ROLUL ȘI IMPORTANȚA KINETOTERAPIEI ÎN FRACTURA EPIFIZEI DISTALE A RADIUSULUI [303948]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE EDUCAȚȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE

Lucrare de licență

Coordonatorștiințific:

Lector dr.Ioana CURIȚIANU

Absolvent: [anonimizat],

2020

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE EDUCAȚȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE

ROLUL ȘI IMPORTANȚA KINETOTERAPIEI ÎN FRACTURA EPIFIZEI DISTALE A RADIUSULUI

Coordonator științific:

Lector dr. Ioana CURIȚIANU

Absolvent: [anonimizat][Sbenghe.T,1987, p.15].

[anonimizat] a [anonimizat] a-i [anonimizat] a îmbunatații capacitatea de autoservire.[Cioroiu.S,2012, p.6]

Kinesiologiareprezintă partea medicală a kinetologiei, adică terapia prin mișcare. Această terapie datează de mai bine de 5000 [anonimizat], deoarece oamenii erau conștienți de pe atunci de importanța mișcarii pentru sănătatea acestora.

[anonimizat] 4 700 de ani (sistemul Cong Fu), fiind primele documente în care au fost găsite referiri la un sistem de mișcare cu scop terapeutic. [anonimizat], [anonimizat].[Sbenghe T.,1987]

“[anonimizat] o [anonimizat] a o aplica, de a evalua și de a cuantifica deficitul motor sau funcțional al pacientului.” [Cioroiu.S,2012, p.6]

Tratamentulkinetoterapeutic are ca obiectivegeneraleurmatoarele:

– relaxarea

– [anonimizat]

– [anonimizat] a [anonimizat]

– [anonimizat] a echilibrului

-[anonimizat] a [anonimizat] o rupere a [anonimizat] 12% din totalul fracturilor produse la nivelul membrului superior. [anonimizat], plus deformarea încheieturii afectate. Odată cu ruperea osului radius poate suferii leziuni ușoare sau grave și osul cubitus.

[anonimizat], [anonimizat] o mâna întinsă. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].[TomoaiaGh.; 2004]

[anonimizat] 3 [anonimizat], am întalnit un procent de peste 60% [anonimizat] 50 [anonimizat].Acestlucru se datoreazăfaptuluicădensitateaosoasă (masa osoasă) scadedupăvarsta de 35 de ani, iar la femeidupămenopauzăpierderea osoasă se produce mai rapid. Osteoporoza apare în momentul când echilibrul dintre resorbția si formarea osului este deplasat în favoarea resorbției, spune medicul specialist în reumatologie, dr. Delia Simion.

Factorii de risc pentru osteoporază sunt :

Consumul excesiv de alcool;

Fumatul;

Dieta cu conținut scăzut de calciu;

Lipsa de exercițiu;

Nutriție slabă și sănătate generală precară ;

Deficit de vitamina D;

Inflamația cronică, datorită artritei sau bolilor inflamatorii cronice, cum ar fii artrita reumatoidă sau afecțiunile hepatice;

Malabsorția (substanțele nutritive nu sunt absorbite in mod corespunzător din sistemul gastrointestinal ).

Un studiu efectuat in anul 2005 arată analiza a 1776 de pacienți tratați in cadrul punctului traumatologic al CNȘPMU, studiu în care se arată că din 1776 de pacienți examinați, 1685 au fost tratați ortopedic și 91 chirurgical. Dintre cei 91 pacienți tratați chirurgical: osteosinteza intrafocalăKapandji s-a efectuat în 50 dintre cazuri, brosajstiloidian – 39 cazuri, fixare cu aparat Ilizarof pentru ligamentotaxie – 12 cazuri.[Gorun N.; 1987]

Motivul alegerii temei

Am ales acest subiect din dorința de a mă perfecționa în domeniul recuperării medicale. Provenind dintr-o familie in care sportul extrem mi-a fost indus încă din copilări ca un lucru pe care trebuie să îl fac, tatăl meu fiind practicant de motocross profesionist. Trăind în acest mediu în care accidentarile erau inevitabile, am resimțit inca de la o vârstă fragedă ce înseamnă accea o recuperare de calitate și cât de mult contează asta pentru ați desfășura activitatea de sportiv la cel mai înalt nivel după aceasta.

În cei 3 ani de practică petrecuți în centrele de recuperare din zona Brașovului, am întâlnit multiple cazuri de fracturi ale membrului superior, ceea ce m-a determinat să studiez și să mă perfecționez în direcția aceasta. Numarul mare de pacienți cu afecțiuni la nivelul articulației pumnului m-a ambiționat să cercetez în amănunt recuperarea acestora, ceea ce m-a făcut sa conștintizez ca incidența lor nu va scădea considerabil nici în viitorul apropiat, articulația pumnului fiind cea mai folosită în activitățiile zilnice ale unei persoane:îmbracatul, munca desfășurată la calculator, condusul autovehiculului, desfățurareaactivitățiilor casnice, de igienă personală, etc.

Scopul și sarcinile cercetării

Scopul cercetării are la bază selecționarea unor metode și mijloace kinetoterapeutice corespunzătoare traumatismelor de la nivelul articulației radiocarpiene cât și conceperea unui program kinetic de recuperare individualizat, astfel încât pacienții care au suferit astfel de afecțiuni, să se recupereze intr-un procent cât mai mare din punct de vedere funcțional si somatoscopic.

Cu ajutorul programului elaborat se urmărește redobândirea funcțiile locomotorii la nivelul membrului superior dar și restabilirea intr-un procent maximal a posibilitățiilor funcționale pierdute sau scazute.

Sarciniile cercetării:

Stabilireaexercițiilor ce vor face parte din programul kinetic;

Stabilirea numărului necesar de ședințe de recuperare;

Stabilirea perioadei necesare de desfăsurare a programului recuperator pentru pacient;

Stabilirea unui program de recuperare pe care pacientul să ilurmeza acasă după terminarea perioadei recuperatorii pentru un regim de viata normal.

Obiectivelecercetării:

Elaborarea unui program kinetic adecvat subiectului cercetării în vederea îmbunătățirii parametrilor funcționali;

Implementarea mijloacelor kinetoterapeutice în vederea recuperării subiectului cercetării;

Evaluarea și analizarea eficienței metodelor kinetoterapeutice folosite în vederea recuperării pacientului;

Descoperirea si utilizarea celor mai eficiente aparate, instalații și echipamente pentru redobândirea calitățiimembrului superior afectat din punct de vedere fiziologic și funcțional.

Ipoteza cercetării:

Ipoteza a pornit de la premisa că, prin identificarea și implementarea unor mijloace specifice de recuperare într-un program kinetic adecvat și bine stabilit, impreună cu o bună colaborare din partea pacientului, pot aduce rezultate semnificative în recuperarea fracturii distale de radius.

I.1. Anatomia membrului superior – Regiunea antebrațului

I.1.1. Stratigrafia regiunii anterioare a antebrațului

Regiunea cubitală anterioară

Pielea

Planul subcutanat:

-Vena cefalică, bazilică, mediană a antebrațului

-Nivelul cutanat lateral al antebrațului (musculocutanat)

-Nivelul cutanat medial al antebrațului

Planul fascial

-Antebrahială-expansiunea bicipitală

Planul profund prezintă 3 grupe musculare:

-Mijlociu: mușchiul biceps brahial, mușchiul brahial

-Medial-flexori: rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului.

-Lateral: brahioradial, lung extensor radial al carpului, scurt extensor radial al carpului, supinator.

Regiunea bragială anterioară

Pielea

Planul subcutanat:

-Vena cefalica, venă bazilică

-Nivelul cutanat medial al brașului

-Nivelul cutanat medial al antebrațului

Fascia brahială

-Septul intermuscular lateral si medial

Planul profund

-Mușchiul deltoid, mușchiul biceps brahial, mușchiul coracobrahial, muțchiul brahial.

I.1.2. Stratigrafia regiunii posterioare a antebrațului

Regiunea brahială posterioară

Pielea

Planul subcutanat:

-Nivelul cutanat brahial superior (din axilar)

-Nivelul cutanat brahial inferior si posterior (din radial)

-Vene superficiale

Planul fascial: -fascia brahială

Planul profund:

-Mușchiul triceps brachial

[https://www.academia.edu/39167191/REGIUNILE_TOPOGRAFICE_ALE_MEMBRULUI_SUPERIOR]

I.1.3. Osul radius – structură și fiziologie

Radiusul este un os clasificat ca fiind un os lung ce se gaseste pereche in sistemul osos uman. Este situat in partea laterală a antebrațului, in dreptul policelui , fiind lateral de ulnă. Datorita miscarilor sale de învaluire pe care le face in jurul capului ulnei , produce miscările de supinație si pronație. Radiusul este format dintr-un corp și două extremitați , numite si epifize(proximală sau superioară și distală sau inferioară).

