Rolul serviciilor de informații în marile operații militare ale celui de-Al Doilea Război Mondial [306418]
ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU”
LUCRARE DE DIZERTAȚIE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Col. dr. Mircea TĂNASE
AUTOR:
Lt.
[anonimizat], 2018 –
Pagină albă
ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU”
LUCRARE DE DIZERTAȚIE
TEMA: [anonimizat]
„
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Col. dr. Mircea TĂNASE
AUTOR:
Lt.
[anonimizat], 2018 –
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. DE LA ISCOADE ȘI SPIONI LA SERVICIILE DE INFORMAȚII MODERNE
1.1. Informațiile în antichitate
1.2. Informațiile în epoca medievală
1.3. Principalele servicii de informații ale unor mari puteri militare în epoca modernă și contemporană
1.3.1.Serviciile de informații ale Statelor Unite ale Americii
1.3.2.Serviciile de informații ale Regatului Unit al Marii Britanii
1.3.3.Serviciile de informații ale Rusiei/Uniunii Sovietice
1.3.4.Serviciile de informații ale Germaniei
1.3.5.Serviciile de informații ale Franței
1.3.6.Serviciile de informații ale Israelului
CAPITOLUL 2:
[anonimizat]
2.1. Rolul serviciilor de informații în asigurarea securității naționale
2.2. [anonimizat]
2.2.1 Marea Britanie
2.2.2 Statele Unite ale Americii
2.2.3 Germania
2.2.4 Uniunea Sovietică
2.2.5 Acțiuni desfășurate în Romania
CAPITOLUL 3:
ROLUL INFORMAȚIILOR ÎN OPERAȚIA “OVERLORD” ([anonimizat] 1944)
3.1. [anonimizat] a marilor puteri din anul 1944
3.3. Pregătirea informativă a Operației “Overlord”; acțiunile informative ale Aliaților versus serviciile de informații ale Axei;
3.3. Planificarea și desfășurarea Operației “Overlord”
3.4. Contribuția serviciilor de informații ale Aliaților la reușita Operației “Overlord”
CONSIDERAȚII FINALE
BIBLIOGRAFIE
LISTA ABREVIERILOR
LISTA ANEXELOR
ANEXE
INTRODUCERE
Deținerea informației este una din principalele surse ale puterii de aceea nevoia de a cunoște și a anticipa ceea ce are de gand să facă un anumit grup sau anumite persoanaje cheie dintr-o societate a determinat apariția persoanelor specializate în culegerea de informații așa numiții spioni și mai apoi gruparea acestora în agenții de spionaj.
Folosirea cu succes a spionilor, precum și întelegerea importanței pe care o [anonimizat], a dus la o creștere a numărului acestora și la acordarea unei atenții deosebite în descrierea locului pe care aceștia îl ocupă în arta militară ( Sun Tzu acordând acestei ramuri un întreg capitol în cartea sa Arta războiului).
[anonimizat] 19, [anonimizat]. [anonimizat], va conduce la dezvoltarea tacticilor de spionaj precum și a agențiilor guvernamentale.
[anonimizat] a [anonimizat], ca parte a unui război secret de care a depins întregul război. Reușitele și eșecurile structurilor de informații din perioada războiului au influențat într-o foarte mare masură rezultatul confruntării stabilind învingătorii. Acțiunile informative cât și cele operative au influențat decisiv, în anumite momente, acțiunile militare desfășurate de combatanți
Începutul Războiului Rece va conduce la o consacrare a serviciilor de informații. Nevoia de a știi ce va face adversarul, de a afla de ce tehnologii și tehnică convențională sau nucleară dispune și de a stopa ascensiunea ideologiei acestuia a dus la o implicare majoră a serviciilor de informații în activitatea statelor.
În epoca contemporană caracterizată prin apariția tehnologiilor moderne de transmitere și localizare video în timp real , apariția rețelelor de socializare, publicarea a tot mai multor informații în spațiul virtual, culegerea de informații devine accesibilă oricui, informația fiind accesibilă atât agențiilor de informații proprii cat și celor cu intenții ostile și chiar celor teroriste. Acestea din urmă pot utiliza aceste informații în acțiuni de manipulare și dezinformare sau acțiuni teroriste.
În lucrarea de față am abordat ca și tematică evoluția structurilor de informații, de la simplul spion până la structurile consacrate, precum și acțiunile desfășurate de acestea care au avut impact în decursul istoriei influențând decisiv unele evenimente.
În alegerea temei am fost motivat, în primul rând, de faptul că lucrez într-o structură de culegere a informațiilor, și de faptul că în zilele actuale informația a devenit accesibilă tuturor inclusiv a celor cu intenții ostile și de aceea ea ar trebui foarte bine analizată de fiecare dintre noi înainte de a o publica în spațiul virtual sau a o folosi pentru formularea unor opinii.
În vederea cercetării și analizei privind evoluția și eficiența structurilor de informații am structurat lucrarea pe trei capitole în care am încercat să evidențiez importanța acestor structuri în desfățurarea acțunilor militare.
Primul capitol prezintă o scurtă istorie a spionajului și a serviciilor de informații precum și o prezentare a principalelor servicii de informații ale celor mai puternice state din lume .
Cel de-al doilea capitol cuprinde rolul determinat pe care l-au avut structurile de informații în cel de-Al Doilea Război Mondial, cum succesele sau insuccesele acestora au influențat desfășurarea războiului. În același timp face o introducere în partea practică a lucrării.
Ultimul capitol sau partea practică a lucrării evidențiază importanța pe care o are o structură de informații într-un război, și am ales pentru aceasta să prezint acțiunile de informații care s-au desfășurat, atât de către structurile Aliaților pentru succesul reușitei Operației „Overlord” cât și de cele desfășurate de Axă pentru stoparea ei.
În urma cercetării bibliografiei am asimilat foarte multe informații despre agențiile de informații, despre cum acestea se întrebuințează în orice tip de operații, urmărind în permanență aflarea intențiilor adversarului dar și impunerea voinței proprii prin diferite procedee. Aceste misiuni ale structurilor de informații pot fi realizate prin utilizarea eficientă a surselor de informații, precum și printr-o foarte bună pregătire a operatorilor din aceste structuri.
CAPITOLUL 1. DE LA ISCOADE ȘI SPIONI LA SERVICIILE DE INFORMAȚII MODERNE
Serviciu secret al unei țări reprezintă un organ de stat care este specializat în culegerea, verificarea și valorificarea tuturor informațiilor care sunt necesare pentru a cunoaște, preveni și contracara orice acțiune care poate pune în pericol siguranța statului.
Încă de la începuturile istoriei universale, spionajul a jucat un rol foarte important, atât în viața de zi cu zi cât și în evenimentele majore petrecute în trecut. Studierea istoriei spionajului pornește de la curiozitatea omului și de nevoia acestuia de a găsi explicații la unele enigme cu care se confruntă în viața de zi cu zi și totodată de a încerca să combată eventualele amenințări prin prevederea pericolelor și erorilor ce pot apărea.
Informațiile în antichitate
Primele forme de spionaj apar în Egiptul antic, unde consemnările hieroglifice fac referire la folosirea agenților pentru a culege informații cu privire la activitățile comerciale dar și pentru a localiza populațiile inamice în vederea cuceririi acestora.
Începând cu secolul I î.Hr. spionajul egiptean își concentrează atenția asupra Greciei și Imperiului Roman și apar primele metode mai sofisticate de spionaj prin: folosirea sistemelor de codificare a mesajelor, scrierea cu ,,cerneluri simpatice’’, existența unor compartimente ascunse în îmbrăcăminte și folosirea de otrăvuri în vederea sabotajului sau asasinatelor.
O altă sursă care face referire la diverse forme de spionaj este Biblia. În Cartea Genezei, Moise îi trimite pe Caleb și Iosua, împreună cu alți 10 ,,agenți’’ , pentru a afla ce popor locuiește în Canaan, mai exact potențialul militar al orașului Jericho de pe malul Iordanului. În demersurile lor de a afla informații cel mai important ajutor l-au primit de la prostituata Rahab, care a ascuns iscoadele evreiești de autoritățile locale. Deci putem afirma că una din cele mai vechi meserii din lume ,, prostituția” este totodată și una din cele mai bune metode de spionaj. Cel mai bun argument este reprezentat de Dalila, care, fiind în slujba regelui filistenilor, a reușit să-l cucerească pe Samson și să-i afle sursa puterii sale aflată în părul acestuia. Odată cu tăierea părului, Samson și-a pierdut puterea și a putut fi capturat cu ușurință de către filisteni, iar Dalila a devenit figura primei spioane din istorie.
În opera Iliada a lui Homer se face referire la alte două metode de întrebuințare a spionilor și anume dezinformarea și diversiunea. În primul caz Ulise îl compromite pe Palamedes, care dorea întreruperea războiului, prin ticluirea unei scrisori care să confirme zvonul că cel în cauză a fost cumpărat de Priam, regale Troiei. Poate una din cele mai reușite diversiuni din istorie a fost introducerea Calului Troian în cetatea Troiei. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără acțiunea unui agent pe nume Simon care îi convinge pe apărătorii cetății că scopul intrării mașinării în cetate este acela de a potoli mânia zeiței Atena.
Marii conducători din antichitate foloseau cu mare iscusință arta spionajului. Hannibal era renumit pentru ticluirea de scrisori menite de a deruta pe romani, dar și prin faptul că verifica informațiile primite de la dezertori prin spionii săi. Unele surse afirmă că însuși Hannibal se deghiza și intra pe teritoriul inamic pentru a culege informații. Tot cu ajutorul spionajului s-a aflat locul în care se ascundea iubitul rege al Cartaginei și astfel acesta a fost obligat să se sinucidă.
Un alt conducător care a inventat un sistem secret de transmitere a informațiilor, a fost regale spartanilor Lysandru, care utiliza tăblițe de lemn acoperite cu ceară pentru a transmite informații de avertizare privind o eventuală invazie persană.
O metodă foarte ingenioasă de a obține informații direct de la sursă, a fost introducerea de spioni în rândul conducătorilor inamici. Atticus, unul dintre cei mai de încredere oșteni ai lui Decebal, a fost trimis la Roma cu scopul de a spiona Imperiul Roman. Datorită calităților sale acesta a fost ales în Senat și se presupune că datorită activităților sale, primul război daco-roman s-a încheiat nedecis.
În cronicile împăratului roman Caius Iulius Caesar intitulate ,, De bello gallico’’ acesta subliniază importanța utilizării spionilor (mai ales a negustorilor) în aflarea de informații legate de obiceiurile, politica, istoria și economia țărilor pe care vroia să le cucerească. Înainte de a porni o campanie militară trebuiau strânse cât mai multe informații legate de locul de desfășurare a viitoarelor bătălii. În componența fiecărei legiuni se regăseau 10 iscoade care precedau șarjelor cavaleriei și care adunau informații despre populația și terenul cu care avea să se confrunte restul armatei. Deși a fost unul dintre cei mai mari promotori ai spionajului, ignorarea informațiilor primate de la spionii săi i-a fost fatală, acesta fiind asasinat desi fusese avertizat că se pune la cale un complot asupra sa. Totuși Caesar rămâne în istorie ca primul conducător care a folosit un sistem de cifrare a informațiilor bazat pe substituirea literelor, denumit ,, alfabetul lui Caesar’’. Romanii pun bazele unei așa numite poliții secrete numite ,,frumentarii’’, care avea atribuții de cenzură și tot ei crează ,, agentes in rebus’’ cu atribuții contrainformative.
Deși nu este foarte cunoscută în istorie, împărăteasa Theodora, soția împăratului Iustinian, pune bazele unei rețele de informatori atât interni cât și externi, mai mult de atât ea participa efectiv la formarea agenților obligându-i să jure credință necondiționată. Datorită informațiilor furnizate de aceștia, în anul 532 când are loc ,,răscoala Nika’’, aceasta reușește să negocieze și să înlăture pericolul, salvând astfel viața și tronul soțului său.
În Arta Războiului Sun Tzu vorbește despre 5 tipuri de agenți ce pot fi folosiți de către conducătorul militar și anume : indigeni (originari din ținutul inamic) , interiori (funcționari inamici care râvnesc la bogăție și/sau putere ) , dubli ( spioni inamici care sunt remunerați pentru a-și trăda țara) , lichidabili ( agenți care primesc informații false pe care să le furnizeze inamicului) și volanți ( cei care aduc informațiile ). Aceștia din urmă sunt ,,oameni inteligenți, dotați, prudenți și capabili să-și croiască un drum către aceia care, în tabăra inamicului sunt intimi cu suveranul și membrii nobilimii. Astfel, ei sunt în măsură să observe mișcările inamicului și să-i cunoască acțiunile și planurile. Odată informați asupra situației reale, se întorc să ne informeze.”
