Rolul Si Importanta Iasb In Armonizarea Contabila Internationala
INTRODUCERE
Nu putem să nu remarcăm simplul fapt că, oricât de precise, exacte și de reglementate ar fi argumentările în materie de contabilitate, există totuși o serie de aspecte care ridică multe semne de întrebare într-o lume agitată care este într-o continuă nevoie de informație. Asupra acestor inceritudini, neajunsuri ne vom orpri în lucrarea de față.
Importanța armonizării contabilității în societate, a evoluat pe măsură ce timpul a trecut, dar o dată cu complexitatea proceselor ce au loc la nivelul umanității.
Lucrarea aduce în discuție idei, concepte, întrebări și soluții privind organizarea și funcționarea contabilității în contextul actual, în care diversele sisteme de contabilitate încearcă să se ”armonizeze” în vederea găsirii unui limbaj contabil universal, acceptat și înțeles.
Noul sistem contabil, prin elaborarea și aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate, a creat mari posibilități pentru punerea în practică a contabilității, desfășurării utilizării diferitelor alternative de adoptare a deciziilor cât mai favorabile și mai obiective.
Lucrarea este susținută de un bogat material grafic. Prezentarea grafică oferă o viziune cât mai clară a rolului și importanței IASB în evoluția procesului de armonizare contabilă internațională.
Respectiva lucrare este structurată în trei capitole; primul în care voi evidenția contextul mondial în care se desfășoară contabilitatea, prezentând limbajul contabil ca nevoie a comunicării, globalizarea și necesitatea armonizării contabile, rolul societăților multinaționale precum și factorii de presiune dar și avantajele și dezavantajele armonizării contabile; în cel de-al doilea capitol se regăsesc explicate etapele evoluției IASC/IASB. Capitolul trei presupune evidențierea rolului IASB în criza economică națională, dar și la nivelul României.
Un aspect deosebit de important este acela conform căruia reglementările contabile internaționale, indiferent de titulatura sau denumirea pe care o au la un moment dat, ar trebui să consituie unul din motoarele relansării economice mondiale, să fie un factor determinant al ieșirii din criza economică mondială, care afectează societatea umană la acest început de secol.
CAPITOLUL 1
CONTEXTUL MONDIAL
ÎN CARE SE DESFĂȘOARĂ CONTABILITATEA
1.1 Limbajul contabil universal – o nevoie a comunicării
Încă din cele mai vechi timpuri a existat necesitatea de măsurare și înregistrare a activității economice desfășurate la nivel individual, dar și la nivelul întregii societăți. De aceea, în transmiterea informațiilor exprimate prin cifre, se realizează prin intermediul contabilității.
Contabilitatea reprezintă un mijloc pe baza căruia unitățile elaborează și difuzează informații despre situația lor financiară. Ea reprezintă nucleul financiar al sistemului informațional managerial dintr-o întreprindere, de unde rezultă și faptul că ea poate fi asimilată unui limbaj. Fiind o “construcție socială”, contabilitatea reflectă însă trăsăturile societății în care s-a dezvoltat. Pe de altă parte, asimilarea la un limbaj nu poate fi totală deoarece contabilitatea este supusă atât anumitor reglementări, cât și unor reguli nescrise izvorâte din experiența practică îndelungată.
Interesantă este definirea contabilității ca un limbaj al afacerilor sau ca un limbaj formalizat al afacerilor .
În decursul timpului, dintr-un ansamblu de obligații legale și dintr-o serie de practici au apărut reglementările contabile. Din acest motiv, se poate considera că regulile contabile folosite într-o țară, la un moment dat, constituie rezultatul echilibrului care poate să dureze mai mulți ani și care este afectat din timp în timp de modificările intervenite în mediul economico-social sau ca urmare a unor evenimente neprevăzute.
Având în vedere că nu se produc peste tot aceleași evenimente și că ele nu au ca rezultat aceleași soluții de rezolvare, se observă apariția diferențelor contabile de la o țară la alta. Acest lucru evidențiază unul dintre motivele pentru care în anumite țări prevederile legislative sunt foarte detaliate, iar în altele legea se limitează doar la a enunța câteva norme generale, soluționarea problemelor particulare fiind lăsată practicienilor.
Prevederile legale în unele țări trebuie respectate ad-literam, pe când în altele supunerea la reglementările din actele normative este mai subtilă. „O formulă celebră sintetizează aceste diferențe de atitudine:.
«În Germania, tot ceea ce nu este autorizat în mod explicit de lege este interzis.
În Anglia, tot ceea ce nu este interzis în mod explicit este permis.
În Rusia, totul este interzis, chiar și ceea ce este autorizat prin lege.
În Italia, totul este permis, chiar și ceea ce este interzis. » ”
Așa cum se prezintă ea astăzi, contabilitatea, este rezultatul unui lung proces istoric, în cursul căruia s-a transformat dintr-o simplă tehnică de înregistrare a schimburilor comerciale, într-un mijloc de control și prevedere, apoi într-un instrument de gestiune și furnizor de informații pentru utilizatori, ca bază pentru luarea de decizii legate de întreprindere. Dacă până nu de mult multitudinea de sisteme contabile făceau informația contabilă destul de greu de comparat, date fiind modurile diferite de tratare și reprezentare contabilă a acelorași tipuri de evenimente sau tranzactii, odată cu apariția IASC, în 1973, se încearcă introducerea unor standarde contabile care să definească într-un mod unitar și să limiteze numărul de opțiuni contabile legate de recunoașterea și prezentarea contabilă a evenimentelor sau tranzacțiilor similare.
La nivel mondial se utilizează un limbaj comun, limbaj venit să asigure buna comunicare între partenerii implicați direct, dar și cu cei care sunt interesați tangențial de informațiile ce decurg din tranzacțiile de pe piață. Acest limbaj al afacerilor îl reprezintă contabilitatea care pentru a oferi utilizatorilor informațiile necesare a cunoscut și cunoaște și în prezent o evoluție continuă în funcție de schimbările intervenite de-a lungul timpului în mediul economic.
De aceea, comunitatea financiară internațională are în vedere adoptarea unui limbaj comun, fapt ce impune o armonizare la nivel mondial a contabilității ca mijloc de comunicare, între agenții economici și sociali.
Astfel, toate procesele care au loc în societate și în special în mediul economic se bazează pe acest element denumit informație și care conține aspecte, elemente necesare adoptării deciziilor la nivel individual, social sau economic.
Accentuarea globalizării economiilor naționale s-a impus din ce în ce mai mult și a condus la transformarea nevoii de informație în domeniul economic într-o nevoie a existenței unui limbaj de comunicare în domeniul economic. Acest limbaj se regăsește în Standardele Internaționale de Contabilitate.
Din punct de vedere practic, putem spune ca limbajul contabil este un limbaj universal al lumii afacerilor, întrucât orice afacere se soldează cu profit sau pierdere. Un rol important adus limbajului comun în contabilitate a fost generat de utilizatorii informațiilor contabile. Aceștia folosesc situațiile financiare bazate pe standardele internaționale de contabilitate pentru deciziile lor viitoare. Adesea, ei au interese diferite față de alții, după cum urmează:
– Investitorii prezenți sau potențiali sunt interesați de riscul inerent al tranzacțiilor și de beneficiul adus de investițiile lor. Ei au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să patreze sau să vândă acțiunile.
– Salariații și sindicatele – personalul angajat și sindicatele sunt interesate de informații privind stabilitatea și profitabilitatea întreprinderii lor.
– Creditorii financiari sunt preocupați de informații care le permit să evalueze daca întreprinderea are posibilitatea să ramburseze împrumuturile primite și dobânzile aferente la scadență.
– Furnizorii și alți creditori comerciali sunt interesați de informații care le permit să datermine dacă sumele pe care le au de primit vor fi platite la scadentă.
– Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei întreprinderi, mai ales cand au tranzactii economico-financiare pe termen lung și sunt dependenți de acea firmă.
– Guvernul și instituțiile sale sunt interesate de alocarea resurselor și de activitatea întreprinderii.
– Publicul este interesat de întreprinderi în ceea ce privește numărul de angajați și colaborarea cu furnizorii locali.
– Managerii – responsabilitatea principală de a întocmi și prezenta situațiile financiare ale întreprinderii revine conducerii.
– Bancherii -Informațiile din situațiile financiare trebuie să răspundă cerințelor de a evalua rentabilitatea întreprinderii, să diminueze riscurile ce implica creditarea agentului economic care dorește un împrumut.
De asemenea, utilitatea informatiei oferite de situatiile financiare este data de caracteristicile calitative: inteligibilitatea, relevanta, credibilitatea si comparabilitatea informatiilor. Neîndeplinirea acestor caracteristici duce la un potențial risc în ceea ce privește luarea deciziilor, însă el poate apare și datorită neînțelegerii corecte și aplicării standardelor internaționale de contabilitate, ceea ce a dus la crearea unui limbaj comun în contabilitate pe plan mondial.
În societatea actuală comunicarea în contextul contabilității internaționale joacă un rol determinant ca suport al tuturor activităților politice, economice și sociale desfãșurate la scarã mondialã iar importanța sa este potențată de fenomenele de internaționalizare și globalizare.
Atenția principală trebuie să fie acordată faptului că IFRS trebuie să rămână și în continuare un limbaj contabil la baza căruia stau niște principii de înaltă calitate. Organele directoare ale UE trebuie să participe nemijlocit la procesul elaborării standardelor, întrucât din ce în ce mai multe țări trec la IFRS.
În concluzie, contabilitatea și rolul ei în viața socială au evoluat continuu chiar dacă în anumite perioade istorice ritmul dezvoltării a fost mai lent.
1.2 Globalizarea piețelor financiare și necesitatea armonizării contabile internaționale
Dacă până acum un sfert de secol contabilii, în care nu numai că vorbeau limbi diferite sau utilizau limbaje diferite, dar dădeau și interpretări diferite acelorași evenimente și tranzacții, astăzi, cuvântul de ordine pentru majoritatea specialiștilor contabili din toate țările lumii este internaționalizarea.
Evoluțiile înregistrate la nivel mondial, în ultimele decenii ale secolului trecut, au stat sub semnul unor dezvoltări explozive a piețelor de capitaluri, pe tărâmul cărora se desfășoară în prezent un adevărat „arsenal de forțe și interese economice”, în care procesul de globalizare își găsește locul cel mai fertil.
Armonizarea contabilă internațională a avut o evoluție sinuoasă, devenind în prezent o certitudine, marcată de fenomenul globalizării piețelor financiare și de nevoia de informare.
În consecință, pentru mediul actual de afaceri din România, existența unui sistem contabil național ale cărui norme sunt armonizate cu cele internaționale, poate constitui o garanție a integrării noastre în circuitul economic și financiar internațional.
Potrivit lui G.Causse sistemul contabil din fiecare țară trebuie să îndeplinească urmatoarele cerințe:
Să fie simplu și standardizat;
Să ofere o viziune largă asupra contabilității;
Să preia normele internaționale, luând în considerare particularitățile naționale;
Să fie formați profesioniști, care să aplice corespunzator normele.
Schema nr.1
Sursa : Adaptare proprie a autorului după G. Causse
G.Cousse- „Developpement et comptabilite” ,ECCA, 2000, pg 607
Deci, armonizarea contabilă este o necesitate în elaborarea de situații financiare. De asemenea, firmele care doresc să acceadă pe anumite piețe naționale de capital vor fi obligate să elaboreze situații financiare care să corespundă practicilor din țara respectivă.
Un alt grup implicat în armonizarea contabilă este cel aeste cel al companiilor multinaționale de contabilitate. Numeroși clienți ai acestor firme au cel puțin o filială sau sucursală într-o altă țară. Prin urmare, elaborarea, consolidarea si auditarea situațiilor financiare ale acestor companii ar genera costuri și respectiv onorarii mai reduse, o dată cu armonizarea contabilă.
