Rolul serviciilor secrete românești în combaterea și prevenirea [604091]

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
MANAGEMENTUL INTEGRĂRII EUROPENE ȘI
ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

Rolul serviciilor secrete românești în combaterea și prevenirea
terorismului internațional – post 2001

Coordona tor: Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. CORVIN LUPU Olaru Dumitru Alexandru

Sibiu 2017

2

CUPRINS
ARGUMENT…………………………………………………………………………………… p. 3

I. EVOLUȚIA TERORISMULUI INTERNAȚIONAL POST 2001……………….. p. 6
1.1. Noile riscuri și amenințări asimetrice și rolul acestora în evoluția
terorismului……………………………………………………………………………………. ..
p. 6
1.2. Terorismul – risc asimetric……………………………………………………………………. p. 9
1.2.1. 11 septembrie 2001 – apogeul activității teroriste. Al -Qaeda………….. p. 12
1.2.2. Terorismul astăzi – Gruparea Statul Islamic în Irak și Siria (ISIS)………. p. 13
1.3. Implicații ale fenomenului terorist pe plan intern……………………………………… p. 15

II. IMPLICAȚII INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE ALE SERVICIILOR
ROMÂNEȘTI DE INFORMA ȚII ÎN PREVENIREA ȘI COMBATEREA
TERORISMULUI POST 2001………………………………………………………………..

p. 19
2.1. Rolul intern și internațional al intelligence -ului românesc în combaterea
terorismului post 2001……………. …………………………………………………………………..
p. 19
2.1.1. Serviciul Român de Informații (SRI)……………………………………………….. p. 20
2.1.2. Direcția Generală de Informații a Apărării (D GIA) din cadrul
Ministerului Apărării Naționale…………………………………………………………………….
p. 23
2.2. Centrul de excelență NATO – HUMINT de la Oradea……………………………… p. 24
2.3. România, parte la operațiunile și misiunile Alianței………………………………….. p. 24

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………. p. 28

ANEXE…………………………….. …………………………………………………………………….. p. 30

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………. p. 32

3

ARGUMENT

Domeniul ales pentru a fi apro fundat pe durata acestor studii masterale , respectiv
terorismul, nu a fost selectat aleatoriu ci după o lungă analiză. Totuși această alegere s -a
datorat în principal pregătirii, în domeniul riscurilor și amenințărilor la adresa securității
naționale a României, corelată cu pasiunea mea pentru ac est subiect. În lucrarea intitulată
Rolul serviciilor secrete românești în combaterea și prevenirea terorismului
internațional post 2001, am încercat să prezint modul în care activitatea de intelligence
românească este parte componentă a mecanismului inter naționa l de combatere a
fenomenului te rorist.
Prezenta lucrare se înscrie în efortul general de analiză al transformărilor
întervenite în cadrul serviciile de informații ca urmare a evenimentele de la 11 septembrie
2001 și de înțelegere a contribuției adus e luptei internaționale împotriva terorismului de
către serviciile de informații românești.
Teza acestui studiu este aceea că, în perioada imediat următoare evenimentelor de
la 11 septembrie din Statele Unite am asistat la o schimbare de percepție asupra
terorismul din punctul de vedere al serviciilor de informații. După aceste evenimente,
majoritatea statelor democratice au adoptat legislații, metodologii și strategii de
combatere a acestui flagel. Ipoteza de cercetare a acestei teze pe care va trebui să o
confirmăm sau să o infirmăm este aceea dacă, a crescut sau nu riscul terorist la adresa
României după anul 2001? Contribuția statului român prin structurile de securitate la
lupta globală împotriva fenomenului terorist a avut consecințe pe plan intern? Ne aflăm
ca stat pe lista eventualelor ținte ale grupări lor teroriste? Toate acestea voi încerca să le
analizez în cele ce urmează.
Odată cu începutul mileniului al III -lea, în context ul luptei internaționale
împotriva terorismu1ui, statul român este și el parte a coaliției internaționale de
combatere a acestui flagel. Important de menționat este faptul că România nu s -a
confruntat în mod direct, până în prezent, cu un fenomen terorist. Adrian -Ionel Petrache
consideră că „grupurile tradiționale de teroriș ti au considerat perspectiva acțiunilor în
România ca fiind dificilă, contraproductivă din punct de vedere politic sau, pur și simplu,

4
inutilă. ”1 În schimb au fost identificate din ce în ce mai des, conexiuni ale terorismului
internaționa1 cu elemente din sfera politică și economică românească.2 Trebuie să
menționăm faptul că lipsa unor manifestări teroriste pe teritoriul național nu trebuie să
dea naștere unui sentiment de indiferență din partea autorităților, ba din contră, trebuie
luate măsuri de preveni re a unui astfel de fenomen.
Deși, la nivel internațional există o largă serie a literaturii în domeniul serviciilor
secrete și implicarea acestora în lupta globală împotriva terorismului internațional după
anul 2001, în România acest subiect a reprezenta t mai mult apanajul știrilor și mai puțin
obiect de studiu al analiștilor și cercetătorilor din domeniul securității naționale. În afară
de un număr restrâns de lucrări de referință, majoritatea cercetărilor științifice din
România pe tema serviciilor de i nformații, rămân cantonate într -o abordare retroactivă,
orientată spre trecut, spre analiza arhivelor fostei Securități, nicidecum nu prezintă care
sunt efectele noilor amenințări la adresa serviciilor de informații și cum răspund serviciile
la aceste noi provocări. Toate acestea mi -au indus ideea nevoii unei abordări diferite a
cercetării serviciilor de informații, printr -o prezentare actuală a serviciilor și lupta tăcută
pe care acestea o poartă cu noile amenințări la adresa securității internaționale.
Lucrarea de față cuprinde două mari părți. Prima parte intitulată Evoluția
terorismului internațional post 2001, se referă la evoluția fenomenului terorist
internațional, faptul că noile riscuri de securitate precum atacurile cibernetice,
criminalitatea or ganizată sau proliferarea armelor de distrugere în masă au contribuit
esențial la dezvoltarea terorismului. Mai apoi, am arătat cum atentatele de la 11
septembrie au reprezentat evenimentele care au schimbat lumea din majoritatea punctelor
de vedere, iar g rupări precum DAESH, Al-Qaeda și Statul Islamic reprezintă unele dintre
cele mai organizate și de temut organizații teroriste de astăzi, iar în final am prezentat
câteva implicații ale fenomenului terorist pe plan intern.
Partea a doua se axează pe implica țiile interne și internaționale ale serviciilor
românești de informații în prevenirea și combaterea terorismului internațional după 2001.
În debutul acestei părți am prezentat pe scurt evoluția structurii antiteroriste românești.

1 Adrian –Ionel Petrache, Terorismul și Securitatea României, Editura Universității Naționale de Apărare,
București, 2004, p. 34.
2 Vasile Fulga, Cristina Fulga, Dan V. Fulga, România raportată la fenomenul terorist Internațional,
Editura Centrului Tehnic -Editorial al Armatei, București, 2009, p. 10.

5
Apoi faptul că după 2001 î n cadrul SRI au avut loc o serie de transformări ce le -a permis
adaptarea la noile amenințări ale secolului XXI. România a trebuit să lupte împotriva
acestui flagel din poziția de stat membru NATO și UE, iar contribuția trupelor românești
în teatrele de op erațiuni antiteroriste și înființarea Centrului de Excelență NATO –
Humint de la Oradea, demostrează că statul român este un partener de încredere în cadrul
organizațiilor de securitate internaționale.
În vederea elaborării lucrării de față, am folosit ca suport informațional în primul
rând cărți și articole de specialitate precum cele ale domnului Barna Cristian ( Terorismul,
Ultima soluție? Mărirea și decăderea Al -Qaeda; 11 Septembrie 2011: Sfârșitul Al -Qaeda?; Al-
Qaeda vs. restul lumii: după 10 ani), Cristian Troncotă ( Terorismul Internațional – reacții ale
actorilor regionali și globali ; Securitatea României – Note de curs), publicații periodice
ale SRI precum: Calendarul Antiterorist, Revista Intelligence, Viziunea strategică 2011 –
2015, site-urile oficia le ale principalelor instituții de securitate națională, cât și legislație
în domeniu.
Ca și elemente de noutate aduse de mine prin intermediul lucrării în primul rând o
reprezintă aducerea în atenție a imaginii structurilor de informații românești, modul de
adaptare la noul mediu de securitate în lipsa unei legi a Siguranței Naționale ce să
abordeze actualul context de securitate internațional, cât și contribuția lor la prevenirea și
combaterea terorismului internațional. O amprentă personală o reprezintă reinterpretarea
datelor și informațiilor exprimate în alte lucrări. Teza de cercetare va trebui completată și
readaptată mereu datorită faptului că evenimentele sunt într -o continuă desfășurare, iar
răspunsul din partea serviciilor va trebui să fie și el u nul continuu.

6

Capitolul I

EVOLUȚIA TERORISMULUI INTERNAȚIONAL POST 2001
1.1 Noile riscuri și amenințări asimetrice și rolul acestora în evoluția terorismului
La aproape două decenii de la încheierea Războiului Rece, constatăm cu stupoare
că aștept ările noastre nu s -au confirmat. După o jumătate de secol dominată de pericole,
riscuri și amenințări la adresa securității mondiale, care și -au găsit suportul și s -au
dezvoltat pe fondul nenumăratelor vulnerabilități provocate de confruntarea ideologică
susținută de mijloace militare, a urmat o scurtă perioadă de destindere.
În evoluția procesului de realizare a securității se const ată în ultimii ani o creștere
a eforturilor pentru cladirea unei stabilități la nivel regional. Eforturile depuse de
comunitat ea internațională pentru instaurarea păcii în Balcani, Orientul Mijlociu și Africa
sunt concludente. Evidentă a fost și extinderea sistemului de apărare și securitate al
NATO, prin primirea de noi membri, precum și eforturile Uniunii Europene de a dezvolta
un model de gestionare a securității la scara întregului continent.
În acest sens , multitudinea problemelor de securitate pe care statele și le -au
propus să le rezolve a condus la creșterea numărului și volumului de organizații
internaționale. Rezul tatele activității lor au fost foarte bune : s-au diminuat pericolele ș i
amenințările. Principalele zone de insecuritate au fost incluse în procesele de stabilizare,
dar nu întotdeauna rezultatele au fost cele așteptate .
Efectele globalizării au început să se re simtă. Economia mondială după o perioadă
apreciabilă de reflux s -a revigorat. În schimb, amenințările transnaționale (terorismul,
migrația și traficul de droguri și materiale strategice, crima organizată), profitând de
pslabiciune a frontierelor are mai mul te șanse de a se răspândi la scară planetară.
Accesul diferit al statelor la resurse afectează relațiile dintre acestea. Deși
numărul și amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale a scăzut, s -au

7
amplificat și diversificat modalită țile de rezolvare prin forță a conflictelor de natură
etnică și religioasă.