Dacă cele 5 tipuri de agenți reușesc să își facă treaba fără să fie prinși atunci ei reprezintă pentru suveran ,,scutul divin’’.
Informațiile în epoca medievală
În epoca medievală cea mai mare putere în domeniul spionajului o avea Biserica Catolică, care folosind cu ingeniozitate aparatul birocratic reușește să creeze o adevărată rețea de spioni. Abia în perioada Renașterii, odată cu crearea statelor centralizate, Biserica și-a pierdut monopolul în domeniul spionajului.
În timpul domniei lui Henric al VII-lea ambasadorii englezi aveau și rolul de a strânge informații, astfel apar primii spioni profesioniști ca Thomas Wolsey și Thomas Cromwell. Unii dintre reprezentanții de marcă a mediilor culturale au desfășurat activități informative în slujba Angliei. Dintre acești spioni îi amintim pe: compozitorul și inginerul Pierre Alamire (1470-1536), sir Francisc Walsingham (1532- 1590) care a întemeiat primul serviciu de informații al Angliei din care făcea parte poetul și dramaturgul Cristopher Marlowe (1564-1593), ambasadorul Angliei la Paris sir Edward Stafford ( primul diplomat agent dublu ), preotul Prior Matthew (1664-1721), Alphra Ben (1640- 1689 ) spioană în Țările de Jos și Jhon Deane ( 1679- 1762) în Rusia.
La rândul ei Franța, pentru a preveni o eventuală hegemonie a Angliei și-a creat propria rețea de spioni condusă de cardinalul Richelieu și care îi avea ca reprezentanți de marcă pe Pater Joseph și pe contesa de Carlisle, cea din urmă fiind prototipul lui Milady de Winter din ,, Cei trei muschetari ’’ ai lui Dumas. Predecesorul lui Richelieu, cardinalul Jules Mazarin, a lucrat la rândul său cu spioni, din care îl amintim pe Melani care transmitea informații de la curtea Regelui Ferdinand al Bavariei. În afara spionilor săi Franța a colaborat și cu spioni italieni ca Giacomo Casanova și Giordano Bruno, cel din urmă sosind în 1583 la Londra, pentru a se întâlni cu ambasadorul Franței, sub numele de cod Henry Fagot.
O altă mare putere a Europei, Spania a avut și ea o serie de personalități care au desfășurat acte de spionaj, dintre care îi amintim pe:Bernandino de Mendoza ( 1540-1604) în Anglia, Willem von Ripperda (1680-1738) în Olanda și Peter Paul Rubens (1577-1640), cel din urmă fiind folosit ca mesager secret.
Mai puțin cunoscut este faptul că în timpul asediului Vienei din 1683 , Georg Franz Kolschitzky (1640-1694) se strecura în tabăra turcească pentru a strânge informații. Pe timpul acestui asediu un ajutor important primit de Viena a sosit din partea lui Șerban Cantacuzino, domnitorul Țării Românești și Gheorghe Duca, domnitorul Moldovei. Aceștia au acționat ca agenți dubli furnizând informații esențiale dar și sabotând tunurile turcilor.
Stolnicul Constantin Cantacuzino ( 1655-1716) înființează ,, Cancelaria secretă ’’, prima organizație de spionaj din Țările Române. Acesta primea informatori străini, redacta, traducea și deschidea corespondența secretă, punând bazele unui cifru știut doar de foarte puține personae printer care și Nicolae Milescu Spătarul, primul agent diplomat la Poarta Otomană. Ne putem da seama de faptul că Țările Române prezentau interes pentru marile puteri ale Europei și din prezenta a numeroși spioni ca : Matteo Murano, agent venețian la curtea lui Ștefan cel Mare, Giovanni Baptista Del Monte, agent al Vienei la curtea lui Șerban Cantacuzino sau a lui Bartolomeo Ferrati la curtea lui Constantin Brâncoveanu. Unul dintre acești agenți secreți, și anume Gaspar Grazini a fost pentru 20 de luni domn al Moldovei ( februarie 1619- septembrie 1620).
Datorită importanței lor strategice, Țările Române devin o țintă importantă pentru serviciile secrete ale țărilor din Vest.
Principalele servicii de informații ale unor mari puteri militare în epoca modernă și contemporană
Spionajul modern a apărut în perioada imperiiilor (1700-1900) odată cu crearea de agenții secrete și apariția de spioni profesioniști care au avut un rol hotărâtor în toate evenimentele politice ale vremii.
Serviciile de informații ale Statelor Unite ale Americii
Primele acțiuni de spionaj cu o importanță majoră chiar în formarea Statelor Unite ale Americi apar în timpul Războiului de Independență (1775-1783) . Dintre cei care au furnizat informații secrete pe timpul războiului îi amintim pe :
Benedict Arnold (1741-1801) care, fiind un apropiat al lui George Washington, l-a trădat pe acesta transmițând informații pentru Anglia în schimbul unor sume de bani;
Benjamin Franklin (1706-1790), cunoscut inventator, filozof, om de știință și diplomat, a activat ca spion al Angliei, pe timpul cât acesta a activat ca ambasador la Londra;
Robert Townsend (1754-1838), a condus o rețea care furniza informații importante trupelor americane ;
Lydia Darragh (1753-1789), a furnizat informații, chiar din Statul Major englez, trupelor generalului George Washington;
Maior John Andre (1750-1780) , spion englez;
Nathan Hale ( 1755-1776), a furnizat informații care au ajutat la obținerea unor victorii decisive.
Un alt moment important in istoria Statelor Unite, în care s-a văzut rolul spionilor, a fost Războiul Civil ( 1861-1865) . De această data în activitatea de spionaj s-au evidențiat spionii femei, dintre care amintim :
Pauline Cushman (1853-1893), care a fost înmormântată cu onoruri militare, datorită serviciilor aduse Unioniștilor;
Mary Elizabeth Bowser (1839- ? ), una din cele mai productive spioane;
Harriet Tubman – prima femeie spion, de origine afro-americană;
Belle Boyd ( 1844-1900) , a furnizat o mare cantitate de informații Confederației;
Rose Greenhow (1817-1874), cea mai importantă femeie spion a rețelei sudiste.
Dintre cele mai importante servicii secrete ale Statelor Unite ale Americii din perioada contemporană amintim : FBI, CIA și NSA.
FBI ( Federal Bureau of Investigation) este cea mai veche agenție secretă din istoria modernă a SUA, fondată pe 26 iulie 1908, având ca scop principal combaterea terorismului și a crimei organizate.
CIA ( Central Intelligence Agency), fondată în 1947, este cel mai important serviciu extern de informații al SUA. Principalul obiect de activitate este reprezentat de strângerea de informații despre persoane și guverne străine, dar poate executa și misiuni sub-acoperire.
NSA ( National Security Agency își are originea la 28 aprilie 1917 sub denumirea de Cipher Bureau, dar actuala agenție este fondată de președintele Harry S. Turman pe 4 noiembrie 1952, având ca obiect de activitate monitorizarea globală și procurarea de informații din rețelele de comunicații, spre deosebire de CIA care procură informații din surse umane.
Dintre cei mai renumiți agenți care au spionat pentru Statele Unite ale Americii în epoca contemporană, îi amintim pe :
Antonio Joseph Tony Mendez (1940- ) care era specialist în operațiilor sub acoperire din diverse țări;
Ofițerul polonez Ryszard Kuklinski (1830-2004), a transmis informații secrete cu privire la Forțele Pactului de la Varșovia și a dus la adoptarea de către SUA a luptei cu arme convenționale și nu cu arme atomice;
Franck Wisner (1909-1965), a fost șeful OSS ( Oficiul pentru Servicii Strategice) al SUA în România în timpul celui de-al doilea război mondial și a condus acțiuni de sabotare, subversiune, acoperire și propagandă împotriva agenților NKVD.
Prințesa Catherine Olympia Caradja (1893-1993) , supranumită ,,îngerul de la Ploiești ’’ a salvat viețile parașutiștilor americani capturați.
Fritz Kolbe (1900-1971) – deși a acționat din considerente umanitare și nu poate fi considerat un agent al CIA, el a furnizat sute de informații strict secrete din tabăra germană, inclusiv locul în care germanii așteptau debarcare trupelor aliate, planurile naziste de creare a rachetelor V1 și V2, dar și planurile Japoniei în sud-estul Asiei. El a demascat până și un agent secret german care lucra ca vânzător de unt la ambasada Marii Britanii la Istambul. El rămâne în istorie drept unul din cei mai mari spioni a celui de-al doilea război mondial.
Elisabeth Bentley (1906-1963) – fostă șefă a rețelei de spionaj sovietic din SUA, aceasta se prezintă la FBI desconspirând 150 de agenți pro URSS dintre care 37 erau funcționari federali;
1.3.2.Serviciile de informații ale Regatului Unit al Marii Britanii
Încă din secolul al XVII-lea, Anglia desfășoară acțiuni de spionaj foarte eficiente în toată Europa și chiar și în afara acesteia. Unul dintre întemeietorii serviciului britanic de informații poate fi considerat Daniel Defoe (1660-1731), cunoscut, mai degrabă, pentru romanul său Robinson Crusoe.În timpul războaielor napoleniene alții doi spioni s-au făcut remarcați, și anume : William Wickham (1761-1840) și contele d’Antreg.
În afara Europei, un rol foarte inportant în culegerea de informații l-au avut misiunile de explorare, ele fiind adevărate deschizătoare de drumuri pentru expansiunea colonială a Regatului Unit. Dintre cei mai iluștri exploratori care au cules informații îi amintim pe :
William Moorcroft (1767-1825) – unul dintre primii exploratori ai Munților Himalaia;
Francis Younghusband (1863-1912)- explorator al drumurilor către India și China;
Francis Richard Burton (1821-1890)- cunoscut om de știință ce a activat în Orientul Mijlociu și Africa.
Cele mai importante agenții de spionaj britanice, cu rol major în desfășurarea celor două deflagrații mondiale, sunt Security Service (MI5) și Secret Intelligence Service (SIS sau MI6).
SIS a luat ființă în 1909 ca predecesor al Secret Service Bureau, având ca obiect de activitate colectarea și analizarea datelor provenite din surse umane (HUMINT) .
Security Service este o agenție specializată în contrainformații și Securitate internă, având rolul de apărare a intereselor economice a Marii Britanii și de combatere a criminalității.
Dintre cei mai buni agenți secreți din istoria modernă a Regatului Unit, îi amintim pe :
Thomas Edward Lawrence ( Lawrence al Arabiei- 1888-1935) – a activat în Orient în perioada Primului Război mondial, dar și în perioada interbelică, fiind foarte apreciat de Winston Churchill;
Sidney George Reilly (1874-1925) – a încercat să doboare puterea bolșevică în timpul primului război mondial, modelul său fiind preluat de Ian Fleming în crearea lui James Bond ( agentul 007) ;
Violette Szabo (1921-1940) – a avut ca scop sabotarea mișcărilor trupelor germane în operațiunea Debarcării din Normandia;
Noor Inayat Khan (1914-1944) – prințesa indiană a primit misiunea de operatoare radio, fiind totodată prima femeie agent parașutată în Franța aflată sub ocupație inamică;
William Samuel Stephenson, Întreprinzătorul (1897 –1989) – a asigurat legăturile între spionajul britanic și cel canadian;
Oleg Gordievski (1938-) – unul dintre cei mai importanți agenți care au furnizat informații din interiorul KGB;
Gertrude Margaret Lowthian Bell (1868-1926) – una din primele femei arheolog și ofițer de informații ce a activat ca agent britanic în Orientul Mijlociu în primul război mondial;
Timothy Trebitsch Lincoln (1872/1879-1941) – supranumit agentul cameleon, datorită multitudinii de meserii pe care le-a avut ca acoperire (misionar protestant, preot Anglican, parlamentar englez, politician de extremă dreapta în Germania, jurnalist și preot budist ), a spionat în Orient pentru mai multe state europene;
Wolfgang Gans Edler Herr von Putlitz (1899-1975) – a acționat pentru MI5 în Germania în perioada premergătoare celei de-a doua conflagrație mondială;
Vera Maria Atkins (Rosenberg) (1908–2000) – de origine română, avea scopul de a recruta și antrena agenții ce urmau a fi infiltrați în Franța ocupată, ea a inspirit un alt personaj al lui Fleming, Miss Moneypenny, din seria James Bond;
Elena Sergheieva și Dusan “Dusko” Popov (1912-1981) – au acționat ca agenți dubli atât pentru Anglia cât și pentru Germania, pe cei din urmă intoxicându-i cu informații false privind locul de debarcare a Aliaților;
Krystyna Skarebek (Cristine Granville) (1908-1952)– cu rol hotărâtor în pregătirea debarcării trupelor aliate în Africa de Nord;
Amy Thorpe Pack („Cynthia”) (1910-1963) – prostituata care a schimbat istoria prin transmiterea codurilor secrete ale marinei italiene și a flotei germane în cel de-al doilea război mondial;
1.3.3.Serviciile de informații ale Rusiei/Uniunii Sovietice
Una din cele mai mari puteri mondiale, URSS ( Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ) excelează în instruirea și crearea de agenți secreți. Foarte mulți dintre agenții sub acoperire ai acestei țări fiind considerați cei mai buni din toate timpurile. Principalele agenții de spionaj sovietic sunt SVR ( Foreign Intelligence Service of the Russian Federation), GRU ( Main Intelligence Directorate) și FSB (Federal Security Service of the Russian Federation).