Între argumentele pe care le putem exprima în favoarea armonizării contabile internaționale, enumerăm următoarele:
– externalizarea activității financiare a instituțiilor publice,
– necesitățile utilizatorilor de informații contabile au fost definite în termeni similari în majoritatea țărilor, fapt care duce la convergența sistemelor contabile.
– facilitarea elaborării și comparabilității contabilității macroeconomice.
– alt argument care vine în favoarea justificării necesității armonizării contabile internaționale are în vedere coordonarea necesară care trebuie să existe în contabilitatea națională.
– facilitarea modernizării generalizate a sistemelor informaționale contabile în țările mai puțin dezvoltate. În fapt, procesul de armonizare poate reprezenta un stimul pentru îmbunătățirea calității informației contabile publice din diferite țări, dar mai ales a celor care încă folosesc sisteme contabile tradiționale.
Ca urmare, prin aducerea acestor argumente și punerea lor în aplicare, se vor putea atinge cât mai multe obiective propuse a fi realizate pe plan mondial pentru sistemul contabil, ducând astfel la ușurința comunicării informațiilor între țări și înțelegerea cât mai exactă a Standardelor Internaționale.
În decursul timpului s-au dezvoltat o serie de concepte privind sistemul de informare contabilă care au avut la bază presiunile exercitate de utilizatorii informațiilor contabile privind conținutul și calitatea acestora, elementul de bază al exercitării puterii continuând astfel ansamblul informațional rezultat.
Programul de armonizare contabilă din România a prins viață în 1997, o dată cu primele încercări de a ne circumscrie unei contabilități de inflație. Numeroase critici au subliniat puternicul caracter fiscalist al informațiilor contabile raportate și îndepărtarea de la esența și fondul operațiilor economice care trebuiau oglindite în bilanț. Astfel, România a avut cel puțin două motive importante de a demara acest program de armonizare: primul este legat de necesitatea atragerii de investiții străine și al doilea de integrare în Uniunea Europeană.
La ora actuală România se află în fața unor procese economice, politice, sociale, culturale ireversibile și de mare interes pentru contabilitate: creșterea numărului și puterii companiilor transnaționale; globalizarea economiilor, cu predilecție a piețelor financiare; creșterea capitalizării bursiere și dezvoltarea și apariția de noi produse financiare.
În aceste condiții, producția și comunicarea unor informații financiare relevante, credibile, comparabile care să utilizeze un limbaj contabil comun în măsură să asigure comunicarea între toate categoriile de utilizatori de informații sunt vitale mediului de afaceri.
Unica soluție pentru realizarea acestor cerințe este armonizarea/ covergența/conformitatea contabilității românești cu prevederile aquis-ului comunitar și, implicit, aplicarea efectivă a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară IAS/IFRS.
În ce privește exercitarea actului de normalizare a contabilității întreprinderilor românești, constatăm că acesta rămâne unul de tip exclusiv public. De aceea, normalizarea contabilității firmelor românești trebuie să suporte în viitor și o reformă instituțională, care să ducă de la o normalizare efectuată exclusiv de puterea publică la instituirea unei normalizări mixte, realizată de un organism independent, care să reprezinte interesele tuturor celor interesați de informația contabilă.
În consecință, utilizatorii de informatii contabile din diversele sisteme economice întâlnite, se împart în factori dominanți care determină diferențierea conceptelor de bază din contabilitate, aici referindu-ne la acționari sau asociați în cadrul unei economii capitaliste sau la stat, atunci când este vorba despre o economie de tip comunist și în factori de contraputere care influențeaza obținerea informațiilor contabile.
Deci, asigurarea unei informații financiar-contabile de calitate este, fără îndoială, indispensabilă, dar utilitatea sa este redusă dacă nu se acordă aceeași atenție pentru a o prezenta sub o formă accesibilă utilizatorilor săi.
Din acest motiv, se constată o preocupare comună, la nivel național și internațional, pentru clarificarea terminologiei utilizate, pentru armonizarea modului de elaborare și prezentare a situațiilor financiare și chiar pentru revizuirea planurilor contabile generale, deja existente.
Concluzionând, armonizarea poate fi realizată progresiv dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
Rolul SMN în contextul contabilității internaționale
Societățile contemporane evoluează într-un mediu economic dinamic impus de accentuarea competitivității economice, tehnico-științifice și educaționale. Pentru a face față unui asemenea mediu au apărut, ca o realitate a zilelor noastre, societățile multinaționale.
Apariția SMN – urilor a fost generată, în principal, de următoarele cauze:
concentrarea economică;
dezvoltarea economică în țările industrializate;
existența și dezvoltarea piețelor financiare;
condiții de acces la piața internațională.
Concentrarea economică este procesul de întărire a controlului, a informării, a puterii, precum și de comasare a patrimoniului în seama unor persoane juridice.
Concentrarea economică se poate realiza:
Pe verticală – prin gruparea societăților cu produse complementare sau a societăților cliente unele față de altele, pentru a avea un control total al ciclului de producție și de distribuție, referitoare la o categorie de produse;
Pe orizontală – prin gruparea societăților care realizează aceleași produse sau se află în același sector de activitate, fiind concurente. Prin acest tip de concentrare se reușește consolidarea pozitiei pe piață, unirea rețelelor de distribuție și posibilitatea de a impune prețurile.
Societatea multinațională realizează o organizare internațională a producției, motivele de implantare sunt, în principal, condițiile locale avantajoase de producție; fiecare filială este specializată în cadrul acesteia, ce reprezintă un ansamblu integrat, iar punctul principal al fiecărei unități este dat de celelalte filiale în cazul produselor semifabricate sau piața mondială în cazul produselor finite. O societate este considerată multinațională numai atunci când controlează mai multe filiale de producție în diferite țări.
O întreprindere (grup) de mari dimensiuni, care pornește de la o bază națională și are implantate filiale în mai multe țări cu regimuri comerciale, sisteme comerciale de limbă și cultură, constituie o societate multinațională (transnațională).
În consecință, întreprinderile multinaționale, sunt întreprinderile care își implementează, desfășoară și dezvoltă activitatea sa în mai multe economii, coordonează și exercită acontrol asupra activităților întreprinderilor sale, organizează și repartizează operațiunile mondiale între diferite țări pe baza unei strategii comune în scopul atingerii obiectivelor propuse.
Se consideră că societatea multinațională este acea societate comercială care prezintă un caracter internațional veritabil, caracter care se traduce, din punct de vedere organizatoric, în structura ei asociativă similară structurii statale federative, cu un centru de decizie unic și cu mai multe ori mai puține divizii naționale autonome.
În ceea ce privește contabilitatea, aceasta a dobândit în ultimii zeci de ani un rol deosebit generat în principal de constientizarea importanței sale de către companiile multinaționale, care o situeazã astăzi alături de calitatea resurselor umane pe primul loc, înainte chiar de resursele informatice.
Armonizarea contabilă pe plan mondial, la nivelul societăților multinaționale, ar diminua considerabil costul elaborării și prezentării informației financiare în cadrul societăților multinaționale. Funcționarea economiei mondiale actuale, în condițiile în care se manifestă o puternică tendință de deschidere a piețelor naționale, nu poate fi descifrată fără analiza procesului de formare a societăților multinaționale, a cauzelor acestui proces, a dimensiunii și locului lor, a problemelor pe care funcționarea acestora le ridică, precum și reliefarea consecințelor asupra dezvoltării economiilor naționale.
Societățile multinaționale, prin integrarea sistemelor naționale la nivelul schimburilor, al procesului productiv și al structurilor financiare și monetare, au avut o contribuție decisivă la formarea economiei mondiale.
De asemenea, societățile multinaționale iși vor reduce costurile de întocmire a situatiilor financiare când vor căuta resurse financiare pe piețele internaționale de capital.
Observând modul de desfășurare a activității în cadrul societăților multinaționale prin transmiterea de informații contabile și prin intermediul aplicării standardelor internaționale pe teritoriul fiecărei țări, se poate constata o preluare a funcționalității practicilor în armonizarea contabilă internațională.
Astfel, rolul SMN în contextul contabilității internaționale este:
de a dezvolta activități dincolo de granițele unei țări;
transferarea politicilor de preț pentru fiecare filială
influențarea prețului de transfer. În lipsa unui cadru general unanim acceptat în materia prețurilor de transfer, una din cele mai mari provocări cu care se confruntă actualmente o companie multinațională este revizuirea și adaptarea politicilor interne de grup, astfel încât acestea să poată face față (să poată demonstra valoarea de piață a prețurilor practicate în cadrul tranzacțiilor cu părțile afiliate) numeroaselor investigații de prețuri de transfer întreprinse în paralel, aflate în stadii diferite de analiză, derulate în baza unor reglementări naționale diferite.
etc.
În concluzie, armonizarea contabilă în cadrul societăților multinaționale prezintă avantaje importante atât economice, cât și profesionale sau politice, rezultate din comparabilitatea informației contabile. O comparabilitate mai mare a informației contabile a întreprinderii va face mai ușor și mai eficient procesul de luare a deciziilor din partea utilizatorilor.
Deci, existența unei informații consolidate la nivelul unei SMN, mai ales că aceasta acționează și dincolo de frontierele economiei naționale, reprezintă o condiție obligatorie pentru succesul și performanța economică a societăților multinaționale, respectiv în procesul de armonizare contabilă internațională.
1.4 Identificarea factorilor de presiune în procesul de armonizare
Normalizarea contabilității la nivel mondial a devenit o necesitate tot mai stringentă datorită scandalurilor financiare tot mai numeroase și mai răsunătoare.
De aceea se resimte nevoia elaborării de norme contabile cât mai uniforme la nivel global.
Normalizarea contabilă europeană este realizată prin procesul de armonizare contabilă desfășurat în cadrul Uniunii Europene prin intermediul directivelor contabile europene. Normalizarea europeană este una de tip reglementară, aceste directive funcționând pe baza unui cadru legislativ și nu se bazează pe un cadru contabil conceptual. Chiar dacă ele sunt obligatorii pentru toate statele membre, ele prevăd numeroase opțiuni, fapt ce conduce la diferențieri între situațiile financiare ale statelor membre. Diferențierile sunt menținute și prin faptul că ele nu au la bază o doctrină contabilă unitară, ci două curente contabile foarte puternice : abordarea anglo-saxonă și cea continentală.
Principalele aspecte prin care sunt evidențiate convergențele și divergențele între cele două curente contabile internaționale vizează următoarele elemente ale procesului de normalizare și armonizare contabilă :
a. existența unui cadru conceptual contabil;
b. utilizatorii situațiilor financiare;
c. principiile de bază ale întocmirii și prezentării situațiilor financiare;
d. principiile contabile general acceptate;
e. definirea situațiilor financiare;
f. obiectivul situațiilor financiare;
g. definirea elementelor situațiilor financiare;
h. evaluarea elementelor situațiilor financiare;
i. structura raportului anual privind situațiile financiare.
Principalii factori de presiune în favoarea armonizării normalizării contabilității la nivel internațional sunt:
● financiarizarea și globalizarea tot mai accentuată a economiilor naționale (poate fi considerat principalul factor, dar nu și singurul).
Financiarizarea presupune concentrare financiară (sau concentrare a capitalului) prin integrare de tip conglomerat și constă în regruparea de întreprinderi care desfășoară activități similare sau diferite.
Scopul concentrarii capitalului este unul pur financiar, și anume îmbunătățirea rentabilității capitalurilor prin dispersia riscurilor în mai multe activități similare sau diferite, dar situate în regiuni diferite ale globului.
● procesul de lărgire a Uniunii Europene care duce la creșterea numărului de societăți multinaționale.
● globalizarea crescătoare a piețelor de capitaluri și concurența tot mai acută între aceste piețe;
● privatizarea unor mari întreprinderi de stat, care necesită capitaluri însemnate ce nu pot fi asigurate de piață sau piețele de capital ale unei singure țări;
● necesitatea și dorința conducătorilor de corporații multinaționale de a ajunge la o convergență optimă între sistemul intern de informare și cel extern.