Ca și pozitionare , osul radius se orienteaza cu extremitatea ce mai voluminoasă in jos, marginea ascuțită indreptată spre medial, procesul stiloid spre lateral, iar fața inferioară ce este prevazută cu șanțuri și creste, se orientează posterior.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Radius accesat in 30.01.2020)

I.1.3.1. Epifiza superioară

Epifiza superioară este formata din capul radiusului, colul radiusului si tuberozitatea radiusului.

Capul radiusului (caputradii) esteun segment de cilindru plin, concav în partea superioară și mai înalt în porțiunea medială. În momentul execuției mișcării de rotație a antebrațului se poate palpa capul exact sub epicondilul lateral al humerusului.. Capul are superior foseta capului radiusului, care prezintă o depresiune in formă de cupă ce este articulata cu condilul humeral, formand astfel articulația humeroradială.

Colul radiusului (collumradii) este o porțiune îngustă care leagă capul de corp. Este orientat oblic de sus în jos și latero-medial, formând un unghi deschis lateral cu ajutorul capului.

Tuberozitatea radiusului (tuberositasradii) este o proeminență de forma ovoidală, aflata sub col, pe care se inseră mușchiul bicebs brahial.

Epifiza inferioară este asemănată cu o piramidă trunchiată, ce prezintă o bază și patrufețe, putând fii explorată în întregime.

Pe fațamedialăaepifizeigăsimscobituraulnară (incisura ulnaris) cu ajutorulcăreia se realizeazăarticulația cu capululnei

Pe fața lateral un șanț destinate treceriitendoanelormușchilorscurt extensor și lung abductor ai policelui. Procesul stiloid se găseșteînimediataapropiere a fețeimediale, înpartea de jos, fiindușorpalpabil.

Fațaposterioarăprezintă niște șanțuri delimitate de mai multe creste verticale. Prin aceste șanțuri trec tendoanele mușchilor extensori ai mâinii și ai degetelor. Adesea, sub piele se găsețe o creastă palpabilă ce împarte șanțurile in doua, numită tuberculul dorsal

Fațaanterioarăeste concave de sus in jos, fața pe care se inserămușchiulpătrat pronator

Bazasaufațaarticularăcarpianăeste de forma unuitriunghiceîșiprelungeștevârfulpână pe procesulstiloid. Bazaesteîmparțită in douăfețesecundare: una triunghiulară, laterală, in raport cu scafoidul, și alta patrulateră , medială, în contact cu semilunarul.[Papilian V.,2003,pag. 63]

I.1.4 Ulna structură și fiziologie

Osul radius este un os fix și intern al antebrațului situate în partea medială a acestuia, în prelungirea degetului mic. Acesta este medio-lateral și puțin oblic de sus în jos pe scheletul articular, formand cu ajutorul humerusului un unghi cu deschiderea laterală. Ca și orientare se așează cu extremitatea mai voluminoasă în sus, anterior scobitura extremității voluminoase și lateral marginea cea mai ascuțită a osului. Ulna este alcătuită din epifiza superioară, corpul ulnei și epifiza inferioară.

Epifiza superioară prezintă : -olecran

-proces coronoid

-scobitura trohleară

-incizura radială

-tuberozitatea ulnei

Corpul ulnei prezintă 3 fețe și 3 margini :

-fața anterioară

-fața posterioară

-fața medială

-marginea anterioară

-marginea posterioară

-marginea laterală sau interosoasă

Epifiza inferioară prezintă : -capul ulnei

-procesul stiloid

[Niculescu C., Voiculescu B., Niță C., Cârmaciu R., Sălăvăstru C., Ciornei C.,2009,pag. 70]

I.2. Articulația membrului superior – Regiunea antebrațului

I.2.1. Articulația cotului

Articulația cotului este formată din 3 oase: humerus, radius și ulna. Luând în considerare faptul ca există o singură capsulă pentru articularea celor 3 oase, o putem considera o singură articulație, dar din punct de vedere funcțional se descriu două articulații diferite: una pentru mișcările de supinație-pronație și cealaltă pentru mișcările de flexie-extensie. Cele doua articulații sunt:

Articulația formată din humerus și oasele antebrațului (humero-antebrahială),ce include articulația humeroradială și humeroulnară,cea humeroulnară fiind cea mai importantă pentru mișcările de flexie-extensie.

Articulația radioulnară proximală responsabilă de mițcarea de pronație-supinație. [Papilian V.,2003,pag. 112]

Suprafața articulară a humerusului este compusă din: capitulul humerusului, trohlee, și șanțul intermediar. Epifiza proximală a radiusului prezintă foseta capului radial, iar epifiza proximală a ulnei prezintă incizura trohleară. Aceste suprafețe sunt acoperite de un cartilaj hialin cu o grosime de 1,5mm. Articularea se face astfel: incizura trohleară se articulează cu trohleea humerală, foseta capului radial cu capitolul humeral, iar șanțul intermediar cu foseta capului radial. [Papilian V.,2003,pag. 112-113]

I.2.2. Articulația radiocarpiană

Această articulație unește radiusul cu rândul proximal al carpului. Primește denumirea dearticulația radiocarpiană deoarece ulna nu ia parte la formarea acesteia, fiind separată de oasele carpului prin discul articular al articulației radio-ulnare distale.

Suprafețele articulare: De partea antebrațului găsim o cavitate ovalară cu axul mare orientat transversal, fiind formată din fața inferioară a epifizei distale radiale, numită și fața articulară carpiană, și fața inferioară a discului articular. De partea carpului avem o proeminență elipsoidală formată din oasele scafoid, semilunar și piramidal.

Fața articulară carpiană a radiusului este împarțită in doua fețe printr-o creastă antero-posterioară. Scafoidul corespunde feței laterale, semilunarul feței mediale și discului articular, iar piramidalul doar discului articular. Suprafețele articulare sunt invelite în cartilaj hialin.

Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsula întărită de logamente.

Capsula articulară prezintă un strat fibros în forma de manșon ce se inseră în sus pe suprafața discului articular și la periferia suprafeței articulare radiale, iar în jos pe marginea elipsoidului carpian la limita cartilajului articular al carpienelor.

Ligamentele palmare sunt prezentate sub forma literei „V”, constituite din doua fascicule denumite astfel: ligamentul radio-carpian palmar ce se inseră superior pe marginea anterioară a suprafeței articulare radiale și a procesului stiloid radial, iar inferior pe semilunar, piramidal, inclusiv pe osul capitat și ligamentul ulno-carpian palmar ce se inseră pe marginea anterioară a discului articular și a fosetei ce separă capul de procesul stiloid ulnar. De aici fibrele ligamentului merg până pe semilunar, osul capital și piramidal.

Ligamentul radio-carpian dorsal are ca punc de insterție în partea superioară pe marginea posterioară a feței articulare radiale, iar in partea inferioară pe partea posterioară a osului piramidal. Acesta este mai slab dezvoltat decât ligamentele palmare.

Ligamentul colateral radial al carpului se inseră pe osul scafoid și pe varful procesului stiloid al radiusului.

Ligamentl colateral ulnar al carpului se insera pe piramidal și pisiform, pe o parte, iar pe de alta pe procesul stiloid al ulnei.[Papilian V.,2003,pag. 117-118]

I.3 Mușchii regiunii antebrațului

I.3.1 Mușchii flexori ai articulației cotului

Mușchiul biceps brahial(musculos biceps brachilii)

Origine: capul lung-tuberculul supraglenoidian

capul scurt-apofiza coracoidă

Inserție: tuberozitatea radiusului

expansiunea aponevrotică a tendonului bicipital

Inervație: nervul musculo-cutanat

Acțiune: flexor al antebrațului pe braț

supinator

capul lung-abductor al brațului

capul scurt aductor al brațului

Mușchiul brahial anterior(musculos brachialis)

Origine: marginea antrioară, fața antero-medială și antero-laterală a humerusului sub inserția mușchiului deltoid și a mușchiului coracobrahial.

