Rolul Si Eficienta Controlului Fiscal Exercitat DE Ministerul Finantelor Publice

CUPRINS

Scurt istoric privind controlul fiscal ……………………………………………………………….pag. 3

Cap.1 Considerații generale privind controlul fiscal ……………………………………………pag. 4

1.1 Noțiunea, rolul, funcțiile și obiectul controlului fiscal ……………………………………..pag 4

1.1.1Noțiunea de control fiscal …………………………………………………………………..pag 4

1.1.2 Rolul controlului fiscal ……………………………………………………………………..pag 4

1.1.3 Obiectul și funcțiile controlului fiscal ………………………………………………..pag 5 1.2 Obligațiile fiscale …………………………………………………………………………………………….pag 5

1.3 Formele și clasificarea controlului fiscal ………………………………………………………….pag 6

1.4 Procedura executării controlului fiscal ……………………………………………………………pag 7

1.4.1 Desfășurarea controlului fiscal ………………………………………………………………….pag 8

1.4.2 Date despre contribuabil utilizate în controlul fiscal ……………………………….pag 11

1.4.2.1 Drepturile contribuabilului în momentul exercitării

controlului fiscal……………………………………………………..pag 12

1.4.2.2 Obligațiile contribuabilului în momentul exercitării

controlului fiscal……………………………………………………..pag 15

Cap.II Considerații generale privind organizarea controlului fiscal

2.1 Date esențiale despre inspectorul de control fiscal ………….,,,,,,,,………………………pag 17

2.1.1 Drepturile inspectorului fiscal ………………………………………………………………..pag 17

2.1.2 Obligațiile inspectorului fiscal ………………………………………………………………..pag 18

2.2 Acte necesare controlului fiscal ……………………………………………………………………..pag 18

2.3 Instituțiile controlului fiscal …………………………………………………………………………..pag 21

Cap.III Agenția Națională de Administrare Fiscală ( A.N.A.F.) …………………………..pag 25

3.1 Scurt istoric în ceea ce privește înființarea A.N.A.F. …………………………………….pag 25

3.2 Modul de organizare și funcționare al A.N.A.F. ……………………………………………pag 26

3.3 Conducerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ………………………………pag 28

3.4 Obiectivele A.N.A.F. ……………………………………………………………………………………pag 29

3.5 Atribuțiile A.N.A.F. …………………………………………………………………………………….pag 30

Cap.IV Studiu de caz

Evoluția activității ANAF între anii 2005-2007……………………………… pag 33

Evoluția activității Gărzii Financiare………………………………………….. pag 33

Evoluția activității Autorității Nașionale a Vămilor……………………..…… pag 46

Concluzii generale privind activitatea A.N.A.F. ………………………………………………… pag 58

Bibliografie ………………………………………………………………………… pag 60

=== ROLUL ŞI EFICIENTA CONTROLULUI FISCAL EXERCITAT DE MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE ===

Scurt istoric privind controlul fiscal ……………………………………………………………….pag. 3

Cap.1 Considerații generale privind controlul fiscal ……………………………………………pag. 4

1.1 Noțiunea, rolul, funcțiile și obiectul controlului fiscal ……………………………………..pag 4

1.1.1Noțiunea de control fiscal …………………………………………………………………..pag 4

1.1.2 Rolul controlului fiscal ……………………………………………………………………..pag 4

1.1.3 Obiectul și funcțiile controlului fiscal ………………………………………………..pag 5 1.2 Obligațiile fiscale …………………………………………………………………………………………….pag 5

1.3 Formele și clasificarea controlului fiscal ………………………………………………………….pag 6

1.4 Procedura executării controlului fiscal ……………………………………………………………pag 7

1.4.1 Desfășurarea controlului fiscal ………………………………………………………………….pag 8

1.4.2 Date despre contribuabil utilizate în controlul fiscal ……………………………….pag 11

1.4.2.1 Drepturile contribuabilului în momentul exercitării

controlului fiscal……………………………………………………..pag 12

1.4.2.2 Obligațiile contribuabilului în momentul exercitării

controlului fiscal……………………………………………………..pag 15

Cap.II Considerații generale privind organizarea controlului fiscal

2.1 Date esențiale despre inspectorul de control fiscal ………….,,,,,,,,………………………pag 17

2.1.1 Drepturile inspectorului fiscal ………………………………………………………………..pag 17

2.1.2 Obligațiile inspectorului fiscal ………………………………………………………………..pag 18

2.2 Acte necesare controlului fiscal ……………………………………………………………………..pag 18

2.3 Instituțiile controlului fiscal …………………………………………………………………………..pag 21

Cap.III Agenția Națională de Administrare Fiscală ( A.N.A.F.) …………………………..pag 25

3.1 Scurt istoric în ceea ce privește înființarea A.N.A.F. …………………………………….pag 25

3.2 Modul de organizare și funcționare al A.N.A.F. ……………………………………………pag 26

3.3 Conducerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ………………………………pag 28

3.4 Obiectivele A.N.A.F. ……………………………………………………………………………………pag 29

3.5 Atribuțiile A.N.A.F. …………………………………………………………………………………….pag 30

Cap.IV Studiu de caz

Evoluția activității ANAF între anii 2005-2007……………………………… pag 33

Evoluția activității Gărzii Financiare………………………………………….. pag 33

Evoluția activității Autorității Nașionale a Vămilor……………………..…… pag 46

Concluzii generale privind activitatea A.N.A.F. ………………………………………………… pag 58

Bibliografie ………………………………………………………………………… pag 59

Scurt istoric privind controlul fiscal

Începuturile și necesitatea sistemului de control fiscal.

Primele mărturii ale existenței structurilor de control ale statului, în spațiul carpato-danubiano-pontic, datează din secolul al XIV-lea.

Statele românești nou înființate dispuneau de structuri de control fiscal formate de slujbași al căror principal rol era să asigure strângerea birurilor de la populație.

Situația a căpătat accente deosebite după instaurarea dominației otomane, ca urmare a instituirii de către aceasta a unui apăsător si înrobitor regim fiscal constituit, în principal, din obligația de plată a haraciului(tribut anual) impus Principatelor Românești.

În vederea satisfacerii exigențelor mereu sporite ale Porții Otomane , atât a celor materiale cât mai ales a celor financiare, domnitorii din Principatele Românești au fost constrânși să instituie o foarte puternică structură de urmărire și control a încasării, de la populație, a acestora.

Dezvoltarea statului a fost însoțită, o dată cu dezvoltarea structurilor sale, de perfecționarea aparatului de strângere a banilor înființat pe lângă curțile domnești.

Organizarea în interesul intregului popor a unui sever control și a unei cât mai bune evidențe asupra producției și a distribuirii venitului național prezintă una din condițiile cele mai importante ale conducerii economiei naționale.

Controlul constituie un atribut esențial, o componentă a funcției economico-organizatorice și a celei cultural-educative a statului. Economia nu poate fi organizată și condusă fără exercitarea unui control sistematic din partea statului.

Controlul este necesar și pentru că el contribuie la: educarea cetățenească a maselor, dezvoltarea simțului gospodăresc, lichidarea nepăsării față de avutul obștesc și la descoperirea furturilor și a delapidărilor din avutul poporului, întărirea ordinii și disciplinei.

Controlul asigură perfecționarea, creșterea profitului în condiții de concurență liberă și loială. Controlul, ca formă de cunoaștere este lipsit de sens dacă nu se manifestă și ca formă de perfecționare a modului de gestionare a patrimoniului și de organizare și conducere a activității agentului economic.

Controlul este o necesitate obiectivă și subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfecționare a activității executive, inclusiv a proceslui de conducere a acesteia.

Necesitatea controlului contribuie la:

îmbunătățirea disciplinei muncii în toate domeniile de activitate;

instaurarea unui climat de ordine și disciplină în gospodărirea mijloacelor materiale și bănești;

respectarea și aplicarea fermă și intransigentă a legislației țării de către toți membrii societății indiferent de locul pe care îl ocupă;

organizarea și conducerea științifică a întregii activități social economice pe baza coordonatelor stabilite la elaborarea programelor de dezvoltare;

buna desfășurare a procesului de transformare a deciziei în acțiune și a acțiunii în rezultate mai eficiente, întrucât oricât ar fi de bune deciziile, pentru transpunerea în viață a acestora, ar conta numai pe forța justeței lor fără a le controla cum se aplică în practică, înseamnă a adopta o atitudine idealistă și până la urmă a leza interesele generale ale societății.

Capitolul 1 – Considerații generale privind controlul fiscal

1.1 – Noțiunea, rolul, funcțiile si obiectul controlului fiscal

1.1.1. Notiunea de control fiscal

Controlul fiscal este definit ca ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității, legalității și sincerității declarațiilor, verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili, precum și activitatea de investigare și constatare a evaziunii fiscale.

Controlul fiscal se execută de către Ministerul Finanțelor Publice prin aparatul fiscal și organele de control financiar abilitate de lege.

Sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice și juridice române și străine, precum și asociațiile fără personalitate juridică, cărora le revin, potrivit reglementărilor legale în vigoare, obligații fiscale, denumite în continuare contribuabili.

1.1.2 Rolul controlului fiscal

Rolul controlului fiscal urmărește, în principal funcționarea unităților de producție la capacitate normală, chiar maximă, pe criterii de eficiență și rentabilitate pentru obținerea profitului maxim în raport cu obiectivele și normele stabilite.

Rolul controluli fiscal presupune:

constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus controlului sau altor personae privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corctitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii;

analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;

sancționarea potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.

În scopul îndeplinirii atribuțiilor de mai sus, organul de inspecție fiscală va proceda la:

examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;

solicitarea de informații de la terți;

stabilirea de diferențe de obligații fiscale de plată;

verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile;

dispunerea măsurilor asiguratorii în condițiile legii;

aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale;

discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai contribuabililor sau împuterniciții acestora.

1.1.3 Obiectul și funcțiile controlului fiscal:

Controlul fiscal are ca obiect verificarea:

Bazelor de impunere;

Legalității și conformității declarațiilor fiscale;

Corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili;

Respectării prevederilor legislației fiscale și contabile;

Stabilirii diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.

Funcțiile controlului fiscal sunt:

Pentru a fi rațional controlul fiscal trebuie sã rãspundã unor cerințe, sã îndeplineascã anumite funcții și sã se caracterizeze prin anumite trãsãturi și printre acele funcții enumerez:

– funcția de mobilizare a resurselor bugetare la dispozitia statului, necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Se pot distinge din acest punct de vedere sisteme fiscale mai liberale si sisteme fiscale intervenționiste, în care statul își propune să finanțeze mai multe activități și are nevoie de resurse mai mari, mobilizate îndeosebi prin impozite și taxe.

– funcția economico-stimulativă, în scopul dezvoltării sau stabilizării activităților economice, corectãrii dezechilibrelor, spoririii volumului veniturilor, creării de noi locuri de muncă .

– funcția socială prin care se urmărește pe de o parte, să se asigure o anumită protectie socială unor categorii de contribuabili persoane fizice care realizează venituri mai mici și au greutăti materiale mai mari, iar pe de altă parte să fie stimulați agenții economici care utilizează forță de muncă cu randament mai redus (handicapați, nevăzători)

-funcția de control asupra economiei exercitată de către Ministerul Finantelor Publice.și unitățile sale teritoriale, prin aparatul fiscal și organele de control financiar abilitate prin lege.

1.2 Obligațiile fiscale

Obligația de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile ori, după caz, a impozitelor datorate;

Obligația de calculare, de înregistrare în evidențele contabile și de plată la termenele legale a impozitelor

Orice alte obligații rezultând din legile fiscale.

Pentru fiecare obligație fiscală care a făcut obiectul inspecției fiscale se vor avea în vedere și se vor cuprinde în constatări următoarele:

Informații despre obligația fiscală:

– denumirea obligației fiscale;

– perioada supusă inspecției fiscale;

– prezentarea procedurii de control utilizate. În cazul controlului prin sondaj, selectarea documentelor și a operațiunilor semnificative se apreciază de organul de inspecție fiscală în funcție de natura activității contribuabilului;

– facilitățile fiscale (scutiri, reduceri, ajutor de stat, subvenții) de care a beneficiat contribuabilul în perioada supusă inspecției fiscale și modul de respectare a acestora.

1.3 Formele și calasificarea controlului fiscal

Controlul fiscal este clasificat în funcție de întinderea lui asupra diferitelor activități sau raporturi ale contribuabilului verificat.

Formele de control fiscal sunt următoarele :

Control fiscal general care presupune activitatea de verificare a tuturor obligațiilor

fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată.

Controlul fiscal parțial presupune activitatea de verificare a uneia sau a mai multor obligații fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.

Control fiscal extins, care poate cuprinde și alți contribuabili, în afara celui verificat, care se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acesta reprezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.

Cel care decide asupra formei de control fiscal pe care o va realize este organul fiscal; cred însă ca acesta are obligația de a arăta în avizul fiscal pe care îl comunică contribuabilului, forma inspecției la care va fi supus.

Controlul fiscal se poate calsifica după mai multe criterii:

a) Din punct de vedere al scopului pentru care se efectuează, avem:

-control fiscal informativ – care are un caracter educativ profesional, având ca scop, informarea agenților economici nou inregistrați asupra drepturilor și obligațiilor fiscale ce le revin;

-control fiscal de rutină – care are ca scop, menținerea legăturii concomitente cu contribuabilii, in vederea urmăririi modului de respectare de către acestia a obligațiilor de inregistrare ca plătitori de impozite și taxe;

b) Din punct de vedere sferei de cuprindere, avem:

-control general – care cuprinde toate impozitele și taxele datorate de contribuabil,el fiind specific economiilor cu sistem fiscal integrat;

-control partialb – cînd se controlează anumite impozite și taxe;

c) Din punct de vedere al operațiunilor supuse controlului fiscal,avem:

-control complet (aprofundat, de fond) – când se controlează toate operațiunile, documentele și evidențele care stau la baza calculării și urmăririi unui impozit;

-controlul selectiv (prin sondaj) când se controlează numai anumite operațiuni, documente sau perioade;

d) Din punct de vedere al cunoasterii realitatii unor operațiuni ce nasc obligații fiscale-avem:

-control documentar – când se examinează forma și conținutul evidențelor, pentru stabilirea legalității operațiunilor pe baza documentelor, cu scopul comparării evidențelor contabile primare cu deconturile și declarațiile depuse de contribuabil.

