Rolul Si Importanta Taxei PE Valoarea Adaugata In Constituirea Veniturilor Bugetului Public
Capitolul I Conceptul teoretic. Rolul și importanța taxei pe valoarea adăugată în cadrul economiei de piață.
Trăsăturile taxei pe valoarea adăugată…………………………………………Pagina 5
1.2. Cadrul legislativ al introducerii taxei pe valoarea adăugată în economia de piață a României…………………………………………………………………………….Pagina 7
Capitolul II Baza de impozitare și cotele de impunere ale taxei pe valoarea adăugată
2.1. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată……………………………….Pagina 11
2.1.1 Persoane impozabile………………………………………………. …………Pagina 11
2.1.2 Operațiuni impozabile…………………………………………………….Pagina 13
2.1.3. Baza de impozitare și cote de impozitare………………………………Pagina 18
2.2. Operațiuni scutite și regimul deducerilor
taxei pe valoarea adăugată………………………………………………………………………….Pagina 21
Capitolul III Armonizarea legislației românești privind taxa pe valoarea adăugată cu legislația din Uniunea Europeană
3.1 Noțiuni introductive……………………………………………………………………..Pagina 41
3.2. Adoptarea și implementarea acquis-ului privind Taxa pe
valoarea adăugată……………………………………………………………………………Pagina 42
3.3.Calendarul de aliniere a operațiunilor scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată………………………………………………………………………………………….Pagina 46
3.4 Consecințele armonizării taxei pe valoarea adăugată cu reglementările europene…………………………………………………………………………………………..Pagina 49
3.5. Implicații ale procesului de aderare……………………………………………Pagina 50
Capitolul IV Modul de colectare a taxei pe valoarea adăugată și
rezultatele prezentate în bugetul public
4.1. Implicații la nivel microeconomic și macroeconomic……………………….Pagina 54
4.2 Sistemul informatic de prelucrare a datelor în domeniul impozitelor indirecte în perspectiva aderării României la UniuneaEuropeană……………………Pagina 62
4.3. Taxa pe valoarea adăugată în țările Uniunii Europene și în lume………Pagina 66
Capitolul V
Concluzii si propuneri …………………………………………………………………..Pagina 69
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………..Pagina 74
=== ROLUL ŞI IMPORTANTA TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA IN CONSTITUIREA VENITURILOR BUGETULUI PUBLIC ===
CUPRINS
ROLUL ȘI IMPORTANȚA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN CONSTITUIREA VENITURILOR BUGETULUI PUBLIC
Capitolul I Conceptul teoretic. Rolul și importanța taxei pe valoarea adăugată în cadrul economiei de piață.
Trăsăturile taxei pe valoarea adăugată…………………………………………Pagina 5
1.2. Cadrul legislativ al introducerii taxei pe valoarea adăugată în economia de piață a României…………………………………………………………………………….Pagina 7
Capitolul II Baza de impozitare și cotele de impunere ale taxei pe valoarea adăugată
2.1. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată……………………………….Pagina 11
2.1.1 Persoane impozabile………………………………………………. …………Pagina 11
2.1.2 Operațiuni impozabile…………………………………………………….Pagina 13
2.1.3. Baza de impozitare și cote de impozitare………………………………Pagina 18
2.2. Operațiuni scutite și regimul deducerilor
taxei pe valoarea adăugată………………………………………………………………………….Pagina 21
Capitolul III Armonizarea legislației românești privind taxa pe valoarea adăugată cu legislația din Uniunea Europeană
3.1 Noțiuni introductive……………………………………………………………………..Pagina 41
3.2. Adoptarea și implementarea acquis-ului privind Taxa pe
valoarea adăugată……………………………………………………………………………Pagina 42
3.3.Calendarul de aliniere a operațiunilor scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată………………………………………………………………………………………….Pagina 46
3.4 Consecințele armonizării taxei pe valoarea adăugată cu reglementările europene…………………………………………………………………………………………..Pagina 49
3.5. Implicații ale procesului de aderare……………………………………………Pagina 50
Capitolul IV Modul de colectare a taxei pe valoarea adăugată și
rezultatele prezentate în bugetul public
4.1. Implicații la nivel microeconomic și macroeconomic……………………….Pagina 54
4.2 Sistemul informatic de prelucrare a datelor în domeniul impozitelor indirecte în perspectiva aderării României la UniuneaEuropeană……………………Pagina 62
4.3. Taxa pe valoarea adăugată în țările Uniunii Europene și în lume………Pagina 66
Capitolul V
Concluzii si propuneri …………………………………………………………………..Pagina 69
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………..Pagina 74
Capitolul 1
Conceptul teoretic. Rolul și importanța taxei pe valoarea adăugată în cadrul economiei de piață
1.1. Trăsăturile taxei pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea reprezintă un impozit indirect ce se aplică asupra operațiunilor privind livrările de bunuri, importul de bunuri, prestările de servicii, precum și asupra operațiunilor asimilate acestora.
În România, taxa pe valoarea adăugată s-a introdus de la 1 iulie 1993, pe baza prevederilor Ordonanței Guvernului României nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată. În prezent taxa pe valoarea adăugată este reglementată prin Codul Fiscal
Taxa pe valoarea adăugată constituie un impozit indirect care are un randament mai bun și capacitatea de a preveni evaziunea fiscală, deoarece în vederea deducerii se solicită documente cu privire la mărfurile achiziționate.
În calitate de impozit indirect, taxa pe valoarea adăugată combate procesul de suprastocare și de realizare a producției fără desfacere asigurată. Persoanele impozabile sunt interesate să vândă producția și să colecteze taxă din care să scadă taxa aferentă bunurilor cumpărate.
Taxa pe valoarea adăugată este denumirea sub care impozitul pe cifra de afaceri netă a fost perfecționat și generalizat, în primul rând în țările membre ale Comunității Economice Europene. Denumirea de „taxă pe valoarea adăugată" – deși consacrată de legislațiile naționale în materie și de documentele organizațiilor internaționale – este inadecvată, pornind de la cel puțin două considerente:
– în esență suntem în prezența unui impozit care are rol și caracteristici diferite de ceea ce se numește în fiscalitate cu termenul „taxe";
O definiție a acestui impozit o prezintă prof. univ. Gheorghe D. Bistriceanu -„Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cifra de afaceri netă, un impozit multistadial, colectat asupra vânzărilor în faza de producție, în comerț, precum și asupra importurilor", surprinzând sintetic statutul și sfera de acțiune a acestui impozit.
Pe de altă parte, taxa pe valoarea adăugată are un randament ridicat, fiind relativ simplu de gestionat și compatibil cu integrarea internațională în creștere. În această perioadă, marcată de accentuarea integrării internaționale și creșterea mobilității factorilor, taxa pe valoarea adăugată prezintă avantaje cum sunt:
faptul că este mai puțin supusă fenomenelor legate de mobilitatea asietei și de concurența fiscală între state, cum este cazul impozitelor pe venit și pe capital;
are același impact asupra prețurilor produselor importate și produselor naționale, spre deosebire de impozitele asupra factorilor de producție folosiți în producția națională;
așezarea asupra consumului, atât a persoanelor rezidente, cât și a nerezidenților, impozitarea consumului persoanelor nerezidente avantajând țările cu un potențial turistic important.
Taxa pe valoarea adăugată este în esență un sistem de restituire operând într-un sistem de credit, prin care comercianții sunt obligați să plătească taxa pe bunurile și serviciile cumpărate și să o perceapă asupra bunurilor vândute.
Comercianții sunt obligați să convingă administrația fiscală de justețea cererilor lor privind creditele sau restituirile de taxă. Statul nu încasează taxa aferentă unei tranzacții până ce nu se face o vânzare către o persoană care nu primește credit pentru taxa plătită (cum este consumatorul final).
Mecanismul T. V.A. obligă agenții economici să țină evidența, atât a intrărilor, cât și a ieșirilor, pentru a putea recupera taxa aferentă intrărilor.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit mai avantajos în ceea ce privește neutralitatea. Reglementarea taxei pe valoarea adăugată în România este marcată de necesitatea de a asigura armonizarea legislației românești în materie cu cea comunitară în perspectiva angajamentelor asumate de România începând cu Acordul de asociere la Comunitatea Europeană, semnat la 1 februarie 1993.
Examinarea legislației românești în materie de T.V.A. de către Comisia Comunității Europene în 1997, cuprinsă în „Agenda 2000 – Puncte de vedere ale Comisiei în legătură cu solicitarea României de aderare la Uniunea Europeană" constată:
preluarea principiilor esențiale ale legislației comunitare privind taxa pe
valoarea adăugată în legea română, dar și aplicarea destul de generală și inconsecventă;
faptul că scutirile de taxă pe valoarea adăugată sunt mai numeroase decât
cele permise de directivele comunitare;
absența reglementărilor care să permită rambursarea taxei pe valoarea adăugată către persoanele străine neînregistrate;
necesitatea unei adaptări substanțiale a legislației românești pentru a o
aduce în acord cu cerințele acquis-ului comunitar.
1.2. Cadrul legislativ al introducerii taxei pe valoarea adăugată în economia de piață a României
Ca formă de impozitare, taxa pe valoarea adăugată a fost adoptată începând cu 1 ianuarie 1970 de către țările Pieței Comune. Taxa pe valoarea adăugată a fost concepută pentru a se evita impozitarea în cascadă cum se face prin importul pe cifra de afaceri. De asemenea, impozitul pe circulația mărfurilor, suferea de aceeași anomalie fiscală a impozitării repetate (impozit la impozit) și a impozitării diferite a aceluiași produs în funcție de modul de producție sau de destinația acestuia.
Prima formă de trecere la impunerea generală a cheltuielilor a fost taxa proporțională asupra plătitorilor introdusă în 1917 care, prin modul de așezare și percepere (aplicarea de timbre pe facturi) a avut un randament scăzut și a fost abandonată în 1920, prin introducerea impozitului pe cifra de afaceri, adică asupra nivelului vânzărilor totale. Acest impozit a avut ca obiect impozabil tranzacțiile industriale și comerciale delimitate în toate statiile lor succesive, fiind un impozit cumulativ, cu multiple dezavantaje generate de aplicarea unui impozit la impozitul suportat la cumpărarea bunurilor impozabile.
În perioada 1925 – 1936 s-au instituit taxe unice pentru diferite produse, care vizau impunerea unui produs o singură dată în cadrul ciclului de producție fiind așezate fie în faza de producție, fie în faza comercializării. În 1936 existau deja peste 30 de astfel de taxe unice.
Începând cu 1937, s-a introdus taxa unică asupra producției, vizând toate produsele în stadiul de fabircație. Astfel, s-a realizat o simplificare a sistemului impunerii indirecte, obținută fie prin suprimarea fostelor taxe unice pe produse, fie prin fuzionarea acestora. În această perioadă apare noțiunea de producător fiscal și este instituit regimul de suspendare a taxelor pentru vânzările efectuate de către un producător altui producător. În același timp, se introduce o taxă asupra prestărilor de servicii.
În 1939, datorită creșterii nevoilor de resurse financiare, se instituie taxa pe armament, care vizează – din nou – toate tranzacțiile și care se adaugă taxei unice asupra producției introdusă în 1936. În 1940 taxa pe armament se reașează ca taxă
asupra tranzacțiilor, deși își păstrează caracteristicile, determinând o dublă impozitare a cheltuielilor prin taxa unică percepută în stadiul producției și prin taxa cumulativă. În plus, în 1941 se introduce și o taxă locală asupra vânzărilor de detaliu (cu amănuntul), pentru asigurarea alimentării bugetelor locale cu resursele de care acestea au nevoie.
Plata taxei unice asupra producției a avut o serie de dezavantaje: dificultățile delimitării „producătorului fiscal", ca subiect al impozitului , marile întârzieri la plata acestuia, datorită faptului că exigibilitatea plății nu apărea decât la sfârșitul procesului de producție, unicitatea plății incita frauda (evaziunea fiscală).
Ca urmare, în 1948 s-a instaurat sistemul plăților fracționate: fiecare producător își achita taxa asupra nivelului vânzărilor sale, însă el era autorizat să deducă taxa pe care el însuși a plătit-o pentru cumpărăturile sale, pentru care impozitul nu mai avea caracter cumulativ. Această deducere nu era admisă decât pentru produsele care erau antrenate, în mod material (materii prime, materiale), la fabricarea produsului finit și nu și asupra cheltuielilor care erau efectuate pentru investițiile necesare producției. Sistemul era avantajos pentru întreprinderile care realizau investiții, deoarece suportau taxa de două ori, pe de o parte achitând taxa asupra producției pentru mașinile și utilajele diverse pe care le cumpărau și pe de altă parte, achitând, deoarece valoarea acestor investiții era încorporată în prețul produsului finit prin intermediul amortismentului.
Taxa de producție reformată în 1948 devine impozitul indirect fundamental în Franța, a cărui cotă unică a fost majorată progresiv în intervalul 1948 – 1952, când a ajuns la 15,35%.
Ideea dominantă de trecere la taxa pe valoarea adăugată a avut în vedere ca aceasta să substituie diversele taxe asupra cifrei de afaceri, plătită în diferite stadii ale producției de către diferiți producători, nefiind însă o taxă cumulativă. Fiecare producător era autorizat să deducă taxele pe valoarea adăugată suportate anterior procesului de producție. Noutatea sistemului – spre deosebire de cel introdus în 1948 – consta în aceea că taxele deduse nu vizau numai cheltuielile cu materii prime încorporate în produs, ci și cheltuielile cu investițiile. În timp ce primele deduceri
aveau caracter fizic (încorporarea materiilor prime în produs finit), cele privind investițiile aveau caracter financiar.
Trecerea la taxa pe valoarea adăugată a presupus suprimarea taxelor asupra producțiilor și tranzacțiilor, a taxelor unice și asupra prestațiilor, a taxelor și reașezarea lor sub forma taxei pe valoarea adăugată. Astfel, s-a realizat un sistem fiscal indirect simplificat, cuprinzând numai taxa pe valoarea adăugată. El asigură o mare neutralitate fiscală, punând capăt distorsiunilor economice generate de taxa asupra tranzacțiilor. Totodată, reforma impunerii indirecte a facilitat modernizarea întreprinderilor, eliminând dubla impozitare a echipamentului de investiții.