Înființată în decembrie 1991, SVR se ocupă de culegerea de informații și spionaj în afara granițelor ruse și este autorizată să coopereze cu alte agenții pentru combaterea terorismului.
Cea mai mare agenție de spionaj din Rusia, GRU este specializată în colectarea de informații atât din surse umane (HUMINT), cât și din surse informatice ( SIGINT). Având peste 130 de sateliți de recunoaștere lansați pe orbită și peste 350.000 de specialiști, GRU procură informații și din surse de monitorizare care transmit imagini ( IMINT ) . Aceste informații sunt folosite , în caz de război, de comandourile Spetsnaz pentru organizarea de asasinate politice.
Cea mai tânără agenție de Securitate a Rusiei, FSB se ocupă cu activitatăți contrainformative, securitate internă, contra-terorism și supravecghere. Odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, FSB a suferit o reorganizare totală fiind sub directa jurisdicție a președintelui. Efectele s-au văzut imediat, în 2011 FSB reușind să desconspire și să aresteze 199 de agenți străini ( 41 spioni profesioniști și 158 angajați de către serviciile secrete ale altor state ), tot în același an au fost prevenite peste 94 de activități teroriste dintre care 8 atentate. Una din cele mai mediatizate cazuri de implicare a FSB pe plan extern s-a petrecut în 2016 când Casa Albă a sancționat diverse companii și oficiali ruși, datorită implicării acestora în alegerile prezidențiale.
Un alt caz șocant, apărut anul acesta, este cel de presupusă otrăvire a fostului spion dublu rus Serghei Skripal și al fiicei sale Iulia, în urma căruia peste 20 de țări, printre care și SUA, precum și 18 state membre UE au decis expulzarea a peste 120 de diplomați ruși ca măsuri repressive împotriva FSB.
De-a lungul istoriei URSS și mai apoi Rusia au beneficiat de serviciile unora dintre cei mai buni agenți, dintre care îi amintim:
Grupul de la Cambridge ( Kim Philby, Donald Duart Maclean, Guy Burgess, Anthony Blunt și John Cairncross ) – care au reușit să se infiltreze în diverse organisme de stat din Marea Britaniei și au transmis informații Rusiei din toate domeniile politice;
Richard Sorge (1895-1944) – unul din cei mai importanți agenți sovietici, ajutând la transmiterea ideologiei comuniste în timpul călătoriilor sale în alte state în calitate de jurnalist. Probabil cea mai prețioasă informație furnizată de el face referire la atacarea URSS de către Japonia în cazul în care Germania va cuceri un oraș important de pe Volga, acest lucru a permis Rusiei să trimită trupele din Orientul Îndepărtat pe frontul de Vest, salvând astfel Stalingradul și odată cu el toată țara.
Klaus Fuchs (1911-1988) – a lucrat pentru Anglia în proiectul fabricării bombei atomice ( Proiectul Manhattan ) și a transmis informații prețioase sovieticilor. Transfera în Mexic pentru a fabrica bomba cu hidrogen, el transmite informații la producția de Uranium a SUA, precum și numărul de bombe aflate în arsenalul ei. Alături de el îl putem remarca și pe Julius Rosenberg (1918 – 1953) , Arthur Aleksandrovici Adams (1885-1969) , May Allan Nunn (1912-2003) și Pavel Anatolievici Sudoplatov (1907-1996).
Melita Norwood (1912 –2005) – una din cele mai longevive și devotate agente, ce a activat vreme de 40 de ani în Marea Britanie, ea a transmis informații Moscovei privind implicarea savanților britanici în crearea bombei atomice ;
Aldrich Ames ( 1941- ) – a lucrat 31 de ani ca agent CIA după care a trecut de partea sovieticilor unde a vândut numele a peste 100 de agenți CIA pentru suma de 4,6 milioane de dolari. Prins de către FBI în prezent este arestat la penitenciarul din Allenwood, Pennsylvania;
Olga Cehova (1897-1980) – agent rus în cancelaria germană cu scopul de a transmite informații cu privire la planurile naziștilor de a ataca URSS;
Willi Münzenberg (1889 – 1940) – a lucrat pentru Comitern ( Cheka) fiind un excelent agent de propaganda comunistă;
Margarita Konenkova (1884-1980) – una din cele mai influente agente sovietice, având o mare influență la Casa Albă și fiind pentru un timp iubita lui Albert Einstein;
„Orchestra Roșie” formată din Leopold Trepper (1904-1982) cunoscut ca “Marele șef” și Rudolf Roessler (1897- 1962) zis “Lucy” – cei doi au acționat în Elveția și au transmis informații prețioase rușilor cu privire la Operațiunea Barbarossa, informații care s-au dovedit vitale în batalia de la Kursk, soldată cu victoria URSS;
Nikolai Ivanovici Kuznețov (1911–1944) – a obținut primele informații cu privire la planul de asasinare a conducătorilor țărilor Aliate cu ocazia conferinței de la Teheran (28 noiembrie – 1 decembrie 1943 );
Robert Philip Hanssen (1944) – a lucrat ca spion KGB în cadrul FBI reușind să afle numele multor agenți SUA infiltrați în Serviciile Secrete Sovietice;
Mihail Mukassei (1907-2008) – a acționat, împreună cu soția sa, ca agent sovietic cu scopul de a obține informații din lumea artistică de la Hollywood;
Annei Chapman (Ania Kushchenko) (1982-) – lucrătoare în domeniul bancar a spionat până în anul 2010 pentru Rusia în Marea Britanie și SUA.
1.3.4.Serviciile de informații ale Germaniei
Odată cu unificarea Germaniei, cancelarul Otto von Bismarck a înființat un serviciu de culegere a informațiilor din diverse țări în cadrul căruia au operat peste 10 000 de agenți. Dintre agențiile secrete care au activat în Germania, amintim Abwehr, STASI și BND.
Abwehr reprezenta serviciul militar de informații ce a activat în perioada 1920- 1945 și avea ca obiect de activitate, recunoașterea, monitorizarea radio și criptografică și contraspionajul.
STASI ( State Security Service ) a fost serviciul de securitate al Germaniei de Est și totodată una din cele mai eficiente agenții, având ca scop principal spionarea populației.
BND (Serviciul Federal de Informații ) este una din cele mai longevive agenții secrete din lume, dotată cu tehnologii de ultimă generație, ea are ca scop supravegherea spionajului extern și contracararea atacurilor la adresa siguranșei naționale.
Dintre cei mai importanți agenți care au spionat pentru Germania de-a lungul timpului, îi amintim pe :
Johann Gotfried Brügemann (1750-1802) – care a furnizat date despre războiul de țesut din Anglia;
Baroneasa Kaulla (1850-1910) – a devenit amanta Ministrului Apărării din Franța;
Mata Hari (Margarethe Geertruida Zelle, 1876-1917) – cea mai cunoscută agentă germane din primul război mondial, mediatizată foarte mult în literatură și în cinematografie;
Frederick Joubert Duquesne (1877 –1956) – a condus o rețea de spionaj în SUA pe parcursul celor două deflagrații mondiale;
Stasi Günter Guillaume (1927-1995) – ajuns asistentul lui Willy Brandt, președintele Germaniei de Vest, el îl sabotează pe acesta transmițând informații Germaniei de Est;
1.3.5.Serviciile de informații ale Franței
Fiind una din Marile Puteri ale lumii, Franța a beneficiat de serviciile uneia din cele mai bune agenții din lume, Deuexieme Bureau, care a activat între 1871-1940 având ca scop principal colectarea de informații privind planurile și operațiile inamicilor.
În prezent cele mai cunoscute servicii de informații franceze sunt: DPSD ( Direction de la Protection et de la Securite de la Defense ) , DGSE ( Direction generale de la securite exterieure ) și DGSI (Direction generale de la securite interieure ).
DPSD, înființată în 2001, se ocupă cu acțiuni contrainformative și contraterorismului dar și de asigurarea securității persoanelor, materialelor și informațiilor din domeniul apărării naționale.
DGSE, reprezintă serviciul extern de informații. Înființat în 1982, are ca obiect de activitate strângerea de informații de tipul HUMINT și SIGINT, de analizarea imaginilor din spațiu, dar și de executarea de operații speciale cu ajutorul Regimentului 13 Parașutiști.
DGSI, este cel mai nou serviciu de informații, înființat în 2014 și execută acțiune de contraspionaj, contra terorism, contracararea atacurilor cibernetice și de ținerea sub observare a grupurilor și organizațiilor ce pot desfășura activități criminale.
Istoria modernă și contemporană a Franței a fost scrisă și cu ajutorul unor agenți, dintre care amintim pe :
Louise de Keroualle (1649-1734) – iubită a prințului de Wales și spioană a Franței;
Charles Éon de Beaumont (1728-1810 – un agent travestit cu misiuni de spionaj în Anglia și Rusia;
François-Marie Arouet (Voltaire) (1694-1778) – agent de influențare pe lângă regale Frederic al II-lea al Prusiei;
Pierre Augustin Caron de Beaumarchais (1732-1799) – a spionat în Anglia pentru regele Ludovic al XV-lea;
Karl Ludwig Schulmeister (1770-1853) – spion al lui Napoleon în Austria;
Charles Maurice de Talleyrand-Perigord (1754-1838) – l-a trădat pe Napoleon spionând pentru Rusia și Austria;
Vladimir Vetrov (1932 – 1985) supranumit “Farewell” – divulgă numele celor 300 de spioni științifici ai KGB ;
Nancy Wake (1912-2011) – membră a rezistenței franceze în cel de-al doilea război mondial, a fost numită ,, Șoarecele Alb ’’ de către trupele naziste, datorită abilității sale de a transmite mesaje strecurându-se printre trupele germane fără a fi prinsă;
Philippe Rondot (1936-2017) – faimos pentru prinderea lui Carlos Șacalul, cel mai celebru terorist din anii ’70, ’80.
1.3.6.Serviciile de informații ale Israelului
O țară cu o suprafață de aproximativ 21000 , dar aflată în vecinătatea celei mai disputate zone de pe glob, Fâșia Gaza, Israelul a fost nevoită să formeze poate una din cele mai active servicii de informații din lume, Mosadu-l. În afară de Mossad în Israel mai exsită alte 2 servicii de informații : AMAN ( Direcția de Informații Militare a Forțelor de Apărare ) și Shin Bet ( Serviciul de Securitate Intern ).
Shin Bet este specializat în apărarea securității statului, interogarea celor suspectați de terorism, asigurarea cu informații pentru operațiile antiteroriste, contraspionaj, protecția oficilităților publice, securizarea clădirilor guvernamentale și paza aeroporturilor și ambasadelor din străinătate.
Mosad ( Institutul de informații și operațiuni speciale ) reprezintă serviciul extern de informații al Israelului. Cea mai cunoscută divizie a sa este Metsada, fondată în 1951 ea se ocupă cu operațiuni de sabotaj și asasinate politice, precum și monitorizarea spionilor din întreaga lume dar și purtarea de războaie psihologice.
Cei mai importanți agenți care au acționat în cadrul Mosad-ului au fost :
Yehudit Nessyahu (1925-2003) – a ajutat la capturarea , în Argentina și aducerea în Israel, a medicului Adolf Eichmann , care a contribuit masiv la deportarea și suprimarea mai multor persoane din lagărele de exterminare germane;
Jonathan Pollard (1954-) – a lucrat ca specialist în Departamentul Naval și Serviciul Secret al SUA, de unde a furnizat date referitoare la armata și apărarea țării (ex. submarinele americane ) în schimbul a 50000 de dolari annual;
Ashraf Marwan (1944-2007 ) – înalt oficial egiptean, el își oferă serviciile Mosad-ului în 1970. În 1973, el transmite informații valoroase Israelului cu privire la iminentul atac pregătit de Egipt și Siria de Iom Kipur, cea mai însemnată sărbătoare evreiască. Informațiile sale fac referire la planurile de luptă ale Egiptului, detaliile exercițiilor militare egiptene, documente oficiale prin care Egiptul achiziționează armament de la URSS și alte țări, ordinea de bătaie a Armatei Egiptene, detalii cu privire la timpii desfășurării acțiunilor, precum și discuții private între președintele Egiptului și alți lideri arabi.