1.4 Procedura executării controlului fiscal

Proceduri de control fiscal

În vederea realizării funcțiilor controlului fiscal se pot aplica următoarele proceduri de control fiscal:

controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative în care sunt reflectate modul de calcul, de evidențiere și de plata a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidate;

În cazul efectuării controlului fiscal prin sondaj, se va specifica în actul de control perioada supusă sondajului, care nu poate fi mai mică de o lună calendaristică din cadrul unui trimestru. Sondajul se va efectua asupra documentelor, menționându-se plafonul valoric până la care s-a verificat. Când se constată abateri de natura evaziunii fiscale, controlul se va efectua asupra tuturor documentelor financiar-contabile.

Pentru perioadele verificate ce depășesc un trimestru dintr-un an fiscal, controlul prin sondaj se va efectua pentru cel puțin o lună calendaristică din fiecare trimestru.

În cazul în care contribuabilii nu răspund în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării, se va consemna aceasta în procesul-verbal de control și se vor aplica sancțiunile prevăzute de ordonanță.

Persoana desemnată de contribuabil să însoțească organul de control fiscal trebuie să cunoască activitatea desfășurată de contribuabil.

Accesul organului de control fiscal este permis și în afara programului normal de lucru al contribuabilului, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele două condiții:

1) Există autorizarea scrisă a conducătorului organului de control fiscal. Această autorizație se obține în baza referatului întocmit de echipa de control fiscal, prin care se motivează solicitarea accesului în afara programului normal de lucru al contribuabilului;

2) Se obține acordul scris al contribuabilului. Acordul va fi înregistrat la registratura contribuabilului și se va anexa la actul de control încheiat.

Contribuabilul răspunde de îndeplinirea de către sistemul de prelucrare a datelor a condițiilor minimale stabilite de Ministerul Finanțelor Publice și va asigura o persoană de specialitate pentru prezentarea informațiilor solicitate de organul de control fiscal.

b) controlul inopinat –care constă în activitatea de verificare faptică si documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului

Controlul inopinat se efectuează de organele de control fiscal cu atribuții în acest sens și se exercită operativ, iar în raport de constatări se vor efectua controale de fond sau tematice.

c) controlul încrucișat care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane; Controlul încrucișat poate fi și inopinat.

1.4.1 Desfășurarea controlului fiscal

Societatea în general și contribuabilii în special solicită efectuarea controlului fiscal la cele mai înalte cote de calitate și standarde de performanță, astfel încât să se asigure atât realizarea funcției de control fiscal cât și derularea nestingherită a activității contribuabilului pe perioada controlului.

Pe întreaga durată a controlului fiscal, inspectorii de control fiscal au obligația de a acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

În scopul atingerii obiectivului controlului fiscal, persoanele care exercită aceasta funcție trebuie să respecte urmatoarele principii fundamentale:

1. Integritatea este principiul conform căruia inspectorii de control fiscal își vor exercita funcția cu onestitate, bună credință și responsabilitate, respectând legea și acționând în conformitate cu prevederile legale și cu cerințele funcției; nu vor lua parte, cu bună știință, la nici o activitate ilegală și nu se vor angaja în acte care să discrediteze funcția de inspector de control fiscal.

2. Obiectivitatea este principiul conform căruia inspectorii de control fiscal tratează toate situațiile cu care se confruntă în activitatea lor conform stării de fapt fără să influențeze exteriorul.

Controlul fiscal nu va putea începe înainte ca organul fiscal să își îndeplinească obligația legală de a înștiința contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.

Avizul de inspecție fiscală trebuie comunicat contribuabilului în scris, înainte de începerea inspecției fiscale, cu 30 de zile pentru marii contribuabili și 15 zile pentru ceilalți contribuabili.

Avizul de verificare va cuprinde:

a) denumirea unității fiscale care a dispus controlul fiscal;

b) numele și prenumele sau denumirea contribuabilului, inclusiv a sucursalelor/punctelor de lucru;

c) adresa sediului social, domiciliul sau reședința contribuabilului;

d) codul unic de înregistrare la oficiul registrului comerțului;

e) baza legală a desfășurării controlului fiscal;

f) data la care este programat să înceapă controlul fiscal;

g) impozitele, taxele și contribuțiile care vor fi verificate;

h) perioada care urmează să fie supusă controlului fiscal;

i) semnătura conducătorului unității fiscale.

De asemenea, în avizul de verificare se va menționa obligația contribuabililor de a pune la dispoziția organelor de control fiscal toate documentele și evidențele contabile, precum și de a asigura spațiul de lucru, precum și toate celelalte condiții necesare pentru desfășurarea controlului fiscal.

Avizul de verificare va fi însoțit de un extras din Carta drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul desfășurării controlului fiscal, aprobată prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Locul desfășurării inspecției fiscale, trebuie să privească în special pe contribuabilul supus acestei inspecții, urmând să se desfășoare, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului. Pentru aceasta, contribuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară.

Când nu există un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, activitatea de inspecție se va desfașura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun accord cu contribuabilul.

Inspecția fiscală nu este limitată în efectuarea controlului doar la sediul contribuabilului, ci acesta, indiferent de locul unde se desfășoară inspecția fiscală, dă dreptul organului fiscal să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, în prezența contribuabilului sau a unei personae desemnate de acesta.

Controlul fiscal la sediul, domiciliul ori reședința contribuabilului sau la sediul organului de control fiscal ori, după caz, la sediul serviciilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale, se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

Domiciliul fiscal se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social.

Înregistrarea domiciliului fiscal, pentru persoanele fizice, se face prin depunerea unei cereri de înregistrare a domiciliului fiscal, însoțită, după caz, de următoarele documente:

a) copie de pe actul care face dovada titlului în temeiul căruia, potrivit legii, persoana deține spațiul destinat domiciliului fiscal (calitatea de proprietar, chiriaș, uzufructuar și altele asemenea);

b) copie de pe actul de identitate în care a fost înscrisă, potrivit legii speciale, mențiunea de stabilire a domiciliului și a reședinței la care se solicită înregistrarea domiciliului fiscal.

În cazul persoanelor juridice, cererea de înregistrare a domiciliului fiscal va fi însoțită de copii de pe actele care fac dovada deținerii legale a spațiului pentru domiciliul fiscal.. Copiile de pe documente vor fi certificate pe fiecare pagină de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.

Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal.

În cazul contribuabililor care au sedii secundare, controlul fiscal se exercită, de regulă, concomitant – la sediul principal și la sediile secundare – de către organul fiscal competent. Există și posibilitatea pentru organul fiscal competent să poată delega competența de efectuare a controlului fiscal organelor fiscale în a căror rază teritorială se află sediile secundare, caz în care coordonarea activității de control fiscal se face de către organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

Timpul în care se desfășoară controlul fiscal este de regulă cel din timpul programului de lucru al contribuabilului. Acesta se poate însă desfășura și în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducătorului organului fiscal.

Excepția de la regula ca, controlul fiscal să se desfășoare în timpul programului normal de lucru al contribuabilului se aplică doar în cazul îndeplinirii cumulative a celor două condiții: acordul scris al contribuabilului și aprobarea conducătorului organului fiscal, lipsa acestora sau numai a uneia din condiții face ca orice inspecție astfel efectuată să fie în afara normelor legale, contribuabilul nemaifiind ținut de obligațiile legale de a coopera cu organul fiscal care nu se încadrează în prevederile legii.

Durata efectuării controlului fiscal este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților publice locale, în funcție de obiectivele controlului și este limitată de lege în timp, motiv pentru care nu poate fi mai mare de 3 luni. Și în acest caz există o explicație legală, care se aplică în cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, cazuri în care durata controlului nu poate fi mai mare de 6 luni.

Regula în ceea ce privește perioada supusă controlului fiscal este diferită pentru contribuabilii mari, în cazul cărora perioada supusă controlului fiscal începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior. Pentru celelalte categorii de contribuabili, controlul fiscal se efectuează, de regulă, asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali , pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale, ea însă se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă sunt îndeplinite una din următoarele condiții :

există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;

nu au fost depuse declarații fiscale;

nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;

Atunci când nici una dintre condițiile enumerate mai sus nu se găsește în situația contribuabilului supus inspecției fiscale, organul fiscal nu poate depăși perioada ultimilor 3 ani fiscali.

Controlul fiscal poate fi suspendat când este îndeplinită una dintre următoarele condiții și numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea controlului fiscal :

a) necesitatea efectuării unuia sau mai multor controale încrucișate;

b) necesitatea remedierii unor deficiențe constatate în timpul inspecției fiscale și care au făcut obiectul unei "Dispoziții privind măsurile stabilite de organele de control fiscal";

c) necesitatea obținerii unui punct de vedere de la una sau mai multe direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice sau al Agenției Naționale de Administrare Fiscală ori emiterii unei decizii a Comisiei fiscale centrale;

d) necesitatea efectuării unei expertize conform Codului de procedură fiscală;

e) necesitatea efectuării de cercetări specifice pentru identificarea unor persoane fizice sau stabilirea realității unor tranzacții;

f) solicitarea suspendării formulată de către contribuabil ca urmare a apariției unei situații obiective care împiedică desfășurarea inspecției fiscale.

Pe parcursul desfășurării unui control fiscal, contribuabilul poate solicita, în scris, suspendarea acestuia, numai o singură dată;

g) necesitatea solicitării unor informații suplimentare de la autoritățile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenții internaționale pentru schimburi de informații în scopuri fiscale;

h) necesitatea elaborării și prezentării unui dosar al prețurilor de transfer în cazul contribuabililor care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate.

Propunerea de suspendare va fi făcută în scris de către organele de control fiscal prin întocmirea unui referat avizat de șeful de serviciu coordonator, care va fi supus aprobării conducătorului controlului fiscal competent.

După încetarea condițiilor care au generat suspendarea, controlul fiscal va fi reluat, data acestuia fiind comunicată în scris contribuabilului

Data de la care se suspendă acțiunea de controlul fiscal va fi comunicată în scris contribuabilului.

Referatul aprobat de conducătorul controlul fiscal competent va fi anexat la raportul de controlul fiscală încheiat la finalizarea controlul fiscal.

Toate constatările efectuate în timpul desfășurării controlului fiscal se consemnează, în mod obligatoriu, în procese-verbale de control, în note de constatare sau în procese-verbale de constatare a contravențiilor, după caz.

Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată data semnării procesului-verbal de control de către contribuabil sau de reprezentantul său legal.

În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul său legal refuză semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate acestuia printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a scrisorii constituind data comunicării.

Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura unității fiscale care a dispus controlul, în termen de 3 zile lucrătoare de la încheierea controlului fiscal.

Procesul-verbal de control se înregistrează în Registrul unic de control existent la contribuabil.

Nota de constatare se întocmește și în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se fac constatări a căror reconstituire ori dovedire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau ori de câte ori organul de control fiscal consideră necesar.

Procesul-verbal de constatare a contravențiilor se încheie pentru acele fapte ale căror constatare și sancționare sunt de competența organelor fiscale, în conformitate cu legislația în vigoare privind regimul contravențiilor.

Pentru urmărirea efectuării plății obligațiilor bugetare stabilite prin actul de control, organul de control fiscal va transmite actul de control încheiat și celelalte documente unității fiscale unde este înregistrat contribuabilul.

1.4.2 Date despre contribuabil utilizate în controlul fiscal

1. Datele de identificare ale contribuabilului: denumirea, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, codul CAEN al activității principale desfășurate, capitalul social subscris și vărsat, comentarii privind majorarea/diminuarea capitalului social.

2. Forma de proprietate, forma juridică, precum și principalii acționari/asociați și evoluția capitalului social.

3. Informații referitoare la acționari/asociați, în situația în care sunt constatate relații de participare la alt contribuabil cu care are relații de afaceri.

4. Verificarea corectitudinii listei conturilor bancare cu cele comunicate de unitățile bancare organelor fiscale competente;

5. Evoluția cifrei de afaceri și a rezultatului exercițiului financiar, conform ultimelor 3 bilanțuri anuale, indiferent de perioada verificată.

6. Verificarea evidenței documentelor cu regim special, cu prezentarea actelor cu care au fost achiziționate: plaja de numere pentru facturile achiziționate, facturile utilizate, alte documente cu regim special, documente cu regim special anulate, stocul celor rămase (pentru perioada de până la 31 decembrie). Începând cu 1 ianuarie se vor verifica existența seriei și plajei de numere aprobate de conducerea societății și data începerii utilizării acestora.

7. Prezentarea subunităților contribuabilului cu precizări specifice, dacă este cazul, pentru cele care prezintă un interes fiscal deosebit: declararea punctelor de lucru, respectarea regimului autorizărilor, antrepozit fiscal, utilizator final, jocuri de noroc – licențe etc.

8. Persoana care asigură administrarea activității contribuabilului verificat.

9. Persoana care răspunde de conducerea contabilității.

10. Persoana desemnată să reprezinte contribuabilul pe durata inspecției fiscale.

11. Prezentarea relațiilor de afiliere dintre contribuabilul verificat și alți contribuabili care au calitatea de clienți sau furnizori.

1.4.2.1 Drepturile contribuabilului în momentul exercitării controlului fiscal

Pe toată durata exercitării controlului fiscal contribuabilii supuși acestuia au următoarele drepturi:

a) dreptul de a fi înștiințat despre acțiunea de control fiscal ;

Nu este necesară transmiterea avizului de control în următoarele cazuri:

Controlul fiscal are caracter inopinat

Se desfăsoară în vederea soluționarii unor cereri ale contribuabilului

Acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitărilor unor autorități, potrivit legii

b) dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale aflate în cadrul termenului de prescripție;

Termenul de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale este de cinci ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.

c) dreptul de a solicita modificarea datei de începere a controlului fiscal;

d) dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuție socială și pentru fiecare perioadă supusă verificării / impozitării ;

În cazul în care de la data încheierii controlului fiscal și până la data îmlinirii termenului de prescripție apar date suplimentare, necunoscute organului de control fiscal la data efectuării verificărilor , sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora, conducătorul controlului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade. Datele suplimentare pe care se fundamentează decizia de reverificare a unei perioade pot rezulta în situații cum sunt :

– efectuarea unui control încrucișat asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte și contribuabilul supus verificării;

– obținerea pe parcursul acțiunilor de control fiscal efectuate la alți contribuabili a unor documente sau informații suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului verificat,

într-o perioadă care a fost deja supusă controlului fiscal;

– solicitări ale organelor de urmărire penală sau ale altor organe sau instituții îndreptățite potrivit legii;

– informații obținute în orice alt mod de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior.

e) dreptul de a solicita legitimarea organelor de control fiscal;

Contribuabilul, are dreptul, înaintea începerii controlului fiscal, de a solicita legitimația și ordinul de serviciu al organului de control fiscal. Ordinul de serviciu trebuie să fie semnat de conducătorul controlului fiscal. Începerea controlului fiscal trebuie consemnată în registrul unic de control.

f) dreptul ca activitatea sa să fie cât mai puțin afectată pe timpul desfășurării controlului fiscal;

Organele de control au obligația să exercite activitatea de control fiscal în așa fel încât să afecteze cât mai puțin desfășurarea activităților curente ale contribuabilului supus verificării și să utilizeze eficient timpul destinat controlului fiscal;

g) dreptul de a fi informat;

Pe parcursul desfășurării contribuabilul are dreptul să știe constatările rezultate din controlul fiscal.

h) dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informații;

Organul de control va solicita informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale întâi de la contribuabilul verificat sau de la altă persoană împuternicită de acesta. Dacă pe timpul desfășurării controlului starea de fapt fiscală nu a fost clarificată de acesta, organul de control poate solicita informații și de la alte persoane, informații ce vor fi luate în considerare în măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă.

i) dreptul de a refuza furnizarea de informații;

Soțul / soția și rudele administratorului societății verificate, până la gradul al treilea, inclusiv, pot refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertise, precum și prezentarea unor înscrisuri.