Cu toate progresele înregistrate, reforma fiscalității din 1954-1955 a cunoscut și unele inconveniente. Pe de o parte este vorba de generalizarea defectuoasă a impozitului (aceasta fiind una din cerințele de bază, fiind concepută ca impozit unic și general asupra cheltuielilor), deoarece a lăsat în continuare să subziste taxa asupra prestațiilor de servicii sub incidența căreia cădeau numeroși contribuabili, taxele unice sub formă specifică sau ad-valorem, taxele locale percepute în comerțul de detaliu local. Ca urmare, numeroasele operațiuni rămâneau încă fără taxa pe valoarea adăugată. După reforma fiscală din 1954-1955 prin care s-a introdus taxa pe valoarea adăugată, au avut loc mai multe reforme succesive în vederea constituirii unui impozit sintetic unic, prin simplificare și generalizare, în concordanță cu politica de armonizare a fiscalității europene în cadrul Comunității Europene, în perioada 1967-1977.
Începând cu anul 1958, regimul taxei pe valoarea adăugată se simplifică și se generalizează, prin mărirea sferei de cuprindere a produselor, se reduce numărul de cote la cinci, din care două pentru prestații de servicii.
Din 1966 numărul de cote s-a redus la patru:
cota normală;
cota majorată;
cota intermediară;
cota redusă.
În anii următori s-au efectuat modificări ale cotelor în scopul apropierii acestora de cele practicate în Comunitatea Economică Europeană. Totodată s-a lărgit sfera de cuprindere a taxei pe valoarea adăugată, astfel că legea financiară din 29 decembrie 1978 marchează ultima etapă de lărgire a câmpului de aplicare.
Taxa pe valoarea adăugată este o formulă de impozitare adoptată de majoritatea țărilor dezvoltate ale lumii, iar aplicarea ei în România constituie un proces firesc în declanșarea finalizării reformei economice. Ea reprezintă una dintre cele mai moderne și mai eficiente componente ale politicii fiscale din țările europei occidentale. Ea apare a o sursă relativ stabilă de venituri pentru buget, deoarece consumul (în cazul majorității produselor și serviciilor de primă necesitate supuse impozitării) nu cunoaște fluctuații deosebite de la o perioadă la alta.
Taxa pe valoarea adăugată este o taxă generală de consum, care cuprinde toate fazele circuitului economic, respectiv producția, serviciile și distribuția, până la vânzările către consumatorii finali – inclusiv.
Capitolul II
Baza de impozitare și cotele de impunere ale taxei pe valoarea adăugată
2.1. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată,
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
constituie o livrare de bunuri, sau o prestare de servicii, efectuată cu plată;
locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este în România;
livrarea bunurilor / serviciilor sunt efectuate de persoane impozabile;
livrarea bunurilor/prestarea serviciilor rezultă dintr-o activitate economică.
În sfera de aplicare se încadrează și importurile.
Operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată -denumite operațiuni impozabile – pot fi și:
operațiunile taxabile;
operațiunile scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;
operațiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxă pe valoarea adăugată și nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;
operațiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată.
2.1.1 Persoane impozabile
Persoana impozabilă este reprezentată de orice persoană care, indiferent de statutul juridic efectuează de o manieră independentă diverse activități economice indiferent de scopul și rezultatul acestor activități. Se consideră activitate economică, activitatea producătorului, comerciantului, prestatorului de serviciu, agricultorului sau liber profesionistului. De asemenea, se cuprinde în cadrul activității economice și exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venit.
Nu sunt considerate persoane impozabile, deoarece nu acționează de o manieră independentă, persoanele care sunt angajate de un angajator printr-un contract individual de muncă sau orice alt instrument juridic care stabilește relația angajator – angajat în ceea ce privește:
condițiile de muncă;
remunerarea;
responsabilitățile angajatorului.
De asemenea, nu se consideră persoană impozabilă persoana care, în calitate de persoană fizică, vinde locuința personală sau alte bunuri folosite pentru scopuri personale, deoarece aceste operațiuni nu se consideră prin lege activitate economică.
Nu intră în categoria persoanelor impozabile instituțiile publice pentru activitățile ce le desfășoară în calitate de autorități publice, acestea fiind de natură administrativă, socială, educativă, culturală, sportivă, de ordine publică, de apărare și siguranța statului.
Sunt considerate persoane impozabile instituțiile care desfășoară următoarele activități:
telecomunicații;
furnizor de apă, gaze, energie electrică, energie termică și agent
frigorific;
transporturi bunuri
prestare de servicii în porturi și aeroporturi;
transport pasageri;
livrare de bunuri noi produse pentru vânzare;
activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale;
depozitare;
publicitate comercială;
agenții de călătorie;
magazine pentru personal;
închirieri și/sau concesionare de bunuri mobile și/sau imobile.
2.1.2 Operațiuni impozabile
Prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de către proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia.
Expresia de bunuri reflectă bunurile corporale mobile și imobile prin natura lor sau prin destinație. În sfera bunurilor mobile corporale se încadrează și energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific și altele de aceeași natură.
De asemenea, se consideră livrări de bunuri efectuate cu plată următoarele:
a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract cu plata în rate sau orice alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei scadențe, cu excepția contractelor de leasing;
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării
silite, trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor
impozabile;
transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul acționează în nume propriu, dar în numele comitentului;
bunurile constatate lipsă în gestiune, cu unele excepții și anume dacă au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cazuri de forță majoră și perisabilitate în limitele prevăzute de lege.
În sfera livrărilor de bunuri se mai încadrează:
preluarea de către persoanele impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu
activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în
mod gratuit;
orice distribuire de bunuri din activele unei societăți comerciale către
asociații sau acționarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau
de dizolvarea fără lichidare a societății.
În cazul în care dreptul de proprietate asupra unui bun se transferă încă o dată sau cunoaște mai multe operațiuni succesive, fiecare este considerată o livrare separată a bunului, chiar dacă acesta este transferat direct beneficiarului final.
În sfera livrărilor de bunuri nu se încadrează transferul de bunuri efectuat cu ocazia operațiunilor de transfer total sau parțial de active și pasive ca urmare a fuziunii și divizării societăților comerciale.
Se consideră operațiune asimilată livrărilor de bunuri și se supune impozitării T.V. A. preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice gratuit.
Această operațiune se consideră impozabilă numai dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților componente a fost dedusă inițial,
total sau parțial, o dată cu achiziția de la furnizor și înregistrarea în evidența contabilă, pe baza facturii fiscale.
Nu se consideră livrare de bunuri:
transferul total sau parțial al activelor și pasivelor unei persoane
impozabile cu plată sau cu titlu gratuit în cazul operațiunilor de fuziune și divizare a firmelor;
bunurile distruse ca urmare a unor calamități sau alte cauze de forță
majoră și scoaterea în mod gratuit a unor cantități de produse din rezervele de stat pentru acordarea de ajutoare umanitare interne sau externe;
preluarea de către persoanele impozabile înregistrate ca plătitoare de
T.V.A. a unor bunuri și prestări de servicii din activitatea proprie pentru a fi utilizate în scopul desfășurării activității economice a acestora;
bunurile acordate și/sau serviciile prestate în mod gratuit, precum și
punerea la dispoziție în mod gratuit de bunuri care fac parte din activele persoanei impozabile, potrivit limitelor legale:
acțiuni de sponsorizare, mecenat;
acțiuni de protocol;
alte acțiuni.
Prestarea de servicii include orice activitate economică ce nu poate fi încadrată la livrarea de bunuri, astfel:
cesiuni și concesiuni ale drepturilor de autor, brevete, licențe, mărci de
fabrică și de comerț, titluri de participare și alte drepturi similare;
angajamentul de a nu exercita o activitate economică, de a nu ceda sau
concesiona un drept de autor, brevete, licențe, mărci de fabrică și de comerț, titluri
de participare și alte drepturi similare;
prestațiile efectuate în baza unui ordin emis de / sau în numele unei
autorități publice, precum și operațiunile de leasing;
Prestările de servicii cu plată sunt considerate următoarele operațiuni:
– utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activul unei prsoane
impozabile, în scopuri ce nu au legătură cu activitatea sa economică sau pentru a fi
puse la dispoziție în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pe valoarea adăugată a fost dedusă total sau parțial;
– prestările efectuate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru
uzul personal al angajaților săi sau al altor persoane.
În sfera prestărilor de servicii cu plată nu se încadrează utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, punerea gratuită la dispoziția altei persoane a unor bunuri sau prestarea de servicii gratuită în cadrul acțiunilor de sponsorizare, mecenat, protocol precum și în scopuri publicitare sau stimulării vânzărilor.
Operațiunile privind schimbul de servicii au efectul a două prestări separate, fiecare dintre ele fiind supusă impozitării. În cazul prestării unui serviciu de către mai multe persoane impozabile, prin tranzacție se consideră o prestare separată și se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.
Importul de bunuri reprezintă introducerea în țară de bunuri provenind din străinătate de către orice persoană fizică sau juridică, direct sau prin intermediari, plasate în regim vamal de import definitiv sau în regimuri vamale suspensive.
Locul operațiunilor impozabile
Se consideră locul livrării de bunuri:
locul de unde a pornit expediția bunurilor sau transportul către beneficiar, indiferent dacă bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de terți;
locul unde se găsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în
situația în care bunurile nu sunt expediate sau transportate;
locul din afara României de unde a pornit expediția sau transportul
bunurilor cu destinația finală România, pentru operațiunile de import.
Deci, livrările de bunuri pentru care locul livrării nu este considerat în România nu sunt operațiuni impozabile în România.
Bunurile provenite din străinătate, plasate în regimuri vamale suspensive, se supun impozitării în România, dacă:
destinația finală este România;
sunt plasate în regim de import definitiv.
Pentru servicii, locul prestării poate fi:
ca regulă generală, în România, atunci când prestatorul își are stabilit în
România sediul activității economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate
serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reședința sa obișnuită;
ca excepții de la regula generală:
locul unde sunt situate bunurile de natură imobiliară, indiferent de locul
unde este situat sediul prestatorului – în țară sau străinătate – caz în care locul
prestării se consideră a fi în țara în care se află bunul imobil, cum ar fi prestațiile
efectuate de arhitecți și servicii de supervizare;
locul de plecare a transportului de bunuri sau de persoane, respectiv locul
de sosire a transportului aferent bunurilor importate;
sediul activității economice sau sediul beneficiarului pentru care sunt
prestate serviciile, sau – în absența acestora – domiciliul sau reședința obișnuită a
beneficiarului, în cazul următoarelor servicii: închirierea de bunuri mobile corporale,
operațiunile de leasing, transferurile și/sau transmiterea dreptului de autor, de
brevete, de licențe, de mărci de comerț și alte drepturi similare, serviciile de
publicitate și marketing, serviciile de consultanță, de inginerie, juridice, de avocatură, serviciile experților contabili, ale birourilor de audit, furnizarea de
informații, operațiunile bancare, financiare, de asigurare și reasigurări, punerea la
dispoziție de personal, telecomunicațiile, serviciile de radio-difuziune și televiziune,
serviciile difuzate pe cale electronică;
locul unde sunt prestate serviciile în cazul următoarelor servicii: culturale,
artistice, sportive, științifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv
serviciile accesorii și cele ale organizatorilor de astfel de activități, prestările
accesorii transportului, cum sunt: încărcarea / descărcarea mijloacelor de transport,
manipularea, paza și/sau depozitarea mărfurilor și alte servicii similare, expertize
privind bunurile mobile corporale, prestările efectuate asupra bunurilor mobile corporale.
Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată
Faptul generator al taxei reprezintă momentul în care sunt realizare condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.
Faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă de la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii.
Livrările de bunuri și prestările de servicii care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăți succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrică se consideră că sunt efectuate în momentul expirării perioadelor la care se referă aceste decontări sau plăți.
Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine:
la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a
prestării de servicii;
la data încasării avansului înaintea livrării de bunuri sau a prestării de
servicii. De la acest principiu se exceptează avansurile încasate pentru plata
importurilor și a drepturilor vamale stabilite și orice avansuri pentru operațiuni
scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care sunt în sfera de aplicare a taxei.
În cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată să intervină la data livrării bunului imobil.
La serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în străinătate pentru care beneficiarii au obligația plății taxei pe valoarea adăugată, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitării parțiale sau totale a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la acea dată. În cazul operațiunilor de închiriere bunuri mobile și al operațiunilor de leasing extern, taxa pe valoarea adăugată devine exigibila la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenței sau arendei.
În cazul livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii care se efectuează continuu, dând loc la decontări și plăți succesive – energie electrică și termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice și altele similare – exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii / prestatorii au stabilit cantitățile livrate și serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea / prestarea.
2.1.3. Baza de impozitare și cote de impozitare
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este formată din:
tot ceea ce constituie contrapartidă obținută sau care urmează să fie
obținută de furnizor sau prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;
prețurile de achiziție sau, în lipsa acestora prețul de cost determinat la
momentul livrării pentru preluarea de către persoane impozabile a unor bunuri achiziționate sau fabricate de către acesta, pentru a fi utilizate în scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice, în mod gratuit, la bunurile constatate lipsă din gestiune;
suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea
prestărilor de servicii.
În baza de impozitare se încadrează impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;
– cheltuielile accesorii de natura comisioanelor, cheltuielilor de ambalare,
transport și asigurare decontate cumpărătorului sau clientului;
În baza de impozitare nu se cuprind:
rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate
de furnizori direct clienților;
penalizările, daunele – interese stabilite prin hotărâre judecătorească
definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile sau tarifele negociate;
dobânzile percepute pentru: plăți cu întârziere, vânzări cu plata în rate,
operațiuni de leasing;
sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi
se decontează acestuia;
valoarea ambalajelor care circulă între furnizori și clienți, prin schimb,
fără facturare;
taxa de reclamă și publicitate și taxa hotelieră care sunt percepute de
către autoritățile publice locale prin intermediul prestatorilor;
Baza de impozitare se ajustează corespunzător, în următoarele situații:
dacă au fost emise facturi fiscale și ulterior operațiunea este anulată total
sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea,
prețurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
în situația în care reducerile de preț sunt acordate după livrarea bunurilor
sau prestarea serviciilor sau în cazul majorării prețului ulterior livrării sau prestării;
contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate
încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisă începând cu
data la care se declară falimentul;
în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat
marfa pentru ambalajele care circulă prin facturare.
La bunurile importate baza de impozitare este formată din valoarea în vamă, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.
În baza de impozitare se mai cuprind cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare (primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă cel care este stipulat pe documentul de transport care însoțește bunurile la intrarea în țară).
În baza de impozitare nu se cuprind unele elemente, ca și la operațiunile din interiorul țării (rabaturi, remize, penalizări, dobânzi percepute). În cazul în care suma folosită la stabilirea bazei de impozitare la import de bunuri este exprimată în valută, se convertește în moneda națională, în conformitate cu metodologia stabilită.
