Rolul Si Functiile Spatiilor Verzi din Ecosistemul Urban Iasi

1.Ce parc vizitați cel mai des?

a)Copou

b) Palas

c)Expoziției

d)[NUME_REDACTAT]

e)altul

Figura 6.1. Ponderile de la itemul 1

2. De câte ori vizitați parcul cel mai apropiată de locuința dumneavoastră?

a) de mai multe ori pe săptămână;

b) o dată pe săptămână;

c) de câteva ori pe lună;

d) o singură dată pe lună;

e) foarte rar

Figura 6.2. Ponderile de la itemul 2

3. În ce perioadă a zilei vizitați parcul sau grădina?

a)08.00-12.00;

b)13.00-15.00;

c) 16.00-18.00;

d) 19.00-21.00

e) dupa ora 21.00

Figura 6.3. Ponderile de la itemul 3

4. Ce acțiune obișnuiți să practicați în parc / grădină?

a) plimbare și relaxare; b) plimbare cu bicicleta, role sau alte mijloace; c) plimbat animale de companie; d) alergat; e) discuții cu terțe persoane.

Figura 6.4. Ponderile de la itemul 4

5. Care credeți dumneavoastră că sunt principalele riscuri la care se supun spațiile verzi din orașul dumneavoastră? a)retrocedările; b) construcțiile de clădiri; c) amenajarile pentru utilități publice (parcări, spații pentru depozitarea deșeurilor menajere); d) lăsarea acestora în degradare; e) nu stiu

Figura 6.5. Ponderile de la itemul 5

6. Care dintre următoarele categorii de locuitori ai acestui sector, este cea cea mai afectată de reducerea suprafețelor spațiilor verzi? a) copii și bătrânii; b) locuitorii adulți; c) toți locuitorii

Figura 6.6. Ponderile de la itemul 6

7. Cum considerați modul de întreținere al spațiilor verzi din zona unde mergeți dumneavoastră?

a) foarte slab; b) slab; c) satisfăcător; d) bun; e) foarte bun.

Figura 6.7. Ponderile de la itemul 7

8. Dumneavoastră credeți că este suficientă suprafața de spațiu verde, în zona unde locuiți pentru a se putea bucura fiecare dintre cetățeni și pentru a le satisface toate nevoile?

a) da; b) nu; c) nu stiu.

Figura 6.8. Ponderile de la itemul 8

9. Ce categori de spații verzi credeți că ar trebui să fie mai numeroase în zonele frecventate de dumneavoastră? a) parcuri și grădini; b) baze sportive; c) scuaruri și aliniamente stradale; d) spații verzi din cadrul zonelor de locuințe; e) nu stiu.

Figura 6.9. Ponderile de la itemul 9

10. Ce măsură credeți că pot lua locuitorii orașului pentru a diminua degradare spțiilor verzi?

a) să se informeze asupra riscurilor la care sunt expuși în cazul diminuarii acestora și să informeze autoritățile locale în vederea luării unor măsuri pentru asta

b) să-și dezvolte un spirit de conservare mai puternic față de acestea; c) nu stiu

Figura 6.10. Ponderile de la itemul 10

CONCLUZII

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Castel

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE SPECIFICE ECOSISTEMULUI URBAN (conceptul de ecosistem, structura și funcțiile unui ecosistem urban)

CAPITOLUL 2. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI LIMITELE

CAPITOLUL 3. ISTORICUL CERCETĂRILOR

CAPITOLUL 4. ANALIZA COMPONENTELOR DE MEDIU

4.1. Structura geologicǎ

4.1.1 Resursele subsolului

4.2. Relieful

4.3 Clima

4.3.1. Factorii climatogenetici

4.3.2. Parametrii climatici

4.3.3. Rețeaua hidrografică

4.3.4.Râurile

4.3.5.Lacurile

4.4. Învelișul biopedogenetic

4.5. Cadrul administrativ

CAPITOLU 5. ROLUL ȘI FUNCȚIILE SPAȚIILOR VERZI DIN IAȘI

5.1. Cadrul legislativ de organizare și funcționare a spațiilor verzi din România

5.2. Funcțiile spațiilor verzi într-un ecosistem urban

Funcțiile ecologice

Funcțiile sanogen-psihogene

Funcțiile sociale

Funcția estetică

Funcția urbanistică

Efectele poluării mediului asupra vegetației din mediul urban

5.3. Dinamica spațiilor verzi din Iași

5.4 Tipologia, organizarea și amenajarea spațiilor verzi din intravilanul orașului Iași

5.4.1. Spații verzi publice

5.4.1.1. Spații verzi cu acces nelimitat:

[NUME_REDACTAT] publice

[NUME_REDACTAT] plantate

5.4.1.2. Spații verzi cu profil specializat:

Spații verzi din incinta unităților de învățământ

Spații verzi aferente unităților sanitare

Spații verzi aferente complexurilor sportive și bazelor de agrement

Spații verzi din incinta Grădinii zoologice

Spațtii verzi aferente lăcașurilor de cult

Păduri de recreere

6. Chestionarul – instrument de investigare al întâmplărilor reale ce se petrec în cadrul aralului studiat

7.Planuri și proiecte de dezvoltare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ROLUL SI FUNCTIILE SPATIILOR VERZI DIN ECOSISTEMUL URBAN IAȘI

Rolul si functiile spatiilor verzi din ecosistemul urban [NUME_REDACTAT] de licență

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE SPECIFICE ECOSISTEMULUI URBAN (conceptul de ecosistem, structura și funcțiile unui ecosistem urban)

CAPITOLUL 2. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI LIMITELE

CAPITOLUL 3. ISTORICUL CERCETĂRILOR

CAPITOLUL 4. ANALIZA COMPONENTELOR DE MEDIU

4.1. Structura geologicǎ

4.1.1 Resursele subsolului

4.2. Relieful

4.3 Clima

4.3.1. Factorii climatogenetici

4.3.2. Parametrii climatici

4.3.3. Rețeaua hidrografică

4.3.4.Râurile

4.3.5.Lacurile

4.4. Învelișul biopedogenetic

4.5. Cadrul administrativ

CAPITOLU 5. ROLUL ȘI FUNCȚIILE SPAȚIILOR VERZI DIN IAȘI

5.1. Cadrul legislativ de organizare și funcționare a spațiilor verzi din România

5.2. Funcțiile spațiilor verzi într-un ecosistem urban

Funcțiile ecologice

Funcțiile sanogen-psihogene

Funcțiile sociale

Funcția estetică

Funcția urbanistică

Efectele poluării mediului asupra vegetației din mediul urban

5.3. Dinamica spațiilor verzi din Iași

5.4 Tipologia, organizarea și amenajarea spațiilor verzi din intravilanul orașului Iași

5.4.1. Spații verzi publice

5.4.1.1. Spații verzi cu acces nelimitat:

[NUME_REDACTAT] publice

[NUME_REDACTAT] plantate

5.4.1.2. Spații verzi cu profil specializat:

Spații verzi din incinta unităților de învățământ

Spații verzi aferente unităților sanitare

Spații verzi aferente complexurilor sportive și bazelor de agrement

Spații verzi din incinta Grădinii zoologice

Spațtii verzi aferente lăcașurilor de cult

Păduri de recreere

6. Chestionarul – instrument de investigare al întâmplărilor reale ce se petrec în cadrul aralului studiat

7.Planuri și proiecte de dezvoltare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Lucrarea de față se referă la spațiile verzi din interiorul ecosistemului urban Iași, care poartă numele „Rolul și funcțiile spațiilor verzi din ecosistemul urban Iași.” În realizarea acestei teme nu am întâmpinat probleme, construirea acesteia a fost una destul de ușuară, deoarece am găsit toate materialele necesare și am fost personal pe teren pentru a obține anumite date, dar și pentru a realiza chestionarul final. Alegerea acestei teme, se datorazea în cea mai mare parte numeroaselor parcuri și locuri verzi pe care Iașul le deține dar și pentru faptul că una dintre pasiunile mele este aceea de a face plimbări în vederea descoperirii lucrurilor noi și frumoase, pe care Iașul cu siguranță le are.

Astfel, lucrarea este structurată în cinci capitole. În primul capitol sunt prezentate aspectele generale referitoare la ecosistemele urbane, abordând conceptul de ecosistem, dar și structura și funcțiile unui ecosistem urban.

În cel de-al doilea capitol, sunt analizate limitele municipiului Iași în cadrul județului.

Capitolul III face referire la contribuțiile diferiților cercetători și prezintă diferitele lucrări care de-a lungul anilor au abordat această problemă.

În capitolul a IV-lea pe parcursul celor 5 subcapitole, au fost analizate componentele de mediu din cadrul municipiului. Astfel încât am analizat aceasta zonă din punct de vedere al reliefului, climei, structurii geologice, vegetație faună, soluri, rețeaua hidrografică și bineînțeles cadrul administrativ.

Și ultimul, capitolul V, care prezintă de fapt și cea mai importantă parte a acestei lucrări, a fost realizată o scurtă descriere a cadrului legislativ referitor la gospodărirea spațiilor verzi la nivel general, după care am descris pe larg funcțiile spațiilor verzi dând exemple din interiorul teritoriului studiat, am analizat dinamica spațiilor verzi din Iași, am făcut și o scurtă descriere a tipurilor de spații verzi întâlnite în cadrul acestui areala. Ulima parte a acestui capitol o constituie chestionarul aplicat, referitor la tipurile de spații verzi preferate de populația orașului.

În finalul acestei lucrări am analizat diferitele proiecte și planuri aplicate sau în curs de aplicare, în vederea dezvoltării durabile din spațiul analizat.

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE SI SPECIFICE ECOSISTEMULUI URBAN

Ecosistemul este un ansamblu ecologic fundamental simbolizând unitatea structuralã și funcționalã de bazã din care este alcatuitã ecosfera. Ecosistemele pot fi irerarhizate in funcție de prezenta sau absența elementului uman, in ecosisteme naturale si ecosisteme antropice.

Ecosistemul urban este constituit de mulțimile de oameni ancorate in preajma unor imobile, în situații și relații care admit viețuirea și trecerea unui bogat flux energetic, alcătuind un amestec variat, cu raspândiri și densitãți variabile supuse unor interacțiuni, muruale unde majoritatea acțiunilor, de energie si informație sunt înfăptuite de către om (după Gaștescu P. 1998)

Ecosistemul urban este format din: o investigare la nivel material, intrări de materii pentru industrie, obiecte pentru consum și ieșiri prin preparatele care reies din prelucrarea materiilor prime și, a deșeurilor rezultate; cercetare asupra înlocuirii de energie, și anume determinari în ceea ce privește cantitatea de energie consumatã de fiecare locuitor în toate activitațile pe care aceștia le desfășoara într-un ecosistem; analiza la nivel informațional, adică tot ceea ce este legat de sectorul evoluției activitații, al aranjării vieții interne si externe; (după Douglas, 1981).

Pentru ca un ecosistem urban să fie funcțional, trebuie sa existe o dependentã a fluxurior de energie și materiale introduse de cãtre om, care sunt luate din averea capitalului natural, într-un ritm care depășește capacitatea de reconstituire a acestuia.

Una din cele mai importante proprietăți ale ecosistemului urban o formează circuitele energetice, care sunt puternic afectate de activitațile omului.

Structurarea ecosistemelor urbane este diferită față de cea a ecosistemelor naturale, structural si functional. Aceste diferențe sunt rezultatul intervențiilor organizate în strânsă legătură cu reflectarea mentala a obiectivelor socioeconomice ale comunitaților și ca o consecință a acțiunii de aranjare a unor materiale din zona administrată de omenire. (după Ianoș si Humeau, 2000, pag. 34).

Funcționarea ecosistemelor urbane este guvernatã de acțiunea unor legi ecologice din cadrul teritoriul orașelor. Legea minimului acționeaza extrem de sever, dat fiind faptul cã o serie de parametri esențiali pentru viața multor specii de plante și de animale sunt reduși la minimum și chiar anulați, funcționând în același timp si ca un agent restrictiv. Legea tolerantei se exprimă printr-un sens de restricție aplicat într-un interval îmbunătațit, dintre pragul inferior si cel superior al condițiilor care induce progresul unei anumite specii. Legea lui Mitscherlich analizează o reducere, fiind din ce in ce mai evidentă, a mișcării factorilor prielnici asupra dezvoltarii unui organism. Este valabilă in cercetarea încercărilor făcute de către om, pentru a mentine un anumit ecosistem (in spcial a spațiilor verzi) prin înglobarea unei cantitati de energie, fiind din ce in ce mai mare (după Petrisor, 2008, pag. 55).