Preoții, avocații, notarii, consultanții fiscali, executorii judecătorești, experții contabili, medicii, psihoterapeuții pot refuza să furnizeze informații cu privire la datele de care au luat cunoștință în exercitarea activității lor.

j) dreptul de a beneficia de asistență de specialitate;

Pe toată durata exercitării controlului fiscal, contribuabilul are dreptul să beneficieze de asistență de specialitate sau juridică.

k) dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal;

Informațiile furnizate de către contribuabil organelor de control fiscal, precum și cele pe care le obțin pe timpul desfășurării controlului fiscal sunt protejate pe linia secretului fiscal.

În categoria informațiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura și cuantumul obligațiilor fiscale, natura, sursa și suma veniturilor debitorului, plăți, conturi, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informații obținute din declarații sau documente prezentate de către contribuabil, sau orice alte informații cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii atribuțiilor de serviciu.

l) dreptul de a primi dovadă scrisă în cazul reținerii unor documente de către organele de control fiscal;

În cazul în care, în timpul desfășurării controlului fiscal, organul fiscal reține, în scopul protejării, documente, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabil, organul de control fiscal trebuie să întocmească un act în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum și mențiunea că aceasta a fost reținută, potrivit dispozițiilor legale, de către organelle fiscale.

m) dreptul de a cunoaște rezultatele controlului fiscal;

La încheierea controlului fiscal, organul fiscal va purta o discuție finală cu agentul economic, asupra constatărilor și consecințelor lor fiscale. Data, ora, locul și problematica discuției vor fi communicate în timp util. Cu această ocazie, contribuabilul are dreptul să prezinte, în scris, punctual său de vedere cu privire la constatările controlului fiscal.

Dacă în urma controlului fiscal se modifică baza de impunere a obligațiilor bugetare supuse controlului fiscal, se va comunica “ decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de controlul fiscal”

n) dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma inspecției fiscale;

În cazul în care contribuabilul nu este mulțumit de rezultatul inspecției fiscale, acesta are dreptul să conteste decizia de impunere emisă cu această ocazie de către organul fiscal.

Contestația se formulează în scris și va cuprinde:

datele de identificare ale contribuabilului

obiectul contestației

motivele de fapt și de drept

dovezile pe care se întemeiază

semnătura contribuabilului sau a persoanei împuternicite, precum și ștampila în cazul

persoanelor juridice

Contestațiile formulate de contribuabil împotriva deciziilor de impunere și a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere se soluționează după cum urmează:

contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții al căror cuantum este sub 5 miliarde lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe contribuabilii

contestațiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe, contribuții al căror cuantum este sub 5 miliarde lei, se soluționează de organele competente constituite în cadrul respectivelor direcții generale de administrare a marilor contribuabili;

contestațile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții al căror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum și cele formulate împotriva actelor emise de organele centrale se soluționează de catre organele competente de soluționare constituite la nivel central.

Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.

1.4.2.2 Obligațiile contribuabilului în momentul exercitării controlului fiscal

Contribuabilii supuși controlului fiscal au următoarele obligații:

a) să conducă, păstreze și să arhiveze evidențele contabile și fiscale într-un mod adecvat și de a le păstra la domiciliul fiscal sau la sediile secundare, după caz:

În cazul în care evidențele fiscale se țin cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate, contribuabilul are obligația să păstreze și să prezinte aplicațiile informatice cu ajutorul cărora a generat datele arhivate în format electronic.

b) să pună la dispoziție toate informațiile solicitate de organul controlului fiscal;

c) să pună la dispoziția organului de control fiscal toate documentele care stau la baza calculării impozitelor datorate;

Contribuabilii au obligația să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a controlului fiscal toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

La finalizarea controlului fiscal contribuabilii au obligația să dea o declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile relevante pentru controlul fiscal.

d) să permită accesul în locurile unde se află bunurile și valorile supuse impozitării, precum și în locurile unde se află documentele necesare controlului;

Indiferent de locul unde se desfășoară controlul fiscal, organul de control are dreptul să inspecteze orice incintă de desfășurare a activității contribuabilului sau orice alte incinte sau locuri în care există bunuri sau se desfășoarșă activități producătoare de venituri, în prezența contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

să se prezinte la sediul organului de control fiscal;

Contribuabilul are obligația de a se prezenta la sediul organului fiscal pentru a da informații și lămuriri necesare stabilirii situației fiscale reale. Solicitarea trebuie făcută în scris și va cuprinde obligatoriu:

data, ora și locul la care contribuabilul este obligat să se prezinte

baza legală a solicitării

scolpul solicitării

documentele pe care trebuie să le prezinte.

să îndeplinească măsurile dispuse de organul de control fiscal;

Contribuabilul are obligația de a îndeplini măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia controlului fiscal în termenele și condițiile stabilite de organele de control

g) să creeze condiții corespunzătoare pentru desfășurarea controlului fiscal;

Controlul fiscal se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului, și prin urmare, acesta trebuie să pună la dispoziția organelor de control un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării controlului fiscal. Prin spațiu adecvat se înțelege asigurarea unui spațiu în limita posibilităților fiecărui contribuabil, după caz, dotat cu necesarul minim de birotică și care să permită păstrarea în siguranță a documentelor primate pentru controlul fiscal.

h) să plătească diferențele de impozite, taxe, contribuții sociale stabilite cu ocazia controlului fiscal, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere a acestora;

Pentru diferențele de impozite, taxe, contribuții sociale și pentru dobânzile și penalitățile de întârziere stabilite, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora prin decizia de impunere.

“Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de controlul fiscal” se vor comunica astfel:

prin prezența contribuabilului la sediul organului fiscal emitent;

prin persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau fax, telefon, e-mail.

i) să colaboreze cu organul de control pentru buna desfășurare a acțiunii de control;

Contribuabilul are obligația de a colabora la constatarea stărilor de fapt fiscale. În acest sens este obligat să ofere informații, să prezinte la locul de desfășurare a controlului fiscal toate documentele precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal

Documentele neprezentate cu rea credință, dovedită cu ocazia controlului fiscal efectuat la sediul, domiciliul sau reședința contribuabilului ori la sediul organului de control fiscal, nu vor fi luate în considerare ulterior la soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice.

Contribuabilii care, potrivit legii, organizează și conduc contabilitatea proprie sunt obligați să păstreze evidențele contabile, precum și documentele justificative pe baza cărora s-au făcut înregistrările contabile, la sediul social declarat cu ocazia autorizării și înregistrării la organul fiscal, până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului organelor fiscale sau, după caz, a dreptului serviciilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale de a stabili diferențe de impozite.

Evidențele contabile și documentele justificative se păstrează și se arhivează într-un mod adecvat, care să permită desfășurarea normală a controlului fiscal.

Contribuabilii sunt obligați să păstreze la punctele de lucru un exemplar din documentele justificative aferente desfășurării activității acestora.

Contribuabilii sau, după caz, reprezentanții legali ai acestora sunt obligați să coopereze la desfășurarea în condiții optime a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor organelor fiscale sau, după caz, a drepturilor serviciilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale și acordarea sprijinului necesar în exercitarea acestor drepturi.

Capitolul II Considerații privind organizarea controlului fiscal

2.1. Date esențiale despre inspectorii de control fiscal

Inspectorii de control fiscal trebuie să desfașoare la cele mai înalte standarde de profesionalism activitatea de control fiscal . Atingerea acestui obiectiv impune îndeplinirea a patru cerinte de bază:

Credibilitetea

Societatea își manifestă nevoia de credibilitate în controlul fiscal ca justificare a participării fiecărui membru al societății la formarea resurselor financiare ale bugetului de stat.

Existența unui cadru etic pe care trebuie să-l respecte inspectorul de control fiscal constituie o garanție a creșterii încrederii contribuabilului în controlul fiscal.

Profesionalismul

Exercitarea funcției de inspector de control fiscal este efectuată de persoane ale căror capacități intelectuale și experiența dobândite prin pregătire le asigură competența necesară activității de control fiscal.

Calitatea serviciilor

Societatea în general și contribuabilii în special solicită efectuarea controlului fiscal la cele mai înalte cote de calitate și standarde de performanță, astfel încât să se asigure atât realizarea funcției de control fiscal cât și derularea nestingherită a activității contribuabilului pe perioada controlului.

Confidențialitatea

Este principiul conform căruia inspectorii de control fiscal sunt obligați să nu dezvăluie informațiile pe care le primesc de la contribuabili fără o autorizare a celor in drept, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Inspectorul de control fiscal va fi prudent în folosirea și protejarea informațiilor acumulate în cursul verificării și nu va folosi informațiile și documentele de care ia cunoștință pentru nici un scop contrar legii.

Inspectorii de control fiscal au obligația să respecte confidențialitatea informațiilor dobândite în timpul activitătilor profesionale, în legătură cu afacerile contribuabililor.

2.1.1. Drepturile inspestorului fiscal

Inspectorii care exercită controlul fiscal au urmatoarele drepturi:

Dreptul de a solicita înscrisuri – organul fiscal poate solicita punerea la dipoziție a

înscrisurilor la sediul său sau la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.

Dreptul de a reține documente – organul fiscal are dreptul să rețină în scopul protejării

împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre și documente financiar – contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maxim 30 zile.

Dreptul de a solicita explicații scrise – organul fiscal are dreptul de a solicita explicații

scrise. În toate cazurile, explicațiile la întrebările puse de organelle de inspecție fiscală se vor da în scris prin “notă explicativă”.

Dreptul de cooperare cu organele de Poliție – la cererea organului fiscal, organele de

Politie, Jandarmerie ori alți agenți ai forței publice sunt obligați să îi acorde sprijin.

Dreptul de a estima mărimea bazei impozabile – Estimarea constă în identificarea

acelor elemente care sunt mai apropiate situației de fapt fiscale.

Pentru a duce la îndeplinire atribuțiile organului de control fiscal se va proceda la:

Examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;

Verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale și cele din evidența

contabilă a contribuabilului;

Discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali

ai contribuabililor sau împuterniciții acestora;

Solicitarea de informații de la terți;

Stabilirea de diferențe și obligații fiscale de plată ;

Aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale.

2.1.2 Obligațiile inspectorului fiscal

Inspectorii care exercită controlul fiscal au urmatoarele obligații :

Să prezinte legitimația de control;

La începerea controlului fiscal, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu, semnat de către coordonatorul controlului fiscal.

Să examineze în mod obiectiv starea de fapt;

Organul fiscal are obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, să îndrume contribuabilii pentru depunerea și/sau corectarea declarațiilor și a altor documente precum și aplicarea prevederilor legislației fiscale, ca urmare a solicitării contribuabililor sau din inițiativa organului fiscal.

Să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima opinia înaintea luării deciziei;

Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.

Să întocmească un act de control;

Organele de control au obligația de a întocmi proces-verbal semnat de organul de control și de contribuabilul supus controlului cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea contribuabilului. Dacă acesta refuză să semneze procesul-verbal, organul de control fiscal va consemna despre aceasta în procesul verbal.

2.2 Actele necesare controlului fiscal

În condițiile legii organul fiscal poate întocmi următoarele tipuri de acte de control fiscal:

procesul verbal – se întocmește atunci când se efectuează o cercetare la fața locului sau

orice altfel de verificare care nu impune trimiterea unui aviz de control fiscal ( control încrucișat sau inopinat) ;

Procesul-verbal de control este un document bilateral, întocmit în două exemplare, din care un exemplar pentru unitatea fiscală, iar celălalt pentru contribuabil.

Conținutul procesului-verbal de control trebuie redactat astfel încât acesta să poată fi citit independent de alte documente și să nu dea posibilitatea mai multor interpretări.

Procesul-verbal de control va fi structurat pe 4 capitole, astfel:

Capitolul I va cuprinde date referitoare la:

a) unitatea fiscală care a dispus controlul fiscal;

b) datele organelor de control care au efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcția, numărul legitimației de control, numărul delegației de control;

c) obiectul controlului fiscal;

d) perioada supusă controlului fiscal;

e) durata și locul desfășurării controlului fiscal;

f) tipul de verificare efectuată (totală sau prin sondaj), de fond, tematică sau inopinată.

Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabil, și anume:

1. datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal:

a) denumirea/numele și prenumele;

b) codul unic de înregistrare/codul numeric personal;

c) adresa sediului social/domiciliul/reședința;

2. datele de identificare a sucursalelor sau punctelor de lucru, dacă este cazul;

3. forma de proprietate;

4. felul activității desfășurate, utilizând Clasificarea activităților din economia națională – CAEN

5. cifra de afaceri, conform ultimului bilanț contabil aprobat;

6. capitalul social subscris și cel vărsat;

7. persoana care asigură conducerea activității contribuabilului în timpul desfășurării controlului fiscal;

8. persoana care răspunde de conducerea contabilității;

9. persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte pe durata controlului fiscal;

10. conturile bancare, precum și societățile comerciale bancare la care acestea sunt deschise;

11. denumirea clienților și furnizorilor mai importanți cu care contribuabilul are relații de afaceri;

12. date privind istoricul firmei: patronii, acționarii, cesiuni etc.

Capitolul III, care reprezintă partea principală a procesului-verbal, va cuprinde constatările efective ale organelor de control fiscal, structurate pe obligațiile fiscale (impozite, taxe, contribuții la fonduri speciale) care au făcut obiectul verificării.