Cel mai recent caz în care au fost implicați agenți ai Israelului s-a petrecut în 2017, aceștia au descoperit că hackerii ruși au transformat antivirusul Kasperski într-un motor de căutare a informațiilor sensibile. Acest lucru a fost dezmințit de Moscova.
Concluzii
Societatea umană are la baza lungului și necontenitului său proces de dezvoltare acumularea de informații. Dacă analizăm faptele istorice putem trage concluzia că : cine deține informația, deține puterea. Încă din cele mai vechi timpuri, marii conducători au înțeles rolul crucial pe care îl are obținerea de informații în ducerea campaniilor militare dar și în dezvoltarea economiei și prosperității țării.
De la marile imperii care au stăpânit lumea și până la organizațiile care domină societatea actuală, toți au căutat să dezvolte capacități incredibile de colectare și transmitere de informații, de la apariția spionilor profesioniști, la crearea cernelurilor simpatice, a cifrurilor sau a diverselor otrăvuri folosite în asasinate și până la spionajul spațial și cibernetic din zilele noastre.
În epoca contemporană rolul informației a devenit esențial în stabilirea polurilor de putere. Odată cu apariția tehnologiilor ultramoderne de transmitere și localizare video în timp real, spionajul trece la cu totul alt nivel, iar lupta pentru obținerea informațiilor devine din ce în ce mai acerbă.
CAPITOLUL 2:
ROLUL SERVICIILOR DE INFORMAȚII ÎN MARILE OPERAȚII MILITARE ALE CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Dacă în primul capitol am abordat istoria serviciilor de informații din cele mai vechi timpuri și până în epoca contemporană, în acest capitol ne vom axa pe rolul acestora în marile operațiuni militare din cea de-a doua mare conflagrație mondială.
Deși poate mulți dintre noi nu conștientizăm importanța crucială pe care o au serviciile de informații în planificarea și ducerea unei lupte, în rândurile de mai jos veți descoperi cum acestea au influențat soarta multor bătălii și cum au ajutat la scrierea istoriei contemporane.
2.1. Rolul serviciilor de informații în asigurarea securității naționale
Securitatea unui stat depinde de foarte mulți factori, dar pentru a asigura securitatea unui stat trebuie ca acesta să știe foarte bine cu ce amenințări se confruntă. Pentru a avea o situație cât mai clară și în timp real a amenințărilor care apar la adresa securității naționale, orice stat are nevoie de servicii de intelligence.
Allan Collins leagă termenul intelligence de ,, strângerea, analiza, producerea și folosirea, în secret, a informațiilor despre state, grupuri, indivizi sau activități potențial periculoase ’’. Același termen face referire și la ,, procesul de culegere de informații precum și la entitățile guvernamentale care procesează și analizează informațiile primite.’’
Principalul scop al intelligence este acela de a informa guvernele. Acest scop este clar definit în Manualul de intelligence al SUA : ,, Intelligence produce o cunoaștere specială pe care un stat trebuie să o lege de mediul strategic, de alte state și de actorii nestatali pentru a se asigura de faptul că dezideratele sale nu vor avea de suferit, că întreprinderile sale nu vor eșua din cauza oamenilor de stat, a organizatiilor și a mijloacelor de a implementa planul de politici de securitate, că oamenii de stat nu vor acționa și nu vor decide în ignoranță ’’.
Poate cel mai important rol al serviciilor de intelligence este acela de a ,, descoperi rolul serviciilor secrete’’ ale altor state, iar printre celelate roluri Len Scott enumera :
Culegerea de informații prin mijloace și metode secrete, menite să protejeze securitatea națională;
Analizarea informațiilor și diseminarea acestora factorilor de decizie în stat care au responsabilități în a preveni sau a elimina/limita stările de risc ori amenințările semnalate;
Susținerea procesului de luare a deciziilor și realizarea politicilor de securitate;
Asigurarea transmiterii avertismentelor timpurii;
Sprijinirea bunei guvernări;
Susținerea managementului național și internațional al crizelor;
Susținerea apărării naționale și, în caz de conflict, a operațiunilor militare;
Menținerea și păzirea secretelor.
Același Manual de intelligence al SUA definește patru mari categorii de servicii sau agenții care furnizează intelligence, și anume :
Serviciile externe de intelligence;
Serviciile interne de intelligence;
Serviciile de intelligence militar;
Serviciile de intelligence criminal.
Serviciile externe de intelligence adună, analizează și produc informații în scopul protejării securității externe a statului și a statelor partenere prin emiterea avertismentelor. Acestea analizează eventualele riscuri și amenințări, oportunități create, probabilitatea producerii unor evenimente sau a identificării scopurilor, planurilor, activităților și capacităților puterilor străine și organizațiilor non-statale, care pot pune în pericol siguranța actuală sau viitoare a statului.
Serviciile interne de intelligence apără suveranitatea, infrastructurile critice, teritoriul și populația prin descoperirea la timp a actelor de extremism etnic, subversiune, sabotaj, trafic de droguri, crimă organizată, spălare de bani, emigrație ilegală, atacuri cibernetice și terorism. Ele funcționează în strânsă legătură cu serviciile de intelligence intern din celelalte state.
Serviciile de intelligence militar furnizează informații cu privire la capacitățile militare, doctrina, ordinea de bătaie, capacitatea armamentului, tactica și conceptele operaționale ale țărilor străine în scopul de a asigura apărarea forțelor, dar și pentru a le pune la dispoziție un câmp de luptă cât mai transparent în care centrele de gravitate și punctele decisive sunt foarte bine localizate și pot fi angajate de către structurile militare prin operațiuni bazate pe efecte. Aceste servicii susțin informative și contrainformativ operațiile militare desfășurate în afara granițelor țării.
Serviciile de intelligence criminal furnizează informații despre grupuri criminale și corupție cu scopul pedepsirii lor.
Jhonson Loch afirma că ,, scopul serviciilor de intelligence poate fi rezumat la trei funcțiuni de bază : strângerea, analiza și contrainteligența iar ocazional poate apărea o a patra funcțiune în persoana acțiunilor acoperite.’’
Acest proces de strângere, analizare și producere de informații este unul ciclic și pornește de la ,, definirea nevoilor și până la aducerea produsului final la masa factorilor de decizie ’’.
Procesul de intelligence se desfășoară prin parcurgerea a șase pași, și anume :
Definirea nevoilor, planificarea și conducerea;
Adunarea informațiilor;
Prelucrarea și utilizarea informațiilor;
Analiza și producerea;
Răspândirea produselor finale de intelligence;
Feedback-ul.
Procesul de definire a nevoilor, planificare și conducere are la bază prioritizarea informațiilor necesare în procesul de luare a deciziilor și implică managementul întregului efort de furnizarea a informațiilor.
Adunarea informațiilor se poate face prin diferite metode și din diferite surse dintre care amintim:
TECHINT- informații survenite de la sateliți și aeroplane de spionaj;
HUMINT- informații provenite din surse umane (spionaj clasic ) ;
OSINT- informații provenite din surse deschise ( ziare, cărți, internet, discursuri etc. )
SIGINT- date și informații obținute prin folosirea undelor radio;
IMINT- date obținute prin fotografii, filme, video, televiziune sau radar;
TELINT- date telemetrice;
ELINT- informații din surse electronice;
RADINT- informații din surse radio;
COMINT- date provenite din comunicații.
Prelucrarea și exploatarea datelor reprezintă modificările aduse prin traduceri, decriptări, reproduceri cât mai lizibile de texte și filme, dar și transformarea semnalelor digitale în imagini vizibile în vederea prezentării sub o formă cât mai potrivită supunerii la analiză a informațiilor.
Analiza și producerea reprezintă ,, revizuirea și interpretarea informațiilor neprelucrate și transformarea datelor în produse finite ’’. Pentru a realiza acest lucru trebuie să ,, angajezi oameni inteligenți pentru a analiza toate informațiile posibile și a prezice cât mai exact ce evenimente se vor întâmpla.’’
John Hedley Hollister consideră că ,, analiza informației este cel mai important pas din procesul de intelligence.’’ Acesta este un pas de cotitură în care se iau decizii sau se retrimit spre o analiză ulterioară unele informații care prezintă lacune.
Produsele finite de intelligence sunt puse la dispoziția factorilor decidenți sub câteva forme, și anume:
Intelligence zilnic – “noile evoluții și indicatorii potențiali ai evenimentelor care vor veni”;
Intelligence de previziune – (“aduce orientări strategice pentru politicile în desfășurare, de obicei, pentru trei până la cinci ani în viitor”;
Intelligence de bază – (“colectează date de referință – biografice, geografice, militare, economice, demografice, sociale și politice – prezentate sub formă de monografii, studii, atlase, hărți, ordine de ordine de luptă”;
Intelligence de avertisment – amenințări ce necesită un potential răspuns;
Intelligence operațional – se axează pe planificarea și dezvoltarea unei anumite operațiuni.
Feedback-ul este răspunsul primit de la cei care primesc informația și sunt sau nu mulțumiți de calitatea ei și ajută la dezvoltarea procesului de intelligence. Deseori feedback-ul este transformat într-un feedforward datorită nevoilor consumatorilor de a primi informații astfel generându-se un nou proces de intelligence.
În concluzie serviciile de intelligence sunt foarte importante pentru orice stat, deoarece ele ajută la păstrarea securității naționale, prin identificarea riscurilor și oferirea de soluții pentru diminuarea și combaterea acestora. Trebuie să precizăm că disiminarea intelligence este modelată prin prisma relației intelligence-politică.
James J. Wirtz rezumă cele mai bune tactici de punere în aplicare a conexiunii intelligence-politică prin două teorii. Prima dintre ele este cea a lui Sherman Kent care se referă la ,, independența analizei informației’’ și modelarea produsului finit conform preferințelor politice.’’ A doua teorie a fost implementată la mijlocul anilor 80 de către directorul CIA, Robert Gates, care sugerează ca informațiile ,,să poată fi folosite instantaneu de către factorii de decizie ’’.
Pentru a sublinia încă odată importanța serviciilor de intelligence în asigurarea securității naționale vă vom prezenta în următorul subcapitol rolul pe care acestea le-au avut în desfășurarea celor mai importante operațiuni militare din cel de-al doilea război mondial și modul în care acestea au condus la schimbarea feței lumii moderne.
2.2. Succese și eșecuri ale serviciilor de informații în marile operații militare ale celui de-al Doilea Război Mondial
Al Doilea Război Mondial reprezintă punctul de lansarea a operațiilor sub acoperire ca parte a războiului secret purtat în paralel cu cel din tranșee. Soarta acestui război a fost influențată de reușitele sau eșecurile acestor operațiuni desfășurate atât pe plan informativ ( strângerea de informații despre potențialul și planurile inamicilor ) cât și pe plan operativ ( acte de sabotaj, asasinate ). Mai mult sau mai puțin murdare aceste operațiuni aveau ca scop ,, salvarea democrației în fața agresiunii totalitariste’’.
Marile puteri ale lumii implicate în această mare conflagrație au desfășurat diverse operațiuni sub acoperire, mai mult sau mai puțin cunoscute, dar care au avut un rol covârșitor în stabilirea învingătorului.
2.2.1. Marea Britanie
Fiind izolată de restul Europei prin poziția sa geografică, Marea Britanie a compensat prin crearea primei agenții specializate în organizarea operațiunilor sub acoperire (SOE-Special Operations Executive), însă operațiile de amploare au fost conduse de MI5 ( Serviciul militar de informații).
Din cele mai importante operațiuni sub acoperire în care a fost implicat Regatul Unit și care au avut urmări majore în desfășurarea războiului amintim:
Operațiunea Double Cross ( Crucea Dublă);
Operațiunea Ultra;
Operațiunea Anthropoid;
Operațiunea Double Cross a constat în interceptarea comunicațiilor radio și prin scrisori a agenților secreți trimiși de Abwehr și Sicherheitsdienst (SD) pe teritoriul britanic. La capturarea acestora au participat și populația civilă. Odată capturați li se oferea șansa de a scăpa de spânzurătoare dacă transmiteau informații fabricate de MI5 conducerii armatei germane cu scopul de a produce derută. Acest scop a fost atins și operațiunea a funcționat până în anul 1942 când naziștii au realizat că comunicațiile le erau interceptate și au încetat să trimită agenți pe teritoriul britanic. Trebuie precizat că această operațiune s-a desfășurat și pe teritoriul unor state neutre ceea ce ne demonstrează că serviciile de informații interne sunt în strânsă legătură cu cele externe.