Cotele de taxă pe valoarea adăugată
Cota standard a taxei pe valoarea adăugată în România este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată. Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care ia naștere faptul generator, cu anumite excepții.
Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% și se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:
dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură și arheologie, grădini zoologice și botanice, târguri,
expoziții;
livrarea de manuale școlare, cărți, ziare, reviste, cu excepția celor destinate
exclusiv publicității;
livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora cu excepția
protezelor dentare;
livrările de produse ortopedice;
medicamente de uz uman și veterinar;
cazarea în sectorul hotelier.
Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul țării pentru livrarea aceluiași produs.
2.2. Operațiuni scutite și regimul deducerilor taxei pe valoarea adăugată
Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată următoarele activități de interes general:
a) spitalizarea, îngrijiri medicale inclusiv veterinare și operațiuni strâns
legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități,
indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate, respectiv:
spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare TBC, cabinete și
laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală, diagnostic și asistență, centre de
recuperare și reabilitare neuropsihiatrică, stații de salvare și alte unități autorizate să
desfășoare astfel de activități; Operațiunile care sunt strâns legate de spitalizare și
îngrijiri medicale umane și veterinare includ: medicamente, bandaje, alte bunuri
similare furnizate pacienților la momentul tratamentului, hrană, cazare.
Scutirea nu se aplică farmaciilor sau altor furnizori pentru livrarea de medicamente, bandaje și alte bunuri similare. Cantinele organizate pe lângă unitățile de mai sus. Sunt scutite, de asemenea, serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către persoane impozabile autorizate care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament, precum și serviciile funerare prestate de unitățile sanitare;
prestarea de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către tehnicienii
dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuate de către stomatologi și de
către tehnicienii dentari, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de
proprietate;
prestările de îngrijire și supraveghere la domiciliu a persoanelor, efectuate
de personal specializat în exercitarea profesiunilor medicale și paramedicale;
livrările de organe, de sânge și de lapte uman;
activitatea de învățământ prevăzută la art. 15 alin. (5) din Legea
învățământului nr. 84/1995, rep., desfășurată de unitățile autorizate de Ministerul
Educației și Cercetării și care sunt cuprinse în sistemul național de învățământ, precum și achiziționarea de către acestea de documentație tehnică și materiale de construcții destinate învățământului de stat și particular, precum și de aparatură, utilaje, publicații și dotări pentru procesul didactic. Sunt scutite, de asemenea, cantinele organizate pe lângă unitățile cuprinse în sistemul național de învățământ autorizate de Ministerul Educației și Cercetării;
prestări de servicii și livrările de bunuri strâns legate de asistența și
protecția socială efectuate de instituții publice, instituții de interes public sau de alte
organisme recunoscute ca având caracter social, cum ar fi: cămine de bătrâni și de
pensionari, centre de integrare prin terapie ocupațională, centre de plasament
autorizate, cămine pentru elevi și studenți, centre de plasament autorizate să
desfășoare asistență socială;
prestări de servicii și livrări de bunuri strâns legate de protecția copiilor și
tinerilor, efectuate de instituții publice, instituții de interes public sau de alte
organisme recunoscute ca având caracter social, cum ar fi: centre-pilot pentru tineri
cu handicap, case de copii, centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu
handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii,
întreținerii, educării sau petrecerii timpului liber al tinerilor;
h) prestări de servicii și livrări de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizații fixate conform statutului, de organizații fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică sau civică, în condițiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurență.
i) transportul bolnavilor sau răniților cu vehicule special amenajate și autorizate în acest sens ;
Alte operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată:
• activități de cercetare-dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor, proiectelor și temelor componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, precum și acțiunile cuprinse în acestea, în baza O.G. nr. 25/1995 sau ale Planului național de cercetare și inovare prevăzut de
O.G. nr. 8/1997. Sunt scutite, de asemenea, activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare finanțate în parteneriat internațional, regional și bilateral;
livrări de bunuri și/sau prestări de servicii efectuate de producătorii
agricoli individuali.
servicii bancare și financiare:
acordarea de credite precum și administrarea garanțiilor de credit, a
garanțiilor colaterale;
orice operațiune legată de depozite și conturi financiare, inclusiv
operațiuni cu ordine de plată, transferuri de bani, instrumente de credit, carduri de
credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plată, precum și operațiuni de
factoring;
emisiunea, transferul și/sau orice alte operațiuni cu moneda națională sau
străină, cu excepția monedelor sau bancnotelor care sunt obiecte de colecție;
emisiunea, transferul și/sau orice alte operațiuni cu titluri de participare,
titluri de creanțe, cu excepția executării acestora, obligațiuni, certificate, cambii, alte
instrumente financiare sau alte valori mobiliare;
gestionarea fondurilor comune de plasament.
operațiunile de asigurare / reasigurare precum și prestările de servicii
aferente acestor operațiuni efectuate de persoanele care intermediază aceste
operațiuni;
jocurile de noroc organizate de persoane autorizate, conform legii, să
desfășoare astfel de activități;
livrările de bunuri / prestările de servicii efectuate cu unitățile din sistemul
de penitenciare utilizând forța de muncă a deținuților;
lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere a monumentelor
care comemorează combatanți, eroi, victime de război și ale Revoluției din
decembrie 1989;
valorificarea obiectelor și veșmintelor de cult, religios, tipărirea cărților de
cult, teologice sau cu conținut bisericesc care sunt necesare practicării cultului,
precum și furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult;
livrarea de bunuri către Agenția de Valorificare a Activelor Bancare ca
efect al dării în plată, sau bunuri adjudecate de către agenția respectivă, cu stingerea
totală sau parțială a obligațiilor de plată ale unui debitor;
arendarea, concesionarea, închirierea de bunuri mobile – cu anumite
excepții.
Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, denumit plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Dacă persoanele impozabile înregistrate fiscal realizează ulterior operațiuni sub plafomul de scutire se consideră că sunt în regimul special de scutire.
Operațiuni de import scutite de T.V.A.
În această categorie se încadrează următoarele operațiuni:
bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum și
prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a
personalului acestora;
bunurile introduse în țară de călători sau de alte persoane fizice cu
domiciliul în țară ori în străinătate, în condițiile și în limitele stabilite prin hotărâre a
Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;
reparațiile și transformările la nave și aeronave românești în străinătate,
precum și carburanții și alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării
pe nave și/sau aeronave;
importul de bunuri a căror livrare este scutită de T.V.A. în interiorul țării.
Același regim se aplică pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu
domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;
licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenții
de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune;
importuri de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donații
destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a
sănătății, cultural, artistic, educativ, științific, sportiv, de protecție și ameliorare a mediului, de protecție și conservare a monumentelor istorice și arhitectură.
g) importul de bunuri către misiunile diplomatice și birourile consulare, precum și de cetățenii străini cu statut diplimatic sau consular în România, în condiții de reciprocitate;
h) importurile de bunuri finanțate direct din împrumuturi nerambursabile acordate României de organisme internaționale, de guverne străine sau de organizații non-profit și de caritate;
i) importul următoarelor bunuri: bunurile de origine română, bunurile străine care potrivit legii devin proprietatea statului, bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție, bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate, echipamente pentru protecția mediului stabilite prin hotărâre a guvernului.
Scutiri pentru exporturi sau alte operațiuni similare și pentru transportul internațional
În categoria scutirilor de această natură se cuprind:
livrările de bunuri expediate sau transportate în afara țării de către furnizor
sau altă persoană în contul său;
livrări de bunuri transportate sau expediate în afara țării de cumpărătorul
care nu este stabilit în interiorul țării sau de altă persoană în contul său, cu excepția bunurilor transportate de cumpărătorul însuși și folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcațiunilor de agrement și avioanelor de turism sau a oricărui mijloc de transport de uz privat;
prestările de uz privat, inclusiv transportul și prestările de servicii
accesorii transportului legate direct de exportul de bunuri sau bunuri plasate în regimuri vamale suspensive, cu excepția prestărilor de servicii scutite;
transportul, prestările de servicii accesorii transportului, precum și alte
prestări de servicii legate direct de importul bunurilor și a căror contravaloare este inclusă în baza de impozitare;
transportul internațional de persoane și serviciile direct legate de acest
transport, inclusiv livrările de bunuri destinate a fi acordate ca tratație a pasagerilor la bordul unui vapor, autocar, tren sau avion;
livrările de carburanți, echipamente și alte bunuri destinate utilizării pe
nave sau încorporării în nave și prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor și/sau pentru încărcătura acestora;
livrările de carburanți, echipamente și alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe aeronave, prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor;
prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de
navigație care își desfășoară activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum și livrările de nave în întregul lor către aceste companii;
livrările de bunuri și prestările de servicii în favoarea directă a misiunilor
diplomatice și oficiilor consulare, precum și a personalului acestora, pe bază de reciprocitate;
livrările de bunuri și prestări de servicii în favoarea reprezentanțelor
internaționale interguvernamentale acreditate în România și a cetățenilor străini angajați ai acestora, în limitele și condițiile prevăzute;
bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România, precum și din
rețeaua comercială expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România;
livrările de bunuri și prestări de servicii finanțate din ajutoare sau din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale, de organizații non-profit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv donații ale persoanelor fizice;
construcția, extinderea, reabilitarea și consolidarea lăcașurilor de cult religios și a altor clădiri utilizate în acest scop;
prestări de servicii poștale efectuate pe teritoriul României de operatori
prevăzuți prin acte normative, constând în preluarea și distribuirea trimiterilor poștale în străinătate, inclusiv servicii financiar-poștale;
servicii prestate de persoane din România în contul beneficiarilor cu sediul
sau domiciliul în străinătate pentru bunurile din import aflate în perioada de garanție;
prestări de servicii efectuate de intermediari care acționează în numele sau
în contul altuia, atunci când intervin în operațiunile prevăzute anterior.
Scutiri speciale legate de traficul internațional de bunuri:
livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal;
livrarea de bunuri destinate plasării în magazinele duty-free și în alte
magazine situate în aeroporturile internaționale;
introducerea de bunuri în zonele libere direct din străinătate, în vederea
simplei depozitări, fără întocmirea de formalități vamale;
operațiuni comerciale de vânzare-cumpărare a mărfurilor străine între diverși operatori din zonele libere sau între aceștia și alte persoane din afara zonei libere sau a portului;
– prestări de servicii legate direct de operațiunile menționate.
Regimul deducerilor
Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă. Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate și pentru prestări de servicii de care a beneficiat sau urmează să beneficieze și taxa pe valoarea adăugată achitată pentru bunurile importate.
De asemenea, se acordă oricărei persoane impozabile înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată dreptul de deducere, dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării pentru realizarea următoarelor operațiuni:
– livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea
adăugată;
– operațiuni desfășurate în străinătate care, dacă ar fi efectuate în România
ar da drept de deducere a T.V.A. aferentă achizițiilor efectuate în țară destinate
realizării acestor operațiuni.
Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru:
operațiunile privind acordarea, în mod gratuit, de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, acordarea de bunuri în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat și de protocol;
operațiunile privind transferul de bunuri, cu ocazia fuziunii și divizării și aportul în natură la capitalul social alunei societăți comerciale;
operațiunile care reflectă bunurile distruse, ca urmare a unor calamități
naturale, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, perisabilitățile în limitele prevăzute de lege;
Bunurile și serviciile achiziționate pentru realizarea operațiunilor cu drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată cuprind: materiile prime și materialele, combustibilul și energia, piesele de schimb, obiectele de inventar și de natura mijloacelor fixe, precum și alte bunuri și servicii ce urmează a se reflecta în cheltuielile de producție, de investiții sau de circulație. Nu se poate deduce taxa pe valoarea adăugată care se referă la:
bunuri și servicii achiziționate de furnizori / prestatori în contul clienților
și care apoi se decontează acestora;
băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol.
În vederea exercitării dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere cu următoarele documente:
facturi fiscale sau alte documente legal aprobate emise pe numele său, de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată ;
declarație vamală de import sau act constatator emis de organele vamale.
Persoana impozabilă care a aplicat regimul special de scutire, respectiv cifra de afaceri anuală declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde lei și ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată are dreptul de deducere a taxei la data înregistrării ca plătitor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții pentru :
bunuri de natura stocurilor, care se aflau la data la care persoana a fost
înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată ;
bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziționate cu cel mult 90
zile anterior datei de înregistrare ca plătitor. În vederea exercitării dreptului de
deducere se impune ca bunurile să fie folosite pentru operațiuni cu drept de deducere
și persoana impozabilă să dețină o factură fiscală sau document legal aprobat.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială finanțate de la bugetul de stat sau bugetele locale se deduce. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se reîntregesc obligatoriu disponibilitățile pentru investiții. Sumele deduse în cursul unui an fiscal pentru obiective proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plățile aferente acelui obiectiv de investiții.
Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică. Persoanele impozabile care nu au depășit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 EURO inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent au o perioadă fiscală reprezentată de trimestrul calendaristic.
Persoanele impozabile menționate sunt obligate să depună la organele fiscale teritoriale până la data de 25 ianuarie o declarație care să menționeze cifra de afaceri din anul precedent.
Persoanele impozabile care iau ființă în cursul anului trebuie să declare cu ocazia înregistrării fiscale cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în cursul anului, iar dacă aceasta nu depășește 100.000 EURO inclusiv, are obligația de a depune deconturi trimestriale în anul înființării. Dacă cifra de afaceri obținută în anul înființării este mai mare de 100.000 EURO, în anul fiscal următor perioada
fiscală va fi luna calendaristică, iar dacă cifra nu depășește 100.000 EURO perioada fiscală va fi trimestrul.
Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată care realizează sau urmează să realizeze atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau drept de deducere este denumită plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt.
Achizițiile de bunuri și servicii destinate exclusiv realizării de operațiuni care dau dreptul de deducere, inclusiv investiții destinate realizării de astfel de operațiuni se înscriu într-un jurnal de cumpărare care se întocmește separat pentru aceste operațiuni și taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce integral.
Achizițiile de bunuri și servicii destinte exclusiv realizării de operațiuni care nu dau dreptul de deducere, precum și de investiții care nu sunt destinate realizării de astfel de operațiuni se înscriu în jurnalul de cumpărare care se întocmește separat, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora nu se deduce.