Într-o privire de ansamblu peste presiunile exercitate asupra cererii de informații financiar-contabile furnizate de firmele multinaționale, observăm o implicare a următoarelor organisme (structura acestora se regăsește în schemele 2,3,4,5) în procesul armonizării contabile internaționale:
guvernele – deoarece acestea solicită informații detaliate al raportărilor anuale dar sunt și gazdă a companiilor multinaționale.
Schema nr.2
Sursa : Adaptare proprie a autorului după Nobes C., Parker R. (2006,91)
organizațiile sindicale – informațiile pe care le solicită aceste organizații se referă în special la termenii, condițiile, dimensiunea, securitatea și locația muncii salariaților. Aceste organizații se cfoncentrează pe un anumit sector și reprezintă toate uniunile din acea categorie. În cadrul societăților multinaționale organizațiile sindicale doar pot influența deciziile ce vor fi luate.
Schema nr.3
Sursa : Adaptare proprie a autorului după Nobes C., Parker R. (2006,91)
sectorul profesional – Federația Internațională a Contabililor (IFAC) creat în 1977 ce are ca principal scop dezvoltarea profesiei contabile. IASB este organismul responsabil cu dezvoltarea Standardelor Internaționale de Contabilitate iar IFAC se ocupă cu promulgarea Standardelor Internaționale de Audit.
Schema nr.4
Sursa : Adaptare proprie a autorului după Nobes C., Parker R. (2006,91)
Uniunea Europeană – sectorul mixt – ce promova libertatea de desfășurare a activității societăților multinaționale prin legislația aplicată atât pe plan fiscal cât și financiar – contabil.
Schema nr.5
Sursa : Adaptare proprie a autorului după Nobes C., Parker R. (2006,91)
G4+1 includea inițial Australia, Canada, Marea Britanie și Statele Unite. Ulterior li s-a alăturat și Secretariatul IASC și Noua Zeelandă. Între 1995 și 2001 membrii G4+1 , care de altfel aveau în comun cadre conceptuale similare au discutat o serie de subiecte de interes comun precum evaluarea performanței financiare, leasing, etc., fiind dispuși să meargă cu analizele dincolo de ceea ce realiza la acea dată IASC.
Factorul important este reprezentat de procesul de lărgire a Uniunii Europene. Pe măsură ce noi țări intră în Uniunea Europeană și noi societăți își adaptează structurile lor pentru a obține calificativul de societăți europene, depășind stadiul de societăți naționale, se asistă la crearea unui număr din ce în ce mai mare de societăți multinaționale.
Totodată se poate constata o globalizare crescătoare a piețelor de capitaluri. Evoluând într – un cadru multinațional, apare ca evidentă dorința unor întreprinderi de a – și crește capitalul în mai multe țări. Atragerea lor spre diferitele piețe financiare este dată și de concurența tot mai acută între aceste piețe, dornice să majoreze „partea” lor în activitatea mondială.
Necesitatea normalizării contabile internaționale derivă și din dorința întreprinderilor de aplicare a unui sistem contabil uniform, obținut pe baza standardelor de contabilitate internationale.
Dacă întreprinderile sunt obligate să-și întocmească situațiile financiare conform mai multor referențiale contabile (norme internaționale pentru a-și informa investitorii pe diferitele piețe financiare în care ele operează și norme locale pentru piața locală, mai ales din considerente fiscale), pe lângă faptul că își pierd credibilitatea în fața potențialilor investitori, utilizarea a două tipuri de norme reprezintă o operațiune greoaie, dar mai ales costisitoare.
Din aceste considerente, dar și din dorința conducătorilor de întreprinderi de a se ajunge la o convergență optimă între sistemul intern și cel extern de comunicare, majoritatea întreprinderilor pledează în favoarea normelor contabile internaționale.
De asemenea, privită din acest punct de vedere, armonizarea trebuie sa permită eliminarea principalelor obstacole în realizarea comparațiilor la nivel international.
Prin urmare, dacă societatea mamă este cotată pe mai mult de o piată financiară, este necesară întocmirea unui al doilea ansamblu de situatii financiare consolidate pentru piețele de capitaluri străine. Însă tocmai lipsa de uniformitate și comparabilitate a informațiilor contabile constituie adesea un obstacol pentru investitorii de pe piețele internaționale.
1.5 Avantajele și dezavantajele procesului de armonizare contabilă
Procesul de extindere la Uniunea Europeană, mondializarea economiilor, gruparea societăților, creșterea capitalizării bursiere, dezvoltarea piețelor financiare, apariția de noi instrumente financiare, toate acestea constituie cauze care conduc la necesitatea armonizării contabile internaționale.
Ca proces prin care se elaborează reguli, norme de prezentare a documentelor de sinteză și se definesc metodele și terminologia contabilă aplicabile în totalitate sau parțial la un ansamblu de țări sau întreprinderi, armonizarea contabilă internațională prezintă o serie de avantaje și dezavantaje, după cum urmează:
Avantajele
utilizărea Standardelor Internaționale de Contabilitate se resimte mai puternic de firmele care doresc să aibă acces la finanțare internațională (prin acceptarea propriilor titluri de valoare la cotațiile piețelor internaționale de capital);
elaborarea, consolidarea și auditarea situațiilor financiare ale companiilor multinaționale ar genera costuri și respectiv onorarii mai reduse, o dată cu armonizarea contabilă;
guvernele naționale, care ar putea urmări și controla mai ușor operațiile companiilor multinaționale;
utilizarea unor informații consolidate prin comunicarea societăților multinaționale;
crește eficiența în tranzacțiile internaționale pentru societățile multinaționale;
fluidizarea circulației internaționale a fluxurilor monetare de investiții;
posibilitatea determinării poziției unei companii pe plan mondial;
ușurința monitorizării companiilor în întreaga lume în vederea stabilirii impozitului datorat.
Dezavantaje:
modul diferențiat între țări de producere a informației contabile;
la nivel național pot exista reticențe cu privire la acceptarea compromisurilor legate de schimbarea practicilor naționale;
extinderea pieței pentru firmele de consultanță prin implementarea altor tactici decât cele folosite până în prezent;
beneficiile armonizării – uzufructul marilor companii, astfel companiile mici și mijlocii fiind nevoite să suporte costuri ridicate pentru implementarea sistemelor contabile dar și susținerea angajaților și procurarea sistemelor informatice;
aplicarea IAS în lume este nu este obligatorie.
În ceea ce privește limitele armonizării, în fiecare țară informațiile sunt percepute și procesate în funcție de nevoile celor ce le utilizează, toate acestea realizându-se tinând cont și de diferențele de cultură, de reglementările fiscale, drepturile societăților, modalitățile de finanțare, etc.
De asemenea, într-o economie extrem de dinamică, în care timpul tinde să devină o variabilă extrem de importantă în fundamentarea deciziilor utilizatorilor de informații financiare, rapiditatea deciziilor depinde de fundamentarea unui model financiar cât mai sintetic și în același timp care să surprindă detalii ce țin de sectorul de activitate și natura fiecărei activități în parte.
În consecință, nu este simplu cu atât mai mult cu cât ne gândim cât de greu este de controlat evoluția procesului de armonizare contabilă internațională, atunci când intervin o multitudine de societăți multinaționale, a căror țară impune și aplică o legislație diferită. Devine deosebit de dificil de controlat atunci când evoluția sa nu este stabilă, iar legile pe care se bazează sunt în schimbare sau și mai complicat în formare.
CAPITOLUL 2
ETAPELE EVOLUȚIEI IASC/IASB
2.1 Istoric. Rolul și importanța IASC/IASB în cadrul procesului de convergență contabilă internațională
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub denumirea IFRS provenit din limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS).
Folosirea termenului de convergență contabilă pare a fi mai potrivită pentru a pune în evidență tendințele actuale în materie de standardizare contabilă, cu atât mai mult cu cât acest concept exprimă, din punct de vedere etimologic, acțiunea de „îndreptare spre același punct, spre același scop”.
În 1973 a fost creat Comitetul Internațional de Standarde Contabile (International Accounting Standars Committee – I.A.S.C) având ca obiective:
– formularea și publicarea normelor contabile ce trebuiesc respectate pentru prezentarea situațiilor financiare (bilanțul, anexa la bilanț, contul de profit și pierderi etc.) și promovarea acestor norme pe plan mondial;
– deschiderea generală la ameliorarea și armonizarea reglementărilor, normelor contabile și procedurilor necesare la prezentarea situațiilor financiare. Rolul normelor contabile internaționale este de a perfecționa principiile contabilității, de a ridica funcția ei socială și de a ajuta țările care nu au norme contabile să le adopte. Din anul 1983, membrii I.A.S.B. includ toate organismele profesionale contabile, membre ale Federației Internaționale a Contabililor.
De asemenea, IAS au fost emise între 1973 și 2001 de către consiliul Internațional Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor de-a lungul timpului. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. Deși în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS. IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE), Hong Kong, Australia, Rusia, Africa de Sud, Singapore și Pakistan, iar aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergență spre acestea.
La modul general, obiectivul IASC a fost realizarea uniformizării principiilor contabile utilizate pentru situațiile financiare ale întreprinderilor și altor organizații din lumea întreagă iar eforturile IASC au fost posibile prin suportul financiar al organismelor profesionale contabile și al altor membri ai Comitetului său, al IFAC și prin contribuțiile vărsate de societăți, instituții financiare, cabinete contabile și alte organisme.
IASB este dedicat dezvoltării, în interesul public, a unui set unic de standarde globale de contabilitate care cer informații transparente și comparabile în situațiile financiare cu scop general. Pentru atingerea acestui obiectiv, IASB cooperează cu organismele naționale de elaborare a standardelor pentru atingerea unei convergențe în întreaga lume. Cei 14 membri ai IASB (dintre care 12 sunt cu normă întreagă) au o gamă largă de pregătiri profesionale și au responsabilități legate de legăturile pe care trebuie să le țină cu alte organizații din întreaga lume.
Douăzeci și doi de Administratori oferă supravegherea operațiilor Fundației IASC și IASB. Astfel, responsabilitățile administratorilor includ desemnarea membrilor IASB, Consiliului Consultativ pentru Standarde și Comitetului pentru Interpretări ale Standardelor Internaționale de Raportare Financiară; monitorizarea eficienței IASB și respectarea de către aceasta a procesului care trebuie urmat și a procedurilor de consultare; asigurarea finanțării și elaborării bugetului Fundației IASC și responsabilitatea pentru modificările statutului.
Până la sfârșitul mileniului al doilea, IASC publicase 41 de standarde internaționale și un cadru contabil conceptual. Unele dintre standarde au fost înlocuite, în anii care au trecut, cu alte standarde, cele mai multe dintre ele suportând între timp, ameliorări. Deci, procesul de convergență contabilă internațională este un proces continuu și iterativ. De asemenea, IASC/IASB obține o parte din venituri din vânzarea publicațiilor sale.
Noile produse ale organismului internațional (IASB), standardele internaționale de raportare financiară (IFRS), se regăsesc în următoarele structuri: standarde internaționale de raportare financiară elaborate ca atare de IASB; standarde internaționale de contabilitate care au suportat, în prealabil, un proces de revizuire prin eliminarea alternativelor, redundanțelor și conflictelor din interiorul lor, ca și cele care nu au necesitat o astfel de ameliorare; interpretări de tip nou (IFRIC), elaborate de Comitetul internațional de interpretări la raportarea financiară, sau cele anterioare reformei din 2001 (SIC), elaborate de Comitetul permanent de interpretare și supuse și ele revizuirilor, atunci când realitatea a impus acest fapt .
În scopul facilitării schimbului de opinii și pentru a permite statelor membre să-și coordoneze punctele de vedere, Comisia informează periodic Comitetul de reglementare contabilă cu privire la proiectele în curs, documentele de lucru, sintezele punctuale și expunerile preliminare publicate de IASB, cât și cu privire la activitățile tehnice ulterioare ale Comitetului tehnic pentru contabilitate. Este de asemenea important ca și Comitetul de reglementare contabilă să fie informat din vreme, atunci când Comisia nu intenționează să propună adoptarea unui standard internațional de contabilitate.
