Rolul Si Importanta Cardurilor In Activitatea Raiffeisen Bank
CUPRINS
ABREVIERI
LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ȘI A FIGURILOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL I : CARDUL BANCAR – INSTRUMENT MODERN DE PLATĂ
Istoria apariției cardului bancar
Conceptul general al cardului bancar
Definirea și tipologia cardurilor bancare
Funcțiile cardului bancar
CAPITOLUL II : ACTIVITATEA BANCARĂ CU CARDUL
2.1. Activitatea bancară cu cardul în România
2.2. Operațiuni cu cardul
2.3. Drepturi și obligații generale privind activitatea bancară cu cardul
2.2.1. Drepturile și obligațiile emitentului și ale băncii acceptante
2.2.2. Drepturile și obligațiile deținătorului
2.2.3. Drepturile și obligațiile comerciantului acceptant
2.4. Avantajele utilizării cardului bancar
CAPITOLUL III : PIAȚA CARDURILOR BANCARE ÎN ROMÂNIA
3.1. Tehnica de decontare a operațiunilor cu carduri în România
3.2. Realizarea plăților prin intermediul cardului în România
3.3. Analize privind portofoliul de carduri, gradul de tranzacționare și infrastructura de acceptare în România
3.4. Riscurile în utilizarea cardurilor
CAPITOLUL IV : STUDIU DE CAZ – ROLUL ȘI IMPORTANȚA CARDURILOR ÎN ACTIVITATEA RAIFFEISEN BANK
4.1. Prezentarea societății bancare
4.2. Activitatea Raiffeisen Bank
4.3. Rezultate financiare
4.4. Cardurile de credit si debit ale Raiffeisen Bank
Carduri contactless
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
CAPITOLUL I: CARDUL BANCAR – INSTRUMENT MODERN DE PLATĂ
Efectuarea plăților în tranzacțiile internaționale presupune folosirea mijloacelor și instrumentelor care trebuie să asigure stingerea datoriei aferente. Moneda divizionară (piesele monetare) și moneda fiduciară (bancnotele, biletele de bancă) sunt mijloace tradiționale de plată, utilizarea lor reprezentând plata în numerar. Datorită evoluției schimbului și modernizării economiei, în tranzacțiile interne și internaționale, s-a impus efectuarea plății în monedă de cont, s-a intensificat circuitul instrumentelor de credit și plată (cec, cambie, bilet la ordin), dar s-a realizat trecerea la ”era electronică” în sectorul plăților, prin utilizarea cardurilor bancare și informatizarea sistemelor de decontări.
ISTORIA APARIȚIEI CARDULUI BANCAR
Industria de carduri bancare a debutat în Statele Unite ale Americii în anul 1914, atunci când au fost emise de către Western Union primele carduri de credit pentru cumpărători. Aceste cărți de credit ofereau o diversitate de servicii, cu plata în rate, fiind dăruite clienților preferați ai companiei. O primă idee generală de carte bancară a apărut în prima jumătate a secolului XX, când mai multe hoteluri, corporații petroliere și magazine universale au preluat ideea și au emis propriile carduri bancare pentru clienții lor. Acestea aveau rolul de a dezvolta serviciul clienți și de a îmbunătăți loialitatea clienților. Întrucât cardurile puteau fi folosite doar la firmele emitente de card, popularitatea acestora nu era recunoscută pe plan internațional.
Primul card bancar creat din plastic a fost lansat în anul 1949 de către Diners Club și American Express. Acest card bancar a fost creat exclusiv pentru consum și călătorii.
Figura 1. Primele carduri bancare
Sursa: bancamea.md, Articol din secțiunea ” Actualitate”, ” Istoria cardului bancar: Când a apărut? Unde? Ce funcții îndeplinea? ”, Autor: Liviu Guțuleac, 25 iunie 2013.
Sursa: bancamea.md, Articol din secțiunea ” Actualitate”, ” Istoria cardului bancar: Când a apărut? Unde? Ce funcții îndeplinea? ”, Autor: Liviu Guțuleac, 25 iunie 2013.
Pentru a putea introduce informații referitoare la contul deținătorilor de carduri bancare, la începutul anilor ′60 a fost instalată banda magnetică. Astfel, cardurile bancare au devenit din ce în ce mai populare datorită gradului de securitate sporită referitor la economiile clienților, datorită comodității, iar mai târziu, datorită posibilității folosirii cardului bancar la terminalele și bancomatele băncilor.
Din dorința de a realiza profit, băncile comerciale au creat primele carduri de credit. Afacerea de percepere a taxelor a reprezentat baza ideii de a percepe dobândă pentru banii folosiți de către deținătorii cărților bancare. Din moment ce cărțile bancare aduceau profit, în anul 1965 Bank of America a înființat programul BankAmericard, stabilind înțelegeri cu băncile din afara Californiei și autorizându-le acestora să emită americarduri. În ziua de azi, acel brand este cunoscut drept VISA. Având drept scop concurența directă cu programul Visa, în același an, mai multe bănci emitente au creat Asociația InterBank Card pentru adoptarea unui nou sistem național de cărți bancare. Acel sistem avea denumirea de MasterCharge, în prezent fiind cunoscut sub numele de MASTER CARD. Cu toate că American Express s-a numărat printre primele companii care au creat cărți bancare, abia în anul 1987 aceasta a lansat primul card de credit care oferea posibilitatea rambursării creditului indiferent de perioadă.
În Europa, lansarea primului card european are loc după 1967 în Franța, prin ”Carte Bleu”. Acest card necesită semnătura clientului pe factură, după care, pentru încasare, facturile se remiteau la bancă. În România, primele carduri bancare (VISA) au fost lansate în anul 1995 prin sistemul bancar, dar normele privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronice pe teritoriul României au fost stabilite de Banca Națională a României mai târziu prin Regulamentul nr. 4/13.06.2002 privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții publicat în Monitorul Oficial al României nr. 503/2002.
Transformarea cardurilor bancare de la un mijloc de lux de plată la unul dintre cele mai populare și utile mijloace, ușurează viața fiecăruia dintre noi. Datorită faptului că miliarde de tranzacții bancare sunt create zilnic prin intermediul cardurilor, putem afirma că acestea nu vor dispărea curând de pe scena plăților bancare, fiind niște pionieri duri în piața tranzacțiilor.
1.2. CONCEPTUL GENERAL AL CARDULUI
În condițiile amplificării fluxurilor comerciale, a accentuării concurenței și a tendinței de globalizare, unele dintre cele mai active transformări s-au înregistrat în domeniul bancar.
Participante la viața economică, deosebit de flexibile, instituțiile de credit au o mare capacitate de adaptare la schimbările pieței, fiind capabile să creeze ofertă de produse și servicii bancare. În ciuda crizei economice, ultimii ani au adus pe piața românească a cardurilor bancare inovații, importante evenimente, lansări de produse și servicii. Datorită progreselor deosebite în domeniile electronic și informatic, cardul poate fi considerat o inovație revoluționară. Acesta facilitează, prin intermediul băncilor și prin tehnici electronice, schimbul de fonduri între partenerii de tranzacții. Cardul bancar a intrat în familia instrumentelor de plată atunci când aplicarea inovațiilor componente s-a confirmat eficientă, adică prețurile rețelei și echipamentelor au devenit accesibile. Fiind un suport de informație individualizat, standardizat și securizat, cardul este cartela de plată care, pentru plata conferită de emitent, evidențiază dreptul deținătorului de a-l utiliza. Cardul este un instrument cu ajutorul căruia se pot executa plățile produselor sau serviciilor, având ca fundament un sistem organizat pe temeiul contractelor între emitent, deținător și prestatorul de servicii sau comerciantul. Posesorul poate dispune sau retrage lichidități în și din contul său personal cu ajutorul cărților de plată. În prezent, cardul bancar este un instrument de plată aplicabil universal și acceptabil global care aprobă desfășurarea unui număr nelimitat de tranzacții bancare, transmiterea informației fiind electronică. Cardul include elemente de individualizare și securizare încorporate pe suprafața sa și care asigură următoarele caracteristici obligatorii:
suport fizic din plastic, cu dimensiuni standard;
aversul, care cuprinde elemente elaborate în relief (numele și prenumele posesorului redactate cu caractere latine, numele cardului scris în cifre arabe, data expirării valabilității) și elemente pentru informare (denumirea și sigla emitentului, sigla proprietarului de marcă), (Figura 2. Aversul unui card bancar);
reversul, care cuprinde un panel de semnătură cu elemente de securizare în desen care să împiedice posibilitatea modificării sau ștergerii semnăturii și o bandă magnetică pentru înregistrare cu cel puțin trei piste și/sau un microprocessor integrat (Figura 3. Reversul unui card bancar);
emitenții trebuie să folosească doar standardele EMV (Europay, Mastercard, Visa) pentru a se asigura interoperabilitatea sistemelor de plată electronică.
Cardul are trăsăturile universale ale intrumentelor de plată, dar posedă și o însușire proprie, aceea de a îngădui obținerea absolută de numerar. Deci, este un instrument de plată prin care un titular autorizat poate plăti contravaloarea achiziției unor bunuri și/sau servicii de la comercianții acceptanți sau prin folosirea căruia poate obține numerar de la banca emitentă.
Figura 2. Aversul unui card bancar
Denumirea și sigla emitentului Sigla proprietarului de marcă
Numele și prenumele titularului Data expirării valabilității Numărul cardului
Figura 3. Reversul unui card bancar
Panel de semnătură Bandă magnetică
DEFINIREA ȘI TIPOLOGIA CARDURILOR
În Regulamentul BNR nr. 6/11.10/2006, cardul este definit ca un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului său să utilizeze disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont deschis pe numele emitentului cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deținătorului cardului, în vederea efectuării, cumulativ sau nu, a următoarelor operațiuni:
a) retragerea de numerar, respectiv încărcarea și descărcarea unităților valorice în cazul unui instrument de plată de tip monedă electronică, de la terminale precum distribuitoarele de numerar și ATM, de la ghișeele emitentului băncii acceptante sau de la sediul unei instituții obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică;
b) plata bunurilor și serviciilor achiziționate de la comercianții acceptanți și plata obligațiilor către autoritățile administrațiilor publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalități, etc., prin intermediul terminalelor POS sau prin alte medii electronice;
c) transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate și executate de instituțiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică.
Cardurile bancare se clasifică după mai multe criterii, după cum urmează:
I. După modalitatea de stocare a informațiilor și trăsăturile de siguranță ale cardului:
a) Carduri cu bandă magnetică – sunt acelea care au pe revers o bandă magnetică. Astfel, se realizează procesul de citire și de trimitere a datelor prin linie telefonică. Acestea conțin informațiile importante ale posesorului de card.
Sunt emise de bănci, comercianți, etc. și prezintă caracteristici comune pentru toate sistemele naționale de plată, și anume:
sunt confecționate din material plastic și au aceleași dimensiuni tipizate și standardizate de ISO (Organizația Internațională de Standardizare);
prezintă pe partea din față denumirea și simbolul emitentului și o hologramă tridimensională vizibilă la lumina ultravioletelor;
prezintă pe partea din față numărul cardului, data expirării, numele posesorului autorizat;
pe verso-ul cardului prezintă o bandă magnetică și un panel de semnătură.
Cardurile cu bandă magnetică prezintă dezavantajele:
au potențial redus de memorare, ceea ce micșorează numărul caracterelor ce pot fi amintite;
sunt vulnerabile la fraudă;
creșterea gradului de deteriorare a pistelor magnetice datorită întrebuințării îndelungate;
sensibilitatea piși executate de instituțiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică.
Cardurile bancare se clasifică după mai multe criterii, după cum urmează:
I. După modalitatea de stocare a informațiilor și trăsăturile de siguranță ale cardului:
a) Carduri cu bandă magnetică – sunt acelea care au pe revers o bandă magnetică. Astfel, se realizează procesul de citire și de trimitere a datelor prin linie telefonică. Acestea conțin informațiile importante ale posesorului de card.
Sunt emise de bănci, comercianți, etc. și prezintă caracteristici comune pentru toate sistemele naționale de plată, și anume:
sunt confecționate din material plastic și au aceleași dimensiuni tipizate și standardizate de ISO (Organizația Internațională de Standardizare);
prezintă pe partea din față denumirea și simbolul emitentului și o hologramă tridimensională vizibilă la lumina ultravioletelor;
prezintă pe partea din față numărul cardului, data expirării, numele posesorului autorizat;
pe verso-ul cardului prezintă o bandă magnetică și un panel de semnătură.
Cardurile cu bandă magnetică prezintă dezavantajele:
au potențial redus de memorare, ceea ce micșorează numărul caracterelor ce pot fi amintite;
sunt vulnerabile la fraudă;
creșterea gradului de deteriorare a pistelor magnetice datorită întrebuințării îndelungate;
sensibilitatea pistelor magnetice la căldura excesivă și la sursele de demagnetizare.
b) Carduri cu microprocesor – denumite și Smart Cards sau chip – carduri, au încorporate un microprocesor și un element de memorie (chip).
În memoria cardului sunt structurate informațiile în patru zone de stocare, și anume:
informații nonconfidențiale: elementele de identificare ale instituției emitente, numărul titularului de cont, termenul de valabilitate, etc.;
informații confidențiale: soldul disponibilului bănesc;
informații inaccesibile: valoarea codului personal de identificare;
înregistrările specifice fiecărei tranzacții desfășurate, acestea captând detalii unice, sintetizate într-o ”Agendă”;
De altfel, aceste informații sunt împărțite pe trei nivele logice de:
Securitate: controlează accesul la conținutul cardului;
2. Aplicație: cuprinde acele informații necesare utilizării cardului (creare și verificare de balanțe, înregistrare de sume, emitere de chitanțe, respectiv transpunere de date în ”Agendă”;
3. Operare: conține modalitățile de îndreptare a erorilor, data și ora utilizării cardului, anumite condiții (spre exemplu, limita maximă a numerarului ce poate fi retras).
Cardurile cu microprocesor prezintă o serie de avantaje, cum ar fi:
rezistență la tentativele de spargere și protejarea informației personale, falsificarea fiind aproape exclusă;
asigurarea portabilității informațiilor incluse între sisteme și calculatoare;
pentru accesarea datelor incluse este necesară nu numai existența fizică a cardului respectiv, dar și o componentă de informație memorată de titularul cardului bancar ( PIN-ul);
deschiderea accesului spre servicii noi, scăderea costurilor pe termen lung, grad de securizare sporit;
excluderea obligației de a prezenta un act de identitate în momentul utilizării;
scăderea comisionului impus băncii.
