Rolul Si Atributiile Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor

Capitolul I. Introducere

În această lucrare mi-am propus să prezint rolul și atribuțiile Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, el facând parte din supraveghetorii sistemului  de achiziții publice, joacă un rol deosebit în structura acestuia, deoarece repezintă primul organ care poate soluționa neînelegerile apaărute între autoritatea contractantă și ofertant în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achzițiie publică.

În capitolul 1 am prezentat câteva considerații generale privind cadrul normativ al sistemului de achizitii publice și am continuat să discut despre principiile după care se ghidează materia achizițiilor publice, acestea jucând un rol foarte important dupa cum am arătat.

Capitolul 2 continuă cu prezentarea noțiunilor generale asupra constituirii Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, statutul membrilor și personalului tehnic-administrativ al Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor , de asemenea am evidențiat și care sunt trăsăturile Consiliului și nu în ultimul rând răspunderea disciplinară a membrilor Consiliului.

În capitolul 3 am ilustrat care este rolul Consiliului și atribuțiile acestuia, precum și ale Președintelui Consiliului , Colegiului Consiliului dar și ale Personalului tehnico-administrativ al Consiliului.

Nu am scăpat din vedere nici competența acestuia și nici ceea ce privește declinarea acesteia, despre ele am precizat în capitolul 4, iar in cuprinsul lucrarii am dezbătut câteva spețe cu privire la atribuțiile Consiliului .

1.1Considerații generale privind cadrul legislativ

În România, activitatea de achiziții publice este reglementată prin norme naționale concordante cu normele europene care se realizează în cadrul unui sistem special structurat.

Unul dintre elementele fundamentale ale procesului de integrare în Uniunea Europeană a fost «realizarea unui sistem al achizițiilor publice eficient și credibil, cu impact asupra tuturor celorlalte arii de interes ale acquis-ului comunitar aferent "Pieței interne”», așa cum a fost expres reglementat în H.G.

Astfel, reforma sistemului achizițiilor publice a implicat în acea etapă o restructurare instituțională, reformarea mentalităților care stau la baza vechiului sistem, precum și asumarea unor eforturi financiare. Vechiul sistem de rezolvare/soluționare a contestațiilor, reglementat de O.U.G. nr. 60/2001, a fost perceput ca având o eficiență redusă, ceea ce a impus identificarea unor soluții noi pentru perfecționarea sa. În aceste condiții, pentru rezolvarea acestor probleme au apărut completele specializate de soluționare rapidă a litigiilor privind aplicarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică organizate în cadrul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, organism administrativ -jurisdicțional.

Acest sistem de soluționare a litigiilor privind aplicarea procedurilor de atribuire a achizițiilor publice, reglementat de O.U.G. nr. 34/2006, este în deplină concordanță cu prevederile art. 9 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (,,care stabilesc în sarcina fiecărui stat parte să ,,ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, măsurile necesare pentru a stabili un sistem corespunzător de achiziții publice care să se bazeze pe transparență, concurență și criterii obiective pentru luarea de decizii și care, între altele, să fie eficiente pentru prevenirea corupției”) și ține seama de valori-cadru, precum existența unui sistem de recurs intern eficient, inclusiv un sistem de apel eficient, care să garanteze exercițiul căilor de atac în cazul încălcării regulilor sau procedurilor stabilite.

Foarte multe persoane se întrebau dacă „Este posibilă o gestionare a banului public bazată, în același timp pe transparență, libertate, tratament egal, nediscriminare și siguranță?”, în prezent se poate afirma că O.U.G. nr. 34/2006 – la care se adaugă toate actele subsecvente – este cel mai complex și coerent răspuns la această întrebare.

Insa dacă la momentul adoptării acestui act normativ au fost foarte multe personae sceptice care considerau că principiile și reglementările în domeniul achizițiilor publice sunt străine de cultura, mentalitatea și realitățile economice din România (la fel cum în urmă cu 140 de ani, codul civil părea să fie o formă fără fond, așa și acum 6 ani actul de reglementare a achizițiilor publice, O.U.G. nr. 34/2006, părea o formă fără fond), timpul a demonstrat faptul că, după aplicarea sa mai bine de șapte ani, prin eforturile continue ale organismelor implicate, O.U.G. nr. 34/2006 și-a câștigat fondul.

Vechea legislatie asigura cadrul legislativ pentru atribuirea contractelor de achizitie publica de furnizare, prestare si lucrari, noua legislatie acopera domeniul contractelor de concesiune de lucrari publice, de servicii, si de parteneriat public privat.

Ca și organism de remedii, Consiliul și-a demonstrat eficiența și utilitate pe piața achizițiilor publice prin numărul deciziilor pronunțate și menținute fie datorită neatacării cu plângere de către persoanele interesate, fie menținute de Curțile de Apel urmare a soluționării plângerilor formulate împotriva deciziilor pronunțate de C.N.S.C.

În ciuda tuturor modificărilor legislative aduse ordonanței de urgență, în cei 9 ani de la înființare, Consiliul a făcut eforturi și s-a perfecționat în mod continuu, astfel încât să nu facă niciun rabat de la principiile expres reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 și cele de drept comun, aplicabile în soluționarea contestațiilor cu care a fost investit.

Scopul declarat al acestei reglementări constă în:

-promovarea concurenței între operatorii economici;

-garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici;

-asigurarea transparenței și integrității procesului de achiziție publică;

-asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autoritățile contractante.

Deci, legiuitorul, având în vedere exigențele organismelor europene și minusurile constatate pe plan intern în domeniul achizițiilor publice, a urmărit  ca prin   această  reglementare   să  incurajeze  concurența  între operatorii economici, garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu, cu asigurarea  transparenței  și  corectitudinii  întregului  proces  de  achiziții publice, pe de o parte, si, pe de alta parte, a urmărit ca fondurile publice să fie utilizate în mod cât mai eficient în vederea satisfacerii nevoilor sociale.

1.2. Principiile în materia achizițiilor publice

Principiile sunt idei călăuzitoare în baza cărora se dezvoltă lucrurile, acestea reprezentând începutul, sursa, cauza de acțiune și elementul fundamental pe care se întemeiaza orice teorie.

Rolul principiilor este acela de a pune de acord relațiile ce intervin intr-un proces pentru a putea fi găsite sau construite soluții care să satisfacă necesitățile apărute.

De aceea, pentru realizarea scopurilor declarate, legiuitorul a impus ca la baza atribuirii contractului de achiziție publica să se afle principiile următoare:

a)nediscriminarea;

b)tratamentul egal;

c)recunoașterea reciprocă;

d)transparența;

e)proporționalitatea;

f)eficiența utilizării fondurilor publice;

g)asumarea răspunderii.

Satisfacerea cerințelor principiilor în procesul de achiziție publică conduce la obținerea următoarelor efecte: deschiderea și dezvoltarea pieței achizițiilor publice; instituirea unui cadru bazat pe încredere, corectitudine și imparțialitate; eliminarea elementelor de natură subiectivă care ar putea influența deciziile în procesul de achiziție publică; eliminarea tratamentului preferențial acordat operatorilor economici locali; asigurarea vizibilității regulilor, oportuniăților, procedurilor și a rezultatelor, eliminarea cerințelor restrictive.

Obținerea celei mai bune valori pentru fondurile publice, întotdeauna considerate ca fiind insuficiente în raport cu necesitățile; supravegherea costurilor procesului de achiziție publică, înțelegând prin aceasta atât costurile aferente administrației, cat și costurile aferente ofertantului; limitarea apariției erorilor pe parcursul desfășurării procesului de achiziție publică; reducerea fraudei și corupției.

Nediscriminarea –este primul principiu și presupune  asigurarea condițiilor de manifestare a concurenței reale pentru ca orice operator economic, indiferent de naționalitate să poată participa la procedura de atribuire și să aibă șansa de a deveni contractant.

Tratamentul egal – care impune ca fiecare potențial participant la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică să cunoască în prealabil regulile și condițiile cărora va trebui să se conformeze și să aibă garanția că orice alt participant concurează în aceleași condiții și dupa aceleași reguli;

Recunoașterea reciprocă -presupune acceptarea generală și necondiționată a tuturor produselor, serviciilor, lucrărilor oferite în condițiile legii în spațiul Uniunii Europene, precum și a diplomelor, certificatelor și a oricăror documente emise de autoritățile competente din alte state.