Pentru fiecare obligație fiscală vor fi avute în vedere următoarele elemente:

a) baza legală pentru stabilirea, calcularea și vărsarea impozitului;

b) constatările organului de control fiscal, prezentate în mod concret, clar și precis, cu privire la modul de stabilire, calculare și vărsare a obligației fiscale;

c) dispozițiile legale încălcate, cu menționarea articolului, alineatului etc.;

d) consecințele fiscale ale constatărilor;

e) diferențele de obligații fiscale stabilite, cauzele care le-au generat. Calculul detaliat al acestora va fi prezentat într-o anexă la procesul-verbal;

f) dobânzile, majorările de întârziere, penalitățile de întârziere și alte penalități stabilite în condițiile legii;

g) contravențiile constatate, cu precizarea prevederilor legale încălcate, amenzile aplicate și baza legală pentru aplicarea acestora, precum și a numărului procesului-verbal de constatare a contravențiilor încheiat;

h) termenul de plată a obligațiilor fiscale constatate;

i) justificări, explicații și puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele stabilite, în cazul în care acesta și le-a exprimat;

j) numele, prenumele și funcția persoanelor răspunzătoare (în cazul în care sunt antrenate răspunderi), justificările și explicațiile scrise ale acestora, precum și punctul de vedere al organului de control fiscal cu privire la aceste motivații;

k) eventualele măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea deficiențelor și intrarea în legalitate;

l) plățile efectuate de contribuabil în timpul și ca urmare a controlului fiscal, dacă este cazul;

m) dacă în timpul controlului fiscal sau la finalizarea acestuia se constată că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își înstrăineze patrimoniul, organul de control fiscal are obligația să întocmească Decizia privind măsurile asigurătorii, prevăzută în Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 203/2003 pentru aprobarea modelelor unor formulare tipizate utilizate în domeniul colectării creanțelor bugetului de stat.

În cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea de diferențe, se va face mențiunea corespunzătoare.

Capitolul IV al procesului-verbal de control va cuprinde:

a) situația sintetică a constatărilor efectuate (diferențe de impozite și taxe stabilite, dobânzi calculate, amenzi și penalități aplicate, propuneri în vederea efectuării de compensări etc.);

b) alte date și informații care ar putea fi relevante;

c) mențiunea că toate documentele puse la dispoziție organului de control au fost restituite;

d) o anexă generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare obligație fiscală: diferențele de impozit stabilite, majorările de întârziere, dobânzile, penalitățile de întârziere și alte penalități calculate, potrivit legii;

e) anexe, pentru fiecare obligație fiscală, cu calculul detaliat pentru fiecare dintre acestea, inclusiv majorările de întârziere, dobânzile corespunzătoare, penalitățile de întârziere și alte penalități calculate, potrivit legii;

f) copiile proceselor-verbale de constatare a contravențiilor, dacă este cazul;

g) notele de constatare întocmite, dacă este cazul;

h) documente sau copii de pe acestea, precum și note explicative;

i) actul întocmit de organul de control fiscal, care reprezintă dovada reținerii documentelor sau a altor bunuri;

j) acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afara programului normal de lucru al contribuabilului, dacă este cazul.

Procesul-verbal de control va fi semnat în două exemplare de organul de control care a efectuat controlul fiscal, căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum și de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia.

Ambele exemplare ale procesului-verbal de control, împreună cu anexele sale, se înregistrează la registratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lor de către cei îndreptățiți, dându-se același număr și aceeași dată pe fiecare exemplar.

Procesul-verbal reprezintă titlu de creanță prin care se stabilește și se individualizează

suma de plată, pentru obligații bugetare reprezentând impozite și taxe, contribuții, fonduri speciale, dobânzi, majorări de întârziere, penalități de întârziere și penalități, stabilite de organele competente pe baza evidențelor și documentelor verificate.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor – este actul prin care se

constată faptele la care se aplică sancțiuni contravenționale;

Raportul de inspecție fiscală (R.I.F) – Raportul controlului fiscal va fi consemnat într

un raport scris, în care se vor prezenta constatările controlului fiscal, din punct de vedere faptic și legal. La acestea se vor anexa : procese verbale, situații, tabele, fotocopii după documente, note explicative.

Decizia de impunere – când controlul fiscal se încheie printr-o bază de impunere

modificată, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care reprezintă și titlul de creanță. Când baza de impunere nu se modifcă se emite “Decizia de nemodificare a bazei de impunere”

Dreptul la contestație – împotriva actelor administrative fiscale emise de aparatul cu

sarcini de control fiscal, se pot face contestații. Contestația poate fi retrasă de contestator sau, în acest caz, se poate înainta o nouă contestație în termenul general de depunere a acesteia.

Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ componentă

2.3. Instituțiile controlului fiscal

Garda financiară;

Autoritatea Națională a Vămilor

Departamentul de Control al Guvernului

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Potrivit necesităților de control financiar, în condițiile actuale din statul nostru,controlul financiar de stat este exercitat atât de Direcția generală a controlului financiar de stat cu unitățile sale teritoriale, cât și de Garda Financiară.

Garda Financiară se organizează și funcționează pe întreg teritoriul țării prin Comisariatul General, comisariatele regionale și Comisariatul Municipiului București, ale căror competențe teritoriale și sedii se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

La solicitarea Gărzii Financiare, Ministerul Administrației și Internelor asigură Comisariatului general al Gărzii Financiare, comisariatelor regionale și Comisariatului Municipiului București, din cadrul subunităților specializate de intervenție rapidă ale poliției, personalul necesar pentru asigurarea protecției și siguranței operațiunilor desfășurate de comisarii Gărzii Financiare în realizarea actului de control.

Condițiile concrete și modalitățile în care personalul subunităților specializate de intervenție rapidă ale poliției participă la acțiunile de control se stabilesc de Ministerul Administrației și Internelor și Autoritatea Națională de Control prin protocol.

Membrii Gărzii Financiare sunt funcționari publici, însă cu statut special datorită importanței deosebite a funcției pe care o dețin și îndeplinesc.

Garda financiară exercită controlul operativ și inopinat în legătură cu:

aplicarea și executarea legilor fiscale și a reglementărilor vamale, cu

scopul de a preveni sustragerile sau eschivările de la plata impozitelor și taxelor;

respectarea normelor de comerț, în vederea blocării activităților de contrabandă și a procedeelor interzise de lege;

alte atribuții și activități date în competența legală.

Organele Gărzii Naționale, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sunt în drept:

să efectueze controalele în spațiile cere se produc și comercializează bunuri

ce fac obiectul impozitării;

să verifice existența și autenticitatea documentelor justificative;

să verifice registrele și orice documente justificative din care rezultă

îndeplinirea obligațiilor fiscale

să efectueze, potrivit normelor Codului de procedură penală, percheziții în

localuri publice și particulare, dacă există indicii că se desfășoară acte și fapte de comerț fără îndeplinirea obligatiilor fiscale sau se comit alte fraude fiscale;

să confiște bunurile, corpuri delicte, sustrase de le plata obligațiilor fiscale

și să ridice documentele ce pot servi la dovedirea fraudelor sau contravențiilor descoperite;

să constate contravenții și să aplice sancțiuni;

să sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu infracțiunile

constatate.

În exercitarea acestei atribuții, comisarii Gărzii Naționale sunt obligați să urmărească conformitatea actelor și evidențelor având însemnătate pentru calculare legală a impozitelor și taxelor cum sunt:

declararea veniturilor și bunurilor impozabile sau taxabile de către meseriași și

alți contribuabili particulari

întocmirea de către aceștia a înscrisurilor de evidență a lucrărilor efectuate și

serviciilor prestate, a evidențelor privind încasările pentru lucrări și servicii, prntru produse vândute;

plățile sau cheltuielile efectuate pentru activitatea lor lucrativă și impozabilă.

În mod asemănător, comisarii Gărzii Financiare urmăresc respectarea normelor ce alcătuiesc regimul vamal, atât în scopul stabilirii și încasării legale a taxelor vamale, cât și a protecției intereselor economiei naționale.

Controlul Găzii Financiare, alături de cel al altor organe cu atribuții în domeniu, asigură perfecționarea, creșterea profitului în codițiile de concurență liberă și loială.

În acest sens, în îndeplinirea atribuțiilor sale, dat fiind specificul activității, Garda Financiară colaborează cu Poliția Economică.

Poliția Economică este organul specializat al Ministerului Administrației și Internelor, investit cu misiunea de apărare a avutului public și privat, desfășurându-și activitatea permanent, pentru prevenirea și descoperirea, prin mijloace specifice,a faptelor incriminate de legea penală ca infracțiuni prin care se prejudiciază, sub orice formă, economia națională

și implică interesele legale ale cetățenilor.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege, Garda Financiară are acces la informațiile necesare, în mod operativ și gratuit, de la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Oficiul Național al Registrului Comerțului, Direcția Generală a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, Serviciul Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precum și de la instituțiile financiar-bancare, în condițiile legii.

Personalul Gărzii Financiare care îndeplinește funcții publice specifice este dotat cu uniformă, însemne distinctive, armament și alte mijloace tehnice utilizate ca mijloc individual de autoapărare. Uniforma și celelalte dotări pot fi purtate numai în timpul exercitării atribu-țiilor de control legal încredințate, în condițiile prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare al Gărzii Financiare.

Autoritatea Națională a Vămilor înfăptuiește politica economică a Guvernului României în domeniul vamal.

Autoritatea Națională a Vămilor se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor și în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Autoritatea Națională a Vămilor asigură aplicarea politicii vamale și în domeniul accizelor a statului și exercită atribuțiile stabilite prin lege.

Sediul Autorității Naționale a Vămilor este în municipiul București, str. Matei Millo nr. 13, sectorul 1.

Autoritatea Națională a Vămilor este condusă de un vicepreședinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu rang de subsecretar de stat numit prin decizie a primului-ministru..

Autoritatea Națională a Vămilor asigură aplicarea legislației în domeniul vamal și pentru accize, în mod uniform, imparțial, transparent, tuturor persoanelor fizice și juridice, indiferent de statutul lor juridic și de forma de organizare și funcționare a acestora.

Printre atribuțiile Autorității Naționale a Vămilor se numară și urmatoarele:

aplică în domeniul vamal și pentru accize măsurile specifice rezultate din

programele guvernamentale și din reglementările vamale și pentru accize și alte dispoziții aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală și fiscală pentru accize sau supuse controlului vamal și fiscal pentru accize;

organizează, îndrumă și controlează activitatea direcțiilor regionale pentru accize și

operațiuni vamale, a direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale, precum și a birourilor vamale din subordine;

urmărește si supraveghează respectarea reglementărilor vamale pe întregul

teritoriu al țării și exercită controlul specific potrivit legislației în vigoare;

aplică prevederile Tarifului vamal și ale altor acte normative referitoare la acesta;

Tariful vamal este actul normativ care stabilește ansamblul taxelor vamale ce se percep și se încasează pentru mărfurile ce fac obiectul importului, exportului sau tranzitului la nivelul teritoriului național.

participă împreună cu alte organe de specialitate ale administrației publice centrale

la elaborarea proiectelor de acte normative în domeniul vamal și al accizelor;

ia măsuri pentru prevenirea, combaterea și sancționarea contravențiilor în

conformitate cu reglementările legale în vigoare;

elaborează și adoptă norme tehnice de aplicare a prevederilor Regulamentului

vamal;

asigură aplicarea prevederilor cu caracter vamal din acordurile, convențiile și

tratatele internaționale la care România este parte;

urmărește aplicarea corectă a regulilor de interpretare a nomenclaturii sistemului

armonizat și de evaluare în vamă a mărfurilor, precum și a prevederilor actelor normative referitoare la taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accize și alte drepturi vamale ;

elaborează norme metodologice pentru organele proprii de control și le supune spre

aprobare Ministerului Economiei și Finanțelor – Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

coordonează, îndrumă și controlează activitatea direcțiilor regionale pentru accize

și operațiuni vamale, a direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale și a birourilor vamale pe linia prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozivi, alte produse cu regim special, obiecte din patrimoniul cultural național; urmărește, în cooperare cu celelalte organe abilitate ale statului, cazurile de spălare a banilor prin operațiuni vamale;

asigură sistemul informatic integrat vamal, datele și prelucrările acestora pentru

statistica vamală și de comerț exterior; gestionează informațiile cu privire la colectarea datoriei vamale;

reprezintă, în fața instanțelor direct sau prin organele teritoriale ale Ministerului

Economiei și Finanțelor interesele statului în cazurile de încălcare a normelor vamale ;

întocmește studii, analize și elaborează proiecte de acte normative privind

organizarea activității proprii pe care le supune ministrului economiei și finanțelor cu avizul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru a fi valorificate și promovate;

organizează, prin Școala de Finanțe Publice și Vamă, programe de formare, pregătire și perfecționare profesională a personalului vamal;.

Curtea de Conturi

Curtea de Conturi execută controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului .

Capitolul III Agenția Națională de AdminisrtareFiscală(ANAF)

Scurt istoric în ceea ce privește înființarea ANAF

Înființarea unui Departament de Administrare Fiscală

În cadrul Ministerului Finanțelor Publice a fost înființat la începutul anului 2003 Departamentul de Administrare Fiscală, prin unificarea tuturor direcțiilor de administrare fiscală sub coordonarea unui singur secretar de stat.

Prin această reorganizare, conducerea Ministerului Finanțelor Publice a urmărit îmbunatățirea activității de administrare fiscală prin:

concentrarea resurselor organizației asupra elaborării și implementării măsurilor

care au ca rezultat îmbunătățirea conformării voluntare, precum și asupra reformării și modernizării sistemului;

Începând cu data de 1 octombrie 2003, a fost înființată Agenția Națională de Administrare Fiscală, entitate care înglobează toate funcțiile de administrare fiscală realizate anterior în cadrul departamentului specializat din Ministerul Finanțelor Publice, precum și funcțiile suport care se află într-o strânsă interdependență în realizarea obiectivelor agenției.

Acesta Agenție, care a devenit operațională la 1 ianuarie 2004, are în subordine structurile de administrare și colectare a veniturilor la bugetul de stat din cadrul Direcțiilor finanțelor publice județene și a municipiului București și Direcției generale de administrare a marilor contribuabili și își desfășoară activitatea în domeniul impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor venituri bugetare prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, soluționare a contestațiilor și dezvoltarea unor relații de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de servicii de asistență.

Înființarea unei Direcții generale de administrare a marilor contribuabili

La sfârșitul anului 2002, Guvernul României a decis unificarea administrării marilor contribuabili din municipiul Bucuresti și din județul Ilfov prin înființarea unei Direcții generale de administrare a acestora.