Plățile efectuate prin Smart – Card – uri sunt mult mai sigure, atât din punctul de vedere al băncii, cât și din punctul de vedere al clientului, deși aceste plăți nu sunt cele mai ieftine. Riscul este redus, cel puțin sub formele:
folosirea cardului cu microprocesor se poate realiza doar de către posesorul legal, acesta fiind programat sa distrugă sau să blocheze informațiile memorate în cazul unor repetate sau greșite accesări;
valoarea monetară depozitată pe card nu se poate cheltui dublu deoarece ”cipul” cuprinde programe filtru specifice, nepermindu-se acest lucru.
II. După funcțiile îndeplinite, respectiv modul de acoperire a cheltuielilor:
a) Cardul de debit – fiind un instrument prin care plata se efectuează în limita disponibilităților existente în contul de card, acesta se utilizează pentru efectuarea plăților de bunuri și servicii, dar și pentru retragerile de numerar.
Debit cardurile au următoarele trăsături:
asigură utilizatorului achiziționarea bunurilor și serviciilor sau retrageri de numerar fără prezența efectivă a disponibilului monetar;
într-un cont de card este necesară existența unor fonduri și efectuarea cheltuielilor în limita de disponibil existent, condiție esențială a debit cardurilor;
constituie un mod profitabil pentru bănci de a oferi populației produse și servicii bancare prin acordarea de credite la dobânzi ridicate, în cazul depășirii soldului;
debit cardurile conțin o bandă magnetică, fiind necesară și introducerea unui PIN (număr personal de identificare) în terminalul electronic;
majoritatea debit cardurilor au două funcții principale, și anume: retragerea numerarului din distribuitoarele automate de numerar sau din ATM-uri (ghișeele automate de bancă); transferarea electronică de fonduri la puncte de vânzare (efectuarea de plăți la punctele de vânzare).
Emiterea cardului de debit se face în baza unui cont bancar al titularului de card. Utilizarea acestora nu presupune circulația documentelor pe suport de hârtie. Debitarea contului titularului se realizează simultan cu creditarea contului instituției sau magazinului care acceptă cardurile de debit ca instrument de plată.
Grafic 1. Evoluția numărului cardurilor de debit în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
După cum se poate observa din graficul de mai sus, cardurile de debit au totalizat un număr de peste 34,5 milioane unități în perioada 2011-2013. Numărul cardurilor de debit în România a crescut, ajungând la aproximativ 11,91 milioane de unități în 2013, cu un procent de 4,3% mai mult față de 2012 și 6,5% mai mult față de anul 2011 (Grafic 1. Evoluția numărului cardurilor de debit în România).
Cardurile de debit amânat sunt cardurile pentru creditele de oportunitate. Creditul de oportunitate este definit ca fiind creditul acordat cu o dobândă de 0% în perioada dintre data tranzacției (tranzacțiilor) de plată efectuate cu cardul pe parcursul unui ciclu de facturare și data la care soldurile debitoare din cadrul acestui ciclu de facturare devin exigibile.
Cardurile de debit amânat, în comparație cu cardurile de debit, sunt mai puține, fiind de ordinul miilor, numărul acestora scăzând de la an la an. Astfel, în perioada 2011-2013, acestea au însemnat 54 449 unități, unde la nivelul anului 2013 au fost în număr de 16 164 unități, în scădere cu 7,6% față de 2012 și cu 22,26% față de 2011 (Grafic 2. Evoluția numărului cardurilor de debit amânat în România).
Grafic 2. Evoluția numărului cardurilor de debit amânat în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Cu toate că numărul cardurilor de debit amânat pare infim, trebuie menționat faptul că ele sunt extrem de puțin răspândite. Cei care au acces la aceste instrumente sunt managerii de top. Cardurile de debit amânat permit efectuarea cheltuielilor chiar dacă în acel cont nu sunt disponibilități bănești, compania alimentând, la o dată ulterioară, contul respectiv cu banii astfel cheltuiți. În ultima perioadă, companiile de top, multinaționalele nu se mai arată așa de generoase cu cheltuielile angajaților acestora de top, fapt ce poate explica scăderea numărului de carduri de debit amânat.
b) Cardul de credit – este un instrument prin care plățile se efectuează dintr-un împrumut acordat de către banca emitentă, sub forma liniei de credit revolving. La emiterea cardului este stabilită limita de creditare în funcție de bonitatea clientului. Destinația acestui tip de card este aceea pentru plata mărfurilor și a serviciilor. Credit cardul combină două funcții importante: facilitatea unui credit pe termen scurt, respectiv instrument de plată. În raport de credibilitatea bancară a utilizatorului, cardurile de credit îmbracă două forme:
dacă clientul nu exprimă o credibilitate bancară bună, cartea de credit este de tip ”charge”. În această situație, utilizatorul este obligat să acopere, în decursul unei perioade de maxim o lună, depășirea de sold care s-a înregistrat sau creditul acordat temporar (overdraft);
dacă clientul are un procentaj rezonabil, atunci instituția respectivă de credit pune la dispoziția acestuia un card cu funcții depline. În acest caz, cheltuielile sunt acoperite dintr-o linie de credit sau plafon stabilit anterior.
În general, credit cardurile sunt emise de o instituție de credit sub sigla unei organizații internaționale ( spre exemplu, VISA sau MASTERCARD).
Grafic 3. Evoluția numărului cardurilor de credit în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
În perioada 2011-2013, numărul cardurilor de credit au totalizat aproximativ 6,66 milioane unități, înregistrând în anul 2012 o creștere cu 5,09% față de anul 2011. Deși părea că piața cardurilor de credit își revine, în 2013 numărul acestora a scăzut cu aproximativ 1,76% față de anul 2012 (Grafic 3. Evoluția numărului cardurilor de credit în România). Această scădere se poate datora faptului că, în ultima perioadă, societățile bancare au organizat campanii pentru actualizarea portofoliului de clienți și pentru ”curățarea” propriei baze de date. De cealaltă parte, mulți clienți și-au îndreptat atenția către creditele de refinanțare, și mai puțini au ales achiziționarea unui credit card.
c) Alte tipuri de cărți bancare:
Debit cardul cu descoperit de cont – permite efectuarea de plăți peste disponibilul bănesc din contul cardului, într-o anumită sumă aferentă creditului. Este folosit în cazul cardurilor pentru salarii, alimentate direct cu sumele periodic virate de angajatori.
Carduri cu numerar – sunt carduri de debit folosite numai pentru retragerea de lichidități din ATM. Contul de card trebuie alimentat periodic de către titular, retragerile efectuându-se din respectivul cont.
Cardul de garanție a cecurilor (cheque garante card) – acest instrument garantează că suma de plată înscrisă pe cec are acoperire în contul deținătorului. Poate funcționa ca un card de debit sau de credit, cât și ca un card pentru retrageri de lichidități.
Carduri multifuncționale – aceste carduri de debit se folosesc la retrageri de numerar, plăți, garantare și alte operațiuni de debit.
Carduri pentru transferul electronic al fondurilor la punctele de vânzare – este un card utilizat de către deținător pentru efectuarea cumpărăturilor la punctele de vânzare a bunurilor de consum.
Grafic 4. Evoluția numărului cardurilor cu numerar în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
În România, în perioada 2011-2013, cardurile cu numerar au însemnat un număr de peste 41 milioane de unități. Numărul acestora a crescut, înregistrând o valoare maximă de aproximativ 14,13 milioane de unități la nivelul anului 2013, în creștere cu 3,3% față de 2012 și cu 6,1% față de anul 2011 (Grafic 4. Evoluția numărului cardurilor cu numerar în România).
III. Din punct de vedere al calității emitentului:
a) Carduri emise de bănci (cărți bancare). Băncile comerciale emit o varietate de carduri, intrând în competiție pentru a câștiga o arie cât mai largă de piață. Pentru facilitarea accesului clienților, băncile semnează, între ele, convenții de plată prin carduri. Astfel, un client al băncii poate utiliza bancomatele altor bănci comerciale cu care banca titularului are încheiată o convenție.
b) Carduri emise de comercianți (cărți private). Marile firme comerciale emit propriile sale cărți de plăți clienților săi. Acestea facilitează plata în vederea achiziției de bunuri sau/și servicii exclusiv de la comercianții emitenți, fără acordarea accesului la un cont bancar.
c) Cardul co-branded – este emis de o instituție de credit împreună cu o întreprindere economică, care, de obicei, are pricipal obiect de activitate comercializarea sau prestările de servicii.
d) Carduri naționale – sunt acele carduri emise de băncile locale care au o valabilitate numai pe teritoriu național.
e) Carduri internaționale – sunt emise de instituțiile internaționale sau de băncile comerciale membre ale sistemelor internaționale pentru carduri numai sub marca și firma respectivului sistem internațional.
IV. În funcție de momentul în care se utilizează tranzacția:
a) Carduri cu plata înainte ( carduri prealimentate) – sunt carduri cu o putere de cumpărare reală deoarece deținătorul a efectuat o plată în avans. Cardurile prealimentate cele mai utilizate sunt cardurile telefonice. Acestea au ca și scop decalarea imediată a tranzacțiilor cu valoare mică și foarte mică.
b) Carduri cu plata imediată ( debit cardurile);
c) Carduri cu plata mai târziu ( credit cardurile);
d) Carduri de comerciant (retaiter card);
e) Carduri de cheltuieli (charge card) – acestea sunt cunoscute sub numele de card de călătorie și petrecere a timpului liber (travel card). Au următoarele trăsături:
presupun existența unei linii de împrumut deschisă pentru titular, fiind emise de societăți non-bancare;
deținătorul poate efectua cheltuieli și retrageri de numerar din ghișeele automate de bancă sau din ghișeele emitentului de card;
cele mai cunoscute travel card – uri sunt acelea emise de Diners Club, respectiv American Express.
1.4. FUNCȚIILE CARDULUI BANCAR
Cardurile bancare îndeplinesc următoarele funcții:
1) Funcția de retragere a fondurilor (cash card). Majoritatea cardurilor bancare sunt utilizate pentru a retrage o anumită sumă de bani din ATM-uri (Automated Teller Machine). Numerarul se poate obține de la orice bancă care afișează simbolul respectivului card sau în străinătate, de la filialele băncilor comerciale care participă la schema respectivă de card.
În prezent, furnizorul de terminale DFCU (Diebold Federal Credit Union) derulează un proiect-pilot prin care autentificarea la ATM se realizează folosind telefonul mobil, fiind primul ATM din lume care nu are cititor de card sau PIN Pad.
ATM-ul respectiv are integrată soluția MCA (Mobile Cash Access), care aprobă consumatorilor efectuarea retragerilor de numerar în sumele prestabilite de pe telefoanele lor inteligente. Clienții se autentifică la ATM, iar terminalul distribuie acestora respectiva sumă preselectată de bani. Prin acest mod, fără a instala un hardware suplimentar la terminalele POS sau ATM, MCA permite societăților financiare o soluție sigură de portofel mobil. Fără solicitarea vreunui card bancar sau cod PIN, fraudele de tip ”skimming” sau furtul datelor sunt, astfel, eliminate.
Pentru ca dezvoltarea acestei soluții să fie posibilă, s-au studiat obiceiurile sociale și digitale ale generației tinere. Soluția înglobează numeroase canale bancare și a fost implementată de DFCU și Paydiant, acesta din urmă fiind furnizorul portofelului mobil.
Unul din 10 ATM-uri aprobă, în prezent, depunerea numerarului, peste 10 societăți bancare având astfel de ATM-uri operaționale. Depunerea numerarului este permisă de unele bănci la nivelul întregii rețele de automate bancare (spre exemplu, Millennium Bank sau GarantiBank), însă, alte societăți bancare permit aceasta doar la câteva terminale (cum este cazul Raiffeisen Bank). Se contribuie, prin intermediul celor aproximativ 1 000 de ATM-uri care permit utilizatorilor de carduri să realizeze și depuneri, la diminuarea de numerar din circulație, sumele fiind din ce în ce mai consistente. Astfel, în perioada 2011-2013, depunerile de numerar la ATM-urile din România cu carduri emise în țară au însemnat peste 18,7 milioane de tranzacții în valoare totală de aproximativ 14 638 milioane lei. Numai la nivelul anului 2013 s-au înregistrat aproximativ 6,4 milioane tranzacții de depuneri, în creștere cu 2,88% față de anul 2012 și cu 6,27% față de 2011 și tranzacții de depuneri de numerar în valoare de aproximativ 5 429 milioane lei, în creștere cu 12,9% față de 2012 și cu 26,8% față de anul 2011 (Grafic 5. Evoluția depunerilor de numerar la ATM-urile din România).
Grafic 5. Evoluția depunerilor de numerar la ATM-urile din România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Valoarea medie a .unei tranzacții de depunere .numerar la ATM este. cea mai mare dintre .toate operațiunile care .au în spate un .cont de card, fiind.în medie de.850 lei, față de 500 lei. pentru o retragere la.ATM din țară sau.130 lei pentru o plată.la comerciant în țară. La nivelul anului 2013, instituțiile care aveau operaționale automate bancare ce permit astfel de depuneri de numerar sunt Credit Europe Bank, BRD, GarantiBank, BCR, Millennium Bank, ING, Raiffeisen Bank, OTP Bank, Unicredit, Volksbank și Royal Bank of Scotland, la acestea adăugându-se Euronet, o companie care are rețea independentă de ATM-uri și care sunt la dispoziția mai multor bănci.
În cazul retragerilor de numerar de la ATM-urile din România efectuate cu ajutorul cardurilor emise în țară, în perioada 2011-2013, au totalizat un număr de 667,12 milioane tranzacții în valoare de peste 317 517 milioane lei. Din graficul de mai jos, se observă, că atât numărul de tranzacții efectuate, cât și valoarea tranzacțiilor de retragere numerar, au înregistrat creșteri constante de la an la an. În 2013, au însemnat un număr de 226,84 milioane de tranzacții, în creștere cu doar 1,13% față de 2012 și cu 5% față de 2011 și o valoare a acestora de aproximativ 114 672,9 milioane lei, în creștere cu 7,76% față de 2012 și cu 18,9% față de 2011 (Grafic 6. Evoluția retragerilor de numerar de la ATM-urile din țară cu carduri emise în România).