Bunurile și serviciile pentru care nu se cunoaște destinația în momentul achiziției, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operațiuni care dau drept de deducere sau operațiuni care nu dau drept de deducere, ori pentru care nu se poate determina proporția în care sunt utilizate pentru cele două grupe de operațiuni, se evidențiază într-un jurnal de cumpărări întocmit separat. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achiziții se deduce pe bază de pro-rată.
Cu titlu de excepție, în cazul achizițiilor destinate realizării de investiții, care se prevăd că vor fi utilizate atât pentru realizarea de operațiuni care dau drept de deducere, cât și pentru operațiuni care nu dau drept de deducere este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată pe parcursul procesului investițional, urmând ca taxa dedusă să fie ajustată.
În cursul unui an fiscal este permisă rectificarea taxei deduse aferente achizițiilor de bunuri / servicii care se constată că ulterior au fost utilizate pentru altă destinație decât cea prevăzută la data achiziției.
Pro-rata se determină ca un raport între veniturile obținute din operațiuni care dau drept de deducere, inclusiv subvențiile legate direct de prețul acestora și
veniturile totale formate, atât din veniturile obținute din operațiuni care dau drept de deducere, cât și din veniturile obținute din operațiunile care nu dau drept de deducere. În cadrul sumei de la numitor se mai pot include: alocațiile, subvențiile sau alte sume primite de la bugetul de stat și bugetele locale în scopul finanțării de activități scutite, fără drept de deducere sau care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.
Din calculul pro-ratei se exclud veniturile financiare dacă acestea sunt acccesorii activității principale. În calculul pro-ratei nu se includ serviciile efectuate de prestatori stabiliți în străinătate. Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro-rata definitivă determinată pentru anul precedent, sau pro-rata estimată în funcție de operațiunile prevăzute a fi realizate în anul curent.
Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal teritorial, la începutul unui an fiscal cel mai târziu la data de 25 ianuarie, nivelul pro-ratei provizorii aplicate, precum și modul de determinare.
Pro-rata definitivă se determină în luna decembrie, în funcție de realizările efective din cursul anului. Regularizarea deducerilor operate după pro-rata provizorie se realizează prin aplicarea pro-ratei definitive asupra sumei taxei pe valoarea adăugată deductibile aferente achizițiilor prevăzute.
La cererea justificată a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca pro-rata să fie determinată lunar sau trimestrial.
Justificarea operațiunilor de export în regim de scutire de T. V. A. se face pe baza următoarelor documente, în funcție de natura exportului efectuat, și anume:
Export de bunuri
Exportul reprezintă livrarea de bunuri efectuate de persoane impozabile pentru beneficiari cu sediul în străinătate și care sunt transportate în afara teritoriului țării, cu îndeplinirea formalităților vamale de export.
Pentru exportul realizat direct de persoanele impozabile care acționează în nume propriu, sunt necesare următoarele documente:
– factura externă și factura fiscală pe care se înscrie mențiunea „scutit cu drept de deducere"
– declarația vamală de export, vizată de organele vamale;
– documentul care atestă efectuarea transportului internațional, în funcție de condiția de livrare.
Pentru exportul realizat în nume propriu de persoane impozabile, în condițiile în care prin contractul încheiat între producător și exportator se prevede livrarea bunurilor către beneficiarul extern direct de unitatea producătoare, beneficiază de scutire atât unitatea exportatoare cât și unitatea producătoare. În acest caz, documentele de justificare ale exportului sunt:
Tabel 1. Documente justificative
Transport de mărfuri
Pentru transportul mărfurilor exportate la destinație în străinătate beneficiază de scutire de T.V.A. transportatorii și casele de expediții.
Justificarea scutirii se va face în funcție de tipul transportului, astfel:
transport auto;
transporturi combinate sau prin conducte legate direct de exportul
bunurilor;
transport feroviar;
transport fluvial, maritim, aerian.
Tabel 2. Documente justificative
Alte prestări de servicii legate direct de exportul bunurilor
Justificarea scutiri de T.V.A. pentru alte prestări de servicii legate direct de exportul bunurilor se face cu următoarele documente: contractul încheiat sau
comenzile primite de la: unitatea exportatoare sau beneficiarul din străinătate sau intermediarii care acționează în numele sau în contul acestora;
documentele prezentate de exportator, ori de intermediar, din care să rezulte că operațiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor sau;
factura externă pentru prestările de servicii contractate cu beneficiarii din străinătate sau cu intermediari care acționează în numele sau în contul acestora. Bunuri comercializate prin magazine duty-free
Justificarea scutirii pentru bunurile comercializate în cursul unei luni prin magazinele duty-free se face cu următoarele documente:
pentru bunurile din producția internă – declarația vamală de export;
pentru mărfurile provenite direct din străinătate, din antrepozite sau din
zonele libere – declarația vamală de import.
Transporturi
Transport internațional de persoane
Transportul internațional de persoane pentru care se aplică scutirea de T.V.A. este transportul pentru care locul prestării se consideră a fi în România și se justifică cu următoarele documente, în funcție de tipul transportului:
Tabel 3. Documente justificative
1. Transport de marfă și de persoane comandat de beneficiari din străinătate
Transporturile de marfă și de persoane efectuate cu nave sau aeronave sub pavilion românesc comandate de beneficiari din străinătate direct sau prin case de expediție, sunt scutite de T. V. A. dacă locul prestării se consideră a fi în România sau locul prestării este în străinătate și se efectuează între două porturi/aeroporturi din străinătate. Justificarea scutirii se face cu documentele care confirmă efectuarea transportului.
Transport de mărfuri din import a căror contravaloare este inclusă în baza de impozitare a mărfurilor importate
Pentru transportul mărfurilor importate a căror contravaloare este inclusă în baza de impozitare, transportatorii, respectiv casele de expediție, beneficiază de scutirea de T.V.A. dacă prezintă pentru justificare următoarele documente, în funcție de tipul transportului:
Tabel 4. Documente justificative pe tipuri de transport
3. Livrări de bunuri destinate navelor sub pavilion românesc și străin
Livrările de bunuri destinate utilizării pe nave sau aeronave, ori încorporării în nave sau aeronave, sub pavilion românesc sau străin prin care se efectuează transporturi de persoane și/sau mărfuri în trafic internațional sunt scutite de T.V. A.
Scutirea de T.V.A. se justifică cu următoarele documente:
Tabel 5. Documente justificative pe tipuri de nave
4. Prestări de servicii efectuate în porturi și aeroporturi aferente aeronavelor în trafic internațional și navelor de comerț maritim și fluvii internaționale
Justificarea scutirii de T.V.A. se face cu următoarele documente:
factura fiscală pe care se înscrie „scutit cu drept de deducere";
factura externă;
documente specifice din care să rezulte faptul că serviciile respective sunt:
prestate în porturi sau aeroporturi;
aferente aeronavelor în trafic internațional, navelor de comerț
maritim și pe fluvii internaționale.
Operațiuni scutite de T.V.A. fără drept de deducere
Operațiunile pentru care furnizorii/prestatorii nu au dreptul de deducere a T.V.A. aferentă bunurilor și/sau serviciilor achiziționate, destinate realizării acestora, sunt:
1. Activități de interes general:
– spitalizare, îngrijiri medicale inclusiv veterinare și operațiuni strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate, respectiv: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare TBC, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală, diagnostic și asistență, centre de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități; operațiunile care sunt strâns legate de spitalizare și îngrijiri medicale umane și veterinare includ: medicamente, bandaje, alte bunuri similare furnizate pacienților la momentul tratamentului, hrană, cazare. Scutirea nu se aplică farmaciilor sau altor furnizori pentru livrarea de medicamente, bandaje și alte bunuri similare;
cantinele organizate pe lângă unitățile de mai sus. Sunt scutite, de
asemenea, serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către persoane
impozabile autorizate care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a
căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament, precum și serviciile
funerare prestate de unitățile sanitare;
prestarea de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către tehnicienii
dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuate de către stomatologi și de
către tehnicienii dentari, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de
proprietate;
prestările de îngrijire și supraveghere la domiciliu a persoanelor, efectuate
de personal specializat în exercitarea profesiunilor medicale și paramedicale;
activitatea de învățământ prevăzută la art. 15 alin. (5) din Legea
învățământului nr. 84/1995, rep., desfășurată de unitățile autorizate de Ministerul
Educației și Cercetării și care sunt cuprinse în sistemul național de învățământ,
precum și achiziționarea de către acestea de documentație tehnică și materiale de
construcții destinate învățământului de stat și particular, precum și de aparatură,
utilaje, publicații și dotări pentru procesul didactic. Sunt scutite, de asemenea,
cantinele organizate pe lângă unitățile cuprinse în sistemul național de învățământ
autorizate de Ministerul Educației și Cercetării;
prestări de servicii și livrările de bunuri strâns legate de asistența și
protecția socială efectuate de instituții publice, instituții de interes public sau de alte
organisme recunoscute ca având caracter social, cum ar fi: cămine de bătrâni și de
pensionari, centre de integrare prin terapie ocupațională, centre de plasament
autorizate, cămine pentru elevi și studenți, centre de plasament autorizate să desfășoare asistență socială;
prestări de servicii și livrări de bunuri strâns legate de protecția copiilor și
tinerilor, efectuate de instituții publice, instituții de interes public sau de alte
organisme recunoscute ca având caracter social, cum ar fi: centre-pilot pentru tineri
cu handicap, case de copii, centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu
handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii,
întreținerii, educării sau petrecerii timpului liber al tinerilor;
prestări de servicii și livrări de bunuri furnizate membrilor în interesul lor
colectiv, în schimbul unei cotizații fixate conform statutului, de organizații fără scop
patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică,
filozofică, filantropică sau civică, în condițiile în care această scutire nu provoacă
distorsiuni de concurență.
2. Transportul bolnavilor
– transportul bolnavilor sau răniților cu vehicule special amenajate și
autorizate în acest sens efectuate de:
stațiile de salvare, indiferent de forma de organizare și de titularul
dreptului de proprietate;
alte unități autorizate de Ministerul Sănătății pentru desfășurarea acestor
activități.
3. Alte operațiuni
activități de cercetare-dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor,
subprogramelor, proiectelor și temelor componente ale Programului național de
cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, precum și acțiunile cuprinse în acestea,
în baza O.G. nr. 25/1995 sau ale Planului național de cercetare și inovare prevăzut de
O.G. nr. 8/1997. Sunt scutite, de asemenea, activitățile de cercetare-dezvoltare și
inovare finanțate în parteneriat internațional, regional și bilateral;
livrări de bunuri și/sau prestări de servicii efectuate de producătorii
agricoli individuali.
Operațiuni de import scutite de T.V.A.
În această categorie se încadrează următoarele operațiuni:
bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum și
prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a
personalului acestora;
bunurile introduse în țară de călători sau de alte persoane fizice cu
domiciliul în țară ori în străinătate, în condițiile și în limitele stabilite prin hotărâre a
Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;
reparațiile și transformările la nave și aeronave românești în străinătate,
precum și carburanții și alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării
pe nave și/sau aeronave;
importul de bunuri a căror livrare este scutită de T.V.A. în interiorul țării.
Același regim se aplică pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu
domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;
licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenții
de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune;
importuri de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donații
destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a
sănătății, cultural, artistic, educativ, științific, sportiv, de protecție și ameliorare a
mediului, de protecție și conservare a monumentelor istorice și arhitectură.
Capitolul III
Armonizarea legislației românești privind taxa pe valoarea adăugată cu legislația din Uniunea Europeană
3.1 Noțiuni introductive
România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar privind Capitolul 10 -Impozitarea – în vigoare la data de 31 decembrie 1999. Până la data aderării, România va continua armonizarea legislației naționale cu acquis-ul comunitar și dezvoltarea infrastructurii instituționale necesare implementării acestuia, în conformitate cu angajamentele asumate prin Acordul European, și va aplica acquis-ul în întregime, cu excepțiile prevăzute în documentul de poziție.
În materie fiscală dispozițiile Uniunii Europene sunt luate numai pe calea directivelor. În ultimii ani s-au publicat numeroase recomandări și comunicări ale Comisiei Europene. Conținutul și ansamblul acestor dispoziții se referă la fiscalitatea indirectă (taxa pe valoarea adăugată, aportul la capital, accize și taxe pe vehicule).
România și-a asumat unilateral data de 1 ianuarie 2007, ca ipoteză de lucru pentru încheierea pregătirilor de aderare la Uniunea Europeană. România este pregătită să examineze, în continuare, dezvoltarea acquis-ului în domeniul impozitării, intrat în vigoare după 31.12.1999 și să informeze sistematic Conferința pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislația și măsurile de implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis sau, dacă va fi cazul, cu privire la dificultățile care ar putea apare în transpunerea noului acquis.
Pentru transpunerea completă a directivei 77/388/CEE, România a solicitat următoarele perioade de tranziție:
perioadă de tranziție de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, de la
aplicarea art. 24 (2) din directiva 77/388/CEE privind regimul special aplicabil
micilor întreprinzători în ceea ce privește menținerea pragului de impozitare al
20000 € cifră de afaceri anuală pentru plătitorii de T.V.A, în condițiile în care în
directivă pragul de impozitare este de 5000 €.
perioadă de tranziție de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, de la
aplicarea art. 12, paragraf 3 din directiva 77/388/CEE privind aplicarea unei cote
reduse de T.V.A pentru pregătirea produselor alimentare în unități care
comercializează mâncare preparată;
perioadă de tranziție de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, de la
aplicarea art. 13 al Directivei a VI-a, pentru scutirea de T.V.A. pentru activitatea de
cercetare-dezvoltare și inovare pentru unitățile care execută programe, subprograme,
teme, proiecte, precum și acțiuni componente ale Programului național de cercetare
științifică și dezvoltare tehnologică sau ale Planului național de cercetare, dezvoltare
și inovare, precum și pentru activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare realizată cu
finanțare în parteneriat internațional cu Uniunea Europeană, regional și bilateral.
România a solicitat o perioadă de tranziție de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, pentru transpunerea prevederilor privind nivelul minim al accizelor (directivele 92/79, 92/80, 92/82, 92/84) pentru uleiuri minerale, țigarete, alcool și băuturi spirtoase.
3.2. Adoptarea și implementarea acquis-ului. Taxa pe valoarea adăugată
România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar în domeniul taxei pe valoarea adăugată.
Taxa pe valoarea adăugată se aplică în România începând cu data de 1 iulie 1993. Aceasta a înlocuit vechiul impozit cumulativ (impozitul pe circulația mărfurilor) cu un impozit care se aplică asupra tranzacțiilor fiecărui stadiu al circuitului economic.
Ulterior, legislația privind taxa pe valoarea adăugată a fost modificată pentru a fi armonizată cu prevederile comunitare în domeniu. În prezent taxa pe valoarea adăugată este reglementată prin Codul Fiscal al României.