Transparența-care impune publicarea tuturor informațiilor relevante de natură să poată permite oricărui potential participant la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică să fie informat pe deplin atunci când decide în legătură cu participarea sau neparticiparea sa la procedura respectivă;

 Proporționalitatea – presupune asigurarea unei relații de corespondență cantitativă și calitativă între necesitatea autorității contractante, obiectul contractului de achiziție publică și cerințele de îndeplinit pentru atribuirea acestuia. Ceea ce înseamna că o autoritate contractantă trebuie să lanseze proceduri de achiziție doar pentru bunurile, serviciile și lucrările față de care manifestă o necesitate evidentă, iar cerințele de îndeplinit nu trebuie sa fie exagerate sau insuficiente în raport cu obiectul contractului de achiziție publică.

Eficiența utilizării fondurilor publice – care impune realizarea unui raport optim între bunurile și serviciile achiziționate, pe de o parte și, pe de alta parte, fondurile publice cheltuite;

Asumarea răspunderii –semnifică stabilirea clară a sarcinilor și responsabilităților persoanelor implicate în procesul de achiziție publică, urmarindu-se asigurarea profesionalismului, imparțialității, independenței și eficienței deciziilor adoptate pe parcursul derulării întregului proces.

Nerespectarea lui atrage dupa sine preocuparea pentru identificarea eventualelor disfuncționalități, determinând inclusive sancționarea contravențiilor constatate.

Transpunera acestor principii în activitatea operațională privind achizițiile publice este în sarcina autorităților contractante, dar și a operatorilor economici, într-un cadru reglementat și supravegheat de instituții specifice precum Autoritatea Națională de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Conturi.

In concret, achizițiile publice pot fi definite sintetic drept cumpărările de bunuri, servicii și lucrări publice efectuate de către autoritățiile și instituțiile publice.

CAPITOLUL II. Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor .

Noțiuni generale privind constituirea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

Așa cum constituția ,dreptul penal ,civil au impus perfecționări de-a lungul timpului, asa a fost necesar și in domeniul achizițiilor publice, sector cu impact major asupra economiei oricărui stat, în care termenul de rezolvare a contestațiilor se remarca printr-o eficiență redusă. Lucru care a dus la adoptarea unei noi Ordonanțe de urgență nr. 34/2006 prin care s-a decis constituirea unui organism specializat în rezolvarea contestațiilor privind achizițiile publice, cu activitate permanentă, si anume Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.

Necesitatea creării unei asemenea autorități statale jurisdicționale iși gasește explicația într-o multitudine de factori și cauze, precum:

-complexitatea procedurilor judiciare;

-duratele lungi de judecare a proceselor;

-absența instanțelor specializate în materie de achiziții publice;

-aglomerarea instanțelor cu cauze în cele mai variate domenii;

-lipsa de transparență și birocrația care domină înca instanțele din România.

Autoritatea jurisdicționala a Consiliului a apărut și s-a impus și confirmat în timp ca veritabilă garație a supremației legii în acest domeniu, dimensiune a statului de drept.

O astfel de abordare a conflictelor, în fața unui organ integrat într-o administrație publică în folosul cetățenilor și care se presupune că urmarește și repararea drepturilor și intereselor persoanelor lezate, nu poate decât sa fie dorită de orice administrație publică ce se consideră cu adevărat modernă și are drept scop o cat mai mare eficiență a activității sale, activitate desfășurată, în primul rând în slujba cetățeanului. Recursul administrativ-jurisdicțional la Consiliu este lipsit de birocrație în comparație cu cel judiciar.

Premisele normative existențiale ale Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor le aflăm atât în Directiva Consiliului 89/665/CEE, cât și în Directiva Consiliului 92/13/CEE- care promovează adoptarea de către statele membre ale Uniunii Europene a măsurilor necesare pentru ca deciziile luate de autoritățile contractante să facă obiectul unor căi de atac eficiente și, în special, cat mai rapide posibil, pe motiv că respectivele decizii au încălcat legislația comunitară în domeniul achizițiilor publice sau reglementările din dreptul intern pentru punerea în aplicare a acestei legislații .

La aceste două directive se adaugă și Acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind achizițiile publice, care obligă statele membre ale Uniunii Europene să instituie proceduri nediscriminatorii, operative, transparente, eficiente și general valabile, care să permită furnizorilor să conteste orice violare a prevederilor acordului, cu privire la achizițiile față de care au sau au avut un interes. Contestațiile trebuie să fie rezolvate de o instantă sau de un organism independent de revizuire, care nu are niciun interes relativ la rezultatul achiziției publice pe care o analizează, ai cărei/cărui membri sunt în afara oricărei influențe externe pe perioada numirii lor.

Controlul pe care îl exercită Consiliul asupra actelor și operațiunilor autorităților contractante este unul independent și depolitizat, o opțiune pentru corectarea greșelilor acestor autorități fără tergiversări, fără cheltuieli și în principiu, fără tensiunile pe care le-ar implica pentru reclamanți purtarea unui proces în justiție.

Utilitatea Consiliului este evidentă nu doar dacă se analizează instituția în orizontul contextului mai larg, internațional, ci prin insuși rolul extrem de important pe care el îl joacă în protejarea drepturilor și intereselor legitime ale operatorilor economici. El este o valorificare, la dimensiunile exigențelor timpului pe care îl trăim, a experienței românești și din alte țări, prin prisma alinierii și integrării funcționale eficiente și viabile în structurile juridice internaționale având în vedere beneficiile pentru operatori economici și autoritățile contractante.

În concluzie putem spune cu certitudine că o instituție precum Consiliul era necesară a fi înfințată pentru soluționarea contestațiilor în domeniul achizițiilor publice, având în vedere beneficiile pentru operatori economici și autoritățile contractante, deoarece specializarea ei este pe domeniul achizițiilor publice, beneficiază de un termen scurt de rezolvare a contestațiilor și tot odată și de gratuitatea procedurii de contestare .

Așa cum am arătat contestațiile trebuie să fie soluționate de o instanță sau organism independent, transparent, eficient și într-un termen cât mai scurt, lucru care a dus la perfecționarea sistemului de achiziție publică.

2.2 Statutul membrilor și personalului tehnic-administrativ al Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

Membrii Consiliului sunt selectați prin concurs, pe baza aptitudinilor profesionale și a bunei reputații. Candidații trebuie să aibă studii universitare de lungă durata, o vechime de 9 ani în domeniul juridic, economic sau tehnic, precum și o experiență de cel puțin 2 ani în domeniul achizițiilor publice. Ei sunt numiți în funcție prin decizia primului-ministru, în condițiile legii. Membrii Consiliului sunt funcționari publici cu statut special, denumiți consilieri de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice. Aceștia sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării funcției publice de secretar general adjunct din aparatul de lucru al Guvernului.

Statutul special al membrilor Consiliului, se arată în nota de fundamentare a fostei Hotărâri a Guvernului nr.782/2006, derivă din interdicțiile, incompatibilitățiile și regurile de selecție aplicabile, obligațiile specifice, procedurile de constatare a abaterilor disciplinare, toate aceste aspecte având rolul de a garanta apărarea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor implicate în procedurile de atribuire, care sunt supuse judecății Consiliului.

Potrivit legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, art.5 alin.(1), prevede că pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care iși desfășoara activitatea în cadrul urmatoarelor servicii publice:

structurile de specialitate ale Parlamentului României; 

structurile de specialitate ale Administrației Prezidențiale;

structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;

serviciile diplomatice și consulare; 

autoritatea vamală; 

poliția și alte structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative; 

alte servicii publice stabilite prin lege.

Competențele Consiliului se realizează cu respectarea principiilor independenței și stabilității în funcție a membrilor săi, ale transparenței și imparțialității în luarea deciziilor, precum și cu cele ale legalității, celerității, contradictorialității și a dreptului la aparare, potrivit legii.

Statutul juridic special al membrilor Consiliului derivă atât din condițiile speciale pe care trebuie să le îndeplinească la concursul de ocupare a funcției, cât mai ales, din complexul de interdicții, incompatibilități și obligații care le revin.

Membrilor Consiliului le este interzis:

1. Să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

2. Să dețină calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare sau financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome;

3. Să dețină calitatea de membru al unui grup de interes economic;

Să dețină calitatea de membru al unui partid politic și sa desfășoare sau să participe la activități cu caracter politic;

Să exercite orice funcție publica sau privata, cu excepția funcțiilor său activității în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice;

Să exercite oricare alte activități profesionale sau de consultanță.

7.Membrii Consiliului nu au dreptul de a participa la soluționarea unei

contestații dacă se află în una dintre situațiile prevăzute mai jos, sub sancțiunea nulității deciziei pronunțate:

1.Dacă aceștia, soțul sau ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în soluționarea contestației sau când sunt soți, rude sau afini până la al patrulea grad inclusiv cu vreuna dintre părți;

2.Dacă între aceștia și una dintre părți a fost un proces penal cu până la 5 ani înaintea soluționării cauzei;

3.Dacă s-au pronunțat public în legătură cu contestația pe care o soluționează;

4.Daca se constată că au primit de la una dintre părți bunuri materiale sau promisiuni de bunuri materiale ori altfel de avantaje.

Incompatibilitatea presupune interdicția ca cineva să poată exercita în acelaș timp două activități sau funcții, inclusive demnități publice, care prin caracterul lor sunt contradictorii. Există totuși o singură excepție, ceea a cumului cu funcții sau activității în domeniul didactic, al cercetării științifice sau al creației literar-artistice. Excepția nu trebuie să depașească limita comportamentului etic, a menținerii prestigiului funcției și a activității profesionale.

Membrii Consiliului au urmatoarele indatoriri:

a) să soluționeze în termen contestațiile repartizate, dând dovadă de imparțialitate și obiectivitate;

b) să asigure prin activitatea desfășurata respectarea legislației în vigoare, precum și independența Consiliului;

c) să aducă la cunoștința președintelui Consiliului și a instituțiilor abilitate orice ingerință în activitatea de soluționare a contestațiilor din partea unor persoane fizice sau juridice ori a unui grup de interese care ar putea să le afecteze independența sau imparțialitatea ori ar putea crea suspiciuni cu privire la acestea;

d) să participe la ședințele de soluționare a contestațiilor și să respecte secretul deliberărilor;

e) să își perfecționeze continuu pregătirea profesională, conform cerințelor de specializare;

f) să dea dovadă de competență profesională, calm, politețe și imparțialitate față de persoanele cu care intră în contact în calitate oficială;

g) să asigure securitatea și confidențialitatea tuturor datelor din dosarele cauzelor cu care aceștia sunt învestiți;

h) să îndeplinească, în limitele funcției și competenței indicate în fișa postului, alte atribuții decât cele privind activitatea de soluționare a contestațiilor, stabilite de președintele Consiliului;

i) să respecte normele de conduită stabilite prin Regulamentul de ordine internă, de codul deontologic al funcționarilor publici, obligațiile stabilite în sarcina funcționarilor publici prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și deciziile Colegiului Consiliului și ale Comisiei de disciplină.

Membrii Consiliului au obligația soluționării contestațiilor cu celeritate, înaintea oricăror alte obligații. Completul de soluționare a contestației este independent, deciziile pronunțate fiind bazate pe stricta aplicare și respectare a legii, el poate fi considerat răspunzător pentru decizia pronunțată în urmatoarele cazuri:

a) nu ia în considerare documentele relevante aflate la dosarul cauzei;

b) se demonstrează reaua-credință, respectiv soluționarea contestației cu partinire;

c) interpretează în sens contrar dispozițiilor legale documentele relevante aflate la dosarul cauzei.

Membrii Consiliului au obligația formării profesionale continue ce constă, în principal, în cunoașterea și aprofundarea legislației achizițiilor publice și a domeniilor conexe, a jurisprudenței instanțelor judecătorești și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniu. Responsabilitatea pentru organizarea activității de formare profesională continuă revine președintelui Consiliului, în calitatea sa de conducător al instituției, precum și fiecărui membru, prin pregătire individuală.

De asemenea , membrii Consiliului au obligația de a participa anual la programe de formare profesională continuă organizate de instituții de formare profesionalaă specializate din țară sau din strainătate, cel puțin 15 zile pe an. În cadrul Consiliului au loc dezbateri și consultări privind soluțiile pronunțate, în scopul aplicării unitare a legislației. Ei sunt supuși anual unei evaluări privind eficiența și calitatea activității, integritatea, absolvirea unor cursuri de specializare și de formare continuă și, dupa caz, privind modul de îndeplinire a atribuțiilor manageriale.

În ceea ce privește Personalul tehnic-administrativ al Consiliului , acesta este angajat pe bază de contract individual de muncă, în conformitate cu prevederile legislației muncii în vigoare. Iar angajarea, modificarea sau încetarea raporturilor de muncă ale personalului tehnic-administrativ se aprobă prin ordin al președintelui Consiliului, în condițiile legii. Iar drepturile și obligațiile specifice personalului tehnic-administrativ, decurgând din prevederile legislației muncii și din specificul activității, se stabilesc prin contractul individual de muncă și fisa postului, în condițiile legii.

2.3Trăsăturile Consiliului

Consiliul este o instituție de drept public ce are ca scop rezolvarea administrativă a litigiilor dintre operatorii economici și autoritățile contractante, mai exact protecția pe această cale a drepturilor și intereselor respectivilor operatori în raporturile acestora cu autoritățile care atribuie anumite contracte publice.

Principalele trăsături ale activității Consiliului sunt:

-autonomia sau independența funcțională, potrivit căreia, Consiliul își desfășoară activitatea în mod independent față de celelalte autorități ale statului, dar și, pentru a fi imparțial, de părțile aflate în conflict. Ordonanța de Guvern evidențiază această independență în art.257, potrivit căruia Consiliul este organism independent, se supune numai legii, iar în ceea ce privește deciziile sale este independent și nu este subordonat Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Singura formă de control al deciziilor sale o constituie controlul judecătoresc, prin urmare, nici Parlamentul și nici altă autoritate nu pot interveni în activitatea jurisdicțională a Consiliului. Așadar, Consiliul își exercită atribuțiile independent, liber de orice influență din partea oricărei instituții ori autorități publice, cu respectarea prevederilor art.1 alin.(4) din Legea fundamentală, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale.

Independența trebuie să se manifeste în chestiunile administrative, în cele financiare și în luarea deciziilor de către completele de soluționare. Celelalte puteri publice au datoria să respecte independența Consiliului, obligație care nu este doar una pasivă, puterea executivă și cea legislativă trebuind să susțină această independență și să se asigure că nu sunt adoptate măsuri susceptibile de a o pune în pericol.

-continuitatea. Atât Ordonanța cât și regulamentul de organizare și funcționare al instituției nu prevad vreo întrerupere a activității, cum este cazul vacanței judecătorești pentru instanțe, și nici o activitate temporară, dupa modelul sesiunilor parlamentare. Ceea ce face ca ctivitatea Consiliului să se desfășoare pe toată durata anului, fără întrerupere, uneori cu reale dificultăți de asigurare a personalului. Acest lucru oferă, pe de o parte, posibilitatea Consilului , lucrând continuu pe durata întregului an, să soluționeze cu celeritate contestațiilor care i-au fost adresate, iar pe alta parte, posibilitatea tuturor persoanelor ale căror drepturi și interese au fost lezate de către autoritățile contractante de a sesiza de îndată aceste încălcări.

–

-exercitarea directă a atribuțiilor jurisdicționale. În sensul că atributiile Consiliului, respectiv a consilierilor care îl compun, nu pot să își delege atribuțiile altor persoane. Așa cum justiția nu poate fi distribuită decât prin organele anume determinate de lege, întrucât autoritatea se bazează mai ales pe selecțiunea și pe buna alcătuire a acesteia. La randul său un judecător nu poate trece altei persoane îndeplinirea sarcinilor care alcătuiesc sfera funcțiunii lui, chiar când persoana delegată ar aparține ea însăși magistraturii, în aceleași condițiuni. Nici completul unui tribunal nu ar putea delega unuia singur sau mai multora din membrii săi atribuțiile care cad colectiv numai în sarcina completului întreg.

-colegialitatea. Presupune realizarea activității jurisdicționale prin intermediul completelor formate din mai mulți consilieri de soluționare. Contestațiile se soluționeaza de complete formate din trei membri ai Consiliului, dintre care cel puțin președintele trebuie să fie licențiat în drept.

În opinia mea consider că acest lucru este de bun augur, deoarece în cazul în care unuia dintre ei i-ar scăpa o anumită probă , acest lucru poate fi sesizat de atenția mai vigilentă a altuia. Hotărârea adoptată de instanță este unică, fiind luată cu unanimitate sau majoritate de voturi de către membrii completului, iar consilierul care are o opinie diferită de majoritatea completului trebuie să și-o motiveze.

-transparența. Consiliul iși desfășoară activitatea în mod transparent, lucru care dă posibilitatea ca cei interesați să cunoască stadiul în care se afla un litigiu, precum și de a avea acces la rezultatele acestei activități prin postarea pe internet a deciziilor pe care le emite. La fel se întâmplă și în cazul rapoartelor anuale de activitate, ele fiind postate pe pagina web a instituției, alături de alte date statistice.

– efectivitatea. În cazul în care termenul prescris de Consiliu nu este respectat de autoritatea contractantă, aceasta va aplica conducatorului unității care nu a efectuat toate demersurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a deciziei sau persoanei obligate o amendă pe fiecare zi de întârziere, ce constă în 20% din salariul minim lunar pe economie, la cererea parții interesate;

– gratuitatea. Contestațiile adresate Consiliului sunt scutite de orice fel de taxe. Legea fundamentală prevede în art. 21 alin.(4) gratuitatea jurisdicțiilor administrative special, ceea ce înseamnă intenția legiuitorului de a oferi oricărei persoane ale cărei drepturi sau interese au fost vătămate de o autoritate contractantă posibilitatea de a se adresa neîngrădit acestui organ.

Însă existau anumite dubii în sensul că dacă ar fi persoane care ar formula în mod abuziv contestații rău-intenționate, tinând cont că este gratuit…dar acest lucru a fost soluționat prin oug nr 94/2007ce prevedea faptul că dacă în urma contestației se constată că aceasta a fost nejustificată, se aplică o amendă administrativă.

-unicitatea si sedentaritatea, presupune existența unui singur organ administrativ-jurisdictional cu atribuții în materie pe întreg teritoriul țării și că sediul Consiliului este stabil, fiind fixat prin act normative.

2.4. Răspunderea disciplinară a membrilor Consiliului

Răspunderea disciplinară a consilierilor de soluționare din cadrul Consiliului este o răspundere de drept public, cu caracter personal, care intervine numai în cazul săvârșirii faptelor calificate ca abatere disciplinară și nu pentru orice faptă legată de funcția publică îndeplinită.

Membri Consiliului fiind funcționari publici atunci abaterile discipinare și sancțiunile aplicabile acestora sunt aceleași ca cele prevăzute de Legea nr.188/1999., republicată, și anume:

a) nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter;

b) manifestările care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care iși desfășoară activitatea;

c) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

d) absențele nemotivate de la serviciu;

e) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;

f) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu;

g) desfășurarea în timpul programului de lucru a altor activități decât cele profesionale;

h) alte fapte contrare intereselor Consiliului, prevăzute în Regulamentul de ordine interioară.

Pe lângă aceste abateri disciplinare, legiuitorul a reglementat o abatere disciplinară propie domeniului, aceea constând în nerespectarea termenului de soluționare a contestației

Iar în ceea ce privește sancțiunile disciplinare, aceste sunt:

-mustrarea scrisă;

– diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;

-suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;

-retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcția publică pe o perioadă pe până la un an;

-destituirea din funcția publică.

Completul de soluționare a contestației poate fi considerat răspunzător pentru decizia pronunțată, în următoarele cazuri:

a) atunci când nu ia în considerare documentele relevante aflate la dosarul cauzei;

b) în cazul în care se demonstrează reaua-credință, respectiv soluționarea contestației cu părtinire;

c) sau atunci cȃnd interpretează în sens contrar dispozițiile legale documentele relevante aflate la dosarul cauzei.

Răspunderea aparține fiecărui membru în parte, în funcție de atitudinea și vinovăția fiecăruia, nu este una colegială, solidară, a completului de soluționare.

CAPITOLUL III . Rolul și Atribuțiile Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

3.1 Conducerea și organizarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

Consiliul este condus de un președinte ales dintre membri săi, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînoiri o singură dată a mandatului, el este ales de către membri Consiliului prin vot secret, cu majoritate absolută.
În ceea ce privește studiile președintelui Consiluilui , Ordonanța de urgență a Guvernului nr.76/2010 a introdus condiția ca acesta să fie licențiat în drept.

Sunt de parere că această condiție trebuia introdusă ținând cont că instituția este una care se ocupă cu soluționarea unor cauze juridice, nu cred că o persoană care nu este jurist ar putea să găsească soluțiile corecte în vederea soluționărilor cauzelor, dacă acea persoană a fost licențiată ca fiind matematician sau orice altă specializare. Însă acest lucru se întamplă adesea în sistemul juridic, un exemplu ar fi cel referitor la parlamentari , atâta timp cât nu au studii juridice nu văd cum pot sa se descurce în domeniul juridic unde necesită cunoașterea legislației în vigoare , experiență în domeniul juridic,etc… în schimb mulți dintre ei sunt muzicieni, doctori, chimiști etc. Un alt exemplu ar fi cel al primarilor care la fel nu consider ca ar putea candida la această funcție o persoană care nu are studii în acest domeniu, ba mai mult unii nu au nici liceul absolvit.

Conform legislației, C.N.S.C. funcționează pe baza unui Regulament de

organizare și funcționare propriu, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1037/2011.

Data la care va avea loc alegerile va fi stabilită de către președintele Consiliului la propunera Colegiului Consiliului. Perioada de depunere a candidaturilor se încheie cu 48 de ore înainte de data stabilită pentru desfășurarea alegerilor. Contestațiile pot fi depuse într-un termen de 24 de ore de la validarea votului. Desfășurarea procedurii de alegere a președintelui Consiliului se consemnează într-un proces-verbal semnat de membrii comisiei de organizare a alegerilor, ce constituie actul de investire a președintelui.

În caz de vacantare a funcției de președinte, precum și în cazul suspendării raporturilor de serviciu, cel mai vârstnic membru al colegiului Consiliului va îndeplini atribuțiile acestuia până la alegerea noului președinte. Procedura alegerii noului președinte va fi demarată într-un termen de cel mult 7 zile de la intervenirea situației ce a determinat-o.

În situația în care președintele Consiliului nu își poate îndeplini atribuțiile pe o perioadă mai mare de 3 zile, acesta are obligația de a le delega, prin ordin,unuia dintre membrii Colegiului Consiliului.

Președintele Consiliului are următoarele atribuții stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului:

a) întocmește regulamentul de ordine internă al Consiliului și îl supune aprobării plenului acestuia;

b) ia măsuri pentru organizarea și buna funcționare a Consiliului;

c) înaintează primului-ministru propunerile de numire a membrilor Consiliului, pentru candidații declarați admiși la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice;

d) asigură și verifică respectarea prevederilor legale și a regulamentelor, atât de către membrii Consiliului, cât și de personalul tehnic-administrativ;

e) asigură și răspunde de repartizarea aleatorie a contestațiilor către completele de soluționare a contestațiilor;

f) aprobă, la propunerea Colegiului Consiliului, componența completelor și desemnarea președinților acestora;

g) desemnează membrii Consiliului care urmează să îndeplinească și alte atribuții decât cele privind activitatea de soluționare a contestațiilor, în condițiile legii;

h) răspunde de organizarea activității de formare profesională continua;

i) convoacă plenul Consiliului, Colegiul Consiliului sau sesizează Comisia de disciplină, ori de câte ori este cazul;

j) numește în funcție personalul tehnic-administrativ, aprobă delegarea, detașarea, dispune promovarea și aplică sancțiunile pentru această categorie de personal, conform dispozițiilor legale în vigoare;

k) ia măsuri pentru respectarea de către întreg personalul Consiliului a tuturor drepturilor și obligațiilor stabilite prin reglementările legale în vigoare și a regulamentelor interne, sens în care aprobă și fișele de post ale personalului;

l) răspunde de organizarea arhivei Consiliului;

m) numește consilierul de serviciu, stabilind locul, atribuțiile și programul de desfășurare a activității acestuia;

n) prezintă Parlamentului și susține, dupa caz, în fața acestuia raportul de activitate anual, pe care îl transmite concomitent, spre informare, primului-ministru și Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice;

o) coordonează activitatea de redactare și editare a Buletinului Oficial al Consiliului;

p) asigură constituirea de baze de date privind contestațiile cu care a fost sesizat spre soluționare Consiliul;

q) reprezintă Consiliul în relația cu Autoritatea Naționala pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice și cu alte instituții/organisme cu atribuții în domeniul achizițiilor publice, în scopul promovării unor politici unitare în domeniul achizițiilor publice;

r) dispune măsurile necesare pentru elaborarea și/sau dezvoltarea sistemului de control intern/managerial, inclusiv a procedurilor formalizate pe activități, conform dispozițiilor legale în vigoare;

s) elaborează anual un raport asupra sistemului de control intern/managerial, care se prezintă ca anexă la situația financiară a exercițiului bugetar încheiat, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

Îndeplinirea atribuțiilor manageriale nu conduce la restrângerea sarcinilor care decurg din calitatea de membru al Consiliului. Președintele Consiliului, în exercitarea atribuțiilor emite ordine.

Raportul de activitate a Consiliului constituie un act informativ prezentat de către președinte anual Parlamentului, din oficiu, prin care se infățișează activitatea instituției pe anul calendaristic anterior.

Raportul se aprobă de către membrii Consiliului reuniți în plen în vederea înaintării și susținerii lui în Parlament. Consiliul poate depune și susține rapoarte pe probleme de interes pentru acestea. De asemenea, poate să adreseze președinților celor două camera ale Parlamentului sau, dupa caz, primului-ministru, anumite rapoarte punctuale în care să releve cazuri grave de corupține și de nerespectare a legilor țării, identificate cu prilejul cercetărilor efectuate, blocaje întâmpinate în desfășurarea propiei activități. Chiar dacă nu poate fi tăgăduită o legătura între președintele Consiliului și structurile politice din Parlament, întrucât le este interzisă implicarea în activitatea politică , atât președintelui, cât și celorlalți membri, ea fiind doar la nivel internațional. Președintele și membrii Consiliului nu pot fi demiși nici de Parlament și nici de primul-ministru.

Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Consiliului se asigură de la bugetul de stat, președintele acestuia având calitatea de ordonator principal de credite, acest lucru este posibil datorită modificărilor legislative operate prin Legea nr. 278/2010, anterior aprobări acestor modificări finanțarea se asigura prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, președintele fiind ordonator terțiar de credite.

3.2 Rolul și misiunea C.N.S.C.

Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor este un organism de jurisdicție specifică (în domeniul achizițiilor publice), care a fost creat în scopul garantării respectării legislației de către autoritățile contractante, datorită rolului său principal de remediere și, subsidiar, de anulare a procedurilor de atribuire nelegale.

El a fost înființat în anul 2006, ca soluție alternativă la instanțele de judecată de prim gard, care să asigure o rezolvare rapidă și eficientă a contestațiilor.

Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2006, CNSC este un organism independent cu activitate administrativ-jurisdicțională, care se supune numai legii și care este independent în adoptarea deciziilor sale. În exercitarea atribuțiilor sale Consiliul adoptă decizii, iar în desfășurarea activității sale Consiliul asigură aplicarea coerentă a legislației în vigoare, conform principiilor de drept expres reglementate: legalitate, celeritate, contradictorialitate și dreptul la apărare.

Orice persoană care se consideră vatămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încalcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, poate solicita, prin contestație, anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Consiliul examinează din punctul de vedere al legalității și temeiniciei actul atacat și poate pronunța o decizie prin care îl anulează în parte sau în tot, obligă autoritatea contractantă să emită un act sau dispune orice altă măsură necesară pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire.

Consiliul poate respinge contestația ca fiind nefondată, tardivă, lipsită de interes, lipsită de obiect, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate sau neîmputernicită să formuleze contestația, precum și pe orice altă excepție de procedură sau de fond.

În funcție de soluția pronunțată, Consiliul va decide asupra continuării sau anulării procedurii de achiziție publică.

Contestațiile formulate de operatorii economici la C.N.S.C. se repartizează aleatoriu, în mod electronic, spre soluționare unui complet format din trei membri ai Consiliului, dintre care unul are calitatea de președinte de complet.

Consiliul are rolul să:

a) să soluționeze contestațiile formulate în cadrul procedurii de atribuire înainte de încheierea contractului;

b) să se pronunțe asupra legalității procedurilor și operațiunilor desfășurate de autoritatea contractantă în atribuirea contractelor de achiziție publică;

c) sa emită opinie asupra litigiului dedus judecații dacă instanța de judecată solicită acest lucru.

Pe lângă activitatea desfășurată în domeniul achizițiilor publice în baza O.U.G. nr. 34/2006, Consiliul are și alte activități/competențe cum ar fi:

– să soluționeze pe cale administrativ-jurisdicțională contestațiile formulate de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al partenerului public, prin încălcarea dispozițiilor legale în material parteneriatului public-privat;

– să soluționeze pe cale administrativ-jurisdicțională contestațiile formulate de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia contractelor de achiziție publică, inclusiv a contractelor sectoriale, și a acordurilor-cadru atribuite în domeniile apărării și securității.

Cu toate că activitatea pe care o desfășoară CNSC (soluționează contestațiile formulate de operatorii economici în cadrul procedurilor de atribuire a contractului de achiziție publică) conduce spre sfera puterii judecătorești – în cadrul căreia, însă, nu poate fi integrat datorită naturii sale – acest organism face parte din sfera puterii executiv –administrative.

Aceleași caracteristici de independență, impartialitate le prezinta și instanțele de judecată, astfel cum rezultă din prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și magistraților.

Aceste asemănari nu transformă însa CNSC în instanță de judecată, avand în vedere că, potrivit Constituției României, justiția se infăptuiește de Înalta Curte de Casație si Justiție și de celelalte instanțe judecătorești prevăzute de lege, respectiv Curți de apel, tribunale și judecătorii.

Tot legea fundamentală ne spune că procedurile administrativ-jurisdicționale de soluționare a litigiilor sunt facultative și gratuite. Acesta este și motivul pentru care este imposibilă taxarea contestațiilor formulate în fața CNSC, deși sunt multe voci care solicită acest lucru. Instituirea unei taxe de soluționare a contestațiilor ar fi posibilă doar prin modificarea Constituției. Spre deosebire, majoritatea acțiunilor intentate în fața instantelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, conform Legii 146/1997.

3.3 Atribuțiile C.N.S.C

În mod obijnuit organele adminstrației de stat sunt cele care asigură supremația legii în cadrul exercitării de către ele a activității executive a statului. Iar în mod exeptional, organele administrației de stat primesc sarcina de a îndeplini și acte care nu se încadrează în activitatea executivă, ci din contră au ca obiect soluționarea de litigii juridice, prin utilizarea unor metode asemănătoare celor ce caracterizează activitatea instanțelor judecătorești.

Există numerose deosebiri între organele administrațive jurisdicționale și cele judecătorești, primele aparțin administrației de stat prin opoziție, structură, sarcinile și atribuțiile lor, iar cele secundare aparțin unei alte forme organizatorice fundamentale de realizare a puterii de stat- activitatea de judecată.

Instanțele judecătorești sunt organe jurisdicționale de competență generală în materie civilă și penală, în timp ce organele administrative jurisdicționale au o competență specifică, limitată la o anumită categorie de litigii, consecința faptului că jurisdicțiile administrative constituie în esență o formă a activității executive.

Prin urmare controlul judecătoresc cuprinde nu numai acte administrative obijnuite, dar cuprinde și acte administrative jurisdicționale în cazurile prevăzute de lege.

Cu toate că obiectul activității administrative judecătorești îl constituie soluționarea unor litigii sau conflicte de drepturi, forma de realizare nu este aceea a procesului judiciar, caracterizat prin publicitatea și oralitatea dezbaterilor. Majoritatea organelor jurisdicționale rezolvă litigiile fără citarea părților, doar pe bază de petiții, note scrise și acte prezentate de cei în cauză, atunci când acestea sunt rezolvate pe baza oralității și contradictualității, cum sunt organele arbitrale, dezbaterile nu au loc în asistența publicului, lucru care constituie o trăsătură caracteristică activității executive.

Indiferent de faptul că Guvernul a fost cel care a înfințat Consiliul, acesta este independent de el, Guvernul ne-având posibilitatea legală de a interveni în activitatea jurisdicțională a instituției.

Însa un semn de întrebare se ridică în legătură cu autoritatea competentă să elaboreze și aprobe Regulamentului Consiliului, deoarece potrivit oug 34/2006 , art. 257 alin. (1) ,Consiliul ,,este organism independent cu activitate adminsistrativ- jurisdicțională’’ ceea ce duce la concluzia ca acestă aparține Consiliului, însa el doar îl elaborează, aprobarea lui este rezervată Guvernului, asta înseamnă că nu există o garanție ca proiectul propus nu va suferi modificări în circuitul de avizare și de aprobarera lui finală .

Potrivit Constituției României există doar două categorii de jurisdicții și anume:

-jurisdicții speciale administrative care sunt facultative,iar controlul judecătoresc al actelor de jurisdicție specială administrativă, este de competența instanțelor de contencios administrative.

– jurisdicții judiciare, care potrivit constituției ,, Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celălalte instanțe judecătorești stabilite de lege’’.

Articolul 283 alin(1) din odonanță stabilește dreptul persoanei interesate de a formula plangere împotriva deciziei pronunțate de Consiliu, Curtea de Apel pe raza căreia se află sediul autorității contractante este competentă să o soluționeze.

Consiliul se încadrează în categoria jurisdicțiilor speciale administrative prevăzute și admise de Constituție, în raport cu care nu se află în conflict.

Consiliul are două tipuri de atribuții: administrative și funcționale

1)administrative, din această categorie fac parte:

– alegerea președintelui Consiliului în condițiile Regulamentului de organizare și funcționare;

-alegerea membrilor Colegiului Consiliului, comisiei de disciplină, comisiei paritare și ai altor comisii;

-constituirea compartimentelor interne și a completelor de soluționare;

-managementul, monitorizarea și gestiunea curentă a activității instituției, inclusiv în planul resurselor umane ( angajări, promovări, delegări, detașări, concedieri, stabilirea de atribuții individuale), financiare( elaborarea bugetului, salarizarea angajaților) și materiale ( paza și securitatea bunurilor și persoanelor);

-întocmirea de statistici și rapoarte, inclusiv a celui pe care președintele Consiliului îl prezintă Parlamentului și a raportărilor financiar-contabile;

-primirea, înregistrarea, repartizarea și arhivarea documentelor;

-organizarea și administrarea paginii web a Consiliului;

-repartizarea aleatorie a dosarelor;

-colaborarea cu Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, precum și cu alte instituții publice și private;

-formarea profesională a salariaților;

-redactarea și publicarea Buletinului Oficial al Consiliului;

-ținerea evidenței declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese pentru membrii Consiliului;

– furnizarea informațiilor cu caracter public cu privire la activitatea de soluționare a contestațiilor;

-ținerea evidenței practicii judiciare.

-redactarea de communicate și participarea la conferințe de presă.

2) Atribuții funcționale, aici putem enumera:

-administrarea mijloacelor de probă;

–examinarea contestațiilor și a altor cereri ale părtilor ori ale consilierilor de soluționare;

-amendarea autorităților contractante care întârzie transmiterea copiei dosarului ahiziției publice;

-convocarea și audierea părților,dacă este necesar;

-deliberarea asupra soluției de către membrii completului în cauzele care îi sunt repartizate;

-întocmirea minutei și redactarea deciziei de soluționare a contestației.

Dupa cum am mai spus, Consiliul este un organ administrativ cu atribuții jurisdicționale, de drept public, care se bucură de independența necesară îndeplinirii actului administrativ-jurisdicțional, atâta timp cât respectă prevederile constituționale privind înfăptuirea justiției și art. 126 alin (5) care interzice înființarea de instanțe extraordinare.

Prin jurisdicție administrativă specială se înțelege potrivit legii contenciosului administrativ ca fiind ,, activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale’’.

Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a funcționat fără personalitate juridică pâna pe data de 31 decembrie 2006, unde președintele acestuia îl reprezenta doar în relațiile care nu implicau raporturi patrimoniale.

În schimb angajamentele patrimoniale erau încheiate prin intermediul Autorității Nationale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, care de asemenea era obligată să asigure, din bugetul sau, cheltuielile curente și de capital ale Consiliului.

Personalitatea juridică a fost dobândită de către Consiliu, începând cu data de 1 ianuarie 2007, lucru care a condus la situația ca președintele acestuia să poată să îl angajeze patrimonial în raporturile cu terții, dobândind calitatea de ordonator terțiar de credite.

La fel s-a întâmplat și cu finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Consiliului, unde au avut modificări începând din 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 278/2010,ele fiind asigurate direct de la bugetul de stat, președintele având calitatea de ordonator principal de credite.

Consiliul este supus verificării Curții de Conturi, controlul asupra modului de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, modului de formare și de administrare.

3.4Atribuțiile Colegiului Consiliului

Colegiul Consiliului este ales pe o perioadă de 2 ani, numarul de mandate fiind nelimitat , nu cum este cazul președintelui Consiliului unde acesta poate fi reales doar o singură dată, iar durata mandatului sau este de 3 ani.

În schimb membri Colegiului Consiliului sunt aleși tot prin vot secret, cu majoritate absolută, de toti membrii Consiliului, dintre consilierii de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice care și-au exprimat public intenția de a candida.

Acesta este format din 3 membri, iar la ședinte pot participa, ca invitați, și reprezentanți ai altor instituții sau organisme publice ori private, naționale sau internaționale, ce își desfășoară activitatea în domeniul de interes al acestuia.

În caz de vacantare a funcției de membru al Colegiului Consiliului, precum și în cazul suspendării raporturilor de serviciu, se procedează la alegerea noului membru într-un termen de cel mult 15 zile de la apariția acestei situații:

Atribuțiile Colegiului Consilului sunt următoarele:

a) asigură efectuarea evaluării performanțelor individuale profesionale ale membrilor Consiliului;

b) susține activitatea președintelui, conform prevederilor prezentului regulament;

c) întocmește procedura de repartizare aleatorie a cauzelor înscrise pe rolul Consiliului;

d) propune președintelui măsuri pentru îmbunătățirea activității Consiliului, inclusiv pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi;

e) formulează puncte de vedere la proiectele de acte normative în domeniul achizițiilor publice înaintate Consiliului, pe care le supune avizării plenului, prin intermediul președintelui;

f) propune președintelui componența completelor de soluționare a contestațiilor la începutul fiecărui an calendaristic sau în alte situații ce impun acest demers, urmărind pe cât posibil asigurarea continuității acestora;

g) propune președintelui schimbarea membrilor completelor de soluționare a contestațiilor, în cazurile în care, potrivit legii, se impune acest lucru;

h) propune președintelui membrii Consiliului ce vor fi desemnați președinti ai completelor de soluționare a contestațiilor;

i) soluționează cererile membrilor Consiliului formulate în legătură cu activitatea Consiliului și le supune spre aprobare președintelui;

j) avizează proiectul de buget al Consiliului.

Atunci când președintele Consiliului nu își poate îndeplini atribuțiile pe o perioadă mai mare de 3 zile, acesta are obligația de a-și delega prin ordin atribuțiile unuia dintre membrii Colegiului.

În ceea ce privește activitatea de secretariat a Colegiului aceasta este asigurată de Direcția juridică a Consiliului.

3.5 Completele Consiliului

Un complet este format din trei membri ai Consiliului, unul dintre ei având calitatea de președinte de complet, existând obligația ca acesta să aibă studii superioare juridice. Acest număr este unul fix, neputând exista complete formate din doi sau patru membri.

Soluționarea contestației și examinarea ei este făcută doar de o parte din membri Consiliului, constituiți într-un complet de soluționare. Le este interzisă implicarea celorlalți membri în soluționarea contestației.

Atribuțiile președintelui de complet sunt aceleași ca și ale membriilor completului, singurul aspect în plus este faptul că răspunde de conducerea ședințelor cu parțile și de aspectele organizatorice din completul pe care îl reprezintă.

În ceea ce privește membri din completul președintelui, acestia nu se afla în subordinea lui și prin urmare nici nu le poate dicta sau influența activitatea, el neocupând o funcție publică de conducere, pentru că după cum se știe, funcțiile publice de conducere se ocupă prin concurs.

Potrivit Regulamentului, Colegiul Consiliului are dreptul și obligația de a propune președintelui acei membri care să fie desemnați președinți de complet.

Și tot Colegiul are competența de a propune președintelui schimbarea membrilor completelor de soluționare a contestațiilor, în timpul anului, atunci când se impune acest lucru, potrivit legii. Însă președintele Consiliului este singurul care are atribuția și răspunderea constituirii completelor și a stabilirii competenței fiecăruia , ceea ce înseamnă că propunerea pe care Colegiul o înaintează președintelui poate fi infirmată de acesta.

În cazul numărului de posture din cadrul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, acesta a fost majorat la 36 de la 33, prin hotărârea Guvernului nr 525/2011, asta însemnând un numar de 12 complete.

Însă cum unele posturi nu sunt ocupate, iar altele sunt indisponibilizate, ceea ce face ca Consiliul să funcționeze cu 11 complete. Aceste complete beneficiază de serviciile personalului auxiliar care îi este repartizat, cum ar fi un expert cu studii tehnice, cu studii economice și altul cu studii juridice, care să răspundă de organizarea documentelor în dosare, urmărirea primirii corespondenței cu părțile, pregătirea dosarelor pentru arhivare, etc.

3.6.Personalul tehnico-administrativ al consiliului

Personalul tehnic-administrativ al Consiliului este angajat pe bază de contract individual de muncă, în conformitate cu prevederile legislației muncii în vigoare și care beneficiază de 64 de posturi.

Angajarea, modificarea sau încetarea raporturilor de muncă ale personalului tehnic-administrativ se aprobă prin ordin al președintelui Consiliului, în condițiile legii.

Drepturile și obligațiile specifice personalului tehnic-administrativ , se stabilesc prin contractul individual de muncă și fișa postului ce decurg din prevederile legislației muncii și din specificul activității.

Personalul contractual din aparatul propiu al Consiliului este supus unei verificări anuale privind îndeplinirea criterilor de competență profesională și de performanță stabilite prin fișa postului.

De asemenea, el răspunde disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu.

Constituie abateri disciplinare următoarele fapte :

a) nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter;

b) manifestările care aduc atingere probității și demnității profesionale;

c) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

d) absențele nemotivate de la serviciu;

e) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;

f) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu;

g) desfășurarea în timpul programului de lucru a altor activități decât cele profesionale;

h) alte fapte contrare intereselor Consiliului, prevăzute în Regulamentul de ordine interioară.

Pentru ocuparea posturilor de personal contractual sunt aplicabile normele Hotărârii Guvernului nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade și trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

CAPITOLUL IV. Competența Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

4.1Aspecte generale privind competența Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

Funcția principală a Consiliului este cea de a proteja drepturile și interesele persoanelor fizice și juridice care se consideră victimele unei instituții din partea autorităților contractante în activitatea de contractare de bunuri, servicii și lucrări.

Dupa ce primește sesizări sub formă de contestații, el le examinează împreună cu înscrisurile aferente derulării contractării, ca apoi să se pronunțe la final decizii de remediere a actelor vătămătoare și de restabilire a legalității între părți.

Atâta timp cat el este singurul organ administrativ- jurisdicțional competent să soluționeze contestațiile formulate în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice și de concesiune de servicii, prin urmare competența teritorială a Consiliului vizează intregul teritoriu al țării.

Asta însemnând că nu contează localitatea în care se află sediul autorități contractante sau operatorul economic care se consideră vinovat, el poate formula o contestație pe cale administrativ-jurisdicțională numai la Consiliul Naționala de Soluționare a Contestațiilor.

Singurul aspesc care se impune este faptul că doar contestațiile care privesc procedurile de atribuire organizate de autorități competente din România ajung la Consiliu nu cele organizate de autorități contractante străine

Potrivit oug 34/2006 orice persoană fizică sau juridică lezată de o autoritate contractantă are dreptul de a sesiza Consiliul indiferent de faptul că nu este de naționalitate sau cetățenie română.

Actul constatat trebuie să provină dintr-o procedură de atribuire, cum ar fi licitația deschisă, licitația restrânsă dialogul competitiv, negocierea concursul de soluții, cererea de oferte, prin urmare nu are relevanță criteriul valoric.

Așadar în ceea ce privește competența Consiliului aceasta se referă la capacitatea pe care acesta o are de a se pronunța cu privire la soluționarea contestațiilor, cine se poate adresa, și pe ce problemă. Prin urmare, potrivit art. 255 din ordonanță 34/2006, Consiliul poate fi sesizat de:

Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept  ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, poate solicita, prin contestatie, anularea  actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicțională.

Persoana vătămată poate sesiza Consiliul în vederea anulării actului și/sau recunoașterii dreptului pretins ori a interesului legitim.

El mai are competența de a soluționa și contestațiile privind atribuirea contractelor de delegare a gestiunii unui serviciu comunitar de utilități publice pentru care legislația specifică face trimitere la aplicarea ordonanței, mai precis Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51/2006 și Legea serviciului de salubrizare a locuitorilor nr.101/2006.

Totodată, Consiliul are competența de a soluționa contestații și în materia contractelor de parteneriat public-privat, după o procedură similară celei aplicabile pentru contestațiile vizând achizițiile publice, prin intermediul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.39/2011 a fost modificată și completată Legea parteneriatului public-privat nr. 178/2010.

Însă nu toate contravențiile legate de atribuirea contractelor de achiziție publică cum ar fi contractele ce au ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B a căror valoare estimată este mai mică decât cea prevăzută la art. 57 alin (2)- 125.000 sau 387.000 euro, fără TVA , după cum se prescrie art. 16 alin (1) din ordonanță, nu intră în competența Consiliului, asta înseamnă că acestea revin instanțelor judecătorești comune. Ceea ce presupune ca contractele ce vizează o valoare mai mare sau egală cu cea prevăzută de art. 57 (2) este de competența Consiliului.

Un alt caz este cel cu privire la contractele de achiziție publică încheiate prin cumpărare directă, sub 15.000 euro unde la fel Consilul nu poate interveni, ne având competența de a se pronunța, potrivit art. 19 din ordonanță. Fiindcă cumpărarea directă nu presupune o procedură de atribuire, asta fiind o condiție esențială în ceea ce privește competența Consiliului.

Legat de competența Consiliului, acesta potrivit regulamentului deține competența de a soluționa contestațiile înainte de încheierea contractelor, adică litigiile intervenite ulterior momentului semnării contractelor nu intra în sfera de competența a Consiliului, ele fiind de competența instanțelor judecătorești , însă, datorită modificărilor intervenite prin Legea nr.279/20114 la O.U.G. nr. 34/2006, această limitare de competență a fost eliminată, motiv pentru care Consiliul se va putea pronunța asupra legalității actelor emise în cadrul unei proceduri de atribuire, dacă a fost legal sesizat, indiferent dacă autoritatea contractantă a ales să încheie sau nu contractul de achiziție publică.

În practică se pot întalni doua situatii, în funcție de momentul în care Consiliul este investit cu judecarea contestației:

a) contestația este înaintată Consiliului anterior încheierii contractului, situație în care acesta este competent să o soluționeze;

b) contestația este înaintată Consiliului ulterior încheierii contractului, situație în care competența materială aparține exclusiv instanței de judecată, atât în ce privește contestarea nulității contractului, căt și a actelor administrative efectuate în procedura de achiziție.

Prin urmare competența consiliului reprezintă, în esență, puterea conferită de lege unei autorități de jurisdicție de a judeca anumite litigii.

În ceea ce privește natura de organ administrativ a Consiliului, ,,competența acestuia se concretizează în ansamblul atribuțiilor stabilite prin lege de a aduce, în nume propiu și în realizarea puterii publice, o activitate administrativă’’.

4.2 Declinarea competențeii

Rolul Consiliului este acela de a soluționa pe cale administrativ-jurisdictională contestațiile persoanelor care se consideră vătămate în drepturile sau interesele lor legitime prin acte ale autorităților contractante care încalcă dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, concesiunilor de lucrări și service, parteneriatelor public-privat și serviciilor comunitare de utilități publice.

Asta înseamnă că este important ca organismul administrativ-jurisdicționl să descifreze natura, temeiul și circumstanțele cererii ce-i este înaintată de parte, în funcție de care să decidă dacă are sau nu competența legală sa o soluționeze.

În cazul în care actele vătămătoare nu sunt emise de autorități contractante sau nu privesc procedura de atribuire a unor contracte specifice, atunci contestația primită va fi respinsă ca inadmisibilă, dacă nu exista posibilitatea declinării ei către instanța competentă, fără a se cerceta fondul cauzei, în temeiul argumentului ca nu intră în sfera sa de competență.

Consiliul a pronunțat numeroase decizii de declinarea a cauzelor cu care a fost învestit, un exemplu ar fi:

Decizia nr. 248 din 11 decembrie 2006, în care Consiliul, reținând că procedura contestată nu este una de achiziție publică, ci de vânzare a unui teren aflat în domeniul privat al unei unități administrativ-teritoriale, supuse Legii administrației publice locale nr.215/2001, în baza art. 258 alin 3 C. proc. Civ.și-a declinat competența de soluționare a contestației către Tribunalul Constanța, Secția contencios administrativ și fiscal. Împotriva deciziei a formulat plângere contestatoarea, iar Curtea de Apel sesizată cu soluționarea ei a constatat că, în cauză, era în discuție vânzarea unor loturi de teren fără construcție, consiliul local al comunei vânzătoare raportându-se la dispozițiile art. 125 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, care stabilesc dreptul consilierilor locale de a hotări cu privire la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local, prin licitație publică.

Prin urmare vânzarea de terenuri nu intră sub incidența Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 34/2006, deoarece normele de competență materială fiind de ordine publică, parțile nu pot deroga de la acestea în sensul extinderii competenței Consiliului la soluționarea de contestații care vizează procedura față de care Ordonanța nu are aplicabilitate. Consiliul nefiind competent să judece cauza, cu respectarea dispozițiilor legale a decis transmiterea dosarului către Tribunalul Constanța, intrucât actele normative relevante în cazul vânzării terenurilor de către autoritățiile administrației publice locale pot fi atacate ca acte administrative, în conformitate cu Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a statuat Curtea de Apel.

Însă foarte multe decizii de declinare a competenței au fost în legătură cu persoane vătămate care au formulat contestația la Consiliu ulterior momentului semnării contractului de către autoritatea contractantă. Lucru total greșit tinând cont că odată încheiat contractual, contestațiile trebuie analizate de instanța de judecată și nu de Consiliu, chiar dacă aspectele contestate privesc etape premergătoare, cum ar fi, evaluarea ofertelor, comunicarea documentelor. Dar așa cum am mai spus, Consiliul avea competența să soluționeze contestații formulate în cadrul procedurilor de achiziție publică înainte de încheierea contractelor, potrivit O.UG. nr. 34/2006.

Însă, datorită modificărilor intervenite prin Legea nr.279/20114 la O.U.G. nr. 34/2006, această limitare de competență a fost eliminată, motiv pentru care Consiliul se va putea pronunța asupra legalității actelor emise în cadrul unei proceduri de atribuire, dacă a fost legal sesizat, indiferent dacă autoritatea contractantă a ales să încheie sau nu contractul de achiziție publică.

Anumiți autori printre care se numără Dumitru-Daniel-Șerban au susținut că atunci când Consiliul constată că nu este de competența lui să soluționeze anumite cauze, acestea nu ar trebui respinse ca inadmisibile, ci este necesară verificarea dacă soluționarea contestațiilor intră în domemiul de competență al instanțelor judiciare sau al altor organe cu activitate jurisdicțională, iar dacă raspunsul era unul pozitiv, Consiliul urma să iși decline competența în favoarea instanței sau organului competent. Acest lucru va duce în situația în care Consiliul va supune discuției părților excepția de necompetență, va lua act de lipsa sa de competență prin admiterea excepției, va declina competența de soluționare către instanța de judecată sau organul competent și va transmite acestora contestația împreună cu dosarul constituit.

Contestațiile referitoare la procedurile de atribuire de lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București, ceea ce presupune că acele contestații care vizau atribuirea de contracte de lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național au fost declinate de Consiliu în favoarea Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 228/2008.

Există posibilitatea intervenirii unui conflict de interese, pozitive sau negative, între Consiliu(organ cu activitate jurisdicțională) și instanțele de judecată și , pe cale de consecință, a posibilității de declinare a cauzei de către Consiliu înspre instanță, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Există conflict de competență când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece aceeași pricină ori când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

În ceea ce privește noțiunea de conflict negativ de competență –trebuie ca jurisdicțiile aflate în conflict să-și fi repudiat reciproc competența.

Există conflict de competență, în sensul art. 20, și în cazul în care el se ivește între instanțe judecătorești și alte organe cu activitate jurisdicțională. În acest caz, conflictul de competență se rezolvă de instanța judecătorească ierarhic superioară instanței în conflict, dispozițiile art. 21 fiind aplicabile. 

În concluzie , consider că soluția ideala în ceea ce privește declinarea competenței Consiliului este ca acesta să transmită contestația la instanța căreia trebuia să se adreseze contestatarul, nu să o respingă ca inadmisibilă dacă constată că nu este de competența lui. Cu atât mai mult cu cât declinarea contestației către instanța competentă este o soluție legala și în deplină concordanță inclusiv cu art.21 alin.(1) din Constituția României, republicată,  care prevede că ,,Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime’’ și cu art. 6 paragraf. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, este adevărat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 nu reglementează ipoteza declinării cauzelor de la instante către Consiliu sau invers, însa ea este suplinită de legea generala, respectiv de Codul de procedură civilă, în care regăsim suficiente norme care să trateze material de referință a declinării și conflictului de competență.

În plus, recurgerea la declinarea cometenței nu împiedică în vreun fel buna administrare a jurisdicției sau activitatea instanțelor care o înfăptuiesc.

Prin urmare atunci când legea propie nu cuprinde reguli de urmat, Consiliul este obligt să apeleze la dreptul comun.(procedura civilă), atâta timp cât aceasta are reglementate aspecte cu privire la competență.

CapitolulV. Concluzii

În opinia mea o instituție precum C.N.S.C a fost și este de bun augur în domeniul achizițiilor publice, deoarece este o instituție implicatã activ în analizarea practicilor neconcurențiale și în implementarea unui sistem eficient și riguros de folosire a banului public, C.N.S.C. a înregistrat rezultate excelente, care au demonstrat cã instituția nu s-a abătut de la misiunea sa, aceea de garant al egalitãții de tratament și de acces legal la resursele publice pentru orice operator economic.

Cred cu tărie că numai o competiție corectă pe piața achizițiilor publice poate asigura o utilizare judicioasă a banilor publici, eliminând eventualele abuzuri ale tuturor actorilor din sistem, fie ei operatori economici sau autorități contractante.

Totodată, prin activitatea sa neîntreruptă, Consiliul și-a adus un aport semnificativ la cunoașterea și implementarea corectă a legislației specifice de către toate structurile implicate, precum și la promovarea unor bune practici în utilizarea și administrarea resurselor publice, sprijinind în acest fel creșterea profesionalismului și a responsabilității în administrația publică din România

Consiliul a participat activ la fluidizarea și eficientizarea demersurilor de atribuire a contractelor publice, urmărind deblocarea rapidă a lor și, prin aceasta, inclusiv la angajarea operativă a fondurilor alocate, cu precădere a celor provenite din surse europene

Mai trebuie punctat că, controlul jurisdicțional pe care îl exercită Consiliul asupra actelor și operațiunilor autorităților contractante este unul independent reprezentând o soluție optimă pentru corectarea erorilor acestor autorități, fără tergiversări, fără cheltuieli și, în principiu, fără tensiunile pe care le-ar implica pentru reclamanți purtarea unui proces în justiție

În ceea ce priveste activitatea sa, C.N.S.C. se supune numai legii, în exercitarea atribuțiilor sale Consiliul adooptă decizii, iar în desfãșurarea activității sale C.N.S.C. asigură aplicarea coerentă a legislației în vigoare, conform principiilor de drept: legalitate, celeritate, contradictorialitate și dreptul la apărare.

Așa cum am aratat și în lucrare, Consiliul ar fi trebuit înființat pentru soluționarea contestațiilor legate de atribuirea contractelor, avȃnd în vedere beneficiile pentru operatorii economici și autoritățile contractante și anume: ( faptul că este specializat pe domeniul achizițiilor publice, beneficiază de un termen scurt de rezolvare a diferentelor și totodată procedura de constatare este una gratuită, membri consiliului beneficiază și de experiență de minim 2 ani așa cum rezultă din O.U.G nr.34/2006, )

Lucrarea mi-a dat mari satisfacții întrucât, am înțeles care este rolul Consiliului și dece este importantă o astfel de instituție pentru noi și care sunt atribuțiile lui. Și nu în ultimul rȃnd pot spune că activitatea Consiliului este una foarte mare, lucru observat datorită numărului de contestații înregistrate, prin numărul de decizii emise și prin numãrul de dosare soluționate. Acest lucru nu poate decȃt să ne bucure că există o instituție care să ajute persoanele vătămate de autoritățile contractante

BIBLIOGRAFIE

1.Dumitru-Daniel-Șerban-”Achizițiile publice. Teoria și practica jurisdicției administrative”-Editura Hamangiu, Bucuresti,2012.

2. Dumitru-Daniel-Șerban-“Jurisprudență comentată în materia achizițiilor publice “-Ed.Wolters Kluwer, București

3.Sebastian Lazăr-Achiziții publice-Principii-Proceduri-Operațiuni,Metodologie,

Editura.Wolters Kluwer, București, 2009.

4. Ponea Adina Georgeta- Note de curs-

5. Constituția României

6.O.U.G nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a Contestatiilorcontractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii

7. Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ

8. Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

9. Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

CUPRINS

CAPITOLUL. I. INTRODUCERE

1.1 Considerații generale privind cadrul legislativ

1.2 Principiile în materia achizițiilor publice

CAPITOLUL II. Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor

2.1 Noțiuni generale privind constituirea Consiliului Național de

Soluționare a Contestațiilor

2.2.Statutul membrilor și personalului tehnic-administrativ al

Consiliului Național de Soluționare Contestațiilor

2.3 Trăsăturile Consiliului

2.4 Răspunderea disciplinară a membrilor Consiliului

CAPITOLUL III . Rolul și Atribuțiile Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

3.1 Conducerea și organizarea C.N.S.C

3.2 Rolul și misiunea C.N.S.C

3.3 Atribuțiile C.N.S.C

3.4Atribuțiile Colegiului Consiliului

3.5 Completele Consiliului

3.6Personalul tehnico-administrativ al Consiliului

CAPITOLUL IV. Competența Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

4.1 Aspecte generale privind competența C.N.S.C

4.2 Declinarea competențeii

CAPITOLUL V. CONCLUZII