Grafic 6. Evoluția retragerilor de numerar de la ATM-urile din țară cu carduri emise în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
În ceea ce privește evoluția retragerilor de numerar de la ATM-urile din străinătate cu carduri emise în România, în perioada analizată, se poate observa un număr total de 7,87 milioane tranzacții de retragere în valoare de 6 078,35 milioane lei. S-au înregistrat creșteri, după cum urmează: în anul 2013, s-au efectuat un număr de 2,85 milioane tranzacții, cu o valoare de 2 246,9 milioane lei. Numărul tranzacțiilor a crescut, în 2013, cu 7,54% față de 2012 și cu 19% față de 2011, iar valoarea acestora a înregistrat, de asemenea, creșteri cu 7,6% față de 2012 și cu 29% față de 2011 (Grafic 7. Evoluția retragerilor de numerar de la ATM-urile din străinătate cu carduri emise în România).
Grafic 7. Evoluția retragerilor de numerar de la ATM-urile din străinătate cu carduri emise în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
2) Funcția de plată (debit card). Achizițiile de bunuri și/sau prestările de servicii se pot realiza prin intermediul cardului, fie de la punctele de vânzare, fie pe Internet. În situația tranzacțiilor electronice, comerciantul trece respectivul card printr-un cititor de carduri conectat unui terminal de calculator, acesta din urmă tipărind un bon de vânzare cu suma aferentă de plată, introdusă automat. Autentificarea tranzacției este verificată de către deținătorul cardului prin introducerea codului PIN de la tastatură și prin semnarea bonului de vânzare. În cazul tranzacțiilor pe Internet, este afișat un formular de comandă în care sunt introduse, de către client, datele de identificare ale cardului: numele, respectiv codul PIN. Datele sunt trimise unui procesor de carduri, acesta din urmă le sortează și le trimite băncii emitente de card. Respectiva societate bancară transmite autorizarea sau anularea autenticității cardului către procesorul de carduri. În cazul autorizării, este blocată suma de plată în contul clientului, transferarea banilor în contul comerciantului realizându-se după ce acesta trimite băncii documentul care atestă livrarea produselor și/sau prestarea serviciilor.
În perioada 2011-2013, tranzacțiile la POS-urile în țară desfășurate prin intermediul cardurilor emise în România au înregistrat un număr total de peste 408 milioane tranzacții în valoare totală de peste 53 458 milioane lei. La nivelul anului 2013, acestea au avut creșteri semnificative: 161,39 milioane tranzacții, în creștere cu 18,76% față de 2012 și cu 44,77% față de anul 2011 în valoare de peste 20 635 milioane lei, cu 14,85% mai mult față de anul 2012 și cu 39% mai mult față de 2011 (Grafic 8. Evoluția tranzacțiilor la POS-urile în țară cu carduri emise în România).
Grafic 8. Evoluția tranzacțiilor la POS-urile în țară cu carduri emise în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Cu toate acestea, pentru majoritatea.acelor comercianți de cartier, acceptarea efectuării plăților prin intermediul cardurilor este considerată o diminuare a încasărilor.
Mulți dintre aceștia nu sunt dispuși să suporte acel comision de, cel puțin, 2% pe tranzacție, iar în condițiile unei impozitări excesive, tendința este aceea de a încasa numerar, poate chiar fără eliberarea bonului fiscal, ducând la alimentarea economiei subterane și a numerarului din afara sistemului bancar.
În cazul tranzacțiilor la POS-urile din străinătate efectuate cu ajutorul cardurilor emise în România, se observă cum, în perioada 2011-2013, numărul acestora a crescut la peste 47 milioane tranzacții în valoare totală de peste 14 511 milioane lei. Trendul de creștere este vizibil, astfel că, la nivelul anului 2013, numărul tranzacțiilor a fost de 19,31 milioane, cu 25,7% mai mult față de 2012 și cu 48% mai mult față de anul 2011, valoarea sumelor tranzacționate fiind de peste 5 599 milioane lei, cu 16,3% mai mult față de 2012 și cu 36,75% mai mult față de 2011 (Grafic 9. Evoluția tranzacțiilor la POS-urile din străinătate cu carduri emise în România).
Grafic 9. Evoluția tranzacțiilor la POS-urile din străinătate cu carduri emise în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Aceste creșteri se pot datora faptului că deținătorul de card care părăsește România este mult mai orientat spre efectuarea plăților la comercianți, profiulul acestuia fiind diferit comparativ cu profilul celui care tranzacționează la intern.
3) Funcția de credit (credit card). Fiecare posesor al unui card bancar poate beneficia, în contul de card, de o limită de împrumut. Lunar, titularului i se trimite un extras de cont cu detalierea cumpărăturilor și retragerilor de numerar efectuate în decursul respectivei luni. Dacă deținătorul dorește, acesta poate rambursa doar o parte din suma debitoare, restul fiind amânat pe parcursul unei perioade determinate de timp, pe fundamentul creditului purtător de dobândă. Cardurile speciale de credit îndeplinesc, pe lângă funcția de plată, și posibilitatea clientului de a obține credite pe diverse termene de la banca emitentă de card.
4) Funcția de garanție a cecurilor (cheque guaranted card). În vederea sporirii acceptării de cecuri în comerțul cu amănuntul, societățile bancare au introdus cecul garantat cu card, acesta din urmă fiind la dispoziția acelor clienți considerați de încredere. Pentru ca respectivele cecuri garantate cu cardul să fie valide, se impune respectarea condițiilor: înscrierea numărului de card de garantare a cecului pe verso-ul cecului și concordanța informațiilor de pe card cu cele înscrise pe cec. În situația în care aceste condiții sunt respectate, solicitarea către bancă de a plăti cecul trebuie să se realizeze indiferent dacă sunt sau nu suficiente disponibilități bănești în contul plătitorului.
5) Alte funcții: servicii de asigurare, de asistență medicală, de călătorie, etc. Cele mai multe companii care emit carduri oferă asigurare gratuită în cazul accidentelor de călătorie, valabilă în momentul achitării cu cardul a costului de călătorie. În cazul achiziției de bunuri și/sau servicii necorespunzătoare de către utilizatorul cardului, acesta poate solicita despăgubiri companiei emitente, care poate acționa, în această situație, ca o companie de asigurare a calității bunurilor și serviciilor.
CAPITOLUL II: ACTIVITATEA BANCARĂ CU CARDUL
Cardul este instrumentul prin intermediul căruia se pot efectua plăți pentru achiziționnarea unor produse și/sau pentru prestarea unor servicii, instrument ce are la baza sa un contract bine definit, în termenele stabilite și în condițiile legii, între emitentul cardului, posesorul acestuia și comerciantul acceptant. De altfel, prin intermediul anumitor carduri bancare, posesorul poate să depună numerar în contul său personal sau să retragă lichidități din respectivul cont bancar. Așadar, prin folosirea cardului, un deținător autorizat poate să achite contravaloarea bunurilor și/sau serviciilor cumpărate de la acei comercianți abilitați să îl accepte sau poate să obțină disponibilități bănești de la banca emitentă, cardul bancar fiind instrumentul de plată fără numerar.
2.1. ACTIVITATEA BANCARĂ CU CARDUL ÎN ROMÂNIA
Cardurile bancare au debutat în România în anul 1992. Atunci, un grup de bănci (Banca România pentru Dezvoltare, Banca Agricolă, Banca Comercială Română, Banca Comercială ” Ion Țiriac ”, Bancorex, iar din 1995 Banc Post) au pus bazele unor programe de carduri bancare în România, angajându-se în emiterea acestora, dar și în crearea de condiții pentru acceptarea ca mijloace de decontare în mediul economic românesc.
Primul pas în derularea programelor a fost acela de adeziune a băncilor la sistemele mondiale Visa International și Europay, respectiv înființarea departamentelor bancare specializate în operațiuni cu cardul. Din anul 1993, au fost inițiate programele de procesare a tranzacțiilor derulate prin card emise de sistemul bancar internațional. Astfel, a fost constituită societatea comercială ROMCARD, fiind specializată în prelucrarea automată de operațiuni derulate prin carduri. De asemenea, RomCard este înființată ca o interfață, entitate de legătură între băncile românești și sistemul internațional de utilizare a cardurilor. RomCard oferă avantajul obținerii autorizărilor, de către comercianții români, într-un interval de timp de 30 secunde și asigură ușurința decontării valutare într-o perioadă de două zile lucrătoare. Alt pas important a fost acela al constituirii emisiunii de carduri în monedă națională. Cu inițiere din anul 1996, băncile comerciale românești au demarat procesul emisiunii de carduri cu acoperire valorică în depozitele exprimate în monedă națională. Utilizarea cardurilor emise sub sigla VISA sau EUROCARD / MASTERCARD de către agenții economici români produce efecte avantajoase asupra activității de import și export a acestora deoarece limitează riscul de schimb valutar și utilizarea efectivă a valutei în desfășurarea plăților.
Deși este o perioadă de început, piața românească a cardurilor se definește printr-o diversificare de produse. În acest fel, BRD a emis, în baza unei convenții de depozit.în lei, primul card național, denumit PRIMA CARD. Pentru acest instrument de plată, depășirea disponibilităților bănești proprii este permisă, într-o perioadă de timp de acoperire de maxim 30 zile. Celelalte bănci lansează și ele propriile produse bancare: ”BCR Europay.Maestro”, ”Banca Agricolă VISA.Clasic”, ”BCR Eurocard –.Mastercard”, ”BCR VISA.Clasic”, ”Banca Ion.Țiriac – Eurocard.Mastercard”, ”Banc Post –.VISA Clasic Prospera.”, fiind evidentă preferința comercianților pentru folosirea acestor instrumente de plată în detrimentul plăților în numerar.
Referitor la perspectivele tranzacțiilor cu carduri în.România, se consideră că programele cu carduri.trebuie amplificate, atât.prin lărgirea ariei de folosire a acestora, cât și prin.stimularea emiterii de carduri naționale. Pentru a obține rezultatele scontate în acest.domeniu, este necesară.îndeplinirea obiectivelor:
promovarea cardului, ca.modalitate de plată, prin publicitate.(70% din succesul lansării.unui produs este determinat de calitatea și eficiența. programelor de publicitate);
orientarea plăților din. economia românească către .instrumente de plată fără numerar.;
specializarea activității la nivelul.societăților bancare, prin înființarea.departamentelor care să asigure. proiectarea, introducerea și .administrarea acelor programe de carduri.
În România sistemul.este bazat pe cele. două mari sisteme internaționale.de carduri de plată, Visa.și MasterCard, și mai puțin pe American Express. Primul sistem internațional de plăți prin carduri care și-a făcut intrarea pe piața românească a fost Visa, la începutul anilor ′90 și primul card. Visa fiind emis în România în anul.1995. MasterCard și-a .început derularea activității în .România în 1995, .fiind principalul concurent. al sistemului Visa, atât în privința cardurilor de debit. și credit, cât și din punctul de vedere al numărului cardurilor emise și al. volumului tranzacțional.
Cardul bancar este produsul.cu cea mai susținută.creștere dintre produsele. bancare, având, în continuare, potențialul cel mai. mare de creștere. De asemenea, cardul reprezintă .instrumentul de ” loialitate ”.zilnică al băncii.pentru clienții săi, putând clădi o relație foarte puternică între societatea bancară și client. Însă, în bănci, cardul nu este văzut pe măsura.potențialului său. Acesta se află tot timpul.în portofelul clientului, fiind una dintre cele.mai importante cărți de.vizită ale instituției bancare, care întărește sau slăbește relația .bancă – client.
De altfel, cardul bancar urmează să.evolueze într-atât, încât .să fie încorporat în telefoanele mobile și tablete. Așa cum .Google era doar un simplu. motor de căutare, care acum.dezvoltă propriul său sistem de .operare pe smartphone, tot.așa vor ajunge.și cardurile, la nivelul la care vor.fi încorporate în telefoane. și tablete. Se estimează că, până în 2020, una din două tranzacții cu carduri Visa va fi efectuată cu un device mobil.
De asemenea, cardul are potențialul de a.aduce profit băncilor și .avantaje clienților acestora, dar și .statului, fiindcă este un instrument. extrem de eficient în lupta împotriva economiei. subterane. Deși se poate .beneficia de avantaje. imense de pe .urma cardului, fără a .se face nimic, statul este .încă un actor timid. pe această zonă. Astfel, la o creștere cu 15% a volumului plăților electronice, economia subterană scade cu 3-5%. Pentru a stimula această creștere, statul poate avea un rol imens dacă va încuraja și accepta. plata cu cardul, dacă. va distribui prin card.din ce în ce mai.multe fonduri bănești pe care oricum.le împarte în numerar.și asupra cărora, în unele cazuri, nu.mai are control.
2.2. OPERAȚIUNI CU CARDUL
Cardurile bancare sunt folosite fie pentru retragerea de lichidități, fie pentru operațiuni de încasări și plăți. Aceste tranzacții implică mai multe etape.
1) EMITEREA CARDURILOR BANCARE
Emiterea cărților bancare este o operațiune complexă, aceasta incluzând încheierea convenției de card, fabricarea cardului, deschiderea contului de card bancar, transferul informațiilor la centrul de autorizare, rescpectiv la instituțiile internaționale și eliberarea cardului.
Convenția de card este o înțelegere scrisă între banca emitentă și viitorul deținător de card, în care sunt prevăzute:
tipul cardului, respectiv modul de utilizare al cardului;
contul care se deschide;
pentru cardul de debit, sumele minime de întreținut în cont;
tipurile operațiunilor efectuate (achiziție bunuri și/sau servicii, retragere numerar, transfer fonduri între conturi, etc.);
limitele minime și/sau maxime ale sumelor prevăzute pentru o operațiune;
tipurile taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităților;
drepturile și obligațiile participanților implicați;
perioada contestării unei operațiuni, respectiv procedurile aferente.
Fabricarea cardurilor bancare are loc la banca emitentă. Aceasta dispune de cărți din material de plastic produse de firme specializate și autorizate pentru acest scop. Cu echipamente speciale, banca emitentă imprimă pe carduri numele și prenumele titularului, numărul cardului, perioada de valabilitate a cardului, respectiv datele de identificare din banda magnetică.