Inserție: tuberozitatea ulnei

Inervație: nervul musculo-cutanat

Acțiune: flexor al antebrațului pe braț

tensor al capsulei articulare a cotului

Mușchiul rotund pronator(musculos pronator teres)

Origine: capul humeral-suprafața anterioară a epicondilului medial al humerusului

capul ulnar-apofiza coronoidă a ulnei

Inserție: tuberozitatea pronatoria

Inervație: nervul median

Acțiune: pronator al antebrațului

flexor al antebrațului pe braț

Mușchiul flexor radial al carpului(musculos flexor carpi radialis)

Origine: fața anterioara a epicondilului medial al humerusului

Inserție: fața anterioara a bazei metacarpului II

Inervație: nervul median

Acțiune: slab flexor al antebrațului pe braț

flexor al mâinii pe antebraț

abductor al mâinii pe antebraț

slab pronator

Mușchiul superficial al degetelor(musculos flexor digitorumsuperficialis)

Origine: capul humero-ulnar-epicondilul medial

capul radial-marginea superioară a marginii anterioare a radiusului între tuberozitatea radialî și tuberozitatea pronatorie

Inserție: fața posterioară a falangelor proximale

pe capul si marginea falangelor mijlocii 2-5

Inervație: nervul median

Acțiune: flexor al falangei mijlocii si proximale pe mână

flexor al mâinii pe antebraț

flexor al antebrațului pe braț

Mușchiul brahoradial(musculos brachioradialis)

Origine : deasupra epicondilului lateral al humerusului

Inserție : fața laterală a bazei apofizei stiloide a radiusului

Inervație :nervul radial

Acțiune : flexor al antebrațului pe braț

supinator

pronator

Mușchiul extensor radial lung al carpului(musculos extensor carpi radialis longus)

Origine : treimea distală a marginii laterale a humerusului

epicondilul lateral al humerusului

Inserție : pe fața dorsală a bazei metacarpianului II

Inervație : nervul radial

Acțiune : extensor al mâinii pe antebraț

abductor al mâinii

contribuie la flexia antebrațului pe braț

I.3.2. Mușchii extensori ai articulației cotului

Mușchiul anconeu(musculos anconeus)

Origine : fața posterioară a epicondilului lateral al humerusului

Inserție : suprafața laterală a olecranului

marginea postero-superioară a ulnei

Inervație : nervul radial

Acțiune : extensor al brațului

Mușchiul triceps brahial(musculos triceps brahii)

Origine : capul lung – tuberculul intraglenoidian

– partea superioară a marginii axilare a omoplatului

capul medial -fața posterioară a humerusului, distal de șanțul nervului radial

capul lateral -fața posterioară a septului intermuscular medial

-fața posterioară a humerusului deasupra șantului nervului radial

Inserție : pe olecran

Inervație : nerv radial

Acțiune : extensor al antebrațului

I.3.3. Mușchii mișcarilor de pronație-supinație ai articulației cotului

Mușchiul rotund pronator(musculos pronator teres)

Origine: capul humeral-suprafața anterioară a epicondilului medial al humerusului

capul ulnar-apofiza coronoidă a ulnei

Inserție: tuberozitatea pronatoria

Inervație: nervul median

Acțiune: pronator al antebrațului

flexor al antebrațului pe braț

Mușchiul flexor radial al carpului(musculos flexor carpi radialis)

Origine: fața anterioara a epicondilului medial al humerusului

Inserție: fața anterioara a bazei metacarpului II

Inervație: nervul median

Acțiune: flexor al mâinii pe antebraț

abductor al mâinii pe antebraț

slab flexor al antebrațului pe braț

slab pronator

Mușchiul supinator(musculos supinator)

Origine : planul superficial – epicondilul lateral al humerusului

ligamentul colateral

ligamentul anular al radiusului

planul profund – creasta muschiului supinator

Insertie : fața laterală si marginea anterioară a radiusului intre col si tuberositas pronatoria

Inervație : nervul radial

Acțiune : supinator principal al antebrațului

Mușchiul brahoradial(musculos brchioradialis)

Origine : deasupra epicondilului lateral al humerusului

Inserție : fața laterală a bazei apofizei stiloide a radiusului

Inervație :nervul radial

Acțiune : flexor al antebrațului pe braț

supinator

pronator

Mușchiul patrat pronator(musculos pronator quadratus)

Origine: pe patrimea distală a suprafeței anteriare a corpului ulnar

Inserție: pe patrimea distală a suptafeței anterioare a corpului radiusului

Inervație: nervul interosos anteior

nervul median

Acțiune: pronator al antebrațului

pronator al mâinii

I.3.4. Mușchii flexori ai mâinii

Mușchiul flexor radial al carpului(musculos flexor carpi radialis)

Origine: fața anterioara a epicondilului medial al humerusului

Inserție: fața anterioara a bazei metacarpului II

Inervație: nervul median

Acțiune: flexor al mâinii pe antebraț

abductor al mâinii pe antebraț

slab flexor al antebrațului pe braț

slab pronator

Mușchiul palmar lung(musculos palmarislongus)

Origine: fața anterioara a epicondilului medial al humerusului

Inserție: aponevroza palmară

Inervație: nervul median

Acțiune: slab flexor al mâinii pe antebraț

Mușchiul flexor ulnar al carpului(musculos flexor carpi ulnaris)

Origine: capul humeral-pe epicondilul medial al humerusului

capul ulnar-marginea mediala a olecranului si pe 2/3 superior a marginii posterioare a ulnei

Inserție: osul pisiform

cârligul osului hamat

baza metacarpianului V

Inervație: nervul ulnar

Acțiune: flexor al mâinii pe antebraț

Mușchiul superficial al degetelor(musculos flexor digitorumsuperficialis)

Origine: capul humero-ulnar-epicondilul medial

capul radial-marginea superioara a marginii anterioare a radiusului intre tuberozitatea radiala si tuberozitatea pronatorie

Inserție: fața posterioară a falangelor proximale

pe capul si marginea falangelor mijlocii 2-5

Inervație: nervul median

Acțiune: flexor al falangei mijlocii si proximale pe mână

flexor al mâinii pe antebraț

flexor al antebrațului pe braț

Mușchiul flexor profund al degetelor(musculos flexor digitorum)

Origine: pe cele 2/3 superioare ale suprafețelor mediale si anterioare ala ulnei

1/2 medială a suprafeței anterioare a membranei interosoase in treimea sa mijlocie

Inserție: pe baza falangei distale a degetelor II-V

Inervație: nervul ulnar-partea medială

nervul median-partea laterală

Acțiune: flexor al tuturor falangelor

flexor al degetelor pe mână

flexor al mâinii pe antebraț

aductor al mîinii

I.3.5. Mușchii extensori ai mâinii

Mușchiul extensor radial lung al carpului(musculos extensor carpi radialis longus)

Origine : treimea distală a marginii laterale a humerusului

epicondilul lateral al humerusului

Inserție : pe fața dorsală a bazei metacarpianului II

Inervație : nervul radial

Acțiune : extensor al mâinii pe antebraț

abductor al mâinii

contribuie la flexia antebrațului pe braț

Mușchiul extensor radial scurt al carpului(musculos extensor carpi radialis brevis)

Origine : epicondilul lateral al humerusului

septul intermuscular lateral al brațului

Inserție : fața dorsală a bazei a metacarpianului III
Inervație : nervul radial

Acțiune : extensor al mâinii pe antebraț

abductor al mâinii

Mușchiul extensor al degetelor(musculos extensor digitorum)

Origine : epicondilul lateral al humerusului

Inserție : pe baza falangei distale

Inervație : nervul radial

Acțiune : extensor al falangelor

extensor al degetelor pe mână

extensor al mâinii pe antebraț

Mușchiul extensor ulnar al carpului(musculos extensor carpi ulnaris

Origine : capul humeral-epicondilul lateral

capul ulnar-1/3 superioară și mijlocie a marginii posterioare ulnare

Inserție : pe partea medială a metacarpului V

tuberculozitatea metacarpului V

Inervație : nervul radial

Acțiune : extensor al mâinii

aductor al mâinii

[Avramescu E.,2003,pag. 58-60]

I.4. Fractura de epifiză distală a radiusului

I.4.1. Mecanism

După modul de producere , deosebum doua tipuri de fracturi la nivelul antebrațului : mecanism direct și mecanism indirect. Fracturile produse prin mecanism direct apar la nivelul la care acționează agentul traumatic, fiind reprezentat de zdrobire, lovire, compresiune sau șoc violent. În acest caz fractura este insoțită de leziuni ale parților moi, putând apărea chiar și fracturi deschise. Fractura deschisă a radiusului se poate descrie ca o complicație gravă și se manifestă prin comunicarea osului cu exteriorul, prin crearea unei plăgi tegumentare.