Operațiunea Ultra reprezintă una dintre cele mai importante operațiuni din cel de-al doilea război mondial, ea a avut repercursiuni majore în desfășurarea operațiilor militare. Prin această operațiune ultrasecretă s-a aflat secretul mașinii de cifrat germane denumită Enigma. Pentru a se afla acest secret au fost mobilizați toți specialiști la Școala de coduri și cifruri din Betchley Park ( Fig. 1) , lor li s-au alăturat specialiști ( mai ales matematicieni) polonezi și suedezi. Rezultatul eforturilor acestora l-a reprezentat construirea echipamentului electric denumit Collosus, care stă la baza conceperii computerelor.
Fig.1 Bletchey Park, locul de unde s-a declanșat operațiunea Ultra
Această operațiune a fost foarte bine ținută în secret de însuși Winston Churchill care, deși a aflat că orașul Coventry va fi atacat, nu a dispus luarea nici unei măsuri de evitare, preferând să piardă un oraș decât să se afle că britanicii au descifrat Enigma.
Pentru a trage o concluzie asupra importanței acestei operațiuni putem cita vorbele lui Winston Churchil adresate regelui George al VI-lea : ,, Am câștigat războiul datorită Ultra ’’.
O altă operațiune îndrăzneață a fost încercarea de asasinare a lui Reinhard Heydrich, șeful Reichssicherheitshauptamt. Pentru acest lucru în data de 28 octombrie 1941, la Praga, un grup de patrioți cehi au încercat să-l suprimeze pe Heydrich însă au sfârșit prin a muri sau a fi capturați. Organizată de SOE, Operațiunea Anthropoid, a fost una de intimidare și de demonstrare a potențialului serviciilor secrete britanice. În urma acestei operațiuni Heydrich a fost rănit murind la 4 iunie 1942. În urma morții acestuia au urmat o serie de represalii culminând cu uciderea întregii populații a satului Ludice.
După cum se poate observa operațiile secrete au făcut din Marea Britanie un adversar de temut de către forțele Axei. Geniul din spatele acestor operații se regăsește în persoana lui Winston Churchil, unul din cei mai mari oameni politici ai secolului trecut.
2.2.2. Statele Unite ale Americii
Preocupată mai ales de redresarea economică, SUA nu dorește implicarea efectivă în acest război. Odată cu atacul de la 7 decembrie 1941 asupra bazei navale de la Pearl Harbour, Japonia declară război Americii, în sprijinul ei venind Germania și Italia.
La 1 ianuarie 1942, la Washington, se semnează Declarația Națiunilor Unite, prin care, niciun stat, din cele 27 semnatare, nu poate încheia pace separată cu Axa și trebuie să lupte până la capitularea necondiționată a acesteia.
Statele Unite ale Americii nu s-a remarcat prea mult în acest ,, război secret ’’, spionajul american înflorind abia în perioada războiului rece. Totuși putem aminti două mari operațiuni secrete executate de forțele americane în așa numitul ,, război al undelor ’’.
Operațiunea Magic a avut ca scop spargerea codului de comunicații al Japoniei ( codul Purple) . Odată cu intrarea în război de partea Germaniei, statul nipon a primit un exemplar al Enigmei care să îi ajute în codificara mesajelor. Cu ajutorul lui William Friedman și a altor specialiști britanici, americanii descifrează codul în 1942, la doar 6 luni după înfrângerea dureroasă de la Pearl Harbour. Deși au fost avertizati de serviciile secrete germane că comunicațiile lor nu mai erau sigure, codul fiind descifrat de americani, japonezii au continuat să-l folosească în continuare, oferind astfel un avantaj important Statelor Unite.
O altă operațiune importantă, desfășurată de serviciile secrete ale SUA, cu privire la descifrarea unor comunicații, s-a desfășurat începând cu anul 1943 sub denumirea de Operațiunea Venona.
Agenții britanici și americani au lucrat cot la cot pentru a descifra codul comunicațiilor dintre URSS și agenții săi din Statele Unite ale Americii. Doar președintele țării era informat despre cum decurgea această operațiune strict secretă care a început să dea roade abia în 1946 când acest cod a fost spart. Deși nu a produs nici un efect asupra desfășurării celui de-al Doilea Război Mondial, această operațiune a condus la demascarea multor spioni ruși infiltrați în administrația de la Casa Albă, în serviciile secrete, dar și la demascarea ,, Grupului de la Cambridge ’’ precum și a numeroși spioni atomici ( Klaus Fuchs, Alan Nunn May ) .
Făcând o comparație între Marea Britanie și SUA putem încă odată să subliniem importanța operațiilor sub acoperire. Catastrofa de la Pearl Harbour putea fi evitată dacă se reușea decriptarea mai rapidă a codului japonez, însă istoria s-a scris, iar americanii au continuat să dezvolte servicii secrete și , conștientizând importanța informației, încearcă mereu să fie la curent cu ce se întâmplă în lume.
2.2.3. Germania
Fiind conștientă de importanța pe care o au operațiunile secrete în desfășurarea unui conflict armat, forțele germane au încercat să își ,,urechile ’’ agenții pe tot mapamondul, desfășurând acțiuni în Europa, America și Orient. Dacă până acum am vorbit despre operații secrete care aveau ca scop principal apărarea propriului teritoriu, acum a venit vremea să aducem în discuție operațiuni secrete cu caracter ofensiv, de comadno, care se desfășurau pe teritoriul statelor din tabăra Aliaților.
Din cele mai importante operațiuni desfășurate de serviciile secrete naziste amintim :
Operațiunea Pastorius ;
Operațiunea Eiche ( ,, Ghinda ’’ ) ;
Operațiunea Long Jump ("Saltul cel lung");
Operațiunea Rösselsprung ("Saltul cavalerului") ;
Operațiunea Panzerfaust ("Pumnul de fier") ;
Operațiunea Greif ("Grifon") ;
Operațiunea Pastorius se dorea a fi o adevărată lovitură pentru economia și industria de armament a SUA, considerat principalul furnizor de armament și echipament pentru forțele Aliate. Foarte bună pusă la punct din punct de vedere tehnic, prin lansarea unor echipe de sabotori la bordul unor submarine, care aveau printre obiective și distrugerea stăvilarului de la cascada Niagara, această operațiune a fost sortită eșecului. Principala cauză care a condus la anihilarea acestor agenți a fost faptul că nu s-a ținut cont de motivația umană și politică. Unii dintre agenți, neagreând sistemul nazist și având îndoieli cu privire la reușita operației, s-au predat și au furnizat informații despre ceilalți agenți în schimbul unor beneficii.
Odată cu numirea lui Otto Skorzeny ( Fig.2 ) în fruntea unei unități de comando, acțiunile secrete ale Germaniei capătă amploare. Acest nazist fanatic, dar și un profesionist de marcă a fost supranumit ,,cel mai periculos om din Europa’’.
Ca urmare a evenimetelor din 25 iulie 1943 petrecute în Italia, unde Consiliul Fascist îl revocă pe Benito Mussolini din funcțiile deținute și îl numește pe mareșalul Pietro Badoglio în funcția de prim-ministru, Hitler cheamă la ordin mai mulți comandanți de unități speciale, printre care și Skorzeny. Îndrăzneț din fire acesta primește misiunea de a-l elibera pe Il Duce, astfel el pune la cale Operațiunea Eiche. Aflat la poalele Masivului Gran Sasso din munții Apenini, Hotelul Campo Imperatore, din satul cu același nume, era locația unde era ținut captiv fostul lider fascisc, informația fiind obținută în urma interceptării unor comunicații radio italiene. După ce în prealabil a fotografiat el însuși zona din aer, Skorzeny pune la cale un plan de asalt asupra hotelului. O parte din militari vor zbura cu planoarele și vor ateriza în preajma hotelului, iar cealaltă parte vor fi transportați cu camioanele și vor ocupa stația de teleferic. Participând el însuși la misiune,succesul este unul total și cu un număr infim de victime.
Una dintre operațiunile eșuate care ar fi putut schimba soarta lumii a fost operațiunea Long Jump, încercarea de asasinare a celor trei mari lideri ai Aliaților la conferința de la Teheran. Interceptând și descifrând codurile navale americane, Hitler îl desemnează din nou pe Skorzeny pentru a executa una din cele mai riscante operații secrete. Din spusele spionului rus Gevork Vartanian, șase militari germani, dotați cu echipament radio, au fost parașutați la Qum, ajungând apoi în Teheran. Unele surse afirmă că germanii au aflat despre interceptarea comunicațiilor și au hotărât anularea misiunii, alte surse afirmă că Skorzeny l-ar fi convins pe Hitler că o asemenea operațiune ar fi imposibilă. Cert este că Vartanian a fost considerat un Erou al Uniunii Sovietice, iar o astfel de operațiune deși pare imposibil de conceput ne face să ne gândim care ar fi fost soarta lumii dacă ea s-ar fi realizat și ar fi avut succes.
Fig. 2 Otto Skozerny, geniul din spatele operațiilor secrete ale Germaniei din cel de-al Doilea Război Mondial
Odată cu retragerea forțelor italiene din Iugoslavia, rămân în urmă mari cantități de armament, muniție și echipamente de război care sunt folosite de către partizani, a căror număr depășește 200.000 și care găsesc un lider în persoana lui Josip Broz Tito, ales prim-ministru și primind titlul de mareșal. Fiind ca un spin în coasta Germaniei, acest conducător comunist, trebuia anihilat și bineînțeles că Skorzeny era din nou chemat la datorie. De data aceasta Operațiunea Rösselsprung s-a dovedit una foarte dificilă datorită numărului foarte mare de partizani aflați în zonă.
Aflat pe malurile râului Unac din Croația, orășelul Drvar, servea drept cartier general trupelor lui Tito. În apropierea acestuia erau disclocați aproximativ 12.000-16.000 de partizani, în interiorul orașului se aflau numeroase ambasade străine, iar la aproximativ 6 km depărtare se aflau Corpul 1 Muncitoresc și Diviziile 1 și 6 Muncitorești. Sprijinită de trei secții ale serviciului de informații german, structura de informații a SS (Schutzstaffel- ,, Eșalonul de protecție ’’) și de unitatea specială Benesch, dar și prin informațiile obținute de Skorzeny din interogarea partizanilor capturați, se localizează peștera în care se află Tito. Puși la curent de prezența Batalionului 500 Parașutiști în Iugoslavia, dar și de prezența de avioane de transport și planoare militare la Zagreb și Banja Luka, partizanii au mutat reședința de noapte a liderului lor lângă satul Batasi și au sporit siguranța prin relocarea unor elemente ale Diviziei 6 Muncitorești lângă Drvar.
Fiind asigurat că un atac aerian ar fi imposibil, Tito își serba ziua de naștere în peștera din Drvar. Bine pus la punct planul germanilor era bazat pe bombardarea masivă a pozițiilor partizanilor, urmate de două valuri de atac la diferență de cinci ore unul de celălalt. Deși primul val de parașutiști a aterizat în apropierea obiectivelor, ei nu au reușit să le localizeze și au întâmpinat rezistență din partea partizanilor. Odată aflată locația peșterii în care se afla Tito, aceasta a fost luată cu asalt, însă liderul comunist a reușit să scape, împreună cu 20 de partizani escaladând cu funii pereții peșterii. Al doilea val de parașutiști a aterizat direct între mitralierele inamice suferind pierderi grele.
Datorită operațiunilor organizate de britanici în alte părți ale Iugoslaviei, menite să-i oblige pe germani să disloce forțele care îl căutau pe liderul comunist, acesta a fost evacuat, după ce în prealabil se refugiase la Potoci și Kupres.
Odată cu ieșirea din război a Italiei, Finlandei și României, alianțele Germaniei se clatină din ce în ce mai serios, iar o informație că și regentul Ungariei, Miklos Horthy, negociază un armistițiu cu Uniunea Sovietică, pune pe jar serviciile secrete ale naziștilor. După eșecul răsunător din Iugoslavia, Skorzeny dorește să își ia revanșa, organizând Operațiunea Panzerfaust. El îl ademenește pe fiul lui Horthy cu vești din partea lui Tito și reușește să îl răpească și să îl urce într-un avion cu destinația Viena de unde va ajunge în lagărul de la Mauthausen. Neștiind de răpirea fiului său, regentul Ungariei, continua negocierea cu URSS și chiar proclamă un armistițiu pe 15 octombrie 1943. Însă Partidul Crucilor cu Săgeți, sprijinit de germani, anunță o contra-proclamație, în numele generalului Vörös, șeful statului major, și arestează toți comandanții de unități militare din Budapesta. Majoritatea armatei alăturându-se Partidului Crucilor cu Săgeți, Horty se vede nevoit să se refugieze în castelul regal din Buda, care avea o poziție favorabilă apărării și a cărui pază fusese întărită. Însă genialul Skorzeny, mai scoate un as din mânecă și aduce patru tancuri Tiger 2, la poarta castelului, obligându-l pe Horty să se predea. Astfel celebrul conducător al trupelor de comando își ia revanșa și obține un nou succes răsunător.