Conștienți că o armonizare perfectă a normelor contabile nu poate exista, iar lupta IAS – US GAAP nu poate continua la nesfârșit, cele mai puternice autorități de reglementare contabilă din lume (IASB și FASB) au semnat la 29 octombrie 2002 la Londra un memorandum de realizare a unei convergențe între principalele standarde contabile utilizate la nivel internațional.
Acest acord a urmat unor evenimente importante înregistrate în anii anteriori atât de IASB, cât și de FASB. Schimbările care au avut loc în anul 2001 în structura IASC și modificarea constituției acesteia au adus cu sine o nouă strategie a organizației, centrată pe realizarea unei convergențe pe două planuri:
– convergența IAS cu US GAAP;
– convergența IAS cu normele naționale, realizată prin proiecte comune, monitorizare și intensificare a comunicării.
Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE, standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC), care este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre. Două secțiuni din standardul IAS39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare nu au fost aprobate de ARC și, în această privință, standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB.
Începând cu 2002, IASB și Financial Accounting Standards Board din SUA (FASB) au convenit să-și armonizeze agendele și să coopereze în vederea reducerii diferențelor dintre IFRS și Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). In februarie 2006, FASB și IASB au semnat un Memorandum de Înțelegere care conține un program de convergență până în 2008.
Comisia Valorilor Mobiliare și Burselor din SUA (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situații financiare fie în conformitate cu US GAAP, fie cu standardele lor contabile locale, însoțite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP.
Această obligație generează costuri semnificative pentru companiile cotate în acelasi timp în SUA și în alte țări. Totodată, SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminarii obligației de a efectua o reconciliere cu US GAAP pentru companiile străine care iși pregătesc situațiile financiare în conformitate cu IFRS, în principiu începand din 2009.
În 2006, Consiliul pentru standarde de contabilitate financiară al Statelor Unite (Financial Accounting Standards Board) și IASB au încheiat un memorandum de înțelegere care a subliniat obiectivul comun de convergență între GAAP ale Statelor Unite și IFRS și a prezentat programul de lucru pentru îndeplinirea acestuia. Datorită acestui program de lucru, multe dintre diferențele majore existente între GAAP ale Statelor Unite și IFRS au fost eliminate. Pe lângă aceasta, în urma dialogului dintre Comisie și Securities and Exchange Commission din Statele Unite, nu mai este necesară reconcilierea pentru emitenții comunitari care își întocmesc situațiile financiare în conformitate cu IFRS publicate de IASB.
Prin urmare, este oportun ca, de la 1 ianuarie 2009, GAAP ale Statelor Unite să fie considerate echivalente cu IFRS adoptate.
2.1.1 Organismele de elaborare a Standardelor Internaționale de Contabilitate
Organismele naționale și internaționale de profil, își concentrează eforturile pe o treaptă superioară, aceea a convergenței contabile, între referențialul contabil internațional, elaborat de Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB) și fundamentat pe Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), respectiv cel american ghidat de Standardele de Contabilitate Financiară (FAS) promulgate de Consiliul pentru Standardele de Contabilitate Financiară (FASB) din Statele Unite și cel european, trasat de către directivele europene specifice.
Consiliul Consultativ pentru Standarde
Consiliul Consultativ pentru Standarde (SAC) oferă un forum pentru participarea organizațiilor și persoanelor fizice care au un interes pentru raportarea financiară internațională și cu diverse pregătiri profesionale și din diverse zone geografice. Obiectivul SAC este de a da IASB sfaturi în legătură cu agenda discuțiilor și prioritățile în activitatea sa, să informeze membrii IASB despre opiniile membrilor SAC în legătură cu proiecte majore de elaborare a standardelor și să ofere consultanță IASB sau Administratorilor.
SAC cuprinde aproape patruzeci de membri și se întrunește de obicei cel puțin de trei ori pe an. Ședințele sale fiind deschise pentru public. Președintele SAC este desemnat de Administratori și nu poate fi membru al IASB sau angajat al acestuia. De asemenea, Președintele SAC este invitat să participe la reuniunile administratorilor.
Comitetul pentru Interpretări ale Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
Comitetul pentru Interpretări ale Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) este desemnat de administratori pentru a sprijini IASB în stabilirea și îmbunătățirea standardelor de contabilitate și de raportare financiară în beneficiul utilizatorilor, celor care întocmesc situațiile financiare, utilizatorilor și auditorilor situațiilor financiare.
Administratorii au înființat IFRIC în martie 2002 când a înlocuit comitetul pentru interpretări anterior, Comitetul Permanent pentru Interpretări (SIC). Rolul IFRIC este de a oferi îndrumări la timp referitoare la aspectele de raportare financiară recent identificate care nu sunt abordate în mod specific în Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) sau aspecte în care au fost elaborate sau este posibil să fie elaborate interpretări nesatisfăcătoare sau aflate în conflict. Astfel, el promovează aplicarea uniformă și riguroasă a IFRS-urilor.
Așadar, IFRIC ajută IASB în atingerea convergenței internaționale a standardelor contabile lucrând cu grupuri similare sponsorizate de organismele naționale de elaborare a standardelor pentru a ajunge la concluzii asemănătoare în legătură cu aspectele unde standardele de bază sunt similare într-o măsură adecvată.
IFRIC are douăsprezece membri cu drept de vot plus un Președinte fără drept de vot, actualul membru al IASB fiind Robert Garnett. Președintele are dreptul de a lua cuvântul în legătură cu aspectele tehnice aflate în dezbatere dar nu de a vota. Administratorii pot desemna observatori fără drept de vot din partea organizațiilor de reglementare, dacă consideră că este necesar, ai căror reprezentanți au dreptul de a participa și de a lua cuvântul în ședințe. În prezent, observatori fără drept de vot fiind Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) și Comisia Europeană.
În ceea ce privește emiterea unui proiect de interpretare, IASB are următoarele roluri:
membrii IASB au acces la toate documentele de pe ordinea de zi a IFRIC, ei trebuie să comenteze asupra aspectelor tehnice pe măsură ce problemele sunt analizate, în special dacă sunt preocupați de alternativele pe care le ia în considerare IFRIC;
membrii IASB sunt informați atunci când IFRIC ajunge la un consens asupra unui proiect de interpretare. Proiectul de interpretare este publicat pentru comentarii publice, în afară de cazul în care patru sau mai mulți membrii ai IASB au obiecții în termen de o săptămână de la informarea asupra finalizării acestuia;
dacă un proiect de interpretare nu este publicat din cauza obiecțiilor membrilor IASB , emiterea va fi analizată următoarea ședință a IASB.
Pe baza discuțiilor din cadrul ședinței IASB va decide dacă proiectul de interpretare trebuie să fie publicat sau dacă problema trebuie să fie trimisă înapoi la IFRIC, să fie inclusă pe propria ordine de zi sau să nu facă obiectul unor acțiuni viitoare.
De asemenea, atunci când IFRIC a ajuns la un consens cu privire la o interpretare, aceasta este înaintată la IASB pentru ratificare, în cadrul unei ședințe publice înainte de a fi emisă.
Aprobarea de catre IASB impune ca cel puțin nouă membrii ai IASB să fie pentru, iar dacă o interpretare nu este aprobată de IASB acesta oferă IFRIC o analiză a obiecțiilor și preocupărilor celor care au votat împotriva interpretării. Pe baza acestei analize, IASB va decide dacă problema trebuie să fie trimisă înapoi la IFRIC, să fie inclusă pe propria ordine de zi sau să nu facă obiectul unor acțiuni viitoare.
Consiliul pentru Standarde Financiar-Contabile din SUA (FASB)
Eforturile de armonizare pe plan internațional întreprinse de FASB, concretizate într-o apropiere a priorităților și programelor de lucru a FASB și IASB, au fost determinate de evenimentele petrecute în ultima parte a anului 2001 și începutul anului 2002, concretizate de falimentele de răsunet din S.U.A., dintre care reamintim cazurile Enron, WorldCom, Qwest Communications și HealthSouth, au dus la o apropiere între prioritățile și agenda FASB (Financial Accounting Standards Board), organismul de reglementare a standardelor contabile din S.U.A., și acelea ale IASB (International Accounting Standards Board).
În anul 2002, luna septembrie, la întâlnirea din Norwalk-Connecticut, IASB și FASB au adus în agenda lor un „Proiect de convergență pe termen scurt”. Scopul acestui proiect este limitat la rezolvarea acestor diferențe și privește, în special, următorul aspect: dezvoltarea unor standarde de înaltă calitate și compatibile care pot fi utilizate în raportarea financiară, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. În timpul acestei reuniuni, IASB și FASB s-au angajat că vor depune toate eforturile pentru:
a face normele de raportare financiară existente compatibile în totalitate cât mai repede posibil;
a coordona programele lor de lucru viitoare pentru a se asigura că, odată realizată, compatibilitatea va fi menținută.
2.1.2 Coordonarea și elaborarea standardelor de către IASB
IASB se întâlnește anual cu organismele de elaborare a standardelor și cu alte organisme oficiale preocupate de stabilirea standardelor. În plus, membrii personalului angajat ai IASB și organismele de elaborare a standardelor cooperează zi de zi în legătură cu proiectele, alocarea resurselor, ori de câte ori este necesar și ori de câte ori este cazul.
Coordonarea strânsă dintre procesul care trebuie urmat de IASB și procesele care trebuie urmate de organismele de elaborare a standardelor contabile este importantă pentru succesul IASB. Pe cât posibil, IASB își propune să integreze procesul său care trebuie urmat cu procesele naționale care trebuie urmate. În plus, acei membri ai IASB care țin legătura cu organismele naționale de elaborare a standardelor oferă un mecanism pentru un contact mai des. În consecință, IASB are puterea de a elabora și de a urma propria agendă tehnică.
Conform I.A.S., este necesară elaborarea unui set de proceduri de către conducerea fiecărei societăți pentru toate operațiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative până la finalizarea situațiilor financiare trimestriale și anuale.
Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activității, de către specialiști în domeniul economic, tehnic și comercial, cunoscători ai activității desfășurate și ai strategiei adoptate de persoana juridică.
IFRS-urile sunt elaborate printr-un sistem formal de proceduri stabilite și pe baza consultărilor internaționale care implică contabili, analiști și alți utilizatori ai situațiilor financiare, comunitatea de afaceri, bursele de valori, autoritățile de reglementare și legiferare, alte persoane sau organizații interesate din întreaga lume. În cadrul unor ședințe publice IASB consultă SAC în legătură cu proiectele majore, cu deciziile de pe agenda de lucru și aspectele tehnice.
Însă procedura pentru proiecte implică următoarele etape :
personalului i se solicită să identifice și să revizuiască toate elementele asociate cu tema și să aibă în vedere aplicarea Cadrului general IASB la respectivele elemente;
studiul cerințelor și practicilor naționale de contabilitate și schimbul de puncte de vedere cu normalizatorii naționali de standarde despre aceste elemente;
consultarea SAC pentru avizarea adăugării unei teme pe agenda IASB;
formarea unui grup de consultanță care să ofere consultanță IASB în legătură cu proiectul;
publicarea unui document pentru discuții publice;
publicarea pentru comentarii publice a unui proiect de expunere aprobat cu cel puțin opt voturi ale IASB, inclusiv orice opinii contrare ale membrilor IASB;
publicarea în cadrul unui proiect de expunere a bazelor pentru concluzii;
evaluarea tuturor comentariilor primite în perioada destinată acestor comentarii pe baza documentelor pentru discuții și pe baza proiectelor de expunere;
evaluarea necesităților unor audieri publice și a unor teste în domeniu și în cazul în care se consideră necesar realizarea unor astfel de audieri și aplicarea unor astfel de teste;
aprobarea unui standard cu cel puțin opt voturi ale IASB și includerea în standardul publicat a tuturor opiniilor contrare;
publicarea în cadrul standardului a unei baze pentru concluzii care să explice printre altele etapele procedurilor stabilite pentru IASB și modul în care au fost abordate comentariile publice în cadrul proiectului de expunere.