Sfera de aplicare și persoanele impozabile (art. 2,4,5,6 și 7 din Directiva a VI-a, 77/388/CEE)
În conformitate cu legislația română, taxa pe valoarea adăugată se aplică asupra livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, importului de bunuri, precum și operațiunilor asimilate acestora. Operațiunile impozabile din legislația României corespund cu cele din directivă. Așa cum era tratată în legislația României, sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată nu conținea definirea persoanei impozabile. Introducerea noțiunii de persoană impozabilă a fost prevăzută și introdusă prin Legea nr. 345 din anul 2002.
Teritorialitatea (art. 3 Directiva a VI-a, 77/388/CEE)
Taxa pe valoarea adăugată se aplică operațiunilor referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României.
Bunurile provenite din import sunt impozabile în România la înregistrarea declarației vamale, după intrarea acestora în țară. În ceea ce privește prestările de servicii, acestea sunt impozabile în România când locul prestării se consideră a fi în
România, în conformitate cu criteriile de teritorialitate stabilite prin normele de aplicare ale ordonanței, care sunt identice cu cerințele prevăzute de Directiva a VI-a. Principiile de teritorialitate aplicabile prestărilor de servicii au fost preluate în proiectul de lege, astfel încât acestea vor face parte din legea de bază.
Până la 31.12.2005, pentru alinierea la prevederile comunitare, vor fi incluse în legislația națională prevederi referitoare la livrările intracomunitare, cu aplicabilitate la data aderării României la Uniunea Europeană.
Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată (art. 10, Directiva A VI-a, 77/388/CEE)
Prevederile acestui articol sunt, în prezent, complet armonizate prin normele date în aplicarea Codului Fiscal al României. Toate situațiile în care exigibilitatea taxei poate fi anticipată sau ulterioară faptului generator au fost preluate prin Codul Fiscal.
Baza de impozitare (art. 11, Directiva a VI-a, 77/388/CEE) Potrivit legislației în vigoare, subvențiile legate direct de preț nu se cuprind în baza de impozitare, fapt ce contravine prevederilor directivei. Prin lege, s-au introdus în baza de impozitare și subvențiile direct legate de preț, așa cum prevăd reglementările comunitare. Totodată, s-a prevăzut că bunurile vândute în pierdere sunt impozitate cu taxa pe valoarea adăugată pentru diferența respectivă.
Cotele de taxă pe valoarea adăugată (art. 12, Directiva a VI-a, 77/388/CEE) Începând cu 1 ianuarie 2000, s-a trecut la aplicarea unei cote unice de taxă pe valoarea adăugată de 19%, care se încadrează în limitele impuse de Directiva a VI-a a CEE.
Operațiunile scutite (art. 13, 14 și 15, Directiva a VI-a, 77/388/CEE) Legislația în vigoare în România cuprinde: operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată și operațiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, al căror regim este similar operațiunilor scutite.
În prezent, legislația națională prevede unități care sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată pentru anumite operațiuni și un număr restrâns de operațiuni scutite.
Prevederile capitolului de scutiri din Codul Fiscal nu contravin directivei, deoarece este prevăzut că unitățile scutite de taxa pe valoarea adăugată sunt obligate să se înregistreze ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată în situația în care realizează operațiuni impozabile.
Pentru armonizare cu prevederile Directivei a VI-a, s-a revizuit capitolul de scutiri, astfel încât să fie prevăzute scutiri pe operațiuni, renunțându-se la scutirea unor unități și instituții. Există o serie de operațiuni care sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată prin Directiva a VI-a, dar nu sunt scutite prin legislația națională, armonizarea cu prevederile Directivei urmând a se face până la 31.12.2006, conform calendarului. Eliminarea treptată a scutirilor care nu sunt în conformitate cu prevederile comunitare se va realiza conform calendarului.
România a eliminat până la 31.12.2002 cota zero de taxă pe valoarea adăugată, urmând ca operațiunile respective să fie scutite cu drept de deducere.
Pentru transpunerea completă a Directivei 77/388/CEE, România solicită o perioadă de tranziție de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, de la aplicarea art. 13 al Directivei a VI-a, pentru scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare pentru unitățile care execută programe, subprograme, teme, proiecte, precum și acțiuni componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică sau ale Planului național de cercetare, dezvoltare și inovare, precum și pentru activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare realizată cu finanțare în parteneriat internațional cu Uniunea Europeană, regional și bilateral.
Deduceri (art. 17 – 20, Directiva a VI-a, 77/388/CEE)
Prevederile Directivei a VI-a în ceea ce privește regimul deducerilor au fost armonizate parțial în legislația română, în sensul că sunt respectate regulile generale prevăzute de directivă, mai puțin cele privind ajustarea dreptului de reducere, pentru care se prevede amendarea legislației în domeniu și alinierea la normele comunitare, până la 31.12.2006.
Regimuri speciale, excepții (art. 24, 25, 26, Directiva a VI-a, 77/388/CEE)
Stabilirea regimurilor speciale de taxă pe valoarea adăugată în cazul agențiilor de turism și bunurilor second-hand au fost reglementate în conformitate cu prevederile Directivei a VI-a. Pentru armonizarea deplină a legislației românești cu cea comunitară este necesar să fie introduse în legislația națională regimuri speciale pentru: producătorii agricoli, micii întreprinzători și obiectele de artă, de colecție sau antichități, măsură care este prevăzută a fi realizată până la 31.12.2005.
În prezent, în România micii întreprinzători care realizează venituri sub plafonul de 2000 € sunt scutiți de taxa pe valoarea adăugată în concordanță cu prevederile art. 26 al Directivei a VI-a.
Prin legea privind taxa pe valoarea adăugată acest plafon a fost ridicat la 20.000 €.
România solicită o perioadă de tranziție de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, de la aplicarea art. 24 (2) din directiva 77/388/CEE privind regimul special aplicabil micilor întreprinzători în ceea ce privește menținerea pragului de impozitare la 20.000 € cifră de afaceri anuală pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată, în condițiile în care în directivă pragul de impozitare este de 5000 €.
Rambursarea taxei pe valoarea adăugată
Prevederile Directivei 79/1072/CEE referitoare la rambursarea taxei pe valoarea adăugată au fost transpuse parțial în legea română în ceea ce privește operațiunile realizate în România de persoane impozabile din străinătate. Pentru reglementarea acestor operațiuni vor fi introduse prevederi noi în legislația română, care vor asigura armonizarea până la 31.12.2005. Aceste prevederi vor fi aplicabile în momentul aderării la Uniunea Europeană, pentru a se evita cazurile de dublă impozitare.
De asemenea, în vederea armonizării integrale a acestei directive, până la 31.12.2005 se va elimina prevederea din legislația română prin care rambursările de taxă pe valoarea adăugată sunt limitate la nivelul taxei rezultate din facturile achitate furnizorilor.
Prevederile Directivei 86/560/CEE privind modalitățile de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nerezidenților Uniunii Europene au fost transpuse în legislația națională prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1346/2000.
Calculul fraudei
Armonizarea integrală a metodologiei aplicate în România privind evaluarea și includerea în calculul PIB a fraudei „fără complicitate" cu recomandările prevăzute în Decizia Comisiei nr. 98/527/CEE privind tratamentul fraudelor la taxa pe valoarea adăugată în conturile naționale, a fost făcută până la 31.12.2001 și a început cu Conturile naționale – varianta definitivă – elaborate pentru anul 1999.
3.3.Calendarul de aliniere a operațiunilor scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată
necuprinderea în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată a livrărilor
de bunuri și prestărilor de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuată de Regia Autonomă „Administrația Națională a Drumurilor din România" – prevedere eliminată prin lege;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru gospodăriile agricole individuale – această scutire va fi eliminată în momentul implementării regimului special pentru producătorii agricoli – respectiv 31.12.2005;
încasările și taxele de intrare în castele, muzee, târguri și expoziții, grădini
zoologice și botanice, biblioteci – în directivă sunt prevăzute în anexa H la operațiuni supuse cotei reduse – în anul 2002 când a fost reintrodusă cota redusă, aceste operațiuni au fost eliminate de la scutiri;
editarea, tipărirea și vânzarea de manuale școlare și cărți – în directivă
sunt prevăzute în anexa H la operațiuni supuse cotei reduse – în anul 2002 când a fost reintrodusă cota redusă, aceste operațiuni au fost eliminate de la scutiri;
producția de filme destinate difuzării prin televiziune – prevederea va fi
eliminatăpână la 31.12.2006;
proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum și produse ortopedice
(cu excepția protezelor dentare) – în directivă sunt prevăzute în anexa H la operațiuni supuse cotei reduse – în anul 2002 când a fost reintrodusă cota redusă, aceste operațiuni au fost eliminate de la scutiri;
uniforme pentru copiii din învățământul preșcolar și primar – prevederea
va fi eliminată până la 31.12.2006;
articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copii în vârstă de până la un an – prevederea va fi eliminatăpână la 31.12.2006;
transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării și pe relațiile Orșova –
Moldova Nouă, Brăila – Hârșova, Galați – Grindu – prevederea va fi eliminată până la 31.12.2006;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru materiile prime și materialele
importate, destinate exclusiv realizării de produse finite care sunt exportate pe termen de 45 de zile de la data efectuării importului – prevedere eliminatăprin lege;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru importul de bunuri efectuat
de instituțiile publice, direct sau prin comisionari, finanțate din împrumuturi contractate de pe piața externă cu garanție de la stat – prevederea va fi eliminată până la 31.12.2006;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru importul de licențe de filme și
programe, abonamente la agențiile de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune – prevederea va fi eliminată până la 31.12.2006;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru documentația tehnică și materialele pentru construcții destinate învățământului de stat și celui particular acreditat, precum și achiziționarea de aparatură, utilaje, fond de carte, publicații și dotări pentru procesul didactic – prevederea va fi eliminată până la 31.12.2006;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru veniturile realizate din
activități proprii de către partidele politice – prevedere eliminată prin Codul Fiscal;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată a elementelor infrastructurii
feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, precum și terenurile destinate acestui scop – prevedere eliminată;
contribuabilii persoane fizice sau juridice care desfășoară activitate
turistică beneficiază de cota zero de taxa pe valoarea adăugată pentru serviciile prestate în țară sau în străinătate pentru beneficiarii străini, persoane fizice sau juridice, a căror contravaloare se încasează în valută – prevederea va fi eliminata până la 31.12.2006;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată a societăților comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, precum și întreprinzătorii particulari sau asociațiile familiale, autorizate conform Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, care își au sediul și își desfășoară activitatea în zona defavorizată, pentru mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile, produse în țară, în vederea efectuării și derulării de investiții în zonă – prevederi eliminate prin lege;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată a operațiunilor de transfer al
dreptului de proprietate de la debitor către Oficiul de Recuperare a Creanțelor Bancare ca efect al dării în plată – prevederea va fi eliminatăpână la 31.12.2006;
scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru motorina destinată activității
de pescuit – prevederea a fost introdusă în anul 2001 și va fi eliminată până la 31.12.2006.
3.4 Consecințele armonizării taxei pe valoarea adăugată cu reglementările europene
Principalele tendințe ale politicii fiscal-bugetare prezentate în Programul Economic de Preaderare din anul 2003 sunt menținute și anul 2004. Cu toate acestea, trebuie subliniat că există unele modificări ce au rolul de a îmbunătăți aportul politicii fiscal bugetare la obiectivul de accelerare a procesului de convergență reală.
Politica bugetară va sprijini programul de reformă economică și macrostabilizare prin menținerea deficitului bugetar la un nivel redus, îmbunătățirea colectării și creșterea veniturilor bugetare. Obiectivul principal al politicii fiscal bugetare este susținerea procesului de convergență nominală și reală, creșterea investițiilor atât în infrastructura fizică cât și în cea umană și instituțională și
îmbunătățirea corelației între resursele de care dispune și modul în care le utilizăm cu obiectivele majore de politică economică pe care le avem de atins. Pe termen lung, obiectivul politicii fiscale este consolidarea finanțelor publice cu scopul creșterii rolului stabilizator prin reducerea deficitelor structurale și crearea condițiilor necesare pentru funcționarea simetrică a stabilizatorilor automați.
O atenție particulară va fi acordată procesului de reformă a finanțelor publice prin dezvoltarea și implementarea unui Plan Strategic de reformă a managementului finanțelor publice. Procesul de descentralizare administrativă și financiară va continua prin revizuirea sarcinilor și responsabilităților transferate la nivel local cu scopul asigurării resurselor necesare și creșterii transparenței de alocare a acestora. În plus, va continua procesul de reformă sectorială prin revederea sistemului de finanțare a educației cu scopul introducerii finanțării pe elev și continuarea procesului de raționalizare a spitalelor și realocarea resurselor către medicina primară și ambulatorie.
În anul 2004 a intrat în vigoare Codul Fiscal care a reunit întreaga legislație fiscală într-un document de politică economică unitar, îmbunătățind în acest fel transparența, predictibilitatea și stabilitatea legislativă în acest domeniu. Reforma legislației fiscale în următoarea perioadă se va concentra pe reducerea consistentă a nivelului taxării cu scopul îmbunătățirii competitivității economiei românești pe plan internațional, continuarea procesului de aliniere la prevederile acquis-ului comunitar și crearea unui climat de afaceri nediscriminatoriu.
În domeniul taxei pe valoarea adăugată s-a elaborat în cursul anului 2005 proiectul legii de armonizare a T.V.A. cu Directiva 77/388/CEE care va cuprinde și prevederile aplicabile schimburilor intercomunitare, începând cu data aderării.
Pe lângă legea armonizată, de la data de 1 ianuarie 2006 vor fi eliminate o serie de scutiri, conform calendarului de armonizare din Capitolul 10 – Impozitarea -al Documentului de poziție și vor fi introduse regimuri speciale de T.V.A. pentru aurul de investiții, gospodăriile agricole individuale, bunurile de colecții și de artă, turism. În plus, legislația națională va fi armonizată cu aplicabilitate de la data aderării și cu Directivele a 8-a și a 13-a a CEE, care vor prevedea metodele și procedurile de restituire a T.V.A. pentru cumpărările efectuate din România de persoane impozabile stabilite în Comunitate și din țări terțe.
Anul 2006 va fi dedicat unor acțiuni de popularizare a prevederilor aplicabile schimburilor între țările comunitare, astfel încât toți agenții economici să-și poată desfășura în bune condiții activitatea și să nu se înregistreze sincope datorită necunoașterii mecanismelor, de altfel destul de complicate, care se vor aplica în relația cu celelalte state ale Uniunii Europene.