Fracturile produse prin mecanism direct se pot produce in 4 feluri diferite:

Flexiune(îndoire,încovoiere)

Datorită forței ce se exercită asupra uneie dintre extremitățiile diafizei osoase, se produce o exagerare a curburii osoase , cealaltă extremitate fiind fixată pe un plan dur.

Torsiune

Este reprezentată de o forță ce produce la nivelul extremității diafizei unui os lung o răsucire, fapt ce va duce la o fractură elicoidală sau spiroidă.

Tracțiune sau smulgere

Apare în urma tracțiunii ligamentare sau în urma contracțiilor violente în zonele de inserție tendinoasă

Compresiunea în lungul axului

Aceasta va avea ca urmare o fractură cominutivă sau la o fractură cu tasarea osului afectat

Fracturile produse prin mecanism indirect sunt cele mai frecvente si numeroase, rezultate în urma deformării osului datorită presiunii exercitate asupra acestuia. Cele mai comune fracturi se datorează accidentelor de circulație, în urma unui traumatism direct pe braț. Un alt mod frecvent de producere este întâlnit la persoanele agresate in timpul autoapărării, fractura fiind provocată prin lovirea cu un corp contondent pe marginea cubitală a antebrațului ridicat, producând o fractură de cubitus, urmată de o fractură a diafizeiradiale sau de o luxație de corp radial. Datorită acestui mecanism direct, fracturile ambelor diafize se produc la aceelași nivel.

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

I.4.2. Clasificare

Pentru stabilirea unui tratament adecvat este deosebit de importantă cunoașterea clasificării fracturilor diafizare ale oaselor antebrațului, dar și pentru diverse statistici ce urmăresc modul în care evoluează recuperarea pacientului în funcție de tratamentul aplicat.

Fracturile diafizare sunt împarțite în fracturi simple, fracturi comunitive și fracturi complexe, potrivit clasificării AO (Orthopaedic Trauma Association).

Tipul A de fractură :

A1 – Fractură ulnară simplă cu radius intact : 1 oblică, 2 transversă, cu dislocarea capului radial.

Fig. Nr. 8 A1

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

A2 – Fractură radială simpla cu ulna intactă : 1 oblică, 2 transversă, 3 cu dislocarea articulației distale radioulnare.

Fig. Nr. 9 A2

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

A3 – Fractură simplă a ambelor oase: 1 cu interesarea treimii proximale a radiusului, 2 cu interesarea treimii mijlocii a radiusului, 3 cu interesarea treimii distale a radiusului.

Fig. Nr. 10 A3

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

Tipul B de fractură :

B1- Fractură comunitiva ulnară cu radius intact : 1 cu un singur fragment, 2 cu mai multe fragmente, 3 cu asocierea luxației capului radial.

Fig. Nr. 11 B1

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

B2 – Fractură comunitivă radială cu ulna intactă : 1cu un singur fragment, 2 cu mai multe fragmente, 3 cu luxație distală a ulnei.

Fig. Nr. 12 B2

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

B3 – Fractură comunitivă : 1 a ulnei, 2 a radiusului, 3 a ambelor oase.

Fig. Nr. 13 B3

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

Tipul C de fractură:

C1 – Fractură ulnară complexă: 1 bifocală cu radius intact, 2 bifocală cu radius fracturat, 3 cominutivă cu sau fară fractură de radius.

Fig. Nr. 14 C1

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

C2 – Fractură radială complexă : 1 bifocală cu ulna intactă, 2 bifocală cu ulna fracturată, 3 cominutivă cu sau fară fractură ulnară.

Fig. Nr. 15 C2

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

C3 – Fractură complexă a ambelor oase: 1 bifocală a unui os, 2 comunitivă a unui os, 3 comunitivă a ambelor oase.

Fig. Nr. 16 C3

[https://www.scribd.com/doc/120389827/Kinetoterapia-fracturilor-de-radius-si-ulna accesat in 30.01.2020]

[Wei SY, Born CT, Abene A, 1999]

I.4.3. Simptomatologie

Semnele de fractură se impart in doua tipuri: semne de probabilitate și semne de certitudine.

Semnele de probabilitate se întâlnesc in numeroase tipuri traumatice, fiind reprezentate de: deformarea sau scurtarea regiunii, echimoză, durere și impotență funcțională. Semnele de certitudine sunt descries de: netransmiterea mișcării de-a lungul osului, lipsa continuității osoase, mobilitate anormală și crepitații osoase. Aceste semne de certitudine pot transforma foarte ușor o fractură fară deplasare într-o fractură cu deplasare dacă acestea sunt cautate insistent. La inspecția zonei afectate se poate observa deformarea formata de un posibil hematom, edem, deplasarea fragmentelor urmată de scurtarea antebrațului.

Într-un examen obiectiv complet se va examina atât articulația distală cât și cea proximală, se vor cauta posibile complicații vasculare (pulsul periferic, temperature și culoarea tegumentului) și nervoase (tulburări de motilitate și sensibilitate). [Rădulescu Al., Baciu C.,1978]

I.4.4. Diagnostic

De cele mai multe ori, pentru a diagnostica o fractură, nu este suficientă simtomatologia clinică, putând fii stabilită cu certitudine doar după efectuarea examenului radiologic. În cazuri particulare când radiografia nu susține un diagnostic concret, se recomandă o examinare la computerul tomograf CT.

[https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ortopedie/fractura-tipuri-de-fracturi-simptome-complicatii-si-tratament-15630930/#cap5 accesat in 30.01.2020]

I.5 Metode și mijloace de recuperare a fracturii de epifiză distală a radiusului

1.5.1. Kinetoterapia

Kinetoterapia sau kinesiologia este o formă de terapie cu ajutorul mișcării, ce are ca scop creșterea nivelului fucțional, refacerea funcțiilor diminuate, realizarea unor mecanisme compensatorii în situații de readaptare funcțională.

Kinetoterapia, prin utilizarea diverselor mijloace terapeutice, urmărește recuperarea anumitor funcții pierdute total sau partial, cu scopul de a îmbnătații viața pacientului. [Cioroiu S.,2012,pag. 6]

1.5.2. Fizioterapia

Pentru prima data se vorbește de electricitate și efectele sale asupra corpului în anul 1773 în Franța, unde Charles du Fay pomenește de electricitatea pozitivă și negativă. Prima scriere în care s-a folosit noțiunea de electricitate medicală a fost intitulată “Noțiuni despre electricitate”, lucrare scrisă de Johann Gottlob Krueger in 1744-1745. În scurtă vreme apar încercările de terapie cu electricitate, având ca scop restabilirea motricității membrelor paralizate. În 1786, Galvani, începe experimentele de stimulare electrică a nervului mușchiului piciorului de broasacă, rezultatele fiind publicate in anul1791.

[Rădulescu A.,2005,pag. 13]

1.5.2.2 Terapia cu laser

LASER – Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation, adică amplificarea luminii prin emisie stimulată de radiație. Lumina laser prezintă o singură lungime de undă, complet monocromă și coerentă, absolut orientată, undele laser fiind perfect identice în timp și spațiu.

Parametrii fizici de bază:

– lungime de undă;

– putere;

– frecvență;

– densitatea de putere.

Efectele terapiei cu laser sunt: analgetici; miorelaxant; antiinflamator; trofic; resorbtiv; bactericid; virucid.

Indicații: traumatologie, arsuri, dermatologie, O.R.L., stomatologie, reumatologie, neurologie.

Contraindicații: iradierea directă a globilor oculari, iradieri maligne, stări febrile, pacienți cu afecțiuni psihice.

1.5.2.3. Terapia cu Ultrasunet.

Vibrațiile mecanice pendulare ce depășesc 20.000 oscilații/secundă, poartă numele de ultrasunet. Ultrasunetul emis de aparatele de fizioterapie folosit în cabinetele de rucuperare, au o frecvență cuprinsă între 800-1.000 Hz. Mecanismele de producer sunt următoarele: procedee magnetice, procedee mecanice, procedeul piezoelectric.

Efectele ultrasunetului:

– efect analgetic;

– efect miorelaxant;

– acțiune hiperemiantă;

– activarea circulației sangvine;

– acțiune asupra SNV;

– efect fibrolitic;

– efect antiinflaator.