Mecanismul de adoptare și aplicare pe timp de criză, trebuie să reacționeze rapid în privința noilor standarde internaționale de contabilitate propuse și să reprezinte în același timp un mijloc de discuție, reflecție și de schimb de informații privind standardele internaționale de contabilitate între principalele părți interesate, în special organismele naționale de standardizare contabilă, autoritățile de supraveghere a domeniilor valorilor mobiliare, bancar și de asigurări, a băncilor centrale inclusiv BCE, contabilii profesioniști și utilizatorii și elaboratorii de conturi.
De aceea, organismele de elaborare a Standardelor determină raportarea financiară adecvată pe când organismele de reglementare specifică ce reglementări trebuie urmate și sunt responsabile pentru aplicare, așa cum se poate observă în schema următoare:
Schema nr.6
Sursa : Adaptare proprie a autorului după Tricia O’Malley (member of the IASB)– IFRS – an overview pre-reading materials
În activitatea sa de elaborare a standardelor, IASB colaborează cu normalizatorii naționali de standarde în vederea maximizării convergenței.
De asemenea, pentru adoptarea standardelor internaționale într-o țară, atât pe timp de criză cât și în afara acesteia, trebuie avute în vedere următoarele condiții: introducerea unor practici moderne de contabilitate, transformări fără cale de întoarcere ale situațiilor financiare întocmite, elaborarea standardelor naționale bazate pe IFRS/IAS și ISA, adoptarea pentru o singură dată a standardelor internaționale fără alte acualizări, sau fără unele modernizări modeste ulterioare, adoptarea unor sub-seturi selectate de standarde internaționale, program de “convergență” în timp între standardele naționale și cele internaționale.
Un standard contabil internațional nu poate să fie adoptat în Europa decât dacă el răspunde tuturor condițiilor următoare:
– nu este contrar principiului imaginii fidele enunțat de directivele a 4-a și a 7-a; directivele contabile europene existente vor rămâne în vigoare și toate societățile vor fi obligate să se refere la ele; de aceea, directivele contabile au fost modernizate, pentru a se putea adapta unui număr de puncte de incompatibilitate cu standardele IFRS; totodată, ca urmare a modernizării directivelor contabile, nu mai există astăzi cazuri de neconformitate;
– standardul răspunde la interesul public european;
– satisface criteriile de inteligibilitate, relevanță, fiabilitate și comparabilitate, cerute de informarea financiară, necesară luării deciziilor economice și evaluării gestiunii conducătorilor societății.
Un factor important în munca organismului de elaborare a standardelor l-a constituit elaborarea unui Cadrul conceptual, publicat în anul 1989, bazat pe cadrul conceptual emis de FASB (1975-1985). Scopul său este de a oferi o orientare membrilor Consiliului în activitatea de elaborare a standardelor, de a-i sprijini pe cei care întocmesc și auditează situații financiare în interpretarea standardelor sau în rezolvarea unor probleme la care nu se face referire în standarde.
De asemenea, cadrul contabil conceptual al IASB are ca scop :
(a) să ajute Consiliul IASB în elaborarea viitoarelor standarde (IAS și IFRS) și în revizuirea celor existente;
(b) să ajute consiliul IASB în promovarea armonizării reglementărilor, standardelor și procedurilor contabile referitoare la prezentarea situațiilor financiare, furnizând baza care să permită reducerea numărului tratamentelor contabile alternative permise de normele internaționale;
(c) să ajute organismele naționale de elaborare a standardelor în procesul de dezvoltare a standardelor naționale;
(d) să ajute pe cei care întocmesc situațiile financiare conform IAS-IFRS să adreseze subiecte ce nu fac obiectul unui standard;
(e) să ajute auditorii la formarea unei opinii referitoare la conformitatea situațiilor financiare cu IAS-IFRS;
(f) să ajute utilizatorii situațiilor financiare în interpretarea informațiilor prezentate în situațiile financiare elaborate în conformitate cu IAS-IFRS;
(g) să furnizeze informații privind modul de elaborare a standardelor celor interesați de activitatea IASB.
Pentru a contribui la avansarea activității IASC, pe la sfârșitul anilor 1980 s-a luat decizia privind inițierea unui program de revizuire a principalelor standarde cu scopul îmbunătățirii acestora, mai ales prin eliminarea unui număr cât mai mare de opțiuni, prin îmbunătățirea modului de prezentare a informațiilor, precum și prin furnizarea unor orientări mai bune pentru aplicarea standardelor, astfel încât IAS-urile să devină un set riguros de standarde.
Deși nu recunoaște în mod explicit, IASB are în vedere ipoteza că investitorii reprezintă categoria privilegiată de utilizatori și că dacă necesitățile acestora sunt satisfăcute, implicit va fi satisfăcută cea mai mare parte a necesităților celorlalte categorii de utilizatori.
Așadar, IASB stabilește prioritățile în funcție de :convergență, constrângeri legate de resurse, calitate, îndrumări existente, relevanță și credibilitate prezentate în schema următoare:
Schema nr.7
Sursa : Adaptare proprie a autorului după Tricia O’Malley (member of the IASB)– IFRS – an overview pre-reading materials
Deci, în practica sa IASB face ca standardele să conveargă către cele mai bune practici internaționale.
De-a lungul timpului, obiectivele IASB au fost:
Să elaboreze un singur set de standarde de contabilitate globale de înaltă calitate, ușor de înțeles și de aplicat care cer informații comparabile, transparente și de o înaltă calitate
Să coopereze cu organismele naționale de stabilire a standardelor pentru a atinge rezultatele dorite și anume:
Proces mai bun de luare a deciziilor
– O mai bună evaluare a capitalului
– O alocare mai eficientă a resurselor
Investiții mai mari la nivel mondial
Costuri mai reduse de pregătire
O interfață îmbunătățită a reglementării
Deci IASB este un organism de elaborare a standardelor, nu un organism de reglementare.
Pentru ca un standard internațional de contabilitate să fie adoptat în vederea aplicării sale în Comunitate, este necesar în primul rând ca el să respecte cerința de bază a directivelor Consiliului, adică aplicarea sa să ofere o imagine reală și corectă asupra poziției financiare și a performanței unei întreprinderi.
Deci, rolul IASB este de a contribui la crearea și adoptarea unor principii contabile relevante, echilibrate și comparabile în spațiu, prin formularea standardelor contabile și aducerea lor la cunoștința publicului, precum și prin încurajarea respectării acestor principii în procesul întocmirii și prezentării rapoartelor financiare.
2.2 Etapele evoluției IASC
În 1972, la Congresul mondial al contabililor organizat la Sydney, s-a luat hotărârea de a se înființa IASC (International Accounting Standards Commitee – Comitetul de Standarde Internationale de Contabilitate), care a început să funcționeze în 1973. Principalul obiectiv declarat al acesteia a fost "să formuleze și să publice în interesul public standardele de contabilitate primare/de bază care să fie respectate în prezentarea situațiilor financiare și să promoveze acceptarea și respectarea acestora în toată lumea".
IASC (Internațional Accounting Standards Committee): Comitetul (de elaborare) a Standardelor Internaționale de Contabilitate, înființat în 1973 cu sediul la Londra, care a funcționat până în aprilie 2001, când a fost înlocuit de IASB. Este organismul care a elaborat referențialul contabil internațional: Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea raportărilor financiare, standardele internaționale (IAS) în numar de 41, interpretări ale standardelor (SIC) în numar de 30, ghiduri de implementare, etc.
De-a lungul timpului, IASC, în evoluția sa a parcurs mai multe etape și anume:
Etapa cuprinsă între anii 1973-1988: În căutarea consensului
O caracteristică de bază a activității I.A.S.C. este dată de abordarea consensuală și caracterul democratic al procesului de adoptare a normelor. Rezultat al acestui demers, normele publicate între 1973 și 1988 ofereau opțiuni destul de largi și favorizau acceptarea lor de către un număr mare de întreprinderi. Utilizându-se acest joc al opțiunilor care figura în aceste norme, aceeași operație putea să fie contabilizată în mod diferit, respectându-se fără mari probleme zona conformității cu normele I.A.S.C.. Din nefericire, este evident că un asemenea demers – căutarea consensului – se făcea în detrimentul obiectivului armonizării și comparabilității situațiilor financiare.
Etapa cuprinsă între anii 1989-1993: În căutarea comparabilității
În ianuarie 1989, I.A.S.C. a publicat un proiect E 32 „Comparabilitatea situațiilor financiare”, care viza tocmai reducerea numărului de opțiuni contabile. Proiectul a devenit realitate în noiembrie 1993, pentru că el a dat naștere la publicarea a zece norme revizuite, aplicabile pentru prima dată în exercițiile deschise începând cu 1 ianuarie 1995.
Obiectivul acestei etape a avut o notă politică: de a face standardele contabile internaționale acceptabile pe toate piețele financiare din lume.
Perioada a fost marcată de mai multe reușite decât cea precedentă iar procesul de armonizare contabilă internațională raportat la realizările organismului a progresat și a intrat în linie dreaptă, cea a armonizării în principal prin referire la standardele internaționale.
În 1994 în timp ce I.A.S.C. tocmai își publica unele standarde revizuite și ameliorate, se nășteau incertitudini importante, referitoare la viitorul organismului internațional în procesul de armonizare contabilă.
I.O.S.C.O. este unul dintre adversarii I.A.S.C.-ului în această etapă, deoarece respinge o parte din standardele internaționale. Această respingere s-a produs întrucât I.O.S.C.O. în 1993, aprobase o listă de aspecte contabile esențiale, pe care întreprinderile multinaționale trebuiau să le trateze, în mod obligatoriu, în prospectele de emisiune de titluri și în notele de informații. Cu ocazia conferinței sale anuale din 1994, I.O.S.C.O. a considerat însă că zece din standardele internaționale, ce tratau astfel de aspecte contabile esențiale, nu erau acceptabile.
1995, ”Soarele se ivește printre nori”, adică semnele unei prime evoluții pozitive. În prima parte a anului 1995, apar semnele dezamorsării stării de criză contabilă. Franța și Germania iau poziții în favoarea standardelor internaționale.
În iulie 1995, la Paris, I.O.S.C.O. a ținut cea de a douăzecea sa conferință anuală.
Ca rezultat al acestei conferințe, I.O.S.C.O. și I.A.S.C. au încheiat un acord prin care stabileau o listă de domenii contabile, care până în anul 1999, urmau să facă obiectul unor norme noi internaționale, sau al revizuirii de norme I.A.S.C. deja existente.
Obiectivul celor două organizații era și este în continuare ca situațiile financiare întocmite în conformitate cu normele I.A.S.C., să poată fi utilizate și recunoscute pe toate piețele bursiere ale lumii, în special în Statele Unite, pentru emisiuni și cotații transfrontaliere, fără nici o corespondență cu normele contabile naționale ale țărilor în care ființează diversele piețe.
1997 – Un an important în evoluția strategiei de armonizare internațională a I.A.S.C. – Înființarea Comitetului Permanent de Interpretare Consiliul I.A.S.C. în anul 1997 a format un Comitet Permanent de Interpretare (Standing Interpretations Commitee: SIC) pentru a examina, în urgență, problemele contabile susceptibile să facă obiectul prelucrărilor divergente sau inacceptabile, în absența instrucțiunilor. Această examinare este realizată în contextul standardelor contabile internaționale existente si al cadrului I.A.S.C..
Perioada cuprinsă între 1998 – 2000; Înnoirea strategiei I.A.S.C.
În anul 1997, comitetul I.A.S.C. a numit un grup de lucru: „Strategie” (Strategy Working Party), menit a găsi soluții cu privire la noua strategie de urmat.
În decembrie 1998, acest grup de lucru a publicat un document pentru discuții, „Structurarea I.A.S.C. pentru viitor” (Shaping I.A.S.C. for the Future), care expune propuneri pentru reorganizarea organismului internațional, pentru secolul al XXI-lea.