Deschiderea contului posesorului (persoană fizică) se face după semnarea contractului. Pentru cunoașterea mișcărilor debitoare, precum și a celor creditoare și a soldului acestora, dar și pentru calcularea dobânzilor aferente, toate operațiunile de încasări și plăți trebuie să se efectueze prin conturi diferite pentru carduri. Deschiderea contului de card nu are ca și condiție existența unui cont bancar la aceeași bancă.
La deschiderea contului de card, acesta se alimentează, cel puțin, cu suma minimă obligatorie prevăzută în contract și de menținut în cont. Titularul cardului este cel care alimentează contul de card prin transfer din cont curent sau automat de bancă efectuat până la valoarea plafonului convenită cu titularul.
În momentul primirii cărții bancare, titularului îi este comunicat, de către banca emitentă, numărul personal de identificare. PIN-ul reprezintă codul atribuit de către emitent posesorului de card. În scopul verificării identității, deținătorul trebuie sa reproducă PIN-ul atunci când plata este supravegheată de un ghișeu automat.
2) UTILIZAREA CARDURILOR BANCARE
După cum, de altfel, este menționat în definiția dată cardului bancar, posesorul acestuia îl poate folosi în următoarele scopuri:
retragere de numerar de la ghișeele băncii sau de la distribuitoarele automate;
efectuarea de plată a mărfurilor și/sau a serviciilor.
a) Operațiunile de retragere a numerarului – pentru asigurarea circulației informației – bani, respectiv eliberarea numerarului sunt folosite echipamente de transmisie, precum și softuri informatice. Pentru a obține numerar de la distribuitoarele automate, posesorul cardului bancar trebuie să tasteze codul de identificare personală (PIN-ul) și suma dorită. Operațiile sunt realizate direct și imediat de către distribuitoarele automate de numerar, acestea din urmă fiind de două tipuri, în funcție de serviciile prestate:
distribuitor automat de numerar – numit bancomat sau cash dispenser, permite titularului retragerea numerarului din contul său sub forma bancnotelor și monedelor metalice.
ghișeul automat de bancă – numit ATM, este un echipament care folosește la eliberarea de numerar sub forma bancnotelor, respectiv transferarea fondurilor pentru plata unor servicii, furnizarea informațiilor de cont, consultanță bancară.
Pentru eliberarea de numerar, fluxul operațional este următorul:
introducerea cărții bancare în nișa pentru carduri;
tastarea codului PIN (la a doua greșeală de tastare, cardul este reținut de ATM);
tastarea sumei dorite (aceasta trebuie să se încadreze în limita prevăzută în contract);
eliberarea numerarului, respectiv debitarea contului de card personal;
la cerere, eliberarea chitanței;
restituirea cardului bancar.
b) Operațiuni cu cărți bancare aflate la comercianți – operațiile de plată la comercianți reprezintă esența cardurilor, înlocuie cecul sau numerarul cu operații online și implică o triplă relație: beneficiar, comerciant, bancă. Prin confirmarea trimisă de bancă, fie ca aceasta este bancă locală sau din afara țării, comercianții au plata asigurată, iar beneficiarii bunurilor și/sau serviciilor s-au achitat, în doar câteva secunde, de obligația plății.
Un comerciant acceptant este o persoană juridică care săvârșește acte și fapte cu caracter comercial, respectiv acceptă cardul bancar ca un mijloc de plată pentru vânzarea bunurilor și/sau prestarea serviciilor pe baza încheierii unei convenții anterioare cu banca acceptantă, în general banca la care acesta are deschis un cont curent, însă pot exista situații în care banca acceptantă poate fi o altă bancă. Pentru efectuarea operațiunilor cu carduri, comerciantul trebuie să deschidă cont de card, respectiv pentru fiecare tip de card câte un cont. În momentul în care comerciantul primește, prin compensare, contravaloarea tranzacției, contul acestuia la banca acceptantă se creditează. La nivelul comerciantului acceptant, pentru plata bunurilor și/sau serviciilor prin folosirea cardului este necesară existența unui terminal pentru transferarea electronică a fondurilor, denumit POS. Rolul POS-ului este acela de preluare și transmitere a informațiilor asupra plăților de la comercianți la centrele de analizare și primire a autorizării privind plățile, într-un interval de timp de maxim 30 de secunde.
3) ACCEPTAREA CARDURILOR BANCARE
După verificarea activității comercianților, societatea bancară încheie cu aceștia contracte de acceptare a cardurilor, contracte ce conțin termeni și condiții de acceptare, drepturi, obligații și responsabilități ale părților contractante. Clauza de acceptare este obligatorie și necondiționată.
Comercianții acceptanți au puse la dispoziție, de către băncile emitente, cititoare magnetice sau electronice de carduri, formulare de documente de vânzare (de exemplu, chitanțele de vânzare), centralizatoare, liste cu carduri interzise la acceptare, comisionul aferent operațiunii de acceptare, valoarea acestuia din urmă fiind stabilită pe categorii de comercianți și de comun acord cu aceștia. De altfel, fiecărui comerciant îi este atribuit un cod unic care conține codul societății bancare emitente și o limită maximă de autorizare a unei operațiuni. Băncile emitente trebuie să asigure comercianților acceptanți servicii de autorizare pentru efectuarea operațiunilor cu cărțile de plată. Autorizarea se realizează de Centrul de autorizare, organizat în cadrul unui birou specializat al fiecărei bănci și constă în atestarea validității operațiunii între deținătorul de card și comerciantul acceptant.
Etapele în realizarea operațiunii de acceptare la plată a tranzacției cu cardul sunt (Figura 4. Schemă logică a acceptării la plată a tranzacției cu cardul):
1. Posesorul cardului solicită achiziția unui bun și/sau serviciu de la comerciant;
2. Comerciantul cere, către centrul de autorizare local sau internațional, autorizarea tranzacției;
3. Centrul de autorizare trimite băncii emitente a cardului cererea de autorizare;
4. Contul posesorului de card este verificat de către banca emitentă;
5. Este autorizată tranzacția de către banca emitentă și transmite, către centrul de autorizare, informația;
6. Centrul de autorizare trimite comerciantului codul de autorizare;
7. Posesorul cardului primește bunul sau i se prestează serviciul de către comerciant.
În condiții de deplină securitate și prin echipamente electronice, respectiv softuri specializate, tranzacția se desfășoară în timp real.
Figura 4. Schemă logică a acceptării la plată a tranzacției cu cardul
Prin operațiunea de acceptare a cărților bancare, comerciantul aprobă decontarea prin cartea de plată prezentată de cumpărător numai după o verificare atentă a acesteia (să nu aibă modificări sau ștersături) și a cumpărătorului (să prezinte un document de identitate). În cazul în care există suspiciuni, se cere interogarea titularului cardului de către bancă asupra operațiunii, așteptându-se mesajul de răspuns.
4) PLĂȚILE PRIN CARDURI BANCARE
De regulă, o plată inițiată de deținător și autorizată de emitentul cărții devine irevocabilă, nemaiputând fi anulată decât în situații excepționale.
Plata este actul prin care are loc îndeplinirea sau descărcarea de o obligație prin furnizarea dreptului absolut de către debitor asupra unei persoane terțe și acceptabil pentru creditor. Pentru identificarea deținătorului de acord la o plată, se conferă cardului aferent un cod personal de identificare (prescurtat PIN, conform practicii internaționale). Cel care utilizează cardul este pus în situația reproducerii codului personal de identificare al deținătorului de card pentru a controla identitatea posesorului la o plată cu cardul, respectiv pentru a proteja conținutul PIN-ului. Dacă plata cu acord se efectuează prin transferul electronic de date, codul de identificare echivalează cu semnătura electronică a posesorului de card. Premergător plății cu cardul, se mai practică luarea amprentelor cu ajutorul dispozitivului mecanic numit imprinter.
Etapele în derularea plății prin cărțile bancare sunt (Figura 5. Schemă logică a derulării plății prin carduri bancare):
1. Clientul, posesor al cardului, cumpără bunuri și/sau servicii de la un comerciant acceptant de card.
2. Prin folosirea cardului bancar, deținătorul efectuează plata bunurilor și/sau serviciilor; este întocmit actul de vânzare – cumpărare de către comerciant.
3. Documentele de vânzare – cumpărare sunt prezentate băncii comerciantului de către acesta din urmă.
4. Este creditat contul comerciantului de către bancă, cu suma care corespunde documentelor de vânzare – cumpărare.
5. Banca comerciantului dispune băncii emitente de card achitarea contravalorii aferente.
6. Este onorată plata de către banca emitentă, iar contul clientului este debitat.
Figura 5. Schemă logică a derulării plății prin carduri bancare
5) AUTORIZAREA PLĂȚILOR PRIN CARDURI BANCARE
Autorizarea reprezintă confirmarea autenticității operațiunii dintre posesorul autorizat și comerciantul acceptant, aceasta realizându-se de centrul de autorizare al băncii care a emis cartea de plată. Autorizarea se oferă, în cazul plăților, peste un anumit nivel valoric, iar în cazul retragerilor, se dă pentru toate operațiile indiferent de valoarea lor. Autorizarea se transmite de banca emitentă într-un interval de 10 -15 secunde printr-un cod, cod înscris de către comerciant pe chitanțe (documente de decontare).
Prin autorizarea cardului, vânzătorul este asigurat de către operatorul bancar că respectivul instrument de plată este valabil și că posesorul acestuia deține fondurile necesare acoperirii tranzacției efectuate. Răspunsul autorizării poate include unul dintre tipurile de mesaje referitoare la card:
a) acceptare pentru suma respectivă;
b) solicitarea unor instrucțiuni suplimentare într-o anumită perioadă de timp;
c) neacceptarea ca instrument de plată, cu cerința confiscării cardului respectiv de către comerciant.
6) DECONTAREA
Decontarea este operația descărcării unei obligațiuni existentă între doi sau mai mulți participanți în scopul finalizării unui transfer de fonduri, respectiv trecerii acestora în proprietatea beneficiarului, în mod irevocabil și necondiționat, printr-un mod de finalitate a plății. În privința decontărilor fără numerar, participanții reflectă descărcarea obligațiilor prin înscrierea în evidențe, inclusiv în conturile avute la o bancă, cel puțin, și/sau la un agent de decontare constituit ca o parte a unui sistem de transferare a fondurilor interbancar prin obligații reciproce.
Decontarea între două părți este socotită finală atunci când transferul irevocabil al unui credit are loc la o unitate de decontare definitivă în conturile celor doi participanți, conturi deschise de către agenții de decontare. Decontarea finală poate fi considerată ultima în situația în care dacă, pentru descărcarea unei obligații inițiale între participanți, fondurile sunt transferate irevocabil la creditul conturilor deținute la banca de emisie a monedei în care plata este descrisă, efectul fiind creșterea pasivelor acesteia.
Fluxul decontării cuprinde următoarele etape:
1. Comerciantul solicită plata prin trimiterea actului justificativ băncii sale;
2. Banca comerciantului depune suma în contului acestuia;
3. Este trimis soldul debitor băncii emitente prin asociația cardurilor de către banca comerciantului;
4. Banca emitentă transmite băncii comerciantului soldul, prin intermediul asociației cardurilor;
5. Posesorul cardului este taxat de către banca emitentă;
6. Direct sau indirect prin conturile deținute din sitemul bancar, posesorul cardului transmite plata către banca emitentă.
7) OPERAȚIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI
Evoluția activității cu carduri a evidențiat unele defecte referitoare la securitatea operațiunilor și la modul de utilizare de către deținători. În practica bancară a cardurilor s-a demonstrat că frauda se produce, în majoritatea cazurilor, în activitatea de acceptare, fiind provocată de posesorii cardurilor, precum și de terțe persoane.
Fraude provocate de posesorii cardurilor:
– folosirea cardului de către deținător pentru operațiuni nesupuse autorizării, fără existența unor disponibilități bănești în cont, speculând situația în care operațiunea nu este verificată. În acest caz, plata este refuzată de către banca emitentă, iar banca acceptantă se va îndrepta împotriva comerciantului. Impunerea autorizării în absolut toate cazurile supuse mediului de risc este considerată a fi soluția.
– folosirea cardului pentru efectuarea unor tranzacții, pe care, ulterior, deținătorul nu le mai recunoaște din diverse motive (utilizarea cărții bancare, fără aducerea la cunoștința posesorului a acestui fapt, de către un alt membru din familie) sau din rea voință. În acest caz, soluțiile sunt: preocuparea formării unei culturi bancare corespunzătoare, respectiv îmbunătățirea calității activității de triere, de către banca emitentă, a clienților.
– transmiterea cardului altor persoane, acestea din urmă efectuând tranzacții fără ca mai apoi să fie recunoscute de către destinatar. Soluția este îmbunătățirea relațiilor cu clienții, mai ales în perioada de început a utilizării cardului.
Fraude provocate de terțe persoane:
– descoperirea, de către o terță persoană, a numărului de card și utilizarea acestuia în operațiuni frauduloase;
– procedura ” skimming ”, aceasta fiind foarte greu de depistat și care constă în copierea benzii magnetice de pe reversul unui card al cărui cont atașat este alimentat cu un divers card folosit pentru tranzacții comerciale;
– utilizarea anumitor carduri furate, contrafăcute sau pierdute, astfel profitându-se de ignoranța comerciantului sau de complicitatea acestuia cu infractorul.
De altfel, instituțiile care emit carduri se pot sesiza în momentul în care operațiunile efectuate cu acest instrument de plată nu respectă conduita obișnuită a posesorului, zona geografică, sumele tranzacționate, etc., putând bloca, astfel, operația. În plus, datorită introducerii tehnologiei cu cip, care face aproape imposibil reproducerea informațiilor stocate pe card, riscul de fraudă este redus semnificativ. Cu toate acestea, hackerii dau dovadă de multă ingeniozitate în ceea ce privește frauda bancară, printre cele mai cunoscute fiind:
Frauda de tip ”phishing” – se referă. la trimiterea de mesaje .SMS sau mailuri false diverselor. persoane prin care li .se cer informații confidențiale, .cum ar fi numărul cardului, numărul de. cont bancar, codul de .identificare personală, etc. Aceste .mailuri nu sunt adresate.personal, ajungând, de. regulă, în secțiunea .Spam a căsuței de e-mail. Băncile.avertizează faptul că .ele nu vor cere.niciodată datele confidențiale. ale clienților săi prin e-mail.
Frauda de.tip ”skimming” – aceasta presupune.reproducerea. datelor.stocate pe banda..magnetică de pe reversul..cardului, folosindu-se dispozitive. electronice speciale, atât la ATM-uri, cât și la POS-uri. Pentru a.nu deveni victima. unui atac de.tip ”skimming”, se recomandă.evitarea folosirii ATM-urilor.situate în locurile.retrase și utilizarea.doar a acelora aflate.în apropierea unor. instituții bancare, de preferat.cele supravegheate de.camere video. De asemenea, trebuie .asigurat faptul că ATM-ul nu prezintă.un aspect neobișnuit.sau accesorii suspecte, .verificarea tastaturii și a dispozitivului.ce include fanta.de introducere a.cardului, unde, de.obicei, aici sunt introduse.acele dispozitive prin.care este posibilă copierea.datelor cardului. Pentru evitarea.fraudei de.tip ” POS skimming ”, este recomandat .supravegherea cardului în momentul.efectuării plății la POS, mai.ales, la comercianții de tip.benzinării, hoteluri. sau restaurante, respectiv solicitarea chitanței.pentru fiecare tranzacție. care a fost efectuată.
Frauda de .tip ” Scrisori Nigeriene ” – aceasta .presupune trimiterea. de e-mail-uri către diverse. persoane, prin care acestea din urmă sunt informate că au .câștigat variate premii, solicitându-le, astfel, date.personale și financiare sau.achitarea anumitor taxe. E-mail-urile conțin expresii.de genul ” Urgent! ”.sau ” Strict.confidențial ”, nefiind personalizate.
Banca este.obligată, prin lege, să despăgubească.victima în cazurile în.care cardul a fost contrafăcut.sau furat și folosit.fără solicitarea codurilor.de siguranță.
În scopul de a elimina riscurile sau posibilele fraude este necesară verificarea periodică .și atentă a operațiunilor. contabilizate în extrasele .de cont pentru a depista, din timp, debitele. litigioase. De asemenea, deținătorii cardurilor trebuie să manifeste multă prudență cu ocazia utilizării cărților bancare.
2.3. DREPTURI ȘI OBLIGAȚII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA BANCARĂ CU CARDUL
Pentru folosirea cardului bancar ca mijloc de plată, respectiv în scopul autorizării sistemelor de plăți, emitenții trebuie să se adreseze Băncii Centrale. Emitenții, procesorii și comercianții au obligația de a face dovada, în momentul emiterii cărții bancare, că dețin sau au acces la sistemele de transfer și decontare pe toată perioada plăților cu acel card, sisteme care trebuie să fie compatibile cu respectivul card propus spre a fi autorizat. De asemenea, așa cum se prevede în obligațiile reciproce, emitenții, procesorii și comercianții trebuie să realizeze performanțe în legătură cu serviciile pe care își propune să le ofere. Emitenții, procesorii, respectiv comercianții vor efectua, sub semnătura emitentului, o evaluare în scris a riscurilor care apar în procesul de transferare, decontare, precum și de administrare a informației din plata cu cardul propus. Desfășurarea plăților cu cartea bancară implică pe toți participanții la încheierea și semnarea unor obligații reciproce.
2.3.1. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE EMITENTULUI ȘI ALE BĂNCII ACCEPTANTE
Pe toată perioada existenței sale, cartea bancară este proprietatea emitentului. Acesta din urmă trebuie să ia măsuri care să cuprindă în obligațiile reciproce anumite clauze, care să evite, să aprobe și să disperseze riscurile în cursul activității cu cardul.
În vederea realizării acestui obiectiv, instituția emitentă va elabora, va preschimba și va reînnoi un card, la cererea persoanei solicitante, aceasta motivând în scris, după ce se verifică fezabilitatea și oportunitatea satisfacerii cererii. Așadar, pentru a evalua, limita și împărți riscurile, instituția emitentă poate solicita persoanei care cere un card toate informațiile, datele, respectiv orice document în formă adevărată și actualizată, inclusiv pentru scopul de a verifica identitatea potențialului posesor, precum și bonitatea acestuia. Emitentului îi revin răspunderi privitoare la crearea și organizarea evidențelor referitoare la plățile cu cardul emis, inclusiv la notificarea îndeplinirii sau modificării unor obligații asumate prin obligații reciproce, acordându-se o perioadă de timp rezonabilă între notificarea trimisă și intrarea în vigoare a acestora.
Instituției emitente are sarcina de a comunica părții semnatare, cel puțin următoarele:
drepturile materializate la folosirea cardului, inclusiv cele aferente plăților prin card, restricții și limitări ce pot greva asupra acelor drepturi;
obligațiile și răspunderile părților prin efectul de proprietate asupra cărții de plată a emitentului, inclusiv obligațiile și răspunderile posesorului pentru păstrarea în siguranță a cartelei de plată, păstrarea confidențialității codului de identificare personală (PIN), respectiv notificarea acelor evenimente care pot realiza plata cu card;
prețului cardului;
taxele specifice pe care posesorul trebuie să le achite instituției emitente pentru serviciile oferite de acesta, dacă aceste taxe există; sunt menționate: taxa de utilizare a ATM-urilor, taxa pentru avansuri în numerar, rata dobânzii aplicată pentru cardurile de credit;
pentru cardurile de credit, informații privitoare la taxe auxiliare care sunt aplicabile contului aferent cărții de plată, cum ar fi: taxe pentru plată întârziată, taxe pentru extras suplimentar;
răspunderea posesorului în cazul pierderii sau furtului cardului, incluzând costurile;
suma limită pe operațiune admisă;
tipurile tranzacțiilor posibil efectuate cu cardul (avansuri în numerar, cumpărarea de bunuri și servicii) și locurile unde tranzacțiile acestea se pot realiza;
dobânda aplicată;
comisionul total aplicat.
Pentru limitarea riscurilor, instituția emitentă va trebui să ia măsuri necesare pentru evaluarea și evitarea acelor riscuri care pot avea loc prin folosirea în continuare a unui anumit card despre care s-a luat la cunoștință că este furat, pierdut, distrus, deteriorat sau implicat în orice altă situație care ar pune vreunul din participanții unei plăți cu cardul în incapacitatea de exercitare a drepturilor sau îndatoririlor pentru a evita riscurile de neplată.
Anumite pierderi suferite la plata cu cardul sunt preluate de pe răspunderea celui care emite, apărute:
pentru tranzacții neautorizate de posesor, dacă:
se produc după ce instituția emitentă a fost anunțată de furtul, pierderea sau altă cauză care generează resurse de neplată;
au loc prin acțiunea altei persoane care cunoaște sau ar putea să cunoască codul PIN al posesorului.
pentru toate pagubele cauzate de erorile tranzacționale ivite din cauza defectelor aparaturii sau a sistemelor tehnice (se face excepție de cazul în care utilizatorul a fost informat cu privire la defectarea aparatelor).
Emitentul pune la dispoziția deținătorului cardului evidențe aferente plăților efectuate cu acesta, incluzând extrase de cont. De asemenea, este asigurată confidențialitatea datelor în privința posesorului de card și a plății cu cardul. Emitentul are obligația de a instrui, cel puțin, pe deținător și comercinat să respecte procedurile și intervalele de timp în alcătuirea și transmiterea evidențelor și a altor informații care pot contribui la realizarea finalității decontării. Pe de altă parte, emitentul are obligația să-l instruiască pe comerciant cu privire la comportamentul optim în situație de fraudă la o tentativă de plată cu cardul, respectiv și asupra procedurilor și intervalelor de timp pentru a reține cardul și, dacă este cazul, colaborarea cu autoritățile statului în limitarea efectelor.
Printre drepturile emitentului și ale băncii acceptante se pot enumera: dreptul societății bancare la plata taxelor și comisioanelor convenite cu clientul, dreptul de control asupra folosirii cardului (trebuie precizat că banca acționează în prevenirea și limitarea acelor riscuri generate de plata prin cardul bancar), dreptul instituției emitente de a retrage cardul, chiar fără voința clientului și, implicit, dreptul restituirii acestuia.
Alte drepturi și obligații: Emitentul de card este obligat să ia măsuri pentru protejarea interesului public, susținerea concurenței loiale, precum și apărarea unei reputații bune a clienților și a mărcilor în vederea introducerii și obținerii climatului de afaceri favorabil pentru comerțul realizat de bănci cu serviciile de plăți cu carduri. În vederea realizării acestui scop, Banca Centrală poate autoriza ca instituțiile emitente să se poată asocia în organizații non-profit pentru studierea pieței, precum și urmărirea performanței prestărilor.
2.3.2. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE DEȚINĂTORULUI
Obligațiile utilizatorului unui card sunt următoarele:
a) obligația utilizării cardului doar în condițiile stabilite cu emitentul și doar pentru acele situații circumscrise funcțiilor acestuia – cardul trebuie să fie folosit numai personal, acesta neputând fi împrumutat sau transferat unei alte persoane, trebuind să fie semnat de aderent. Proprietarul cardului este emitentul, clientul având doar un drept de folosire a acestuia.
b) să ia toate măsurile rezonabile pentru asigurarea siguranței instrumentelor de plată electronice, în sensul protejării acestora împotriva furtului, pierderii sau deteriorării, și să respecte prevederile speciale din contract cu privire la furt și pierdere ;
c) obligația înștiințării pe emitent referitor la: pierderea, distrugerea, furtul sau blocarea cardului; înregistrarea unor tranzacții neautorizate în contul personal al deținătorului; orice neregulă, respectiv eroare ivită în urma gestiunii contului de către instituția emitentă; elementele care prezintă suspiciuni privitoare la eventualitatea reproducerii instrumentului de plată sau a cunoașterii codului PIN ori a parolei de către diverse persoane neautorizate; disfuncționalități ale cardului ori codul de acces primit incorect; banca are obligația de a-i asigura 24 din 24 de ore condiții necesare preluării mesajului;
d) neînregistrarea codului personal de identificare sau a parolei într-o formă ușor de recunoscut;
e) obligația de a nu revoca un ordin dat cu ajutorul instrumentului de plată, decât în situații strict determinate și stabilite prin contract între emitent și posesor;
f) obligația de a plăti către emitent taxele, precum și comisioanele stabilite cu banca; de obicei, suma este automat prelevată de instituția emitentă din contul titularului, pe baza consimțământului prealabil oferit;
g) obligația rambursării către emitent a sumelor avansate de acesta afiliatului, fiind prevăzute modurile de rambursare în contract (de obicei, prelevarea se face automat din contul său bancar);
h) obligația deținătorului de a menține în contul său disponibilități suficiente pentru a face față unor plăți prin card;
i) obligația restituirii cardului în situațiile în care termenul de valabilitate a expirat sau cardul i-a fost retras, după cum am menționat, emitentul fiind proprietarul cărții bancare, iar deținătorul nemaiavând dreptul utilizării chiar dacă mai există disponibilități în contul de card.
Drepturile deținătorului se referă la:
a) Dreptul la contestație (opoziție). Pe lângă dreptul de a beneficia de prestarea serviciilor în legătură cu folosirea cardului, interesează și dreptul la contestație. Exercitarea corectă a acestui drept de opoziție influențează direct responsabilitatea și împărțirea acesteia între bancă și client.
Acest drept decurge din caracterul irevocabil pe care îl prezintă ordinul deținătorului de plată. Conform Art. 25 lit. e) din Regulamentul BNR nr. 4/2002, clientul aderent are obligația să nu contramandeze un ordin pe care l-a dat prin intermediul instrumentului de plată electronică, cu excepția cazului în care suma nu a fost determinată în momentul în care ordinul a fost dat.
Pentru ca dreptul de contestație să poată fi exercitat, deținătorul, în termenul prevăzut de lege și/sau de instituția emitentă, trebuie să înainteze contestația, depășirea termenului oferit echivalând cu întârzierea cererii de contestație. De altfel, deținătorul trebuie să motiveze exercitarea contestației, bazându-se pe situații concrete, cum ar fi: pierderea, sustragerea, reproducerea sau falsificarea cardului, disfuncționalități ale acestui instrument de plată, executarea necorespunzătoare sau neexecutarea de către instituția emitentă a operațiunilor ordonate cu ajutorul cardului, indiferent de forma plăților. După notificarea făcută de către deținător, instituția emitentă trebuie să ia măsuri în vederea prevenirii și limitării riscului, utilizatorul cardului fiind răspunzător pentru debitele create prin folosirea acestui instrument de plată electronică înainte de notificarea opoziției.
Conform Art. 23, alin. 6 din Regulamentul BNR nr. 4/2002, emitentul răspunde pentru pierderile suferite de un deținător la plățile cu un instrument de plată electronică, astfel:
a) pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a tranzacțiilor ordonate prin intermediul unui instrument de plată electronică, chiar dacă acestea au fost inițiate prin utilizarea terminalelor care nu se află sub controlul direct sau exclusiv al emitentului, cu condiția să se facă dovada că tranzacția a fost inițiată la un terminal recunoscut de emitent;
b) pentru valoarea tranzacțiilor inițiate după momentul notificării emitentului de către deținător a pierderii, furtului, distrugerii, funcționării defectuoase, blocării cardului sau a instrumentului de plată de tip monedă electronică ori a posibilității existenței unei copii a acestuia ori, a cunoașterii codului PIN de către persoane neautorizate;
c) pentru valoarea tranzacțiilor neautorizate de deținător, precm și pentru orice eroare sau neregulă atribuită emitentului în gestionarea contului deținătorului.
Posesorul este răspunzător pentru absolut toate tranzacțiile executate până în momentul anunțării asupra evenimentelor păgubitoare, având o răspundere limitată la o sumă de 150 euro, la cursul comunicat de BNR pentru respectiva zi a desfășurării tranzcțiilor considerate a fi frauduloase. Însă, răspunderea deținătorului este integrală dacă se demonstrează că acesta a acționat într-un mod fraudulos sau neglijent în îndeplinirea obligațiilor sale.
2.3.3. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE COMERCIANTULUI ACCEPTANT
Comerciantul acceptant are următoarele obligații:
a) obligația de a accepta plățile prin card, informând publicul o anumită cu referire la afilierea sa rețea a instrumentelor de plată. Pentru sume mai mici, comerciantul acceptant poate interzice plata prin credit card, cu condiția informării clienților asupra acestui fapt.
b) potrivit Art. 28 alin. 1 din Regulamentul BNR nr.6/11.10.2006, comerciantul acceptant are obligația să țină evidența tranzacțiilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică, cu respectarea cerințelor impuse de emitent/instituția acceptantă și a prevederilor legale;
c) obligația de a asigura toate condițiile necesare păstrării confidențialității în cazul efectuării unei tranzacții, respectiv a introducerii codului PIN sau a parolei;
d) obligația de a plăti instituției emitente taxe și comisioane, valoarea acestora fiind stabilită în funcție de rețeaua afiliată, de numărul, precum și de valoarea tranzacțiilor desfășurate.