Concepții sintetice asupra structurării și activității ecosistemelor urbane:

[NUME_REDACTAT] a fost creată de către [NUME_REDACTAT] fiind introdusă de mai mult timp; conform acestei teorii, Geea sau Gaia (acest nume fiins dat planetei Pamant, din mitologia greaca), fiind denumită ca un organism complex incluzând biosfera, atmosfera, oceanele si solurile existente pe Terra; acest întreg, este un model autoreglabil sau cibernetic, care se află într-o căutare continuă a unui mediu fizico-chimic îmbunătățit, fiind indispensabil prezenței vietii pe aceasta planeta (după Lovelock, 1979, pag. 11). Teoria aceasta a inspirat foarte multe lucrări. Intr-una dintre aceste lucrări, [NUME_REDACTAT] (2008, pag. 30) apreciază faptul că un oraș este apropiat de compoziția unui organism viu, iar în aceste condiții, prin analogie se identifică cu indivizii biologici, atat printr-un metabolism care, prin acțiunea lor de asimilare și de eliminare a materiilor toxice care sunt si/sau neutulizabili, care asigură o bună funcționare în situațiile normale, cat si a defețiunile acestuia, printr-o potrivire cu patologiile. Legătura dintre orașe și regiunile alăturate, sunt analizate din punct de vedere al elementelor de interfata. In acestă împrejurare, metabolismul urban poate fi văzut ca fiind o individualizare a mediului social (după Vadineanu, 2004, pag. 102). Dinamica ecosistemelor urbane poate fi influențată, conform teoriei sistemice, de comportamentul subsistemelor, de legăturile dintre ecosistemele urbane distincte dar și de ansamblul integrator, adică regiunea. In sensul acesta, amintim că orașele nu pot fi înființate ca și o întindere de sine statatoare, acestea fiind înglobate în sisteme socio-spatiale (după Botez si Celac, 1980), sau într-un ansamblu de așezări (după Ianos si Humeau, 2000, pag. 34; Ianos si Heller, 2006, pag. 287), sau într-o formațiune teritorială (după Ianos, 2000, pag. 21).

Formațiunea teritoriala, pune accentul și pe prezența unor subsisteme naturale în afara celor antropice. În ansamblul de așezări, contactul dintre ecosistemele urbane sunt cercetate prin anumite potriviri, exprimându-se prin modele distincte, cum ar fi: dezastruaste, pornind de la concepția lui René Thom, din categoria Lotka-Volterra (corelația dintre prada și prădător, tiparul specific ecologiei populatiilor), sisteme matematice, Forrester, Ecuația-Master sau spațiale, care se întemeiaza pe teoriile economice având ca model școlile de la Leeds și din Bruxelles (după Ianos, 2004, pag. 7-12). Se cere totuși să subliniem, că preocupările economice sunt cauzele centrale ale proceselor caracteristice zonelor antropizate (după Petrisor et al., 2010)

CAPITOLUL 2. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI LIMITELE

Ecositemul urban Iași este situat în partea nord-estică a României, în cadrul [NUME_REDACTAT], între văile Moldovei si Prutului. [NUME_REDACTAT] face parte din [NUME_REDACTAT], componentă a [NUME_REDACTAT].

Caracteristicile naturale ale acestui teritoriu sunt condiționate de poziția geografică în cadrul zonei temperate a emisferei nordice, la o distanță aproximativ egală de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], prin centrul județului trecând paralela de 47o10’ latitudine nordică și meridianul de 27o20’ longitudine estică. Latitudinea ceamai mică are valoarea de 46o48’23” lat. N (în comuna Dolhești), iar cea mai mare,de 47o35’23” lat. N (comuna Bivolari), ceea ce relevă o diferență de latitudine de47’; longitudinea variază între 26o29’35” long. E (comuna Tătăruși)și 28o07’37”long. E (comuna Gorban), de unde rezultăo diferențăde longitudine de 1o38’02”.

Particularitățile socio-economice individualizează însăși mai mult acest teritoriu, reședința județului având un însemnat rol în polarizarea unor spații ce depășesc, în cazul multor funcții, limitele administrative actuale ale județului. Caracterul complementar al resurselor naturale a dus la crearea unei rețeledense de așezări, îndeosebi în lungul principalelor contacte morfologice.

Figura 1.1. Așezarea geografică

Limitele teritoriului municipiului Iași au variat în timp. Ca unitatea dministrativă, este menționat de [NUME_REDACTAT] la începutul sec. al XVIII-lea,sub denumirea de [NUME_REDACTAT] , situat între cele ale Vasluiului, Romanului, Cârligăturii și Hârlăului. Ulterior, județul Iași s-a extins spre vest, cuprinzând și [NUME_REDACTAT], ajungând la o suprafațăde 3.016 km

Teritoriul era împărțit în plăși (Bahlui,Cârligatura, Codru, Copou, Turia si Prut) ce cuprindeau 333 sate si doua orase: Iasi si [NUME_REDACTAT]. In urma reorganizarii administrative din 1968, municipiul Iași, devine legendara urbe a celor 7 coline Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini care variaza între 40 metrii ([NUME_REDACTAT]) și 400 metrii pe [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Colinele principale peste care se suprapune municipiul, sunt Galata, Tătărași, Cetățuia, Copou.

Limitele municipiului se suprapun in cea mai mare parte pe linii naturale ale reliefului însa in unele sectoare au si caracter antropic.

Limita estica este reprezentata de albia raului Prut, este o limita sinuoasa, cu o lungime totala de 217,9 km (lungimea in linie dreapta este de 99,6 km), care se caracterizeaza in prezent printr-o stabilitate mare ( datorita regularizarii debitelor Prutului prin intermediul acumularii de la [NUME_REDACTAT]).

Figura 1.2. Poziția geografică și limitele

Limita nordica are un caracter preponderent artificial, urmarind însa si limitele unor mici bazine hidrografice si albiile unor pârâiașe. Astfel, intre si Jijia limita trece prin partea superioara a bazinelor paraielor Raioasa ( 98 m altitudine ) si Cracalia ( 88 m altitudine ), afluenti ai Prutului si, respectiv, Jijiei. Apoi, pe o lungime de 2,7 km, limita nordica urmareste de la nord la sud albia sinuasa a Jijiei ( 58 m altitudine). Spre vest, limita nordica se continua, avand un aspect frant, in bazinele superioare ale afluentilor de stanga ( Recea- 75 m, Rusului – 95 m ) si dreapta ai Miletinului ( Robului – 100 m si Radeni – 95 m), coboara in valea superioara a Bahluiului ( 210 m ) si apoi urca in [NUME_REDACTAT], pana la circa 400 m.

Limita vestica coboara spre sud, in lungul unor cumpene de apa si al unor drumuri forestiere, pana in albia Siretului ( 228 m ), pe care o urmareste sinuos pe o lungime de aproape 11 km, de unde urca, in directia vest-nord-vest, prin bazinele superioare ale Humariei ( afluentul Siretului) si Bourei ( afluentul [NUME_REDACTAT]). Apoi, catre sud, cu aspect angular, urmarind si unele liziere, coboara in [NUME_REDACTAT] ( 282 m ). De aici, in lungul albiei impletite a Moldovei sau in lungul unor trepte de lunca delimitate agricol, pana in dreptul comunei Miroslovesti ( 238 m ), limita municipiului are cel mai pronuntat caracter conventional, avand in vedere dinamica deosebita a albiei si a sesului acestui rau in sectorul extracarpatic.

Limita sud-vestica urmeaza initial directia vest-est. Pana in [NUME_REDACTAT] ( 190 m ), are aspectul unei linii frante care desparte mari parcele de teren agricol. Apoi, spre est, urca prin bazinele unor afluenti ai Siretului si pe cumpana de apa dintre bazinele Siretului si Prutului (Bahluiului). De aici se indreapta spre sud, in principal în lungul unor cumpene de apa secundare, pana in bazinul Garbovatului, afluent al Barladului.

Limita sudica are un aspect general bine articulat, cu un grad mare de artificialitate, desfasurandu-se partial in lungul unor limite naturale de ordin inferior. Astfel, de la vest catre est, aceasta trece prin bazinele situate in stanga raului Barlad: Sacovat ( 138 m), Velna ( 139 m), Stavnic ( 130 m), Craciunesti ( 220 m), Rebricea ( 132 m ), Draxeni ( 170 m ), Rediu ( 140 m ), Dobrovat ( 135 m ), Vaslui ( 125 m ) si Crasna ( 155 m ). Catre est urmeaza frontul de cuesta din sectorul inferior al [NUME_REDACTAT], ajungand in albia Prutului prin mica inseuare din partea sudica.

CAPITOLUL 3. ISTORICUL CERCETĂRILOR

CAPITOLUL 4. ANALIZA COMPONENTELOR DE MEDIU

4.1. Structura geologica

In privinta stratului geologic, regiunea municipiului Iasi se gaseste in partea central-estica a [NUME_REDACTAT] si exprima intru totul ansamblul structural in care se inglobeaza. Se afla in fata [NUME_REDACTAT], fiind cea mai veche unitate de platforma de pe teritoriul Romaniei.

Cea mai veche formatiune geologica, respectiv soclul [NUME_REDACTAT], care se intalneste in fundamentul orasului, este de varsta precambriana. Ea este constituita din sisturi cristaline, indeosebi gnaise cu intruziuni de granite si granite-gnaisice.

Aceasta a fost exploatata pe o grosime de 270,4 m constatandu-se ca este asemanatoare cu cea de tip podolic din „masivul ucrainean” si cu cea dobrogeana de la [NUME_REDACTAT] (Constanta)

Peste fundamentul cristalin Precambrian umreaza o cuvertura transgresiva de depozite de varsta vendian-ordoviciana, groasa de 518,9 m alcatuita din gresii argiloase si sisturi argiloase. In continuare s-au depus formatiuni siluriene groase de 245,4 m reprezentate prin alternante de gresii calcaroase si argiloare, cu intercalatii de sisturi argiloase. Mai apar si unele orizonturi de pietrisuri marunte din cuartite si un strat subtire de tufit ( 0,15 m ).

Peste stratele siluriene gasim paturile cretacice cu o grosime de 27 m, formate din calcare grezoase glauconitice, calcare cretoase si marne, precum si un nivel detritic grezo-microconglomeratic sub forma de oolite si pelete, cu concentratii minereice de fosfati.

Depozitele marine de la parte superioara a cuverturii apartin ultimului ciclu de sedimentare neogena si sunt de varsta badenian-sarmatiana. Cele badeniene ce apar transgresiv peste cretacic sunt formate din alternante de gresii calcaroase, argile si marne. Peste ele se gasesc depozite de varsta bugloviana formate dintr-o alternanta de marno-calcare si nisipuri marnoase. Deasupra acestora s-a depus un pachet de sisturi marnoase, fin nisipoase de varsta volohiana peste care urmeaza sedimente basarabiene, alcatuite la partea inferioara dintr-un complex de roci argiloase si marne cu fire de nisipuri fine. Totalitatea acestora este cunoscuta in literatura de specialitate sub suneme de „argile de Ungheni” sau „stratele cu Cryptomactra pesanseris”.

Cele mai noi depozite ce apar pe acest teriroriu sunt cele de terase, cu grosimi de 10 pana la 30 m, formate din nisipuri si pietrisuri in baza, argile si luturi leossoide la partea superioara. La acestea se adauga aluviuni din sesul Bahluiului si din cele ale afluentilor sai, precum si argile si luturi nisipoase.

Figura 4.1. Vârstele geologice

Figura 4.2. Hartă geologică [NUME_REDACTAT]

Figura 4.3. Hartă geologică a ecosistemului urban Iași

4.1.1.[NUME_REDACTAT]

In funcție de alcătuirea geologică, resursele minerale din subsolul [NUME_REDACTAT] se grupează în două mari categorii: pe un fond legate de soclu și pe un fond legate de cuvertura. Ultimele, cele pe un fond legat de cuvertură, pot fi separate la rândul lor în resurse legate de pătura acoperită (care nu aflorează ) și resurse legate de pătura descoperită.

Datorită structurii geologice asemănătoare cu cea din Dobrogea de Nord ( [NUME_REDACTAT] ), nu este exclusă posibilitatea prezenței unor zăcăminte de fier in fundamental [NUME_REDACTAT]. Coloanele de roci extrase din fundamental cristalin, prin săpături adânci, n-au relevant existent unor concentrații de minereu de fier.

În privința hidrocarburilor, s-au efectuat până in prezent numeroase studii, din care a rezultat ca potențialul petro-gazeifer din cuvertura [NUME_REDACTAT] aferenete municipiului Iași, este foarte redus, iar analizele realizate nu au dus la găsirea unor resursee exploatabile. S-au gasit însă, coloane lentiliforme, foarte mici, cu gaze, însă lipsite de importanță economică, dar care ar fi foarte rentabil de exploatat pentru necesitățile locale.

Pentru resursele de fosfați, s-au realizat niște investigații din care reiese faptul că rocile cu fosfați, in grosime de 3 pana la 5 metrii, se găsesc în baza depozitelor cenomaniene. Fosfații apar într-un nivel detritic grezo-microconglomeratic, sub formă de oolite si ca ciment, fiind asociați cu glauconite.

Resursele necesare, care apar în suprafața cuverturii, descoperite peste nivelul de eroziune (alături de depozitele cuaternare ) sunt reprezentate prin: argile, silite, nisipuri, pietrișuri, calcare, gresii, luturi loessoide, luturi deluviale si coloviale.

În alcătuirea cuverturii sarmațiene participă, în proporție mare, rocile pelitice (argile și silite ). Cele mai mari acumulări se găsesc in Basarabianul inferior, pana sub calcarul oolitic de Repedea. Argilele și silitele sarmațiene sunt utilizate în industria ceramică și a cărămizilor. Acumulările de argiă din aceste perimetre sunt situate în zone ușor accesibile, la suprafață prezentând o copertă subțire, cu surse de energie și apă in apropiere.

Luturile loessoide și luturile deluviale si coloviale, sunt utilizate, la fel ca și argilele sarmațiene, ca materie primă în industria ceramicii și a cărămizilor.