Reforma I.A.S.C. și redefinirea strategiilor sale de acțiune pentru a se accelera procesul de armonizare internațională, concepută în 1999 și pusă în aplicare începând cu anul 2000, a justificat și schimbarea denumirii și a siglei din I.A.S.C. în I.A.S.B., adică „International Accounting Standards Board”.
În consecință, IASC este punctul de plecare al Standardelor Internaționale de contabilitate, iar prin parcurgerea etapelor de-a lungul acestor ani a dus la apariția de noi concepții în aplicarea și îmbunătățirea acestora pentru a putea fi înțelese cât mai amănunțit în întreaga lume.
De-a lungul anilor IASC a reușit parcurgerea majorității obiectivelor stabilite, devenind promotorul unui limbaj contabil universal, standardele sale au devenit din ce în ce mai credibile, și-a adaptat strategia la cerințele economico-politice pe plan mondial.
2.3 Etapele evoluției IASB
IASB (Internațional Accounting Standards Board): Consiliul (de elaborare) a Standardelor Internaționale de Contabilitate, care din aprilie 2001 înlocuiește IASC. Standardele pe care le elaborează se numesc IFRS (standarde internaționale de raportare financiară), iar interpretările lor se numesc IFRIC.
În toamna anului 2002, atât F.A.S.B. cât și I.A.S.B. au emis un Memorandum de Înțelegere. Acesta a reprezentat un pas semnificativ spre formalizarea unui compromis pentru ambele organisme, de a lucra împreună în scopul găsirii unei convergențe între standardele nord-americane și cele internaționale de contabilitate. Acest acord între F.A.S.B. si I.A.S.B. reprezintă un compromis mutual de adoptare a soluțiilor compatibile și de înaltă calitate pentru problemele contabile actuale și viitoare.
Reuniunea membrilor I.A.S.B. de la Londra, din 18-19 noiembrie 2003, pune în dezbatere următoarele aspecte contabile :
– Grupări de întreprinderi;
– Beneficiile angajaților;
– Instrumente financiare;
– Revizuirea IFRS – urilor;
– Contractele de asigurări;
– Leasing;
– Prezentarea rezultatului global.
Începând cu 1 ianuarie 2003, Grecia a adoptat normele I.A.S.B. pentru toate companiile cotate la Bursa din Atena. Toate întreprinderile și băncile din Rusia, începând cu 1 ianuarie 2004 aplică reglementările IAS, acelasi lucru se preconizează să aibă loc și în Australia începând cu anul 2005.
În mai 2008, în cadrul procesului său anual de îmbunătățire care are ca scop raționalizarea și clarificarea Standardelor Internaționale de Contabilitate Financiară, Consiliul pentru standardele internaționale de contabilitate (IASB) a publicat Îmbunătățiri aduse IFRS-urilor, denumite în continuare "îmbunătățirile". Îmbunătățirile conțin, divizate în două părți, 35 de modificări ale Standardelor Internaționale de Contabilitate existente. Partea I conține modificările care au drept rezultat schimbări contabile în scopul prezentării, recunoașterii și evaluării, iar partea a doua se referă la schimbări de terminologie sau modificări de natură redacțională.
Deci, în scopul facilitării schimbului de opinii și pentru a permite statelor membre să-și coordoneze punctele de vedere, Comisia informează periodic Comitetul de reglementare contabilă cu privire la proiectele în curs, documentele de lucru, sintezele punctuale și expunerile preliminare publicate de IASB, cât și cu privire la activitățile tehnice ulterioare ale Comitetului tehnic pentru contabilitate. Este de asemenea important ca Comitetul de reglementare contabilă să fie informat din vreme, atunci când Comisia nu intenționează să propună adoptarea unui standard internațional de contabilitate.
În cadrul deliberarilor și definirii punctelor de vedere care urmează să fie adoptate cu privire la documentele publicate de IASB, în cursul procesului de elaborare a standardelor internaționale de contabilitate (IFRS si SIC-IFRIC), Comisia ține seama de importanța evitării dezavantajelor competitive pentru societățile europene care activează pe piața mondială precum și, cât mai mult posibil, de opiniile exprimate de delegațiile din cadrul Comitetului de reglementare contabilă. Comisia este reprezentată de organismele care constituie IASB.
În consecință, și în prezent se fac și se aprobă noi îmbunătățiri ale standardelor, ce vor constitui în timp noi etape în evoluția IASB.
CAPITOLUL 3
ROLUL IASB ÎN CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ
3.1 IASB și criza economică pe plan mondial
Influența IASB asupra fenomenelor care se manifestă pe plan mondial și au ca prim obiect de acțiune economia unei națiuni, a unei regiuni sau a întregii lumi, conduce la o interferență a activităților înregistrate de către marile companii, dar mai ales la o interdependență tot mai accentuată a acestora.
FEE – Federația Experților Contabili Europeni (The Federation of European Accountants – Fédération des Experts Comptables Européens) consideră că IFRS și-a demonstrat eficacitatea în situația crizei mondiale. FEE este autoritatea europeană a profesiei contabile care emite recomandări și documente în sprijinul specialiștilor în contabilitate și finanțe.
Cu cât flagelul crizei financiare atinge mai multe țări ale lumii, acest organism (FEE) este obligat prin natura preocupărilor sale să sprijine prevenirea sau atenuarea efectelor acesteia, așadar, recomandările sale sunt menite să susțină dificila misiune a domeniului contabil în condițiile în care este considerat principalul vinovat în cauză.
În încercarea de a preveni și de a stopa efectele crizei, s-au luat inițiative pentru stimularea piețelor, creșterea gradului de lichiditate, inspirarea încrederii și solicitarea unei mai bune coordonări la nivel global a autorităților guvernamentale și de supraveghere prudențială.
De asemenea, raportarea financiară este din ce în ce mai mult acuzată de influența pro-ciclică și, astfel, de agravarea situației piețelor care au probleme sau care au devenit nelichide.
Astfel, s-a constatat că, prin aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, apar unele vulnerabilități ale modelului contabil în contextul dezvoltarii sistemului financiar și anume:
Incapacitatea modelului contabil de a face față acestor inovații a permis “aruncarea în afara bilanțului” a unor active financiare prin crearea de entități cu scop special
Probleme legate de recunoașterea activelor, stabilirea entităților incluse în perimetrul de consolidare și a entităților deconsolidate
Complexitatea unor instrumente hibride crește dificultatea evaluării fiabile
Valoarea justă și efectele prociclice ale acesteia.
Așteptări nerealiste asupra informațiilor incluse în situațiile financiare
De asemenea, de-a lungul anilor apar și acțiuni intreprinse de organismul international de normalizare (IASB) ca urmare a crizei financiare și anume :
31 oct 2008 publicarea rezultatelor panelului de experți privind evaluarea la valoarea justă în condițiile unor piețe inactive
18 dec 2008 emiterea unui standard referitor la problemele de consolidare
Martie 2009 IASB propune o noua abordare pentru derecunoaștere și creșterea informării pentru elementele în afara bilanțului
Martie 2009 creșterea cerințelor de informare privind valoarea justa și a riscului de lichiditate
Martie 2009 IASB a clarificat tratamentul instrumentelor inglobate cu ocazia reclasificării în și din categoria activelor financiare evaluate la valoarea justă
Alte măsuri necesare:
perfecționarea reglementărilor în domeniul contabilității și supravegherii instituțiilor financiare
eficientizarea mecanismelor de impunere a reglementărilor
eficientizarea mecanismelor de guvernanță
rolul stimulentelor în configurarea mecanismelor de guvernanță și efectul acestora asupra stabilității sectorului financiar
reglementarea și supravegherea piețelor
cooperarea stransă între organismele de supraveghere și reglementare (având în vedere caracterul global al crizei financiare)
monitorizarea și transparența activității realizate de Agențiile de rating
naționalizarea –soluție temporară pentru a depăși criza de lichiditate trebuie urmată de procesul invers pentru a echilibra repartizarea riscurilor între sectorul public și sectorul privat.
S-a ajuns la concluzia că reglementările contabile adoptate în ultimii ani au constituit un factor ce a contribuit la creșterea volatilității, la sporirea incertitudinilor și la adâncirea crizei și, ca urmare, standardele contabile sunt din nou pe cale de a fi revizuite.
Un aspect deosebit de important este acela conform cărora reglementările contabile internaționale ar trebui să constituie unul dintre motoarele relansării economice mondiale, care să fie un factor determinant al ieșirii din criza economică mondială, care afectează societatea umană la acest început de secol.
Întrucât lumea se confruntă cu o recesiune din ce în ce mai gravă, ale cărei efecte nu le poate evita nici o țară și nici un sector și întrucât performanțele economice mondiale cunosc un declin rapid în 2009, iar în 2010, conform celor mai optimiste previziuni, se așteaptă doar o redresare lentă, prin declarația liderilor (Planul mondial pentru redresare și reformă) făcută ca urmare a Grupului celor douazeci de la Londra (G20) s-au discutat următoarele aspecte :
Întărirea Sistemului Financiar
Emitenții standardelor de contabilitate trebuie să urgenteze colaborarea cu organismele de reglementare și supervizare în vedere îmbunătățirii standardelor de evaluare și furnizarea și obținerea unui set unic de standarde de contabilitate globale de înaltă calitate;
Odată ce revenirea este asigurată, luarea de măsuri în vederea îmbunătățirii calității, cantității și omogenității la nivel internațional, reglementarea trebuie să prevină randamente în exces și să prevadă construirea de rezerve de resurse în vremurile bune.
Se consideră îndeosebi, că sarcina cu care se confruntă liderii mondiali nu este redresarea sistemului economic și financiar actual, ci recunoașterea faptului că trebuie găsit un nou echilibru în cadrul de reglementare care să ia în considerare durabilitatea socială și a mediului, oportunitățile, crearea de locuri de muncă precum și participarea socială și justiția socială.
Deci, G20 ar fi trebuit să abordeze problema dezechilibrelor la nivel mondial din domeniul comerțului și finanțelor, care au jucat un rol esențial în cadrul crizei economice actuale.
Importanța unei raportări financiare de înaltă calitate care parcurge pașii prezentați în schema următoare și are la bază logica lui Martin Gruell și este aplicată mai ales în domeniul bancar :
Schema nr.8
Sursa : John Hegarty- Reforma raportării financiare – București, 2009
Logica este simplă
“Fără transparență nu există încredere;
fără încredere nu există creditare;
fără creditare nu există investiții;
fără investiții nu există creștere!
Logica este simplă: raportarea financiară este un element esențial pentru intermedierea financiară, investițiile străine și dezvoltarea economică durabilă.” -Martin Gruell.
De asemenea, prin aplicarea standardelor, raportarea financiară poate întâmpina:
Reechilibrarea priorităților raportării financiare
Tratamente diferite aplicabile instituțiilor financiare
Un mai mic accent pe disciplina pieței și neutralitate – accent mai mare pe problemele stabilității prudențiale și pe rolului raportării financiare de a profila comportamente (de jure și de facto)
Eforturi continue pentru a obține mai mult decât o valoarea singulară a veniturilor – lucrurile sunt mult mai complicate de atât
Consolidare, valoare piață, rezerve și provizioane, comunicarea riscurilor, fond de comerț, impozite eșalonare, luarea în considerare a aspectelor macro
O mai mare presiune în vederea reformării IASB
O mai mare integrare cu și responsabilitate față de sistemul global mai amplu al reglementării financiare: “independența” tradițională este un concept care nu ajută
Recunoașterea impactului prudențial și de altă natură a raportării financiare.
IASB și criza economică din România
Criza economica mondială se amplifică pe fiecare zi ce trece, iar România începe tot mai mult să resimtă această recesiune economică, la care marii economiști de la nivel mondial nu reușesc să-i găsească antidot. Iar cel mai tare se va resimți această criză la nivelul companiilor din România.
În prezent contabilitatea practicată în societățile din țara noastră este în plin proces de conformare prin Ordinul nr. 3055/10.11.2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene în scopul de a răspunde cerințelor de analiză financiară necesară pregătirii deciziilor economice, a asigurării comparabilității și tratamentului contabil al afacerilor derulate, astfel încât să ajute la o ieșire din criză cât mai rapid.