Comerciantul acceptant are dreptul de a verifica identitatea deținătorului la momentul efectuării unei operațiuni cu cardul, în concordanță cu prevederile legale și cele stabilite prin contract cu emitentul. Conform Art. 28 alin. 2 din Regulamentul BNR nr.6/11.10.2006, identitatea utilizatorului se consideră verificată prin introducerea codului PIN/autentificarea tranzacției în mediul 3DSecure sau prin compararea semnăturii de pe chitanță cu cea existentă pe aversul instrumentului.
2.4. AVANTAJELE UTILIZĂRII CARDULUI BANCAR
1. Avantajele cardului de credit
Credit cardul oferă o multitudine de avantaje, printre care posibilitatea reclamării unor plăți trecute de către cumpărători și susținere, în anumite acțiuni, din partea companiei emitente a cărții de plată. Vânzătorii au asigurarea primirii banilor pentru tranzacțiile desfășurate, nemaiavând vreo grijă în privința fraudelor.
a) Avantaje pentru posesor:
posibilitatea alegerii momentului efectuării anumitor cumpărături. Având un împrumut la dispoziție, posesorul poate achiziționa un produs în momentul în care îl poate găsi pe piață sau când are nevoie de acesta;
posibilitatea achitării datoriei în întregime sau a achitării în rate lunare. Deținătorul credit cardului poate plăti, în momentul primirii situației soldului, toată datoria, beneficiind astfel de un împrumut fără dobândă pentru o anumită perioadă de timp;
eventualitatea de a achita serviciile telefonice și cele poștale, posesorul cărții de plată tastând numărul de card la telefon sau redactându-l, în favoarea poștei, pe un ordin de plată. Companiile care acceptă plata produselor și/sau serviciilor prin cardul de credit sunt numeroase, iar gama produselor și/sau serviciilor este extrem de largă;
conferirea celor care plătesc produsele achiziționate prin credit carduri a unui anumit grad de protejare din partea legilor pentru protecția consumatorilor. Spre exemplu, dacă produsele sunt contrafăcute, deținătorul cardului poate obține, din partea emitentului, o reacreditare, cu condiția ca valoarea achiziției să depășească o anumită sumă;
asigurarea unui grad ridicat de securitate în procesul de efectuare a achizițiilor.;
rapiditatea efectuării tranzacțiilor cu cărțile de credit în defavoarea banilor lichizi și a cecurilor, transformându-se într-un confort pentru cumpărător.
b) Avantaje pentru comerciant:
garantarea plății prin folosirea credit cardului, contul comerciantului fiind imediat creditat cu valoarea mărfurilor vândute sau serviciilor prestate în momentul prezentării pentru plată la bancă a documentelor ce atestă vânzările;
scutirea comerciantului de o mare parte a cheltuielilor și a riscurilor pe care utilizarea numerarului le presupune;
beneficierea de o infrastructură a unei rețele internaționale de carduri de credit în realizarea de acțiuni promoționale și de campanii publicitare;
posibilitatea comercianților care oferă mărfuri și/sau prestează servicii pe credit carduri de a atrage numeroși clienți, în detrimentul celor care nu au inițiat această facilitate;
posibilitatea clienților de a primi bani lichizi prin prezentarea credit cardului, pentru comerciant fiind un mod de a ” vehicula ” numerar, fără suportarea unor cheltuieli pentru o astfel de operație. În acest fel, comerciantul își îmbunătățește standardul de servicii oferite clienților.
c) Avantaje pentru bănci:
reducerea volumului operațiilor efectuate manual, crescând astfel gradul de automatizare a operațiunilor;
determinarea diminuării operațiunilor cu bani lichizi;
garantarea plăților desfășurate cu credit cardurile;
perceperea de dobânzi mai ridicate în cazul tranzacțiilor efectuate cu cărțile de plată decât în cazul dobânzilor percepute pentru celelalte forme de împrumut;
sursă de venit pentru bancă prin comisioanele percepute de la comercianți.
2. Avantajele cardului de debit
a) Avantaje pentru posesor:
eliminarea riscului de furt și disconfortul la care este supus posesorul având asupra sa numerar. Astfel, deținătorul nu mai este nevoit să retragă sau să aibă asupra sa sume mari de bani pentru a plăti mărfurile de valori mari;
neexistența unei limite a valorii cumpărăturilor, respectiv necompletarea vreunui document în acest sens, comparativ cu cecul;
realizarea instantanee a tranzacției.
b) Avantaje pentru comerciant:
posibilitatea creșterii vânzărilor prin folosirea debit cardurilor, sumele pe care deținătorii le pot cheltui fiind nelimitate;
reducerea cheltuielilor pentru asigurarea securității, comparativ cu cazul utilizării banilor lichizi ca mod de plată;
perceperea de către bancă a unor taxe mai mici pentru operarea cardurilor de debit;
rapiditatea decontărilor.
c) Avantaje pentru bănci:
asigurarea unui ridicat grad de control asupra operațiunilor posesorului în raport cu disponibilul bănesc existent în cont, respectiv creditul cu descoperit de cont;
reducerea costurilor băncii pentru operarea cardurilor de debit, comparativ cu cheltuielile pentru operarea numerarului sau cecurilor;
reducerea cheltuielilor pentru activitățile la ghișeele bancare, respectiv diminuarea cozilor de așteptare la aceste ghișee.
CAPITOLUL III: PIAȚA CARDURILOR BANCARE ÎN ROMÂNIA
În condițiile unei concurențe acerbe pe piața bancară din țara noastră, cardurile pot fi considerate un mod extrem de eficient de fidelizare a clientelei, reprezentând modalitatea de atragere a consumatorilor, precum și potențiala piață pentru alte produse și/sau servicii oferite. Piața de carduri din România este o piață în curs de creștere și dezvoltare, cu un anume specific și spre care tinde de a se asimila cu piețele americane și occidentale.
3.1. TEHNICA DE DECONTARE A OPERAȚIUNILOR CU CARDURI ÎN ROMÂNIA
Potrivit reglementărilor valutare în vigoare, decontarea operațiunilor desfășurate prin intermediul cardurilor în România se va efectua doar în monedă națională, indiferent de moneda în care au fost denominate sau emise.
În general, plățile care au fost efectuate cu ajutorul instrumentelor electronice de plată sunt ireversibile; instrucțiunea de plată inițiată corect de către utilizator cu ajutorul unui card ori al unui alt instrument electronic de plată și autorizată de instituția emitentă ori de persoana menționată de aceasta este irevocabilă, putând fi contramandată doar în situații excepționale și strict determinate.
O tranzacție desfășurată prin intermediul cardului sau al unui alt instrument electronic de plată poate fi anulată sau stornată. În ceea ce privește anularea unei plăți, aceasta este posibilă doar în momentul vânzării, fiind cauzată de o eroare sau decizie umană (spre exemplu, renunțarea clientului de a mai efectua tranzacția, introducerea greșită a unei valori aferente operațiunii, etc.). Într-un caz de stornare a unei plăți, banca care a emis cardul cumpărătorului va înregistra colectarea sumei din contul comerciantului, respectiv transferarea acesteia în contul deținătorului de card. Anularea unei tranzacții se deosebește de stornare, deoarece contravaloarea operațiunii anulate nu a fost trimisă spre a fi încasată în sistemul național sau internațional de decontare.
Contravaloarea plăților cu carduri efectuate la comercianții acceptanți, acestora din urmă le este decontată de către instituția bancară cu care au semnat contractul de acceptare a cardului la plată. Dar, la un comerciant acceptant se pot derula tranzacții de vânzare cu ajutorul cardurilor emise de diverse instituții bancare (după modul stipulării în convenția contractuală dintre banca acceptantă și comerciant).
De asemenea, instituția bancară a comerciantului încasează contravaloarea tranzacțiilor cu carduri desfășurate la comerciant de la instituțiile bancare ale clienților comerciantului. La încheierea zilei bancare de lucru, din punct de vedere tehnic, memoria POS-ului este transmisă aplicației informatice a instituției bancare acceptante. Banca centralizează creanțele deținute asupra altor instituții bancare, distinct pentru fiecare bancă în parte. Societățile emitente de carduri, ai căror clienți au efectuat operațiuni cu cardul la comercianți, primesc o notificare din partea băncii comerciantului pentru a deconta tranzacțiile desfășurate la comerciantul respectiv de către clienții lor. Astfel, băncile emitente de carduri devin bănci debitoare, având obligația de a transfera contravaloarea tranzacțiilor efectuate prin intermediul cardurilor clienților acestora la societatea bancară a comerciantului acceptant.
Băncile emitente de carduri pot refuza decontarea tranzacțiilor cu carduri în numele clientului lor, în cazurile în care:
a fost modificată, de către comerciant, suma tranzacției, fără acordul deținătorului de card;
cu toate că era înregistrat ca fiind interzis la acceptare, cardul a fost acceptat în efectuarea plății;
în scopul evitării autorizării, cardul a fost folosit pentru realizarea mai multor tranzacții de vânzare, la aceeași unitate a unui comerciant și în aceeași zi;
contravaloarea bunurilor cumpărate de la un comerciant prin card întrece limita prevăzută ca fiind autorizată a respectivului comerciant;
chitanțele au fost completate eronat;
cardul este contrafăcut sau expirat.
În ceea ce privește efectuarea tranzacțiilor pe Internet, formularul de comandă este afișat pe site-ul Web, clientul având sarcina de a introduce datele de identificare ale cardului (numele, respectiv PIN-ul) în computerul server. Datele respective sunt trimise unui procesor de carduri, acesta fiind un site specializat în sortarea datelor și transmiterea acestora din urmă către banca emitentă de card. Banca poate infirma autenticitatea cardului sau poate trimite procesorului autorizarea, blocând suma aferentă tranzacției în contul clientului. După recepționarea documentelor care fac obiectul livrării mărfii, banca plătește vânzătorului contravaloarea operațiunii.
În scopul urmării tendinței mondiale de automatizare a operațiilor bancare, care, într-o mare măsură, a prilejuit retragerea de numerar din circulație, în România trebuie să se amplifice eforturile de depășire a acestei tradiții de mediu economic ”cash”. În acest sens, băncile pot contribui prin acționarea, în special, asupra acelui segment de clienți ale căror tranzacții cu numerar nu au impuse niște restricții din punct de vedere legislativ (persoanele fizice). Vânzările cardurilor către persoanele fizice constituie o cale de reducere a numerarului din circulație, însă ineficientă în lipsa unei rețele corespunzătoare de comercianți acceptanți ai acestor carduri la plată. Un factor important care contribuie la dezvoltarea pieței de carduri în România îl reprezintă orientarea societății bancare către comercianți. În măsura în care cardul este utilizat preponderent ca un instument de plată, acesta poate să influențeze numerarul aflat în circulație, în scopul diminuării acestuia.
Orientarea către .folosirea cardurilor la comercianții. acceptanți se observă în mărirea .ponderii de tranzacții .comerciale în totalul .tranzacțiilor cu cardul. Ponderea. de peste 45% .din totalul operațiunilor pe .carduri Visa se desfășoară .la comercianți. În anul financiar. 2013, s-au efectuat aproximativ .628 000 de operațiuni de. vânzare cu carduri Visa .zilnic, cu 60 000 mai .multe operațiuni zilnice. față de anul .2012. Numărul de tranzacții .comerciale efectuate. cu carduri Visa emise .în țara noastră a. evoluat cu 20,7%,. fiind de șapte ori mai .rapid comparativ cu .numărul de retrageri de .numerar (3%). Valoarea .medie a plăților efectuate. la comercianți cu cardul .se află sub media europeană: .31,5 euro față de .48,8 euro (Tabelul 3. Anul 2013 în cifre în România pentru Visa). Anul 2013 s-a .dovedit a fi un an .foarte bun pentru .cardurile Visa Business .în țara noastră: .numărul cardurilor aflate. în circulație s-a mărit. cu 13,9%, numărul tranzacțiilor. a crescut cu 20,8%, .iar sumele ce au .fost cheltuite cu .17,2% (Tabelul 4. Modificarea relativă a cardurilor de debit și de credit Visa pe anul 2013 în România).
Tabelul 3. Anul 2013 în cifre în România pentru Visa
Sursa: www.nocash.info.ro, Visa Europe, Rezultate anuale 2013, România, 27 ianuarie 2014.
Tabelul 4. Modificarea relativă a cardurilor de debit și de credit Visa pe anul 2013 în România
Sursa: www.nocash.info.ro, Visa Europe, Rezultate anuale 2013, România, 27 ianuarie 2014.
Un fapt interesant este acela că, potrivit lui Daniel Enescu, managing partner al Daedalus Millward Brown, motivația principală a oamenilor de a achiziționa online este legată de economia de timp și de confortul acestora, și nu obținerea unui preț mult mai bun. Prin prisma experienței de cumpărare, și nu prin aceea de a economisi bani, acele produse cu valoarea mai mică devin din ce în ce mai interesante pentru acele persoane care cumpără online.
3.2. REALIZAREA PLĂȚILOR PRIN INTERMEDIUL CARDULUI ÎN ROMÂNIA
Acceptarea cardurilor ca mijloace de plată se realizează în conformitate cu condițiile în care acestea au fost emise, stipulate prin obligații reciproce.
Cardul prezintă trăsăturile universale ale instrumentelor de plată, dar are și o trăsătură proprie, anume aceea de obținere necondiționată de numerar. În țările dezvoltate, salariile sunt primite pe carduri și cumpărăturile se fac electronic. Dubla utilitate a cardurilor se referă la o mai mare securizare a banilor pe care o persoană le deține, pe de o parte și posibilitatea identificării și depistării persoanelor care au comis infracțiuni, pe de altă parte.