Ultima operațiune în care a fost implicat Skorzeny a fost Operațiunea Greif , de data aceasta una de dezinformare. Acesta a trimis în spatele liniilor inamice participante la Ofensiva din Ardeni, aproximativ 2000 de luptători îmbrăcați în uniforme americane și conducând jeep-uri de luptă. Scopul acestei acțiuni era de a produce confuzie în rândul trupelor americane. Unii dintre agenți fiind prinși, au divulgate informații false cu privire la conducerea de către Skorzeny a unui comando cu destinația Paris și având drept obiectiv asasinarea lui Eisenhower.
Fiind principala protagonistă în cel de-al Doilea Război Mondial, Germania, ne oferă o nouă perspectivă asupra întrebuințării serviciilor secrete. Dacă celelalte state folosesc aceste servicii pentru a obține informații, naziști reușesc, datorită geniului Skorzeny, să folosească informații pentru a organiza operații cu caracter ofensiv, care au avut un rol foarte important și care puteau schimba soarta lumii.
2.2.4. Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice
Deși o mare putere mondială, Rusia nu a desfășurat mari operațiuni de spionaj pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, cel puțin nu împotriva inamicilor. Cea mai importantă operațiune de care merită să pomenim este îndreptată asupra Statelor Unite ale Americii și este cunoscută sub denumirea Operațiunea Enormus.
Odată cu aflarea informațiilor despre o eventuală bombă atomică produsă de SUA ( Proiectul Mannhatan), Stalin a intuit că odată produsă, această bombă va aduce supremația militară asupra întregului mapamond, așa că a încercat să-i fure secretul.
Principalul artizan al acestei operațiuni a fost Anatoli Iatskov, care a reușit să creeze o rețea de spioni atomici dintre care îi amintim pe : Morton Sobel, Harry Gold, Klaus Fuchs sau soții Rosberg.
Deși activitatea sa a fost demascată și a fost nevoit să părăsească SUA, rețeaua a continuat să furnizeze informații și pe parcursul Războiului Rece.
După cum putem observa, aria de folosire a serviciilor de informații este nemărginită și nu se rezumă doar la decriptarea comunicațiilor, dezinformarea inamicului, crearea confuziei sau asasinarea unor lideri politici, ci și la spionaj industrial sau economic.
2.2.5.Operațiuni secrete desfășurate în România
Datorită poziției sale geostrategice și a rezervelor de petrol care alimentau forțele naziste, România s-a aflat pe lista multor servicii secrete ale Aliaților care au desfășurat numeroase operațiune secrete pe teritoriul carpato-danubiano-pontic.Dintre cele mai importante operațiuni secrete desfășurate pe teritoriul statului român, menționăm :
Operațiunea Tidle Wave ("Valul mareei");
Operațiunea Autonomus;
Operațiunea Zeppelin;
Operațiunea Tiddle Wave a avut drept scop eliberarea trupelor parașutate americane, care au fost capturate de români, înainte ca forțele sovietice să sosească în țară. În 1940, Rusia a ezitat să atace rezervele de petrol ale României, o greșeală care era să îi coste enorm prin prisma faptului că de aici s-au alimentat tancurile și avioanele germane. Totuși în 1943 trupele aliate bombardează rafinăriile de pe Valea Prahovei, în special cele din apropierea orașului Ploiești ( Fig.3), în această operațiune fiind capturați zeci de piloți americani, iar 310 și-au pierdut viața.
Odată cu înaintarea trupelor sovietice , Frank Gardiner Wisner este trimis în România de către Office of Strategic Services cu scopul de a spiona trupele Uniunii Sovietice și de a pătrunde în Statul Major al acestora. Fiind văzut drept sfătuitorul regelui Mihai I el îi transmite un raport direct lui Roosevelt în care face referire la demersurile secrete făcute de România în vederea obținerii unui armistițiu cu Națiunile Unite.
Fig. 3 Avioane americane bombardează orașul Ploiești
Unul din cei mai buni agenți ai lui Wisner a fost maiorul Robert Bishop, care a furnizat dovezi clare despre planurile lui Stalin de a cuceri nu doar România ci toată Europa de Est, pentru a crea un bloc prosovietic. Însă să nu uităm adevărata misiune a lui Wisner și anume, cea de salvare a parașutiștilor americani. Prin sprijinul oferit de prințesa Catherine Olympia Caradja, care a ascuns piloții pe proprietatea sa și i-a cazat prin spitale, el reușește să-i salveze.
O altă operațiune secretă desfășurată în România, Operațiunea Anonymus, îl are protagonist pe John Gardyne de Chastelain, care era principalul rezident al serviciilor secrete britanice pe teritoriul roman, până la ruperea legăturilor diplomatice din 1941. Însă acesta va reveni pe 21/22 decembrie 1943 fiind parașutat alături de Ivor Porter și Silviu Mețianu cu scopul de a stabili o legătură cu Iuliu Maniu și de a transmite informații despre ieșirea României din rândul puterilor Axei. Întregul grup este capturat de către Jandarmerie și eliberat odată cu ieșirea României din alianța cu Axa la 23 august 1944.
Ca parte din Operațiunea Bodiguard, Operațiunea Zeppelin, avea ca scop dezinformarea trupelor naziste și crearea premizei că trupele americane vor debarca în Creta, Grecia sau România.
După câte putem observa, România a fost, este și va fi mereu o țară foarte importantă din punct de vedere geostrategic, datorită în primul rând a resurselor sale dar și a deschiderii la Marea Neagră.
Concluzii
Procesul de intelligence cuprinde o multitudine de pași, pornind de la definirea nevoilor de informații, la strângerea, prelucrarea și furnizarea acestora, filtrarea lor prin analiză, disemininarea lor și ajungând la primirea feedback-ului de la consumatorul de informație.
Serviciile de informații au fost, sunt și vor fi în strânsă legătură cu politica, oferind factorilor de decizie politică, cea mai bună materie primă, care să-i sprijine în luarea celei mai bune decizii.
În cel de-al Doilea Război Mondial s-au desfășurat ample operațiuni secrete cu diferite scopuri și diferite modalități de realizare. Toate aceste operațiuni au modificat într-un mod sau altul soarta acestei lumi. Nevoia de a fi mereu cu un pas în fața inamicului a condus la dezvoltarea de tehnologii de criptare sau decriptare a datelor, la inovarea echipamentelor de război și au adus în atenția lumii adevărați maeștrii în arta înșelătoriei ca Winston Churchill sau Otto Skorzeny.
Soarta Războiului a fost scrisă, însă operațiunile secrete încă se desfășoară, și nimic nu este lăsat la voia întâmplări. Din păcate, în ultima vreme, lupta dintre marile puteri este una ascunsă, iar un nou inamic și-a făcut loc pe scena lumii și anume terorismul. Din ce în ce mai multe atentate și crime asupra populației civile au loc pe tot mapamondul, producând haos și distrugere.
CAPITOLUL 3:
ROLUL INFORMAȚIILOR ÎN OPERAȚIA “OVERLORD” (DEBARCAREA DIN NORMANDIA, IUNIE 1944)
Dacă în primele două capitole am abordat teoretic noțiunea de informație și am prezentat modul de obținere și de întrebuințare a acesteia, în acest ultim capitol voi încerca să fac referire la un caz aparte, în care putem afirma că serviciile de informații au pus umărul serios la formarea societății actuale.
Voi încerca să fac o prezentare cât mai relevantă a situației politico-militare a marilor puteri în vara anului 1944, voi încerca să reliefez rolul pe care l-au avut serviciile de informații în pregătirea și desfășurarea Operațiunii Overlord și voi conchide cu scoaterea în evidența a factorilor care au influențat victoria Aliaților.
3.1. Situația politică-militară a marilor puteri în anul 1944
Anul 1944 s-a dovedit a fi anul de cotitură a celui de-al Doilea Război Mondial, în acest an hotărându-se practic soarta acestei mari conflagrații și practic soarta întregii lumi. În vara acestui an s-au dat lupte crâncene în Europa, atât pe Frontul de Est cât și pe Frontul de Vest.
Pe Frontul de Est forțele Axei suferă eșec după eșec. După retragerea forțelor italiene din Iugoslavia se crează o nouă nucă tare a Europei, grupările de partizani unindu-se sub conducerea lui Josip Broz Tito. Realizând pericolul la care se poate expune, Germania organizează o operațiune de capturare a liderului partizanilor. Desfășurată între 25 mai și 6 iunie, Operațiunea Rösselsprung a reprezentat unul din cele mai usturătoare eșecuri, însă greul de abia acum începea pentru trupele naziste.
La 22 iunie Armata Sovietică declanșează Operațiunea Bagration prin care se dorea eliberarea teritoriilor din Bielorusia și Polonia aflate sub stăpânire nazistă. După înfrâgerile de la Kursk, Kiev și Crimeea, Grupul de Armate Sud este zdrobit. Aflat aproximativ la jumătatea distanței dintre Frontul de Est și cel de Vest, Berlinul se vede prins între ciocan și nicovală. Premergător punerii în aplicare a acestei operațiuni, STAVKA ( Marele Cartier General al Armatei Ruse) organizează și pune în aplicare o imensă operațiune de camuflare și dezinformare a armatei germane. Obiectivul Operațiunii Maskirovka era de a convinge Oberkommando des Heeres ( Înaltul Comandament al Armatei) că forțele sovietice au ca obiectiv primordial atacarea Grupului de Armate Nord. Pentru a induce cât mai bine această idee au avut loc mișcări false de trupe și mărirea numărului de transmisii radio. Căzând în capcana întinsă, Hitler a subestimat amenințarea sovietică la adresa Grupului de Armate Centru și a mutat mare parte din puterea de foc către zona de sud a frontului.
Înainte de începerea luptei partizanii din Belarus au desfășurat ample operațiuni de distrugere a căilor ferate și a comunicațiilor germane. Acest plan magistral era format din trei faze.( Anexa nr.1)
Faza 1. Faza incipientă a acestei mari operațiuni s-a desfășurat pe trei mari sectoare. În sectorul de nord, prin atacuri simultane din nordul și sudul orașului Vitebsk Frontul I Baltic și Frontul al-III-lea Bielorus distrug Armata a 3-a Panzer creând aripa de nord a învăluirii sovietice și o breșă importantă către Armata a 4-a germană. În sectorul central Frontul al II-lea Beelorus interzicea orice mișcare Armatei a 4-a germane, permițând Frontului III Bielorus să avanseze și să cucerească orașele Orșa și Moghiliov. Armata germane a suferit mari pierderi,iar trupele rămase au fost obligate să se refugieze din fața tăvălugului sovietic către Brezina. În sectorul sudic, Frontul I Bielorus reușește o victorie zdrobitoare împotriva Armatei a 9-a germane și cucerește orașul Bobruisk reușind crearea aripii sudice a învăluirii sovietice deschizând astfel drumul spre Minsk.
Faza 2. Realizând că obiectivul principal al ofensivei sovietice este recucerirea orașului Minsk, Comandamentul german a ordonat Diviziei a 5-a Panzere să ocupe poziții defensive, lor li s-au alăturat efectivele rămase din Armata a 4-a, dar și Armata a 5-a Panzer care au ocupat poziții în nord-estul orașului în localitatea Barisau. În primă fază Grosul Armatei a 5-a tancuri de Gardă reușesc să împingă trupele germane către orașul Borisov și să înainteze către Minsk din direcția nord, Armata a 65-a sovietică lovește dinspre sud, iar Corpul al 2-lea de tancuri reușește forțarea Brezinei și pătrunde în oraș, astfel 100.000 de soldați germani au fost încercuiți, 60.000 din aceștia fiind luați prizonieri.
Faza 3. Reușind îndeplinirea obiectivelor propuse încă din primele 2 faze, Armata Roșie nu se oprește aici și continua să avanseze către vest, cucerind orașele Grodno, Bialistok și Vilnius.