În cuprinsul municipiului Iași apar câteva intercalații de roci calcaroase ( calcare oolitice). Grosimea lor este redusă, variind între 1 și 5 metrii ( foarte rar depășesc această grosime ). Se exploatează pentru necesități locale și în cariere mici. Calcarele prezintă o importanță foarte mare în plan local mulțumită grosimii pe care o au (3 metrii) iar rezervele sunt mici.

Gresiile, apar la fel ca și calcarele, sub formă de intercalații in depozitele sarmațiene, se valorifică într-o carieră aranjată pe un teren de circa 1 kilometru, fiind utilizată ca piatră spartă pentru drumuri și parțial pentru construcții ( fundații ). Rezervele confirmate sunt mari, iar condițiile de exploatare sunt favorabile.

Ca urmare a alcătuirii geologice, pe teritoriul municipiului Iași nu se întâlnesc asa multe resurse minerale utile. Acesta fiind lipsit de anumite resurse energetice, cum ar fi: petrol, gaze și cărbuni dar și de minereuri. Există unele indicații cu privire la prezența unor concentrații de minereu de fosfați.

În municipiul Iași, rocile cu cea mai mare pondere sunt argilele și nisipurile. Deși sunt considerate roci comune, asupra lor trebuie îndreptată atenția cercetării, atât fundamentale cât și practice,având in vederea valorificarea lor.

Apele minerale constituie o resursă foarte importantă, de valoare naționala sau internaționala, dar foarte puțin valorificată, cu înușiri remarcabile, atât pentru cură cât si pentru uz alimentar.

Apele de adâncime de pe teritoriul municipiului Iași sunt puternic mineralizate datorită sărurilor dizolvate, provenite din dedimente. De exemplu, forajelor de adâncime executate la Nicolina au pus in evidență existența unor ape clorosodice si clorocalcice, puțin radioactive, cu o mineralizare puternică, variind între 57,78 grame pe kilogram si 63,69 grame pe kilogram, din care 25,11-43 grame pe kilogram clorura de sodiu ( NaCl) si 16-30 grame pe kilogram clorura de calciu (CaCl). Pe lânga acest complex acvifer din fundament, s-a descoperit existența a încă două complexe de acest gen, unul in formațiuni paleozoice, ape clorosodice, cu o concentrație bogată in săruri și altul într-o structură miocene, cu ape clorosodice, sulfuroase, bromo-iodurate, bicarbonatate, alcaline, calcice, bogate în săruri.

Pentru calitățile lor de tratament, apele acestea se fructifică în spaîiul special amenajat din cadrul complexului balnear Nicolina, format dintr-o clinică de recuperare cu o loc special creeat pentru tratament, o clinică de tip balnear, un spațiu pentru cazare și pentru efectuarea tratamentului și o plajă special amenajată. Rezerva exploatabilă de apă subterană minerală de la Nicolina, confirmată de Comisia de [NUME_REDACTAT] in anul 1979, s-a ridicat la valoare de 300 metrii cubi pe zi.

Figura 4.4.Resursele subsolului

La ora actuala, resursele necesare de apă minerală folosite pentru efectuarea de tratament, au scăzut considerabil, ajungând la aproximativ 260 metrii cubi pe zi, fapt ce a dus la impunerea utilizării raționale a acestor resurse.

În municipiul Iași se găsesc 2 izvoare ce sunt calificate drept minerale, având în compiziția lor chimică și mineralizări variate, de la cele oligominerale cu mineralizari ce ajung la 1 gram pe litru, la cele alcaline, alcalino-feroase, iodurate, sulfatate, sulfuroare su mineralizări cuprinse între 1 gram pe litru și ajungând în unele cazuri chiar și la 20 grame pe litru. Cele 2 izvoare din municipiu se regăsesc la [NUME_REDACTAT] și la Nicolina.

Izvorul de apă minerala de la [NUME_REDACTAT], este exploatat de "Aquamold" sub forma apei minerale "Amfiteatru" fiind înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Aceasta apă, este una dintre cele mai cunoscute, fiind preferată în special pentru cantitatea considerabila de magneziu și calciu.

"Perla" apelor minerale din Iași o constituie in acest moment izvoarele de la Nicolina, singurele exploatate in acest moment pentru tratament. În aceasta zonă se întalnesc apele sulfuroase cu cele mai bune proprietăți curative din țară și printre cele mai bune din Europa.

Izvoarele de la Nicolina au fost descoperite in anul 1953, pe parcursul forărilor realizate în zonă, de către Institutul de Geologie. Pe lângă izvoarele cu apă sulfuroasă, care în contact cu pământurile alcalino-teroase formează un nămol cu proprietăți terapeutice deosebite, exista și surse de apă clorurata, bromurată și iodurată. Faima acesto băi de la Nicolina, unde apa sulfuroasă izvorăște cu temperatura de 21 de grade, s-a construit repede. În anul 1974 construindu-se [NUME_REDACTAT], iar 5 ani mai târziu urmând sa fie construit Spitalul de Recuperare.

4.2.[NUME_REDACTAT] municipiului Iasi se integrează întru totul în ansamblul [NUME_REDACTAT]. Morfologia acestuia scoate în evidența prezența a doua trepte mari: cea înalta, care este sub forma unor masive deluroase și platouri foarte puțin înclinate spre sud-est, care au altitudini medii cuprine între 300 și 350 de metrii în vest și sud și o alta treaptă mai joasa, care are aspect de câmpie colinara cu altitudini medii cuprinse între 100 și 150 metrii în nord dar și în nord-est.

Altitudinile maxime din această regiune, ajung pâna la 556 metrii și altitudini de 530 metrii. Cele mai joase valori de altitudin se întalnesc în lunca Prutului, ajungând până la 32 de metrii, la întâlnirea Bahluiului cu Jijia și la 28 de metrii, la întâlnirea Jijiei cu Prutul. Circa 30 % din totalitatea teritoriului este ocupată de luncile văilor Prutului, Siretului, Moldovaei, Jijiei si a Bahluiului; cele 7 terase cu înălțimi cuprinse între 170 și 200 de metrii, fiind așezate în lungul raurilor principale.

Partea inferioară a bazinelor de recepție, fiind impermeabil și nivelul foarte slab de împădurire a suprafețelor bazinelor, fiind de aproximativ 6 – 7%, în special pe sectoarele din partea sud-estică a [NUME_REDACTAT], dar și precipitțiile cu o intensitate foarte mare, cauzează inundații masive în luncile raurilor. Suprafețele cele mai întinse care sunt afectate de degradări masive de teren, se găsesc în special pe versanții unde pantele sunt mai mare, dar și pe versanții care au o expunere nordică dar și nord-vestică a văilor. Peste aceste trei subdiviziuni morfologice, sunt suprapuse numeroase alte elemente, care diferențiaza peisajul si ofera acestei regiuni un aspect geografic mult mai complex față de alte regiuni.

În interiorul Iașului se întinde doar partea sud-estică a [NUME_REDACTAT], exemplificată pe partea sudică a [NUME_REDACTAT]-Hârlău dar și a interfluviului Moldova-Siret, fiind despărțit de valea Siretului dar delimitat spre vest de [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], este alcătuit din doua subdiviziuni: [NUME_REDACTAT], care are un relief predominant de dealuri înalte, podișuri dar și culmi sculpturale. Altitudinile întâlnite în aceasta subdiviziune se încadrează între 430 si 454 metrii, cele mai ridicate întâlnindu-se în dealurile Runci-Gâștești, 454 metrii, iar cele mai reduse, se întâlnesc în [NUME_REDACTAT], 430 metrii. Culmile principale sunt fracționate de văile secundare, care au în componență versanți de tip cueste, fiind foarte puternic deteriorați astfel: cei cu pantele de peste 15 grade, sunt afectați de deplasări masive de teren dar și de eroziune de tip torențial.

A doua subdiviziune a [NUME_REDACTAT] este [NUME_REDACTAT] Mare-Hârlău care are un relief foarte masiv, alcătuit din doua culmi centrale, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], despărțite prin văile din valea superioara a Bahluiului.

A doua unitate a reliefului județului Iași o constituie [NUME_REDACTAT], fiind simbolizată prin partea sa sudică, [NUME_REDACTAT]-Bahlui, care deține aproximativ jumătate din suprafața județului care coincide cu partea sa centrală și cu cea nord-estice a lui.

În partea vestică, legătura cu regiunea cea mai înaltă de pe partea stângă a Siretului este făcută cu ajutorul anumitor abrupturi, în rând cu localitățile Deleni, Hârlău, Buhalnița, Cotnari, Balș, Băiceni, Dădești și Crivești. În partea sudică intră în contact cu [NUME_REDACTAT] Moldovenesc, prin [NUME_REDACTAT], fiind delimitată de localitățile Strunga, Sinești, Voinești, Mogoșești, Bîrnova, Ciurea și Tomești. Pe partea estică, este limitat de râul Prut iar în partea nordică, trece peste extremitatea județului.

O particularitate a acestei subunitate, o alcătuiește întinderea generală amplu vălurită, amplasată cu aproximativ 200-300 metrii mai jos față de sectorul superior a cadrului care o înconjoară. În ceea ce privește altitudinile. Acestea sunt cuprinse între valorie de 24 metrii întâlnindu-se în câmpia Prutului, urcând pana la 240 metrii în [NUME_REDACTAT] Roșie, aceasta fiind si cota maximă, dar în general altitudinile medii sunt cuprinse între 100 si 150 metrii.

Lățimile luncilor au valori variabile cuprinse între 4 și 7 kilometrii în zona Prutului, 0,2-2,5 kilometrii în zona Jijia-Bahlui, fiind alcătuite din sedimente aluviale și aluvio-coluvio-proluviale, având grosimi cuprinse între 2 și 20 metrii, care sunt mai nisipoase în stratul de jos, având în alcătuire lentile de prundișuri dar și câteva argile nisipoase deasupra.

Datoria unității morfologice, pe parcusul întinderii [NUME_REDACTAT], se pot identifica anumie subdiviziuni, distingându-se pe suprafața județului următoarele: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Hudoara, [NUME_REDACTAT]-Bîrnova dar și [NUME_REDACTAT].

Ultima unitate a relieflui județului Iași o constituie [NUME_REDACTAT] Moldovenesc care este așezat în partea sudică a acestuia.

Extremitățile acestei unități sunt accentuate în partea nordică de [NUME_REDACTAT], fiind partea care predomina în [NUME_REDACTAT] cu aproximativ 200-300 metrii. [NUME_REDACTAT], Stănița și Hândrești constituie limita vestică, iar cea estică o constituie Prutul. Aici, se întânsec în număr mai mare, altitudinile cuprinse între 350 și 450 metrii si cu interfluvii joase, cuprinse intre 200 și 350 metrii în partea de sud dar și în est.

Înălțimile și masivitatea acestui relief, este similar celui din partea vestică a județului, pentru că și aici se întâlnesc orizonturile dure, grezo-calcaroase. Sunt dominante dealurile și podișurile largi, aranjate sub formă de cerc spre marginea nordică. Cele mai mari interfluvii au altitudini ce sunt cuprinse între 300 și 350 metrii, în unele cazuri, există anumite suprafețe ce pot depașii 400 metrii; [NUME_REDACTAT]-466 metrii, [NUME_REDACTAT]-450 metrii, [NUME_REDACTAT]-449 metrii și [NUME_REDACTAT]-417 metrii. Cele mai reduse altitudini, se întâlnesc în partea inferioară a bazinului Bârladului, aproximativ 140 metrii și în bazinul Prutului de 30 metrii.

4.3.[NUME_REDACTAT] municipiului Iasi este temperat-continentala, cu o temperatura medie anuala de 10-11°C, datorită poziției geografice, caracteristicilor principale ale reliefului, și influenței atlantice și siberiene, ceea ce o face sa fie incluă în ansamblul condițiilor climatice ale [NUME_REDACTAT]. Aceste influențe explică prezența toamnelor lungi si calduroase, a unor zile de iarna blande sau a unor primaveri timpurii. Acest climat temperat-continental prezintă unele diferentieri ale temperaturii aerului, specifice oraselor mari, cauzate de incalzirea suplimentara a retelei stradale, de arderile de combustibil, de radiatia exercitata de zidurile cladirilor etc. In general iernile sunt reci, cu zapezi abundente, insotite deseori de viscole.

Din cauza acestor influențe, clima mai este caracterizată și prin veri călduroase și uscate cu temperaturi medii lunare cuprinse între 20 și 30 grade Celsius și prin ierni aspre si friguroase cu o temperatura medie lunară variind de la 0 la -10 și poate chiar mai scăzute.

[NUME_REDACTAT], fiind poziționat in [NUME_REDACTAT], se incadrează în climatul temperat al dealurilor cu altitudini medii.

4.3.1. Factorii climatogenetici

Datorita faptului ca municipiul Iași are o larga deschidere catre nord, est și sud, circulația activă a maselor de aer continental din E, face iarnile mai reci si mai uscate cu temperaturi joase, viscole, geruri, iar verile rămân calde și uscate cum era normal; masele de aer din S, sunt mase de aer cald, umed sau uscat, care accentueaza fenomenele de seceta iar in S se produc desprimăvăriri sau precipitații mai abundente la începutul iernii; iar masele de aer din N care sunt mase baltice, polare, reci și umede.