3.5. Implicații ale procesului de aderare
Aflată în plin proces de pregătire a aderării la Uniunea Europeană, România își concentrează eforturile în vederea definitivării reformelor necesare îndeplinirii angajamentelor asumate în cadrul acestui proces.
Din perspectiva calității de stat membru, începând cu anul 2007 România va trebui să asigure plata contribuției sale pentru finanțarea bugetului Uniunii Europene în cadrul sistemului resurselor proprii ale bugetului comunitar. Acest sistem reglementează modul de finanțare a bugetului Uniunii, instituind ca surse de finanțare a acestuia următoarele:
resurse proprii tradiționale (RPT), respectiv taxe vamale și taxe
agricole. Taxele vamale și taxele agricole rezultă din aplicarea legislației vamale a
Comunității și Politicii Agricole Comune (PAC) privind importurile din țările terțe.
resursa bazată pe T.V.A., a cărei comensurare derivă din calcularea
acesteia, la bazele armonizate de T.V.A. valabile pentru toate statele membre și
determinate conform reglementărilor comunitare;
Potrivit sistemului resurselor proprii, sumele estimate a fi plătite de România pentru finanțarea bugetului comunitar sunt în sumă de circa 869,0 milioane EURO pentru anul 2007 și circa 979,0 milioane euro pentru anul 2008.
Poziția financiară a României în raport cu Uniunea Europeană la nivelul fluxurilor financiare bugetare este evidențiată în tabelul care urmează:
Tabel 6. Principalele fluxuri financiare la nivel bugetar între România și Uniunea Europeană milioane EURO –
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
În drumul României spre integrarea europeană, o prioritate absolută trebuie acordată armonizării legislației românești cu legislația comunitară.
Aceasta decurge din strategia de preaderare adoptată de Consiliul European de la Essen (Germania), în decembrie 1997, și care prevede, între altele, ca țările asociate – deci inclusiv România – „vor trebui să pună în aplicare sisteme legislative și reglementări, norme și proceduri de certificare compatibile cu cele ale Uniunii".
Această armonizare are în vedere crearea condițiilor pentru ca imediat după aderare, țările asociate să poată participa la piața internă a Uniunii, care presupune asigurarea deplinei libertăți de circulație a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor și persoanelor.
La elaborarea strategiei fiscale necesare aderării, trebuie să se țină seama de faptul că, potrivit Tratatului de la Maastricht, stabilirea impozitelor indirecte este de competența organelor comunitare și nu a autorităților naționale. Buna funcționare a Pieței Unice presupune armonizarea taxei pe valoarea adăugată și a accizelor nu numai sub aspect metodologic, dar și în ceea ce privește numărul și nivelul cotelor de impunere.
Se are în vedere că taxa pe valoarea adăugată aferentă exportului să fie încasată la bugetul statului exportator și apoi transferată de acesta la bugetul statului în care se consumă produsul exportat. Întrucât fiecare țară comunitară este și exportatoare și importatoare în raport cu celelalte țări membre ale Pieței Comune, urmează să se instituie un sistem de evidențiere a sumelor de transferat și ale celor de primit și să se deconteze periodic numai soldul acestora.
Introducerea noului sistem de percepere și decontare a taxei pe valoarea adăugată va genera un important volum de muncă suplimentară și cheltuieli pe măsură. În plus, nu există garanția că țările exportatoare vor înregistra în mod corect toate sumele cuvenite bugetelor statelor importatoare, iar evaziunea fiscală de proporții ar fi greu de depistat și prevenit.
Așadar, în regimul definitiv de impunere, fiscalitatea indirectă va juca rolul de arbitru între produsele interne și cele străine. În țara cu un nivel ridicat de impozite pe consum, pentru ca produsul indigen să poată rezista concurenței străine, va trebui – fie ca producătorul intern să reducă costurile de producție, fie ca statul să diminueze cota T.V.A, cu consecințe inevitabile pentru buget.
După cum se știe, în România încasarea T.V.A la buget se efectuează direct de plătitor sau delegați ai acestuia, prin prezentarea contribuabilului la sediul organelor fiscale (impozitul este portabil).
Decontarea este operația financiară efectuată fără utilizarea numerarului, prin care agenții economici achită obligațiile bănești în moneda națională. Dintre instrumentele de decontare menționăm: cecul, ordinul de plată, viramentul, dispoziția de plată (impusă de sistemul bancar de stat), acreditivul.
Altfel spus, în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, se impune crearea în România a unui sistem informațional la scară națională care să cuprindă o rețea complexă de date. Formarea unui astfel de „nucleu de coerență informațională" care presupune constituirea unor baze de date economice și statice este, de altfel, și o pre-condiție de aderare a României la Uniunea Europeană.
Pe de altă parte, reglementările efectuate care formează baza legislativă a taxei pe valoarea adăugată în România, mai au de suferit unele completări în funcție de evoluțiile economiei românești, pentru a cuprinde și aspectele particulare pe care le au celelalte țări membre ale Uniunii Europene. Din punct de vedere al României, studierea noului regim al T.V.A din Uniunea Europeană trebuie să facă parte din strategia de aderare a țării noastre. Întrucât România face eforturi pe toate planurile pentru a fi admisă în Uniunea Europeană, taxa pe valoarea adăugată trebuie să fie modificată pentru a se situa între cotele normale din Uniunea Europeană de 14-20%, iar cota redusă între 4-9%.
În conformitate cu prevederile Consiliului UE din 1998, bugetul Comunităților se finanțează integral pe seama resurselor proprii ale acestora.
Astfel, statele membre pun la dispoziția Comisiei UE o cotă-parte uniformă de 1,4% din totalul încasărilor de T.V.A. Se mai precizează că suma astfel rezultată din calcul nu trebuie să depășească 55% din produsul național brut.
Acesta este încă un motiv pentru care nivelul cotelor T.V.A. ar trebui să se reducă, deoarece, dacă se păstrează cotele actuale, se vor vărsa sume mai mari de bani la bugetul comunitar atunci când țara noastră va adera la Uniunea Europeană.
Capitolul IV
Modul de colectare a taxei pe valoarea adăugată și
rezultatele prezentate în bugetul public
4.1. Implicații la nivel microeconomic și macroeconomic
Agenții economici care activează la nivel microeconomic sunt plătitorii taxei pe valoarea adăugată, adică:
persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea
adăugată;
beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de către persoane
impozabile stabilite în străinătate.
În cazul în care o persoană impozabilă stabilită în străinătate realizează prestări de servicii taxabile pentru care locul prestării este considerat a fi în România, poate să își desemneze un reprezentant fiscal. În cazul în care persoana stabilită în străinătate nu își desemnează un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datorează taxa pe valoarea adăugată în numele prestatorului.
Orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității sale ca persoană impozabilă. Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor care înregistrează exclusiv operațiuni care nu dau drept de deducere, trebuie să solicite scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoarea
adăugată. Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă are obligația să emită facturi fiscale pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar.
Persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora.
Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au următoarele obligații pe planul evidenței operațiunilor impozabile:
să țină evidența contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina
baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri
și/sau prestările de servicii, precum și cea deductibilă aferentă achizițiilor;
să asigure condițiile necesare emiterii documentelor, prelucrării
informațiilor prevăzute de reglementările în vigoare și conducerea evidențelor din
domeniul taxei pe valoarea adăugată;
să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea
stabilirii operațiunilor realizate atât la sediul principal, cât și la subunități;
să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile rezultate din operațiunile
asocierilor în participațiune. Drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea
adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile potrivit
contractului încheiat între părți.
Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească, să depună și să plătească lunar la organul fiscal, până la data de 25 ale lunii următoare inclusiv, decontul privind taxa pe valoarea adăugată.
Dreptul de deducere se exercită lunar, prin scăderea taxei deductibile din suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată facturată (taxa pe valoarea adăugată colectată) pentru bunurile livrate și/sau serviciile prestate.
Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune, ci pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni.
Dreptul de deducere se referă la taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor destinate realizării de:
1. Operațiuni taxabile
Bunurile și serviciile achiziționate pentru care se deduce taxa pe valoarea adăugată se reflectă în cheltuielile de producție, de investiții sau de circulație, și cuprind:
materiile prime și materialele;
combustibilul și energia;
piesele de schimb;
obiectele de inventar și de natura mijloacelor fixe;
alte bunuri și servicii, reflectate în cheltuielile de producție, de investiții sau de circulație – după caz.
Livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite cu drept de
deducere a taxei pe valoarea adăugată.
Acțiuni de sponsorizare, publicitate, protocol și pentru alte acțiuni
prevăzute în legi, cu respectarea limitelor și destinațiilor prevăzute de acestea.
Ca regulă generală, acțiunile de sponsorizare, publicitate, protocol, precum și alte acțiuni prevăzute în legi, efectuate în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute în acestea, nu constituie livrare de bunuri și/sau prestare de servicii.
Noutatea apărută în legislația taxei pe valoarea adăugată este precizarea faptului că microîntreprinderile au dreptul de deducere a acesteia pentru achizițiile de bunuri acordate în cadrul acțiunilor de protocol în aceeași limită (2%) ca și firmele impuse în baza actelor normative care reglementează impozitul pe profit.
Operațiuni rezultând din activități economice ale producătorilor,
comercianților, prestatorilor de servicii care ar da drept de deducere dacă
aceste operațiuni ar fi realizate în interiorul țării.
Operațiuni referitoare atât la transferul activelor și pasivelor unei
persoane impozabile efectuat cu ocazia operațiunilor de fuziune și divizare a
firmelor, cât și la aportul în natură la capitalul social al unei firme, dacă taxa pe
valoarea adăugată ar fi aplicabilă transferului respectiv.
3. Operațiuni desfășurate în străinătate care, dacă ar fi efectuate în România ar da drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor efectuate în țară destinate realizării acestor operațiuni.
T.V.A. dedusă inițial nu se calculează pentru prestări de servicii reprezentând lucrări de construcții-montaj și transport de persoane și mărfuri.
Pentru exercitarea dreptului de deducere vor fi prezentate următoarele documente:
Tabel 7. Documente justificative, în funcție de natura operațiunii
Indiferent de documentele justificative prezentate, nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată intrările referitoare la:
operațiuni care nu au legătură cu activitatea economică a firmei;
bunuri/servicii achiziționate în contul clienților și care se decontează
acestora;
servicii de transport, hoteliere, de alimentație publică și altele de aceeași natură, prestate de alte societăți, în cazul în care obiectul de activitate include intermedierea în turism;
băuturile alcoolice și produsele din tutun destinate acțiunilor de protocol;
bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transporturilor,
neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru predarea-primirea acestor bunuri de la transportator și pentru înregistrare a lor în gestiune.
Documentele legale în baza cărora persoanele impozabile înregistrate ca plătitoare de T.V. A. pot deduce această taxă sunt:
exemplarul original al facturii fiscale sau alte documente specifice
aprobate prin H.G. nr. 831/1997 sau prin ordine ale Ministerului Finanțelor Publice
emise în baza H.G. nr. 831/1997;
bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale
aparținând societăților de desfacere a carburanților auto, dacă îndeplinesc
următoarele condiții: sunt ștampilate, au înscrisă denumirea cumpărătorului, au
înscris numărul de înmatriculare al autovehiculului.
Pentru achizițiile de bunuri supuse accizelor, documentul legal de deducere al T.V.A. este exemplarul original al facturii fiscale speciale, utilizate pentru circulația acestor produse, vizat de supraveghetorul fiscal.
Noutatea apărută în legislația actuală cu privire la T.V.A. este prevederea conform căreia facturile sau alte documente legale pentru cazarea în hoteluri sau alte unități similare, emise pe numele salariaților unei firme impozabile aflați în deplasare în interesul serviciului, sunt documente legale de deducere a T.V.A., dar numai însoțite de decontul pentru deplasare.
Dreptul de de deducere a T.V.A. înscris în documentele pentru achiziții de bunuri/servicii se exercită în funcție de data facturii fiscale sau a altui document legal numai cu condiția ca acestea să fie primite până la data depunerii decontului.
T.V.A. aferentă achizițiilor de bunuri / servicii din cursul unei luni calendaristice se înscrie în jurnalele pentru cumpărări și este preluată în decontul întocmit pentru luna respectivă. Documentele de achiziții primite după data depunerii decontului se includ în deconturile întocmite pentru lunile următoare.
Pentru importurile efectuate prin comisionari, T.V.A. înscrisă în declarația vamală de import sau în actul constatator întocmit de organele vamale se deduce numai de către firma beneficiară pe baza acestor acte transmise în copie certificată de comisionari.
Dreptul de deducere a T.V.A. aferentă bunurilor și/sau serviciilor care sunt utilizate de către o persoană impozabilă atât pentru efectuarea de operațiuni ce dau drept de deducere, cât și pentru operațiuni care nu dau drept de deducere, se determină în raport cu gradul de utilizare a bunurilor și/sau serviciilor respective la realizarea operațiunilor care dau drept de deducere.
În acest context, firmele care efectuează ambele tipuri de operațiuni sunt obligate să țină evidența separată a gestiunii de bunuri conform destinației acestora, potrivit destinației prevăzute și să determine taxa de dedus utilizând trei jurnale de cumpărări, astfel:
achizițiile de bunuri și/sau servicii se înscriu într-un jurnal pentru
cumpărări întocmit separat pentru operațiuni cu drept de deducere, caz în care
T. V. A. aferentă acestor operațiuni se deduce integral;
în situația în care se efectuează investiții destinate realizării de operațiuni
cu drept de deducere, intrările aferente acestora se înregistrează în același jurnal și
T.V.A. se deduce integral.
în acest jurnal nu pot fi înregistrate achizițiile de bunuri și/sau servicii
pentru care la data achiziției nu se cunoaște destinația certă pentru operațiuni cu
drept de deducere. Din acest motiv, aceste cumpărări se înregistrează inițial în
jurnalul comun (aferent achizițiilor de bunuri și/sau servicii destinate atât realizării de operațiuni care dau drept de deducere, cât și celor care nu dau drept de deducere).
achizițiile de bunuri și/sau servicii destinate exclusiv realizării de
operațiuni care nu dau drept de deducere cât și investițiile destinate realizării
aceluiași tip de operațiuni se înscriu într-un jurnal separat pentru cumpărări, caz în
care T. V. A. aferentă acestor operațiuni nu se deduce;
achizițiile de bunuri/servicii destinate atât realizării de operațiuni cu drept
de deducere, cât și celor fără drept de deducere, precum și a investițiilor destinate
realizării ambelor tipuri de operațiuni, se evidențiază în alt jurnal pentru cumpărări,
separat de cele două menționate anterior, caz în care T.V.A. aferentă acestor
operațiuni se deduce pe bază de pro-rată.