Profitând de degringolada din armata germane, trupele sovietice avansează în Polonia și se opresc lângă Varșovia. Aflând de înaintarea impetuoasă a trupelor sovietice, Armata Karwaja (Armata Teritorială) organizează o revoltă împotriva trupelor germane. Astfel la 4 august 1944 trupele de rezistență poloneze ocupă poziții strategice din oraș (Anexa nr.2), dar ajutorul din partea sovieticilor nu vine, aceștia oprindu-se inexplicabil la porțile orașului. Unii istorici consideră că această oprire se datorează distanței prea mari față de sprijinul logistic, alții consideră că Stalin a făcut-o intenționat pentru a-și adjudeca apoi și Polonia. Cert este că trupele germane au înăbușit revolta și au distrus mare parte din oraș înainte ca acesta să fie cucerit de ruși.
Dacă pe Frontul de Est suferă înfrângere după înfrângere, pe Frontul de Vest, forțele naziste reușesc să obțină o victorie importantă la Cisterna, împiedicând Armata SUA să străpungă linia de apărare germană. Însă poate cea mai mare campanie de apărare a forțelor germane a fost Bătălia de la Monte Cassino.
Amplasată strategic abația de la Monte Cassino, oferea un punct de observare foarte bun asupra văilor Liri și Rapido. Aceasta a fost distrusă de către bombardamentele trupelor aeriene americane, dar ruinele ei au oferit adăpost trupelor germane, conferindu-le protecție împotriva tirurilor de artilerie inamică și fiind greu de cucerit chiar după 4 bătălii inițiate de trupele americane, care aveau drept obiectiv principal eliberarea Romei.
Planul Primei Bătălii ( Anexa nr. 3) era atacul Corpului X britanic prin flancul stâng al Corpului II American pe centru și a Corpului Expediționar Francez către Monte Cairo.
Obiectivul principal nu era neapărat cucerirea Monte Cassino, ci mai degrabă atragerea de trupe germane în zonă pentru acoperirea Debarcării cu amfibii a Corpului VI American de la Anzio.
Neștiind să exploateze slăbiciunile germanilor Corpul X este surprins de apariția diviziilor 29 și 90 Infanterie Ușoară germane care au fost trimise din zona Romei pentru a întări pozițiile defensive ale Liniei Gustav.
În centru Corpul II suferă o înfrângere categorică, datorită lipsei planificării și exercițiului pentru trecerea râului Rapido, blindatele neputând traversa și lăsând fără apărare Batalioanele de manevră care reușiseră traversarea. Două zile mai târziu același Corp II lansează un atac la nord de Cassino (Anexa nr.4) încercând ocuparea unei poziții înalte de unde să poată ataca Monte Cassino. După 8 zile de lupte crâncene Divizia 34 Americană reușește să stabilească un cap de pod în munți. În acest timp Corpul Francez a reușit să captureze Monte Belvedere și Colle Abate ocupând poziții prielnice pe pantile de lângă Monte Cifalco.
Deși a reușit să captureze un punct strategic lângă San Onofrio și să poziționeze un Batalion la Punctul 445 aflat la aproximativ 1 sfert de milă de abație, Divizia 34 nu reușește să cucerească ultimele redute germane. După un ultim atac nereușit Corpul II American se retrage cu mari pierderi lăsând locul Corpului Neozeelandez.
Principalul obiectiv al Generalului-Locotenent Bernanrd Freyberg (Anexa nr.5) era un atac de-alungul crestelor muntoase din nord, concomitent cu un atac asupra căi ferate din sud-est și cucerirea gării aflate la 1 km de Monte Cassino.
Dacă în prima fază Regimentul Sussex suferă o înfrângere zdrobitoare datorită zonei muntoase greu accesibile și a timpului scurt de pregătire a atacului, Regimentul 28 Maori este aproape de a da o lovitură extraordinară trupelor germane prin cucerirea gării, dar soarta a fost din nou cu cei din urmă și datorită unei punți care nu a putut fi create peste zid, Regimentul 28 nu a putut beneficia de sprijinul blindatelor și a fost expus contraatacului trupelor naziste fiind nevoiți să se retragă înapoi peste râu.
Învâțând din primele 2 bătălii, Forțele Aliate renunță la traversarea râului Rapido și plănuiesc atacuri simultane din nord (Anexa nr. 6) către orașul fortificat Cassino și către Dealul Mânăstirii pentru a crea un culoar care să permită accesul către gara din sud și implicit către Valea Liri.
Cu pierderi însemnate trupele neozeelandeze reușesc să cucerească gara, însă în ziua atacului decisiv asupra orașului, germanii lansează un contraatac pe cât de surprinzător pe atât de puternic cu trupele Diviziei 1 Parașutiști care reușesc să scoată din luptă tancurile aliate, astfel pierzându-se inițiativa.
Datorită pierderilor grele suferite Divizia 4 Indiană și Divizia 2 Neozeelandeză sunt înlocuite cu Divizia 78 Britanică și cu Brigada 1 Infanterie Britanică.
Ultima Bătălie de la Monte Cassino și totodată cea care a condus la străpungerea liniei Gustav, a avut la bază strategia generalului Alexander (Anexa nr.7). Acesta dorea să deplaseze Armata a 8-a Britanică de pe frontal Adriaticii pentru a face joncțiunea cu Armata a 5-a Americană și de a ataca împreună între Cassino și mare.
Bineînțeles că pentru a deplasa un număr foarte mare de trupe și a păstra elemental surpriză, Forțele Aliate au recurs din nou la operațiuni care să inducă în eroare adversarul. Trupele care ocupau poziții înaintate se deplasau doar noaptea, trupele de blindate lăsau în urmă tancuri pentru ca zonele libere să rămână neschimbate, s-au înființat posturi de control și de radio false care să conducă spre pregătirea unei eventuale debarcări la nord de Roma. Procedând astfel Aliații, ajung la Monte Cassino cu 13 Divizii, pe când germanii credeau că se confruntă cu doar 5 Divizii.
După ce trupele poloneze suferă o înfrângere grea la Monte Calvario, Divizia Moroccan Goumier reușește să flancheze apărarea germană. În acest timp Divizia 78 a reușit să facă joncțiunea cu Corpul Polonez și să izoleze orașul Cassino. La 18 mai forțele poloneze înalță drapelul peste ruinele mânăstirii abandonate de trupele germane.
În urma acestei Mari Bătălii de la Monte Cassino, trupele germane se retrag către Linia Hitler unde reușesc să mai reziste încă 7 zile. Generalul Truscott și a reușit să rupă încercuirea de la Anzio, însă în loc să oprească retragerea trupelor Armatei a 10-a Germană și să o înconjoare, acesta pornește, la ordinul Generalului Clark către Roma, ratând astfel un moment prielnic.
După cum putem observa situația trupelor germane era critică : Frontul de Est era rupt de către Sovietici care înaintează necontenit, iar pe Frontul de Vest, Italia era pierdută definitiv.
3.2. Pregătirea informativă a Operațiunii “Overlord”; acțiunile informative ale Aliaților versus serviciile de informații ale Axei
Înainte de a vorbi despre pregătirea informativă a ,, Operațiunii Overlord ’’ trebuie să ne facem o părere despre serviciile secrete germane. În capitolul 2 am lăudat operațiunile de comando ale lui Skorzeny, însă nu am adus în discuție nici o mare operațiune informativă. Pentru a vă putea da singuri seama la ce nivel se aflau serviciile secrete germane în cel de-al doilea război mondial, vă vom oferi următoarele exemple :
Încă de la începutul războiului, ei reușesc să piardă o mașină de criptat Enigma care ajunge în mâinile Aliaților, care reușesc să o descifreze;
Analiștii militari au greșit total estimarea numărului de avioane rusești de la 5000 la 23000 reale;
Deși rușii au desfășurat, cu un an înainte de război, o aplicație militară cu un număr imens de parașutiști la care au asistat și atașați militari străini, analiștii ruși l-au informat pe Hitler că aceste unități sunt nesemnificative;
Deși atașatul german a participat la parada militară de la Moscova din 1940, la care printre tehnica expusă s-a numărat și tancurile T-34 și KV, acestea au fost o reală surpriză pe câmpul de luptă pentru trupele germane;
Au permis serviciilor sovietice să se infiltreze în țară și să obșină informașii prețioase despre capacitatea de luptă și producție industrială germană;
Agenții secreți germani care aveau destinația Anglia, au fost prinși, iar majoritatea au fost folosiți pentru a transmite informații eronate;
Rezistența Franceză a reușit să fure planul integral de construire a Zidului Atlanticului și să-l expedieze către Londra;
Germanii credeau în 1941 că Transsiberianul are un singur sens deși acesta fusese dublat și cu acest tren călătorea inclusive atașatul militar german la Tokyo;
Având în vedere aceste exemple nu e de mirare că Aliații au avut curajul de a planifica și executa o gigantică Operațiune de dezinformare care să sprijine Debarcarea din Normandia ( Operațiunea Overlord). Astfel datorită geniului lui Winston Churchill și a neprofesionalismului serviciilor secrete germane se concepe Operațiunea Bodygurad.
Supranumită ,, Cea mai mare păcăleală din istorie’’ , Operațiunea Bodyguard a avut un rol decisiv în stabilirea învingătorilor celui de-al Doilea Război Mondial.
La sfârșitul anului 1943, Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Visarionovici Stalin se întâlnesc la Teheran pentru a găsi o soluție de continuare a luptei împotriva Germaniei naziste. Stalin dorea deschiderea unui nou Front în Vest care să preia din presiunea exercitată de forțele germane asupra Armatei Roșii. Aliații deja plănuiau o invazie amfibie pe coastele Normandiei care să încline decisiv balanța către forțele Aliate, singura problemă fiind cum puteau fi împiedicați naziștii să afle despre executarea unei manevre de asemenea amploare. Pornind de la premiza că : ,, În război, adevărul trebuie să fie însoțit întotdeauna de o gardă de minciuni ’’, Winston Churchill elaborează un plan de dezinformare pe scară mare a forțelor germane cu privire la locul debarcării din Normandia ( Fig. 4) a forțelor aliate.
Fig. 4 Debarcarea din Normandia, țelul operațiunilor Bodygurad și Fortitude
Pentru a avea câștig de cauză, Aliații trebuiau să îi facă pe germani să creadă că vor avea loc două atacuri, unul real și celălalt fals, numai că atacul real trebuia să pară diversiune și cel fals să pară cât se poate de real. Cea mai mare operațiune de dezinformare a fost constituită din numai puțin de 36 de alte operațiuni subsecvente false.
Una dintre operațiunile subsecvente, denumită Fortitude ( ,, Curaj’’ ) a constat în transmiterea de informații false prin intermediul agenților germani capturați, abandonare intenționată a unor documente secrete, dar și prin constituirea de grupuri de forțe și de tancuri false (pneumatice) care au reușit să convingă forțele germane că atacul se va da la Pas de Calais și nu în Normandia.
O altă modalitate de dezinformare a fost prin repatrierea generalului german Hans Cramer căruia i s-a permis să vadă poziționarea trupelor din Normandia doar că a fost lăsat să creadă că se află în East Sussex- locul ideal pentru a invada Pas de Calais. Plasarea generalului Patton, considerat cel mai bun tactician al forțelor aliate, în sudul Angliei, a demonstrat încă odată faptul că Aliații vor ataca la Calais și nu în Normandia.Efectul acestei operațiuni a fost dislocarea a 15 divizii germane la Pas de Calais și decorarea agenților care au furnizat aceste informații cu Crucea de Fier.
O altă metodă ingenioasă folosită de serviciile secrete britanice a fost lansarea unui cadavru pe coastele Spaniei, care se presupune a fi a unui ofițer britanic, purtând asupra sa documente ce priveau o eventuală debarcare a forțelor aliaților din Africa de Nord în Grecia și Sardinia, mascând astfel debarcarea care a avut loc în Sicilia. Această operațiune a purtat numele de Mincemeat ( ,, Carne tocată ’’ ) .
Au existat însă și operațiuni de protejare a teritoriului Marii Britanii de către bombardamentele cu rachete V-1 asupra Londrei ( Operațiunea Crossbow- ,, Arbaleta ’’ ). Prin agenți ,, întorși ’’ au fost informate forțele germane că obiectivele cele mai importante sunt în nord-vestul Londrei, evitându-se bombardarea centrului capitalei britanice.
Astfel serviciile secrete germane nu au reușit să realizeze amploare Debarcării din Normandia ( 150000 de oameni și 5000 de nave ), iar când au făcut-o era deja prea târziu, soarta făcând ca nici Rommel ( sărbătorea ziua soției) și nici Hitler ( serviciile germane au ezitat să-l trezească) nu au putut fi anunțați în timp util.
Putem deci concluziona că Operațiunea Overlord a avut parte de o pregătire informativă complexă din parte Forțelor Aliate, dar și de greșelile făcute de serviciile secrete germane.