Clima municipiului Iași, este influențată de anticiclonul continental eurasiatic pe perioada iernii iar in timpul verii pătrund influentele anticiclonului dinamic al Azorelor.

Datorită orientarii principalelor forme de relief, clima este influentata prin canalizarea curentilor de are, astfel directiile de deplasare ale acestor curnti sunt nord-vest, sud-est și nord, ceea ce face ca la Iași sa pătrundă cu o frecvență medie anuala de aproximativ 21,5 % din nord-vest, 13 % din sud-vest iar din nord doar cu 9,5%.

Pentru ca orașul este situat în dreptul paralelei de 47°10' N, razele solare formează unghiuri de incidență a căror mărime variază de la solstițiul de iarnă, unde în amurg ajunge la 19°, până la solstițiul de vară, când ajunge chiar și la 66°, înregistrând astfel o variație de 46°. Această diferență este principala cauză a apariției diferențelor mari de temperatură între iarnă și vară.

Unul din factorii climatogeni de bază, îl constituie radiația solară globală, care la latitudinea orașului lași, are o valoare medie anuală de 111,76 kcal/cm2 pe an, cu o maxima medie înregistrată în luna iulie de 16,97 Kcal/cm2 și o minima înregistrată în decembrie cu o valoare de 2,27 kcal/cm2.

Poluarea atmosferică reduce gradul de transparență a aerului urban, deci scade intensitatea radiației solare la nivelul inferior al atmosferei, mediu în care trăiește populația.

4.3.2. Parametrii climatici

Temperatura aerului, constituie elementul climatic care redă influența factorilor climatogeni asupra mediului și a activităților umane.

Temperatura medie multianuală este de 10,6°C, minima fiind de8,1°C înregistrată în luna ianuarie, iar maxima de 28,4°C care s-a înregistrat în luna iulie. Temperatura maximă absolută a fost de 40,2°C în data de 27 iulie 1909, iar minima absolută a fost de 30°C în luna ianuarie a anului 1997. Amplitudinea temperaturilor atinge valori mari, ajungând chiar și 70°, determinată de valorile maxime absolute de 40°C din iulie și minime absolute de -30°C din luna ianuarie.

Tabel 4.1. Factorii care caracterizează regimul termic la lași 2010

Sursă : Datele au fost preluate de la Stația meteorologica" din lași.

Figura 4.5. Temperaturile medii anuale

Figura 4.6. Maximele și minimele lunare

În mod obișnuit, primul îngheț are loc în jurul intervalului de 10 – 20 octombrie, iar ultimul în intervalul 12 -18 mai. Depășirea temperaturilor de 0°C se înregistreează în jurul datei de 25 – 28 februarie, iar coborârea sub această valoare v-a avea loc între 1-5 decembrie.

Temperaturile de peste 5°C încep în intervalul cuprins după data de 15 – 16 martie și durează până aproape de intervalul cuprins între 5 și 10 noiembrie, iar temperaturile ce înregistrează peste 10°C încep în intervalul de după 25-31 martie și țin până la 15 – 20 octombrie.

Tabel 4.2.Temperatura medie a aerului la lași în perioada 1995 – 2009 (°C)

Sursă : Datele au fost preluate de la Stația meteorologică din lași.

Zilele de vară cu maxima de 25 °C sunt în număr de 90 – 95 iar cele cu temperaturi ce depășesc 30°C sunt de 29 – 30 pe an. În perioada 2001 – 2002 temperaturile medii anuale s-au menținut în general în jurul celor normale.

Tabel 4.3. Temperatura aerului în perioada 2002 și 2011 la lași (°C)

Sursă : Datele au fost preluate de la Stația meteorologică din lași.

Figura 4.6. Temperaturile medii lunare 2002

Figura 4.7. Temperaturile medii lunare 2011

Repartizarea precipitațiilor este neuniformă și se diferențiază în funcție de anotimp: primăvara – 20-27%, vara – 31-42%, toamna – 17-29%, iarna – 13-22%.

Repartiția neuniformă a precipitațiilor se observă atât pe decade, pe luni, cât și pe anotimpuri, astfel ducând la disfuncționalități în creșterea și dezvoltarea vegetației.

Sunt cazuri în care cantitatea totală, anuală de precipitații este excedentară, dar datorită nerepartizării uniforme a ploilor, anul poate fi considerat secetos.

Un fenomen periculos care se întâlnește este grindina, care dacă se manifestă vara, poate provoca pagube mari

Tabelul 4.4. Precipitațiile medii la lași în perioada 2000 – 2009 (°C)

Sursă : Datele au fost preluate de la Stația meteorologică din lași.

Din tabel, putem observa ca în anii 2001 – 2002 precipitațiile au rămas constante și nu s-au abătut de la media anuală. Anul 2001 iese în evidență prin faptul că lunile mai și iunie au fost mai bogate în ploi, iar lunile aprilie și august mai sărace. Anul 2002 s-a caracterizat printr-un deficit de ploaie în toate lunile de vară.

Figura 4.8. Precipitații medii 2001 și 2002

Umiditatea relativă a aerului înregistrată în cei doi ani de cercetare a oscilat în jurul valorilor de 70 – 80%, variind în limite destul de largi în timpul anului.

Tabel 4.5 Umezeala relativă a aerului la lași în anii 2001 -2002 (%)

Sursă : Datele au fost preluate de la Stația meteorologică din lași.

Figura 4.9. Medii multianuale pe ultimii 50 de ani

În lași, numărul zilelor cu cer senin este de 106 anual, frecvența cea mai mare înregistrându-se în luna august, 14,6 zile și în luna septembrie de 14,3 zile. Media numărului de zile cu cer noros este de 115, iar media zilelor cu cer parțial acoperit de 114.

Durata de strălucire a soarelui este de aproximativ 2000 – 2150 ore/an, ceea de reprezintă 44,8% din strălucirea posibilă.

Lunile în care se înregistreazaă cea mai lungă durată de strălucire a soarelui, în ordine descrescătoare, sunt iulie, august și iunie, iar valorile înregistrate sunt de 294 – 274 ore pe lună.

Cea mai redusă perioadă de strălucire a soarelui se înregistrează în anotimpul friguros, în lunile noiembrie, decembrie și ianuarie

Tabel 4.6. Durata medie de strălucire a soarelui la lași în perioada 2001- 2002

Sursă: Datele au fost preluate de la Stația meteorologică din lași.

Figura 4.10. Durata medie de strălucire a soarelui 2001 și 2002

Nebulozitatea reprezintă coeficientul de insolația globală, a cărui valoare este de circa 5,6 ore/zi în cursul anului agricol iar in perioada de vegetație este de 8,6 ore/zi. Valoarea medie înregistrată este de 6 ore/zi înregistrând o amplitudine medie anuală de 3,5 ore. Valorile minime ale nebulozității se înregistrează mai ales în lunile de vară, iunie, iulie și august, iar cele maxime în lunine de iarnă, decembrie, ianuarie și februarie.

Evapo-transpirația medie anuală, calculată pentru perioada de vegetație este de 648,7 mm, valoarea maximă înregistrându-se în luna august cu 115,7 mm iar valoarea minimă se înregistrează în luna octombrie cu 65,6 mm.

În timpul iernii dinamica atmosferică se caracterizează prin preponderența vânturilor dinspre N-V și N, ce bat cu o viteză medie de 2,8 m/s. Vara, vânturile au dispoziție S și S-E și o viteză de 2,1 m/s.

Vânturile cu o viteză de peste 2,5 m/s, au o frecvență de 78% activând puternic evaporarea apei din sol.

În general frecvența maximă a vânturilor coincide cu perioada cea mai ploioasă a anului. Aceste vânturi de origine continentală atrag după ele ierni în general friguroase în special pentru lunile ianuarie și februarie.

Calmul atmosferic reprezintă 26,6% și se înregistrează în iulie.

Primăvara cunoaște cea mai sporită frecvență a vânturilor care bat din toate direcțiile, ceea ce diminuează procesul de calm atmosferic.

Toamna, când în estul țării începe să se simtă influența ciclonului siberian, se înregistrează o evidentă scădere a frecvenței vânturilor dinspre N-V.

În peste 50 de zile din an viteza vântului depășește 16 m/s iar în cel puțin 5 zile din an viteza are cel puțin 22 m/s. Cea mai mare viteză a vântului a fost atinsă în anul 1966, 40 m/s – vânt însoțit de furtună de nisip.

Iarna deși viteza vânturilor este mai redusă, se manifestă destul de activ crivățul, care bate din estul Europei producând frig și viscole puternice.

În decursul anului direcțiile predominante ale vântului se mențin în general aceleași, numai frecvența lor oscilează puțin

Tabel 4.7. Frecvența și viteza vânturilor

Sursă: Datele au fost preluate de la Stația meteorologică din lași

Figura 4.11. Frecvența și viteza vântului

4.4. Rețeaua hidrografică

Teritoriul județului Iași, are în alcătuire sa 2 bazine hidrografice, Prut și Siret. Datorită disponibilităților întâlnite în zonele străbătute de râurile Moldova, Siret și Prut, pe teritoriul Iașului se află o zonă principală deficitară, situată puțin spre partea vestică si estică.

Râurile sunt alimentate prin mai multe moduri, însă cel principal este din ploi și zăpezi, care sunt principalii factori ai alcătuirii scurgerii cu 85% în partea sudică a [NUME_REDACTAT] față de 90-96% în partea nordică și sudică, unde se află zona înalta a județului.

Totalul întinderii rețelei hidrografice aferente județului, este de aproximativ 2.322 kilometrii, având o medie a densității de 0,42 kilometrii pe kilometru pătrat.

Din totalitatea densității arterelor hidrografice, înumând 1,5 kilometrii pe miloketru pătrat, doar pana în 30 % dețin un tip curgere permanentă, restul având o curgere temporară sau întrerupt.

Bazinul hidrografic al Prutului care se află pe teritoriul județului, are o suprafață de 3.551 kilometrii pătrați, cel al Bîrladului ocupa 1.013 kilometrii pătrați iar bazinul Siretului, ocupa doar 912 kilometrii pătrați.

Datorită faptului că numărul zilelor cu îngheț este cuprins între 75 si 100 de zile pe an, iar stratul de gheță se menține circa 50-65 de zile, anumite râuri mici, cu o suprafață de până la 500 kilometrii pătrați, cu caracter temporar au tendințe de scădere.

Opacitatea înregistrează o valoarea de sub 100 de grame pe metru cub în special in porțiunile din vestul și sudul județului, acest fapt se datorează înălțimii și a gradului de acoperire cu arbori, aceasta valoare este însă puternic depășită, în sud-estul [NUME_REDACTAT] ajungând pana la 2500 de grame pe metru cub.

Cele mai importante întinderi de apă de pe teritoriul județului, însumează un total de 5i kilometrii.aceștia fiind împărțiți astfel: râul Prut are 211 kilometrii, râul Jijia 131 kilometrii, râul Bahlui 111 kilometrii, râul Siret 81 kilometrii iar râul Moldova o lungime de doar 31 de kilometrii.

Figura 4.12. Rețeaua hidrografică

4.4.1.[NUME_REDACTAT] municipiului Iași, aparțin celor doua întinse bzine, respectiv Prut și Siret, iar parte cea mai mare revenindu-i Prutul, aproximativ 60%. De la vest la sud, principalele curgeri de apa sunt: Prutul, Jijia, Bahlui, Mletinul, Jijioara, Siret și Moldova. Porțiuna din sudul județului face parte exclusiv din bazinul superior al Bârladului, care este cel mai important afluent al Siretului și care are are ca principale cursuri de apă pe Vasluieț, Sacovăț si Stavric.

Din totalul bazinelor hidrografice care străbat județul, doar Bahlui și Jijia au în totalitate tot cursul în Iași, formând râuri locale.

[NUME_REDACTAT], își are izvoarele în zona montană a Ucrainei, în munții Cernahorei. Acest râur pătrunde în regiunea județului Iași în amonte de întâlnirea cu râul Berza-Veche, parcurgând 211 kilometrii până în aval de înâlnirea cu râul Mosna. Datorită pantelor care scad pe această porțiune, ajungând la valoarea de 0.23 metrii pe kilometru, ceea ce conduce la o sinuăzitate extrem de puternică.

[NUME_REDACTAT] primește ca afluent pe Jijia, lunca acestuia se extinde foarte mult ajungând sa aibă în anumite porțiuni 2 și chiar 4 kilometrii, iar aici încep să se instaleze o înșiruire de lacuri.

Afluent al Prutului, râul Jijia, înregistrează mărimi morfometrice foarte mari, spre deosebire de valorile debitelor care sunt extrem de reduse, ajungând la 4,8 metrii cubi pe secundă, acest fapt se datorează doar curgerilor din zona care sunt foarte sărace.

Își are origine tot pe suprafața Ucrainei, de la aoroximativ 410 metrii. Până când Jijia se întâlneșste cu Miletinul, aceasta recepționează constant un afluent din partea dreaptă, numit Aluza și din partea interfluviului mic al Jijiei cu Prutul, primește doar afluenți mici, nesemnificativi: Glăvănești, Crăcalia, Epureni, Hârbaru, Sbant, Pop și Frasin.

Rezervorul râului Jijia se individualizează prin obișnuitele și evidentele schimburi de niveluri și de cantități mari de apa, care provoacă de cele mai multe ori inundații pe întregul curs. Aceste viituri se realizează în mod obișnuit, primăvara și dureaza până la începutul verii (intervalul martie-iunie).

Bahluiul este primul și cel mai amplu afluent al Jijiei și în interiorul său se afla foarte multe lacuri de acumulare.

Acest râur își are originea în [NUME_REDACTAT] al Hîrlăului la 500 de metrii altitudine. Primul său afluent îl primește din partea stângă, pe [NUME_REDACTAT], acolo unde se află și Oneaga, afluentul Miletinului, iar din partea dreaptă, acolo unde se întâlnește porțiunea calcaroasa a [NUME_REDACTAT]-Hârlău, primește următorii afluenți: [NUME_REDACTAT], Cetățuia, Buhalnița, Măgura și Putina.

La aproximativ 70 de kilometrii de originea Bahluiului, mai exact pe cursul mijlociu al acestuia, este construită o acumulare de tip hidrotehnic, numită Tânsa-Belcești.

În josul acestei acumulări, râul primește din stânga următorii afluenți: Vulpoiul, Gurguiata, Lungu, Durusca și Totoiești. Din toți acești afluenți, principalul aport de apă îl are Gurguiata, pe cursul căreia este deasemenea, amenajată o acumulare, Plopi, dar și numeroase iazuri, așezate sub formă de cascadă, având funcție agropiscicolă: Strîmbu, Contas, [NUME_REDACTAT], Urechea, Savia, Cicadia și Huc.

Afluentul principal dar și cel mai important al Bahluiul este râul Bahlueț, care se varsa în Bahlui în jurul depresiunii [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], izvorăște din aria [NUME_REDACTAT] aflată în partea sudică a [NUME_REDACTAT], având o altitudine maximă de 310 metrii.

Este colectorul a câtorva pârâiașe mici care vin din partea stângă: Pașcania, Probota și Cucuteni, iar din partea dreapta nu are decat un singur pârâu și anume Rediu.

Către izvor, la aproximativ 15 kilometrii de municipiul Iași, Bahluiul mai primește și apele din pârâul Voinești, unde se află și acumularea de tip hidrotehnic de la Cucuteni.

Pe teritoriul municipiului Iași, râul cooptează si apele de la Nicolina, având un curs normal desfășurându-se în totalitate în municipiul Iași.

[NUME_REDACTAT], este principalul și cel mai important afluent al râului Bahlui, are un nivel foarte ridicat și foarte cuprinzător în ceea ce privește acumulările de tip hidrotehnice, enumerând doar câteva: Ciurea, Birca, Ciurbești, Cornet și Ezăreni.

4.4.2.[NUME_REDACTAT] aceste suprafețe lacustre nu se află în totalitate pe teritoriul ecositemului urban studiat, le-am analaizat deoarece locuitorii orașului le folosesc în diferite scopuri. Cele mai multe sunt folosite pentru petrecerea timpului liber, unele sunt folosite în scop piscicol, altele din simplu motiv estetic.

Lacurile întregesc hidrografia județului Iași, cele mai multe fiind de tip artificial, construite prin blocarea văilor principale. Foarte multe dintre acestea se află pe porțiunea câmpiei având ca și caracteristică principală numărul foarte mare de astfel de acumulări dar și așezarea lor sub forma de salbă.

În tot teritoriul județului se găsesc doar 20 de amenajări complexe de apă, 5 fiind funționale doar o perioadă scurtă de timp, iar una care este înca în construcții. Cele de tip stabil, au o capacitate maximă de 55,6 milioane metrii cubi și o întindere de 1.922 hectare; la aceste lacuri, se mai pun la socoteală și cel 71 de iazuri de tip pișcicol, cu o capacitate maxima de 6,65 milioane metrii cubi și cu o întindere de 4.255 hectare. Însă cele mai importante amenajări, sunt cele de la Tansa, Hălceni, Tungujei, Ciurbești, [NUME_REDACTAT], dar și cele de tip pișcicole de la Vlădeni, Osoi, Câmiceni, Borșa și Gorban.

Într-o ipostază mai aparte, se află iazurile de tip sătești, care au o situație precară, în comparație cu celelalte. În momentul de față, în Iași, dintr-un total de 1.617 hectare pe care se află iazurile aparținând consiliilor locare, în număr de 50, numai 318 hectar sunt exploatate în siguranță, iar celelalte nu sunt făcute într-o stare buna pentru a fi exploatate: 11,6% prezintă o situație medie, 35,8% au o situație precară iar 32,2 % sunt frânte și chiar sunt modificate în izlazuri, și chiar în terenuri pentru cultură.

Lacurile de acumulare Pârcovici, Tansa, Chirița, Hălceni și Tungujei, garantează o capacitate totală de 38.800.000 mii de metrii cubi, pentru alimentarea cu apă a localităților.

Tabel 4.8. Lacurile de acumulare

4.5. Învelișul biopedogeografic

Vegetația:

Varietatea factorilor pedo-climatici și oro-hidrografici din arealul studiat, a provocat, aranjarea unei diversități mari de vegetație, cu bogate componente de tip floristic și care au diferite tipuri de apartenență, datorită faptului că în această zonă se amescetă provincia ponto-sarmatică cu provincia central-europeana est-carpatice.

Flora naturală înlâlnită în partea nord-estică, sud-estică și a extremității sudice aparține zonei de silvostepă. Extremitățile zonelor acestea sunt foarte greu de delimitat, cauzată de trecerie nedefinite, a trecerilor mari a văilor în spre podiș dar și a intervenției omului.

În arealul studiat, vegetația naturala de silvostepă și pe alocuri stepă, climatul fiind unul continental și solurile sunt de tip cernoziom dar prin unele locuri se întâlnesc si soluri cenușii, este foarte bine dezvoltată. Zonele limitrofe arealului studiat au o vegetație formată din porțiuni de pădure și păsuni. Aceste păduri au în componența lor gorun și stejar dar pe alocuri se găsesc și ulmul, teiul, arțarul și în cazuri rare mai apar ți mojdreanul, cărpinița arțarul tătăresc. Partea de arbuști pitici se este aceeși ca și a pădurilor de stejar și gorun din zonele forestiere, adăugându-se migdalul pitic, cireșul pitic, scumpia și altele. În ceea ce privește pajiștile acestei zone, ele sunt alcătuite din amestecuri de colilie, bărboasă, laptele câinelui, păiuș.

Un alt tip de vegetație bine reprezentat îl constituie vegetația hidrofilă care este specifică luncilor și este alcătuită din amestecuri de păiuș, zâzanie,firuța de câmp și multe altele, alături de care se mai întalnesc și grupuri mici de pădure, popular nimnindu-se zâvoaie care sunt alcătuite din arbori de esentă moale, cum ar fi: plop, salcie, răchită. În luncile râului Prut, pe alocuri se mai găsesc și arbori de esență tare, frasin, stejar și ulm.

Datorită faptului că omul a intervenit irațional în interiorul vegetației, prin defrisările masive pentru a-și putea extinde terenurile pentru agricultura sau pentru construcții de diferite tipuri. Acțiunile acestea distructive, au dus la numeroase efecte negative în ceea ce privește cadrul natural cum ar fi: micșorarea debitelor apelor atât subterane cât și cele de suprafață, cât și pornirea unor alunecări de teren.

Fauna:

Noțiunile specifice faunei au o strânsă legătură cu vegetația, astfel ca se pot deosebi tipuri de fauna caracteristică stepe și silvostepe, o fauna specifică luncilor, dar nu în ultimul rând și o faună acvatică.

În arealul studiat păsările se înâlnesc într-un număr foarte mare, iar dintre cele mai cunoscute sunt: cucuveaua, cinteza, ghionoaia, ciocănitoarea mare, ciuful de pădure, șorecarul comun, ciocănitoarea de stejar, huhurezul mic, bufnița gaia roșie, gaia neagră. Printre cele mai comune și răspândite, într-un număr foarte mare amintim: câneparul, pițigoiul, sticletele, botgrosul, mierla, ciocârlia de pădure, sfrânciocul, fâsa de câmp, cucul, prepelița, guguștiucul, potârnichea, ciocârlia, presura, porumbelul, sticletele, lăstunul, cinteza, graurul, turturica, pupăza, câneparul, mărăcinarul, vrabia, rândunica, cioara.

În schimb, într-un număr foarte mic, sunt întâlnite reptilele, fiin reprezentate prin următoarele specii: șarpele de alun, vipera, șarpele de pădure și doar în poieni se întâlnește șopârla.

Dintre amfibieni sunt prezente doar câteva specii, acestea fiind: broasca râioasă brună, broasca de pădure, broasca roșie de pădure, brotăcelul, tritonul, buhai de baltă, buhaiul de baltă și broaștele.

Cele mai importante mamifere, fac parte din grupul rozătoarelor: șoarecele de stepă, popândăul, hârciogul, cățelul pământului, șobolanul de câmp șoarecele de câmp, iepurele și iepurașul de vizuină, in anul 1905 la Cristești lângă Iași acesta fiind colonizat, răspândndu-se foarte repede.

Alături de aceste rozătoare, mai sunt specificate și altele, cum ar fi: bursucul, dihorul, vulpea, nevăstuica, iar in imediata apropiere a etajului de pădure mai sunt regăsite și mistrețul, căprioara dar și lupul.

În lunci, fauna nu este prea diferită de cea a etajului de stepă și silvostepă, remarcabila fiind prezența câinelui enot si a vidrei in lunca Prutului, singurle specii care sunt diferite.

Cel mai restrâns areal îl ocupa bineînțeles, fauna acvatică. Aceasta are însă o răspândire foarte redusă, în legătură cu apele curgătoare sau cu apele stătătoare existente pe teritoriul Iașului. Totuși, putem specifica doar trei specii de mamifere și anume: chițcanul, șobolanul de apă și rar apare și vidra.

În ceea ce privește fauna reprezentată de păsări, putem afirma că acestea se găsesc intr-un numar mai mare, fiind de asemenea și mai variate ca specii majoritatea prezentând un interes cinegetic crescut. Cel mai des întâlnite sunt: rața cârâitoare, rața sulițar, gâsca de vară, rața mare, rața mică, rața roșie, gârlița mică și gârlița mare,.

Cele mai reprezentative mamifere întâlnite în această zonă sunt: tritonii, broasca țestoasă de apă, broaștele de lac și buhaiul de baltă.

Atât în lacuri, cât și în apele curgătoare mai ales în cele de dimensiuni foarte mari, cum sunt Prutul și Siretul, se întâlnește fauna de tip piscicolă, iar cele mai importante dar și răspândite specii sunt: somnu, crapu, șalăul, mreanul, știuca, plătica, bibanul, cleanul și scobarul. De foarte puțin timp, în lacurile și iazurile existente, au fost aduși niște specii de crapi din China, adaptându-se foarte bine și chiar înmulțindu-și specia.

Alături de vegetație și fauna a fost afectată de activitățile omului, dar într-un mod mult mai grav, ducând astfel la pierderea definitivă a anumitor specii de mamifere, schimbări de habitat și multe altele. Datorită faptului că fauna își are funcția ei, destul de importantă, în păstrarea echilibrului biologic cât și în alimentația populației, s-a ajuns la concluzia că toate speciile necesită protecție majoră, astfel că autoritățile au creeat rezervații naturale salvând astfel un număr de 33 de specii, dar luat în raport cu numărul de specii existente acesta este nesemnificativ.

Solurile:

Factorii de tip oro-fito-climatice care au provocat o evoluțiede tip zonală ba chiar o etajare destul de moderată a tipuri centrale de soluri care alcătuiesc suprafața județul Iași. Procesele tipice de degradare (defrișare, eroziune) au dus încet încet la o deteriorarea masivă, a solurilor dar și descreșterea vizibilă a potențialului de utilizare a acestora. După raportul dat de [NUME_REDACTAT] de Taxonomie a Solurilor în 2012, pe suprafața totală a județului Iași s-au identificat 7 grupe de soluri, 17 categorii de sol, unde s-au individualizat peste 100 de subtipuri, care ulterior au fost divizate în mai multe categorii bine detaliate, în care se diferențiază cu ajutorul calităților , capacităților de productivitate și a nivelului de a-și menținere și ridicare a fertilității. Din totalitate întinderilor de tip agricol, potrivit specialiștilor în pedologie din județ, solurile au fost împărțite astfel: 20,68% Protisoluri, 52,89% Cernisoluri, 13,35% Luvosoluri, 0,04% Pelosoluri, 2,41% Hidrisoluri, 1,60% Salsodisoluri și 9,03% Antrisoluri,pe baza datelor care au fost furnizate de către Oficiul pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] în 2012.

[NUME_REDACTAT]: Are în componența sa, felurite soluri care sunt în stadiul de pregătire,acestea ocupând aproximativ 79.031 ha, adică 20,68% din totalul suprafeței, întâlnindu-se în regiuni bioclimatice diferite, formarea acestora fiind strâns legată de însușirile diferite ale terenurilor.

[NUME_REDACTAT]: Constituie acele soluri cu un conținut bogat de humus, având în baza acestuia o materie organică bine, fiind caracteristic etajelor de silvostepă si stepă care se întâlnesc în deosebi la un interval de 100-250 metrii altitudine. Sunt întâlnite pe suprafață de circa 202.103 ha, care reprezintâ 52,89% din suprafață.