Modul de calcul al pro-ratei
Pro-rata (Pr) se determină ca raport între veniturile obținute din operațiuni care dau drept de deducere, la numărător (Vdd) plus veniturile obținute din operațiuni care nu dau drept de deducere (Vfdd):
Pr = Vdd / (Vdd + Vfdd) x 100
Prezentăm în continuare evoluția taxei pe valoarea adăugată în perioada 2003 – 2007 (în contextul ponderii acesteia în totalul impozitelor indirecte ca sursă principală de venituri la bugetul public).
Evoluția taxei pe valoarea adăugată în perioada 2003 — 2007
miliarde lei –
Având în vedere că taxa pe valoarea adăugată reprezintă componenta principală a impozitelor indirecte, prezentăm mai jos evoluția impozitelor indirecte în perioada 2003 – 2007.
Grafic 3. Evoluția impozitelor indirecte în perioada 2003 — 2007
4.2 Sistemul informatic de prelucrare a datelor în domeniul impozitelor indirecte în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană
Schimbul pe cale electronică de informații referitoare la taxa pe valoarea adăugată
Reglementarea 218/92 din 27 februarie 1992 definește procedurile pentru schimbul pe cale electronică de informații privind taxa pe valoarea adăugată aplicată tranzacțiilor intracomunitare, ca și pentru schimbul ulterior de informații între autoritățile competente ale statelor membre.
Schimbul electronic de informații treubie să fie diferențiat de sistemul INTRASTAT, prevăzut de reglementarea 3330/91 din 7 noiembrie 1991, care definește obligațiile statistice referitoare la schimburile de bunuri între statele membre (sistem completat de proiectele EDICOM și COMEDI). Trebuie remarcat faptul că Franța este singurul stat membru care a cumulat declarația referitoare la lista recapitulativă a operațiunilor intracomunitare cu declarația INTRASTAT.
A. Cadrul de reglementare
Reglementarea 218/92 dă o serie de definiții principale cu privire la autoritatea competentă (autoritate desemnată de fiecare stat membru ca fiind corespunzătoare, cât și la tranzacțiile intracomunitare și livrările intracomunitare de bunuri.
B. Stocarea și prelucrarea informațiilor
Conform art. 4 al reglementării, autoritatea competentă a fiecărui stat membru dispune de o bază de date electronică, în care stochează și prelucrează informații, pe care le primește conform art. 22 par. 6b al Directivei a 6-a a taxei pe valoarea adăugată.
Pentru a permite utilizarea lor, informațiile sunt stocate pentru o perioadă de cel puțin 5 ani de la sfârșitul anului în care se permite accesul la informații. Baza de date trebuie să fie actualizată, complexă și exactă.
Articolul 4 al reglementării impune autorității competente a statelor membre următoarele:
sunt obligate să permită accesul la informații, să facă acest lucru într-un termen de trei luni de la sfârșitul trimestrului la care se referă informațiile. Prin derogare de la această regulă, în cazul în care informațiile sunt adăugate în baza de date în condițiile prevăzute de regulament, se permite accesul la aceste informații cât se poate de repede și, cel mai târziu, în cele trei luni care urmează trimestrului în cursul căruia au fost culese informațiile complementare; condițiile în care informațiile corectate sunt accesibile sunt definite conform procedurii de consultare între Comisie și comitetul cooperării administrative, prevăzută în art. 10;
– să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea regulilor de
confidențialitate prevăzute în regulament.
C. Diferite moduri de comunicare
Comunicarea automată și imediată generală
Pe baza informațiilor culese, autoritatea competentă a unui stat membru obține de la oricare alt stat membru, căruia îi comunică automat și imediat informațiile următoare, la care ea poate avea, de asemenea, acces în mod direct:
numerele de identificare a taxei pe valoarea adăugată eliberate de statul
membru care primește informațiile, ca și;
valoarea totală a livrărilor intracomunitare de bunuri către persoane
titulare ale acestor numere prin toți agenții identificați, în scopul încasării taxei pe
valoarea adăugată în statul membru care furnizează informațiile; valorile sunt
exprimate în valuta statului membru care furnizează informațiile și se raportează la
trimestre.
Comunicarea automată și imediată personalizată
Pe baza informațiilor culese și în scopul unic de a lupta contra fraudei fiscale, autoritatea competentă a unui stat membru obține de fiecare dată când consideră necesar, pentru controlul achizițiior intracomunitare de bunuri, comunicarea automată și imediată a informațiilor următoare, la care și ea poate avea acces în mod direct:
numerele de identificare a taxei pe valoarea adăugată a persoanelor care au
efectuat livrările vizate de comunicarea generală;
valoarea totală a acestor livrări efectuate de fiecare dintre aceste persoane
pentru fiecare persoană vizată și căreia i s-a atribuit un număr de identificare a taxei
pe valoarea adăugată, valorile fiind exprimate în valuta statului membru care
furnizează informația și se raportează la trimestre.
Procedura specială pentru a avea confirmarea unui număr de identificare
Autoritatea competentă a fiecărui stat membru dispune de o bază de date electronică, conținând un registru de persoane cărora li s-a atribuit un număr de identificare „T. V. A." în acest stat membru.
Deci în orice moment, autoritatea competentă a unui stat membru poate să obțină direct sau să i se transmită pe baza datelor culese, confirmarea valabilității unui număr de identificare T.V.A. sub care o persoană a furnizat sau a primit o livrare intracomunitară de bunuri sau o prestație intracomunitară de servicii. La solicitarea excepțională, autoritatea impusă de lege comunică, de asemenea, data eliberării, și, dacă este cazul, data încetării valabilității numărului de identificare T.V.A.
La cerere, autoritatea competentă furnizează, de asemenea, fără întârziere numele și adresa persoanei căreia i s-a eliberat numărul, cu condiția ca aceste informații să nu fie stocate de autoritatea solicitantă în vederea utililzării lor ulterioare (eventual).
Autoritatea competentă a fiecărui stat membru veghează ca persoanele vizate de livrările de bunuri sau de prestațiile de servicii intracomunitare să fie autorizate pentru obținerea confirmării valabilității numărului de identificare T.V.A. al unei anumite persoane.
D. Limitele schimbului de informații
Documentele obținute de autoritățile administrative care acționează la cererea autorității judiciare
Obligația acordării asistenței prevăzută de regulament nu se referă la comunicarea de informații sau de documente obținute de către autoritățile administrative, atunci când ele acționează la cererea autorității judiciare.
Cu toate acestea, în cazul solicitării de asistență, aceste informații sau documente sunt comunicate de fiecare dată când autoritatea judiciară ce trebuie consultată în acest sens, consimte acest lucru.
Menținerea furnizării de informații prevăzută de alte acorduri
În domeniul fiscal, reglementarea nu limitează aplicarea dispozițiilor conținute în alte acorduri sau instrumente privind cooperarea fiscală, de exemplu în convențiile fiscale bilaterale.
În domeniul penal, reglementarea nu afectează aplicarea în statele membre a regulilor referitoare la ajutorul judiciar reciproc.
Riscul de a dăuna anchetelor de fraudă fiscală dintr-un alt stat membru
Așa cum am semnalat deja mai sus, atunci când are loc un schimb de informații și când legislația națională în vigoare într-un stat membru prevede notificarea schimbului de informații către persoana vizată, aceste dispoziții pot continua să se aplice numai dacă aceasta nu riscă să dăuneze anchetelor de fraudă fiscală dintr-un alt stat membru; în acest ultim caz, la cererea expresă a autorității solicitante, autoritatea impusă de lege se abține să procedeze la această notificare.
Regulile de confidențialitate
Informațiile comunicate sub orice formă au caracter confidențial.
Ele sunt protejate prin secretul profesional și beneficiază de protecția acordată informațiilor de aceeași natură prin legea națională a statului membru care le-a primit, ca și prin dispozițiile corespunzătoare care se aplică instanțelor comunitare.
E. Intrarea în vigoare și urmărirea
Ca toate reglementările comunitare, această reglementare este aplicabilă în mod direct, în toate statele membre. Ea a intrat în vigoare pe 4 februarie 1992.
Articolul 14 prevede realizarea de către Comisie a unui raport bianual.
Asistența reciprocă pentru încasarea creanțelor T. V.A
Asistența reciprocă pentru încasarea creanțelor T.V.A. este organizată prin Directiva 76/308 din 15 martie 1976 completată de Directiva 79/1071 din 6 decembrie 1979 care a extins Directiva 76/308 și la taxa pe valoarea adăugată.
Această asistență are în vedere nu numai schimbul de informații, ci și încasările propriu-zise.
Comisia este asistată de un Comitet permanent al cooperării administrative în domeniul impozitelor indirecte. Acest Comitet întemeiat prin Reglementarea 218/92 este compus din reprezentanții statelor membre și supravegheat de un reprezentant al Comisiei. Acesta din urmă supune Comitetului un proiect de măsuri ce trebuie luate în domeniul pentru care își dă avizul. Comisia reține măsurile proiectate când sunt conforme cu avizul Comitetului. Atunci când acestea nu sunt conforme, ea trebuie să supună o propunere Consiliului.
Comitetul T. V.A.
Comitetul consultativ al T.V.A. compus din reprezentanții statelor membre și ai Comisiei, prezidat de un reprezentant al acesteia – este uneori în mod obligatoriu consultat (cazuri menționate chiar de Directivă), dar poate fi consultat, la inițiativa președintelui sau a unui reprezentant al unui stat membru, în legătură cu aplicarea dispozițiilor comunitare.
Comitetul de ascultare a întreprinderilor cu privire la T. V.A.
De asemenea, a fost instaurat un Comitet, în februarie 1993, cu scopul de a fi la dispoziția întreprinderilor, în ceea ce privește problemele ridicate în statele membre de către reforma fiscală de la 1 ianuarie 1993 pentru operațiunile intracomunitare.
Acest Comitet cuprinde în principal reprezentanți ai Uniunii Confederațiilor Industriale și Patronilor din Europa (UNICE), ai camerelor de comerț internațional, ai Uniunii Europene a IMM și Eurocomerțului.
Reuniunile periodice, aproximativ la două luni, au loc la Bruxelles sau într-una din celelalte țări ale Comunității. Ele adună, de la caz la caz, organizații reprezentative ale sectoarelor industriale cele mai vizate.
4.3. Taxa pe valoarea adăugată în țările Uniunii Europene și în lume
Ca urmare a acordului asupra politicii fiscale privind taxa pe valoarea adăugată, Consiliul Economic și de Finanțe al Comunității Europene s-a angajat ca începând cu data de 01.01.1993 și până la 31.12.1996 să aplice o taxă normală de taxă pe valoarea adăugată egală sau mai mare decât 15% și una sau două taxe reduse, egale sau superioare cotei de 5%, acestea fiind considerate măsuri de primă necesitate.
Deci, conform acestui acord, taxele majorate au fost suprimate. Alte derogări admise au fost următoarele: Spania și Luxemburg – care și-au mărit cu 3% taxa pe valoarea adăugată în 1993 – au beneficiat de posibilitata de a crea taxe cu cotă zero sau taxe cu cote super-reduse. Însă Irlanda, Regatul Unit și Portugalia (care practicau taxe inferioare cotei de 5%) au fost autorizate să le păstreze.
Trebuie specificat și faptul că taxa normală de taxă pe valoarea adăugată de 15% stabilită a se aplica în toate țările Comunității Europene, conform Directivei a VI-a se aplică doar de către Luxemburg.
Cotele normale majorate ale taxei pe valoarea adăugată se aplică astfel:
16% de către Germania și Spania
17% de Portugalila, cu excepția regiunilor autonome Madera și Acora, care practică o cotă de 13%
17,5% de Regatul Unit al Marii Britanii
18% de Grecia
19% de Țările de Jos
19,6% de Franța
20% de Austria, Irlanda și Italia
21% de Belgia
22% de Finlanda
25% de Danemarca și Suedia
Deci, putem concluziona că se aplică peste cota standard de 15% încă 10 procente de taxă pe valoarea adăugată, cele mai mari fiind aplicate de Danemarca și Suedia.
Față de aceste taxe normale, fiecare stat – cu excepția Danemarcei, care nu are taxe reduse – deține câte una sau mai multe cote reduse, astfel:
O cotă redusă: Germania (7%), Țările de Jos (6%) și Regatul Unit (5%);
două cote reduse: Spania (4% și 7%), Finlanda (8% și 17%), Franța (2,1%
și 5,5%), Grecia (4% și 8%), Irlanda (4% și 12,5%), Italia (4% și 10%),
Portugalia (5% și 12%), Suedia (6% și 12%);
trei cote reduse: Austria (10%, 12% și 16%), Belgia (1%, 6% și 12%) și
Luxemburg (3%, 6% și 12%).
Cote zero de taxă pe valoarea adăugată au opt state: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Portugalia, Regatul Unit și Suedia, care aplicau deja aceste cote la data de 1 ianuarie 1991, în conformitate cu prevederile art.28 alin.2 lit.b din Directiva a VI-a a Comunității Europene, taxă ce a putut fi menținută pe perioada tranzitorie și este menținută și în prezent. Trebuie menționat că Franța cuprinde și Corsica, precum și Principatul Monaco, iar Regatul Unit cuprinde Irlanda de Nord și Insula Man.
Sunt excluse din teritoriile de aplicare a cotelor următoarele ținuturi:
pentru Germania: Insula Helgoland și teritoriul Busingen;
pentru Spania: Centa, Melina și Insulele Canare;
pentru Finlanda: Insulele Aland;
pentru Franța: DOM-ul
pentru Danemarca: Groenlanda și Insulele Feroe
pentru Grecia: Muntele Athos;
pentru Italia: Livigno, Campione d'Italia, Principatul San Marin, statul Vatican și
apele naținale ale Lacului Lugano;
pentru Regatul Unit: Jersey, Guernesey, Alderney, Sercy și Sark, Herm și Jethou;
pentru Austria: Wassertalul.
Pentru operațiunile economice care se desfășoară în interiorul Comunității Europene există un regim de bază pentru cumpărări și vânzări intracomunitare și un regim derogatoriu, stabilit pentru schimburile intracomunitare realizate de persoane fizice și cumpărători de la distanță, precum și pentru prestările de servicii realizate de comisionari și operațiunile de prelucrare a unor materiale.