Indicații: afecțiuni reumatismale, traumatologie, dermatologie, afectări ale țesutului de collagen, neurologie, afecțiuni circulatorii, afecșiuni din cadrul medicinii interne, ginecopatii.

Contraindicații: modificări tegumentare, tulburări de sensibilitate cutanată, fragilitate capilară, tulburări de coagulare sangvină, stări generale alterate, cașexii, tumori în toate stadiile evolutive, tuberculoză activă, fenomene inflamatorii acute, stări febrile, insuficiență cardio-respiratorie, rheumatism articular acut, insuficiență coronariană, suferințe venoase ale membrelor- trombofeblite,varice.

[https://www.academia.edu/33247603/ELECTROTERAPIA_ENCICLOPEDIA_MEDICALA_BTL_Electroterapia_Enciclopedia_terapeutica_BTL accesat astăzi 23.06.2020]

I.5.3. Terapia ocupațională

“Terapia ocupațională are la bază concepția după care activitatea voluntară sau altfel spus, ocupația cu componentele sale interpersonale și de mediu, poate fi utilizată eficient pentru împiedicarea apariției sau ameliorarea disfuncțiilor organismului uman, contribuind, în acest fel, la creșterea adaptării individului în societate.”[Popovici D.,pag. 13]

Terapia ocupațională m-a ajutat în etapa finală a recuperării, pacientul fiind supus unor exerciții ce au solicitat executarea mișcărilor fine de la nivelul articulații radio-carpiene, metacarpo-falangiene și la nivelul articulatiilor interfalangiene. M-am bazat pe diverse tehnici ce relatează activitățiile zilnice ale pacientului, tehnici precum: origami, dactilopictură, quilling, modelarea plastilinei.

fig. 17 Tehnici de TO realizate de pacient.

Aceste tehnici au ajutat la dezvoltarea neuromotorie de la nivelul membrului superior pentru urmatoarele mișcări: flexia și extensia mâinii, abducția și adducția mâinii, circumducții, supinație și pronație, flexia degetelor, prehensiune, etc

I.5.4. TriggerPoints

În cazul în care se creează o leziune sau o suprasolicitare la nivelul mușchiului, apar niște mici puncte de contractură numite și Trigger Points. Acestea sunt puncte focale, hiperiritabile, focale cu localizare în mușchii scheletici. În momentul în care mușchiul formează un punct Trigger vom experimenta rigiditate, durere intensă, mișcare restricționată, slabiciune, uneori chiar și greață, tulburări de vedere, amețeli, etc. Datorită spasmului muscular local se generează ischemie localizată, vasoconstrucție, apar metaboliți cu proprietăți iritative nervoase.

Punctele Trigger sunt diferite de punctele de energie, punctele de acupunctură sau alte concepte ezoterice. Aceste puncte sunt simțite prin palpare precum un „nodul muscular”, iar durerea persistă și este reală.

Factorii de activare ale punctelor Trigger:

– traumatisme directe;

– traumatisme minore repetate;

– suprasolicitare;

– postură incorectă;

– expunerea prelungită la frig;

– căldură;

– stres și anxietate;

– carență/exces de vitamine.

Avantajele și beneficiile Terapiei Trigger Points:

– abordează și tratează durerea de la sursa acesteia, nu doar simptomatică;

– îmbunătățirea circulației și fluxului sanguin pe întreg corpul;

– diminuarea și tratarea durerii acute și cronice;

– reducerea rigidității și tensiunii musculare;

– îmbunătățirea flexibilității și amplitudinii de mișcare;

– eliberarea stării de contracție musculară continuă și eliminarea toxinelor;

– reeducarea posturală și evaluarea continuă;

– elimină stările de anxietate și depresie;

– asigură energie și o buna concentrație.

I.5.5. Masajul medical

Masajul medical este reprzentat de un ansamblu de mișcări ce sunt aplicate asupra corpului uman, având acțiune indirectă asupra țesuturilor aflate în profunzime, efectele fiind locale și generale. Masajul medical nu tratează doar simptomatica durerii, ci și sursa acesteia, împiedicând reapariția durerii. Masajul medical este clasificat în: masaj sedativ sau de relaxare generală; masaj decontracturant și masaj tonifiant pentru ameliorarea atrofiilor musculare.

Beneficiile masajului medical:

Efect miorelaxant;

Efect analgezic;

Menține mobilitatea articulațiilor;

Stimulează circulația și capacitatea sângelui de oxigenare a celulelor;

Îmbunătățirea fluxului limfatic;

Procesele naturale de refacere a organismului și sistemului imunitar;

Îmbunătățirea tonusului muscular;

Creșterea metabolismului bazal.

Acesta este aplicat în cazul afecțiunilor vasculare, degenerative, neurologice, articulare, dismetabolice, în afecțiunile posttraumatice și în cazul neuromialgiilor reumatismale, afecțiunile coloanei vertebrale, distrofie neuro-musculară, poliartrită reumatoidă, dar este recomandat și pentru corectarea poziției corpului, relaxare musculară, mobilitate articulară, redobândirea forței și a echilibrului muscular, a rezistenței la efort.

Masajul medical este contraindicat în urmatoarele cazuri: pacientul prezintă afecțiuni ale pielii, boli cardiovasculare, tuberculoză, boli respiratorii, digestive, neuropsihice, boli de sânge sau tumori maligne.

Acesta ajută la eliberarea endorfinei, substanță ce ajută corpun în lupta privind combaterea infecțiilor și a durerii, oferind pacientului o stare de bine atât psihică cât ți fizică.

[https://kinetomed.ro/masaj-medical/ accesat la data de 12.06.2020].

I.5.6. Kinesiotapeing.

Conceptul mediacal de bandajare a apărut în Asia, mai precis în Japonia și Coreea în anii ’70. Conceptul este bazat pe ideea că mușchii nu au rol doar în mișcare, ci și pentru determinarea proceselor precum circulația limfatocă, circulația sanguină și temperatura corpului. În cazul în care mușchii nu funcționează în parametri normali, pot duce la o serie de tulburări și neplăceri.

Acest concept a dus la dezvoltarea unei benzi elastice ce nu limitează mișcarea. Metoda a devenit populară în anii ’90, adusă în Europa de catre jucătorul profeionist de fotbal Alfred Nijhuis. În zilele noastre, numeroși terapeuți din Germania și Olanda descoperă noi posibilități în aplicarea diferitelor tehnici, fiind creeată o metodologie sofisticată și extinsă, fiind numită conceptul de bandajare medical.

Proprietățiie benzilor:

– bandă elastică din bumbac, prevăzută cu un strat adeziv hipoalergenic;

– stratul adeziv concepun în așa fel încât permite materialului să respire;

– pot fii întinse până la 140%, elasticitate comparabilă cu cea a pielii umane;

– materialul este atașat benzii cu o presiune de 10%;

– banda poate fii purtată pana la 8 zile fiind și rezistentă la apă (waterproof).

Efectele benzilor:

– Ameliorarea durerii;

– Îmbunătățirea fincției musculare prin reglarea tonusului muscular;

– Stimulare neuromusculară proprioceptivă;

– Influențarea poziției articulațiilor;

– Influențarea direcției mișcării;

– Creșterea stabilității;

– Neutralizarea congestiei circulației sanguine și drenajului limfatic;

– Influențarea neuroreceptorilor.

Contraindicații:

– Tromboză;

– Pete pe piele;

– traumatisme severe;

– Edem generalizat;

– Carcinom;

– Sarcină;

– Lipsa rezultatelor;

[Hof van T.,2013, pp 11-13]

I.5.7. Terapia Miofascială

Terapia miofascială sau IASTM (Instrument Assisted Soft Tissue Mobilization) este o forma de tratament relative noua, dar au fost folosite tratamente similar începând de la Hipocrate, practică cunoscută sub numele de Gua Sha provenită din China.

Inițial metoda Cyriax a fost la baza dezvoltării tratamentului, numai că în anii ’90, în SUA a avut loc o revoluționare a metodei, introducând ustensile din oțel având ca scop înlăturarea aderențelor și cicatricilor cauzate de leziuni. Metoda IASTM a fost dezvoltată ca o metodă complementară a tehnicii manuale de către mulți terapeuți, având o gama largă de instrumente de diferite mărimi și forme pe care le puteau alege.

fig. 18 Instrumente IASTM din oțel.