1.1.2 Globalizarea surselor de amenințare
Consolidarea globalizării nu va aduce sfârșitul geopoliticii. Școli de renume în
domeniu anticipează prin acord deplin că acest fenomen complex , azi c ontroversat și
contestat, va aduce pe lângă progrese spectaculoase din toate domeniile vieții
socioeconomice și posibilitatea de răspândire și resimțire a efectelor vulnerabilităților
concentrate în diferite părți ale lumii.
Globalizarea, prin procesele c are le incumbă la orizont apropiat și mediu va
genera tensiuni multiple care vor influența, nu întotdeauna pozitiv, mediul internațional
de securitate. Fragmentarea și integrarea, localizarea și internaționalizarea, centralizarea
și descentralizarea sunt d oar câteva din situațiile care pot genera insecuritate.
Astfel că globalizarea nu este numai un drum direct și ușor către pace și
stabilitate, fenomenul în derulare poate crea și multe momente care să amenințe
securitatea existentă la anumite nivele și pe rioade de timp. Se creează un nou context de
manifestare a puterii deținute de state .
Mecanismele și instituțiile internaționale, până la realizarea unei globalizări
depline, vor acționa asimetric. Astfel, din punct de vedere economic globalizarea se va
realiza într -un ritm mult mai accelerat, având în vedere progresele realizate de instituțiile
internaționale numeroase existente și perspectiva dezvoltării lor. Spre deosebire de
acestea, instituțiile și aranjamentele de securitate vor rămâne pe mai departe atât
insuficiente, cât și vulnerabile la toate schimbările mediului internațional. Dovada o
reprezintă incapacitatea actuală a actorilor internaționali de a perfecta și respecta norme
viabile de securitate care să nu genereze conflicte armate de genul celo r cunoscute în
Serbia, Kosovo, Afganistan și Irak.
Dezvoltarea unor noi structuri de securitate impune întărirea instrumentelor de
cooperare regională pentru a reduce sau chiar anula amenințările existente și a le preveni

8
pe cele în curs de apariție. Din a ceastă perspectivă, alianțele și înțelegerile regionale vor
rămâne trăsături ale politicii internaționale viitoare, chiar dacă ele se vor adapta noilor
circumstanțe .3

1.1.3 Terorismul – risc asimetric

Terorism internațional
Globalizarea la nivelul terorism ului a devenit o realitate ce nu poate fi contestată,
o amenințare la adresa securității interne și internaționale și, implicit, un fenomen aflat în
responsabilitatea întregii comunități internaționale. Dimensiunea politicii externe
reprezintă o pârghie im portantă în combaterea terorismului, având în vedere nevoia
stringentă de întărire a cooperării internaționale pentru combaterea terorismului
internațional.
În condițiile unei strânse interacțiuni între terorism și diverse forme de activitate
criminală (cr imă organizată, spălarea banilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilegal de
arme și mișcările ilegale de materiale nucleare, chimice, biologice și alte materiale cu
potențial distructiv), România va continua eforturile pe linia prevenirii și combateri i
terorismului atât pe plan național, cât și în cadrul forurilor de cooperare internațională
(UE, ONU, NATO, OSCE, CE), având la bază cadrul legal existent și cu respectarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.4
În acest sens, România acordă mare atenție evoluțiilor asupra
fenomenul ui luptătorilor teroriști străini și participă la adoptarea și aplicarea măsurilor
de combatere a acestuia. Fenomenul luptătorilor teroriști străini este un subiect tot mai
discutat de către politică internațională, fiind o amenințare foarte reală la adresa
securității internaționale, precum și pentru securitatea internă a statelor.

3 Stephen J. FLANAGAN, Ellen L. FROST, Richard L. KUGLER, Challenges of the Global Century. Report of
the Project on Globalisation and National Security, Institute for National Strategic Studies, Washington
D.C., 2001, p. 21. 19 Cf. col. (r.) Grigore ALEXANDRESCU, Modele posibile ale noului război, în Impact
Strategic nr. 1 -2/2003, p. 135 –
4 https://www.mae.ro/node/1880

9
La nivel național, activitatea de prevenire și combatere a terorismului se
organizează și se desfășoară unitar, potrivit Legii nr.535/20 04 privind prevenirea și
combaterea terorismului .
În România, activitatea de prevenire și combatere a terorismului se desfășoară în
cadrul Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT), ce
integrează instituții și autorități publice competente în domeniu. Serviciul Român de
Informații este coordonatorul tehnic al SNPCT și Autoritatea Națională în Domeniul
Combaterii T erorismului .
Relațiile de cooperare ale României pe linia prevenirii și combaterii
terorismului se desfășoară în cadrul organizațiilor intern aționale (ONU, UE, NATO,
OSCE). În acest sens, România aplică prevederile Convențiilor ONU și Rezoluțiile
Consiliului de Securitate ONU, impl ementează Strategiile UE destinate combaterii
terorismului, sprijină măsurile adoptate de NATO și de OSCE, participă la inițiativele
internaționale în domeniu (Inițiativa de Proliferare a Securității și Inițiativa Globală
pentru Combaterea Terorismului Nuc lear).
În plan regional și bilateral , România promovează o politică activă pentru
asigurarea securității și stabilității în Europa de Sud -Est, în Caucazul de Sud și în întreaga
regiune a Dunării și a Mării Negre. România are încheiate, în plan bilateral, c u state
europene și de pe continentul american, peste 50 de acorduri de cooperare în domeniul
combaterii terorismului, criminalității organizate, traficului ilegal de droguri.

1.2.1 11 septembrie 2001 – apogeul activității teroriste. DAESH

Momentul 11 s eptembrie 2001, pe lângă tragedia și impactul emoțional produs la
nivel mondial , a marcat în istoria relațiilor internaționale momentul schimbării
clasificării, riscurilor și amenințărilor, prima măsură luatp fiind reformarea sistemelor de
securitate ale a ctorilor.

10
Ziua de 11 septembrie 2001, atunci când avioanele au lovit Turnurile Gemene,
producând mii de victime, și transmiterea eveni mentelor în timp real în întreaga lume au
stârnit un val imens de panică rândul oamenilor. Scenele teribile de la World T rade
Center aveau să rămână pentru multă vreme în memoria populației nu doar din Statele
Unite, ci din întreaga lume.
Într-u interviu către o publicație importantă din România, Prof.univ.dr. Corvin
Lupu a declarat că au existat o serie de evenimente import ante care dus la decla nșarea
războiului antiterorist. Printre acestea se numără crearea organizației teroriste Al Qaeda,
sub conducerea vechiului agent al C.I.A ., Ossama ben Laden, care mai înainte a fost
sprijinit și folosit de S.U.A. în perioada în care talibanii din Afganistan luptau împotriva
armatei U.R.S.S pentru a nu li se invada țara . Nu trebuie să uităm atentatele teroriste
comise asupra ambasadelo r S.U.A. din Kenya și Tanzania. A mbasadorii și importanți
funcționari ai ambasadelor nu erau la servic iu în acea zi. Au murit oameni de rând,
trecătorii și locatari ai clădirilor din vecinătate.
În vara anului 2001, președintele George W. Bush a proclamat „Axa răului”, ce
reprezenta o listă de șapte state care au fost declarate a fi „teroriste”: Siria, Ira n, Irak,
Libia, Pakistan, Coreea de Nord și Cuba. Războiul urma a fi declanșat împotriva uneia
sau mai multor ț ări de pe această listă.
A urmat atentatul din 11 septembrie 2001, unde patru avioane care au lovit
turnurile gemene de la World Trade Center, Pe ntagonul ( unde nu este clar, dacă a fost sau
nu lovit ) și un câmp din Pennsylvania. Atentatul este deosebit de discutat și controversat,
pentru că este suspectat a fi fost organizat cu sprijinul unor autorități americane, pentru a
avea un argument asupra r ăzboaiele ce urmau să fie declanșate împotriva terorismului. În
această direcție de înțelegere a eveniment ului, s -au dat explicații clare și s-au adus
informații adecvate .5
În aceeași direcție se înscrie și crearea Statului Islamic (I.S.I.S.), conceput și
organizat de administraț ia de la Washington. P reședintele Donald Trump a acuzat -o
public pe Haillary Clinto n că, împreună cu președintele Barack Obama, a înființat I.S.I.S.

5 http://www.justitiarul.ro/10934 -2/

11

DAESH
Daesh, a apărut sub titula tura de Statul Islamic, în luna iu nie 2014 ca și structură
distinctă, , prin schimbarea numelui a fostului Stat Islamic în Irak și Levant (ISIL) sau
Stat Islamic în Irak și Siria (I SIS). Daesh este acroni mul denumirii în limba arabă a
organizației ad -Dawlat al -Islamiya fi’l -Irak wa’sh -Sham. Obiectivele s trategice ale Daesh
vizau încă de atunci instaurarea unui califat pe un vast teritoriu ce cuprinde state din
Orientul Mijlociu, Maghreb, părți din Africa Subsahariană, precum și state europene,
aflate în trecut sub ocupație musulmană – Spania, Portugalia, Bulgaria, România.
Această organizație urmărește extinderea și în afara Siriei și a Irakului. D in câte
se pare din punct de vede re strict operațional și mili tar Daesh este preocupată mai
degrabă de menținerea și consolidarea câștigurilor teritoriale din ce le două state și mai
puțin de lansarea unor demersuri asemănătoare în alte regiuni.
Această organizație a generat un imens val de simpatie în special în diaspora
musulmană din spațiul european. Efectele s -au resimțit pe mai multe paliere: amplificarea
în din toate părțile a propagandei teroriste în favoarea Daesh și împotriva a tot ceea ce
reprezintă Occidentul, apariția „luptătorilor străini” (mai cunoscuți ca „foreign fighters” –
FTF) și apariția celor care au încercat să transfere sau să importe în Occid ent Jihadul din
Levant (mai cunoscuți sub denumirea de „solo ter rorist”) .6
În spațiul musulman însă situația s -a dovedit a fi un pic diferită de cea din
Occident. Percepția și susținerea popular ă de care se bucură Daesh urmează asemănătoare
anterior Al Qa ida: francizarea organizației, prin apariția unor structuri afiliate. Succesul
și lovitura de imagine ale Daesh în lumea și diaspora musulmană au scos la iveală
oportunismul unor grupări cu agende locale, dar dornice de afirmare și recunoaștere
globală. Li derii acestor structuri, unele aflate în sfera de influență a AQ, și -au declarat
afilierea la Daesh asumându – și decl arativ obiectivele organizației .

6 https://www.sri.ro/fisiere/publicatii/Revista_Intelligenc e_nr_30.pdf

12
Organizația caută și consolidarea afilierilor prin transfer de knowhow și resursă
umană specializată milit ar și organizatoric, astfel încât noile structuri să devină pe deplin
operaționale și compatibile cu Daesh. Transformarea treptată a acestor structuri în
organisme de administrare locală a regiunilor controlate, după modelul deja aplicat în
Siria și Irak d evine doar o chestiune de timp .
Daesh acordă atenție în egală măsură punerii la punct și securizării unor canale de
comunicare terestră între provincii. În acest fel se asigură un transfer sigur de resursă
umană și logistică în interiorul C alifatului. Pe m odelul sistemelor moderne de
management, Daesh vizează interconectarea tuturor provinciilor și enclavelor și ulterior
extinderea treptată a teritoriilor controlate de afiliați pentru formarea Califatului în
granițele preconizate.
În zonele pe care le admin istrează, Daesh încearcă să imprime ierarhii și
funcționalități de tip statal: deja au pus în practică baterea de monedă proprie, au propriul
sistem de taxare și impozitare, se asigură servicii necesare unui bun trai în condiții urbane
(asistenț ă medicală, instituții de învățământ pentru copii, atestări profesionale, pază și
securitate publică etc.). Totuși , în evoluția din Siria și Irak a Daesh, nu se observă evoluții
sau schimbări majore.
Daesh îndeplinește practic trei funcții : de organizație teroristă, prin acțiunile și
demersurile în care este implicată în Siria și Irak, de rețea, prin adminis trarea și
consolidarea ansamblului de structuri teroriste afiliate și de protostat, prin atribuțiile pe
care și le -a asumat și pentru care depune eforturi considerabile pentru a le implementa .
Astfel definită structura, diferența majoră dintre rețeaua Al Qaida și rețeaua Daesh
este evidentă în modul în care cele două organizații au înțeles să se raporteze la
coordonarea afiliaților. AQ a ales o soluție pasivă, de coordonare de la distanță a
francizelor sale, prin simpla trasare a unor dispoziții de reglementare ge nerală a anumitor
chest iuni. Soluția Daesh, în schimb, orientat ă pe compatibilizarea funcțională și
ideologică a diferitelor structuri afiliate .
Pe de altă parte, Al Qaida nu a urmărit în mod real crearea unui c alifat, deși
declarativ este în continuare pe agenda sa, obiectivele fiind încă la nivel de dorință , prea