Aceasta hotarâre a avut în vedere creșterea eficienței administrării și colectării veniturilor bugetului de stat, a monitorizării și asistării fiscale, precum și a controlului fiscal la aceasta categorie de contribuabili.

Selecția acestor contribuabili s-a realizat pe baza urmatoarelor criterii, îndeplinite cumulativ:

volumul obligațiilor la bugetul de stat constituite la nivelul anului 2001 să fie mai

mare sau egal cu 14 miliarde lei;

cifra de afaceri raportată în situațiile financiare încheiate la 31 decembrie 2001 să fie

mai mare sau egală cu 50 miliarde lei.

Începând cu data de 1 ianuarie 2003, toate funcțiile de administrare, inclusiv cea de control fiscal, au fost preluate de un colectiv format din aproximativ 250 de persoane. Acestia administrează în prezent un numar de 459 persoane juridice și 682 de sucursale și puncte de lucru ale acestora. În anul 2003, Direcția generală de administrare a marilor contribuabili a colectat aproximativ 24,2% din volumul total al veniturilor bugetului de stat.

De asemenea, la nivel teritorial funcționează servicii pentru administrarea marilor contribuabililor de pe raza fiecărui județ.

Preluarea activității de control a contribuțiilor sociale

Începând cu data de 1 ianuarie 2004, și celelalte activități legate de colectarea contribuțiilor sociale, respectiv gestiunea declarațiilor și colectarea veniturilor, calcularea dobânzilor și penalităților, instituirea unor măsuri de executare silită, constituie atribuții ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Un asemenea act normativ aduce o serie de avantaje atat bugetului public, cât și contribuabililor, dintre care menționăm:

o mai bună performanță a colectării efectuată de către o autoritate unică, indiferent de

destinația plății (bugetul de stat sau bugetele speciale);

cresterea conformării voluntare printr-o abordare integrată a controlului fiscal privind

impozitele și contribuțiile sociale datorate;

scăderea poverii conformării voluntare pentru contribuabili, ca urmare a reducerii

numărului plătilor, a declarațiilor și al instituțiilor cu care trebuie să intre în contact.

3.2 Modul de organizare și funcționare al ANAF

O simplă analiză a sistemului de organizare globală ne arată că lumea se constituie din multe națiuni diferite, populate de oameni diferiți, fiecare cu propria lor limbă religie, cultură, obiceiuri și istorie. Dar toate națiunile au cel putin un lucru în comun : Administrația Fiscală.

O astfel de instituție trebuie să urmeze un curs în mijlocul unor asteptări contradictorii, respectiv presiunea nevoilor de asigurare a serviciilor publice – în permanentă crestere, cu presiunea fiscală asupra masei impozabile – ce se doreste minimizată.

Mediul și condițiile specifice de acțiune în care operează Administrația Fiscală sunt diferite fată de ale altor organizații.

"Ingratitudinea" funcției de bază a instituției tinde să fie subestimată, uitându-se faptul că o Administrație Fiscală de încredere și cu o funcționare liniștită este o condiție de bază pentru o dezvoltare economică durabilă.

Agenția Națională de Administrare Fiscală, este principalul motor al colectării veniturilor la bugetul de stat, trebuie să asigure pe lângă creșterea gradului de colectare al veniturilor bugetare și creșterea gradului de încredere publică în sistemul de administrare fiscală prin schimbarea modului de abordare a relațiilor cu contribuabilii și prin creșterea gradului de transparență, fără a atinge interesele personale ale contribuabililor.

Instituția va urmări realizarea schimbărilor necesare în managementul administrației fiscale prin stabilirea unor criterii de evaluare a performanței obținute de personalul din cadrul administrațiilor fiscale.

Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, finanțată de la bugetul de stat.

Agenția Națională de Administrare Fiscală are structura organizatorică, formată din direcții generale, direcții și alte structuri.

În cadrul acesteia, inclusiv în directa subordine a președintelui, se pot organiza, prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, direcții în cadrul unor direcții generale, precum și servicii, birouri, compartimente și colective temporare și se pot stabili numărul posturilor pe fiecare structură în parte, numărul posturilor de conducere și numărul posturilor de execuție, în condițiile legii.

Personalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală este compus din președinte, vicepreședinți, funcționari publici și personal contractual.

Numărul maxim de posturi al aparatului propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală este de 1.307, inclusiv președintele și vicepreședinții.

Numărul de posturi al aparatului propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală poate fi modificat prin redistribuirea de posturi de la direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția posturilor utilizate în activitatea de trezorerie și contabilitate publică și a celorlalte compartimente subordonate direct Ministerului Economiei și Finanțelor, care se redistribuie prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.

Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor nu este inclus în numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca instituții publice cu personalitate juridică

În cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală se organizează și funcționează Autoritatea Națională a Vămilor, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Structura organizatorică a Autorității Naționale a Vămilor include:

a) aparatul central al Autorității Naționale a Vămilor;

b) unități subordonate Autorității Naționale a Vămilor, respectiv direcții regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcții județene pentru accize și operațiuni vamale, birouri vamale de frontieră și de interior și puncte vamale.

Numărul maxim de posturi pentru Autoritatea Națională a Vămilor și pentru unitățile subordonate acesteia este de 4.589, inclusiv postul de demnitar.

Repartizarea numărului maxim de posturi pe aparatul central și pe unitățile subordonate Autorității Naționale a Vămilor se face prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor.

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală poate redistribui, prin ordin, între aparatul central, direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, birourile vamale și punctele vamale posturile repartizate, la propunerea vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, cu încadrarea în numărul de posturi aprobat pentru aceste unități

În cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală se organizează și funcționează Garda Financiară, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Structura organizatorică a Gărzii Financiare include:

a) Comisariatul general;

b) Secțiile județene și secția municipiului București ale Gărzii Financiare.

Organizarea și funcționarea Gărzii Financiare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

În cadrul structurii organizatorice a Comisariatului general al Gărzii Financiare și, respectiv, al secțiilor județene și secției municipiului București, se pot constitui servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii, și se aprobă numărul posturilor de conducere, prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.

Numărul maxim de posturi pentru Garda Financiară este de 1.805, din care 200 de posturi pentru Comisariatul general. Repartizarea numărului de posturi pe secțiile județene și secția municipiului București ale Gărzii Financiare se face prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general.

Structura organizatorică a Gărzii Financiare, numărul de posturi, normele generale și speciale de dotare, însemnele distinctive și modelele de uniformă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Regulamentul de organizare și funcționare al Gărzii Financiare stabilește competențele și atribuțiile personalului care ocupă funcții publice de conducere și de execuție, precum și ale personalului contractual și se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Directorii generali, directorii generali adjuncți, directorii și directorii adjuncți, șefii de servicii și șefii de birouri, personalul de execuție din aparatul propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală se numesc în funcție, în condițiile legii, prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Statul de funcții pentru aparatul propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Statele de funcții pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București se aprobă de către președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

3.3 Conducerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală

Agenția Națională de Administrare Fiscală are o siglă ale cărei caracteristici se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Agenția Națională de Administrare Fiscală este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru.

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală răspunde în fața ministrului economiei și finanțelor pentru întreaga sa activitate.

În exercitarea atribuțiilor sale președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală emite ordine, în condițiile legii.

Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor și comisarul general al Gărzii Financiare sunt ordonatori terțiari de credite și pot delega această calitate altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare se precizează limitele și condițiile delegării.

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală este ajutat în activitatea sa de 3 vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat, dintre care unul conduce Autoritatea Națională a Vămilor, numiți prin decizie a primului-ministru.

Răspunderile și atribuțiile vicepreședinților se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală reprezintă Agenția Națională de Administrare Fiscală în relația cu terții.

Prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală unele atribuții pot fi delegate vicepreședinților, secretarului general și persoanelor cu funcții de conducere din compartimentele de specialitate.

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală îndeplinește și alte atribuții specifice, stabilite prin alte acte normative, precum și alte atribuții stabilite prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală poate aproba, în cazuri temeinic justificate, redistribuirea unor fonduri de stimulare între unitățile subordonate, precum și între agenție și acestea.

În cazul în care președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, din motive întemeiate, nu își poate exercita atribuțiile prevăzute în actele normative în vigoare, îl deleagă prin ordin pe unul dintre cei 3 vicepreședinți să exercite aceste atribuții, cu informarea ministrului economiei și finanțelor.

În cazul în care unul dintre vicepreședinții Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, din motive întemeiate, nu își poate exercita atribuțiile curente, acestea vor fi delegate către celălalt vicepreședinte prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Secretarul general al Agenției Naționale de Administrare Fiscală este înalt funcționar public, numit în condițiile legii. Acesta asigură stabilitatea funcționării agenției, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între structurile agenției.

Secretarul general îndeplinește atribuțiile privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare.

Agenția Națională de Administrare Fiscală are în dotare un parc auto, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, iar pentru activități specifice numărul de mijloace de transport și consumul de carburanți.

Bunurile care se află în proprietatea, administrarea sau folosința direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București își păstrează același regim juridic

3.4 Obiectivele Agenției Naționale de Administrare Fiscală

a) colectarea veniturilor bugetului de stat, reprezentând impozite, taxe și alte venituri ale bugetului de stat, precum și a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj, bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

b) aplicarea unitară a prevederilor legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare în domeniul său de activitate;

c) exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echitabil tuturor contribuabililor;

d) aplicarea în domeniul vamal a măsurilor specifice rezultate din Programul de guvernare și din legislația în domeniul vamal;

e) dezvoltarea asistenței contribuabililor în vederea îmbunătățirii nivelului de informare al acestora și aplicării unitare a prevederilor legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare.

3.5 Atribuțiile Agenției Naționale de Administrare Fiscală

În realizarea obiectivelor Agenția Națională de Administrare Fiscală are, în principal, 73 de atribuții dar eu voi menționa în rândurile ce urmează unele din cele mai importante atribuții:

1. Asigură aplicarea corectă, unitară și nediscriminatorie a legislației fiscale;

2. Elaborează și avizează proiectele de acte normative care conțin prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare, proceduri de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a celorlalte venituri bugetare pentru care este competentă;

3. Participă împreună cu direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor la elaborarea proiectelor de acte normative privind stabilirea veniturilor bugetare;

4. Exercită controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte din domeniul economic, financiar și vamal care au ca efect evaziunea fiscală;

5. Exercită activitatea de inspecție vamală, activitatea de control vamal ulterior și orice altă formă de control specific în legătură cu aplicarea și respectarea reglementărilor în vigoare în domeniul vamal;

6. Are reprezentanți permanenți la Misiunea României pe lângă Uniunea Europeană sau în cadrul altor organisme internaționale, care asigură legătură operativă pe probleme vamale;

7. Aplică în domeniul vamal măsurile specifice rezultate din programele guvernamentale și din reglementările vamale și alte dispoziții aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală sau supuse controlului vamal;

8. Exercită controlul financiar privind respectarea disciplinei economico-financiare și a modului de administrare și gestionare a mijloacelor materiale și a fondurilor financiare de către operatorii economici la care statul, direct sau printr-o instituție ori autoritate publică, are calitatea de acționar;

9. Administrează depunerea de către plătitori a declarațiilor de impunere la impozite, taxe, contribuții sociale și alte venituri bugetare potrivit legii, precum și evidența plăților efectuate;

10. Elaborează și aplică procedurile privind evidența contribuabililor, gestiunea dosarului fiscal și a cazierului fiscal;

11. Elaborează și pune la dispoziție personalului său materiale informative referitoare la aplicarea legislației specifice fiecărui domeniu propriu de activitate;

12. Asigură, potrivit legii, tipărirea formularelor și imprimatelor tipizate utilizate în domeniul său de activitate;

13. Coordonează, îndrumă și verifică modul de respectare a procedurilor de administrare, a legislației fiscale și a legislației contribuțiilor sociale de către structurile de administrare, prin efectuarea de acțiuni de monitorizare și revizie a activității desfășurate de acestea;

14. Furnizează Ministerului Economiei și Finanțelor informații necesare fundamentării estimării veniturilor ce pot fi colectate de la contribuabili;

15. Furnizează structurilor specializate ale Ministerului Economiei și Finanțelor informațiile necesare fundamentării calculului contribuției României la bugetul Uniunii Europene;

16. Soluționează contestațiile împotriva actelor administrative fiscale, în condițiile legii;

17. Urmărește realizarea unui management eficient și coerent al administrării fiscale, având ca scop menținerea unei administrări fiscale unitare, stabile și armonizate;

18. Exercită funcția de audit public intern în condițiile legii;

19. Elaborează și derulează programe de perfecționare profesională a personalului din cadrul agenției la nivel central și la nivelul structurilor de administrare prin Școala de Finanțe Publice și Vamă și alte organisme specializate în acest domeniu;

20. Asigură prin sistemul de management al performanței și dezvoltare profesională formarea unui corp al funcționarilor publici profesionist, onest, stabil și eficient, în scopul creării unei organizații moderne, flexibile, funcționale și eficiente, în condițiile legii;

21. Deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar;

22. Inițiază și participă la negocierile pentru elaborarea unor convenții bilaterale în materie de recuperare a creanțelor bugetare;

23. Organizează activitatea de monitorizare a recuperării creanțelor bugetare

24. Verifică bazele de impunere, legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, precum și modul în care aceștia respectă prevederile legislației fiscale și contabile, stabilește diferențe privind obligațiile de plată, cât și accesoriile aferente acestora;

25. Aplică împreună cu organele sale subordonate legislația în domeniul ajutorului de stat;

26. Propune strategii de dezvoltare pe termen mediu și lung și soluții de reformă în domeniul administrării fiscale.

Agenția Națională de Administrare Fiscală îndeplinește orice alte atribuții și are toate competențele cu privire la activitatea de administrare a veniturilor bugetare, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

În exercitarea atribuțiilor sale Agenția Națională de Administrare Fiscală colaborează cu ministerele și autoritățile administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, cu alte instituții publice, precum și cu persoane juridice și fizice și alte entități.

Atribuțiile, sarcinile și răspunderile direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare, care se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe baza propunerilor vicepreședinților Agenției Naționale de Administrare Fiscală și ale conducerii direcțiilor de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, cu avizul secretarului de stat coordonator sau a secretarului general, după caz.