Contabilitatea din România zbuciumată de numeroase schimbări, de când țara noastră a trecut la statutul de țară cu economie în tranziție la economia de piață și, mai târziu, de țară cu economie de piață, este în așteptarea unor noi modificări pe care aderarea la Uniunea Europeană le – a adus și le va aduce, în continuare.
Pe planul extinderii și multiplicării relațiilor economice internaționale, în cadrul cărora piețele de mărfuri și capitaluri se dezvoltă într-un ritm alert, ignorând frontierele naționale, se impune ca sistemele contabile să asigure prin situațiile financiare de sinteză (bilanț contabil, cont de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificărilor capitalului propriu, notele explicative) informații comparabile între diverse state ale lumii.
Astfel, România se angajează să alinieze standardele române de contabilitate financiară cu practica internațională, așa cum este aceasta reflectată în Standardele Internaționale de Raportare Financiara (IFRS).
Pe baza unei analize atente a ultimilor zece ani, s-a observat care ar fi principalele zece grupe mari de dificultăți în ceea ce privește introducerea standardelor internaționale de raportare financiară și în România și nu numai.
Unele dintre aceste dificultăți pleacă chiar de la înțelegeri greșite ale standardelor, întrucât nu li se acordă importanță cuvenită. Natura standardelor internaționale constituie o a doua problemă. Traducerile presupun dificultăți întâmpinate nu doar la noi în țară.
O altă problemă esențială, care este omisă de regulă, mai ales când se discută în diferite cercuri la Ministerul Finanțelor Publice ori în altă parte despre introducerea standardelor internaționale de raportare financiară, este aplicabilitatea acestora.
O altă grupă de dificultați se referă la precondiții. În toate cazurile trebuie să existe niște condiții create, atât la nivel instituțional, cât și politic, tocmai acestea sunt destul de reduse în unele țări sau chiar absente, în foarte multe cazuri. Nu există un model clar de import al IFRS-urilor, unele țări se zbat, pentru adoptarea ca atare a IFRS-urilor, altele pentru adaptarea la interior la standardele naționale de raportare financiară și altele la elaborarea de standarde naționale bazate pe principiile din IFRS.
O problemă nerezolvată nici la nivel European este o posibilă relație contabilitate – fiscalitate. Sunt două abordări diferite. Sunt doua probleme care au impact asupra pieței: în primul rând e vorba de cost (costurile legate de a face două rânduri de raportări financiare). În al doilea rând, este vorba de credibilitate. Aria de aplicabilitate este anevoioasă. De asemenea, în ultimul timp IASB a elaborat un IFRS (în mai multe secțiuni), pentru întreprinderile mici și mijlocii. Sunt însă foarte mari probleme în ceea ce privește definirea întreprinderilor de la o țară la alta.
O altă grupă de dificultăți se referă la resurse, resursele financiare în mod deosebit. Și, în sfarșit, o altă grupă de factori este legată de profesia contabilă, factorul uman în mod deosebit.
Etapa decisivă, adică punerea în practică a procesului de armonizare a contabilității românești cu cerințele Standardelor Internaționale de Contabilitate și cu Directiva a IV-a a Consiliului European, care prezintă regulile și principiile relative la elaborarea situațiilor financiare anuale ale societăților, reprezintă una dintre cele mai curajoase provocări pentru mediul de afaceri românesc.
Astfel, programul de dezvoltare a contabilității românești presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
a) Pentru entitățile care nu sunt de interes public, reglementările contabile sunt structurate pe cinci secțiuni: lege, norme, instrucțiuni, monografii contabile și alte reglementări de natura contabilă.
b) Pentru entitățile de interes public și cotate, reglementările contabile trebuie amendate, aspect determinat, în primul rând, de importanța acestora în viața economică a țării: legea trebuie să fie adaptată cerințelor Directivei a IV-a, normele să fie în conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS/IFRS). Astfel, instrucțiunile și materialele-suport trebuie elaborate pentru a reflecta modificarile ori completările aduse legii și normelor, monografiile contabile trebuie adaptate cerintelor legii și normelor ca parte a materialelor de instruire, iar diversele materiale trebuie să conțină reglementări specifice și reduse ca însemnătate.
Așadar, noile norme contabile internaționale IFRS aduc schimbări în interpretarea și percepția informației financiare de către entitate, ele impunând un nou vocabular de specialitate, concomitent cu reorientarea gândirii profesioniștilor contabili.
În consecință, Standarde de contabilitate
– salută decizia de revizuire a standardelor de contabilitate pentru evaluarea instrumentelor financiare și a lua măsuri, până la sfârșitul lui 2009, pentru a intensifica implicarea părților interesate prin revizuirea statutară a IASB;
– reamintesc, în acest context, că Comitetul Internațional pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB) ar trebui să includă în standardul său internațional de raportare financiară privind segmentele operaționale o cerință ca grupurile multinaționale de societăți să își prezinte toate tranzacțiile defalcate pe țări (costurile cu forța de muncă, costurile financiare, profitul brut etc.); consideră că acest lucru ar oferi investitorilor, părților interesate și autorităților fiscale o imagine cuprinzătoare a fiecărui grup, ceea ce ar facilita o defalcare mai eficientă și mai transparentă a bazei de impozitare;
– consideră că statutul IASB ar trebui revizuit astfel încât organizația să nu mai fie o societate privată al cărei capital să fie controlat de marile societăți de contabilitate, ci să devină o agenție internațională sub forma unei comisii specializate a Consiliului Economic și Social.
O problemă care a generat confuzii în România cât și mai ales în noile democrații din estul Europei este relația dintre standarde și reglementări. Așadar, guvernanții trebuie să înțeleagă că standardele, în general, au caracter de recomandare, nu sunt imperative, și sunt emise de organisme neguvernamentale. Pe când reglementările au caracter imperativ și sunt emise de instituții guvernamentale. Deci, aici intervine problema în sine: implementarea standardelor internaționale într-un sistem național de reglementări ale administrației.
IASB și aplicabilitatea standardelor asupra societăților din România
Nevoia de transparență, invocată din ce în ce mai des în ultima perioadă, impune analiza mecanismelor care condiționează cantitatea și calitatea informațiilor divulgate de companii, cu atât mai mult cu cât cercetările efectuate în contextul aplicării referențialului internațional au ilustrat lipsa conformității cu cerințele IAS/IFRS în anumite aspecte.
În România, începând cu anul 2007, potrivit prevederilor OMF nr. 1.121/2006, societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și care întocmesc situații financiare consolidate au obligația să aplice Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
Făcându-se un studiu de cercetare asupra firmelor (eșantion de studiu compus din societăți cotate la Bursa de valori din București în anii 2007-2008) de pe teritoriul țării noastre și care trebuie să aplice standardele internaționale (Anexa 1) elaborate de IASB, dar și pe baza metodologiei de cercetare aplicate de către un grup de specialiști CECCAR, ce a constat în lecturarea rapoartelor anuale și compararea acestora cu cerințele de informare menționate de IFRS, s-a pus accentul pe nevoia de transparență invocată din ce în ce mai mult în ultima perioadă.
De asemenea, s-au avut în vedere următoarele criterii:
– identificarea informațiilor care deși sunt solicitate a fi divulgate lipsesc din rapoartele anuale
– instrumental metodologic utilizat a fost indicele de informare calculate pe baza unei liste de cerințe informaționale impuse de IFRS
În urma cercetării s-a constatat următoarele :
Conform IAS 1.14, entitățile trebuie să prezinte în notele explicative o declarație clară privind conformitatea situațiilor financiare cu prevederile IFRS. Toate entitățile din eșantion au prezentat o declarație de conformitate cu IFRS. Se constată, însă, că unele entități nu fac distincția dintre Standardele Internaționale de Raportare Financiară emise de IASB și standardele IFRS aprobate la nivelul Uniunii Europene, ceea ce ar putea genera o oarecare confuzie în rândul utilizatorilor.
Conform ordinului 1.121/2006, în România se aplică Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) și Interpretările aferente (Interpretările SIC-IFRIC), așa cum sunt aprobate de Uniunea Europeană, traduse și publicate în limba română. Cu toate acestea, există entități cotate care afirmă că au întocmit situațiile financiare în conformitate cu standardele IAS/IFRS emise de IASB. Astfel, toate situațiile financiare analizate au fost întocmite pe baza ipotezelor fundamentale (continuitatea activității și contabilitatea de angajamente) și s-a constatat că nici o entitate nu a utilizat posibilitatea de abatere de la prevederile IFRS, perioada de raportare fiind anul calendaristic (aceeași pentru toate entitățile analizate).
Conform IAS 1.116, societățile trebuie să prezinte în notele explicative informații privind sursele principale de incertitudine ale estimărilor și ipotezele privind viitorul din perspectiva conducerii entității. De asemenea, zonele de incertitudine identificate de entitățile nonfinanciare se referă la deprecierea imobilizărilor corporale, deprecierea fondului comercial, determinarea valorii juste pentru instrumentele financiare, estimarea provizioanelor, recunoașterea activelor de impozit amânat, valoarea contabilă a creanțelor și a stocurilor.
Din analiza făcută, se remarcă o rigiditate a entităților față de revizuirea estimărilor, metodele de amortizare utilizate de entitățile analizate fiind metoda lineară și metoda unităților de producție.
În cazul entităților care utilizează reevaluarea, lipsesc informațiile referitoare la metodele și ipotezele utilizate în estimarea valorii juste. Deci, entitățile nu precizează dacă pentru determinarea valorii juste s-au utilizat prețurile unor tranzacții recente sau tehnici de evaluare și nu este prezentată valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută dacă s-ar fi utilizat tratamentul de bază din IAS 16.
Deși IAS 16 încurajează prezentarea de informații privind valoarea contabilă a imobilizărilor neutilizate, valoarea brută a imobilizărilor complet amortizate care se utilizează încă, valoarea justă a imobilizărilor evaluate la cost dacă este semnificativ diferită de cost, s-a constatat că nici o entitate nu divulgă astfel de informații.
În ceea ce privește politica de recunoaștere a veniturilor este în multe situații descrisă evaziv, în termenii standardului IAS 18, și mai puțin având în vedere situația concretă din societate. De asemenea, nedivulgarea acestor informații poate releva faptul că entitățile nu dispun de sisteme informaționale pentru a respecta cerințele standardului IAS 36.
Referitor la respectarea cerințelor impuse de standardul IFRS 7, foarte relevante, mai ales în contextul crizei financiare, se remarcă lipsa de transparență în prezentarea tehnicilor de evaluare utilizate și a sensibilității estimărilor față de parametrii modelului de evaluare.
Însă, informarea cu privire la metodele de evaluare nu este suficient de cuprinzătoare și nu furnizează suficiente detalii cu privire la ipotezele utilizate și cum sunt afectate acestea de schimbarea condițiilor pe piață. Informațiile narative, referitoare la practicile de management al riscurilor, sunt în multe situații necorelate cu informațiile cantitative prezentate, iar cele privind descrierea modelelor de analiză a senzitivității, parametrii utilizați și ipotezele asumate, obiectivele metodelor utilizate și limitele acestora în reflectarea valorii juste a activelor și datoriilor sunt, de asemenea, insuficiente. Așadar, nu sunt detaliate judecățile managementului în determinarea valorii juste sau modul în care s-au modificat ipotezele utilizate ca urmare a condițiilor actuale (lipsa de lichiditate, creșterea riscului de credit). În cazul unor instituții financiare lipsesc informațiile privind valoarea justă a garanțiilor intrate în posesia entității în decursul perioadei de raportare și cele referitoare la lichiditatea acestora.
Conform IFRS 7, prin acesta se solicită divulgarea valorii juste pentru toate instrumentele financiare (inclusiv pentru cele evaluate la cost) și a informațiilor care să permită utilizatorilor înțelegerea diferenței dintre valorile contabile și valorile juste. Aceste informații sunt foarte relevante dacă valoarea justă a unor instrumente cu rată fixă este mai mică decât valoarea lor contabilă, ceea ce ar putea reflecta existența unor pierderi generate de deteriorarea condițiilor de piață care să nu fie surprinse de modelul de evaluare a deprecierilor. Din acest motiv, se consideră că nivelul de informare al entităților ar trebui îmbunătățit prin divulgarea de detalii referitoare la modul în care a fost efectuată evaluarea și ipotezele utilizate, precum și prin explicarea diferențelor dintre valorile juste și valorile contabile ale acestor instrumente financiare.
Așadar, concluziile relevate de acest studiu subliniază necesitatea întreprinderii de eforturi în vederea ameliorării calității situațiilor financiare întocmite în conformitate cu IFRS, printre care: promovarea transparenței și a unei atitudini pozitive față de divulgarea de informații, responsabilizarea managementului cu privire la rolul său în actul de comunicare financiară, creșterea eficienței mecanismelor de impunere, combaterea conformității formale care limitează conținutul informațional al situațiilor financiare și diminuează utilitatea acestora, intensificarea eforturilor în domeniul educațional, configurarea sistemelor informaționale ale entităților pentru a răspunde cerințelor IFRS, acordarea atenției cuvenite informațiilor narative și utilizării situațiilor financiare ca mijloc de comunicare.
S-a observat un decalaj destul de mare între nivelul minim și nivelul maxim de informare în cei doi ani. S-a dedus că mecanismele de impunere ale pieței de capital nu pot egaliza nivelul de informare, alții fiind factorii de delimitare. S-a constatat, de asemenea, că situațiile financiare pentru anul 2008 preiau în mare parte conținutul celor pentru anul 2007 (probabil pentru a reduce timpul alocat întocmirii), ceea ce limitează într-o oarecare măsură conținutul informațional al acestora.
Cea mai mare parte a informațiilor financiare este supusă unui anumit risc de a da o reprezentare mai puțin credibilă decât ar trebui. Aceasta nu se datorează părtinirii, ci mai degrabă dificultăților inerente, fie identificării tranzacțiilor și altor evenimente ce urmează a fi evaluate, fie conceperii și aplicării tehnicilor de evaluare și prezentare ce pot transmite mesaje care corespund acestor tranzacții și evenimente.
În anumite cazuri, măsurarea efectelor financiare ale elementelor poate fi atât de incertă, încât întreprinderile, în general, nu le recunosc în situațiile financiare (de exemplu, fondul comercial generat intern). În alte cazuri, totuși, poate fi relevantă recunoașterea elementelor respective și prezentarea, în același timp, a riscului de eroare, ce planează asupra recunoașterii și evaluării.
Din punct de vedere al companiilor adoptarea și introducerea normelor contabile internaționale nu este un proces simplu. Așa cum este cazul oricărei schimbări care afectează structura companiilor și mecanismelor de operare, adoptarea normelor contabile internaționale va avea un impact important asupra culturii companiilor, ținând cont de faptul că un număr mare de oameni lucrează pentru pregătirea acelor informații și un număr și mai mare din interiorul și din exteriorul companiei le folosesc pentru luarea deciziilor.
Cele mai mari avantaje de pe urma standardizării le au țările în care întreprinderile au investitori, auditori, filiale sau societăți-mamă din străinătate. Prin urmare, putem afirma că Standardele Internaționale de Contabilitate au contribuit la dezvoltarea economiei mondiale și au favorizat în special țările în curs de dezvoltare, prin intermediul multiplelor legături economice.
CONCLUZII
La ora actuală, contabilitatea instrumentelor financiare reprezintă una din cele mai mari provocări pentru normalizatori, dar și pentru producătorii de informații contabile și utilizatorii de situații financiare. Subiect dificil și controversat, instrumentele financiare au provocat discuții aprinse cu ocazia elaborării standardelor contabile corespunzătoare, normele actuale fiind rezultatul înțelegerilor la care s-a putut ajunge în momentul de față. Ele vor continua să facă subiectul unor schimbări, datorită evoluțiilor rapide și semnificative ce caracterizează piețele financiare internaționale actuale.
IASB se întâlnește anual cu organismele de elaborare a standardelor și cu alte organisme oficiale preocupate de stabilirea standardelor.
Încă de la bun început normele IAS au fost în fapt niște standarde internaționale de raportare financiară atâta timp cât acestea defineau obiectivele, condițiile de recunoaștere, evaluarea și prezentarea elementelor patrimoniale în situațiile financiare, fără a se considera niște veritabile norme contabile care să facă referiri la procedee de contabilizare a diverselor operațiuni economice. Este de apreciat că aproape toate țările lumii au încercat și încearcă în continuare în a realiza convergența cu standardele internaționale. Nu trebuie uitat totuși, că acest proces de convergență duce la o serie de schimbări semnificative. Adoptarea IFRS într-o anumită țară în care există numeroase diferențe între standardele naționale și cele internaționale poate genera o adevărată stare de anarhie pe termen scurt, știut fiind faptul că aceste mutații trebuie pregătite în timp și asimilate de către utilizatori.
Concluziile care se desprind sunt:
• evoluția contemporană a contabilității este marcată de trei fenomene: normalizarea, armonizarea și internaționalizarea. În prezent se manifestă tot mai mult constrângerile în sfera naționalului în contabilitate în favoarea unei alinieri globale în domeniu și care să aibă drept rezultat crearea sistemului modern al contabilității.
• convergența contabilă internațională este procesul necesar prin care regulile sau normele naționale diferite de la o țară la alta, uneori divergente, sunt perfecționate pentru a fi comparabile. Convergența contabilă internațională are în vedere reducerea diferențelor dintre reglementările contabile naționale.
• normalizarea contabilă este procesul prin care se armonizează prezentarea documentelor de sinteză, metodele contabile și terminologia.
Raportarea informațiilor financiare la nivelul unei entități multinaționale sau a unei mari întreprinderi, care dorește să fie cotată pe piețele financiare străine, reprezintă o misiune extrem de dificilă. Necesitatea unui limbaj contabil unic la nivel internațional se impune astfel destul de puternic la nivel mondial. Sistemele contabile din diversele țări ale lumii nu fac decât să pună în aplicare prevederile diverselor sisteme contabile naționale care dau interpretări diferite acelorași evenimente sau tranzacții.
Adoptarea IFRS reprezintă mai mult decât o modificare a reglementarilor contabile. Este un nou sistem de evaluare a performanței – un nou sistem de proceduri – care trebuie adoptat la nivelul întregii organizații. Acesta va schimba modul de lucru si, de asemenea, este posibil să impună schimbări decisive în ceeea ce priveste managementul strategic și contabil.
În ultimii cincisprezece ani, contabilitatea românească a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, fapt relevat de abundența literaturii contabile la nivel național în acest domeniu. Această dezvoltare s-a datorat în mare măsură necesităților crescânde de a atrage investiții străine, de realizare a unor analize comparative internaționale, de formulare a unor reguli de determinare a rezultatelor, de furnizare a unor informații contabile minimale necesare participanților pe piețele de capital, precum și de armonizare și ulterior convergență a normelor naționale cu cele aplicate la nivel european și mondial.
Astfel, propriile concluzii în ceea ce privește tema acestei lucrări sunt:
– contabilitatea românească a manifestat un dinamism al schimbărilor de pe plan internațional odată cu deschiderea granițelor țării noastre
– adoptarea IFRS ajută la o bună ințelegere și aplicabilitate a contabilității pe teritoriul internațional, prin realizarea situațiilor financiare cât mai complexe
– evaluarea performanței prin emanarea informației contabile se realizează cât mai real cu ajutorul utilizarii standardelor internaționale de contabilitate
– autoritățile naționale sau regionale vor trebui să coopereze îndeaproape cu IASB pentru a se asigura că IFRS sunt interpretate și prezentate cât mai bine în întreaga lume. Va trebui creată o adevărată infrastructură de către IASB și IFRIC pentru interpretarea și utilizarea acestor norme internaționale destul de complexe, astfel încât procesul de convergență să repurteze un succes la nivel internațional.
Așadar, și raportarea financiară solidă este o condiție esențială pentru ca economiile de piață să funcționeze în mod corespunzător, dar și îmbunătățirea calității, comparabilității și transparenței informațiilor financiare este crucială pentru Piața Internă, precum și pentru consolidarea legăturilor economice între UE, statele candidate și posibil candidate și alte state.
În consecință, societățile care activează în Europa se confruntă ca niciunde în altă parte cu provocări necunoscute. Numai aici există o stransă legatură între piața comună și birocrația centralizată a statelor suverane care au identitate culturală proprie, sisteme de drept și administrații naționale proprii.
Fiecare stat membru, fiind stat suveran, se așteaptă ca societățile care funcționează pe teritoriul său să se supună legilor și regulilor sale. Uniunea Europeană, în încercarea sa de a crea și menține o piață comună, dorește ca statele membre și societățile care funcționează în cadrul frontierelor sale, să se supună directivelor și regulamentelor sale.
Cu siguranță demersul de realizare a convergenței contabile internaționale va fi anevoios, presărat cu multe obstacole.
Anexa 1
STANDARDE INTERNAȚIONALE
DE CONTABILITATE
IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare
IAS 2 Stocuri
IAS 7 Situațiile fluxurilor de trezorerie
IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori
IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilanțului
IAS 11 Contracte de construcție
IAS 12 Impozitul pe profit
IAS 16 Imobilizări corporale
IAS 17 Contracte de leasing
IAS 18 Venituri
IAS 19 Beneficiile angajaților
IAS 20 Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală
IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar
IAS 23 Costurile îndatorării
IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate
IAS 26 Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii
IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale
IAS 28 Investiții în entitățile asociate
IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IAS 31 Interese în asocierile în participație
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare
IAS 33 Rezultatul pe acțiune
IAS 34 Raportarea financiară interimară
IAS 36 Deprecierea activelor
IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente
IAS 38 Imobilizări necorporale
IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, cu excepția anumitor dispoziții legate de contabilitatea de
acoperire împotriva riscurilor
IAS 40 Investiții imobiliare
IAS 41 Agricultura
IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni
IFRS 3 Combinări de întreprinderi
IFRS 4 Contracte de asigurare
IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte
IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale
IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat
IFRS 8 Segmente operaționale
IFRIC 1 Modificări ale datoriilor existente din dezafectare, reconstituire și de natură similară
IFRIC 2 Acțiunile membrilor în entități de tip cooperatist și instrumente similare
IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conține un contract de leasing
IFRIC 5 Drepturi la interese din fonduri de dezafectare, de reconstituire și de reabilitare a mediului
IFRIC 6 Datorii care decurg din participarea pe o piață specifică – Deșeuri ale echipamentelor electrice și electronice
IFRIC 7 Aplicarea metodei retratării conform IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IFRIC 8 Domeniul de aplicare a IFRS 2
IFRIC 9 Reevaluarea instrumentelor derivate încorporate
IFRIC 10 Raportarea financiară interimară și deprecierea
IFRIC 11 IFRS 2 – Tranzacții cu grupul și cu acțiuni de trezorerie
SIC-7 Introducerea monedei euro
SIC-10 Asistența guvernamentală – Fără relații specifice cu activitățile de exploatare
SIC-12 Consolidare – Entități cu scop special
SIC-13 Entități controlate în comun – Contribuții nemonetare ale asociaților
SIC-15 Contracte de leasing operațional – Stimulente
SIC-21 Impozitul pe profit – Recuperarea activelor neamortizabile reevaluate
SIC-25 Impozitul pe profit – Modificări ale statutului fiscal al unei entități sau al acționarilor săi
SIC-27 Evaluarea fondului economic al tranzacțiilor care implică forma legală a unui contract de leasing
SIC-29 Acorduri de concesiune a serviciilor – Prezentări de informații
SIC-31 Venituri – Tranzacții barter care presupun servicii de publicitate
SIC-32 Imobilizări necorporale – Costuri asociate creării de site-uri web
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Si Importanta Iasb In Armonizarea Contabila Internationala (ID: 146338)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.