[NUME_REDACTAT]: Se definesc prin a fi soluri cu bogate acumulări de argilă, care sunt strâns legate de climatele mai umede. Suprafața ocupate este de de 50.983 ha, ceea ce înseamnp cam 13,35% din suprafața Iașului.

[NUME_REDACTAT]: Deține o suprafată de 112 ha, care reprezintă 0,04 % din suprafața totală.

[NUME_REDACTAT]:Acestea dețin cam 9.227 ha, reprezentând 2,11% din totalul suprafeței. Aceste se definesc prin evoluția lor continuă, în ciuda condițiilor excesive de umiditate, chiar inundabilitate de o durată foarte lungă. Această clasp de sol, are în componența sa mai multe tipuri de sol, unul dintre cele mai importante și foarte răspândit pe suprafața județului Iași tipul gleiosolurilor. Acestea ocupă majoritatea suprafeței clasei hidrisolurilor. Acestea s-au format și se dezvoltă în continuare, în condițiile în care factorii nu sunt prielnici, fiind un exces de umiditate puternic și argila întâlnită în cantități foarte mari, regăsindu-se în luncile cursurilor de apă dar și în principalele formele depresionare întâlnite pe platouri.

[NUME_REDACTAT]: Are în componența sa, soluri cu un foarte mare conținut de săruri solubile. Acestea sunt întâlnite pe o suprafață de aproximativ 6.126 ha, care reprezintă 1,60% din totalul suprafeței din județ.

[NUME_REDACTAT]: Înglobează toate solurile erodate puternic dar și solurile transformate prin diferitele acțiuni ale omului. Acestea au un grad de ocupare ridicat, respectiv 34.499 ha, adică 9,03% din suprafața totală.

Dupa caracteristicile potențialului lor natural, ca grad de fertilitate, aceste soluri se po grupa astfel:

Soluri cu un potențial bogat al fertilității unde sunt incluse majoritatea tipurilor de cernoziomuri dar și diferite aluviosoluri, atunci când acestea nu au suferit modificări din cauza factorilor limitativi. Aceste sunt păstrate pentru diferite tipuri de agricultură, cum ar fi cultivarea plantelor industriale, pentru pajiști și pentru plantarea de vita de vie dar și de pomi fructiferi, în schimb cel mai mare grad de bonitate este pentru culturile de cereale și plante tehnice. Productivitatea acestei categorii de sol, poate să aibă un potențial foarte ridicat, dacă se respectă anumite măsuri de ameliorare, de exemplu irigațiile, prevenirea eroziunilor dar și a umidității excesive și nu în ultimul rând administrarea de îngrășăminte dar în doze moderate.

Soluri cu un conținut moderat al fertilității sunt preluvosolurile, faeoziomurile, multe dintre aluviosoluri, rendzinele, precum și cele reduse care fac parte din prima categorie analizată, cernoziomurile. Categoria aceasta de soluri au o folosință diversificată și favorabilă pentru aproximativ toate culturie agricole, cultivarea cerealelor, plantațiile de vii și de pomi fructiferi. Excepția o fac solurile aluviale, care sunt pregătite doar pentru plantele tehnice, legume și zarzavaturi ,cereale și creearea pajiști. Protejarea fertilității naturale se face prin abordarea unor măsuri de ameliorare mult mai complexe decât cele existente, care să poată oferi o creștere a fertilității.

Ultima categorie este reprezentată de solurile cu un potențial foarte scăzut de fertilitate și cuprinde toate soluri erodate și cele nedezvoltate cum ar fi erodosolurile și regosolurile cu o pretabilitate mai redusă în ceea ce privește pajiștile, plantațiile de viță de vie și de pomi fructiveri dar și cele forestiere, urmate de anumite luvosoluri, care se pretează pentru creeare de pajiști, pentru plantațiile de pomi fructifer și pentru unele culturi de câmp; gleiosolurile și solurile gleice se preteaza foarte bine pentru fânețe. Pentru ca aceste soluri sa fie aduse la un nivel adecvat de productivitate si fertilitate trebuie făcute anumite intervenții complexe dar foarte costisitoare.

Din cauza anumitor însușiri ale condițiilor naturale, resursa pedologică agricolă este din ce în ce mai afectată de anumiți factori limitativi cum ar fi: , alunecări de teren, eroziunile, excesul de sare, de aciditate și de umiditate, tasarea și inundabilitatea. În cadrul județului Iași se observă o degradare accentuată factorilor de distrugere a solului, înceănd cu fenomenele de erodare și de alunecare a terenurilor și terminând cu fenomenul de defrișare, care este din ce în ce mai prezent.

4.5. Cadrul administrativ

Figura 4.13. Poziția municipiului Iași în cadrul județului

Teritoriul județului Iași este constituit de 2 municipii, 3 orașe, 93 comune și 418 sate.

Principalul municipiu, este municipiul Iași care este și reședința de județ, este o localitate urbană ocupând rangul I în clasificare și are o importanță națională cu puternice influențe europene.

Al doilea municipiu este Pașcani fiind o localitate ce ocupă rangul II, este un municipiu de importanță interjudețeană și care are un rol de stabilitate în cadrul rețelei de localități.

Doua orașe din cele 3 existente, Hârlău și Tg. Frumos, sunt localități urbane ce aparțin rangului III.

Județul, are un grad foarte ridicat de urbanizarea, indicator ce reiese din raportul dintre polpulația totală a județului și numărul de locuitori aflați în mediul urban

Figura 4.14. Harta administrativă a municipiului [NUME_REDACTAT] 4.9. [NUME_REDACTAT]

Teritoriul municipiului Iași este constituit din 18 cartiere, care însumează un număr de 290.422 locuitori în anul 2011.

[NUME_REDACTAT] care este și reședința de județ, este o localitate urbană ocupând rangul I în clasificare și are o importanță națională cu puternice influențe europene.

Al doilea municipiu este Pașcani fiind o localitate ce ocupă rangul II, este un municipiu de importanță interjudețeană și care are un rol de stabilitate în cadrul rețelei de localități.

Doua orașe din cele 3 existente, Hârlău și Tg. Frumos, sunt localități urbane ce aparțin rangului III.

Județul, are un grad foarte ridicat de urbanizarea, indicator ce reiese din raportul dintre polpulația totală a județului și numărul de locuitori aflați în mediul urban

Făcând o comparație a recensămintelor din 2008 și 2013, având datele fiecăruia, unde la data de 01.07.2008 populația județului era de 826.552 de locuitori iar la data de 1 ianuarie 2013 populația era de 723.553 de locuitori, putem observa o scădere semnificativă a populației, cauzele fiind multiple. Una din ele este cu siguranță lipsa acută a locurilor de muncă, din care reiese și migrația atât de masivă spre tările mai dezvoltate din cauza crizei economico-sociale.

Conform rezultatelor recensământului din 1 ianuarie 2013, județului Iași avea o populație stabilă de 723,5 mii persoane, dintre care: 690,1 mii au fost prezente, iar 33,5 mii absente temporar. Din numărul populației care este stabilă, un număr de 323,2 mii persoane aveau domiciliul orașe și municipii, adică 44,7%, iar 400,4 mii de persoane aveau domiciliul în comunele limitrofe, adică 55,3%. Dacă analizăm în funcție de mărimea populației stabile, județul Iași se află pe locul trei în ierarhia județelor.

Tabel 4.9. Locuitori din mediul urban

Sursă: PATJ [NUME_REDACTAT] 4.14. Evoluția locuitorilor din mediul urban în intervalul 2008-2013

În ceea ce privește structura etnică a populației permanent stabile a județului Iași, observăm că la rezultatul recensământului din octombrie 2013, declararea etniilor s-a realizat pe baza liberei declarații a fiecărei tabile recenzate, fiind astfel respectate, drepturile fundamentale ale fiecărui individ,tabi de a-și susține în libertate absolută și fara a avea nici un fel de reținere în a-și declara apartenența la orice grupare etnică. Dupa rezultatele recensământului populației observăm faptul că, din totalul populației declarate ca fiind stabile, a județului, 706,3 mii tabile reprezentând 97,6% s-au tabile ca fiind români. Cele mai însemnate ponderi în rândul populației stabile, s-au înregistrat pentru cei de etnie rromă 1,6% adică aproximativ 11,3 mii tabile și rusii-lipoveni 0,4% care sunt într-un număr de circa 2,8 mii tabile, iar celelalte etnii reprezentând 0,3% adică 2,1 mii tabile. Pentru persoanele care nu si-au tabile nici o etniei, sau nu au fost recenzați, numărul a fost de 1,1 mii tabile, care reprezintă 0,1 % din populația tabile a județului Iași.

Tabel 4.10. Tipurile de etnii

Figura 4.15. Ponderile etniilor

CAPITOLUL 5. ROLUL ȘI FUNCȚIILE SPAȚIILOR VERZI DIN IAȘI

5.1. Cadrul legislativ de organizare și funcționare a spațiilor verzi din România

ADMINISTRAREA ȘI GOSPODĂRIREA SPAȚIILOR VERZI

Articolul 17 care are scopul de a urmări gospodărirea spațiilor verzi

Administrarea spațiilor verzi, este necesar să îndeplineasca următoarele obiective:

a) evoluția pe o perioada nedeterminată a spațiilor verzi dar și păstrarea biodiversității în interiorul acestora.

b) sporirea rolului de protejare a apelor, rolul igienico-sanitar, cel de potrivire a climei dar și a multor alte funcții pe care le îndeplinesc plantele în vederea protejării sănătății populației și a protejării mediului.

c) refacerea, sporirea și îmbunătățirea calității spațiilor verzi;

d) întocmirea și aplicarea anumitor complexe de măsuri, ce privesc menținerea și aducerea spațiilor verzi într-o starea care să se află concordanță cu funcțiilor lor.

Articolul 18 are în vedere adminstrarea spațiilor verzi:

(1) Administrarea spațiilor verzi care se află pe proprietatea publică, se practică doar de către autoritățile care aparțin administrației publice locale precum și a altor organe care sunt împuternicite, în vederea realizării acestui scop.

(2) Administrarea spațiilor verzi din domeniul extravilanului, dar care nu se află sub nici o incidența a prezentei legi, care este exercitată de autoritățile silvice, administrațiile drumurilor publice precum și a căilor ferate sau de către alte organe împuternicite în pentru acest scop.

(3) Administrarea spațiilor verzi din cadrul terenurile de tip proprietate privată, este efectuată de aparținptorii acestora, având obligația sa respecte prevederile actelor legislative, precum și ale altor acte normative aflate învigoare.

Articolul 19. Urmărește gospodărirea spațiilor verzi:

(1) Gospodărirea spațiilor verzi, cu excepția celor care se află în perimetrul terenurile cu proprietate privată, sau care aparțin întreprinderilor, unităților precum și a organizațiilor, este practicată de către organele specializate în vederea realizării acestui scop.

(2) Gospodărirea spațiilor verzi aflate pe proprietatea terenurilor private sau de pe cele ale oricărei alte instituții private, este făcută doar proprietarii acestora.

(3) Gospodărirea spațiilor verzi, se practică în conformitate cu  prevederile legale dar și cu normele tehnice existente în prezent.

Articolul 20. Se referă la construcția și poziționarea de obiective în cadrul spațiilor verzi:

(1) Firmele care vor să obțină terenuri în interiorul spațiilor verzi, aflate în cadrul proprietăților publice în vederea construirii și amplasării obiectivelor pentru desfășurarea activităților economice și sociale, potrivite cu destinația spațiilor verzi, spre exemplu terenuri de sport, practicarea diferitelor jocuri dar și spații pentru odihnă, obiective care au un caracter artistic și cultural, unități pentru alimentația publică, magazine, foișoare și multe altele,trebuie să solicite acordul autorităților care se ocupă de administrația publică locală. Suprafața terenurilor, zona de așezare a obiectivelor, dar și regulile de parcurgere a activităților ulterioare, se stabilește  pe baza documentelor de urbanism și organizare a teritoriului care ulterior au fost aprobate.

(2) Amenajările și construcțiile care sunt incompatibile cu funția principala a spațiilor verzi (funcție industrială, locativă, stații de combustibil și altele) sunt strict interzise.

(3) În interiorul spațiilor verzi, se interzice construirea înainte ca expertiza acologică să elibereze un aviz pozitiv și fără a avea acordul populației care locuiește în apropierea spațiului.

(4) În interiorul localităților urbane în procesul de reconstrucție a diferitor spații verzi deja existente, de regulă arborii și arbuștii necesită, transplantare.

(5) Dacă se borbește despre construcțiile din spațiile verzi aflate pe proprietate publică, fructificarea masei lemnoase trebuie făcută de angajații care se ocupă de gospodărirea spațiilor verzi, iar cei care vor beneficia, au obligația de a recupera totul, în forma care a fost stabilită de lege.

5.2. Funcțiile spațiilor verzi în ecosistem urban Iași

a) Funcția ecologica a spațiilor verzi întipărește mediului o valoare decorativă deosebită, care este apreciată prin mulțumirea pe care omul o exprima față de vegetație; Spațiile verzi de tip intraurban, au puternic și pozitiv impact asupra microclimatului urban specific, prin purificarea și oxigenarea aerului, prin reducerea nivelurilor amplitudinilor termice ale aerului dar și dezvoltarea umidității relative a acesteia. Existența alveolara a spațiilor verzi în interiorul masei uriașe de beton și ciment care face ca între zonele verzi și zonele unde se află construcțiile să se constituie adevărate “brize urbane”, care primenesc și calmează aerul datorându-se existenței diferențelor mari dintre temperatura aflată între plantații și construcții.