Atribuțiile, sarcinile și răspunderile individuale ale personalului propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, al direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București se stabilesc prin fișa postului, pe baza regulamentelor de organizare și funcționare care se semnează de salariat și se aprobă în condițiile legii

În îndeplinirea atribuțiilor sale Agenția Națională de Administrare Fiscală este autorizată:

1. Să exercite nemijlocit și neîngrădit inspecția fiscală, controlul financiar, controlul operativ și inopinat și controlul vamal, conform dispozițiilor legale în vigoare;

2. Să dea operatorilor economici, ca urmare a controlului, dispoziții pentru luarea măsurilor de respectare a legii;

3. Să aplice sancțiuni potrivit prevederilor legale;

4. Să urmărească și să ia măsuri de recuperare a ajutorului de stat ilegal sau utilizat abuziv, prin organele abilitate, conform competențelor;

5. Să aplice, prin organele abilitate, modalitățile de executare silită și măsurile asigurătorii, în condițiile legii, pentru a căror realizare este competentă potrivit legii;

6. Să încheie protocoale de schimb de informații și colaborare cu ministerele, instituțiile publice și cu alte organizații;

7. Să soluționeze plângerile prealabile și petițiile și să pună la dispoziție solicitanților informațiile publice, în condițiile legii;

8. Să stabilească orice alte măsuri în condițiile prevăzute de lege.

Societatea în care trebuie să opereze Administrațiile Fiscale – inclusiv din punct de vedere microeconomic – nu mai este imuabilă.

Administrația Fiscală trebuie să fie flexibilă pentru a se adapta la standardele Uniunii Europene.

  Încă din cursul anului 2002, Ministerul Finanțelor Publice a început un proces intens de reformă și modernizare a activitații de administrare fiscală, proces care a beneficiat atât de sprijinul factorilor interni, cât și de cel al programelor externe de asistența tehnică.

Necesitatea acestei reforme a administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor și a altor venituri ale bugetului de stat a fost determinată de diverși factori, cum sunt schimbările economice și sociale apărute în ultima perioadă, obligațiile asumate de România odată cu exprimarea fermă a dorinței de aderare la Uniunea Europeană, mediul de afaceri conectat din ce în ce mai mult cu economia internațională, precum și schimbările care au avut loc în plan internațional în procesul de modernizare al Administrațiilor Fiscale.

Studiu de caz

Evoluția activității ANAF în perioada 2005 – 2007

Pentru asigurarea egalității cetățenilor în fața obligațiilor lor fiscale și menținerea unei concurențe corecte între agenții economici, ANAF este permanent preocupată de diminuarea evaziunii fiscale, care afectează veniturile bugetare și distorsionează mediul de afaceri.

Studiul de caz pe care îl prezint în acest capitol constituie rezultatul analizei unor rapoarte de activitate ale Gărzii Financiare și ale Autorității Naționale a Vămilor.

Analiza a fost realizată pe baza unor date puse la dispoziție de site-urile oficiale ale acestor instituții,respectiv rapoartele de activitate .

Evoluția activității Gărzii Financiare în prioada 2005-2007

Modificările legislative din cursul anului 2005 au condus la revenirea Gărzii Financiare în subordinea Ministerului Finantelor Publice iar prin OUG 190/2005 s-a prevăzut ca actele de control întocmite de Garda Financiară, la solicitarea Parchetului, constituie probă în justiție.

În anul 2005, Garda Financiară și-a desfășurat activitatea cu un număr de 902 comisari, întreprinzând, în acesta perioadă, un număr de 146.643 acțiuni de control.

În urma acestor acțiuni au fost constatate 125.865 fapte care constituiau abateri de la reglementările financiar – fiscale pentru care au fost aplicate sancțiuni contravenționale în valoare totală de 162.395 mii lei (RON) din care au fost încasați operativ 121.691 mii lei (RON), reprezentând 75 % din totalul stabilit.

În conformitate cu prevederile legale, au fost confiscate bunuri și numerar fără proveniență legală sau care au rezultat din săvârșirea unor fapte ilicite, în valoare de 117.097 mii lei (RON).

În 959 cazuri s-a dispus suspendarea temporară a activității unor agenți economici pentru încălcarea prevederilor OG 28/1999 privind obligativitatea dotării și utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, a 284 agenți economici pentru încălcarea procedurilor privitoare la fabricarea și comercializarea produselor accizate si a 24 cazinouri și săli de jocuri de noroc.

Continuarea cercetărilor, au avut în vedere natura infracțională a faptelor constatate, în 2009 cazuri, pentru un prejudiciu de 697.104 mii lei (RON), au fost sesizate organele de cercetare penală.

În aceeași perioadă, Garda Financiară a soluționat 571 lucrări la solicitarea parchetului, 1723 la solicitarea organelor de poliție, a întocmit 120 informări către O.N.P.C.S.B. și a soluționat 203 solicitări din partea acestei instituții

Numărul sesizărilor penale întocmite în anul 2005 depășește cu 17% pe cel din anul anterior iar sumele aferente prejudiciilor constatate sunt cu peste 93 % superioare celor din perioada precedentă.

În anul 2006, Garda Financiară și-a desfășurat activitatea cu un număr de 902 comisari, efectuând , în acestă perioadă, un număr de 148.584 acțiuni de control.

În urma acestor acțiuni au fost constatate abateri de la reglementările financiar – fiscale pentru care au fost aplicate sancțiuni contravenționale în valoare totală de 281.943 mii lei (RON) din care au fost încasați operativ 151.690 mii lei (RON).

Conform prevederilor legale , au fost confiscate bunuri și numerar fără proveniență legală sau care au rezultat din săvârșirea unor fapte ilicite, în valoare de 89.337 mii lei (RON).

Natura infracțională a faptelor constatate în anul 2006 sunt în număr de 2334 acestea însumând un prejudiciu în valoare de 745.773 mii lei (RON) și, și în acest caz fiind sesizate organele de cercetare penală.

Valoarea sancțiunilor contravenționale aplicate au crescut cu 18% și a numărului de sesizări penale întocmite, crescând cu 16% în condițiile menținerii la același nivel ridicat ca și în anul anterior, a numărului de acțiuni de control executate.

În cursul anului 2007, prin adoptarea HG nr. 533/2007, s-a realizat creșterea capacității instituționale cu 500 posturi, astfel că numărul personalului Gărzii Financiare a ajuns la 1805 posturi, din care 1605 în structurile teritoriale.

Pentru anul 2007 instituția și-a asumat, drept obiectiv principal, creșterea calității activității, în special în ceea ce privește identificarea abaterilor grave de genul producției și comercializării ilicite de mărfuri accizabile, având consecința afectarea, prin evaziune fiscală, a veniturilor bugetului de stat.

În perioada supusă analizei au fost efectuate, 153.350 acțiuni de control, prin care s-a urmărit identificarea și combaterea faptelor de evaziune fiscală.

În timpul verificărilor au fost constatate abateri de la reglementările financiar – fiscale în 135.982 cazuri.

Pentru faptele de natură contravențională au fost aplicate sancțiuni care au condus la atragerea la buget a unor venituri suplimentare în valoare totală de 272.983 mii lei (RON), din care s-au încasat operativ, în timpul controlului 178.583 mii lei (RON).

În timpul controalelor au fost identificate fapte de natură infracțională care au produs bugetului de stat un prejudiciu în sumă de peste 1.400.000 mii lei ( RON), fiind înaintate organelor de urmărire penală, pentru continuarea cercetărilor, un număr de 2.375 sesizări, iar în 1159 cazuri au fost informate organele fiscale.

În conformitate cu prevederile legale, au fost confiscate sau s-a dispus virarea în vederea confiscării, de bunuri și numerar fară proveniența legală sau care au rezultat din savârsirea unor fapte ilicite, în valoare de 103.822 mii lei (RON).

Mai sus sunt evidențiate date reale din rapoartele de activitate ale Gărzii Financiare și pe baza acestor date voi arata grafic evoluția sau regresul acestei instituții.

Aceste date vor fii regăsite în cadrul tabelului 1 de la pagina 36.

Tabelul 1

Rezultatele activității desfășurate de Garda Financiară în perioada 2005 – 2007

Sursa tabel: Rapoarte de activitate ale Gărzii Financiare pe perioada 2005 – 2007

În tabelul de mai sus sunt evidențiate rezultatele obținute de Garda Financiară și se reflectă sugestiv ritmul de creștere sau de scădere al eficienței acestora. (vezi Graficele 1 și 2 pag 37).

Așa cum numărul de agenți economici verificați a înregistrat o ușoară creștere, numărul de acte de control încheiate a variat crescând cu 3% în 2006 față de 2005 și scăzând în 2007 cu 6% față de 2006.

Remarcăm că, în multe din acțiunile mari, desfășurate în cadrul instituției, rezultatele au fost obținute datorită bunei colaborări, atât în interiorul ANAF cu organele vamale și cele de control fiscal, cât și cu organele Ministerului Administrației și Internelor, și în special Direcția de Investigare a Fraudelor, împreună cu care au fost organizate și realizate verificări complexe dintre care exemplificăm acțiunea ” Gaterul ”, în legatură cu exploatarea și comercializarea masei lemnoase și acțiunea ” Morărit și panificație”

Un segment important din activitatea instituției îl reprezintă verificările efectuate împreună sau la solicitarea organelor de poliție, mai ales că, prin dispoziția conducerii ANAF, verificările în legătură cu fraudele identificate la marii contribuabili, au fost realizate de Garda Financiară.

Aceste actiuni, care au condus la creșterea credibilității acestei instituții în lupta împotriva fraudei, au presupus alocarea unui volum important de timp, un număr semnificativ de comisari fiind atrași pentru efectuarea verificărilor de specialitate.

Analiza evoluției activității Gărzii Financiare pe domenii de activitate

Analizând în structură, pe domenii de activitate, pot fi evidențiate rezultatele obținute în combaterea fraudei cu produse accizate, deopotrivă alcool, tutun și uleiuri minerale, precum și cele cu fier vechi, material lemnos, cereale, etc. sunt reflectate în datele și graficele prezentate și sunt sustinute prin cazurile deosebite identificate de comisarii Gărzii Financiare, precum și de indicatorii realizați pe principalele domenii de activitate.

În continuare voi menționa câteva dintre rezultatele înregistrate de Garda Financiară pe diferitele domenii de activitate, urmărind evoluția ageților economici verificați, agenților economici sancționați, amenzilor aplicate, amenzilor încasate, confiscărilor de bunuri sau sume, prejudiciile din impozite și taxe, număr de sesizări penale.

Din punct de vedere al numărului de agenți verificați pe perioada supusă studiului, se observă o variație în principalele domenii de activitate, mai puțin în domeniul maselor lemnoase unde s-a înregistrat o scădere a agenților economici verificați, și în domeniile deșeurilor recuperabile și cel al morăritului și panificației unde s-au înregistrat ușoare creșteri ale numărului acestora. Pe domeniul disciplinei financiare, după cum arată și graficul de mai jos (grafic 3 și 3.1) s-au înregistrat rezultate notabile, numărul agenților economici verificați crescând de la 45543 în anul 2005 la 54951 în anul 2007.

Folosind datele centralizate de Garda Financiară în rapoartele de activitate întocmite la sfârșitul anilor analizați în acest studiu de caz, am realizat graficul de mai sus în care se evidențiază evoluția variabilă a numărului de agenți economici sancționați în principalele domenii de activitate. În ciuda variațiilor din majoritatea domeniilor studiate, în domeniul deșeurilor recuperabile și cel al morăritului și panificației, s-au înregistrat creșteri ale numărului de agenți sancționați.

Ca și în cazul agentilor verificați, pe domeniul disciplinei financiare s-a înregistrat cea mai mare creștere a agenților economici sancționați, numărul acestora crescând considerabil de la an la an. ( vezi grafic 4 și 4.1).

În urma controalelor efectuate de Garda Financiară, pentru neregulile descoperite, inspectorii au aplicat amenzi ale căror valori au crescut considerabil în perioada 2005 – 2007 așa cum este evidențiat și în graficele de mai jos (grafic 5 și 5.1), realizat pe principalele domenii de activitate în care s-au desfășurat controalele, folosind date oficiale puse la dispoziție de instituția în cauză. Sumele sunt reflectate în mii lei (RON).

Domeniul disciplinei financiare se evidențiază din nou prin valori mari și creștere substanțială, arătând că este sectorul cu cea mai intensă activitate a inspectorilor Gărzii Financiare. Contravaloarea amenzilor aplicate, coroborată cu numarul agenților economici

sancționați, reflectă numărul mare de nereguli constatate în fiecare din sectoarele de activitate în care s-au desfășurat controale.

Din totalul amenzilor aplicate de către inspectorii Gărzii Financiare, numai o parte sunt încasate datorită mai multor factori cum ar fi amânarea plății pe perioada procesului de judecată în cazul în care agentul economic contestă în instanță decizia inspectorilor, suspendarea plății amenzii în cazul în care instanța decide că sancțiunea nu a fost corect aplicată ori în cazul în care agentul economic sancționat dorește repetarea controlului fiscal, nefiind mulțumit de decizia inspectorilor fiscali.

Cu toate acestea, sumele încasate din amenzile aplicate de Garda Financiară, aduc un aport important la bugetul de stat, acestea crescând considerabil în fiecare an. Așa cum am mai spus, sectorul disciplinei financiare a înregistrat cele mai mari valori deoarece cuprinde cea mai mare parte a agenților economici. ( vezi grafic 6 și 6.1)

Pe lângă efectuarea controalelor și aplicarea amenzilor, inspectorii Gărzii Financiare mai au o atribuție, aceea de a confisca sume de bani sau bunuri, acolo unde este necesară luarea acestei decizii. Astfel, inspectorii au confiscat sume și bunuri de la agenții economici, cu valori comparabile cu cele ale amenzilor încasate. La acest capitol, cele mai mari valori au fost înregistrate în domeniul deșeurilor recuperabile acestea însumând în cei trei ani supuși studiului, 945.66 mii lei (RON).

În graficele de mai jos ( grafic 7 și 7.1), sunt cuprinse sumele de bani confiscate precum și contravaloarea bunurilor confiscate, cum ar fi marfuri fără acte de proveniență și autovehicule ce au servit la savârșirea faptelor constatate. Nu sunt însă adăugate sumele ce reprezintă contravaloarea mărfurilor care fac obiectul unor sesizări penale, sau cele care, conform legii sunt supuse procedeului de distrugere.

În perioada supusă analizei, inspectorii Gărzii Financiare au identificat fapte de natură infracțională care au produs bugetului de stat prejudicii majore ce sunt reprezentate în graficele de mai jos.( grafic 8 și 8.1). Cele mai mari prejudicii au fost înregistrate în sectorul uleiurilor minerale.