Cumpărările intracomunitare cuprind în baza de impozitare numai prețul furnizorului și dispare Declarația de import și plata taxei pe valoarea adăugată, în momentul trecerii frontierei.
Taxa pe valoarea adăugată datorată asupra cumpărărilor intracomunitare este plătită lunar, în același timp cu cea datorată altor operațiuni interne.
Statele membre ale Comunității Europene au următoarele obligații în legătură cu taxa pe valoarea adăugată:
folosirea numărului individual de identificare în facturi, declarații de taxă pe valoarea adăugată, declarații de schimb etc;
declararea datei începerii și datei încetării activității; completarea tuturor rubricilor din factură și a datelor de identificare a părților;
completarea declarației de T.V.A. cu operațiunile efectuate în interiorul Comunității Europene și cu cele din afara comunității;
întocmirea Declarației privind schimburile de bunuri lunar, pentru operațiunile intracomunitare.
CAPITOLUL V
CONCLUZII SI PROPUNERI
O cotă de impozitare în creștere aplicată venitului printr-o intervenție guvernamentală în scopul procurării resurselor financiare publice, are ca effect reducerea mecanică a venitului disponibil al populației, reducând cererea de consum și economisirile și, implicit activitatea productivă și de investire viitoare. În ciclul de producție următor aceasta conduce la reducerea PIB, și prin aceasta a veniturilor publice cu implicații asupra deficitului bugetar.
Impozitele indirecte în general, și TVA în particular, lovesc organic materia impozabilă, în sensul că acestea se plătesc la fiecare operațiune de vânzare-cumpărare a bunurilor și serviciilor și sunt suportate în cele din urmă din veniturile individuale ale consumatorilor majorând proporțional cheltuiala zilnică pentru consumul final potrivit cotelor specifice încorporate în bunurile și serviciile achiziționate.Pentru că TVA este legată direct de operațiunile cu bunuri și servicii având la bază logica pieței – oferta și cererea – așa cum sunt acestea definite de conturile naționale, sub formă agregată la nivelul economiei naționale valoarea aferentă a TVA plătită anticipat de producător se regăsește în PIB calculat prin metoda de producție și în mod corespunzător la suportator, în PIB calculat prin metoda cheltuielilor.
Astfel, conceptul de “triunghi al impozitelor” include abordarea TVA din două perspective, respectiv cea a plătitorului de impozit care este agentul economic producător și cea a cumpărătorului care este suportatorul real al impozitului.
În acest context, TVA apare în “triunghiul impozitelor” ca o punte în analiza circulară a interdependenței dintre cererea și oferta agregată, din import sau din producția internă, aceasta din urmă generând venituri echivalente care sunt utilizate la rândul lor pentru finanțarea consumului sau pentru economisire.
Astfel, prin această punte creată de dubla abordare a TVA, se pune în lumină fluxul circular al veniturilor și cheltuielilor al cărui sens ascendent sau descendent – în funcție de dezechilibrul produs între VNB și PIB cheltuieli – poate fi modificat prin impozite, ilustrând modul în care o creștere a cererii determină sporirea producției, dar în același timp, creșterea producției și a venitului influențează asupra cererii, provocând în continuare cicluri de influențe.
În contextul stabilirii măsurilor pentru intensificarea și accelerarea pregătirilor în vederea aderării României la Uniunea Europeană, prezintă o deosebită importanță înțelegerea complexității rolului pe care îl joacă TVA ca instrument al politicii fiscale comunitare, având în vedere obligativitatea alinierii țărilor candidate la cerințele acestor politici.
În procesul transformărilor impuse de dezvoltarea și consolidarea pieței unice ca formă de integrare economică, rolul TVA se manifestă pe trei planuri majore aflate în relații de interdependență.
Într-un prim plan, din perspectiva convergenței economice, TVA influențează în mare măsură condiția de sustenabilitate a deficitului bugetar în limita de 3% din PIB, prin contribuția mare pe care o are la formarea veniturilor bugetare naționale ( circa 37-38 % din veniturile bugetului de stat).
Trăsătura caracteristică a acestui mod de abordare este evaluarea realistă a încasării veniturilor din TVA atât în etapa de elaborare cât și în cea de execuție a procesului bugetar.
Din acest punct de vedere, factorii fundamentali și direcți de influență trebuie căutați în domeniile:
− activitatea economico-financiară a persoanelor impozabile, respectiv a
agenților economici plătitori de TVA potrivit legislației în vigoare. Rezultatul
activității economice este determinat de cererea finală în ultimă instanță. De menționat este faptul că prin mecanismul specific de funcționare a TVA, obligațiile de plată ale agenților economici reprezintă plăți fracționate în avans prin reținere la sursă pe care le recuperează cu ocazia vânzărilor de bunuri și servicii ceea ce semnifică faptul că nu sunt plăți aferente unei baze impozabile determinate;
− gradul de colectare al veniturilor datorate de către agenții economici plătitori de TVA;
− volumul obligațiilor amânate la plată în mod legal;
− volumul obligațiilor declarate și neachitate;
− dimensiunea fenomenului de faliment al agenților economici;
− mărimea evaziunii fiscale privind TVA la nivelul economiei naționale, având în vedere efectul de antrenare al altor categorii de impozite.
De subliniat este faptul că dacă pentru primele cinci domenii de analiză este posibilă evaluarea sub aspect cantitativ, fiind de natură administrativă, pentru evaluarea evaziunii fiscale nu există un punct solid de referință în situația abordării TVA numai din acest punct de vedere.
De asemenea, analiza TVA sub acest aspect nu permite identificarea relațiilor de interdependență ale factorilor economici fundamentali și ale intervențiilor în economie prin diferite politici guvernamentale.
Apreciez că aceasta este perspectiva din care se analizează și abordează în mod curent impactul economic al TVA. În lipsa unui mecanism de control de tip feed-back în analizele privind fiscalitatea, se apelează în mod frecvent la comparații internaționale ale cotelor standard și ale randamentului TVA exprimat prin ponderea încasărilor în PIB, ceea ce este total nerealist prin neluarea în considerare a specificului românesc privind structurile economice și de comportament.Din această perspectivă a convergenței economice, respectiv a sustenabilității deficitului bugetar, analiza influenței TVA se încadrează în politicile de tip monetarist.
Într-un al doilea plan, prin includerea în prețurile de vânzare ale produselor și serviciilor care în final sunt suportate de către consumatori, TVA are un impact direct asupra circulației libere a produselor și serviciilor în piața unică. Din această perspectivă, analiza influenței economice a TVA se încadrează în politicile de tip intervenționist.
Trăsătura caracteristică a acestui mod de abordare este evaluarea impactului TVA asupra prețurilor produselor și serviciilor cuprinse în consumul final, având în vedere două coordonate:
a) gradul de cuprindere a produselor și serviciilor în sfera de aplicare a TVA și
b) gradul de cuprindere a elementelor de cheltuieli în baza impozabilă pentru fiecare categorie de bunuri și servicii.
Din acest punct de vedere, factorii fundamentali de influență trebuie căutați în domeniile care privesc baza impozabilă, respectiv:
− structura produselor și serviciilor din consumul final, respectiv descrierea
detaliată a cererii agregate, prin care se caracterizează din punct de vedere material, și nivelul de trai al populației;
− cota medie de TVA încorporată în mod efectiv în prețul de piață al
categoriilor de produse și servicii cuprinse în consumul final;
− comportamentul de consum sub influența distribuției veniturilor, evidențiat prin efectul de substituție al bunurilor și serviciilor.
Un prim aspect important îl reprezintă substituirea bunurilor superioare cu bunuri inferioare în condițiile unui grad ridicat de sărăcie, în mod particular pentru România, creșterea ponderii autoconsumului gospodăriilor, care nu intră în sfera de aplicare a TVA.
Un alt aspect important îl reprezintă substituirea bunurilor autohtone cu bunuri din import în condițiile polarizării distribuției veniturilor
Trebuie subliniat faptul, că prin mecanismul de funcționare al TVA pe de o parte, și prin mecanismul de formare al prețurilor prin luarea în considerare a specializării producției ca urmare a diviziunii muncii pe de altă parte, cota medie de TVA încorporată în prețul de piață poate să fie total diferită de cota standard a TVA.
Spre exemplu, un produs care intră în sfera de aplicare al TVA dar este executat de un agent economic care nu este plătitor deTVA, va avea încorporat în prețul de piață, TVA-ul aferent consumurilor intermediare achiziționate de la furnizori plătitori de TVA. Raportat la prețul de piață al produsului, TVA-ul astfel încorporat va conduce la o cotă medie efectivă mult mai mică decât cota standard.
Importanța cunoașterii din acest punct de vedere și cu un grad cât mai mare de precizie a structurii bazei naționale a TVA, rezultă din faptul că măsurarea progresului integrării în piața unică se face pentru fiecare piață specifică de produse și servicii care intră în comerțul transfrontalier în coroborare cu gradul de convergență al prețurilor în piața unică.
De asemenea, acest mod de abordare permite calculul unei limite teoretice maxime de venituri din TVA care este cuprinsă în valoarea produselor și serviciilor efectiv vândute prin comerțul cu amănuntul, ceea ce oferă un punct de referință solid pentru aprecierea dimensiunii și evoluției evaziunii fiscale, având în vedere și efectul de antrenare al altor categorii de impozite.
Într-un al treilea plan, prin includerea resursei TVA în sistemul resurselor proprii comunitare, (începând cu anul 1979 când s-a realizat armonizarea bazei TVA), aceasta contribuie la finanțarea programelor și acțiunilor Uniunii Europene pentru îndeplinirea politicilor sale comune.
Apreciez că menținerea și consolidare poziției resursei TVA în cadrul sistemului resurselor proprii comunitare în condițiile puternicei tendințe de scădere a rolului său financiar, derivă din trăsăturile sale caracteristice care îi conferă calitatea de mecanism de informare și control al coerenței măsurilor luate în aplicarea unui set complex de politici economice.
Una din trăsăturile caracteristice a acestui mod de abordare este gradul mare de precizie al așa numitei cote medii ponderate a TVA prin reconstituirea detaliată a TVA inclusă în toate tranzacțiile comerciale supuse TVA și pentru care nu mai există posibilitatea deducerii acesteia potrivit legislației naționale.
Semnificația cotei medii ponderate, specifice fiecărei perioade analizate și fiecărui stat, este deosebit de importantă pentru caracterizarea mărimii impactului TVA asupra prețurilor de piață precum și asupra Indicelui prețurilor de consum, prin care se măsoară de la un an la altul inflația, care la rândul ei, definește obiectivul de stabilitate monetară.
În mod corespunzător, se poate reconstitui cota medie ponderată pentru fiecare piață specifică de produse și servicii din consumul final, ceea ce permite evaluarea rezultatelor implementării politicilor de produs.
O altă trăsătură caracteristică este faptul că prin metodologia de calcul a bazei TVA armonizate pentru calculul resursei TVA, se face legătura între primele două moduri de abordare ale TVA, ceea ce permite inter-corelarea factorilor fundamentali de influență a economiei prin sfera practic universală de aplicare a TVA.
Se poate astfel aprecia că prin simularea periodică a calculării contribuției României la resursele proprii comunitare se poate crea un mecanism de control al coerenței economice cvasi-general, util pentru verificarea creșterii gradului și calității îndeplinirii criteriilor privind capacitatea de asumare a obligațiilor de stat membru.
Apreciez că în perioada pregătirilor în vederea aderării, importanța acestui rol nou al TVA ar trebui avută în vedere înaintea rolului financiar, de calculare corectă a contribuției României la bugetul Uniunii Europene
BIBLIOGRAFIE
Bălănescu Rodica, Florin Bălășescu, Elena Moldovan- Sistemul de impozite, Editura Economica, București 1994
Cătinianu Florian, Donath Liliana, Șeulean Victoria, Finanțe publice, Ed. Mirton, Timișoara, 1997
Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor, Ed. Codecs, București, 1998
Giurgiu Aurel Ioan, Finanțe publice, Note de curs, 2000
Gheorghe D. Bistriceanu, E.G. Negura, J. Pătrășcoiu, Finanțe și credit industrie, construcții și transporturi, Ed. Pedagogică, București, 1997
Iuceu Adrian, Pop Florin, Lazăr Dan, Elemente de finanțe publice, C.F.C.I.D., Presa Universitară Clujeana, Cluj Napoca, 2000
Moșteanu Tatiana, Buget și trezorerie publică, Ed. Du Stzle, București, 2000
Moșteanu, Tatiana − Reforma sistemului fiscal în România, Editura Didactică și Pedagogica, Bucuresti, 1999
Mutașcu Mihai, Finanțe publice, Ed. Augusta &Artpres, Timișoara, 1996
Marinescu Iulian, Petre Brezeanu, Finanțele publice și fiscalitatea, Ed. Fundației Romania de Maine , București, 1998
Roman Constantin − Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Editura Economica , Bucuresti, 2002
Stanciu Leontin, Merce Eugeniu, Stanciu Liliana, Finanțe publice, Ed. Academia Forțelor Terestre, Sibiu, 2001
Talpoș Ioan, Finațele Romaniei, Ed. Sedona, Timișoara , 1996
Talpoș Ioan, Enache Cosmin, Fiscalitate aplicată, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara, 2001
Tulai Constantin, Șerbu Simona, Fiscalitate comparată și amortizări fiscale, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2005
Tulai I. Constantin, Finanțele publice și fiscalitatea, Ed. Casa Cărții de Șiință, Cluj Napoca, 2003
Văcărel Iulian, Anghelache Gabriela, Bistriceanu Gheorghe, Moșteanu Tatiana, Bercea Florian, Bodnar maria, Georgescu Florin, Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003
Vâșcu Barbu Teodora− Bugetul statului și agenții economici, Editura Didactică și si Pedagogica, Bucuresti, 1997
Vintilă Nicoleta, Fiscalitate-sinteze și comentarii, studii de caz, teste grilă, Ed. Sylvi, București, 2004
Legislația fiscală autohtonă
www.mfinanțe.ro
Regulamentului Consiliului CEE Euratom 1553/89 din data de 29 martie 1989 cu privire la aranjamentele uniforme finale pentru colectarea resurselor proprii provenite din TVA
www.bnr.ro – Raport anual al Băncii Naționale a României, colecția 2000-2007
www.cnp.ro – Programul Economic de Preaderare, București, noiembrie 2004,
Anuarul Statistic al României 2007
Buletin statistic lunar, colecția 2002– 2007
Strategia Ministerului Economiei si Finantelor pentru perioada 1 ianuarie 2002- 2007
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Si Importanta Taxei PE Valoarea Adaugata In Constituirea Veniturilor Bugetului Public (ID: 133614)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.