Cardul de debit oferit clienților de către bănci presupune constituirea unor depozite din care se pot retrage lichidități, pe când cardul de credit aporbă obținerea împrumuturilor, acestea din urmă putând fi accesate de la bancomate. Plafonul maxim al împrumuturilor se determină în funcție de anumite condiții referitoare la bonitatea clientului. Fiecare bancă are un punctaj specific în baza căruia se măsoară bonitatea unui client, însă, aceasta din urmă este influențată de mărimea veniturilor clientului, de sistemul unității la care lucrează deținătorul de card, de bunurile pe care clientul le are în proprietatea sa, dar și de numărul de membrii ai familiei acestuia. Pentru cei care doresc obținerea unui credit pe card trebuie precizat faptul că societățile bancare nu sunt dispuse să crediteze persoane care obțin venituri mici.
RomCard a luat ființă în anul 1994, fiind primul centru din România de procesare a cardurilor și parte a companiei Provus Group, aceasta din urmă activând pe piața financiară din țara noastră în domeniul procesării de tranzacții cu cardul, al personalizării acestuia și în domeniul serviciilor asociate sectorului retail.
Datorită avantajelor oferite de tranzacțiile online, printre care se numără nivelul identic de securitate cu acela de la ATM/POS prin utilizarea unei parole 3DSecure, comoditatea și flexibilitatea efectuării unei tranzacții la orice oră, din orice loc cu zonă de acces la Internet, lipsa cozilor, accesarea oricărui magazin online din lume și lipsa unor taxe suplimentare pentru realizarea operațiunilor bancare online, din ce în ce mai mulți posesori de carduri bancare optează pentru efectuarea acestora, adică a tranzacțiilor online.
Comerțul electronic din țara noastră are o valoare de peste 1 miliard de euro, valoare ce cuprinde operațiunile desfășurate la magazinele autohtone online (aproximativ 300 milioane de euro) și tranzacții la comercianții online din străinătate (aproximativ 700 milioane de euro). Potrivit datelor raportate de Netopia și RomCard, valoarea procesată de aceste instituții în anul 2013 a fost de aproximativ 296 milioane de euro, în creștere cu doar 10% față de anul 2012. Această creștere se poate datora faptului că volumele procesate de Netopia mobilPay au avut o creștere de peste 50% în anul 2013 (în 2012 au înregistrat 49 milioane de euro), în timp ce valoarea procesată de RomCard a fost relativ constantă în 2013 față de anul 2012. Dacă la aceste volume sunt adăugate și cele procesate de acele bănci (spre exemplu, BancPost, ING Bank) și IFN-uri (de exemplu, BRD Finance, Cetelem) care nu folosesc cele două platforme de procesare atunci comerțul electronic se ridică la o valoare de peste 300 milioane de euro. Se estimează că, în 2013, valoarea pieței de E-commerce din România a depășit pragul de peste 1,1 miliarde de euro, românii efectuând tranzacții online la magazinele externe de aproape 800 milioane de euro. Pentru anul 2014, se așteaptă ca piața plăților online prin intermediul cardului în magazinele online din România să crească cu peste 20% (370 – 380 milioane de euro), depășind 10 milioane de tranzacții. Dacă luăm în calcul și tranzacțiile efectuate la comercianții online din străinătate, volumul total anual poate fi de, cel puțin, 1,3 miliarde de euro.
Anul 2013 a fost anul pieței de M-commerce în toată lumea, iar România nu a făcut excepție. Încă nu putem vorbi de un volum asemănător celui din USA sau Europa de Vest, unde plata online efectuată de pe tabletă sau smartphone a devenit naturală, însă, din ce în ce mai mulți români au înțeles și preferă această simplă metodă de plată, fiind la îndemână și mai sigură. Potrivit unui comunicat de presă emis de Netopia, în 2013, 6% din totalul plăților online prin intermediul cardului procesate de platforma Netopia mobilPay, cu valoarea de 4,6 milioane de euro, s-au efectuat de pe tablete și telefoane inteligente. Referitor la tranzacțiile prin SMS, în 2013, valoarea acestora a depășit pragul de 3,4 milioane de euro, aproape jumătate din totalul pieței. Cumpărăturile efectuate de români prin intermediul dispozitivelor mobile au atins o valoare totală de 20,6 milioane de euro, 13,8 milioane de euro reprezentând plățile online realizate de pe tablete și telefoane mobile, respectiv 6,8 milioane de euro fiind tranzacțiile prin SMS.
Fiind prima platformă de plăți mobile din România, aplicația mobilPay MasterCard Mobile era, cu un an și jumătate în urmă, un proiect referitor la dezvoltarea plăților mobile în țara noastră. Tranzacțiile realizate prin intermediul acestei aplicații se dublează la aproximativ fiecare trei luni, fiind vorba de reîncărcări de cartele, plata facturilor de telefonie sau achiziționarea produselor de la acei comercianți parteneri. Conform spuselor lui Gabriel Ghiță, Business Development Manager CEE, MasterCard Europe, numărul de tranzacții în aplicație crește în mod continuu și susținut, fiind ca o dovadă că este nevoie și de alte inițiative pe piață. Astfel, începând cu luna martie 2014, la un an de la lansarea aplicației mobilPay MasterCard Mobile, posesorii de carduri Maestro din țara noastră pot înrola cardurile în această aplicație, efectuând plăți. Netopia mobilPay estimează că rata de download a aplicației și plățile realizate prin aceasta se vor dubla după integrarea plăților prin carduri Maestro. Potrivit declarației făcută de Antonio Eram, CEO și fondator Netopia mobilPay, noua ”găselniță” este Mobile Wallet, pentru aceasta fiind suficientă urmărirea ratei de utilizare. Deja, la un an și jumătate de la lansare, sunt peste 10 000 de instalări, în condițiile în care în România plata prin intermediul cardului este foarte redusă. Practic, acei peste 10 000 de utilizatori pot însemna cam 2% din totalul acelora care plătesc în țară cu cardul. Clienții pot efectua plăți în mobilPay MasterCard Mobile cu carduri Maestro și MasterCard, înregistrarea acestora din urmă fiind necesară o singură dată. După descărcarea aplicației, este nevoie de înregistrarea utilizatorilor, aceștia din urmă completând datele personale, precum numele și prenumele, numărul de telefon și adresa de e-mail. În aplicație, accesul este securizat printr-un cod mobile PIN (mPIN).
Conform predicțiilor Goldman Sachs care privesc evoluția pieței de M-commerce și de la previziunile Națiunilor Unite referitoare la evoluția populației, în anul 2018, 14,4% din locuitorii planetei ( 7,56 miliarde de locuitori) vor face, cel puțin, o tranzacție online prin intermediul terminalelor mobile.
Încă din.2014, la nivel mondial, 535 milioane de consumatori vor achiziționa online de pe terminalele mobile, numărul acestor dispozitive mobile urmând să treacă de 1 miliard de unități în 2018. Volumele care vor fi tranzacționate în regimul ”Mobile commerce” vor crește și mai accelerat, triplându-se în următorii.cinci ani: de la 204 miliarde.dolari în anul 2014 la.626 miliarde dolari în.anul 2018, potrivit.Goldman Sachs (Grafic 10. Estimări privind evoluția valorii pieței de M-commerce la nivel global).
Este suficient să menționăm faptul că, pentru a arăta cât de important comerțul electronic de pe dispozitivele mobile va deveni, proiecția de vânzări de M-commerce pentru anul 2018 poate fi comparată cu valoarea totală a pieței de E-commerce din anul 2013, evaluată la aproximativ 638 miliarde de dolari de către Goldman Sachs. Un lucru interesant este acela că. Din cifrele acestei bănci americane de inveștiții, reiese că principalul dispozitiv mobil utilizat pentru cumpărături online va fi tableta, și nu telefonul inteligent. Așadar, în perioada 2014-2018, estimările sunt, ca de pe smartphone-uri, creșterea o să fie de la 70 miliarde de dolari la 173 miliarde de dolari, în timp ce de pe tablete creșterea o să fie de la 134 miliarde de dolari în 2014 la 453 miliarde de dolari în 2018 (Grafic 11. Estimări privind evoluția valorii comerțului electronic de pe terminalele mobile ).
Grafic 10. Estimări privind evoluția valorii pieței de M-commerce la nivel global
Sursă: Euromonitor, eMarketer, Goldman Sachs Research estimates, wall-street.ro, nocash.info.ro, 5 martie 2014.
Grafic 11. Estimări privind evoluția valorii comerțului electronic de pe terminalele mobile
Sursă: Euromonitor, eMarketer, Goldman Sachs Research estimates, wall-street.ro, nocash.info.ro, 5 martie 2014.
Concluzia este surprinzătoare deoarece tot Goldman Sachs estimează că, peste cinci ani, numărul de smartphone-uri va fi de peste zece ori mai mare decât numărul de tablete (Grafic 12. Estimări privind numărul terminalelor mobile ).
Grafic 12. Estimări privind numărul terminalelor mobile
Sursă: Euromonitor, eMarketer, Goldman Sachs Research estimates, wall-street.ro, nocash.info.ro, 5 martie 2014.
Tendința comerțului electronic de a ”migra” pe dispozitivele mobile își face simțită prezența și în România. Conform datelor raportate de Netopia mobilPay, în 2013, peste 20 milioane de euro s-au tranzacționat de pe telefonul mobil sau de pe tabletă, însemnând mai mult de 6% din valoarea totală a comerțului electronic din magazinele online românești. Pentru anul.2014, estimările sunt ca.acest procent să se.dubleze, datorită creșterii .gradului de dotare al tabletelor și smartphone-urilor, precum și datorită creșterii gradului de încredere al utilizatorilor. Potrivit spuselor lui Iulian Stanciu, director general al eMAG, în anul 2013, românii au achiziționat. 600 000 de tablete și se apreciază că piața.va atinge un prag de 1 milion de .unități vândute în.2014. Dacă se ia .în considerare numărul tabletelor aflate.în utilizare și .totalul de vânzări estimate pentru anul 2014, putem concluziona că 1 din 10 români va avea un astfel de dispozitiv.
Așadar, putem spune că anul 2013 a fost extrem de avantajos în ceea ce privește piața comerțului electronic, cele mai marcante schimbări .din procesarea tranzacțiilor bancare .online fiind creșterea numărului .de tranzacții în lei .desfășurate pentru plata. utilităților (gaz, curent.electric, telefonie), creșterea .tranzacțiilor în.rate, respectiv și a celor .recurente.
3.3. ANALIZE PRIVIND PORTOFOLIUL DE CARDURI, GRADUL DE TRANZACȚIONARE ȘI INFRASTRUCTURA DE ACCEPTARE ÎN ROMÂNIA
Portofoliul de carduri valide în circulație
Datele furnizate de Banca Națională a României relevă faptul că numărul de carduri emise în țara noastră, în perioada 2011-2013, a fost de 42,7 milioane de unități, în creștere cu 8,37% față de numărul de carduri emise în anul 2012 (39,4 milioane unități), respectiv în creștere cu 20,6% față de numărul cardurilor emise în anul 2011 (35,4 milioane unități).
După cum se poate observa din graficul de mai jos, în perioada 2011-2013, numărul de carduri valide în circulație în România a însemnat un total de peste 41 milioane unități (Grafic 13. Evoluția numărului de carduri valide în circulație în România).
Grafic 13. Evoluția numărului de carduri valide în circulație în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
La nivelul anului 2013, s-a înregistrat numărul maxim de carduri valide în circulație de 14,4 milioane de unități, în creștere cu 2,17% față de numărul acestora din anul 2012 (13,8 milioane unități) și cu aproximativ 6% mai multe unități față de 2011 (13,3 milioane unități de carduri valide în circulație).
În ceea ce privește numărul de carduri active în România, în perioada 2011-2013, acestea au totalizat peste 33 milioane unități (Grafic 14. Evoluția numărului de carduri active în România).
Grafic 14. Evoluția numărului de carduri active în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Numai la nivelul anului 2013, numărul cardurilor active au însemnat aproximativ 11,3 milioane unități, în creștere cu doar 1,8% față de numărul acestora în anul 2012 (1,1 milioane unități) și cu 4,62% mai multe unități de carduri active față de 2011 (10,8 milioane unități).
Aspectul negativ este dat de faptul că ponderea numărului de carduri active în numărul de carduri valide în circulație a scăzut cu valori relativ constante, gradul de activare al cardurilor neîmbunătățindu-se (Grafic 15. Evoluția ponderii numărului cardurilor active în numărul cardurilor valide în circulație în România).
Grafic 15. Evoluția ponderii numărului cardurilor active în numărul cardurilor valide în circulație în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Astfel, în anul 2013, ponderea cardurilor active în cardurile valide în circulație a scăzut cu aproximativ 0,29 puncte procentuale față de 2012 și cu 1,06 puncte procentuale mai puține față de 2011. În anul 2011, această pondere a înregistrat un nivel maxim de 81,2%, în creștere cu 0,77 puncte procentuale față de anul 2012.
În ceea ce privește evoluția ponderii numărului de carduri de debit în numărul de carduri valide în circulație în țara noastră, aceasta a înregistrat în anul 2012 o scădere cu aproximativ 1,55% față de anul 2011, urmând ca în anul 2013, ponderea să crească cu aproximativ 2,05% față de anul 2012 și cu doar 0,48% față de ponderea din anul 2011 (Grafic 16. Evoluția ponderii numărului cardurilor de debit în numărul cardurilor valide în circulație în România). Această pondere ridicată a numărului cardurilor de debit, comparativ cu cea a cardurilor de credit, în numărul cardurilor valide în circulație arată faptul că, în continuare, acestea sunt principalele instrumente și cele mai reprezentative produse ale unei societăți bancare.
Grafic 16. Evoluția ponderii numărului cardurilor de debit în numărul cardurilor valide în circulație în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
În cazul evoluției ponderii numărului cardurilor de credit în numărul cardurilor valide în circulație în România, aceasta a avut în anul 2012 o creștere de numai 1,3% față de ponderea înregistrată în anul 2011, urmând ca în anul 2013 să înregistreze scăderi cu 3,83% față de cea din anul 2012, respectiv cu 2,59% față de anul 2011 (Grafic 17. Evoluția ponderii numărului cardurilor de credit în numărul cardurilor valide în circulație în România). Aceasta evidențiază faptul că numărul credit cardurilor a scăzut, din ce în ce mai mulți clienți nu au mai achiziționat un astfel de instrument, iar băncile trebuie promoveze intens, respectiv să aducă un plus de inovație pe piața cardurilor de credit.