Pe când în domeniul alcoolului și băuturilor alcoolice s-a înregistrat o creștere semnificativă a prejudiciilor, respectiv de la 40.731 mii lei (RON) în 2005 până la 111.430 mii lei (RON) în 2007, în domeniul maselor lemnoase s-au înregistrat scăderi drastice ale valorilor prejudiciilor aduse bugetului, respectiv de la 74.682 mii lei (RON) în 2005 la 6107 mii lei (RON) în 2007. O scădere remarcabilă s-a înregistrat și în domeniul disciplinei financiare.

Luând în calcul toate domeniile de activitate, suma totală a prejudiciilor aduse bugetului statului în perioada analizată este de 2.842.900 mii lei (RON).

Din totalul faptelor de natură infracțională identificate, o parte sunt înaintate organelor de urmărire penală pentru continuarea cercetărilor, sub formă de sesizări penale. Astfel, s-au înregistrat creșteri ale numărului de sesizări penale în majoritatea principalelor domenii de activitate supuse studiului, mai puțin în domeniul disciplinei financiare unde se observă o scădere semnificativă pe perioada aleasă pentru analiză. Cu toate acestea în cel din urmă domeniu s-au înregistrat cele mai multe sesizări penale înaintate pentru continuarea cercetărilor ( vezi grafic 9 și 9.1)

Verificările in principalele domenii de activitate

Verificările în domeniul uleiurilor minerale au identificat că principale procedee frauduloase sunt substituirea unor produse petroliere nepurtătoare de accize și comercializarea acestora sub forma de carburanți sau deturnarea de la destinația legală a uleiurilor minerale neaccizate (solvenți), în vederea eludării plătii accizei.

În retelele de distribuție au fost intercalate societăți comerciale de tip fantomă în vederea disimulării originii mărfii sau a destinatarilor reali ai acestora.

Controalele în domeniul producției și comercializării alcoolului și a băuturilor alcoolice au identificat producători neautorizați de băuturi alcoolice. O tehnică folosită de evazioniști este și cea a producerii alcoolului și a băuturilor alcoolice, în spații formal autorizate, din materii prime neevidențiate în contabilitate urmată de disimularea produselor finite și comercializarea acestora împreună cu loturi legal procesate și marcate fiscal

În domeniul produselor din tutun, evaziunea fiscală se manifestă în special, prin comercializarea clandestină, a țigaretelor introduse ilegal în țară, prin granița de est, din țări din fostul spațiu sovietic dar și prin redirijarea acestora către spațiul european, unde prețul țigarilor este mult mai mare.

Totodată, verificări ce au pornit de la importatori de utilaje specifice producției de țigarete au condus la identificare și oprirea activității unor fabrici clandestine care prelucrau tutun brut achiziționat de la producători particulari a căror producție figura ca fiind exportată

Datorită faptului că reciclarea deșeurilor metalice determină diminuarea costurilor în sectorul metalurgic, achiziția acestei materii prime este de interes deosebit, atât pe piața internă, cât și la extern.

În multe cazuri s-a constatat existența unor rețele care procedau la comercializarea ilicită a deșeurilor recuperabile prezentand centrelor de colectare, ca documente justificative, facturi de la societăți de tip fantomă sau borderouri de achiziție de la persoane fizice, completate cu date fictive.

De asemenea, firme de tip fantomă erau introduse în lanțul comercial pentru a se îngreuna identificarea furnizorilor reali.

Verificările în domeniu exploatării, gestionării, prelucrării și comercializării masei lemnoase au scos în evidență procedee de comercializare pe piața neagră a unor însemnate cantități de material lemnos prin:

– lipsa marcajelor aplicate de organele silvice; achiziționarea de lemn fără documente de proveniență;

– prelucrarea, cu complicitatea deținătorilor de gatere, a materialelor lemnoase recoltate de deținătorii de fond forestier, fără înregistrarea în gestiune;

– introducerea în lanțul comercial a societăților de tip fantomă în vederea împiedicării identificării furnizorilor și/sau a beneficiarilor reali.

Rezultatele controalelor efectuate în domeniu comerțului cu cereale, produse de morărit și panificație au scos în evidență o serie de nereguli, practicate de unele grupuri de persoane sau firme, organizate și constituite după principiul rețelelor de contrabandă care actionează, de obicei, pe raza mai multor judete, cu privire la:

-neîntocmirea sau întocmirea incompletă a documentelor care atestă și însotesc cantitățile recoltate, din câmp și până la înmagazinare;

-neutilizarea documentelor aprobate prin actele normative și nerespectarea modului de completare a acestora, atât pe timpul transportului, cât și la depozitare, prelucrare și comercializare;

-intercalarea pe circuitul economic a unor firme tip fantomă

Având în vedere că verificările din teren în domeniul disciplinei financiare sunt fundamentate ulterior pe baza analizei documentelor și evidențelor contabile întocmite de agenții economici, verificările privind respectarea disciplinei financiar contabile constituie un obiectiv permanent al comisarilor Gărzii Financiare.

CONCLUZII – Direcții principale în 2008

Volumul de activitate desfășurat de Garda Financiară în această perioadă supusă analizei este superior, atât calitativ cât și cantitativ, activitătii desfășurate în anii anteriori, creșterea majorității indicatorilor fiind semnificativă.

Pentru ca acest volum de activitate să fie superior, s-a recurs la implementarea unui management participativ care a contribuit la:

– depistarea și instrumentarea unor cauze mari în domenii diverse de activitate, îndeosibi privind produsele accizabile;

– implicarea mai susținută a secțiilor teritoriale;

– aprecierea calității lucrărilor de catre Parchet, inclusiv DNA.

În cadrul Gărzii Financiare acțiunile au atât caracter sancționatoriu cât și preventiv, după caz, contribuind la descurajarea faptelor de evaziune fiscală și implicit, la creșterea gradului de conformare a contribuabililor.

Dincolo de realizările obținute, în atenția noastră ramâne alinierea activității instituției la noile provocări determinate de evoluția economiei naționale, în contextul apartenenței României la Uniunea Europeană.

Garda Financiară are în plan următoarele obiective :

– monitorizarea și intervenția operativă în domeniile cu grad ridicat de risc la evaziunea fiscală;

– ameliorarea permanentă a calității actului de control;

– intensificarea colaborării, atât cu structurile ANAF cât și cu alte instituții;

– implicarea constantă și creșterea capacității de reacție a structurilor teritoriale în identificarea și instrumentarea cu operativitate a cazurilor mari de evaziune fiscală, cu ramificații pe raza mai multor judete.

Având în vedere nivelul pregătirii profesionale și experiența acumulată de comisari privind depistarea și combaterea faptelor de evaziune și fraudă fiscală, se va acționa pentru perfecționarea legii de organizare și functionare a Gărzii Financiare referitor la:

– acordarea de competente privind efectuarea actelor premergătoare cercetării penale;

– identificarea și legitimarea persoanelor implicate în faptele de evaziune fiscală;

– posibilitatea verificării în trafic a mijloacelor auto prin punerea de acord a prevederilor OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare cu prevederile OUG nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice;

– culegerea, prelucrarea, stocarea și schimbul informațiilor generate de faptele de fraudă fiscală;

Pentru asigurarea condițiilor privind stabilitatea personalului, creșterea loialității față de valorile instituției și diminuarea factorilor generatori de corupție, se va asigura prin promovarea și adoptarea Legii statutului comisarului din Garda Financiară.

În acest mod, va crește operativitatea și eficiența acțiunilor desfășurate de comisarii Gărzii Financiare, care sunt permanent la dispoziția serviciului și acționează atât în zilele de repaos sau sărbători legale, pe timp de zi și noapte, indiferent de condițiile atmosferice.

Evoluția activității Autorității Naționale a Vămilor 2005-2007

La nivelul Autorității Naționale a Vămilor (A.N.V.) a fost inițiat și realizat, în cursul anilor 2005 și 2006, un set de măsuri având ca obiective principale recuperarea întârzierilor în realizarea angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană, îmbunatățirea mediului de afaceri prin fluidizarea procesului de vămuire și diminuarea drastică a fenomenului de corupție.

În cursul anului 2005 Autoritatea Națională a Vămilor și-a propus:

– elaborarea unei noi Strategii revizuite a Autorității Naționale a Vămilor privind dezvoltarea resurselor umane;

– elaborarea unui plan de pregătire profesională care se derulează prin Școala de Finanțe Publice și Vamă destinat personalului vamal în vederea aplicării în mod uniform a reglementărilor vamale.

Pe parcursul anului 2005 au fost incluși în programul de formare specializată, 1.042 de

funcționari publici din sistemul vamal;

S-au vizat schimburi de experiență între funcționarii vamali și cei ai altor instituții în scopul dezvoltarii unei colaborări și cooperări ulterioare

Derularea unor programe de formare profesională, care au inclus personalul vamal operativ din birourile vamale de interior și de frontieră, la cursurile pe teme referitoare la Politica Agricola Comună, Drepturile de Proprietate Intelectual, Lupta împotriva fraudelor în domeniul accizelor și TVA-ului, Valoare în vamă și Originea mărfurilor, Controlul autovehiculelor, Regimuri Economice, Formare formatori, Proceduri simplificate de vămuire. În anul 2006, numărul funcționarilor publici participanți la programele de formare/perfecționare a atins cifra de 4389, participări atât din directiile regionale vamale, cât și din birourile vamale.

Până la sfârșitul anului 2006, au fost incluși în programe de formare în cadrul proiectului, peste 170 de funcționari vamali.

Pregătirea profesională a personalului vamal s-a realizat în anul 2007 atât la nivel central (prin Școala de Finanțe Publice și Vamă) cât și în centrele regionale de instruire, derulându-se cu un număr de 80 de cursuri de pregătire profesională.

Numărul total de participări la aceste sesiuni de instruire a fost de 1.400 de funcționari vamali, din care 110 au fost instruiți ca formatori. Din totalul funcționarilor care au participat la cursurile de pregătire profesională un număr de 35 de funcționari publici au fost instruiti în cadrul structurilor de audit public intern.

Lupta împotriva corupției

În acest domeniu prioritar pentru integrare, precum și ca urmare a avertizărilor Comisiei Europene, organizațiilor neguvernamentale și a mass-media, au fost inițiate și aplicate urmatoarele măsuri:

elaborarea și adoptarea unei noi Strategii anticorupție a Autorității Naționale a Vămilor pe perioada 2005-2007 și a unui nou Plan de acțiune împotriva corupției pe anul 2005. Pentru întocmirea acestor două documente importante pentru combaterea fenomenului corupției, A.N.V. a beneficiat de sprijinul consilierului britanic pe probleme de anti-coruptie Tom McGoona.

după intrarea în vigoare a noului Cod vamal și a Regulamentului de aplicare a acestuia în anul 2006, sistemul informatic Asycuda nu permite lucrătorului vamal să solicite alte documente față de cele stabilite legal. Mai mult decât atât, repartizarea agenților vamali la punctele de lucru (,,control fizic’’) se realizează aleator, înlăturându-se astfel orice posibilitate de a ,,planifica’’ unele operațiuni în afara cadrului legal;

continuarea campaniei de mediatizare a măsurilor de încurajare a participării publicului la semnalarea faptelor de corupție prin afisarea Codului de conduită a funcționarului vamal la toate birourile vamale de interior și de frontieră, punerea la dispoziția cetătenilor, în mod gratuit, a formularului de plângere.

În cursul anului 2006 au fost derulate 9 acțiuni de control inopinat, care au vizat activitatea birourilor vamale Nădlac, Cenad și Borș (frontiera de vest), Siret, Giurgiulești, Oancea (2) și Albița (frontiera de est) și Giurgiu (frontiera de sud a României), acțiuni concretizate prin luarea de măsuri împotriva personalului celor două instituții pentru nerespectarea îndatoririlor de serviciu specifice.

La începutul lunii iulie 2006, organizația neguvernamentală Centrul de Analiză și Dezvoltare Instițională (CADI) în parteneriat cu ANV-Serviciul Verificări Interne a început derularea proiectului ,,Reducerea barirelor birocratice care conduc la corupție în vamă’’, finanțat prin programul Global Opportunities Fund-Reuniting Europe, obiectivul general al proiectului fiind scăderea barierelor birocratice care pot conduce la corupție în cadrul autorității vamale.

În anul 2005,s-au efectuat în unitățile vamale, a unui număr de 90 de controale (42, tematice și 48 inopinate), iar în anul 2006, a unui număr de 201 controale (123 inopinate, 35 tematice) și 43 investigații.

În ceea ce privește rezultatele în acest domeniu, în cursul anului 2007, s-au efectuat un număr de 127 verificări inopinate, 12 verificări tematice și 79 investigații.( vezi grafic 11).

Verificările inopinate ale structurii de verificări interne au vizat:

-respectarea Codului de conduită al funcționarului public din cadrul autorității vamale, comportamentul și corectitudinea manifestată de personalul vamal în exercitarea atribuțiilor de serviciu și declararea sumelor de bani la intrarea în serviciu;

-monitorizarea modului în care este realizată încurajarea participării publicului la semnalarea faptelor de corupție prin afișarea Codului de conduită al funcționarului public din cadrul autorității vamale la birourile vamale, punerea la dispoziția cetățenilor, în mod gratuit, a formularului de plângere, afișarea avertizărilor privind interdicția oferirii de bani sau bunuri personalului vamal și afișarea liniei telefonice gratuite la care pot fi semnalate comportamentele inadecvate ale lucrătorilor vamali.

Verificările tematice au urmărit modul de aplicare a legislației vamale și a ordinelor interne emise de conducerea instituției.

Investigațiile au fost efectuate, urmare a unor petiții sau sesizări adresate autorității vamale, în care se reclamau diverse aspecte privind conduita sau modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către personalul vamal.

Rezultatele Serviciului Verificări Interne pe linia prevenirii și combaterii corupției în anii

2005-2006, s-au materializat după cum voi evidenția în tabelul si graficul de mai jos alături de datele interpretate și pe anul 2007 cu ajtorul evaluării raportului de activitate pus la dispoziție de către site-ul oficial al acestei instituții.

După cum se observă și în tabelul 2 există fluctuații, mai evidente sau mai puțin evidente, exemplul de creștere fiind în cazul sancțiunii disciplinare cu musrare scrisă, unde creșterea este de 13 sancțiuni în 2006 față de 2005, iar un exempu de scădere se poate observă în cazul Comisiei de Disciplină unde scăderea este de 44 de sesizări în 2006 față de 2005. (vezi graficul 12)

Sursă tabel : Rapoartele de activitate ale Autorității Naționale a Vămilor din perioada 2005 – 2007

Comisia de disciplină

În anul 2005 pe rolul comisiei de disciplină organizată la nivelul Autorității Naționale a Vămilor au fost înregistrate 151 de sesizări cu privire la 157 de funcționari publici

98 de funcționari publici (92 de sesizări) a dispus mustrarea scrisă

13 de funcționari publici (13 sesizări) a dispus destituirea din funcția publică.