Un element important al habitatului uman este spațiul verde intraurban, care valorifică potențialul estetic și biologic al vegetației, creează o armonie între ansamblurile arhitecturale înfrumusețează și igienizează mediul urban, agresiunea asupra locuitorilor din oraș, fiind mult redusă. (după Muja S., 1994).

b) Funcția sanogen-psihogena a spațiilor verzi are o influentă pozitivă pentru starea generală a organismului, creează un confort psihic crescut, susține reducerea de temperatură în zilele de vară foarte călduroase, viteza de circulație a aerului se micșorează și protejeaza deasemenea și împotriva vântului.

Pe lângă faptul că spațiile verzi epuizează bioxidul de carbon și degajă oxigenul, ele amelioreză compoziția aerului, ceea ce duce la păstrarea vieții într-o stare perfectă.

Funcția sanogen-psihogenă se manifestă prin următoarele caracteristici: diminuarea nivelului de poluare fonică, apararea pietonilor contra razelor solare excesive din timplu verii, face ca atmosfera sa se îmbogățească cu oxigen, fixarea solului, elimină diferite tipuri de microbi, crește umiditatea aerului, temperaturile se moderează, reduce trepidațiile, atenuează viteza vântului și nu în ultimul rând reduce poluarea atmosferei și face ca aerul sa fie curat, spațiile verzi lucrează ca niște „plămâni ai orașelor„.

Din aceste caracteristici, reiese faptul că vegetația are un rol pozitiv în starea sanogenă , atât psihică dar și fizică, fiind o componentă fundamentală a habitatului urban.

b)Funcția sociala – se afirmă prin șansele oferite de spațiile verzi aranjate pentru folosința publică, de a ușura legătura socială dintre oameni, prin plimbări, practicarea sporturilor, jocurilor, prin întâlniri, desfășurarea unor activități cultural-educative; spațiile verzi publice sunt perfecte pentru dezvoltarea vieții sociale.

c) Funcția estetica are o influență pozitiv pentru starea de sănătate psihică și fizică a oamenilor iar aceasta creează un cadru potrivit pentru practicarea diferitelor sporturi, turismului și a nenumăratelor activităti de recreere.

a)Funcția urbanistica a spațiilor verzi, are un rol însemnat în constituirea unui teritoriu din cadrul orașului, prin despartirea căilor de circulație de partea de locuințe. În același timp plantațiile au rolul de a lega urbanistic diversele categorii deconstrucții, contribuind astfel la o unire dar și la racordarea acestora în ansamblul general din cadrul spațiului urban (după Zaharia M., manuscris).

Pentru că toate spațiile verzi să-și realizeze rolul lor sanogenetic dar și cel estetic, ele trebuie să aibă în componența sa o mare diversitate floristica, care sa fie daptat la situatia climatului urban actual care este rezistent la emisiile de noxe. Pretențiile care se i-au în calcul sunt referitoare la rezistență, vârsta arborilor, la nivelul de umbrire, alternrea fazelor fenologice de înfrunzire și desfrunzire.

Spațiile verzi echilibrează peisajele naturale urbane cu cele artificiale și simbolizează ambianța, unde viața umană alternează cu elementele artificiale sau naturale ale acestora. Prin poziția pe care o îndeplinește și prin puterile profunde pe care le au asupra unor structuri ale spațiului urban, spațiile verzi au o importanță foarte mare în ceea ce privește amplificarea și menținerea echilibrului psihic și fizic al omului. Spațiile verzi formează un echipament social de neînlocuit, aceste nefiind doar un accesoriu, ci o necesitate.

Efectele poluării mediului asupra vegetației din mediul urban:

În mediul urban există nenumărate efecte datorate poluării, care se răsfrâng asupra animalelor, omului, a mediului înconjurător și al plantelor, dar în acest subcapitol vom analiza doar efectele asupra vegetației din mediul urban. Unele dintre efecte sunt următoarele:

Ploaile acide pot omorâ copacii, degrada frunzele plantelor, se pot infiltra în sol făcându-l nefavorabil pentru scopurile de locuire și de nutriție.

 În atmosfera superioara, găuri de ozon care se formează, pot permite radiațiilor ultraviolete solare, care sunt destul de excesive, să pătrundă pe Pământ și să provoace degradări masive asupra vegetației urbane (arbori, arbuști, flori, plante decorative).

Se pot observa, în cadrul vegetației urbane și efecte ale poluării provenite de la noxele emise de mașini cum ar fi, îmbătrânirea înainte de vreme a anumitor plante decorative, degradarea frunzelor arborilor ajungând până la pierderea acestora.

Cea mai gravă sursă de poluare întâlnită și în mediul urban, rămâne totuși acțiunea omului.

5.3. Dinamica spațiilor verzi din [NUME_REDACTAT] ceea ce privește arănjarea și îngrijirea spațiilor verzi existente, sunt precizate următoarele categorii: spații verzi publice cu acces nelimitat aum ar fi grădinile, scuarurile și benzile plantate de-a lungul rețelei de transport (Păcurari, pentru protejarea cartierului de zgomotele aăii ferate) , spațiile verzi pubilce dar cu acces limitat care sunt grădinile botanice și cele zoologice, spațiile verzi din jurul muzeeler, din cadrul spitalelor, grădinițelor, școlilor, instituțiilor publice, bisericilor, cimitirelor și a parcurilor de sport de performanță și pădurile de agrement (pădurea Țicău).

Acestea se întind pe o suprafața mare, aproximativ 112 hectare, și au deasemenea au un statu foarte special. La aceste 112 hectare, se mai adaugă 11 parcuri, principalul având72,25 hectare ([NUME_REDACTAT]), [NUME_REDACTAT] cu o suprafață de 5,4 hectare, 10,11 hectare deține parcul Copou, parcul care înconjoară [NUME_REDACTAT] deține 2 hectare, parcul [NUME_REDACTAT] are 0,6 hectare, cel de campus 2 hectare, parcul ce aparține [NUME_REDACTAT] Lupu are 7,61 hectare, la Observator sunt 1,47 hectare spațiu verde, la TVR Iași, 0,5 hectare, de-a lungul aleii [NUME_REDACTAT] Vodă sunt 8,24 hectare de spațiu verde.

Un loc aparte îl ocupă așa numitele parcuri dendrologice, care alcătuiesc plantațiile din jurul unor construcții cu un patrimoniu rar, în care se găsesc specii de arbuși și arbori mai exotici și care au fost contruite de către arhitecți peisagiști celebrii, având o reală esentă artistică.

Tabel 5.1. Tipurile de spații verzi

Figura 5.1. Ponderea ocupată de tipurile de spații verzi

Figura 5.2.Suprafața utilizată și tipurile de spații verzi

Tabel 5.2. Modul de administrație a spațiilor verzi

Figura 5.3. Ponderile ocupate de instituțiile administrative

Figura 5.4. Clasificare spațiilor verzi după modul de administrare

Spațiile verzi sunt împărțite în trei categorii, în funcție de cei responsabili pentru întreținerea acestora: spațiile verzi care sunt administrat de autoritățile locală, reprezentând 55%, acestea incluzând și acele parcuri dendrologice care sunt doar 7%, fâșiile din lungul străzilor, 14%, parcurile, 7% și altele cum ar fi cimitirele, cele pentru protecție și altele care reprezintă numai 8%; cele care sunt administrat de instituțiile publice fie că se afla în împrejurimile acestora sau le deservesc, 37%, [NUME_REDACTAT] și multe alte parcuri importante cum ar fi vechea [NUME_REDACTAT], Parcul expoziției, [NUME_REDACTAT] și altele, iar cele care sunt în administrație privată au un procent doar de 8% și includ și spațiile verzi din jurul clădirilor și al blocurilor.

În acord cu protecția mediului, autoritățile locale sunt îndatorate să asigure din zona construită, aproximativ 20 metrii pătrați de spațiu verde pentru fiecare locuitor. La ora actuală, Iașul îndeplinește această limită, suprafața totală de spații verzi fiind de 660 hectare, iar fiecărui locuitor îi revin 20,6 metrii pătrați. Locuitorii din partea nordică a Iașului, reprezentând aproximativ 11% din populația totală, se bucură de 75,7 metrii pătrați de spațiu verde, pentru fiecare locuitor, valoare ce depășeste cu mult media orașului și media impusă de [NUME_REDACTAT]. Spațiile verzi prezintă o atracție imensă pentru cetățenii orașului dar și pentru turiști, mai ales cele din zona Copou pentru locuitorii din blocurile din apropiere.(după Stoleriu, O.2008).

În momentul de față, standardele [NUME_REDACTAT], cer ca până în data de 31 decembrie, 2014, autpritățile sa crească cifrele spațiilor verzi ce revin fiecărui locuitor, de la 20 metrii pătrați, la 75,6 metrii pătrați, măsură care ar bucura și turiștii nu numai locuitorii orașului, pentru că ar avea mult mai mult de vizitat și mult mai multe locuri unde se pot relaxa.

Figura 5.5 Evoluția spațiilor verzi an 2008

Figura 5.6. Evoluția spațiilor verzi an 2013

Evoluția spațiilor verzi între anii 2008 -2013 are tendințe diferite dar de scăderea, de la 10% zone de pădure adică 26,8 ha, până la extinderea zonei rezidentiale, aceste lucruri pun în pericol funcțiile ecosistemelor iar suprafața ocupată de spațiile verzi publice s-a mărita cu 10%, cu aproximativ 27,3 ha, prin mărirea [NUME_REDACTAT].

Tabel 5.3. Tipurile de spații verzi

Figura 5.7.Ponderile reprezentate de tipurile de spații verzi

În multe dintre aceste spații verzi publice, se întâlnesc mici terase și numeroase locuri de joacă pentru copii. Cel mai bun exemplu este [NUME_REDACTAT], unde a fost înființat Mondial, un loc de joacă pentru copii, foarte renumit, dar și multe clădiri de tip comercial, spațiul de 37 hectare este foarte bine îngrijit și administrat de către autorități.

Se poate observa că în aceste spații verzi există o parte da gazon cu o rată de 87%, 6% alei, 4% sunt folosiți pentru diferite obiecte decorative, turnulețe, fântâni arteziene, băncuțe și multe altele, 2% sunt ocupați de gardurile vii care sunt folosite la delimitarea parcurilor de străzi iar 1% ocupați de florile care sunt plantate în fiecare spațiu verde existent, pentru decor. Cea mai mare zona cu flori plantate se află în zona centrală unde sunt concentrate majoritatea parcurilor.

Tabel 5.4. Tipurile de spații verzi

Figura 5.8. Ponderile reprezentate de tipurile de spații verzi

Tabel 5.5 Tipurile de vegetație

Figura 5.9. Ponderile reprezentate de tipurile de vegetație

Din tabelul și graficul de mai sus, observăm faptul că pe lângă vegetația ierboasă, existentă în spațiile verzi, se întalnec și arbori și arbuști de diferite feluri, decorativi sau pentru protecție iar principalul arbore existent este teiul, fiind și simpolul orașului.

5.4 Tipologia, organizare și amenajarea spațiilor verzi din intravilanul orașului Iași

5.4.1. Spații verzi publice

• Parcurile: sunt spațiile verzi libere sau în imediata apropiere a unor monumente sau clădiri importante, dar asta mai rar, care au o suprafață de minim 20 hectare, cu funcții multiple și necesită o gospodărire proprie. Acestea ajung să fie foarte necesare, mai ales în cadrul orașelor cu peste 50.000 de locuitori. Parcurile pot fi de doua categori: nespecializate sau orășenești, specializate sau cele care au anumite funcții dominante de tip sportiv,cele de distracții, cele expoziționale.

O categorie de parcuri importantă, este cea a parcurilor istorice, care dețin valori istorice cu o mare însemnătate, sau care se află în perimetrul diferitelor ansambluri istorice.

Parcurile, sunt unitățile cele mai întinse de spațiu verde din interiorul suprafeței construibilă, deținând un complex imens de dotări, în primul rând sunt destinate odihnei cotidiene iar apoi odihnei de weekend. Suprafețele parcurilor se hotărăsc în funcție de numărul de locuitori, pentru a putea asigura aproximativ 45 metrii pentru fiecare locuitor.

Decizia de amplasarea a parcurilor la nivelul orașului,se ia în cadrul administrării teritoriului, ținând cont și de structura întregului sistem de spații verzi urbane. De obicei, parcul trebuie sa fie la îndemână pentru locuitorii din zona unde urmează a fi amplasat, trebuie să fie amenajat într-o zonă lipsită sau cu un grad redus de poluare, urmând ca acel parc să ofere cetățenilor, condiții optime de sănătate și de igienă.

În amenajarea tuturo tipurilo de parcuri, trebuie să se țină con în primul rând de opțiunile principalilor utilizatori, dar și de cele a oricărui vizitator astfel că: utilizatorul principal al parcului care utilizează mai mult și privește mai puțin în interiorul parcului, are nevoie de un confort sporit în vederea utilizării tuturor dotărilor aferente parcului; în schimb, vizitatorul, care se uită mai mult și utilizează mai puțin, respectă în primul rând calitățile organizatorice ale spațiului verde.

În funcție importanța dar și de mărimea orașului, sunt întâlnite mai multe situații ale parcurilor: atunci când parcul devine zonă de agrement, este o particularitate a orașelor mici, unde acesta deține până la 80% din totalul suprafeței verzi; este un cadru de recreere și de practicare a sporturilor, iar uneori acolo au loc diferitele manifestări ale orașului; acesta se află la limita orașului. Atunci când parcul devine emblemă a orașului, este caracteristic orașelor cu o populație mare, între 50 și 100 mii de locuitori, deținând o suprafață de până la 50-60% din totalul suprafețelor verzi. Acesta este situtat în centrl orașului, datorită faptului că îndeplinește o funcție recreativă și este o componentă de prestigiu al orașului. În orașele cu peste 100.000 locuitori, parcul devine o dotare, care îndeplinește funcții diferite și alături de alte parcuri formează rețeaua verde a spațiului urban.

Peste 80% din suprafața parcurilor trebuie să conțină gazon, vegetație arbustivă și arborescentă, iar uneori aranjamente florale; acestea nu trebuie amenajate în apropierea zonelor poluate chimic, sonor sau fizic.

• Grădinile: Sunt acele unități verzi cu suprafețe cuprinse între 3 și 20 de hectare și care au ca principală funcție aceea de a asigura recreere locuitorilor din zona pe care deservește, care în majoritatea cazurilor este de 1-1,5 kilometrii. Ele sunt amplasate în interiorul spațiului de locuit și au o utilizare zilnică.

Grădina de cartier este o componentă a spațiului de locuit, este un spațiu verde grupat, care unește stilul peisager întâlnit în zona periferică și stilul geometric întâlnit mai ales în partea centrală, fiind izolat pe jumătate de partea construibilă.

Grădina orășenească,se întâlnește mai ales în interiorul orașelor mici, când acestea îndeplinesc funcțiile unui parc, dar și ale unor grădini specializate, cum ar fi cele zoologice, expoziționale sau botanice.

Grădinile botanice se amenajează pentru a îndeplini scopuri științifice, dar și de recreere, decorativă, educativă sau sanitară. Necesită spații unde se întâlnesc condiții de microclimă și de microrelief variate, în componența lor să existe și alei care să ocupe aproximativ întreaga suprafață și să fie amenajate într-un mod în care vizitatorii să nu trebuiască să vadă de mai multe ori la rând același loc. La intrare în grădinile botanice și pe tot parcursul traseului, sunt amplasate planuri cu explicații, plantele sunt repartizate taxonomic fitogeografic și decorativ.

Grădinile zoologice în general sunt amenajate la periferiile orașelor, neapărat lângă una sau mai multe surse de apă și în apropierea căilr de transport. Acestea îndeplinesc funcție recreativă, științific cognitivă și multe altele și ăn același timp satisfac curiozitățile vizitatorilor.

• Scuarurile: Sunt spațiile verzi cu cea mai mică dimensiune, cuprinsă între 0,3-3 hectare, fiind destinate odihnei de scurt timp și pentru a realiza un efect decorativ frumos. Raza lor de deservire este de aproximativ 400 metrii, fiind exprimată în 4 minute de mers pe jos, sunt amenajate în intersecții, în fața unor instituții importante din oraș,

Scuarurile din interiorul intersecțiilor, având străzi împrejurul lor, sunt ușor de folosit, dar prezentân dezavantajul poluării atmosferice și fonice prin întermediu circulației intense.

După intervalul de timp cât acestea își îndeplinesc funcțiile sunt: scuaruri temporare provizorii și permanente. Forma lor variază, fiind determinată de poziția pe care o are, a de aspectul terenului pe care este amplasat, de tipul construcțiilor aflate în jurul lor.

Scopurile integrării acestora în peisajele urbane sunt diverse: loc de odihnă pe durate scurte de tipm la nivel zone rezidențiale, la nivel de oraș, fie în zonele comerciale, ca loc de odihnă și de joacă pentru copii de vârstă școlară și preșcolară, un loc decorativ !i de odihnă; un loc de informație și conversație. În momentul de față, din ce în ce mai mult scuaruri devin un pol de viață comunitară, permițând amplificarea unor relații sociale, pentru că este creeat în vederea petrecerii timpului liber si practicarea unor activități recreative.

Vegetatia întâlnitp pe suprafața scuarurilor, este alcătuitp din gazon, arbuștii, arbori și amenajări florare de tip covor.

• Fâșiile plantate dea lungul arterelor de circulație: sunt amenajate în vederea separării traficului stradal de trotuarele pietonale. Speciile lemnoase care sunt cele mai indicate pentru amenajarea acestora, sunt cele care au un coronament bine dezvoltat, o putere mare de reținere a poluanților, zgomotului, a prafului și a celorlalte surse de poluare, care se dezvoltă repede și care au un sistem radicular adânc, cum ar fi: castanul, teiul, platanul, ulmul.

5.4.1.2. Spații verzi cu profil specializat

•Spații verzi din incinta unităților de învățământ, întâlnsc în incinta și în apropierea școlilor, grădinițelor și a creșelor, au o suprafață mai redusă, în interiorul acestora sun amplasate diferite locuri de joacă destinate copiilor cum ar fi: teren de sport, groapă de nisip, porțiuni cu leagăne, topogane și diferite atracții pentru aceștia.

Vegetația întâlnită trebuie sa fie una aspectuasă, îngrijită și vastă, cu arbori înalți pentru a creea umbră dar și cu arbuși mici pentru decor.

• Spații verzi aferente unităților sanitare, sunt acelea din cadrul spitalelor, stațiunilor de tratamen și sanatoriilor. Acestea trebuie sa fie amenajate în așa fel încât să fie izolate de tot ce înseamnă poluare, ele fiind creeate special pentru bolnavi care are nevoie de recuperare și de recreere. În interiorul acestora băncile trebuie amplaste la distanțe mici, pentru ca pacienții sa poata ajunge repede, trebuie amenajate și câteva chioșcuri de unde se poate achiziționa apă și diferite alimente, dar și ziare și alte reviste.

• Spații verzi aferente complexurilor sportive și bazelor de agrement, sunt întâlnite în apropierea terenurilor de sport în vederea odihnei și a recreeri după practicarea anumitor sporturi, acestea au un spațiu cât de cât redus, pentru că vizitatorii acestor spații verzi nu necesită un spațiu prea mare de plimbare.

Vegetația care se găsește în interiorul acestora, este alcătuită din arbori foarte înalți pentru a creea umbră.

•Spații verzi din incinta Grădinii zoologice sunt de doua feluri: cele mici se pot creea pe suprafețe restrânse, sub forma unei colectii de animale aparținând faunei regionale. Grădinile zoologice mari trebuie să aibă terenuri mari, să fie amplasate în zona de periferie, în interiorul unei întinderi mai de verdeață, în apropierea unor întinderi de apă. Terenul nu trebuie să fie așezat în vecinătatea zonelor industriale. În ineriorul grădinilor zoologice mici animalele sunt închise în cuști, iar în cele mari, animalele sunt lăsate în libertate, în funcție de criteriile ecologice.

Peisajul și relieful suprafeței grădinii, trebuie sa respecte ambianțele naturale a zonelor din care privn animalele prezente. Suprafețele unde stau animalele trebuie să fie în concordanță cu mărimea acestora, iar izolarea perimetrelor și despărțirea lor de aleile pietonale, se realizează prin șanțuri largi și adânci, cu balustrade. Adăposturile necesare animalelor, sunt marcate de vegetația specifică fiecăruia dintre ele.

•Spațtii verzi aferente lăcașurilor de cult, sunt plantațiile din interiorul cimitirelor, care au funcția de a separa aleile, de a înconjura și a ornamenta parcelele.

Din vegetația componentă, fac parte anumite plante cu un frunziș rezistent, care au un rol foarte important, atât pentru realizarea gardurilor vii și a bordurilor, cât și pentru plantațiile izolate, sunt folosite de asemenea și specii cu un coronament de tip pletos, cum ar fi sălciile, care aduc acestui loc un anume lirism. Particularitatea generală a plantatiilor, este impus de aliniamentele de arbori si vegetație, iar acesta trebuie sa aibă o anumită sobrietate, pentru a fi in concordanță cu locul unde se află.

•Păduri de recreere, sunt reprezentate de masive forestiere, cu o mărime de peste 100 de hectare, care se află în raza de deservire a orașului și care sunt amenajate pentru recreare, în general fiind situate în afara perimetrului orașului. Pădurea se transformă cu o minimă intervenție a omului, asupra cadrului natural, astfel încât, în interiorul acestera să fie amplasate diferite dotări, astfel încât să nu fie nevoie de defrișări extinse.

Aceste amenajări includ adăposturi pentru ploaie, fântâni arteziene, cișmele pentru apă potabilă, toalete publice, locuri de joacă pentru copii, teren de sport, un sector botanic și unul zoologic și multe alte dotări în vederea petrecerii timpului liber în condiții optime. Trebuie să existe deasemenea și o rețea de alei pentru plimbare, dar și o rețea de drumuri publice, dar care să nu depășească 5% din suprafața totală, iar căile rutier și a parcărilor să fie amplasate la limita masivelor turistice.

6. Chestionarul – instrument de investigare al întâmplărilor reale ce se petrec în cadrul aralului studiat

Pentru realizarea acestui chestionar există mai multe metode care se împart în doua tipuri: metode calitative, care se referă la observația direct sau indirectă, de tip studiu de caz și al doilea tip se referă la metodele cantitative, de tip sondajul de opinie, ancheta și analiza documentară.

În acest chestionarul există un set de întrebări care se referă la perceptia locuitorilor, despre activitățile pe care le practică în spațiul acestor amenajări și la stărea actuală a acestor spațiilor verzi urbane.

La realizarea acestui chestionar, au fost intervievați un număr de 30 de respondenți, cu vârste cuprinse între 14 și 70 ani. Chestionarul s-a aplicat pe o perioada de timp de 3 luni, în intervalul aprilie-iunie 2014. În scopul acestui studiu și pentru a avea o mai bună relevanță a răspunsurilor și care să corespundă cât mai bine cu situațiile întâlnită pe teren, subiecții au fost intervievați întâlniți pe stradă.

1.Ce parc vizitați cel mai des?

a)Copou

b) Palas

c)Expoziției

d)[NUME_REDACTAT]

e)altul

Figura 6.1. Ponderile de la itemul 1

2. De câte ori vizitați parcul cel mai apropiată de locuința dumneavoastră?

a) de mai multe ori pe săptămână;

b) o dată pe săptămână;

c) de câteva ori pe lună;

d) o singură dată pe lună;

e) foarte rar

Figura 6.2. Ponderile de la itemul 2

3. În ce perioadă a zilei vizitați parcul sau grădina?

a)08.00-12.00;

b)13.00-15.00;

c) 16.00-18.00;

d) 19.00-21.00

e) dupa ora 21.00

Figura 6.3. Ponderile de la itemul 3

4. Ce acțiune obișnuiți să practicați în parc / grădină?

a) plimbare și relaxare; b) plimbare cu bicicleta, role sau alte mijloace; c) plimbat animale de companie; d) alergat; e) discuții cu terțe persoane.

Figura 6.4. Ponderile de la itemul 4

5. Care credeți dumneavoastră că sunt principalele riscuri la care se supun spațiile verzi din orașul dumneavoastră? a)retrocedările; b) construcțiile de clădiri; c) amenajarile pentru utilități publice (parcări, spații pentru depozitarea deșeurilor menajere); d) lăsarea acestora în degradare; e) nu stiu

Figura 6.5. Ponderile de la itemul 5

6. Care dintre următoarele categorii de locuitori ai acestui sector, este cea cea mai afectată de reducerea suprafețelor spațiilor verzi? a) copii și bătrânii; b) locuitorii adulți; c) toți locuitorii

Figura 6.6. Ponderile de la itemul 6

7. Cum considerați modul de întreținere al spațiilor verzi din zona unde mergeți dumneavoastră?

a) foarte slab; b) slab; c) satisfăcător; d) bun; e) foarte bun.

Figura 6.7. Ponderile de la itemul 7

8. Dumneavoastră credeți că este suficientă suprafața de spațiu verde, în zona unde locuiți pentru a se putea bucura fiecare dintre cetățeni și pentru a le satisface toate nevoile?

a) da; b) nu; c) nu stiu.

Figura 6.8. Ponderile de la itemul 8

9. Ce categori de spații verzi credeți că ar trebui să fie mai numeroase în zonele frecventate de dumneavoastră? a) parcuri și grădini; b) baze sportive; c) scuaruri și aliniamente stradale; d) spații verzi din cadrul zonelor de locuințe; e) nu stiu.

Figura 6.9. Ponderile de la itemul 9

10. Ce măsură credeți că pot lua locuitorii orașului pentru a diminua degradare spțiilor verzi?

a) să se informeze asupra riscurilor la care sunt expuși în cazul diminuarii acestora și să informeze autoritățile locale în vederea luării unor măsuri pentru asta

b) să-și dezvolte un spirit de conservare mai puternic față de acestea; c) nu stiu

Figura 6.10. Ponderile de la itemul 10

CONCLUZII

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Castel