Grafic 17. Evoluția ponderii numărului cardurilor de credit în numărul cardurilor valide în circulație în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Gradul de tranzacționare
Pentru sistemul bancar, anul 2013 s-a încheiat cu noi recorduri în ceea ce privește gradul de tranzacționare. În cazul plăților, în anul 2013 s-au efectuat aproximativ 188 milioane de tranzacții, în creștere cu aproape 18, 8% față de 2012 și cu aproape 44% față de anul 2011. Numărul tranzacțiilor efectuate, în 2012, a fost de aproximativ 159 milioane, iar în 2011 au fost înregistrate peste 130 milioane de tranzacții (Grafic 18. Evoluția numărului de tranzacții de plată în România).
Grafic 18. Evoluția numărului de tranzacții de plată în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
După cum se poate observa din graficul de mai jos, în anul 2013, cardul de debit poate fi considerat ”locomotiva” creșterii numărului de tranzacții de plată prin carduri, generând aproape 156 milioane de tranzacții, în creștere cu 19,5% față de anul 2012, când s-au efectuat aproximativ 130 milioane tranzacții, respectiv au crescut cu 45% față de anul 2011, când au fost înregistrate aproape 107,5 milioane tranzacții (Grafic 19. Evoluția numărului de tranzacții de plată prin carduri). Conform acestui grafic, în cazul numărului de tranzacții de plată prin cardurile de credit, acestea au însemnat, în anul 2013, aproape 32 milioane de tranzacții, în creștere cu 15,6% față de anul 2012, când au fost generate aproximativ 27,3 milioane tranzacții, respectiv au crescut cu 41% față de anul 2011, când au fost efectuate în jur de 22,4 milioane de tranzacții.
Grafic 19. Evoluția numărului de tranzacții de plată prin carduri
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Raportată la numărul de carduri, în anul 2013, media anuală în materie de plăți este de 13 tranzacții pentru cardurile de debit, iar media anuală pentru cardurile de credit este de 14 tranzacții de plăți. În anul 2012, această medie a fost de 11 tranzacții pentru cardurile de debit și 12 tranzacții pentru cardurile de credit, iar în anul 2011, media anuală a fost de 10 tranzacții pentru cardurile de debit, respectiv tot 10 tranzacții pentru cardurile de credit. Așadar, această medie anuală în privința numărului de tranzacții de plată efectuată a crescut de la an la an cu aproximativ 2 tranzacții pentru fiecare tip de card în parte.
Din perspectiva volumelor tranzacționate, valoarea tranzacțiilor de plată a crescut considerabil de la an la an, generând în anul 2013 aproape 27 800 milioane lei, cu aproximativ 14% mai mult față de valoarea acestora din anul 2012, când au fost de aproape 24 400 milioane lei, respectiv a crescut cu 36% față de valoarea înregistrată în anul 2011, când a fost generat un volum de tranzacții de plată în valoare de aproximativ 20 400 milioane lei (Grafic 20. Evoluția valorii tranzacțiilor de plată în România).
Grafic 20. Evoluția valorii tranzacțiilor de plată în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Din graficul prezentat mai jos, se observă cum valorile cele mai ridicate în totalul de volume tranzacționate o au cardurile de debit, care au generat numai anul trecut aproape 23 000 milioane lei, în creștere cu 14,23% față de anul 2012, când a fost înregistrată o valoare de peste 20 000 milioane lei și în creștere cu 36,35% față de anul 2011, când volumul tranzacționat a fost de doar aproximativ 16 840 milioane lei. În privința cardurilor de credit, acestea au înregistrat anul trecut puțin peste 4 730 milioane lei, mai mult cu 13% față de volumul tranzacționat în 2012 și cu 36,23% mai mult față de valoarea generată în anul 2011 (Graficul 21. Evoluția valorii tranzacțiilor de plată prin carduri).
Grafic 21. Evoluția valorii tranzacțiilor de plată prin carduri
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Așadar, atât în cazul debit cardurilor, cât și în cazul credit cardurilor, volumele tranzacționate au crescut cu valori relativ constante de la an la an. De asemenea, raportată la numărul de carduri, media anuală a valorii cumulate tranzacționate, în anul 2013 pentru cardurile de debit este de aproximativ 1 930 milioane lei și de aproape 2 122 milioane lei pentru cardurile de credit, în anul 2012 a fost de aproximativ 1 760 milioane lei pentru debit carduri și aproape 1 846 milioane lei pentru credit carduri, iar în anul 2011 a fost puțin peste 1 500 milioane lei pentru cardurile de debit, respectiv pentru cardurile de credit de doar 1 610 milioane lei. Așadar, față de 2011, pentru debit carduri această media anuală a valorii tranzacționate a crescut cu aproximativ 29% și cu 31,8% pentru credit carduri, înregistrând, astfel, volume record în privința gradului de tranzacționare prin carduri în România.
În concluzie, din punct de vedere statistic, comportamentul românilor în folosirea cardurilor pentru efectuarea plăților este relativ asemănător, atât în cazul cardurilor de debit, cât și în cazul cardurilor de credit.
Infrastructura de acceptare
La finele anului 2013, infrastructura de acceptare număra 138 815 de terminale, dintre care 10 772 unități de ATM-uri și 128 043 unități de POS-uri existente în România. După cum se poate vedea din graficul de mai jos, în perioada 2011-2013, infrastructura de acceptare a crescut în 2013 cu aproximativ 1,15% față de anul 2012 și cu 2,13% față de anul 2011, înregistrând o dezvoltare lentă (Graficul 22. Evoluția infrastructurii de acceptare în România).
Grafic 22. Evoluția infrastructurii de acceptare în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
Rețeaua de ATM-uri operaționale din țară a scăzut, în perioada 2011-2013, numărul maxim înregistrat fiind în anul 2011, și anume 11 006 terminale. Astfel, în 2013, au fost scoase din funcțiune 215 de ATM-uri (aproape 2%) față de 2012, iar față de anul 2011, în 2013 au ieșit din funcțiune 234 de ATM-uri, adică peste 2% din numărul acestora (Grafic 23. Evoluția numărului de terminale în România).
Grafic 23. Evoluția numărului de terminale în România
Sursă: www.bnr.ro, Raport statistic: Statistică plăți – Indicatori privind cardurile și numărul de terminale
În cazul rețelei de POS-uri existente în țară, în perioada 2011-2013, aceasta a continuat să crească destul de firav. Astfel, în 2013, POS-urile au numărat 128 043 de unități, în creștere cu 1 788 de terminale (peste 1,4%) față de 2012 și cu 3 123 mai multe terminale în 2013 (2,5%) față de 2011 (Grafic 23. Evoluția numărului de terminale în România).
3.4. RISCURILE ÎN UTILIZAREA CARDURILOR
În ultimii ani, comerțul electronic s-a dezvoltat puternic, acesta reprezentând un factor determinant în reorientarea radicală spre e-banking. Însă, punctele slabe ale sistemului electronic de plată își fac simțită prezența prin riscurile care se manifestă în transferul electronic al fondurilor, și anume: riscul de pierdere sau de furt al cardului, riscul de falsificare, riscul de fraudă, riscul operațional, riscul de neplată, riscul de personal, riscul de reglementare și riscul de publicitate.
1) Riscul de pierdere sau de furt al cardului. Deținătorii cardurilor sunt instruiți asupra modului de folosire al acestora, atât prin intermediul unor materiale promoționale, cât și prin intermediul agenților de vânzări autorizați de emitenții de carduri, în vederea menținerii unei legături permanente între aceștia din urmă și utilizatorii cardurilor. În momentul eliberării cardului, utilizatorul este informat cu privire la ceea ce trebuie să facă în cazurile pierderii, respectiv furtul cardului. O primă condiție este înștiințarea imediată a serviciului informațional și de evidență privind cardurile, posesorul putând apela unul dintre numerele telefonice primite de la emitent. Din momentul informării, cardul respectiv nu mai poate fi utilizat pentru nici un tip de operațiune. Însă, posesorul trebuie să ia anumite măsuri care să nu ducă la crearea unor asemenea probleme:
ținerea într-un loc sigur a cardului împreună cu celelalte documente de identitate, fără a exista riscul de deteriorare sau demagnetizare a acestuia, ferit de curiozitatea copiilor;
ținerea într-un loc sigur a codului personal de identificare (codul PIN nu trebuie să se afle în același loc cu respectivul card, fără acest cod neputându-se efectua operațiunile cu ajutorul cardului);
folosirea cardului trebuie să se realizeze conform procedurilor convenite de bancă, fiindcă la a treia eroare a utilizării, respectivul card este reținut și poate fi restituit utilizatorului doar de funcționarul băncii care observă eroarea făcută.
În vederea constatării evidenței operațiunilor efectuate cu cardul, posesorul trebuie să consulte, periodic, extrasele de cont eliberate de societatea bancară.
2) Riscul de falsificare al cardului. Este necesar ca deținătorul unui card să efectueze anumite verificări în procesul folosirii acestuia, compania acceptantă de carduri trebuind să recunoască respectivele proceduri impuse în utilizarea acestora. O astfel de verificare o constituie impunerea existenței unei holograme pe aversul cardului. Holograma este cea mai eficientă în garantarea securității unui card. De asemenea, este necesară autentificarea posesorului și a cărții bancare.
Autentificarea posesorului – cea mai eficace metodă este PIN-ul, la care se pot adăuga moduri suplimentare în identificarea biometrică. Autentificarea cărții bancare – trebuie realizată în momentul controlului valabilității PIN-ului.
3) Riscul de fraudă al cardului. Principiul securizării plăților electronice țintește trei niveluri de lucru incluse în protocolul SET (Secure Electronic Transaction), acesta din urmă fiind elaborat de Visa și MasterCard:
autentificarea reciprocă a respectivelor părți implicate în operațiunea desfășurată, în scopul stabilirii autenticității calității pretinse de fiecare parte;
asigurarea confidențialității informațiilor, nici o altă persoană neputând să fie capabilă de a intercepta datele tranzacției, într-un mod neautorizat;
integritatea datelor operațiunii, în vederea asigurării concordanței între datele trimise și cele recepționate.
O dată cu apariția Internet-ului, apar fraude sub diverse forme, cum ar fi:
” escrocherie virtuală ”, în care impostorii se ascund în spatele unei așa-zise bănci, încercând să păcălească clienții mai naivi, oferindu-le acestora din urmă servicii aparent avantajoase și cu obligația inițială a virării unei sume modice pentru a derula tranzacțiile.
interceptarea datelor privind cărțile de credit și utilizarea frauduloasă a acestora de către hackeri, deseori aceste date fiind transmise într-un mod neglijent de către deținători.
4) Riscul operațional. Există cazuri în care sistemul informațional al unei societăți bancare nu poate fi utilizat datorită apariției unor defecțiuni ori unele ATM-uri, din lipsa numerarului, nu funcționează. Aceste informații sunt afișate pe ecranul ATM-ului, iar utilizatorul poate solicita lămuriri asupra modului de revenire a automatului la starea inițială de lucru apelând serviciile non-stop. De asemenea, pot exista riscuri cu privire la folosirea frauduloasă a dispozitivelor electronice, rețelele de telecomunicații utilizate putând fi interceptate sau bruiate. Datorită defecțiunilor, erorilor sau fraudelor pot apărea următoarele situații:
nerespectarea obligației confidențialității de către bancă;
efectuarea unor plăți din contul unui client, fără acordul acestuia, către terțe persoane;
uitarea, pierderea sau întârzierea efectuării unui transfer către diverse terțe persoane, ducând la neîndeplinirea obligației clientului respectiv față de creditorul său;
ruperea relațiilor cu clienții datorită neglijării unor sarcini pe care o societate bancară le are față de respectivele persoane.
Pentru derularea tranzacției într-un mod cât mai corect este necesară informarea consumatorului în prealabil.
5) Riscul de neplată. Acest risc poate îmbrăca următoarele forme:
riscul principal: este acea posibilitate ca una dintre părți să piardă toată suma implicată într-o operațiune, inclusiv din cauza intervalului de timp existent între introducerea în sistemul de plată a tranzacției și decontarea finală;
riscul de lichiditate: este acea posibilitate ca o parte implicată să nu își poată onora obligațiile la un termen stabilit datorită faptului că nu deține în cont suficiente lichidități.
riscul de creditare: este acea posibilitate ca un participant să nu își poată onora obligațiile , nici la respectivul termen stabilit, nici la un termen ulterior; acest risc este pierderea pe care societatea bancară o suportă în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale ale unui client sau ale unui alt partener;
riscul de piață: este acel risc dat de eventualitatea ca într-o operațiune în curs de executare, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor privind decontarea la un termen stabilit de către o parte implicată, un alt participant solvabil să fie împiedicat să obțină la timp acel câștig scontat; acest risc apare în urma modificărilor ratelor de dobândă, cursurilor valutare, prețurilor pe piață;
riscul sistemic: este acea eventualitate ca neîndeplinirea unor obligații asumate de o parte la decontare într-un transfer interbancar de fonduri să fie principala cauză a neîndeplinirii obligațiilor la termenele stabilite și de către alte părți implicate.
6) Riscul de personal. În activitarea bancară cu carduri, personalul trebuie să fie specializat, astfel, fiind necesară înființarea departamentelor distincte în cadrul societății bancare. Împrumutul personalului din alte sectoare bancare nu va duce la realizarea performanțelor bancare. Frauda săvârșită de angajații instituției bancare sau de clienții acesteia este considerată a fi o formă a riscului de personal.
7) Riscul de reglementare. Desfășurarea activităților cu carduri în România se realizează conform reglementărilor referitoare la principiile și derularea plăților cu carduri de către instituțiile bancare. Termenii și expresiile apărute în tranzacțiile cu carduri sunt explicate în cadrul respectivului Regulament. Preocuparea băncilor trebuie să fie aceea de perfecționare a serviciilor adresate persoanelor fizice și, în scurt timp, implementarea proiectelor de îmbunătățire a tehnologiei utilizate.
8) Riscul de publicitate. În momentul în care are loc o lansare a unui produs nou, o societate bancară trebuie să fie capabilă să își definească exact acel produs și să cunoască segmentul de populație căruia i se adresează. Acest risc de publicitate constă tocmai în modalitatea în care este prezentat produsul nou pe piață (sloganul folosit în promovare). De asemenea, respectivul produs trebuie să aibă diferite sondaje publicistice, în vederea observării comportamentului subiecților vizați.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Si Importanta Cardurilor In Activitatea Raiffeisen Bank (ID: 146333)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.