46 de funcționari publici (46 de sesizări) a dispus aplicarea altor sancțiuni

disciplinare.

Cu privire la sesizările clasate menționam că 46 dintre acestea (referitor la 47 de funcționari publici) s-au aflat pe rolul comisiei de disciplină .Acestea au fost preluate spre soluționare de comisia de disciplină, care nu a mai putut înainta propuneri de sancționare întrucât raportat la data preluării dosarelor fusese depășit termenul de aplicare a sancțiunii prevazut de Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice.

În anul 2006 pe rolul comisiei de disciplină organizată la nivelul Autorității Naționale a Vămilor au fost înregistrate 159 de sesizări cu privire la 189 de funcționari publici.

100 de funcționari publici (74 de sesizări) a dispus mustrarea scrisă

6 de funcționari publici (6 sesizari) a dispus destituirea din funcția publică.

34 de funcționari publici (33 de sesizări) a dispus aplicarea altor sancțiuni disciplinare prevazute de Legea nr. 188/1999.

Menționăm că, în prezent sunt în curs de soluționare 46 de sesizări cu privire la 49 de funcționari publici.

În 2007, urmare a cercetării administrative efectuate de Comisia de Disciplină, personalul vamal a fost sancționat disciplinar după cum urmează:

– destituiți din funcția publică -10 funcționari vamali;

– mustrare scrisă -5 funcționari vamali;

– suspendați din funcția publică – 2 funcționari vamali;

Menționez că un numar de 45 de sesizări se află în curs de soluționare de către Comisia de Disciplină

Evaluarea performanțelor obținute în colectarea taxelor vamale

În cursul anului 2005, A.N.V. a încasat drepturi vamale de import (taxe vamale, TVA, accize) în sumă totală de cca. 16,9 miliarde lei RON. Statistic, această sumă reprezintă cca. 30% din veniturile colectate la bugetul de stat în cursul anului 2005.

În cursul anului 2006, A.N.V. a încasat drepturi vamale de import (taxe vamale, TVA, accize) în sumă totală de cca. 22,5 miliarde lei RON.

În perioada 26.04.2005-31.12.2006, cuantumul drepturilor vamale de import calculate pe baza valorii în vamă declarate de agenții economici pentru mărfurile la care s-au aplicat prevederile H.G. nr. 973/2006 a fost de 98.212.785 RON, iar valoarea acestora rămasă definitivă conform proceselor verbale de control al valorii în vamă a totalizat 109.912.436 RON, ceea ce înseamnă că din acest punct de vedere valoarea în vamă a mărfurilor respective a crescut în perioada analizată cu aproximativ 11,9%.

În anul 2006, veniturile totale încasate din drepturi vamale de import (taxe vamale, TVA, accize etc.) la bugetul statului de către Autoritatea Națională a Vămilor au înregistrat o creștere importantă de aproximativ 33,2 % față de aceeași perioadă a anului trecut, fiind în valoare de aproximativ 22,5 miliarde RON (față de 16,9 miliarde RON în aceeași perioadă a anului 2005).

Prezentarea rezultatelor sintetice ale activității structurilor de supraveghere și control vamal

În anul 2005, din punct de vedere al acțiunilor de control ulterior desfăsurate de către structurile de supraveghere și control vamal situația se prezintă astfel:

– Au fost desășurate 9.182 controale în urma cărora valoarea totală a bunurilor și sumelor confiscate s-a ridicat la 13.906.000 RON. Valorificarea bunurilor confiscate a ajuns la 1.079.000 în anul 2005 .

valoarea sumelor constatate în anul 2005, ca urmare a activității de control, a fost de 2.789.077.000 RON

valoarea sumelor încasate în anul 2005, ca urmare a activității de control, a fost de 46.017.000 RON

În anul 2006, la nivel central, au fost realizate un număr de 21 de controale/investigații, din care s-au identificat 15 fraude/iregularități, în urma cărora s-au constatat drepturi vamale în valoare de 3.401.461 lei RON (adică 34.014.610.000 lei vechi), inclusiv alte taxe și impozite datorate statului în cadrul operațiunilor vamale cu accesoriile aferente.

În cursul anului 2006, s-au încasat efectiv 4.602.874 lei RON (adică 46.028.740.000 lei vechi), din care 3.842.661 lei RON.

Totodată au fost aplicate amenzi contravenționale în valoare de 8.500 lei RON(adică 85.000.000 lei vechi).

Amenzile contravenționale aplicate au reprezentat 12.925 mii lei RON(adică 129.250.000.000 lei vechi), din care încasate 7.385 mii lei RON (adică 73.850.000.000 lei vechi), iar contravaloarea bunurilor confiscate a fost de 24.081 mii lei RON(adică 240.810.000.000 lei vechi), din care valorificate în valoare de 2.792 mii lei RON(adică 27.920.000.000 lei vechi).

La toate acestea se adaugă accesorii constatate în suma de 47.466 mii lei RON (adică 474.660.000.000 lei vechi), din care încasate 13.717 mii lei RON (adică 137.170.000.000 lei vechi)

În tabelele și graficele de mai jos voi prezenta rezultatul situației tipurilor de fraudă vamală comercială identificate în anul 2006 comparativ cu 2005.

Sursă tabel : Rapoartele de activitate ale Autorității Naționale a Vămilor din perioada 2005 – 2007

Sursă tabel : Rapoartele de activitate ale Autorității Naționale a Vămilor din perioada 2005 – 2007

Sursă tabel : Rapoartele de activitate ale Autorității Naționale a Vămilor din perioada 2005 – 2007

Sursă tabel : Rapoartele de activitate ale Autorității Naționale a Vămilor din perioada 2005 – 2007

În anul 2007 numărul de fraude/iregularități identificate (4364) a scăzut față de numărul de fraude/iregularități identificate în anul 2006, (8967);

Deși numărul de fraude/iregularități identificate ca urmare a activității de control vamal derulată în anul 2007 a scăzut, au fost constatate diferențe de drepturi vamale și alte impozite și taxe, inclusiv accesoriile aferente datorate bugetului de stat, în suma totală de 242.063 mii RON, fată de 142.990 mii RON constatate în anul 2006, reprezentând o creștere de 169 %;

Ca urmare a activității de control vamal au fost încasate, în anul 2007, diferențe de drepturi vamale și alte impozite și taxe, inclusiv accesoriile aferente datorate bugetului de stat, în suma totală de 180.433 mii RON, față de 50.027 mii RON încasate în anul 2006, reprezentând o creștere de 360% ;

Analizând rezultatele obținute în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală

(DPI), în cursul anului 2007 comparativ cu anul 2006, se constată o îmbunătățire a activității și anume:

1. Cantitatea totală de mărfuri reținute, care încalcă un DPI a fost de 2.10 ori mai mare (20.204.947 buc. în 2007 față de 9.603.194 buc. în 2006);

2. A crescut cantitatea de obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, țigări, tampoane

igienice reținute;

3. Cele mai mari cantități de mărfuri reținuțe au fost la țigări (17.293.800 țigarete)

și tampoane igienice (1.688.500 buc.), îmbrăcăminte (406.179), încălțăminte

(508.468);

4. S-a dublat numărul reținerilor (513 față de 209 acțiuni)

Combaterea traficului de droguri

În anul 2005, în domeniul luptei împotriva traficului de droguri și precursori, A.N.V. împreună cu Agenția Națională Antidrog, Inspectoratul Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră au încheiat „Protocolul privind Constituirea grupului de lucru Antidrog” în data de 14 iunie 2005, acest grup asigurând schimbul de informații la nivel central.

În baza acestui protocol, situația confiscărilor de droguri și precursori în anul 2005 se poate evidenția conform datelor de mai jos.

confiscări de droguri și precursori în anul 2005

Cocaină – 116 080,8475 g (106 900 g – descoperire efectuată în cooperare cu IGPR)

Cannabis – 6778,549 g

Amfetamină – 56 tablete

Heroină – 266210 g (descoperire efectuată în cooperare cu IGPR)

Total descoperiri – 22

Descoperirile de droguri, precursori, arme și muniții în anul 2006 se pot evidenția prin datele de mai jos:

– descoperiri de droguri:

Cocaină – 5030 g

Heroină – 4800 g

Opium – 2785 g

Hașiș – 31,74 g

Marijuana – 1279,3 g + 1 tigară

Cannabis – 10,8 g

Amfetamine – 23 tablete

Metadonă – 10 ml

Metilfenidat – 100 tablete

Efedrină – 60 tablete

Acetonă – 60 l

Total descoperiri – 21

– descoperiri arme și muniții

pistol cu glonț – 1 buc.

pistol cu gaz – 1 buc.

pistol cu aer comprimat – 1 buc.

cartușe diferite calibre – 295 buc.

tuburi cartușe ( noi și trase) – 567 buc.

stație emisie – recepție 1 buc.

Total descoperiri – 6

Rezultatele obținute pe linia combaterii traficului ilegal cu droguri și a produselor cu regim special în anul 2007 sunt:

· reținerea a 2,4 kg cocaină disimulate în 77 bucăți umerașe sosite din Venezuela pe Aeroportul Henry Coandă;

· 15 gr. cannabis (marijuana) descoperite în biroul vamal Constanța la data de 12.01.2007;

· 10 grame de substanță vegetală-plantă, de culoare verde care a reacționat pozitiv la testul cu trusa Narcotest, ca fiind cannabis la punctul vamal Midia;

· 5 gr. Cocaină, 10 gr amfetamină pulbere, 5 gr marijuana descoperite la biroul vamal Otopeni călători;

descoperirea de arme și muniții:

21 cartușe 9 mm, pentru pistol marca LUGER, descoperite la biroul vamal Otopeni

· 27 de cartușe de vânătoare cal 12 mm, la biroul vamal Sculeni;

· 2 pistoale cu gaze marca EKOL SPECIAL 99 GRIZZLY și 90 de cartușe fără glonț, la biroul vamal Calafat;

· 1 pistol cu aer comprimat marca BEEMAN și 25 de butelii aer comprimat, la punctul vamal Posta din Craiova;

· 1 pistol cu aer comprimat, marca PRESTIGE, asupra unui cetățean român, la biroul

vamal Giurgiulești/Galați;

· reținerea în vederea confiscării a 10 buc cartușe calibru 5,6 mm și 3 încărcătoare

goale aferente cartușelor menționate, în biroul vamal Calafat;

· reținerea în vederea confiscării a unor elemente pentru muniție militară (gloanțe

calibre diferite-603 buc, capse inițiere, etc.);

· reținerea a 5 butelii oxigen necesare dotării avioanelor de luptă, expediate de o

firmă din SUA cu destinația România. Ulterior solicitându-se recrutarea lor către Iran.

Având în vedere că activitatea ANV se îmbunătățește tot mai mult în fiecare an, în cadrul perioadei analizate nu dispun de mai multe date pentru că se urmăresc alte domenii de activitate în fiecare an și nu pot urma o continuitate a evoluției instituției.

Concluzii generale

Privind activitatea ANAF

Pretutindeni și din totdeauna evaziunea fiscală a fost condamnată. Cu toate acestea perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat de-a lungul timpului. El persistă în toate țările și în toate perioadele, în ciuda sancțiunilor.

Evaziunea fiscală, alături de corupție, este fenomenul economic și social cel mai vehiculat în perioada actuală, începând cu cetățeanul de rând – în dubla sa ipostază de contribuabil și alegător – și până la sfera politicului de la vârful societății românești. Evaziunea fiscală în țara noastră a devenit un fenomen atât de real și vast, incât pare să nu mai deranjeze pe nimeni prezența sa cotidiană în toate sferele aducătoare de venit.

Crearea și existența unei societăți perfecte în care toți membrii ei să fie cinstiți, onești, să desfășoare activități productive, să își plătească toate impozitele și taxele pe care le datorează, să nu existe crime, infracțiuni, corupție, să fie respectată legea este o utopie. Toate acestea ar fi posibile numai în cazul în care există numai proprietate publică sau numai proprietate privată, ceea ce este de asemenea o utopie.

O simplă analiză a sistemului de organizare globală ne arată ca lumea se constituie din multe națiuni diferite, populate de oameni diferiți, fiecare cu propria lor limbă, religie, cultură, obiceiuri și istorie. Dar toate națiunile au cel puțin un lucru în comun : Administrația Fiscală.

O astfel de instituție trebuie să urmeze un curs în mijlocul unor așteptări contradictorii, respectiv presiunea nevoilor de asigurare a serviciilor publice – în permanență creștere, în antagonism cu presiunea fiscală asupra masei impozabile – ce se dorește minimizată. Mediul și condițiile specifice de acțiune în care operează Administrația Fiscală sunt diferite față de ale altor organizații. “Ingratitudinea“ funcției de bază a instituției tinde să fie subestimată, uitându-se faptul că o Administrație Fiscală de încredere și cu o funcționare liniștită este o condiție de bază pentru o dezvoltare economică durabilă.

La începutul unui nou mileniu, Administrațiile Fiscale din toată lumea sunt confruntate, mai mult sau mai puțin, cu aceleași progrese și speranțe, în continuă schimbare, fiind influențate în special de fenomenul globalizării și al creșterii vitezei de transmitere a fluxurilor informaționale. Acestea sunt impuse de amplificarea pretențiilor contribuabililor, ceea ce determină o cerere crescută pentru un serviciu eficient, orientat spre client, un management transparent și accesul liber la informație.

Tendința persistentă către mondializare atrage după sine o creștere semnificativă în magnitudinea și complexitatea investițiilor, tranzacțiilor internaționale și prestațiilor internaționale, inclusiv în forma “dematerializată“. Efectul principal al globalizării în plan fiscal este ca dificultatea controlului prețurilor de transfer capătă pondere tot mai mare.

Noile oportunități pentru comerțul electronic vor forța Administrațiile Fiscale să se lupte cu întrebarea : ce ar trebui impozitat și unde va fi plasată povara fiscală, cu consecințe negative asupra eficienței administrării veniturilor fiscale.

Societatea în care trebuie să opereze Administrațiile Fiscale – inclusiv din punct de vedere microeconomic – nu mai este imuabilă. Apar zilnic schimbări. Administrația Fiscală trebuie să fie flexibilă pentru a se adapta la standardele Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE