descentralizat public sau privat, în domeniile:

Dezvoltare regională – activități în scopul îmbunătățirii planificării și dezvoltării regionale strategice, serviciilor regionale și infrastructurii mediului înconjurător, managementului resurselor naționale, a moștenirii turistice și culturale ale unei regiuni.

Dezvoltare locală – activități concentrate la nivel local sau de comunitate și care urmăresc sprijinirea dezvoltării socio-economice locale; îmbunătățirea serviciilor locale sau infrastructurii, crearea de locuri de muncă, dezvoltarea turismului.

C Programul PHARE PROGRES

Un asemenea program este destinat dezvoltării resurselor umane, și își propune promovarea și sprijinirea resurselor umane în întreprinderile românești.

Prin acest program se acordă servicii de consultanță întreprinderilor românești în identificarea, dezvoltarea și implementarea unor politici adecvate de resurse umane.

D Programul LEONARDO DA VINCI

Este un program comunitar de pregătire profesională pe meserii Pentru turism, acest program constituie o șansă pentru îmbunătățirea pregătirii profesionale. O alta oportunitate, mai puțin vizibilă este promovarea unor proiecte de colaborare, pentru îmbunătățirea activității instituțiilor legate de activitatea turistică, de exemplu: muzee, restaurare de monumente, centre de artă etc.

E Programul CREDO

Acest program este înființat de Programul PHARE al Uniunii Europene. Este un plan de asistență pentru sprijinirea financiară a proiectelor de cooperare transfrontalieră, între regiunile de graniță dintre țările central și est-europene și dintre noile state independente. Obiectivul programului îl constituie promovarea bunei vecinătăți, a stabilității sociale și dezvoltării economice în regiunile de graniță, prin finanțarea proiectelor care produc beneficii tangibile de ambele părți ale graniței.

CAPITOLUL III

DEZVOLTAREA PENSIUNII CABANA DACILOR 3

3.1. OFERTA TURISTICA JUDEȚULUI CLUJ

3.1.1. Informații generale

Elementele determinante ale ofertei județului Cluj (care cuprinde 74 de comune și 417 sate)

– așezare: în partea nord-vestică a României, în centrul Transilvaniei, în bazinul Someșului Mic;

– vecini: la nord-Maramureș; la nord-vest-Sălaj; la est-Bistrița Năsăud; la vest-Bihor; la sud-Alba;

– suprafața: 6.674 km2 (respectiv 2,8 % din teritoriul țării);

– populație: 684383 locuitori, la data de 1 iulie 2003.

– orașe: CLUJ- NAPOCA -reședință de județ, principal centru industrial și cultural al țării, pe terasele Someșului Mic, cu un trecut glorios reflectat în vechile sale clădiri și străzi, dar și un prezent pe măsură punctat de multe resurse recreative); Câmpia Turzii; Dej; Gherla; Huedin; Turda.

– cuprinde 74 de comune și 417 sate;

– relieful: este predominant deluros (2/3 din suprafața totală), restul aparținând spațiului montan (ce în sud-vest coboară în trepte aproape netede). Se află la contactul a trei mari unități naturale: Munții Apuseni (reprezentați de masivele Gilău, Muntele Mare, Bihor, Vlădeasa-cu vf. Vlădeasa de 1.838 m, coborând la 227 m la ieșirea Someșului din județ, Trascău-o porțiune restrânsă), Podișul Someșan (în partea nord-vestică a județului cu dealuri mai înalte și împădurite), Câmpia Transilvaniei (denumire ce se referă la funcția ei predominant cerealieră, dar și la prezența dealurilor rotunjite cu pante domoale și altitudini de 500 m, în sud-vestul județului);

– clima: este continental moderată, ce se caracterizează prin veri răcoroase și ierni mai puțin aspre, existând două sectoare climatice princiale: a zonei muntoase și a zonei deluroase, în funcție de compartimentarea reliefului, cu precipitații variabile și vânturi dominante din vest, nord-vest;

– cursurile de apă: aparțin bazinului Someșului Mic, orientat spre sud-vest și nord-est, care colectează numeroși afluenți: Someșul Cald, Someșul Rece, Nadăș, Borșa, dar și bazinului Arieșului-parțial, cu aflueții Iara, Hășdate.

3.1.2. Obiective turistice

Munți

Munții Gilău (Muntele Mare) -ocupă primul loc ca importanță și suprafață și sunt încadrați, la sud, de Valea Arieșului, iar la nord de cea a Someșului Mic. Caracteristica remarcabilă este netezimea culmilor, care adesea apar sub forma unor adevărate câmpii, larg vălurite și compartimentate de văi;

Munții Bihor- reprezentați de masivul Vlădeasa (de 1.838 m), alcătuit predominant din roci vulcanice. Pietrele Albe din acești munți (de 1.557 m, niște calcare) formează abrupturi spectaculoase, constituind o insulă de alb în oceanul de pădure (declarate rezervație naturală). Pitorescul locurilor este completat de gospodăriile risipite ale satelor ce urcă până aproape de culme.

Chei si defilee

Cheile Turzii-(la 8 km de Turda), un splendid peisaj carstic. Râul Hășdate a tăiat în calcare jurastice un mare culoar de peste 3 km lungime. Culoarul este străjuit de stânci abrupte, care se înalță până la 350 m. și adăpostesc cca. 60 de peșteri. Aici se întâlnesc numeroase specii de fluturi și cca. 1.000 de specii de plante (cel mai mare număr din România, raportat la suprafață), unele dintre ele unice în lume. Datorită acestor bogății Cheile Turzii formează o rezervație complexă (geologică, floristică, faunistică, arheologică) și sunt declarate monumente ale naturii;

Cheile Turenilor-o rezervație naturală;

Cheile Someșului Cald- au aspecte sălbatice, cuprind peșteri și formează canioane;

Valea Drăganului- peste 35 km lungime;

Defileul Crișului Repede- începe din localitatea Ciucea.

Lacuri

Lacul Legii- rezervație faunistică lângă satul Legii( comuna Geaca) un domeniu preferat al lumii păsărilor de baltă migratoare;

Lacul Știucii- rezervație ornitologică, (la 4-5 km de Gherla), o „Delta în miniatura”;

Lacul Geaca- rezervație ornitologică, (la 3 km nord-est de Mociu), pe șoseaua Cluj Napoca-Reghin, cu specii rare de păsări;

Lacul Fântânelor- pe cursul superior al Someșului Cald, antropic cu scop hidroenergetic;

Lacul Floroiu- (la 20 km de Valea Drăganului), antropic cu scop hidroenergetic;

Lacul Tarnița- antropic cu scop hidroenergetic;

Turda -antropo-salin, ce formează complexe lacustre;

Cojocna -antropo-salin, ce formează complexe lacustre;

Ocna Dejului -antropo-salin, ce formează complexe lacustre;

Rezervatii si monumente ale naturii

Fânațele Clujului- (la 3-4 km nord de Cluj Napoca), rezervație botanică unde se întâlnește o lume vegetală stepică foarte complexă (specifică Asiei și Europei răsăritene);

Suatu -(la 26 km est de Cluj Napoca), rezervație botanică cu caracter de stepă.

Stațiuni

Beliș Fântânele- stațiune climaterică permanentă, (la 1.350 m altitudine, la 25 km de Huedin, pe DJ 161B de la Huedin). Lacul de acumulare oferă numeroase posibilități de agrement. Amatorii de schi pot utiliza pârtiile naturale din apropiere (zăpezile abundente se mențin până primavara tarziu). Comuna Beliș oferă posibilități de cazare în ferme agroturistice;

Băișoara -(la 55 km de Cluj Napoca), pe versantul estic al masivului Muntele Mare (la 1.385 m altitudine). Beneficiază, în medie, de 171 zile cu zăpadă și este foarte solicitata de amatorii sporturilor de iarnă. Se remarcă posibilitățile de vânat și pescuit;

Baile sarate-Turda, stațiune balneoclimaterică, (la 350 m altitudine și la 4 km de Turda și 30 km de Cluj Napoca);

Băile Băița -stațiune balneoclimaterică (la 1 km de Gherla și 43 km de Cluj Napoca);

Băile Cojocna- stațiune balneoclimaterică (la 20 km sud-est de Cluj Napoca).

Vestigii istorice

Bastionul Croitorilor -Cluj Napoca, singurul bastion al vechii cetăți care s-a păstrat integral, construcția actuală fiind o refacere din 1672;

Cetatea Medievală -Bologa, amintită documentar în 1322 și stăpânită la sfârșitul sec. XIV de domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân. Zidul de incintă are o lungime de peste 80 m și o înalțime între 10 și 18 m;

Așezarea celtică -Apahida (sec. III-II î.Hr.);

Castrul roman Potaissa-Turda, fosta garnizoană a Legiunii române a V-a Macedonica;

Castrul roman-Dej (188-218);

Castrul roman-Gilău, ridicat pentru apărarea orașului roman Napoca;

Cetatea medievală -Dăbâca, rol important în istoria Transilvaniei în sec. X-XIV, fosta reședință de comitat și cetate regală;

Castelul Banffy-Bonțida (sec. XII), cu numeroase transformări ulterioare, important monument arhitectonic în stil baroc renascentist și neogotic. Azi doar ruine;

Castelul Wass-Gilău (sec. XV-XVI), construit în stil renascentist. A fost loc de popas temporar al familiei lui Mihai Viteazul.

Edificii religioase

Biserica „Sf. Mihail”-Cluj Napoca, construcția ei a început în 1350, durând aproape doua secole. Este un impunător și valoros monument de arhitectură gotică ce deține remarcabile picturi interioare. Turnul, înalt de 80 m, a fost construit între anii 1836-1862;

Biserica reformată -Cluj Napoca, ctitorie a regelui Matei Corvin din 1486;

Biserica Calvaria- Cluj Napoca, amintită în documente în 1222, reconstruită în sec. XV-XVI, în 1437 aici întocmindu-se convenția între țăranii victorioși la Bobâlna și nobilimea feudală;

Catedrala ortodoxă -Cluj Napoca (1921-1933);

Biserica reformată -Turda, înălțată în 1400, turn înalt de 60 m;

Biserica romano catolică-Turda (1498-1504), exemplar reprezentativ al artei feudale tansilvănene din sec. XV-XVI;

Biserica calvinistă-Turda, important monument al arhitecturii gotice din țara noastra, înălțată în timpul lui Sigismund de Luxemburg (1387-1437);

Biserica ortodoxa -Feleacu,construită în stil gotic cu sprijinul domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare (1486-1488);

Manastirea-Nicula (la 8 km de Gherla), centru de realizare a icoanelor pe sticlă (1552).

Edificii culturale

Palatul Banffy-Cluj Napoca, ridicat între 1774-1785, în stil baroc târziu, a aparținut contelui Gheorghe Banffy. Are o fațadă frumos decorată (sculptată), în prezent găzduind Muzeul de artă;

Casa Matei Corvin- cea mai veche clădire cu etaj din Cluj Napoca, unde s-a născut, în 1443, Matei Corvin, care a devenit rege al Ungariei;

Reședința princiară- Turda (sec. XV), monument realizat în stil gotic. În prezent găzduiește Muzeul orașului;

Muzeul etnografic al Transilvaniei- Cluj Napoca, oferă o complexă imagine asupra culturii populare din această regiune istorică. Secția în aer liber (de pe Dealul Hoia) cuprinde 82 de construcții (complexe meșteșugărști, gospodării țărănești, biserici din lemn);

Muzeul de istorie al Transilvaniei -Cluj Napoca (1859), cuprinde peste 150.000 de piese (printre care și obiecte aparținând civilizației dacice din Munții Orăștiei. Se remarcă vasul cu inscripția „Decebalus per Scorilo'”= ”Decebal prin Scorilo”;

Casa memoriala „Octavian Goga” – Ciucea (la 180 km de ), ridicată în memoria poetului satului transilvănean, omului politic (prim ministru între cele două războaie mondiale). În această casă a lucrat cel care descria meleagurile românești astfel: „La noi sunt codri verzi de brad / și câmpuri de mătasă…”;

Grădina botanică -Cluj Napoca, unul din punctele de mare atracție ale orașului și una dintre cele mai renumite din sud-estul Europei, înființată în 1872. Cuprinde aproximativ 11.000 de specii de plante de pe toate continentele. Pantele exotice sunt găzduite în sere ce acoperă 2.000 m 2.

Monumente si statui

Monumentul Sf. Gheorghe- Cluj Napoca, impresionantă mărturie a măiestriei artistice, cu care au uimit Europa sculptorii clujeni Marin și Gheorghe (în 1373). Este o copie a celebrei statui aflată la Praga (Palatul Hradciani);

Statuia lui Matei Corvin- Cluj Napoca, operă de înaltă ținută artistică ce înfățișează una dintre cele mai ilustre personalități ale istoriei, Matei Corvin, rege al Ungariei (1458-1490), născut la Cluj, fiul lui Ioan Corvin de Hunedoara;

Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul- Cluj Napoca, omagiu adus personalității voievodului care a realizat prima unire a țărilor romane;

Statuia lui Baba Novac-Cluj Napoca, în memoria acestui brav căpitan al lui Mihai Viteazul, ucis la Cluj;

Statuia lui Avram Iancu- Cluj Napoca;

Monument pe locul uciderii lui Mihai Viteazul- pe câmpia de lângă Turda unde și-a așezat tabăra, în august 1601, voievodul unificator, aici căzând victima asasinatului miăelesc pus la cale din ordinul generalului Basta;

Monumentul de la Bobâlna- pe locul unde a izbucnit răscoala țărănească din 1437, important moment al luptei pentru libertatea socială a țăranilor din Transilvania.

Etnografie

Satele din județul Cluj păstrează, nealterate de secole, tradiții și obiceiuri interesante. Cele mai renumite localități în acest sens sunt: Izvorul Crișului (arta populară), Poieni (porți de lemn, costume), Călățele (case, costume), Răscruci (împletituri), Panticeu (cojocărit si pielărit). (Ghidul Turistic al României )

3.2 Prezentarea pensiunii Cabana Dacilor

Situata la 5 km de statiunea Belis, intr-o frumoasa padure de brad si mesteacan, in localitatea Calatele Padure, Cabana Dacilor va ofera linistea si solitudinea unui adevarat concediu la munte.

Adresa: 405400 Huedin, P-ta Republicii FN, jud. Cluj
Email: [anonimizat]
Persoana de contact: Loi Dacian
Cabana este formata dintr-un living cu tv, bucatarie complet echipata, 6 bai cu dus, 6 dormitoare, 1 hol -dormitor, terasa, balcoane, gradina. Capacitate cazare 14-16 persoane.

Bucătăria este spațioasă și dotată corespunzător conform normelor în vigoare. Printre dotările bucătăriei se regăsesc: robot – mixer, cafetieră, cuptor cu microunde, hotă și mașină de spălat vase.

Pensiunea mai are alte dotări și amenajări: masă și fier de călcat, mașină automată de spălat rufe, grătar în aer liber, locuri de joacă amenajate pentru copii și poate oferi la cerere obiecte și echipamente pentru practicarea sporturilor (ATV-uri și biciclete).

Imagini Pensiunea Cabana Dacilor-judetul Cluj

Pensiunea Cabana Dacilor dispune de facilități pentru organizarea de excursii in zona înconjuratoare , pentru descoperirea sau mai buna cunoaștere a acestei zone etnografice. De asemenea se pot organiza excursii și în orașele învecinate: Cluj, Zalău, Huedin, la lacul de acumulare de la Beliș sau în Munții Apuseni. Pot fi organizate drumeții cu bicicleta sau cu caruța.

Pensiunea Cabana Dacilor îsi propune să pomoveze in România turismul de calitate care să raspundă necesităților si exigentelor clienților prin servicii la cele mai ridicate standarde. Orientarea permanentă spre client, calitatea si promptitudinea servirii vor face diferența.

Organigrama pensiunii Cabana Dacilor

Personalul pensiunii este alcătuit din 11 persoane :

– 1 director al pensiunii Cabana Dacilor

– 1 administratori

– 1 receptioner

– 1 contabil

– 1 barman

– 2 cameriste

– 1 bucatar;

– 2 ospatari;

– 1 ajutor bucatar.

Spatii de cazare:

Numar de camere / Paturi : 15 camere X 2 locuri = 30 locuri

Numar de locuinte de vacanta / Paturi: o locuinta de vacanta cu 30 locuri.

Spatiile pentru cazare de la etajul pensiunii Tabel nr. 3.1.

Sursa: Datele compartimentului de contabilitate ale pensiunii Cabana Dacilor

Datorită faptului că majoritatea turiștilor aleg această pensiune pentru relaxare și pentu afectuarea de activități sportive, aceasta este foarte bine dotată din acest punct de vedere pentru a satisface nevoile fiecaruia.

Acestea sunt:

– băncuțe de lemn

– șezlonguri și scaune de plastic pentu gradina

– mingi și teren pentru activitați sportive

– masă de tenis

– atv-uri pentru plimbări pe munte.

Toate acestea vin in ajutorul clienților pensiuni pentru a avea o vacanță sau in mini-sejur cât mai plăcut. In functie de preferinte, clientii vor putea opta pentru urmatoarele pachete:

Cazare + bonus mic dejun inclus ( oferit din partea gazdelor)

Cazare + demipensiune;

Cazare + pensiune completa.

Fiecare camera este dotata cu televizor, frigider, baie cu dus, apa calda permanent. Incalzire centrala, dar sunt si sobe teracota cu lemne pentru cine doreste (rustic, romantic).

Pensiunea dispune de un spatiu special amenajat pentru servire la masa a 40 de locuri. Sunt servite preparate specifice bucătăriei românesti: sărmăluțe în foi de varză cu mămăliguță și ardei iute, placintă( cu brânză, mere sau dovleac), ciorbă de perisoare, borș de pește, piftie de porc( doar in perioada Craciunului), saramură de pește, tochitură cu mămăliguță, cozonac Specialitatea „ Cabana dacilor ”, etc.

Spatiul pentru servirea mesei Tabel nr .3.2.

Sursa: Datele compartimentului de contabilitate ale pensiunii Cabana Dacilor

3.3. Tarife practicate de pensiunea Cabana Dacilor

– pachet 1: cazare 7 nopți + demipensiune ( mic dejun + cină ) – 360 RON / persoană

– pachet 2: cazare 7 nopți + pensiune completă – 535 RON / persoană

– pachet 3: cazare 10 nopți + demipensiune – 525 RON / persoană

– pachet 4: cazare 10 nopți + pensiune completă – 775 RON / persoană

– mic dejun: 15 RON / persoană;

– dejun: 25 RON / persoană;

– cină: 15 RON / persoană;

– camera simplă: 25 RON / noapte;

– camera dublă și camera matrimonială: 50 RON / noapte;

La cerere se pot oferi și alte tipuri de servicii și pachete turistice.

Prețul meniului festiv pe persoană este de 118 lei.

Politica de preț a pensiuni cabana Dacilor poate urmării anumite obiective cu caracter general sau specific. Dintre obiectivele cu caracter general se numără: lărgirea unei clientele stabile, creșterea poziției concurențiale pe piață. Obiectivele specifice sunt: supraviețuirea, maximizarea profitului etc.

Datorită naturii sale intangibile, perceperea valorii de piață a serviciilor este destul de incertă. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că un serviciu nu poate fi specificat și caracterizat cu parametrii exacți. Datorită caracterului empiric, serviciile oferite de diferiți prestatori nu pot fi comparate între ele de către utilizatori. Ca urmare prețul va fi un factor transparent, deci între conținutul serviciului și prețul acestuia este o legătură slabă. Consecința acestei legături slabe este, că prestatorii au la dispoziție un spațiu relativ mare pentru politica de preț.

Obiectivele generale ale pensiunii Cabana Dacilor SRL:

Atingerea gradului de ocupare de min. 70% din capacitatea pensiunii pe intreg parcursul anului 2009;

Fidelizarea clienților și creșterea numărului de turiști internationali prin oferirea unor servicii de turism de o calitate superioara, la nivelul standardelor internaționale

Servicii suplimentare oferite de pensiunea Cabana Dacilor se impart in servicii gratuite și cu plata.

Serviciile gratuite sunt reprezentate prin:

informații;

încărcarea, descărcarea si transportul bagajelor;

transmiterea de mesaje;

păstrarea bagajelor;

comenzi pentru taximetre;

obținerea legaturilor telefonice;

oferirea de materiale de propagandă turistică;

expedierea corespondenței clienților;

Serviciile cu plata constau în :

convorbiri telefonice;

servicii pe internet, fax;

parcaj auto;

vanzări de marfuri;

comisionar- curier;

organizarea de recepții, mese festive;

rezervari de locuri la hoteluri in alte localitati

3.4. Analiza SWOT a pensiunii Cabana Dacilor

Managementul pensiunii poate să îmbunătățească situația în care se gasește firma prin partajarea riscului. Importanță hotărâtoare are nu atât nivelul riscului asumat, cât faptul ca firma poate suporta sau nu acest risc. În acest scop, trebuie sa se analizeze comparativ nivelul de risc al amenințărilor și randamentul actiunii strategice de care este legat acest risc. Astfel, la nivelul pensiunii “Cabana Dacilor ” se analizeaza în plus dacă randamentul fiecărei strategii poate compensa efectul negativ ce decurge din aceste amenințări. În plus forțele de care dispune întreprinderea sunt utilizate la maximum pentru a mai scădea din dezavantajul adus de amenințări.

Această strategie de diversificare se poate concretiza prin extinderea serviciilor oferite, creșterea calității serviciilor oferite și prin creșterea activității de promovare a pensiunii “Cabana Dacilor” .

3.5. Relatia cu clientii si furnizorii pensiunii Cabana Dacilor

Pensiunea se adreseaza in egala masura consumatorilor romani cat si straini; in categoria celor straini o pondere importanta se considera a fi piata Ungariei, Austriei si Germaniei. Pensiunea isi propune sa ofere servicii care vor face obiectul turismului intern și internațional.

3.5.1. Principalii clienți ai pensiunii Cabana Dacilor

Principalii clienți ai pensiunii vor fi turiștii români sau străini aflați în tranzit, în interes de serviciu sau în excursii turistice; iubitorii de natura vor avea, astfel, posibilitatea petrecerii unor zile de odihna si relaxare in mijlocul naturii imbinate cu traditiile si modul de viata al localnicilor, avand totodata confortul la standardele unui turism de calitate.

Oferta se adresează în principal persoanelor de vârstă medie sau peste medie, cu familie, cu venituri medii sau mari. Structura clientilor in functie de varsta este reprezentata mai jos astfel:

Graficul 3.1. Structura clientiilor in functie de varsta

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

3.5.2. Relatia cu furnizorii pensiunii Cabana Dacilor

În timp ce clienții reprezintă o sursă directă de venituri pentru întreprindere, furnizorii sunt elementul variabil în structura costului unui produs. Costul unui produs variază direct proporțional cu cantitatea de materii prime, subansamble și componente pe care întreprinderea le procură de la furnizori.

Furnizorii reprezintă o forța de influență prin prețurile practicate, calitatea oferită și promptitudine , și putem spune că din acest punct de vedere furnizorii în România reprezintă o mare problemă, multe întreprinderi fiind nevoite să trateze cu un singur furnizor. Atunci când furnizorii intra în competiție pentru un client, se vor strădui să prezinte cât mai multă credibilitate și să-și mențină prețurile la un nivel cât mai scăzut pentru a atrage cât mai mulți clienți.

Pentru a ieși pe piață cu o anumita gamă de produse și servicii, întreprinderea trebuie să preia, la intrare, o anumită combinație de resurse necesare producției.

Furnizorii cu care cooperează firma sunt variați, pornind de la produse alimentare (care se comandă chiar și zilnic), la produse industriale și cele legate de energie apă și gaz.

Selectarea furnizorilor pensiunii Cabana Dacilor se face pe următoarele criterii:

calitatea produselor;

prețul oferit;

facilitățile de plată;

distanță.

Principalii furnizori cu care pensiunea Cabana Dacilor are semnate contracte sunt enumerati in tabelul de mai jos :

Principalii furnizori ai pensiunii Cabana Dacilor Tabel nr 3.3

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Furnizorii cu care se lucreaza sunt de încredere și, foarte important, distribuie produse de calitate care îi multumesc pe clienții noștrii. Având în vedere că piața furnizorilor este foarte diversificată, firma noastră are ocazia să renunțe la un furnizor daca acesta nu își îndeplinește obligațiile într-un mod satisfăcător, și să aleagă un altul, ținând cont și de prețurile practicate și de calitate.

Modalitatea de aprovizionare a organizației se definește prin faptul ca furnizorii aduc la pensiune marfa comandată. Aprovizionarea se face cu autovehiculele furnizorilor, exceptie facand aprovizionarea de la hipermarketuri care se realizează cu masina proprie.

Modalitatea de aprovizionare puțin detaliată se refere la: livrarea, expedierea, încărcarea -descărcărea, transportul și actele de recepție. Marfa va fi ridicată și transportată cu mijloacele proprii în termenul stipulat în comandă. Cheltuielile de expediere-transport și alte cheltuieli sunt suportate de pensiune

3.6. Promovarea imaginii pensiunii Cabana Dacilor

In turism pot fi puse in evidența douã stiluri promoționale distincte:

Promovarea imaginii

Promovarea vậnzãrilor

In ce priveste promovarea imaginii ,pensiunea Cabana Dacilor îsi concentreazã eforturile în urmãtoarele direcții:

Intãrirea fidelitații clienților proprii;

Mãrirea numãrului de oportunitãti in care clienții fideli pot reveni ;

Atragerea clienților hotelurilor si pensiunilor concurente;

Transformarea non-consumatorilor de produse turistice in potențiali consumatori și apoi in consumatori efectivi.

Promovarea vậnzãrilor presupune acțiuni variate:

Tarife preferențiale propuse pentru week-end, deoarece unele perioade, zilele sunt cu cel mai mic grad de ocupare -”doua nopți de cazare la tariful unei singure nopți”

Practicarea unor tarife pentru prelungirea șederii;

Acordarea de tarife long-stay degresive, începậnd cu cea de-a treia zi de ședere

Cadouri la care dã dreptul adiționarea de puncte (in functie de numarul de înnoptari dintr-o luna, trimestrial, semestrial sau anual)

Introducerea gratuitãților de genul:

cazarea gratuitã a copiilor in camera pãrinților

camera gratuitã pentru copii

Principalii parteneri ai pensiunii

Pensiunea Cabana Dacilor a contactat si a inceput discutiile pentru incheierea unor parteneriate cu urmatoarele societati in vederea atragerii de clienti:

Avias Transilvania (unul dintre cei mai vechi turoperatori pe piata din Zalau, care ofera operare si din Cehu Silvaniei si Jibou);

Porolissum Turism

Tur Cento Trans

Betatour –Cluj

Euro Travel -Cluj

Ave Tour- Cluj

Pensiunea isi va promova oferta de servicii prin intermediul parteneriilor dar si cu ajutorul persoanei ce are pregatire de specialitate, responsabilul de Vanzari. Se vor pregati astfel:

prin intermediul agentiilor partenere;

pliante de informare;

un panou ce va fi amplasat la intrarea in pensiune;

3.7. Indicatorii statistici de eficientă ai pensiunii Cabana Dacilor

Caracterizarea circulației turistice a pensiuni Cabana Dacilor in anul 2008 am reprezentat-o mai jos printr-un centralizator a numărului de turiști în fiecare lună a anului analizat.

Statistica turistilor in anul 2008 Tabel nr. 3.4.

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Coeficientul concentrației lunare și coeficientul uniformității, de asemenea, ne permit să confirmăm sau să infirmăm sezonalitatea cererii turistice reprezentată prin evoluția numărul de turiști.

Coeficientul concentrației lunare se determină prin raportarea numărului de turiști din

luna cu cele mai multe sosiri la numărul de turiști dintr-un an.

Coeficientul uniformității/diformității numărului de turiști exprima gradul de

concentrare, respectiv uniformitatea sau diformitatea concentrării.

Graficul 3.2. Numarul turistilor in anul 2008

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Privind statistica turistiilor care au fost cazați în pensiunea Cabana Dacilor , se poate observa ca, lunile iulie si august au fost cele mai aglomerate si deci si cele mai profitabile ale pensiunii. Tot in aceste luni si numărul zilelor de cazare sunt duble fata de celelalte perioade ale anului.

Graficul 3.3. Timp sejur in anul 2008

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

1. Număr de turiști-zile

Nri – număr turiști "i"

Tsi – timp sejur "i"

2. Durata medie de sejur

3. Ponderea cererii turistice

Cti – cerere turistică din luna "i"

CTi – total cerere turistică din an

n – lunile anului

4. Coeficientul anual de trafic

Nr max i – număr maxim turiști în luna "i"

Nr min i – număr minim turiști din altă lună "i"

5. Coeficientul concentrației anuale a turiștilor

Indicele de sezonalitate in anul 2008 Tabel nr.3.5.

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Se observă că în trimestrul III se înregistrează numărul maxim de turiști și concentrează 45,2 % din totalul anual, și există o repartiție lunară relativ uniformă, cu excepția lunilor august luna ce aparțin trimestrului afectat de influența sezonului turistic.

Ponderea cererii turistice in anul 2008 Tabel nr. 3.6.

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Analizând datele din tabelul de mai sus se pot stabili următoarele etape ale unui sezon turistic:

􀃕perioada de plin sezon, marcată prin intensitatea maximă a activității turistice în vârful de sezon (trimestrul III);

􀃕perioada de început și sfârșit de sezon, marcate prin solicitări mai puțin intense, când volumul activității crește și, respectiv descrește gradat în funcție de sporirea sau reducerea circulației turistice;

􀃕perioada de extrasezon, caracterizată printr-o activitate redusă (trimestrul I).

CAPITOLUL IV

PLAN DE FINANTARE IN VEDEREA DEZVOLTARII ACTIVITATII PENSIUNII CABANA DACILOR

4.1. Descrierea pe scurt a proiectului

Investiția constă în achiziționarea unui mijloc de transport auto ce va fi utilizat pentru transportul de bunuri în interesul pensiunii ,precum si un mijloc de transport de persoane in vvederea inchirierii sau punerii la dispozitia turistilor pentru eventuale deplasari scurte.Mijloacele de transport vor fi achizitionate din Germania.

Cost final

Investiția totală, evaluată la prețurile lunii ianuarie 2008 este de 28.000 lei ceea ce înseamnă la cursul de 4.27 lei/euro 6 557.377 euro .

Sursele de finanțare

Proiectul urmează să fie realizat pe baza unui credit solicitat de la Banca Transilvania S.A.Cluj , în sumă de 20.000 lei și din sursă proprie 8.000 lei. În consecință, finanțarea este în proporție de 71,42 % pe baza unui credit de investiții și 28,58 % din surse proprii (amortisment și părți din profit pe anii 2009 – 2011).

Rambursarea creditului

Rambursarea creditului se va asigura pe baza activității de transport (amortisment și părți din profit) în timp de trei ani astfel:

anul 1 – 6.000 lei

anul 2 – 7.000 lei

anul 3 – 7.000 lei

Cifra de afaceri. Profit Tabelul nr. 4.1

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Profit net Profit brut

Rata profit = ––––––- x 100 = –––––– x 100

C.A

Evolutia cifrei de afaceri Tabelul nr. 4.2

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Rata profitabilități Tabelul nr. 4.3.

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

4.2. Indicatorii economici

Din analiza datelor de bilanț în anii 2006, 2007, 2008, rezultă că indicatorii economici de bază au avut următoarea tendință reprezentată în tabelul următor.

4.2.1. Venituri – Cheltuieli

Situația veniturilor și cheltuielilor înregistrate de pensiunea Cabana Dacilor se prezintă în tabelul următor:

Venituri – cheltuieli – profit Tabelul nr. 4.4.

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Rezultatul brut = Venituri – Cheltuieli

Din datele prezentate în tabelul 3.1. rezultă o evoluție descendentă între 2006 – 2007 cu 100 – 10,31 % = 89,69 iar între 2007 – 2008 avem o evoluție pozitivă cu 115,2 %

Formule:

Profit brut

* Rata profit la C.A = ––––– x 100

CS

Profit brut

* Rata profit la CS = ––––– x 100

CS

Profit brut

* Rata profit la costuri = ––––– x 100

Costuri

C.A = cifra de afaceri

CS = capital social

Evoluția ratei profitului Tabelul nr .4.5

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

4.2.2. Creante si datorii

Creanțe – datori Tabelul nr. 4.6

Datorii Tabelul nr. 4.7.

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Situația obligațiunilor față de bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale

Tabelul nr. 4.8

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

4.2.3. Indicatori de referință , de lichiditate si de echilibru financiar

Indicatori de referinta Tabelul nr. 4.9.

Sursa: Date ale pensiunii Cabana Dacilor

Indicatori de lichiditate Tabelul nr. 4.10

Indicatori de echilibru financiar Tabelul nr. 4.11

4.2.4 Indicatori de gestiune si de rentabilitate

Indicatori de gestiune Tabelul nr.4.12

Indicatori de rentabilitate Tabelul nr. 4.13.

4.3. Prezentare generală a proiectului

Pensiunea Cabana Dacilor a decis să dezvolte activitatea societății, astfel încât în următorii trei ani societatea să crească cifra de afaceri anuală cel puțin de 4 ori față de anul 2008, în prețuri valabile în ianuarie 2009. În acest scop a decis achiziționarea unei mașini de transport .Cursul valutar in data de 02 02 2009 a fost de 4.27 lei/euro

Structura investiției Tabelul nr. 4.14

Costuri

Din datele prezentate în capitolul anterior rezultă că investiția se va ridica la valoarea de 28 000 lei din care 20.000 lei reprezintă un credit solicitat la Banca Transilvania –filiala Cluj iar 80 000 lei reprezintă surse proprii.

Condiții pentru acordarea împrumutului

Creditul în valoare de 20.000 lei s-a solicitat la Banca Transilvania sucursala Cluj, asigură 28,58 din efortul de finalizare a investiției din etapa I și se solicită în următoarele condiții:

– Perioadă de rambursare – 3 ani

– Perioadă de grație – 6 luni

– Dobândă – 20 % pe an

– Rate scadente – trimestrial

– Data acordării – februarie 2009

Garanții

Pentru creditul de 20 000 lei, sunt asigurați în sumă de 26 000 lei după cum urmează:

– Apartament str. Plantelor bl. AB5, ap. 23 – 18 mii. lei

– Autotractor cu șa – 8 mii. lei

TOTAL 26 mii. lei

Rambursarea Creditului

În cazul acordării creditului la data de 15 02 2009 în condițiile prezentate la punctul 4.3. va trebui rambursată suma de 38 mii lei reprezentând creditul acordat, din care 18 mii lei reprezentând dobânda.

Din tabelul 17 se deduce că defalcat pe an trebuie plătit pe an la bancă următoarele sume:

an I – 13 mii

an II – 14 mii

an III – 11 mii

Rambursarea creditului și dobânzilor aferente Tabelul nr. 4.15

4.4. Prognozele Veniturilor și Cheltuielilor

Veniturile și cheltuielile în următorii 3 ani de activitate aferente proiectului și pe total activități, se prezintă în tabelele următoare.

Situația veniturilor și cheltuielilor aferente proiectului Tabelul nr. 4.16

Situația veniturilor și cheltuielilor pe total activitate Tabelul nr. 4.17

4.5. Fluxul de numerar (CASH – FLOW-ul)

Fluxul de numerar estimat în perioda 2009 – 2011 la pensiunea Cabana Dacilor se prezintă în tabelul 4.18.

La estimarea încasărilor din efectuarea de transporturi s-au avut în vedere rata inflației:

Tabelul nr. 4.18

4.6. Rata internă de rentabilitate

Rata internă de rentabilitate (RIR), reprezintă acea rată a dobânzii compuse care atunci când se folosește ca rată de actualizare (a) pentru calculul valorii actuale a fluxurilor de cash – flow și de investiții ale proiectelor, face ca suma valorii actuale a costurilor de investiții și în consecință, valoarea netă actuală totală să fie nulă:

R/R = a , pentru care Vnta(a) = 0

Formula de calcul pentru determinarea RIR are la bază relația de calcul a venitului net actualizat (Vnta) și ratele de actualizare pentru care se obține un venit net actualizat pozitiv (amin) și un venit actualizat negativ (amax).

În cazul proiectului analizat în acest studiu de fezabilitate în calculul ratei interne de rentabilitate (RIR) s-au avut în vedere următoarele considerente:

d – durata de punere în funcțiune este 0 deoarece momentul cumpărării autotractorului cu șa coincide cu momentul obținerii de venituri;

D – durata de exploatare – 3 ani

amin = amax = + 0,1

Evaluarea cheltuielilor și veniturilor Tabelul nr. 4.19

Calculul Vnta(a) (amin = 15 %)

Tabelul nr. 4.20

Ina = CFna =

Rezultă din Tabelul 4.20 (amin = 15 %) că venitul net actualizat este de 472,25 lei după 3 ani de activitate, fapt ce asigură atât rambursarea creditelor de 200 lei cât și a dobânzilor aferente în valoare de 188 lei.

Calculul VNta(a) (amax = 25 %)

Tabelul nr. 4.21

Vnta(a) = CFna – Ina

Din Tabelul 4.21 cu (amax = 25 %) rezultă un venit net actualizat VNA = 472,25 lei după 3 ani de activitate, fapt ce asigură atât rambursarea creditelor de 200 lei cât și a dobânzilor aferente în valoare de 188 lei.

4.7. Indicatori financiari

Se constată din Tabelul 4.22 că indicatorii de lichiditate au o evoluție descrescătoare fapt ce poate duce la blocaj financiar, drept pentru care societatea trebuie să desfășoare o activitate mai amplă pe plan extern.

Indicatori de referință Tabelul nr. 4.22

Indicatori de bonitate Tabelul nr. 4.23

4.8. Concluziile proiectului (procesului de creditare)

1.Pensiunea Cabanei Dacilor îndeplinește condițiile de bonitate în parte pentru acordarea unui credit în sumă de 20 mii. lei, pe o perioadă de 3 ani, cu o garanție de 6 luni.

2. Nu sunt riscuri majore pentru rambursarea ratelor și dobânzilor aferente.

3. Garanțiile prezentate de societate în vederea creditului sunt garanții reale.

4. Furnizorul mijlocului de transport sunt furnizori din străinătate respectiv Germania, cu care s-a purtat corespondență și s-a încheiat precontractul.

5. Costul final al investiției este de 38 mii. lei.

6. Sursele de finanțare pentru investitor sunt: 20 mii lei credit și 8 mii. lei, surse proprii.

7. Executanții studiului de fezabilitate apreciează că pensiunea Cabana Dacilor are capacitatea de a finaliza în bune condiții și va rambursa la termenele stabilite creditul și dobânda aferentă creditului.(contractul de creditare-anexa 4 )

CONCLUZII SI PROPUNERI

Turismul indiferent de zonă, nu trebuie ignorat deoarece el promovează idealul de frumos si sănătate prin intermediul naturii sălbatice, monumentelor istorice si stațiunilor balneare constituind astfel mediul cel mai propice prin care omul uită necazurile si noțiunea timpului.

Turismul ar mai putea fi promovat in special prin introducerea educației consumatorului in procesul de invatamant. Promovarea de către societatile civile in parteneriat cu instituțiile statului, a unei asemenea viziuni asupra protecției consumatorului in ceea ce privește informarea si educarea acestora va forma cetateni instruiți care vor pune accentul pe protecție si care vor ști sa-si apere drepturile si interesele.

Nu este insă de ajuns doar promovarea turismului ci foarte importantă este și dezvoltarea acestuia iar pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesară soluționarea grabnica a problemei infrastructurii alocarea unor sume de bani pentru renovarea spatiilor turistice, implicarea foarte mare a instituțiilor publice și in special a celor guvernamentale in constituirea, susținerea și încurajarea inițiativelor a organizațiilor non-guvernamentale in domeniul dezvoltării turismului.

Pentru ca turismului să i se acorde atenția cuvenită ar fi necesara amplificarea miscarii turistice pana la proporții de masă si relevarea unei eficiente economice mult superioară altor ramuri cu o mare tradiție .

Totodată turismul rural reprezintă, în egală măsură, un factor creator de noi profesii pentru viața rurală (recepționer, bucătar, ospătar, ghid, fochist, manager etc.), deci se înscrie în categoria activităților creatoare de locuri de muncă, ceea ce nu este puțin. Aceasta cu atât mai mult cu cât problema locurilor de muncă este atât de acută pentru actuala etapă în România.

Este de reținut rolul pe care activitățile de turism rural – sub presiunea turiștilor – îl constituie ca factor de promovare a culturii materiale locale, cât și a celei spirituale.

In cadrul programului “Dezvoltarea Turismului” la nivel de județ s-au propus următoarele țeluri până în anul 2010:

revigorarea și reabilitarea infrastructurilor existente în turism;

popularizarea potențialului turistic al județului Cluj;

dezvoltarea de noi structuri de primire turistică și pachete de servicii în scopul reducerii șomajului.

Plecând de la faptul că turismul este calea prin care omenirea se poate schimba și dezvolta, prin care identitățile culturale vor fi împărtășite și barierele economice și prejudecățile de orice fel suprimate, consider că scopul final al lucrării este educarea tinerilor dar si a tuturor locuitorilor în formarea unui stil de viață echilibrat fizic, intelectual și comportamental, prin implicarea activă a oamenilor în transferul de informații ce influienteaza viața cotidiană.

În final s-ar putea ajunge la o concluzie, cu următoarea formulare: “Turismul rural și în general, întreaga activitate de turism, înseamnă multă muncă, multă energie consumată, multă pasiune și mai puțini bani rezultați”.

BIBLIOGRAFIE

Nistoreanu, P., ș. a., – Ecoturism și turism rural, Ed. ASE, București, 2003

Blanca Garcia Henche,-Marketing în turismul rural, Ed. Irecson, București, 2004

Bran, Florina ,- Politici ecologice, ASE, București, 1997.

Gheres Marinela,-Proiecte Economice in domeniile Agroalimentar,Mediu si Turism,Ed.Risoprint,Cluj-Napoca,2009

Bran, Florina ș.a. – Turismul rural, Ed. Economică, București, 1997

Bran Florina., – Economia turismului și protecția mediului, Ed. Științifică, București, 1996.

Bold, I., Buciuman, E., Drăghici, M., – Spațiul rural, definire, organizare,

dezvoltare, Ed. Mirton, Timișoara, 2003

8. Alicu Dorin – ,,Cluj-Napoca, de la începuturi până azi” Editura Clusium, Cluj-Napoca,

1995

9. Lukacs Jozsef – ,,Povestea <orașului-comoară>” Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-

Napoca, 2005

10. Cluj-Napoca – ,,Ghid”, Editura Sedona, 2002

11 . Cosmescu Ioan – „Turismul – fenomen complex cotemporan” Ed. Economica, 1998

12 . Diaconu Mihaela – „Management – Marketing in turism” Ed. Independența

Economica, 1998

13 . Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacșu – „Economia Turismului” Ed. Expert, 2001

14 . Eugen Falniță – „Amenajari turistice” Ed. Mirton, Timisoara 2005

15. Postelnicu, Ghe, “Introducere în teoria si practica turismului”, Editura Dacia, Cluj -Napoca,

16.Gheres Marinela, Culda Sidonia, Turismul rural, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2000

17 . www.totalturism.ro

18 *** Ghidul Turistic al Românie

19.*** Anuarul statistic al României, 2004

Anexa

Sucursala Zalau – nr…../……./15.02.2009

CONTRACT DE CREDIT

Nr. …./……… din 15.02.2009

Între:

Banca Transilvania , prin Sucursala Cluj, înmatriculată la Registrul comerțului sub nr. J06/266/2002, având C.U.I. 9579926, cu sediul în Cluj Napoca , reprezentată prin Morosan Ioana în calitate de director executiv și prin Bujor Dorel în calitate de contabil șef, denumită în prezentul contract “bancă”, pe de o parte și

SC Cabana Dacilor SRL cu sediul social în localitatea Huedin, ,P-ta Republicii FN ,judetul Cluj înregistrată la Registrului Comerțului sub nr. J31/452/29.06.2006, CUI 18808778 , reprezentată legal prin Iuhos Csaba si Iuhos Nicoleta în calitate de administratori denumiți în prezentul contract “împrumutat”, a intervenit următorul contract de credit denumit în continuare “contract”:

I. OBIECTUL CONTRACTULUI

1.1. Banca acordă împrumutatului un credit pentru finalizarea unei investiții în sumă de 20 000 lei (douazecidemiilei )

II. UTILIZARE CREDIT

2.1.Creditul va fi utilizat pentru finalizarea investitiei incepute cu scopul extinderii activitatii.

III. DURATA CREDITULUI

3.1. Durata creditului este de 3 ani , calculată de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute la pct.4.2.

IV. TRAGEREA CREDITULUI

4.1. Creditul se trage astfel:

– eșalonat, prin decontarea documentelor justificative.

4.2. Obligația băncii de a pune la dispoziție creditul și dreptul împrumutatului de a efectua trageri din credit produce efecte numai după îndeplinirea următoarelor condiții:

încheierea tuturor contractelor de garanție prevăzute în Contract;

efectuarea tuturor formelor de publicitate ale garanțiilor constituite;

încheierea contractelor de asigurare a bunurilor aduse în garanție și cesionarea în favoarea băncii a drepturilor de despăgubire ce decurg din polițele de asigurare și remiterea lor băncii.

V. PERIOADA DE GRAȚIE

5.1. Perioada de grație este de 0 luni la data îndeplinirii condițiilor prevăzute la pct. 4.2.

VI. DOBÂNZI

6.1. Dobânda curentă la creditul acordat este de 20 % pe an.

6.2. Nivelul dobânzii de bază la credit se stabilește de bancă astfel:

a) dacă împrumutatul nu înregistrează credite și/sau dobânzi restante în lei și/sau valută față de bancă sau acestea sunt de până la 7 zile inclusiv, dobânda curentă este de 20 % pe an;

b) dacă împrumutatul înregistrează credite și/sau dobânzi restante în lei și/sau valută față de bancă cuprinse între 8 și 30 de zile inclusiv, dobânda curentă este de 11,50 % pe an;

c) dacă împrumutatul înregistrează credite și/sau dobânzi restante în lei și/sau valută față de bancă de peste 30 de zile, dobânda curentă este de 13,50 % pe an.

6.3. La data semnării prezentului contract, marja de risc client este de 1,5 p.p. și este inclusă în dobânda curentă.

6.4 Pe parcursul utilizării și rambursării creditului, banca poate modifica dobânda în funcție de costul resurselor de creditare pe piața financiar-bancară, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.

6.5. Împrumutatul accepta nivelul actual al dobânzii curente de 20% pe an, precum și eventualele modificări până la nivelul de 50% pe an, iar în situația în care pe parcursul creditării nivelul dobânzii curente va depăși limitele acceptate inițial, banca se obligă să aducă la cunostința împrumutatului noul nivel al dobânzii.

În cazul în care urmare comunicării băncii împrumutatul nu va rambursa restul din creditul tras și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință, se consideră acceptat automat noul nivel al dobânzii, fără îndeplinirea altor formalități.

6.6. Dobânda se va plăti lunar, în prima zi lucrătoare a lunii curente pentru luna anterioară.

6.7. Nerambursarea la termenele stabilite a ratelor de credit datorate dă dreptul băncii de a percepe o dobândă majorată, care la data semnării prezentului contract este de:

– 1 p.p. pe an peste dobânda curentă în cazul ratelor de credit restante până la 30 de zile;

– 2 p.p. pe an peste dobânda curentă în cazul ratelor de credit restante peste 30 de zile.

VII. COMISIOANE

7.1. Împrumutatul se obligă să plătească băncii următoarele comisioane:

comision de gestiune de 1,25 % flat ;

comision de neutilizare de 1,5% pe an ;

comision de rambursare anticipată 2 % an ;

alte comisioane.

VIII. RAMBURSAREA CREDITULUI

8.1. Creditul va fi rambursat în 12 rate trimestriale, cu următoarele scadențe și sume:

RAMBURSAREA CREDITULUI ȘI DOBÂNZILOR AFERENTE

IX. GARANTAREA CREDITULUI

9.1. Împrumutatul se obligă să constituie următoarele garanții în favoarea băncii:

a) gaj fără deposedare asupra soldului creditor conturilor/subconturilor curente prezente și viitoare deschise la B.T. prin Sucursala Cluj, constituit prin contractul de garanție reală mobiliară ce va fi înscris la AEGRM;

b) ipotecă convențională de rangul I constituită asupra casei de locuit situată în Cluj Napoca , P-ta Republicii FN judetul Cluj aferent nr.top 106/2 proprietatea garanților Sasarman Vasile și Floarea Angilina conform extrasului de CF 392/A Cluj.

X. CLAUZE SPECIALE

10.1. Împrumutatul se obligă să deruleze prin conturile/subconturile deschise la BT. S.A. Sucursala Cluj cel puțin 50% din încasările rezultate din activitatea desfășurată în mod curent.

XI. DISPOZIȚII FINALE

11.1. Prezentul contract constituie titlu executoriu conform Legii bancare, împreună cu contractele de garanții accesorii.

11.2. Prezentul contract intră în vigoare la data semnării sale de către toate părțile.

11.3. În situația în care împrumutatul nu îndeplinește condițiile de tragere prevăzute la pct. 4.2. în termen de 90 zile de la semnarea contractului de credit, prezentul contract se consideră desființat de plin drept, fără îndeplinirea nici unei formalități și proceduri prealabile.

11.4. Contractul își încetează valabilitatea la data rambursării integrale a creditului și achitării dobânzilor aferente, comisioanelor, spezelor și oricăror alte sume datorate.

11.5. Prezentul contract se supune legislației române și poate fi modificat și/sau completat numai cu acordul ambelor părți, prin acte adiționale.

11.6. Condițiile generale fac parte integrantă din prezentul contract.

11.7. În cazul în care între condițiile generale anexate și clauzele din contractul de credit există diferențe, se aplică dispozițiile din prezentul contract de credit.

Prezentul contract s-a semnat la data de 15.02.2009, la Cluj Napoca , în 3 exemplare originale, toate având valoare juridică egală, din care 2 exemplare originale pentru bancă și un exemplar pentru împrumutat.

BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. ÎMPRUMUTATUL,

PRIN SUCURSALA CLUJ SC CABANA DACILOR SRL

Director executiv: ……………… Prin administratorii Iuhos Csaba si Iuhos Nicoleta

Contabil șef: ……………

BIBLIOGRAFIE

Nistoreanu, P., ș. a., – Ecoturism și turism rural, Ed. ASE, București, 2003

Blanca Garcia Henche,-Marketing în turismul rural, Ed. Irecson, București, 2004

Bran, Florina ,- Politici ecologice, ASE, București, 1997.

Gheres Marinela,-Proiecte Economice in domeniile Agroalimentar,Mediu si Turism,Ed.Risoprint,Cluj-Napoca,2009

Bran, Florina ș.a. – Turismul rural, Ed. Economică, București, 1997

Bran Florina., – Economia turismului și protecția mediului, Ed. Științifică, București, 1996.

Bold, I., Buciuman, E., Drăghici, M., – Spațiul rural, definire, organizare,

dezvoltare, Ed. Mirton, Timișoara, 2003

8. Alicu Dorin – ,,Cluj-Napoca, de la începuturi până azi” Editura Clusium, Cluj-Napoca,

1995

9. Lukacs Jozsef – ,,Povestea <orașului-comoară>” Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-

Napoca, 2005

10. Cluj-Napoca – ,,Ghid”, Editura Sedona, 2002

11 . Cosmescu Ioan – „Turismul – fenomen complex cotemporan” Ed. Economica, 1998

12 . Diaconu Mihaela – „Management – Marketing in turism” Ed. Independența

Economica, 1998

13 . Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacșu – „Economia Turismului” Ed. Expert, 2001

14 . Eugen Falniță – „Amenajari turistice” Ed. Mirton, Timisoara 2005

15. Postelnicu, Ghe, “Introducere în teoria si practica turismului”, Editura Dacia, Cluj -Napoca,

16.Gheres Marinela, Culda Sidonia, Turismul rural, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2000

17 . www.totalturism.ro

18 *** Ghidul Turistic al Românie

19.*** Anuarul statistic al României, 2004

Anexa

Sucursala Zalau – nr…../……./15.02.2009

CONTRACT DE CREDIT

Nr. …./……… din 15.02.2009

Între:

Banca Transilvania , prin Sucursala Cluj, înmatriculată la Registrul comerțului sub nr. J06/266/2002, având C.U.I. 9579926, cu sediul în Cluj Napoca , reprezentată prin Morosan Ioana în calitate de director executiv și prin Bujor Dorel în calitate de contabil șef, denumită în prezentul contract “bancă”, pe de o parte și

SC Cabana Dacilor SRL cu sediul social în localitatea Huedin, ,P-ta Republicii FN ,judetul Cluj înregistrată la Registrului Comerțului sub nr. J31/452/29.06.2006, CUI 18808778 , reprezentată legal prin Iuhos Csaba si Iuhos Nicoleta în calitate de administratori denumiți în prezentul contract “împrumutat”, a intervenit următorul contract de credit denumit în continuare “contract”:

I. OBIECTUL CONTRACTULUI

1.1. Banca acordă împrumutatului un credit pentru finalizarea unei investiții în sumă de 20 000 lei (douazecidemiilei )

II. UTILIZARE CREDIT

2.1.Creditul va fi utilizat pentru finalizarea investitiei incepute cu scopul extinderii activitatii.

III. DURATA CREDITULUI

3.1. Durata creditului este de 3 ani , calculată de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute la pct.4.2.

IV. TRAGEREA CREDITULUI

4.1. Creditul se trage astfel:

– eșalonat, prin decontarea documentelor justificative.

4.2. Obligația băncii de a pune la dispoziție creditul și dreptul împrumutatului de a efectua trageri din credit produce efecte numai după îndeplinirea următoarelor condiții:

încheierea tuturor contractelor de garanție prevăzute în Contract;

efectuarea tuturor formelor de publicitate ale garanțiilor constituite;

încheierea contractelor de asigurare a bunurilor aduse în garanție și cesionarea în favoarea băncii a drepturilor de despăgubire ce decurg din polițele de asigurare și remiterea lor băncii.

V. PERIOADA DE GRAȚIE

5.1. Perioada de grație este de 0 luni la data îndeplinirii condițiilor prevăzute la pct. 4.2.

VI. DOBÂNZI

6.1. Dobânda curentă la creditul acordat este de 20 % pe an.

6.2. Nivelul dobânzii de bază la credit se stabilește de bancă astfel:

a) dacă împrumutatul nu înregistrează credite și/sau dobânzi restante în lei și/sau valută față de bancă sau acestea sunt de până la 7 zile inclusiv, dobânda curentă este de 20 % pe an;

b) dacă împrumutatul înregistrează credite și/sau dobânzi restante în lei și/sau valută față de bancă cuprinse între 8 și 30 de zile inclusiv, dobânda curentă este de 11,50 % pe an;

c) dacă împrumutatul înregistrează credite și/sau dobânzi restante în lei și/sau valută față de bancă de peste 30 de zile, dobânda curentă este de 13,50 % pe an.

6.3. La data semnării prezentului contract, marja de risc client este de 1,5 p.p. și este inclusă în dobânda curentă.

6.4 Pe parcursul utilizării și rambursării creditului, banca poate modifica dobânda în funcție de costul resurselor de creditare pe piața financiar-bancară, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.

6.5. Împrumutatul accepta nivelul actual al dobânzii curente de 20% pe an, precum și eventualele modificări până la nivelul de 50% pe an, iar în situația în care pe parcursul creditării nivelul dobânzii curente va depăși limitele acceptate inițial, banca se obligă să aducă la cunostința împrumutatului noul nivel al dobânzii.

În cazul în care urmare comunicării băncii împrumutatul nu va rambursa restul din creditul tras și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință, se consideră acceptat automat noul nivel al dobânzii, fără îndeplinirea altor formalități.

6.6. Dobânda se va plăti lunar, în prima zi lucrătoare a lunii curente pentru luna anterioară.

6.7. Nerambursarea la termenele stabilite a ratelor de credit datorate dă dreptul băncii de a percepe o dobândă majorată, care la data semnării prezentului contract este de:

– 1 p.p. pe an peste dobânda curentă în cazul ratelor de credit restante până la 30 de zile;

– 2 p.p. pe an peste dobânda curentă în cazul ratelor de credit restante peste 30 de zile.

VII. COMISIOANE

7.1. Împrumutatul se obligă să plătească băncii următoarele comisioane:

comision de gestiune de 1,25 % flat ;

comision de neutilizare de 1,5% pe an ;

comision de rambursare anticipată 2 % an ;

alte comisioane.

VIII. RAMBURSAREA CREDITULUI

8.1. Creditul va fi rambursat în 12 rate trimestriale, cu următoarele scadențe și sume:

RAMBURSAREA CREDITULUI ȘI DOBÂNZILOR AFERENTE

IX. GARANTAREA CREDITULUI

9.1. Împrumutatul se obligă să constituie următoarele garanții în favoarea băncii:

a) gaj fără deposedare asupra soldului creditor conturilor/subconturilor curente prezente și viitoare deschise la B.T. prin Sucursala Cluj, constituit prin contractul de garanție reală mobiliară ce va fi înscris la AEGRM;

b) ipotecă convențională de rangul I constituită asupra casei de locuit situată în Cluj Napoca , P-ta Republicii FN judetul Cluj aferent nr.top 106/2 proprietatea garanților Sasarman Vasile și Floarea Angilina conform extrasului de CF 392/A Cluj.

X. CLAUZE SPECIALE

10.1. Împrumutatul se obligă să deruleze prin conturile/subconturile deschise la BT. S.A. Sucursala Cluj cel puțin 50% din încasările rezultate din activitatea desfășurată în mod curent.

XI. DISPOZIȚII FINALE

11.1. Prezentul contract constituie titlu executoriu conform Legii bancare, împreună cu contractele de garanții accesorii.

11.2. Prezentul contract intră în vigoare la data semnării sale de către toate părțile.

11.3. În situația în care împrumutatul nu îndeplinește condițiile de tragere prevăzute la pct. 4.2. în termen de 90 zile de la semnarea contractului de credit, prezentul contract se consideră desființat de plin drept, fără îndeplinirea nici unei formalități și proceduri prealabile.

11.4. Contractul își încetează valabilitatea la data rambursării integrale a creditului și achitării dobânzilor aferente, comisioanelor, spezelor și oricăror alte sume datorate.

11.5. Prezentul contract se supune legislației române și poate fi modificat și/sau completat numai cu acordul ambelor părți, prin acte adiționale.

11.6. Condițiile generale fac parte integrantă din prezentul contract.

11.7. În cazul în care între condițiile generale anexate și clauzele din contractul de credit există diferențe, se aplică dispozițiile din prezentul contract de credit.

Prezentul contract s-a semnat la data de 15.02.2009, la Cluj Napoca , în 3 exemplare originale, toate având valoare juridică egală, din care 2 exemplare originale pentru bancă și un exemplar pentru împrumutat.

BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. ÎMPRUMUTATUL,

PRIN SUCURSALA CLUJ SC CABANA DACILOR SRL

Director executiv: ……………… Prin administratorii Iuhos Csaba si Iuhos Nicoleta

Contabil șef: ……………