13
puțin materializabile pentru susținătorii săi, de unde și diminuarea interesului acestora.
Obiectivul Daesh este însă unul concret și anume : crearea califatului, condus după reguli
islamice stricte. Evoluțiile în atingerea acestuia sunt resimțite de musulmanii de rând,
care percep astfel că susținerea ș i sprijinul pe care îl acordă chiar se materializează .
Daesh este în același timp o organizaț ie teroristă, rețea de structuri și protostat. În
ciuda diminuării capacității expansioniste din prezent și a unor probleme de unitate
internă, Daesh nu pare a se situa pe o pantă descendentă în termen i de eficiență și
stabilitate, ci d impotrivă, caută să se replie ze rapid și să -și cons erve tot ce a acumulat
până acum .
Pe măsură ce câștigă din ce în ce mai mult din competențele și atribuțiile unui
actor internațional, Daesh tinde să se transforme în ceea ce cu adevărat se poate numi
„stat terorist”. Deși conceptul a mai fost utilizat, inclusiv sub vari antede genul „stat
sponsor al terorismului”, referindu -ne la Daesh, termenul capătă o consistență și relevanță
cu totul diferite. Eșecul în combaterea expansiunii acestuia nu va fi altceva d ecât un
succes al Daesh în transformarea încet dar sigur în primul stat terorist al lumii. Discuțiile
pe acest s ubiect sunt extrem de numeroase .
Într-o comparație simplistă între Daesh și Al Qaida, mulți ar putea ridica
problema francizelor AQ și a unor posibile similarități între cele două tipuri de
organizare. Al Qaida este prima organizație dezvoltată pe un tipar de tip rețea, cu o
multitudine de organizații și grupuri satelit, pe care fie le -a creat, fie le -a acceptat ca
francize. Diferența notabilă se poate observa de la unul din obiectivele Daesh, cum ar fi ,
extinderea și guvernarea c alifatului. Toate celelalte sfiind secundare. Constituirea este o
etapă încheiată, extinderea este în curs, iar guvernarea este relativ funcțională în anumite
regiuni din Siria și Irak.
Deși informațiile referitoare la Daesh au invadat spațiul public, până acum nici o
țară nu a recunoscut oficial existența Daesh ca stat sau de a sprijini în vreun fel
organizația. Cel puțin la nivel declarativ, p are a exista un consens global și anume acela
că această or ganizație trebuie înlăturat ă. Demersul se oprește însă în abordările diferite pe
care majoritatea statelor le susțin ori chiar adoptă, situație ce nu poate fi decât favorabilă
expansiunii sau consolidării Daesh.

14
Amenințările asupra Europei nu sunt doar teorie , seria de atentate teroriste sau
tentative înregistrate doar în anul curent în Europa Occidentală (Paris, ianuarie;
Copengaha, ianuarie; trenul Thalys, august; Berlin, septembrie, Paris, noiembrie), în care
atentatorii au avut legături directe sau indirecte cu organizații teroriste din Siria și Irak
demonstrând nivelul ridicat de risc generat de returnees. Înt r-un interviu recent difuzat
live de BBC cu șeful serviciului secret MI5 , acesta a punctat numărul mare de tentative
de atentat dejucate în 2014, nu mai puțin de șase , cel mai mare după 11 septembrie 2001 .

1.2.2 Terorismul astăzi – Gruparea Statul Islamic în Irak și Siria (ISIS)

Terorismul contemporan

Deși este greu de acceptat de către lumea civilizată fenomenul terorist a devenit o
problemă cu im portanță globală greu de prevenit și gestionat. El nu se mai prezintă doar
ca un gest criminal mărunt produs în disperare de cauză la o anumită evoluție a
sistemului social. Acum el s -a consacrat ca o acțiune îndreptată împotriva ordinii de
drept, deosebit de violentă, des fășurată în afara și contra normelor internaționale.
Cu ajutorul mijloacelor militare și bazându -se pe elemente de război psihologic
terorismul urmărește obținerea unor diverse avantaje .
Ciocnirile dintre actele de terorism și forțele de ordine sunt din ce în ce mai
frecvent , avem exemplu Marea Britanie unde în ultimele două luni au existat peste 10
acte de terorism, uneori spectaculoase desfășurate în prezența și cu sacrificiul pop ulației
pașnice care a avut de suferit de pe urma acestora . Armamentul folosit este un amestec de
cibernetică, high -tech și mijloace artizanale. Dezvoltarea tehnologiei a pus la dispoziția

15
unor indivizi capacități de distrugere care, altădată erau destinat e doar guvernelor și
armatelor7. Astfel, acest flagel terorist reprezintă o amenințare gravă la adresa securității.
Reacția comunității internaționale împotriva terorismului cuprinde întreaga gamă
de acțiuni (politice, diplomatice, economice și militare) fiind îndreptate atât asupra
cauzelor, cât mai a les asupra efectelor8.
Pornind de la atentatele teroriste , după 11 septembrie 2001, comunitatea
internațională a format în jurul Statelor Unite ale Americii coaliția antiteroristă al cărei
scop este eliminarea terorismului ca fenomen social. Prima mare reuniune de for țe din
istoria omenirii poate fi înțeleasă ca o reacție de autoapărare a tuturor și o exprimare a
statului de drept aflat în situații dificile a fiecăruia, pe fondul eforturilor de înlăturare a
cauzelor frustrării lumii civilizate. Alianța Nord -Atlantică ș i-a constituit propriul Plan de
Acțiune împotriva Terorismului, pe care l -a aprobat la Summit -ul de la Praga (21
noiembrie 2002)9.
Comparativ cu NATO, Uniunea Europeană nu dispune de o strategie proprie de
combatere a terorismului, nici de tehnica necesară destina tă acestui scop. Atentatele
teroriste de la 11 martie 2004 de la Madrid sau atentatul recent din 9 decembrie 2016,
când un camion a intrat în mulțime, la un târg de Crăciun din centrul Berlinului , sau cele
de pe podul Londrei, a demonstrat vulnerabilitatea sistemului de protecție al statelor vest –
europene.
Amenințarea teroristă cu grad mare de periculozitate persistă în această parte a
lumii până când nu se va realiza o armonizare efectivă a politicilor în problemele
terorismului, traficului de ființe umane, droguri și arme, corupției, spălare a banilor și
crimei organizate . Pentru aceasta s -a învestit inteligență influență și bani.
Statele d in vecinătatea Uniunii Europene nu vor fi abandonate. Ele vor fi ajutate
material și cu specialiști pentru realizarea unui sistem de interzicere a penetrării
elementelor teroriste și anihilarea celor active.

7 Cf. col. (r.) Grigore ALEXANDRESCU, Modele posibile ale noului război, în Impact Strategic nr. 1 -2/2003,
p. 135 – 139.
8 Cf. UNAp, CSSAS, Terorismul contemporan – factor de risc la adresa securității și apărării naționale în
condițiile statutu lui României de membru NATO, Editura UNAp, București, 2004.
9 NATO, The Prague Summit and NATO’s transformation, Bruxelles, 2003, p. 87 -93.

16
Tot mai mulți specialiști se pronunță pentru con stituirea unui Consiliu de
Securitate European care ar asigura o operativitate crescută a UE în problemele globale,
printre care și lupta cu terorismul.
Dubla lărgire a NATO și UE a determinat creșterea ariei de atenție și luptă
organizată cu terorismul, fapt ce va conduce, într -un viitor nu prea îndepărtat, la
diminuarea amenințării de acest gen pe continent.
Amenințarea teroristă afectează într -un grad deosebit de ridicat securitatea
României. Simplul f apt că țara noastră nu a fost până acum scena unui atac sângeros nu
putem concluziona că așa va fi mereu. Atacul terorist de la Madrid, din 11 martie 2004, a
afectat în mod foarte serios securitatea românilor care lucrau și lucrează în Marea
Britanie . Mai mult ca sigur aceasta nu a fost o întâmpla re, ci o amenințare direcționată
precis spre securitatea noastră națională. Combaterea ei se impune a fi realizată atât prin
eliminarea vulnerabilităților interioare, cât și prin acțiunea directă, în cadrul NATO sau
Coaliției internaționale, asupra rețelel or teroriste, oriunde s -ar afla ele.

1.3. Implicații ale fenomenului terorist pe plan intern

1.3.1 RISCURI PENTRU ROMÂNIA
Referitor la România, trebuie menționat că riscurile se încadrează în peisajul
general al amenințării teroriste la adresa Europei. În tr-un peisaj globalizat, și cu atât mai
mult în interiorul Uniunii Europene, nu mai există zone ferite de terorism, singura
diferență este doar nivelul de risc.
Faptul că România este generic vizată de entitățile teroriste active în Siria și Irak
este susținut din păcate de multiple argumente. Țara noastră a fost inclusă pe harta
teritoriilor ce trebuie îngloba te în calif atul islamic, în datorită faptului că a fost la un
moment dat parte a Imperiului Otoman, și, în concepția Daesh, teritorii care au fost
anterior m usulmane ar trebui să revină la Islam. România participă, chiar dacă nu cu forțe
militare, la Coaliția Internațională constituită pentru a combate Daesh și are relații foarte

17
bune cu Statele Unite, asta rezultând și din ultima vizită a președintelui Klaus Iohannis pe
care a avut -o la Washington , dar și prezența unor obiective americane, precum cel de la
scutul antrachetă de la Deveselu, pe teritoriul național. Însă trebuie menționat că acest
scut antirachetă, chiar dacă este cu caracter defensiv, el r eprezi ntă în același timp și o
țintă pentru țara noastră dat fiind faptul ca președintele Rusiei Vladimir Putin , a declarat
că: ,,Scutul antiracheta amplasat in Româ nia si Polonia creează in mod inevitabil o
amenintare pentru armata rusă ”, din această declarație putem observa că Rusia vede
România ca pe un adversar.
O altă problemă relevantă o constituie fenomenul migraționist aflat în plină
manifestare în Europa , în care sute de mi de oameni , încearcă să obțină azil în țările mai
bogate d in centrul și nordul Europei. Chiar și la un procent minim (1 -2% din migranți) de
persoane care au fost implicate în activități teroriste sau au conexiuni cu entități teroriste,
aceste persoane ajung în spatiu european și comit atacuri teroriste.
Chiar dacă România nu a fost deocamdată direct vizată de aceste fluxuri
migraționiste sau a fost vizată dar nu la fel de mult ca țări precum cele din Occident , țara
noastră se află totuși pe câteva rute de migrație constituite anterior, prin care mii de
persoane originare din spații de risc terorist au ajuns în România. În majoritatea cazurilor,
acestea au solicitat azil dar și -au continuat călătoria ilegal, intrând î n spațiul Schengen
prin Ungaria, deoarece au considerat ca țara noas tră nu le oferă toate condițiile necesare
pentru un trai decent în ciuda cotelor unice impuse de Uniunea Europeană .
Totuși țara noastră a fost și continuă să rămână un spațiu de tranzit iar asta stim
din istorie , iar riscurile ca unele persoa ne aflate în trecere să încerce comiterea unui
atentat în România împotriva unor obiective de interes nu pot fi excluse.
Pornind de la aceste realități, Serviciul Român de Informații, ca autoritate
națională în domeniul prevenirii și combaterii terorismul ui, a alocat resurse pentru
gestionarea riscurilor și a inițiat un set de măsuri, în cooperare cu partenerii interni din
Sistemul Național de Preven ire și Combatere a Terorismului, dar și cu parteneri externi.
SRI abordează la modul cel mai serios, prin măsuri pe linie de intelligence și activitatea
operativă a Brigăzii Antiteroriste.

18
Atunci când a fost necesar, SRI a apelat și la măsuri precum declararea ca
indezirabil ori nepermiterea intrării în țară a persoanelor care generau riscuri de natură
teroristă ( aflăm din surse că numărul lor a fost de 118 măsuri de prevenire în 2014 și 134
în 2015).
Sub egida (RAN), rețea europeană dedicată luptei împotriva extremismului și
radicalizării violente, în cursul anului 2015 a fost organizat un training comun pentru
specialiști a i Serviciului și ai altor instituții din Sistemul Național de Prevenire și
Combatere a Terorismului, destinat formării de formatori, care să instruiască mai departe
personalul din prima linie, din teren, care poate avea o contribuție decisivă la
identifica rea persoanelor radicalizate, dispuse să se implice în comiterea unor acte
teroriste.

1.3.2 ATACURI CIBERNETICE ASUPRA WEBSITE -URILOR ROMÂNEȘTI

În urma acțiunilor desf ășurate de grupările de hackeri la nivel in ternațional,
începând cu an ul 2015 și chiar în decursul anului 2017 s-a înregistrat o creștere
semnificativă a numărului de agresiuni cibernetice, ultimul atac chiar în perioada lunii
mai a acestui an , majoritatea de tip defacement, inclusiv asupra unor website -uri
aparținând unor en tități publice sau private. În România au fost afectate companii din
sectoarele energetic , de transport, telecom și auto ( Peste 220.000 de infecții cu WannaCry
au fost raportate la nivel global până în acest moment, la ultimul atac cibernetic).
Astfel, au fost înregistrate mii de agresiuni cibernetice asupra site -urilor
aparținând unor entități private autohtone, care au afectat integritatea și disponibilitatea
conținutului site -urilor atacate prin înlocuirea cu mesaje de propagandă islamiste. Același
tip de agresiuni cibernetice au fost derulate și asupra site -urilor unor instituții publice, din
domenii precum administrație publică, învățământ, cercetare și sănătate.
Printre autorii agresiunilor au fost membrii unor grupări de hacking islamiste
precum: „Ano nGhost“, „FallagaTeam“, „Arab Warriors Team“, „Middle East Cyber

19
Army“, „El Moujahidin“, „Team System DZ“, „Top Team“, „Cyberizm Digital Security
Team“ WannaCry , etc.
Distribuția agresiunilor nu a avut ținte de la început stabilite , fiind vizate entități
cu obiecte de activitate diverse, fără a se urmări în mod specific afectarea website -urilor
aparținând instituțiilor guvernamentale sau ale unor organizații ori societăți comerciale de
importanță strategică sau relevante în plan ideologic.
Scopul principal al agresiun ilor cibernetice asupra website -urilor autohtone a
urmărit creșterea vizibilității pentru grupările autoare și promovarea, sub diferite forme, a
unor mesaje de propagandă islamistă, de tip „graffitti cibernetic“ (imagini cu conținut
grafic explicit, banner e cu referințe la Califatul Islamic, îndemnuri pro -palestiniene și
anti-israeliene etc.).
În derularea atacurilor cibernetice au fost exploatate vulnerabilități ale unor
platforme open -source de dezvoltare a paginilor web (WordPress și Joomla) sau au fost
utilizate instrumente de hacking adaptate (sisteme de operare personalizate).

1.3.3 CE ÎNSEAMNĂ SECURITATE CIBERNETICĂ?

Potrivit Strategiei de securitate cibernetică a României, securitatea cibernetică
este „starea de normalitate rezultată în urma aplică rii unui ansamblu de măsuri proactive
și reactive prin care se asigură confidențialitatea, integritatea, disponibilitatea,
autenticitatea și nonrepudierea informațiilor în format electronic, a resurselor și
serviciilor publice sau private, din spa țiul cibernetic. Măsurile proactive și reactive pot
include politici, concepte, standarde și ghiduri de securitate, managementul riscului,
activități de instruire și conștientizare, implementarea de soluții tehnice de protejare a
infrastructurilor cibernet ice, managementul identității, managementul consecințelor”.10
Atacurile cibernetice se acționează profitând de anumite slăbiciuni, pe care
specialiștii le numesc vulnerab ilități, iar acestea provin deobicei din două motive : de la

10 Maria Oancea – ,,AWARENESS SECURITATEA CIBERNETICĂ ”

20
infrastructura cibe rnetică vizată (slăbiciuni în proiectarea și implementarea acesteia); sau
de la utilizator, indiferent de drepturile de acces la sistem (slăbiciuni derivate din
necunoaștere, indiferență, lipsa măsurilor de securitate, lipsa de specializare etc.)
Din aceas tă perspectivă, este necesară dezvoltarea unei culturi de securitate
cibernetică a utilizatorilor sistemelor informatice și de comunicații, adesea insuficient
informați în legătură cu potențialele riscuri, dar și cu soluțiile de contracarare a ace stora.

1.3.4 MIGRAȚIA ILEGALĂ AFACERE VS AMENINȚARE

Principalele provocări cu care se c onfruntă statele europene rezultă în dificultatea
de a gestiona și controla exodul părăsirea în masă a populației din regiunile de conflict
și, mai cu seamă, în vulnerabilitățile intern e determinate de implicarea rețelelor de crimă
organizată în activități circumscrise migrației ilegale.
În România, migrația ilegală constituie o opurtunitate pentru structuri de
criminalitate organizată specializate care și -au format puncte de spr ijin pe teritoriul
național fie prin afilierea unor cetățeni români, fie prin racolarea unor pesoane de contact
ocazionali cu rol de facilitare, călăuzire, transfer sau transport al migranților în spațiile
dorite în schimbul unor sume de bani .
Cetățenii români ce pot fi atrași în astfel d e activități ilegale provin deobicei din
zonele de frontieră, supuse unor presiuni migraționiste, aceștia fiind buni cunoscători ai
nivelului de permeabilitate a granițelor. În egală măsură, aceștia transferă clandestin
migranți, sub acoperirea derulăr ii unor activități de transport internațional de persoane
sau marfă către state din vestul Europei.
Analize de ultimă oră arată faptul că cetă țenii români au de venit ținta grupări lor
de crimă organizată care ac ționează în jurul granițelor na ționale, mai exact în Ungaria,
având în vedere transportul acestora în locuri prestabilite . Astfel, cetă țenii români sunt tot
mai implica ți în pr eluarea refugiaților din zonele respective și transportul a cestora către
țările de destina ție din vestul Europei.

21
Un alt spa țiu care ar putea prezenta interes pentru structurile de crimă organ izată
și, implicit, pentru cetă țenii români atra și de oportunită ți financiare, îl reprez intă teritoriul
sârb din veci nătatea frontierei cu România, pe fondul unei prefi gurate concentrări de
migran ți.
Perspectiva ob ținerii unor câ știguri semnifica tive și imediate concură la
menținerea ape tenței pentru derularea de act ivități ilegale , fără a fi con știentizate
conse cințel e negative care pot de riva din aplica rea prevederilor legale ce sanc ționează, pe
de o parte, activită țile de constituire a unui grup infrac țional și, pe de altă parte, cele de
trafic de persoane (migrație ilegală). În plus, în scopul sustragerii de la con trolul e xercitat
de autori tățile abi litate, pot exista situa ții în care transportatorii pot fi implica ți în ac țiuni
care pun în pericol via ța migran ților, aspect ce conduce la agravarea pe depselor legale la
care se ex pun, datorită numărului peste limită a oameni lor transportați în condiții de
nesiguranță.
Riscul la car e se expun cetă țenii români implicaț i în transportul de migran ți este
cu atât mai mare cu cât statele euro pene afectate de criza migra ției încearcă să adopte
măsuri de securizare a frontierelor și de înăsprire a sancțiunilor aplicate traficanților de
persoane ( de exemplu la nivelul Ungariei noile prevederi legislative din septembrie a.c.
prevăd pedeapsa cu închisoare în tre 10 și 20 de ani pentru traficanții de persoane) .
Mai mult, în contextul în care Rom ânia se situează pe al doi – lea loc în UE din
punct de vedere al implicării cetățenilor săi în cazuri circumscrise criminalității
organizate, îndeosebi prin trafic de persoane, me diatizarea unor astfel de situa ții
contri buie la afectarea imaginii și a intereselor României pe plan eu ropean și
interna țional, precum aderarea la spa țiul Schengen, iar asta devine o problemă națională.
Astfel, amenin țările la adresa securității na ionale generate de angrenarea cetă
țenilor români în traficul de persoane vin dintr -o serie de situații și contexte care țin
inclusiv de alte acti vități criminale.

22

Capitolul II

IMPLICAȚII INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE ALE SERVICIILOR
ROMÂNEȘTI DE INFORMAȚII ÎN PREVENIREA ȘI
COMBATEREA TERORISMULUI POST 2001

2.1.1 Rolul intern și internațional al intelligence -ului românesc în combaterea
terorismului post 2001

23
Accesul la informație reprezintă un principiu fundamental al funcționării oricărui
stat democratic. Fiecare cetățean este îndreptățit să se implice în procesele de decizie ale
societă – ții, dar, în același timp, trebuie să fie conștien t că promovarea intereselor legitime
ale statului presupune și protecția acelor date a căror diseminare îi poate aduce prejudicii.
Informația în sine a fost, este și va rămâne o „armă imaterială” foarte valoroasă, iar
preocuparea pentru protejarea unor inf ormații esențiale pentru realizarea nevoilor și
intereselor sociale nu reprezintă un element de noutate în contemporaneitate.
În zilele noastre, marcate de o profundă tehnologizare și, implicit, de micșorarea
distanțelor dintre indivizi, state și civilizaț ii, nevoia de cunoaștere este vitală, cu atât mai
mult cu cât conflictele se poartă în plan preponderent informațional. Dezvoltarea
infrastructurii informaționale a creat posibilități de comunicare din ce în ce mai
sofisticate și de transmitere a informați ilor într -un ritm accelerat, pe distanțe tot mai mari.
Potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la
libertatea opiniei și expresiei; acest drept include libertatea de a susține opinii fără nicio
interferență și de a căuta, primi și răspândi informații și idei prin orice mijloace,
indiferent de frontiere. Pornind de la acest concept, Constituția României consfințește
principiul potrivit căruia dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes
public nu p oate fi îngrădit.
Prevăzând posibilitatea în care exercitarea dreptului la liberă informare ar putea
implica și unele acțiuni mai puțin legitime, ce ar putea să aibă ca efect afectarea unor
valori universal recunoscute și protejate, prin legea fundamental ă s-a stabilit, în mod
excepțional, că dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a
tinerilor sau securitatea națională.
Prin Legea privind protecția informațiilor clasificate au fost înlocuite vechile
reglementări referitoare la apărarea secretului, utilizate încă din anii ’70. În acest fel au
fost instituite limitele dreptului persoanei la informații, prin definirea informațiilor
clasificate și stabilirea condițiilor speciale în care acestea pot fi accesate. Pentru punerea
în aplicare a prevederilor acestui act normativ au fost adoptate Hotărârile de Guvern
pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în
România și privind protecția informațiilor secrete de serviciu.

24
Legislația în materie de finește informațiile clasificate ca fiind „informațiile,
datele, documentele de interes pentru securitatea națională care, datorită nivelurilor de
importanță și consecințelor ce s -ar putea produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării
neautorizate, trebu ie să fie protejate”.
În România, informațiile sunt clasificate secret de stat sau secret de serviciu.
Informațiile secrete de stat sunt acele informații a căror divulgare poate prejudicia
siguranța națională și apărarea țării și care, în funcție de import anța valorilor protejate, se
includ în trei niveluri de secretizare: strict secret de importanță deosebită , strict secret și
secret. Cele secret de serviciu sunt definite ca fiind informațiile a căror divulgare este de
natură să determine prejudicii unei p ersoane juridice de drept public sau privat.
O atenție deosebită trebuie acordată domeniului protecției surselor generatoare de
informații ( INFOSEC) , măsurile prevăzute de lege pe acest palier acoperind securitatea
calculatoarelor, a transmisiilor, a emis iilor, securitatea criptografică, precum și depistarea
și prevenirea amenințărilor la care sunt expuse datele și sistemele.
Având în vedere realitățile prezente, respectarea măsurilor de protecție a
informațiilor clasificate trebuie să reprezinte o preocu pare constantă a deținătorilor de
astfel de date, formalismul și interpretarea personală a dispozițiilor legale în materie
favorizând apariția premiselor producerii unor incidente de securitate, cu consecințe
negative și prejudicii atât în planul securităț ii naționale, cât și în activitatea persoanelor
juridice de drept public sau privat.

2.1.2 NEVOIA DE AVERTIZARE TIMPURIE

Trăim într -o epocă marcată de crize, cele mai recente: Ucraina, Grecia, criza
refugiaților. Fie că vorbim de instabilități/ dezechili bre politice, de mișcări sociale sau
conflicte violente, la nivel global, în fiecare moment se află în desfășurare cel puțin o
situație de criză, de intensitate, durată, localizare diferite ori aflată în momente/ stadii
diferite de evoluție. Indiferent că au la bază evenimente naturale sau acțiuni umane,

25
crizele au un rol destabilizator asupra societății în ansamblu și, mai ales, asupra securității
naționale, regionale sau internaționale.
Impredictibilitatea mediului actual de securitate, caracterul atipic al noilor
provocări, diversificarea aproape incontrolabilă a riscurilor și amenințărilor și diminuarea
limitelor temporale în care s e pot produce acestea creează riscul ca decidenții de nivel
înalt să fie luați prin surprindere de apariția unor astfel de situații potențial generatoare de
riscuri.
Din această perspectivă, eforturile de dezvoltare a unor noi metode de anticipare a
evoluț iilor securitare se raportează la dinamica mediului național, regional și global de
securitate. Pe măsură ce analiștii și beneficiarii produselor acestora au înțeles cauzele
multiple ale conflictelor actuale, s -a impus necesitatea abordării diferite și
complementare a gestionării riscului și planificării politicilor, precum și a obținerii de
informații exacte și oportune, în scopul avertizării timpurii. Politicile de prevenire
necesită un sistem bazat deopotrivă pe evaluări de risc solide și de avertizare t impurie.
Însă anticiparea timpurie a crizelor continuă să fie un demers anevoios, iar identificarea
oportunităților de prevenire sau atenuare a efectelor dezastruoase ale acestora constituie o
și mai mare provocare.
Cunoașterea și anticiparea sunt etape de terminante pentru dezvoltarea unui stat și
a capacității acestuia de a face față mediului concurențial și provocărilor pe care le
implică ideea de progres. Deciziile strategice luate în baza cunoaș – terii și anticipării
evoluțiilor fenomenelor existente sa u potențiale sunt de importanță majoră în perspectiva
obținerii unui avantaj competitiv ori pentru apărarea împotriva riscurilor, amenințărilor
sau provocărilor de orice natură. Evitarea surprizelor și abilitatea de a anticipa
schimbările prin recunoaștere a acelor indicatori sau semnale declanșatoare ale
mecanismelor de avertizare timpurie sunt factori -cheie ai cunoașterii strategice.
Anterior apariției lor, majoritatea crizelor sunt precedate de semnale repetate de
avertizare timpurie. Diferite tipuri de crize emit diferite tipuri de semnale. Dacă acestea
sunt sesizate și analizate, multe crize pot fi evitate încă dinainte de a se declanșa.

26
În spațiul comunitar, spre exemplu, prevenirea crizelor constituie un obiectiv
major de politică internă și externă a tât la nivelul Uniunii Europene, cât și al statelor
membre, fiind create instituții, structuri, organisme și inițiative care să intre în acțiune
încă din faza de semnalare a unei potențiale crize.
În pofida tuturor acestor aspecte, care explică și justific ă nevoia de avertizare
timpurie, precum și rolul acesteia în prevenirea/gestionarea situațiilor de criză, actorii
implicați în acest proces, poate în mai mică măsură cei din Intelligence , manifestă un
interes aparent pentru prevenirea conflictelor, în real itate fiind focalizați pe
rezolvarea/gestionarea situațiilor existente. Operarea unor modele academice de
avertizare timpurie lipsește aproape în totalitate, îngreunând, de regulă, gestionarea
eficientă a situațiilor de criză la care se ajunge. Cel mai rec ent exemplu în acest sens este
criza refugiaților, în cazul căreia soluțiile avansate de oficialii europeni relevă lipsa de
coeziune și coerența decizională care dovedește, pentru moment, incapacitatea UE de a
răspunde acestei provocări fără precedent cu c are se confruntă.

2.1.3 . Serviciul Român de Informații (SRI)

În anul 1989 Departamentul Securității Statului a fost desființat, ca urmare a
mișcărilor revoluționare. În prima etapă s -a produs trecerea în componența Ministerului
Apărării Naționale, i ar în a doua etapă, desființarea propriu -zisă în baza unui decret al
Consiliului Frontului Salvării Naționale. Rolul de a înființa un nou serviciu cu
competențe de informații a revenit Consiliului Provizoriu de Uniune Națională care, la 26
martie 1990, în baza Decretului nr. 181, a înființat Serviciul Român de Informații. Scopul

27
înființării acestui organism a fost acela de a „obține date și informații referitoare la
activitatea serviciilor de spionaj, a organizațiilor extremist – teroriste îndreptate împotr iva
României, a elementelor cu intenții de a organiza și desfășura acțiuni de diversiune și
atentat, de subminare a economiei naționale, de destabilizare a ordinii de drept”. Potrivit
acestor reglementări, Serviciului Român de Informații i -au fost atribuit e competențe în
contracararea spionajului, a terorismului interna – țional, a extremismului de stânga sau de
dreapta, pentru prevenirea acțiunilor destabilizatoare, de ori ce fel, în raport cu ordinea
constituțională stabilită de Parlament.

LEGEA SECURITĂȚ II NAȚIONALE
Securitate națională se poate defini, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr.
51/1991, ca fiind starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și
politică ce se impune a fi realizată pentru a se asigura: existența și dezvoltarea statului
național român, ca stat suveran, independent, unitar și indivizibil; menținerea ordinii
constituționale; realizarea climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și
îndatoririlor fundamentale prevăzute de Constit uție. Un aspect important al cadrului
normativ este cel referitor la modalitățile de realizare a securității naționale, și anume prin
cunoșterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe, care pot aduce
atingere valorilor de securitate n ațională menționate anterior, acțiuni care compun
aparatul complex al activității de informații pentru realizarea securității naționale.

2.1.4 INTERCEPTAREA CONVORBIRILOR TELEFONICE

În limbaj strict juridic vorbim despre restrângerea temporară a exerciț iului unor
drepturi sau libertăți fundamentale în activitatea de informa – ții pentru realizarea
securității naționale. Politica legislativă a statului român are în vedere faptul că
securitatea națională a României trebuie să se realizeze în condițiile resp ectării depline a
drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, exercițiul acestora putând fi
restrâns temporar doar în cazuri cu totul excepționale, strict reglementate de lege. Una

28
dintre situațiile pentru care, prin art. 53 și prin alte prev ederi ale Constituției României, se
permite restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, o
constituie apărarea securității naționale. Cadrul normativ în vigoare care asigură aplicarea
acestor drepturi constă în Legea nr. 51/1991 și Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și
combaterea terorismului. Articolele 14 -20 din Legea nr. 51/1991 se coroborează, în cazul
amenin – țărilor la adresa securității naționale generate de infracțiunile de terorism, cu art.
20 din Legea nr. 535 /2004, care se aplică în mod corespunzător, aceste legi conținând
dispoziții exprese prin care se instituie obligații și garanții menite să asigure respectarea
și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale în activitatea de informații pentru
realiza rea securității naționale.
Este interzisă în mod expres urmărirea sub aspect informativ a vreunei persoane
pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice, imixtiunea în viața sa particulară, în
familia sa, în domiciliul sau proprietățile sale, ori în c orespondență sau comunicații,
atingerea onoarei sau a reputației, dacă nu săvârșește vreuna din faptele ce constituie,
potrivit legii, o amenințare la adresa securității naționale. Per a contrario, săvârșirea unor
asemenea amenințări de către o anumită sau anumite persoane, îndreptățește statul ca,
prin instituțiile sale specializate, să ia măsuri adecvate de apărare, inclusiv cu efecte
restrictive temporare asupra exercițiului drepturilor menționate, dar numai cu respectarea
normelor imperative impuse de l ege. Deși legea nu precizează în mod explicit,
constatarea existenței unor asemenea amenințări este o condiție necesară, dar nu și
suficientă pentru a se opera în mod direct, nemijlocit, măsuri restrictive, pentru care
trebuie îndeplinite și alte condiții pe care legea le prevede în mod expres. În fine, o ultimă
precizare cu caracter general se referă la faptul că metodele și mijloacele de obținere a
informațiilor necesare securității naționale nu trebuie să lezeze drepturile sau libertățile
fundamentale al e cetățenilor, viața particulară, onoarea sau reputația lor ori să îi supună la
îngrădiri ilegale. Aceste dispoziții sunt imperative și nu permit niciun fel de excepție,
ceea ce înseamnă că: organele de stat cu atribuții în domeniul securită – ții naționale
trebuie să folosească doar metode și mijloace statuate prin norme interne și oficiale în
materia securității naționale; sub nici o formă, aceste metode și mijloace nu trebuie
folosite în modalități care să afecteze drepturile și libertățile fundamentale a le omului, în
afara cadrului normativ de excepție. Nerespectarea acestor cerințe îndreptățește persoana

29
lezată să se adreseze instanțelor competente, iar cei vinovați răspund civil, administrativ
sau penal, după caz. Aplicarea dispozițiilor constituționale referitoare la restrângerea
temporară a exercițiului unor drepturi pentru apărarea securității naționale se face prin
intermediul prevederilor Legii nr. 51/1991, care stabilește expres și limitativ sfera și
scopul actelor sau măsurilor ce pot avea asemene a consecințe, condițiile în care pot fi
efectuate și conținutul concret al documentelor ce materializează demersurile necesare
efectuării lor. Activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea
temporară a exercițiului unor drepturi pentru apărarea securității naționale sunt:
„a) interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, efectuate sub orice
formă;
b) căutarea unor informații, documente sau înscrisuri pentru a căror obținere este
necesar accesul într -un loc, la un ob iect ori deschiderea unui obiect;
c) ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui,
extragerea informațiilor pe care acesta le conține, precum si înregistrarea, copierea sau
obținerea de extrase prin orice procedee;
d) instalar ea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au
fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori
constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod in
locuri private;
e) localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin GPS sau prin alte mijloace
tehnice de supraveghere;
f ) interceptarea trimiterilor poștale, ridicarea și repunerea la loc a acestora,
examinarea lor, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, precum și înregistrarea,
copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee;
g) obținerea de informații privind tranzacțiile financiare sau datele financiare ale
unei persoane, in conditiile legii”11 .

11 Art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/19

30
În ceea ce privește natura juri dică a acestor acte, trebuie să constatăm că ele se
circumscriu normelor dreptului administrativ, fiind acte administrative realizate în regim
de putere publică și cu un pronunțat caracter preventiv. Condițiile în care pot fi efectuate
activitățile ce au c a scop culegerea de informații și care, prin natura lor, au incidențe
asupra drepturilor și libertăților fundamentale țin de: existența unei amenințări la adresa
securității naționale; solicitarea și obținerea mandatului de securitate na – țională prevăzut
de lege; justificarea temeinică a cazurilor pentru care se solicită mandatul respectiv.
Stările de fapt prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991 sunt denumite amenințări
la adresa securității naționale și constituie temeiul legal al ini – țierii demersuri lor pentru
obținerea mandatului de securitate națională pentru efectuarea unor acte care au ca efect
și legitimează restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi sau libertăți
fundamentale.
Cererea de eliberare a mandatului de securitate națională, adresată procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuie să conțină,
între altele, date sau indicii din care să rezulte cu certitudine existența unei amenințări la
adresa securității naționale. În acest sens, in stituția solicitantă trebuie să desfășoare în
prealabil activități de informații care, prin caracterul lor, să nu aducă atingere vreunuia
dintre drepturile și libertățile fundamentale, dar să identifice și să probeze existența unor
amenințări la adresa sec urității naționale.
Pe de altă parte, în absența posibilităților create prin mandatul de securitate
națională, organele de informații nu pot pătrunde în clandestinitatea și conspirativitatea
specifică faptelor ce pot pune în pericol securitatea națională, sens în care legiutorul a
prevăzut în mod expres situațiile în care se poate recurge la acest mijloc de culegere de
informații, respectiv: nu există alte posibilități ori sunt posibilități limitate pentru
cunoașterea, prevenirea sau contracararea riscuril or ori amenințărilor la adresa securității
nationale; acestea sunt necesare și proporționale, date fiind circumstanțele situației
concrete .12

12 Art. 14 alin. 1 din Le gea nr. 51/1991

31
2.1.5 PROIECTUL DE SECURITATE AL UNIUNII EUROPENE

Imediat dupa evenimentele din 11 Septembrie 2001, dar mai ales în contextul
atacurilor care au avut loc la Madrid în 2004, discursul european, asupra întăririi
cooperării și a schimbului de informații a devenit o tema constantă pe agenda de
securitate a liderilor europeni si apoliticienilor din statele membre. Cu toa te acestea,
mișcările jihadistilor s -au dovedit a fi cu un pas înaintea agențiilor de securitate și
aplicarea legii atât la nivel național cât și la nivel european. Pentru foarte mulți
teoriticieni în domeniul studiilor de securitate si intelligence, expli cațiile cu privire la
caracterul limitat al cooperarii constau, printre altele, în tradiționala lipsă de încredere
dintre state, nevoia serviciilor de securitate de a -și proteja sursele, sau motivația născută
din competiția organizațiilor de intelligence d e a-și pastra avantajul competitiv.
Totuși atacurile teroriste care au marcat Europa Occidentală în ultimii doi ani, au
arătat că limitele unei lupte coordonate împotriva terorismului se datorează deasemenea,
structurii institutionale și cadrului legal ce caracterizează comunitațile naționale de
intelligence. Rețeaua europeană de intelligence se bazează pe 28 de comunități de
securitate națională, fiecare dintre acestea fiind caracterizate de legi și practici specifice
ce reglementează interacțiunea servici ilor de informații și a institutiilor însărcinate cu
aplicarea legi în diversele state membre.
În luna matie 2016 la o zi după atacurile de la Bruxelles, dar în contextul mai larg
al amenințării care s -a extins în Europa, Președintele Comisiei Europene, Je an Claude
Junker a lansat un apel pentru o colaborare mai strânsă între statele membre în vederea
combaterii terorismului. Propunerea acestuia constând în crearea unei ”Uniuni de
securitate originală”, pentru a răspunde ”fragmentării ce ne face vulnerabili ”, are ca
fundament o serie de idei cheie printre care, responsabilitatea comună de a asigura un
mediu de securitate, nevoia folosirii în comun a instrumentelor în serviciul securității, atât

32
între statele membre, cât și împreună cu Europol, precum și pute rea cooperării în
protejarea și securizarea granițelor europene.13
Câteva săptămâni mai târziu, Comisia Europeană anunța, într -un comunicat de
presă, realizarea primilor pași catre ,,stabilirea unei Uniuni de Securitate originale și
efective în cadrul UE – al cărei principal fundament îl reprezintă Agenda de Securitate
Europeana 2015 – 2020”. O continuare a Strategiei de Securitate Internă lansată anterior
la nivel european, noul document strategic adoptat pe 28 aprilie 2015, reprezintă un cadru
director men it să sprijine statele membre ale UE în încercarea de a construi o mai bună
coordonare pentru asigurarea securității în actualul context marcat de fenomenul în
crestere al radicalizării, violenței și terorismului. Făra a aduce atingere responsabilității
suverane în privința securitătii naționale, o mai mare coordonare într -un cadru european
devine o necesitate în lupta împotriva amenințărilor transnaționale. Așa cum a subliniat
Prim Vice -Președintele Frans Timmermans, autoritățile responsabile pentru aplica rea
legii în toate Statele Membre ar trebui ”să gândească de o manieră europeană și să
acționeze într -un mod european, dat fiind că securitatea internă reprezintă o
responsabilitate comună”14. Și mai sugestivă a fost declaratia Comisarului pentru
Migrație, Afaceri interne și Cetățenie Dimitris Avramopoulos, care și -a exprimat
convingerea că ”Securitatea națională a unui stat membru este securitatea tuturor statelor
membre”15
Proiectul Uniunii de Securitate a fost gândit sub forma unui cadru de lucru adresat
securității la nivelul comunității, reunind instituții cu atribuții în aplicarea legii, din statele
membre, scopul fiind prevenirea și lupta împotriva amenințărilor pe care le presupun
radicalizarea, întoarcerea luptatorilor străini care au comis sau încura jat acte de terorism
prin ,,Realizarea de progrese în ceea ce privește schimbul de informații, sporirea

13 Discours du Président Jean -Claude Juncker à la session plénière du Parlement européen sur la lutte
contre le terrorisme suite aux récents attentats – Strasbourg, le 12 avril 2016
http://europa.eu/rapid/press -release_SPEECH -16-1369_fr.htm

14 European Agenda on Security: Paving the way towards a Security Union – Brussels, 20 April 2016
http://europa.eu/rapid/press -release_IP -16-1445_en.htm
15 Ibidem

33
resurselor necesare combaterii terorismului, crearea unei strategii originale și conolidarea
actiunilor de prevenire a radicalizării”.16
Conform publicaț iei ,,Towards a ‘Security Union’ Bolstering the EU’s Counter –
Terrorism Response ” EPSC Strategic Notes, proiectul Uniunii de Securitate se bazează
pe două premise: ,,fără securitate nu există libertate”, respectiv ,,cooperarea ne face mai
puternici”. Comfor m acestui manifest care explică modelul și rolul Uniunii de Securitate
propuse de Junker, ,,Coordonarea între serviciile de securitate, poliție și autoritățile
judiciare, atât la nivel națion cât și european, este necesară pentru a reduce
vulnerabilitatea Europei în fața unor astfel de riscuri.”17 Strategia operațională propusa
prin acest proiect se bazează pe trei linii de actiune:
– Evaluare delimitată și schimb de informații ;
– Consolidarea capacității de a raspunde/acționa;
– Gestionarea prin anticipare .
Și totuși, după anunțul făcut de Junker, reacțiile cu privire la noul Comisariat au
fost mai degrabă reticente, cele mai multe voci considerandu -l încă un îndemn la
cooperare între statele membre ale UE pentru a preveni aparitia unor evenimente similare
în vii tor, căruia însă îi lipsesc instrumentele operaționale pentru a îmbunătății efectiv
schimbul de informații și pentru a crește numărul acțiunilor comune. Trei luni mai târziu
avea să aibă loc atentatul terorist din orașul francez NISA.
Noi semne de întrebar e cu privire la unitatea de securitate au apărul la începutul
lunii acugust când Jean Claude Junker l -a desemnat la conducerea recentului creat
portofoliu pe Sir Julian King, comisarul numit de Marea Britanie la Bruxelles la câteva
zile dupa votul britanic ilor care valida Brexit -ul.
Într-o scrisoare transmisă lui King, Junker a pus accentul pe rolul său viitor de a
sprijini implementarea Agendei Europene de Securitate, facând -ul conștient că ,,misiunea
de combatere a terorismului și a criminalițății transfr ontaliere, este o responsabilitate
europeană comună”. Acest portofoliu și misiunea lui King – căruia Parlamentul

Towards a ‘Security Union’ Bolstering the EU’s Counter -Terrorism Response 16
https://ec.europa.eu/epsc/sites/epsc/files/strategic_note_issue_12.pdf
17 Idem

34
European i -a oferit votul de încredere pe 12 septembrie 2016 – se vor concentra pe
implementarea de măsuri operaționale întreprinse la nivel e uropean în acord cu
obiectivele stabilite în agenda 2015 -2020. Întrebat în cadrul sesiunii de audiri dinaintea
votului despre prioritațile sale durata mandatului, King a menționat ,,consolidarea luptei
împotriva terorismului și a crimei organizate, precum și a mijloacelor folosite în acest
scop, respectiv întărirea capacității de apărare și de a rezista în fața acestor amenințări.”18
Rolul acțional al Uniunii de Securitate în lupta împotriva terorismului este
construit ca o ,,contribuție ce se adaugă la efor turile naționale privind contracararea
terorismului” și constă în crearea unui cadru cu rol de coordonare comform cu valorile
proiectului comunității europene, în special cu privire la aspectul cooperării. Fără a avea
forța unui mecanism politic care trans feră responsabilitatea în domeniul securității din
plan național la nivel supranațional, Uniunea de Securitate, urmarește consolidarea
integrării și armonizarea bunelor practici, a capacităților și informației necesare
serviciilor de securitate pentru a re duce acțiunile factorilor ce amenință securitatea în
interiorul granițelor europene.

Securitatea europeană după Brexit

Cu siguranță data de 23 iunie va schimba semnificativ strategia construcției
europene, astfel înât cele 27 de state membre rămase s ă poată să răspunde actualelor
vulnerabilități, riscuri și amenințări.

18 ANSWERS TO THE EUROPEAN PARLIAMENT QUESTIONNAIRE TO THE COMMISSIONER -DESIGNATE –
Julian KING Security Unio n http://www.statewatch.org/news/2016/sep/eu -ep-uk-new -com -answers.pdf

35
În mod clar, asta și noi tehnici de parteneriat pe care Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei de Nord le va dezvolta în continuare cu Uniunea Europeană (UE),
împreună sau separat , în funcție de interese , cu anumite state membre .
Proiecții britanice
Până la acest moment observăm o tehnică de abordare foarte înceată din partea
Marii Britanii, ce rezul tată inclusiv din amânarea activării articolului 5 0 al Tratatului de
la Lisabona.
În ciuda presiunilor făcute de către președintele Consiliului European, Donald
Tusk, pe ntru declanșarea „cât mai repede posibil“ a procedurilor de ieșire din UE,
premierul Theresa May a spus că Marea Britanie și UE „trebuie să lucreze împreună
pentru o sep arare calmă și dezvoltarea de noi relații bilaterale puternice“, argumentând că
„este nevoie de timp pentru a pregăti negocierile“.
Mai mult decât atât, aceasta a menționat că „nu va activa în acest an“ articolul 50
din Tratatul de la Lisabona, precizând c ă Marea Britanie ar putea fi pregătită să lanseze
procedura pentru ieșirea din UE, „abia în ianuarie -februarie 2017“.
Atât Marea Britanie cât și Uniunea Europeană vor căuta să cont inue cooperarea în
domenii de strategice precum apărarea, securitatea, preve nirea și combaterea
terorismului.
Desigur, și din punctul de vedere britanic, Brexit -ul va aduce modificări în
instituții care țin, de exemplu , de schimbul de informații, cum ar fi Europol, Eurojust,
European data protection sau mandatul european de arest are.

Reacții europene
Apreciind decizia Marii Britan ii de a părăsi blocul comunitar ca fiind o decizie
care a șocat întreaga lume, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică

36
de Securitat e, Federica Mogherini, a spus t că pentru menținer ea coeziunii intracomunitare
și asi gurarea securității trebuie ca „statele membre să pună bazele unei apărări comune“.
Ulterior , a prezentat liderilor statelor UE Strategia Globală pentru Politică Externă
și de Securitate ce vizează, în principal, dezvolta rea capacităților de apărare și de
combatere a terorismului, inclusiv prin consolidarea măsurilor de securitate în statele
vecine ale Europei .
După referendum, Germania și Franța s -au exprimat pentru o politică europeană
comună în domeniul Apărării. Astfel , devine relevantă pentru evoluția cooperării militare
intracomunitare în noul format cu 27 de state, înființarea unui Stat Major co mun al
Armatei UE. Inițiativa dată publicității înaintea Summit -ului UE de la Bratislava,
articolul 44 din Tratatul de Refo rmă a UE (Tratatul de la Lisabona),. Reamintim că
articolul menționat permite statelor membre să promoveze în ritm diferit cooperarea,
chiar și în lipsa întrunirii unei unanimități a statelor.
Prin această inițiativă se urmarește :
– distribuirea sarcinilor în cadrul misiunilor;
– dezvoltarea colaborării în discuția achiziționării de echipamente militare ;
– strategia în materie de finanțare și planificare militară;
– stabilirea bugetului de cercetare al UE cu privire la proiecte tehnologice;
– folosirea sate liților europeni de supraveghere.
Pe lânga asta , pentru acest proiect militar comun, s -a propus înființarea unei
Academii Militare Europene, precum și organizarea de cursuri europene la școlile
naționale.
Întărind necesitatea unității în domeniul securităț ii și apărării, în discursul susținut
anual despre starea UE președintele Comisiei Europene Jean -Claude Juncker a prezentat
un o idee care prevede a: înființarea unu i comandament unic pentru operațiunile militare
europene; crearea unei structuri permanente de cooperare; realizarea de investiții comune
în tehnologiile militare și standardizarea procedurilor in domeniu.
De remarcat este că rezumatul acestui plan a fost prezentat de președintele
Comisiei Europene și la Reuniunea de la Bratislava, în cursul căre ia au fost analizate

37
principalele p robleme și eventualele soluții, propuneri pentru menținerea UE în formă
creat ă după referendumul din Marea Britanie.
La rândul său, președintele Consiliului European Donald Tusk a solicitat liderilor
statelor UE să analiz eze cât mai atent problemele forului comunitar în cadrul Summit –
ului de la Bratislava, evidențiind trei priorități asupra cărora statele membre trebuie să se
concentreze :
– consolidarea controalelor la granițele externe ale UE;
– combaterea terorismului;
– susținerea cetățenilor în fața efectelor adverse ale globalizării economice.
Statele componente ale Grupului de la Vișegrad (Ungaria, Polonia, Cehia și
Slovacia) au avut o opinie separată, menționând conceptul de „solidaritate flexibilă“, care
presupune c ontribuția la combaterea cauzelor migrației și la protecția granițelor interne și
externe ale UE fără preluarea de refugiați.
Pe aceeași temă, premierul Slovaciei, Robert Fico, țară care asigură î n prezent
președinția UE, a punctat asupra importanței Agenț iei Europene de Pază de Frontieră și
de Coastă, cu noi atribuții, pentru asigurarea protecției granițelor externe ale UE,
precizând că sunt îndeplinite toate demersurile legislative pentru ca structura să -și
înceapă activitatea până la sfârșitul anului.
De altfel, înainte de sfârșitul acestui an este prevede organizarea unui amplu
exercițiu de simulare privind Agenție Europeană pentru Paza de Frontieră și de Coastă,
„pentru ca aceasta să fie pe deplin operațională în cel mai scurt timp“.
„Motorul franco -german pentru viitorul Uniunii Europene “
După summit, într -o conferință comună de presă, cancelarul german Angela
Merkel, și președintele francez Francois Hollande, au arătat că intenționează să devină
„motorul franco -german pentru viitorul UE“ și doresc să p reia responsabilitatea pentru
implementarea „agendei Bratislava“.

38
În aceeași notă se înscrie și inițiativa germano -franceză pe tema prevenirii și
combaterii terorismului de asigurare a unui cadru juridic pentru interceptarea mesajelor
criptate utiliza te de teroriști în comunicații.
Concluzionând, putem spune că măsurile adoptate la Consiliului European de la
Bratislava vor fi implementate în orizontul următoarelor șase luni.
Concluzii
Pornind de la adevărul evident că niciun stat european nu poate să gestio neze de
unul singur riscurile și amenințările cu care se confruntă Europa în această perioadă
complicată, propunerile și chiar maniera de abordare a Brexit -ului denotă că atât UE cât
și Marea Britanie vor continua cooperarea de facto și de jure.
Într-o altă ordine de idei , în plan extern, modalitatea de adaptare la complexitatea
consecințelor pe care le implică Brexit ul va trebui ca stat în parte să renunțe la anumite
componente ale suveranității pentru binele întregii Europe.
Având în vedere problemele g rave cu care UE s -a confruntat în ultimii doi ani, în
noul format cu 27 de state blocul comunitar trebuie să își ada pteze strategiile și politicile.
UE atât la nivel instituțional, dar și l a nivelul fiecărui stat membru va fi interesată
să își mențină par teneriatele pe care le -a dezvoltat de -a lungul timpului cu Marea Britanie
și, în egală măsură, să creeze canale de dialog și cooperare cu partea britanică, inclusiv în
domeniul politicii Externe și de Securitate.

39

România, parte la operațiunile și misiunile Alianței

Statutul de membru NATO impune asigurarea capacitatilor necesare participarii
Armatei Române la misiunile Aliantei – în primul rând la cele privind apararea colectiva,
exercitarea unui rol important în dezvoltarea conceptelor specifice noului context
strategic, precum si accelerarea procesului de transformare a sistemului militar si
dezvoltarea de noi capabilitati. Trecerea de la conceptele specifice apararii teritoriale în
conditii de izolare, la apararea colectiva si contracararea risc urilor asimetrice în
perspectiva globala a angajamentelor militare, impune transformarea Armatei României
în asa fel încât aceasta sa parcurga la timp etapele planificate si, concomitent, sa -si
îndeplineasca misiunile încredintate.
În ceea ce priveste NATO , avem de -a face cu o enorma constructie de aparare si
securitate. În termeni de organizatie de securitate colectiva, NATO asigura rezolvarea
disputelor dintre statele membre, linistea si pacea euro -atlantica, linistea si pacea în afara
spatiului euro -atlantic cu mandat. În calitate de organizatie de aparare colectiva, NATO
apara spatiul euro -atlantic si ajuta un aliat când participa la securizarea unui spatiu.
Avantajele României de a fi membra NATO sunt multiple. Sub sloganul "Toti
pentru unul si unul pen tru toti", este singura superputere de functionare a securitatii.
Vorbim totusi despre o constructie ce a câstigat Razboiul Rece într -o maniera
devastatoare si lupta în continuare pe fronturile generatoare de terorism. În consecinta,
este cel mai eficient sistem de securitate si aparare.
Pe termen mediu si lung, NATO este o larga umbrela protectoare si de securitate
de care România are nevoie. Desi la jumatatea deceniului anterior, s -au purtat discutii
despre o potentiala neutralitate a României, acestea s -au dovedit a fi zadarnice. si asta,
deoarece o conditie esentiala a neutralitatii este declararea neutralitatii, dar si
recunoasterea internationala. Este vorba în final despre o apartenenta a o structura care a

40
însumat multe succese într -o lume macinata d e amenintarile trecute, si mai nou prezente
ale Rusiei, de cele ale Orientului Mijlociu si de interesele meschine ale unor persoane
care, în numele statului, îsi gasesc legitimitatea.
În prezent, România depune eforturi pentru a -si consolida relatia specia la cu
Statele Unite dar si de a -si gasi propria identitate în Parlamentul European.
Extinderea NATO si extinderea UE au fost sustinute de fostele state de frontiera
ale celor doua organizatii, care au jucat un rol important cum este si cazul României.
Ca m embra NATO si UE, România are urmatoarele avantaje:
ECONOMICE:
– protejarea intereselor României prin participarea directa la procesul de
luare a deciziilor din UE si NATO îndeosebi a celor privind vecinatatea apropiata a celor
doua organizatii;
– asigura României un alt statut în desfasurarea de negocieri cu parteneri ce
fac parte din UE sau NATO;
– cresterea investitiilor straine care vor contribui la cresterea veniturilor,
crearea de noi locuri de munca, întarirea clasei de mijloc si reducerea treptata a saraciei;
– posibilitatea de a promova produsele autohtone pe piata europeana;
– acces la tehnologii noi;
– acces la fonduri de dezvoltare nerambursabile.
MILITARE:
– cresterea accesului la tehnica s i tehnologii militare moderne;
– pastrarea nivelului de securitate concomitent cu reducerea cheltuielilor
militare prin apartenente la NATO.
Prin apartenente la NATO, siguranta a crescut si astfel, fondurile vor fi redirijate
spre alte domenii econ omice sau de protectie sociala.

41
– cresterea continua a nivelului de profesionalizare a efectivelor prin exercitii
comune cu alte state din NATO precum si prin participarea la misiuni de impunere a
pacii;
– acces la informatii de importanta strategica puse la dispozitie de aliati;
– noi conditii de pregatire a personalului militar.
România vede î n relatia cu Uniunea Europeana ș ansa extraordinara de a învinge
înapoierea si realizarea aspiratiei de modernizare. Integrarea ne pune la ada post de
instabilitatea si perturbatiile din restul spatiului mondial.
România trebuie sa -si asume noul statut de membru UE si NATO într -o maniera
activa si constructiva, contribuind substantial la dezbaterile legate de viitorul Europei si
reforma instituti onala.

Centrul de excelență NATO – HUMINT de la Oradea
Înființarea unui centru de excelență NATO este și o opțiune a statului respectiv,
dar și un interes pentru Alianță. În momentul de față , NATO are acreditate 18 centre de
excelență în 15 state membr e, alte 5 centre fiind în s tadii premergătoare acreditării ,pe
diverse domenii, de la apărarea împotriva terorismului, managementul situațiilor de criză
și cooperarea civili -militari pâ nă la operații în medii mai largi .
De ce avem nevoie în România un Centr u de Excelență HUMINT?
Pentru înființarea Centrului HUMINT pe teritoriul României determinante au fost
experiența dobândită în teatrele de operațiuni și implicarea autorităților militare române .
La nivelul întregii Alianțe, Centrul din Oradea este consider at cel mai de succes. Este
singura instituție NATO care generează expertiză în domeniul HUMINT . Prin directorul
Centrului din Oradea, armata română deține președinția a două mari grupuri de lucru ale
Alianței, care elaborează politicile pentru dezvoltarea culegerii de informații. Centrul din
Oradea este și "custode" al doctrinei NATO HUMINT, documentația ce guvernează
activitatea de culegere de informații din sursă umană, precum și al standardelor acestei
discipline mili tare la nivelul tuturor celor 27 de state membre.

42

Argumentul pentru amplasarea Centrului la Oradea
Propunerea au făcut -o Direcția Generală de Informații a Armatei și Ministerul
Apărării, iar decizia a luat -o Parlamentul. Oradea a oferit câteva avantaje decisive:
posibilitățile de acces (ae roport, proximitatea frontierei), condițiile de viață
(supermarketuri, posibilități de integrare socio -culturală pentru personalul străin),
infrastructura , statutul de centru cultural și universitar. Totodată, s -a avut în vedere că aici
a funcționat anteri or o unitate militară cu profil apropiat, cu facilități de pregătire și
personal specializat, unde au fost desfășurate mai multe operațiuni cu parteneri NATO.

Ce facilități aduce acest Centru ?
Toate facilitățile necesare: săli de conferințe, birouri, sală de gimnastică, un
complex multifuncțional pentru oaspeții care ne vizitează. Instituția asigură
colaboratorilor prezentări generale ale zonei, face recomandări legate de specificul local,
furnizează hărți, desfășoară activități de însoțire -ghidare în turu ri turistice la obiectivele
de interes. Ca detaliu, Centrul are și o bucătărie cu specific românesc, care e și o
excelentă oportunitate de a servi feluri de mâncare specifice zonei. Acest fapt e foarte
apreciat de vizitatori, care ajung să învețe denumiril e în limba română a felurilor
preferate și să le ceară și în restaurantele din oraș.

Factor de descurajare
Există voci care susțin că, odată cu inaugurarea acestui Centru NATO,
Oradea a devenit o țintă pentru atacurile teroriste …
În general, țintele terorismului sunt obiective cu impact în special în rândul
populației, pentru determ inarea unor decizii politice, iar eu nu cred că Centrul din Orade a

43
este un astfel de obiectiv, drept dovadă și nivelul scăzut de alertă teroristă din România.
Eu aș aprecia mai degrabă prezența Centrului ca un factor de descurajare.

Ce activități se desfășoară în acest centru ?
În acest moment , 8 state NATO participă alături de România la asigurarea
cerințelor de interoperabilitate în culegerea de informații din surse umane: SUA, Cehia,
Grecia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Turcia și Ungaria. Concret, aici se desfășoară
pregătirea personalului HUMINT care urmează să activeze în zonele de operațiuni. Cele
mai multe informații sunt ținute secret. Chiar dacă existența Centrului n u e secretă,
transparența activității nu poate fi ca a altor instituții, din motive ușor de înțeles, datorită
specificului activităților desfășurate.
Participarea militarilor români în diferite teatre de operații a însemnat enorm la
capitolul calitate și p rofesionalism, atât prin transferul de know -how, cât mai ales prin
schimbarea mentalității, ca urmare a confruntării cu situații ce reclamă exercitarea
profesiei în condiții reale. Profesionalizarea e absolut necesară în condițiile în care noi
suntem parte a scutului NATO, și nu doar "protejați" de un scut. Realitatea acestui scut
constă în suma capabilităților pe care statele aliate le pun în comun pentru asigurarea
dezideratelor de securitate din Conceptul Strategic al NATO: apărarea colectivă,
gestionare a situațiilor de criză și securitatea prin cooperare.19

19 Centrul de Excelență NATO HUMINT din Oradea – http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima -or-31-
6/directorul -centrului -nato -prezinta -scoala -de-spionaj -de-la-oradea -nu-suntem -tinta -pentru -teroristi –
114196.html?mobile=no

44

CONCLUZII:

Trebuie să ne întrebăm : ce repr ezintă la ora actuală terorismul ? Deturnarile de
avioane sunt oricâ nd o metodă care poate fi folosotă de teroristi, in ciuda măsurilor de
securitate ce s-au luat pe aeroporturi in ultimul t imp si al măsurilor de sigurantă privind
transportul aerian.
Războiul cibernetic a devenit principala amenintare , iar razboaiele nu mai sunt
cum eram obisnuiti.
Terorismul este un fenomen mult mai co mplex chiar dec ât războiul, ce trebuie
studiat și nu doar pentru a -i limita efectele și a contracara. Terorismul lovește prin
surprindere, de regulă, în punctele vulnerabile, căutând să ucidă, să distrugă și să creeze
spaimă , să aducă efecte spectaculoase și o atmosferă de infern, dusă până la insuportabil.
Arma principală a terorismului este omul, care, în numele unor convingeri ce nu
pot fi schimbate ușor, este în stare să facă sacrificiu și, mai ales, este în stare să inventeze
mijloace de acțiune inteligente și deoseb it de eficace, întrucât el pune în ceea ce face
toată religia și toată ființa lui. Asemen ea oameni nu pot fi ușor opriți fiind îndoctrinați de
mici.
Se așteaptă ca terorismul, în pofida măsurilor care se iau pentru combaterea lui și
pentru distrugerea stru cturilor și rețelelor sale, să prolifereze .
Societatea rămâne foarte vulnerabilă la atentatele terorismului nuclear, radiologic,
chimic și a bioterorismului , cibernetic care, în viitorul apropiat se vor multiplica și se vor
diversifica, avînd astfel conse cințe deosebit de grave.
Este posibil să prolifereze care să nu se lase cu urmări sângeroase și anume ,
terorismul cibernetic, cel psihologic și cel mediatic. Acest tip de terorism nu mai este
arma omului foarte bine instruit, în viitorul „sistem de comand ă și control“ al planetei.

45
De aceea, este posibil ca, în procesul mondializării economiei, informației și culturii,
acțiuni de tip terorist să vină nu numai din partea lumii interlope și a crimei organizate, ci
și din partea unor grupuri de interese .
Se po ate estima că terorismul infracțional va deveni din ce în ce mai mult un
terorism organizat, puternic globalizat, cu rețele de conducere și de acțiune în toată
lumea, ceea ce va schimba radical configurația spațiului strategic internațional,
amenințările d e acest gen devenind foarte periculoase și creând necesitatea unei riposte la
nivel strategic.
Strategia antiteroristă în măsura în care se va considera necesară o astfel de
strategie trebuie să facă parte din strategia generală, mai exact, din strategia d e securitate
națională, care este o strategie de tip total, integral, și, deopotrivă, din conceptul strategic
NATO, care este o strategie de coa liție, de alianță, deci globală. Este necesară
constituirea, după standardele UE, a u nui SISTEM NAȚIONAL DE REAC ȚIE ÎN
SITUAȚII -LIMITĂ, care să aibă și o semnificativă componentă specializată de cercetare,
investigare și combatere a terorismului de orice fel, inclusiv a celui ciberinformațional și
NBC (nuclear, chimic și biologic), care se pare că va deveni ameninț area cea mai gravă a
începutului de mileniu.
Terorismul se prezintă ca un fenomen foarte complex, c are se manifestă extrem
de violent, desfășurat de cele mai multe ori prin surprindere, împotriva unor ținte precise,
care, în general, nu se pot apăra. El se prezintă ca o reacție și, în același timp, ca o acțiune
punitivă împotriva oricui se opune unei anumite idei, unei anumite filosofii, unei anumite
religii, unei anumite politici. .
Terorismul nu va putea fi eliminat . Sub o formă sau alta, el va exista mere u.
Omenirea poate să -l pună însă sub supraveghere, să -i limiteze efectele, să se protejeze
împotriva lui. Prima măsură de protecție antiteroristă este cunoașterea profundă a acestui
fenomen, depistarea cauzelor care -l generează și acțiunea asupra lor.
Cunoașterea este însă foarte dificilă, iar acțiunile asupra cauzelor presupun, de
fapt, armonizarea lumii, rezolvarea marilor probleme cu care se confruntă. Astăzi, aceste

46
probleme țin de accesul la resurse, de regimurile politice și de drepturile omului. Mâi ne,
poate, ele se vor muta în efortul supraviețuirii, în lupta pent ru spațiu și pentru informație.
Astfel , trebuie să facem față provocărilor, să distrugem focarele de geneză și de
proliferare a acțiunilor teroriste și să prevenim cauzele care duc la manif estarea acestui
fenomen.
Listă abrevieri:

UE – Uniunea Europeană
CCOA – Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă
COCS – Convenția Organizației de Cooperare de la Shanghai
GWOT – Războiul global împotriva terorismului
MAPN – Ministerul Apărării Naționale
MAI – Ministerul Administrație și Internelor
NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
ONU – Organizația Națiunilor Unite
OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare Europeană
SNPCT – Sistemul Național de Prevenire și Combat ere a Terorismului
SRI – Serviciul Român de Informații
SIE – Serviciul de Informații Externe
DAESH – Islamic State of Iraq and the Levant

47

Surse INTERNET
www.spp.ro .
www.sri.ro .
www.stsnet.ro .
www.dgipi.ro .
www.anp -just.ro .
www.independent -al.ro
http://www.presidency.ro .
http://presamil.ro/OM/2004/14/pag%206 -10.htm
http://securitatenationala.ro/e107
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/librairie
http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties
http://www.luhan.ro/docs/Politica_europeana_de_Securitate_si_aparare _Lisabona
.pdf
http://facultate.regielive.ro/referate/istorie -universala .
http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima -or-31-6/directorul -centrului -nato-prezinta –
scoala -de-spionaj -de-la-oradea -nu-suntem -tinta-pentru -teroristi -114196.html?mobile=no
http://intelligence.sri.ro/securitatea -europeana -dupa -brexit/

48
https://www.sri.ro/fisiere/publicatii/Revist a_Intelligence_nr_30.pdf
http://www.justitiarul.ro/profesorul -corvin -lupu/

BIBLIOGRAFIE

1. Frunzeti Teodor / Vladimir Zodian ,,Lumea de azi 2015 – Enciclopedie Politică
și Militară ” – Ed. RAO 2015 BUCURESTI
2. Frunzeti Teodor / Vladimir Zodian ,, Lumea 2013 – Enciclopedie Politică și
Militară ” – Ed. RAO 2013 BUCURESTI
3. Corvin Lupu ,,Aspecte privind Europa În Sistemul Relațiilor Internaționale ” Ed.
Elion 2016 București
4. Corvin Lupu ,,Trădarea Securității În Decembrie 1989 ” Ed. Elion 2015
București
5. Revistă de Geopolitică, Geografie politică și Geostrategie ,,România între
imperii” – Ed. TopForm București 2009
6. Troncotă Cristian , Serviciile de informații românești la începutul primului
război mond ial, în “ Studii și cercetări socioumane ”, nr. 3/1998, Editura INI,
București
7. Troncotă Tiberiu , Intelligence , nr. 11/mai 2008, publicație editată de SRI
8. Watts Larry , Războiul clandestin dintre Pactul de la Varșovia și România
9. Maior George – Cristian, E mai greu să acționezi în democrație , interviu realizat
de publicația Adevărul, 25 martie 2010
10. Strategianațională de securitate în
România ,http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf

49
11. Doctrina națională privind prevenirea și combaterea terorismului,
http://www.sri.ro/categorii/23/antiterorism -contraterorism.html
12. FRUNZETI Teodor , Globalizarea securității , București, Editura Militară, 2006
13. Thierry Meyssan , 11 septembrie 2001. Cumplita minciună , București, Editura
Antet, 2002
14. Christophe Midan Integrare în U.E. Ca protecție împotriva globalizării – Cazul
României
15. Ivan Ion , De ce Intelligence?, în Revista Română de Studii de Intelligence,
București, nr. 1 -2/decembrie 2009
16. Watts L. Larry , Ferește -mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestine al
Blocului sovietic cu România , Editura RAO, București, 2011
17. Troncotă Cristian , Mihail Moruzov și Serviciul Secret de Informații al armatei
române , Editura INI, București, 1996
18. Troncotă Cristi an, Duplicitarii – o istorie a serviciilor de informații și Securitate
ale regimului communist din România, Editura Elion, București, 2008;
19. Troncotă Cristian , Torționarii , Editura Elion, București, 2006
20. Maior George Cristian (coordonator), Un război al minții. Intelligence, servicii
de informații și cunoaștere strategică în secolul XXI , Editura RAO, București,
2010
21. Maior George Cristian , Incertitudine. Gândire strategică și relații
internaționale în secolul XXI , Grupul Editorial RAO, București, 2009