[https://movementstudio.melbourne/what-is-graston-technique/ accesat la data de 13.06.2020]

Datorită instrumentelor folosite în terapia miofascială, grăbim procesul de autovindecare a organismului prin influențarea fasciilor, ajutând la reeducarea tonusului miofascial și stabilind un echilibru funcțional la nivelul membrului afectat, oferind o informație anatomică și motorie sistemului nervos central.

Efectele benefice IASTM:

– îmbunătățește pe termen lung circulația limfatică locală și sanguină, atât la nivel profund cât și superficial;

– creșterea valorii nutriențiilor și fibroblastelor la nivelul regiunii afectate;

– reglarea nivelului de colagen, ceea ce duce la vindecarea grăbită a segmentului afectat;

– reduce gradul de fibroză a țesuturilor;

– influențează pozitiv postura;

– reducerea tensiunii la nivelul fasciei, ceea ce duce la diminuarea durerii;

– ajută la restabilirea sensibilității țesutului afectat;

– creează condiții pentru alinierea corectă a fibrelor fasciale.

[Thysol Group B.V., pp. 51-52] CAPITOLUL II – ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

II.1. Data, locul și subiecții cercetării

Cercetarea a avut loc în pe o perioadă de aproximativ 2 luni, începand la data de 10.11.2019 și terminand la data de 10.01.2020. În cadrul acesteia a fost evaluată o persoană de sex masculin, cu vârsta de 32 de ani, operată de fractură epifiză distală radius drept vicios consolidată.

Ședințele de recuperarea au avut loc în prima lună la “Centrul Rafael” din Brașov, iar ultima perioada s-au desfășurat la domiciliul pacientului.

Testarea inițială a avut loc dupa 18 zile de la operație, timp în care mâna a fost imobilizată în orteză, iar testarea finală s-a realizat în ultima ședință de recuperare.

II.2. Aparate, instalații și material

Centimetru

Goniometru

Baston

Benzi elastic

Mingi de burete de diferite marimi

Oua din silicon

Gantere

Power Ball

Bețe de chibrit

Nisip fin

II.3. Metode de cercetare

II.3.1. Metoda documentării teoretice.

Această metodă se utilizează pentru acumularea informațiilor de specialitate, dar este totodata o valoroasă metodă științifică deoarece aceasta reprezintă prima etapă a domeniului ce urmează a fi cercetat.

II.3.2. Metoda anchetei pe bază de chestionar.

“Ancheta urmărește studiul opiniilor, motivelor, atitudinilor, obiceiurilor, manierelor de a lua decizii și de a se comporta a indivizilor sau a grupurilor specific “ [Epuran M., 1995, pag.96].

Formularea concluziilor cu caracter științific depind de obiectivitatea relatărilor subiecțiilor rezultate din răspunsurile la chestionare sau interviu.

Chestionarele directe sunt aplicate unui numar mai mare de indivizi sau grupuri de indivizi, sub controlul observatorului intr-un timp limitat sau nelimitat doar în prezența unui operator.

II.3.3. Metoda observației.

Prin intermediul datelor de referință, permite identificarea problemlor ce trebuie rezolvate, proiectarea unor soluții și formularea ipotezoler ce urmază a fi verificate.

II.3.4. Metoda studiului de caz.

Se referă la folosirea tehnicilor de observație și culegerii datelor pe intreaga perioadă a desfășurării studiului, cu scopul de a demonstra și verifica ipotezele menționate.

Pentru orice studiu de caz, fie el individual, structura politică, instituție, în cea mai mare parte se bazează pe analiză calitativă ci nu pe cea cantitativă.

II.3.5. Metoda grafică.

Metoda grafică se ocupa de prelucrarea datelor obținute cu ajutorul observației și interpretarea rezultatelor finale, cu ajutorul carora se permite finalizarea procesului de cunoaștere statistică prin examinarea graficelor obținute cu ajutorul expresilor numerice, cu scopul de a compara datele ce verifică ipoteza.

II.4. Anamneza și evaluarea funcțională a pacientului.

Pentru conceperea unui plan de recuperare este nevoie in primul rând de o evaluare funcțională. Aceasta evaluare are loc la prima întâlnire dintre pacient și medic/kinetoterapeut și începe cu anamneza pacientului, urmand ulterior sa se recurgă la evaluarea globală și segmentară, având ca și scop descoperirea deficitului funcțional al pacientului și intervenirea în recuperarea acestuia [Cioroiu S., 2012, pag. 46]

Anamneza pacientului consta într-o discuție între examinator și pacient, unde se oferă diferite informații despre acesta precum: varstă, sex, profesie, antecedente personale și heredo-colaterale, istoricul bolii, etc., ce ajută la stabilirea principalelor simptome. [Marcu V., 2006, pag. 117]

ANAMNEZA PACIENTULUI

Nume și Prenume: R.L.

Data nașterii: -.02.1987

Sex: M

Naționalitate: Română

Înalțime: 1.73

Greutate: 74

Profesie: –

Antecedente personale: Fară interveneții chirurgicale pana în prezent

Diagnostic: Fractură epifiză distală de radius drept vicios consolidate

BILANȚUL ARTICULAR

Bilanțul articular reprezintă partea ce se ocupă cu măsurătorile articulației, și aprecierea gradului de mobilitate pentru aceasta, pe toate direcțiile anatomice posibile, în axele și planurile corespunzătoare.

Măsurătorile trebuiesc effectuate de un kinetoterapeut cu o oarecare experiență pentru ca rezultatul măsurătorilor să fie precis.

[Marcu V., 2006, pag. 122]

Flexia (flexia palmară)

Poziția inițială: brațul la 90֯ în pronație, cu degetele relaxate.

Poziționarea goniometrului: bratul fix pe linia mediană a feței ulnare a antebrațului, spre olecran, iar brațul mobil paralel cu metacarpul V.

Amplitudinea maximă de meșcare: 0-90֯.

Extensia (dorsiflexia)

Poziția inițială: brațul la 90֯ în pronație, cu degetele relaxate.

Poziționarea goniometrului: bratul fix pe linia mediană a feței ulnare a antebrațului, spre olecran, iar brațul mobil paralel cu metacarpul V.

Amplitudinea maximă de meșcare: 0-70֯.

Adducția

Poziția inițială: brațul în abducție, cotul flectat, antebrațul în pronosupinație.

Poziționarea goniometrului: pe fața dorsală a mâinii, brațul fix pe linia mediană a feței dorsale a antebrațului, spre condilul lateral al humerusului, brațul mobil este așezat în lungul metacarpianului III.

Amplitudinea maximă de meșcare: 40-45֯.

Abducția

Poziția inițială: brațul în abducție, cotul flectat, antebrațul în pronosupinație.

Poziționarea goniometrului: pe fața dorsală a mâinii, brațul fix pe linia mediană a feței dorsale a antebrațului, spre condilul lateral al humerusului, brațul mobil este așezat în lungul metacarpianului III.

Amplitudinea maximă de meșcare: 20-30֯.

Circumducția

Este mișcarea ce îmbină cele 4 tipuri de mișcări descries mai sus.

Poziția ce favorizează activitatea flexorilor degetelor pentru prehensiune este în : extensie 30-35֯, deviație cubitală de 15֯ și semipronație de 30-45֯

[Sbenghe T., 1987, pp. 43-44]

BILANȚUL MUSCULAR

Bilanțul muscular este reprezentat de evaluarea forței musculare prin intermediul unui examen clinic, ceea ce o face o metoda subiectivă, aplicată de un kinetoterapeut cu experiență.

[Marcu V., 2006, pag. 123]

Pentru realizarea unui bilanț cât mai corect și precis trebuie să avem în vedere următoarele lucruri: testarea trebuie făcută de către un kinetoterapeut experimentat, pacientul sa fie cooperativ , testarea să se desfășoare în condiții optime, iar retestările (testarea inițială-intermediară-finală) să fie efectuate de aceelași kinetoterapeut.

Scala de evaluare la nivelul musculaturii:

F0 (zero) – nu există contracție musculară.

F1 (schițată) – sesizarea contracției musculare prin palpare.

F2 (mediocră) – permite mușchiului mobilizarea segmentului în amplitudine completă, doar cu eliminarea gravitației.

F3 (acceptabilă) – permite mușchiului mobilizarea segmentului în amplitudine completă împotriva gravitației.

F4 (bună) – permite mușchiului mobilizarea segmentului în amplitudine completă împotriva unei rezistențe cu valoare medie.

F5 (normală) – permite mușchiului mobilizarea segmentului în amplitudine completă împotriva unei rezistențe maxime pe segmental afectat.

[Marcu V., 2006, pag. 123-124]

II.5 Planul kinetoterapeutic de recuperare

Planul terapeutic de recuperare este unul bine structurat pe 3 faze, cu niște obiective bine stabilite de către specialiștii domeniului. Aceste obiective sunt:

Combaterea durerii și reducerea inflamației la nivelul articulației radiocarpiene;

Creșterea mobilității articulare la nivelul articulației radiocarpiene;

Creșterea și dezvoltare forței musculare pe musculatura antebrațului;

II.5.1. Faza I

În acest stadiu pacientul execută doar mișcari passive și pasivo-active. Exercițiile se vor efectua pentru primul obiectiv , și anume combaterea durerii și reducerea inflamației la nivelul articulației radiocarpiene.

Exercițiul 1:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru; Aplicăm priza “noroc” , contrapriza 1/3 din lungimea antebrațului pe partea medială, se execută extensia mâinii din articulației pumnului, iar pe mișcarea de flexie priza se schimba cu policele pe fața dorsală a mâinii pacientului și degetele 2,3,4,5 pe fața palmară a acesteia.

dozare: 2×10 repetări

figura II.1. reprezentarea exercițiului 1

Exercițiul 2:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru; Aplicăm priza “noroc” , contrapriza 1/3 din lungimea antebrațului pe partea anterioară, se execută abducția și adducția mâinii din articulația pumnului.

dozare: 2×10 repetări

figura II.2. reprezentarea exercițiului 2

Exercițiul 3:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru; Aplicăm priza “noroc” , contrapriza 1/3 din lungimea antebrațului pe partea anterioară, se execută mișcarea de circumducție la nivelul articulației pumnului.

dozare: 2×10 repetări

figura II.3. reprezentarea exercițiului 3

Exercițiul 4:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru; Aplicăm priza “noroc” , contrapriza 1/3 din lungimea antebrațului pe partea anterioară, se execută mișcarea de supinație și pronație din articulația cotului.

dozare: 2×10 repetări

figura II.4. reprezentarea exercițiului 4

Exercițiul 5:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu antebrațul sprijinit pe un scaun; aplicam prizele în pensă la nivelul mușchiului tenar cu o mână, iar cu cealaltă la nivelul mușhciului hipotenar, se execută bolduiri către anterior și posterior.

dozare: 2×10 repetări

figura II.5. reprezentarea exercițiului 5

Exercițiul 6:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu antebrațul sprijinit pe un scaun; Aplicăm contrapriza la nivelul metacarpului ce corespunde degetului pe care se lucrează și priza la nivelul primei falange, se executa mișcare de flexie/extensie, abducție/adducție, circumducție, dar și mișcarea de translație. Mișcarea este aplicată fiecărui deget.

dozare: 2×10 repetări

figura II.6. reprezentarea exercițiului 6

Exercițiul 7:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu antebrațul sprijinit pe un scaun; Aplicăm priza cu întraga fața palmară peste fața dorsala a mâinii pacientului, degetele suprapunându-se și contrapriza la nivelul articulației pumnului pe fața anterioară, se execută mișcări scurte de flexie a degetelor (mișcarea de strângere a pumnului) cu presiune din ce în ce mai mare.

dozare: 2×10 repetări

figura II.7. reprezentarea exercițiului 7

Exercițiul 8:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu partea posterioară a antebrațul sprijinit pe un scaun; Aplicam priza în pensă la nivelul policelui și contrapriza pe fața palmară cu palma desfăcută, se executa mișcarea de abducție și adducție a policelui.

dozare: 2×10 repetări

figura II.8. reprezentarea exercițiului 8

Masajul antebrațului:

Am aplicat masajul antebrațului pentru relaxarea musculaturii de la nivelul acestuia și vascularizarea zonei afectate.

figura II.9. reprezentarea masajului antebrațului

Aplicarea terapiei miofasciale.

Aplicarea terapiei miofasciale la nivelul antebrațului partea anterioară cu ajutorul instrumentelor IASTM.

figura II.10. reprezentarea terapiei miofasciale la nivelul antebrațului partea anterioară

Aplicarea terapiei miofasciale.

Aplicarea terapiei miofasciale la nivelul antebrațului partea cubitală cu ajutorul instrumentelor IASTM.

figura II.11. reprezentarea terapiei miofasciale la nivelul antebrațului partea cubitală

Aplicarea terapiei miofasciale.

Aplicarea terapiei miofasciale la nivelul antebrațului partea posterioară cu ajutorul instrumentelor IASTM.

figura II.12. reprezentarea terapiei miofasciale la nivelul antebrațului partea posterioară

Aplicarea terapiei miofasciale.

Aplicarea terapiei miofasciale pe diferite zone a feței palmare cu ajutorul instrumentelor IASTM.

figura II.13. reprezentarea terapiei miofasciale pe diferite zone a feței palmare

Aplicarea terapiei Trigger Points

Aplicarea terapiei este folosită pentru dezactivarea punctelor Trigger de pe zona antebrațului partea anterioară și posterioară.

figura II.14. reprezentarea terapiei TriggerPoint pe zona antebrațului

Terapia cu ultrasunet

Ultrasunetul a fost setat pe o intensitate de 0,4W/cm² și aplicat timp de 6 minute periarticular și pe întraga lungime a antebrațului. 10 ședințe

figura II.15. reprezentarea aplicatie de terapie cu ultrasunet la nivelul antebrațului.

Terapia cu laser

Această terapie a fost aplicată timp de 10 ședințe atât laserul normal cât și cel de înaltă frecvență pe programul numarul 7101 (antialgic) 3 x 2,2 minute prin mișcări circulare pe întreaga suprafață a antebrațului.

figura II.15. reprezentarea aplicatie de terapie cu laser la nivelul antebrațului.

Aplicarea benzilor kinesiologice

Aplicarea kinesiotape-ului se face cu scopul de a scăpa de tumefierea apărută la nivelul articulației radiocarpiene, dar și pe întreg antebrațul. Aplicarea se face cu ajutorul a două benzi de 5cm lățime și aproximativ 12-15 cm lungime, taiate de la un capăt pană la o distanță de cca. 3 cm pană la celălalt capăt în 5 fâșii lungi. Se aplica capetele întregi la 2/3 din lungimea antebrațului pe partea radială și cubitală, apoi rând pe rând se aplică fâșiile decupate, pe diagonală fară nici o întindere la nivelul benzii.

figura II.16. reprezentarea aplicatie benzilor kinesiologice la nivelul antebrațului.

II.5.2. Faza II

Pentru faza a II-a am optat pentru exerciții se presupun ingreunarea mișcărilor, folosind diferite materiale precum: benzi elastice, gantere, baston, etc.

Exercițiul 1:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu partea posterioară a antebrațul sprijinit pe un scaun; Aplicam priza la nivelul jumătății antebrațului și contrapriza pe fața palmară a pacientului, se comunică pacientului să execute flexia mâinii pe antebraț cu o ușoară presiune aplicată de kinetoterapeut.

dozare: 2×10 repetări

figura II.17. reprezentarea exercițiului 1

Exercițiul 2:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu partea anterioară a antebrațul sprijinit pe un scaun; Aplicam priza la nivelul jumătății antebrațului și contrapriza pe fața dorsală a pacientului, se comunică pacientului să execute extensia mâinii pe antebraț cu o ușoară presiune aplicată de kinetoterapeut.

dozare: 2×10 repetări

figura II.18. reprezentarea exercițiului 2

Exercițiul 3:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu partea posterioară a antebrațul sprijinit pe un scaun ținând în mână o ganteră de 1kg; Aplicam priza la nivelul degetelor și contrapriza la jumatatea antebrațului pe partea anterioară, se execută flexia și extensia mâinii.

dozare: 2×10 repetări

figura II.19. reprezentarea exercițiului 3

Exercițiul 4:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu partea anterioară a antebrațul sprijinit pe un scaun ținând în mână o ganteră de 1kg; Aplicam priza la nivelul degetelor și contrapriza la jumatatea antebrațului pe partea posterioară, se execută flexia și extensia mâinii

dozare: 2×10 repetări

figura II.20. reprezentarea exercițiului 4

Exercițiul 5:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu partea medială a antebrațul sprijinit pe un scaun ținând în mână o ganteră de 1kg; Aplicam priza la nivelul degetelor și contrapriza la jumatatea antebrațului pe partea laterală, se execută abducția și adducția mâinii.

dozare: 2×10 repetări

figura II.21. reprezentarea exercițiului 5

Exercițiul 6:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu partea posterioară a antebrațul sprijinit pe un scaun ținând în mână o minge de burete; Aplicam priza la nivelul degetelor și contrapriza la jumatatea antebrațului pe partea anterioară, se execută mișcări de prehensiune. Executăm exercițiul cu mingi de diferite mărimi.

dozare: 2×10 repetări

figura II.22. reprezentarea exercițiului 6

Exercițiul 7:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu partea posterioară a antebrațul sprijinit pe un scaun ținând în mână o bandă elastică; Aplicam priza la jumătatea antebrațului și contrapriza la nivelul benzii elastice aflate la proiecția pumnului pe suprafața de lucru, se executa flexie din articulația pumnului. Exercițiul se execută cu benzi de diferite elasticități.

dozare: 2×10 repetări

figura II.23. reprezentarea exercițiului 7

Exercițiul 8:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu partea anterioară a antebrațul sprijinit pe un scaun ținând pe fața dorsală a mâinii o bandă elastică; Aplicam priza la jumătatea antebrațului și contrapriza la nivelul benzii elastice aflate la proiecția pumnului pe suprafața de lucru, se executa extensia din articulația pumnului.

dozare: 2×10 repetări

figura II.24. reprezentarea exercițiului 8

Exercițiul 9:

Pacientul aflat în poziția de stand cu fața la spalier, o bandă elastică prinsă de șipca de sus a spalierului. Aplicam priză la nivelul cotului pe partea medială și contrapriză la 1/4 din antebraț pe partea anterioară. pacientul prinde capatul benzii elastice realizând mișcări de flexie a pumnului.

dozare: 2×10 repetări

figura II.25. reprezentarea exercițiului 9

II.5.3. Faza III

În ultima fază, faza III, încercăm să ajungem la un nivel normal de funcționalitate a articulației radiocarpiene cu ajutorul unor exerciții de îndemânare și coordonare, dar lucrând concomitent și musculatura antebrațului pentru creșterea forței și a tonusului muscular.

Exercițiul 1:

Pacientul în poziția așezat pe suprafața de lucru cu o banda elastica aflată înaintea acestuia, execută mișcare de prehensiune și de strângerii benzii în pumn.

dozare: 2×7 repetări

figura II.26. reprezentarea exercițiului 1

Exercițiul 2:

Pacientul aflat în poziția de patrupedie cu vârful mâinii afectate orientat spre genunchi, iar vârful mâinii sănătoase orientat înainte; Aplicam prize la nivelul articulației cotului pe partea laterală, se execută mișcarea de balansare a trunchiului înainte și înapoi.

dozare: 2×10 repetări

figura II.27. reprezentarea exercițiului 2

Exercițiul 3:

Pacientul aflat în poziția de patrupedie cu vârful mâinilor orientate spre înainte; Aplicam prize la nivelul articulației cotului pe partea laterală, se execută mișcarea de balansare a trunchiului înainte și înapoi.

dozare: 2×10 repetări

figura II.28. reprezentarea exercițiului 3

Exercițiul 4:

Pacientul aflat în poziția pe genunchi cu un baston prins între palme, bastonul orientat vertical cu unul din capete lipit de suprafața de lucru. Aplicam priza la nivelul cotului pe partea laterală și comunicăm pacientului să execute rulări ale bastonului între palme.

dozare: 2×10 repetări

figura II.29. reprezentarea exercițiului 4

Exercițiul 5:

Pacientul aflat în poziția pe genunchi cu un baston așezat pe un scaun aflat în fața pacientului, este rugat sa realizeze mișcări de rulare ale bastonului. Aplicam priza la nivelul cotului pe partea laterală.

dozare: 2×10 repetări

figura II.30. reprezentarea exercițiului 5

Exercițiul 6:

Pacientul aflat în poziția stând ușor depărtat cu bastonul prins anterior la nivelul bazinului la o distanță echivalentă cu distanța umerilor, o bandă prinsă de baston; Aplicăm prizele la nivelul coatelor pe partea laterală, comunicând pacientului să execute mișcari continu de rulare a bastonului până când banda va fii înfășurată complet pe baston.

dozare: 2×4 repetări

figura II.31. reprezentarea exercițiului 6

Capitolul III – înregistrarea, prelucrarea Și interpretarea rezultatelor cercetării.

III.1. Prezentarea și prelucrarea datelor cercetării

În acest capitol se prezintă interpretarea datelor obținute în urma programului de recuperare al pacientului cu fractură distală de radius. Recuperarea s-a desfășurat în perioada 11.11.2019-10.01.2020, ce s-a realizat în prima parte la Centrul de recuperare “Rafael”, urmând ca mai apoi aceasta să se desfășoare la domiciliul pacientului.

Faza I a durat 14 zile, în care s-au desfășurat 4-5 ședințe pe săptămână, durata unei ședințe fiind de 60-70 de minute.

Faza II s-a desfășurat pe o perioadă de 35 de zile, adăugând pe lângă exercițiile din prima fază, exerciții active și active cu rezistență.

Faza III a durat 14 zile, unde s-a insistat mult pe partea de finețe, mișcări de prindere, apucare, unde se adaugă și terapia ocupațională.

Cu ajutorul testării finale am evaluat pacientul la finalul programului de recuperare, prin intermediul căreia am obținut rezultate remarcabile în vederea recuperării fracturii distale de radius vicios consolidat.

Pentru a interpreta rezultatele programului kinetoterapeutic din punct de vedere funcțional, am realizat o evaluare inițială, intermediară și finală care m-au ajutat să scot în evidență schimbările ce au avut loc în urma terapiilor aplicate.

Diagnosticul de fractură distală de radius vicios consolidată a fost descoperit cu ajutorul evaluării imagistice realizată prin intermediul radiografiei la nivelul antebrațului și mâinii.

Evaluarea din punct de vedere somatic și funcțional va fi prezentată mai jos prin interemediul tabelelor care conțin rezultatele inițiale, intermediare și finale ale bilanțului articular și bilanțului muscular.

Tabelul 1 – bilanțul articular al articulației radiocarpiene (°)

În următorul tabel sunt prezentate valorile bilanțului muscular în treptele de evaluare inițială, intermediară și finală, ce privește bilanțul muscular.

Tabelul 2 – datele bilanțului muscular al articulației radiocarpiene

Din tabelul de mai sus se observă o evoluție bună la nivelul forței musculare în special pe mușchii biceps și triceps brahial, ceea ce arată că exercițiile pentru creșterea forței musculare au fost executate corect și bine alese. După efectuarea comparației făcute între evaluare inițială și evaluarea finală s-a constatat că recuperarea pacientului s-a făcut intr-o proporție de 80%.

III.2. Analiza și interpretarea datelor obținute în urma efectuării testărilor

Din graficul prezentat mai jos se poate observa deficitul de flexie, extensie, abducție și adducție pe care pacientul îl prezintă pe membrul afectat la nivelul articulației radiocarpiene. În urma efectuării programului kinetic de recuperare am înregistrat o evoluție foarte bună a mobilității la nivelul acesteia

Graficul 1 – bilanțul articular al articulației radiocarpiene (°)

În următorul grafic este prezentată evoluția fortei musculare de la testarea inițială până la testarea finală.

Graficul 2 – evoluția bilanțului muscular de la testarea inițială la cea finală

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Concluzii în urma programului de recuperare:

În urma efectuării programului kinetoterapeutic s-au înregistrat ameliorarea parametrilor vizați respectiv forța musculară, mobilitatea articulară, durere și inflamație fapt care verifică ipoteza lucrării;

Obiectivul principal a fost ameliorarea deficitului de flexie și extensie, ceea ce am reușit să fac în prima lună de recuperare;

Prin utilizarea mijloacelor și metodelor moderne de tratament cum ar fii KINESIOTAPING- ul și TEHNICA MIOFASCIALĂ am accelerat procesul de recuperare al pacientului;

Recuperarea a fost începută imediat după intervenția chirurgicală pentru a scurta perioada de recuperare a pacientului;

Durerea a fost prezentă în prima luna a procesului de recuperare dupa care a dispărut în proporție de 80%;

Deficitul muscular a fost recuperat în totalitate fiind facilitat de lipsa inflamației și a durerii din ultima lună de recuperare.

01.11.2019 23.042020