3.3. Planificarea și desfășurarea Operației “Overlord”
În 1943 generalul britanic Frederik Morgan este numit în funcția de Șef de Stat Major pe lângă Comandantul Suprem al Forțelor Aliate și primește misiunea de a planifica 3 operațiuni, printre care și Operațiunea Overlord (Anexa nr. 8). După o lună și jumătate, planul operațiunii este gata. Acest plan prezenta condițiile în care se putea lansa asaltul asupra coastelor Normandiei, zonele favorabile pentru a debarca, precum și mijloacele necesare dezvoltării prezenței militare a Aliaților în Europa. Preluat de Montgomery, care a obținut și numărul de ambarcațiuni de desant necesare, acest plan a păstrat caracteristicile cheie din planul inițial și anume: Normandia a fost aleasă ca loc de debarcare, podurile Mullbery au fost folosite pentru descărcarea vaselor de transport, forțele americane au fost dispuse pe flancul drept iar cele britanice pe flancul stâng, iar trupele de parașutiști au fost folosite pentru a acoperi flancurile.
De partea cealaltă 50 de divizii germane erau staționate în Franța și Țările de Jos, Zidul Atlanticului cuprindea 4800 de km de fortificații, iar Erwin Rommel este numit la comanda Grupului de Armate B care aveau misiunea de a apăra coastele Normandiei. După insepctarea fortificațiilor feld-mareșalul ia decizia de a le îmbunătăți și mai mult de atât strategia sa era de a împiedica aliații să formeze un cap de pod și să folosească blindatele pentru a respinge un eventual atac. Din păcate pentru germani, Rommel era subordonat mareșalului Karl Gerd von Rundstedt, care dorea să păstreze în rezervă unitățile de blindate, astfel procesul decizional se desfășura foarte greoi necesitând mereu aprobări pentru deplasarea trupelor.
În luna iunie 1944 cel mai bine apărat punct de pe Zidul Atlanticului era Pas de Calais, locul cel mai probabil pentru o invazie britanică, având în vedere distanța față Anglia care permitea asigurarea suportului aerian necesar operațiunii.
Conform planului (Anexa nr.9), trupelor americane li s-au repartizat plajele Omaha și Utah aflate la vest, iar celor britanice și canadiene plajele Sword, Juno și Gold aflate la est, în total Forțele Aliate însumau 38 de divizii ( 20 americane, 14 britanice, 3 canadiene, una poloneză și una ce aparținea Forțelor Franceze Libere). Aceste trupe erau susținute de 5 forțe de bombardament, repartizate pentru fiecare plajă în parte. Forța de invazie era formată din aproximativ 2,8 milioane de militari din care jumătate aveau să lupte în prima linie. O altă componentă importantă de sprijin era reprezentată de forțele aeriene, la această operațiune participând aproximativ 10000 de unități aeriene.
În primă fază trupele Diviziei 6 aeropurtate britanice au fost parașutate pentru a acoperi partea stângă a plajei Sword, ele reușind să cucerească podurile de peste Canalul Caen și de peste râul Orne, în același timp Diviziile 82 și 101 americane au protejat zona plajei Utah de pe flancul drept.
Deși au suferit puține pierderi în urma debarcării de pe Plaja Sword, (Fig. 5) infanteria britanică nu și-a îndeplinit obiectivele trasate, nereușind să cucerească orașul Caen. Trupele Comandoului nr.4 care aveau ca obiective cucerirea cazinoului din Oistreham și a doua baterii de artilerie au dat greș la rândul lor, cazinoul fiind cucerit doar după intervenția blindatelor iar bateriile de artilerie nu au fost găsite ele fiind repoziționate cu câteva zile înainte.
Fig. 5 Soldați britanici căutând adăpost pe Plaja Sword
Plaja Juno (Fig. 6) , repartizată forțelor canadiene, era apărată de 11 baterii de tunuri calibru 155 mm , 9 baterii de tunuri calibru 75 mm, fortificații, cuiburi de mitralieră și o faleză foarte înaltă. Deși primul val al debarcării a suferit pierderi grele, debarcarea blindatelor a reprezentat un real succes, astfel Regimentul 1 blindate și pușcașii regali canadieni au reușit să cucerească comunicația Caen-Bayeux, dar nu au reușit să facă legătura cu plaja Sword.
Fig. 6 Debarcarea soldaților canadieni pe Plaja Juno
Chiar dacă au întâmpinat dificultăți datorită întârzierii debarcării tancurilor DD amfibii, Divizia 50 britanică a reușit să avanseze până în apropierea orașului Bayeux. Tot pe Plaja Gold avea să debarce Comandoul 47 cu misiunea de a avansa în teritoriul inamic și de a ataca din spate portul Port en Bessin, un obiectiv strategic foarte important pentru aprovizionarea trupelor.
Plaja Omaha s-a dovedit a fi cea mai greu de cucerit, în principal datorită faptului că spionajul aliat nu a reușit să afle că Divizia 716 Infanterie ( formată în mare parte din soldați polonezi, mai slab pregătiți) a fost înlocuită cu Divizia 352 Infanterie formată din veterani foarte bine instruiți. Datorită fortificării ridicate a plajei și ineficienței bombardamentelor aeriene și navale, dar și a eșuării a 27 din cele 32 de tancuri amfibii Sherman, la nivelul planificatorilor militari începea să se ia în considerare decizia de abandonare a atacului. Vitejia soldaților americani (Fig.7) , care au format mici grupuri Ad-Hoc a întors soarta luptei și a adus victoria Aliaților.
Fig. 7 Apropierea soldaților americani de Plaja Omaha
La polul opus ca număr de pierderi se află, Plaja Utah. Datorită curenților prea puternici care au împins vasele către sud-est, Divizia a 4-a Infanterie a debarcat din fericire într-un sector mai slab apărat decât cele pe care și le propuse, astfel generalul de brigadă Theodore Roosevelt Jr., adjunctul comandantului de divizie a transformat o greșeală de parașutare într-un imens succes.
Odată terminată acestă primă fază a operațiunii, după respingerea tuturor contraatacurilor germane și stabilirea unor capete de pod, aliații au pus în funcțiune două porturi prefabricate Mulberry , unul la Arromanches și altul în dreptul plajei Omaha. Cu ajutorul portului creat la Omaha s-au debarcat aproximativ 600000 de soldați, 100000 de vehicule și 220000 de tone de provizii până la data de 19 iunie, iar la Arromanches se debarcau zilnic 9000 de tone de diferite materiale.
Profitând de concentrarea atenției trupelor germane către forțele aliate din jurul orașului Caen, generalul-locotenent Omar Bradley lansează Operațiunea Cobra (Anexa nr.10) .
Bine pusă la punct de către Bradley, această operațiune se baza pe atragerea atenției forțelor germane de la mișcările Armatei I și obligarea acestora să deplaseze cât mai multe trupe spre sectorul canadiano-britanic. În prima fază Diviziile 9 și 30 Infanterie trebuiau să creeze o breșă pentru Divizia 1 Infanterie și Divizia 2 Blindate care urmau să străpungă linia de rezistență a inamicului. În faza a 2-a alte 5 sau 6 divizii trebuiau să treacă prin breșa creată și să pivoteze spre vest. Odată îndeplinite aceste două faze, ar fi urmat în faza a 3-a , o înaintare ușoară către peninsula Bretagne, care ar fi încercuită și ocupată.
Cea mai importantă fază a planului rămânea însă atragerea forțelor inamicului către Caen, astfel după un bombardament ineficient asupra pozițiilor artileriei germane, Armata a 2-a britanică suferă mari pierderi. În același timp Corpul II canadian încearcă, fără succes, să cucerească Culmea Verréres. Deși pierdute, aceste operațiuni și-au atins obiectivul și au atras 7 Divizii Panzer în apropierea orașului Caen, astfel Armata lui Bradley avea de înfruntat doar două Divizii.
La 18 iulie Diviziile 29 și 35 Infanterie americane reușesc să cucerească înălțimile Saint-Lô (Anexa nr 11) , creând condiții propice pentru declanșarea ofensivei principale. La 25 iulie se declanșează operațiunea propriu-zisă, prin lansarea unui bombardament feroce asupra comunicației Saint-Lô-Periers. În ciuda rezistenței acerbe depusă de către puținele trupe rămase ale Diviziei Panzer Lehr și a decesului generalului-locotenent Lesley McNair ( ucis în urma bombardamentelor trupelor proprii), Divizia Blindată a 2-a și Divizia Întâia de infanterie Veterană reușesc să cucerească un nod rutier important situate la vest de Le Mensil-Herman. În următoarele trei zile intră în luptă Divizia a 4-a de blindate a Regimentului VII care reușește capturarea orașului Coutances, permițând astfel Armatei I să iasă din zona de campanie.
Intrarea în luptă a Armatei a III-a a SUA sub comanda generalului locotenent George S. Patton, a produs efecte dezastruoase armatei germane. Prin trecerea a 7 divizii peste podul de la Pontaubault către Avranches, el îl obligă pe Hitler să facă o nouă greșeală prin ordonarea unui contraatac între Mortain și Avranches, care a produs mari pierderi trupelor proprii și a permis armatei americane să avanseze, la 8 august ea cucerind Le Mans.
La 14 august forțele canadiene, împreună cu cele americane, lansează o amplă operațiune de încercuire a Armatelor Germane Panzer a 7-a și a 5-a, concentrare în jurul orașului Falaise. La 22 august încercuirea este realizată astfel 40-50000 de soldați germani cad prizonieri. Efectele Operațiunii Overlord au fost devastatoare pentru trupele germane, astfel al 25 august cele 4 armate aliate care au luptat în Normandia se aflau pe râul Sena.
3.4. Contribuția serviciilor de informații ale Aliaților la reușita Operației “Overlord”
După cum am putut observa în capitolele anterioare, serviciile secrete au avut un rol extrem de important în planificarea și desfășurarea conflictelor armate. Având în vedere numărul de forțe și mijloace tehnice de care dispunea Armata Germană, putem afirma că Operațiunea Overlord nu se putea realiza fără punerea în aplicare a Operațiunii Bodyguard (Anexa nr.12).
Prin reușita Operațiunii Ultra, Aliații au fost tot timpul cu un pas în fața trupelor naziste, demonstrând încă odată importanța informației într-un conflict armat. Cunoscând planurile inamicului, poți să le combați și să concepi contraatacuri și operații ofensive.
Prin decodificarea comunicațiilor germane s-au aflat informații prețioase cu privire la lansarea unor contraatacuri care au putut fi respinse. O altă importanță a serviciilor secrete este dată de viețile omenești salvate de informațiile furnizate de acestea.
Revenind la Operațiunea Bodyguard, am putut observa ingeniozitatea serviciilor secrete britanice în materie de dezinformare, dar și naivitatea sau inexistența serviciilor secrete germane. Începând cu aflarea planului integral de construire a Zidului Atlanticului, Aliații și-au putut planifica ca la carte această măreață operațiune.
Cu ajutorul agenților dubli, serviciile secrete germane au fost date peste cap de avalanșa de informații cu privire la zona de debarcare care putea fi, Pas de Calais, Belgia, Danemarca, Norvegia sau chiar în Balcani.
Unele informații fac referire la o armata de 250.000 de americani dislocată în Scoția cu scopul de a debarca în Norvegia. Alte informații fac referire la concentrarea de forțe în sud-estul Angliei, la Kent. Aceste informații fiind verificate prin zboruri de către aviația germană s-au dovedit veridice, fotografiile din avion arătând numeroase docuri petroliere, nave de debarcare, piste de avioane, tancuri, camioane și trupe gata de acțiune. În realitate acesta FUSAG (First US Army Group) era alcătuit din imitații de placaj, cu arme de cauciuc și blindate gonflabile. (fig.8)
Fig . 8 Inflatable tanks were used during Operation Fortitude, one of the three major operations making up Bodyguard
O altă operațiune de dezinformare cu privire la data debarcării a fost trimiterea unei sosii a generalului Montgomery, în persoana locotenentului Meyrick Clifton-James, în Alger, derutând astfel spionajul german și relaxând trupele naziste în privința iminenței atacului.
Având în vedere toate aceste aspecte putem concluziona că serviciile secrete britanice și-au făcut foarte bine treaba, desfășurând operațiunile planificate într-un mod cât mai profesionist și obținând mereu rezultatele așteptate.
Concluzii
Prin Operațiunile Bagration și Bătălia de la Monte Casino, Forțele Aliate reușesc să producă pierderi considerabile Armatei Germane și să o oblige să se retragă. Diferența este făcută de operațiile de dezinformare, de valoarea analiștilor militari ruși și americani, dar și de greșelile uriașe făcute de Hitler datorită aroganței sale de a nu se recunoaște învins niciodată.
În planificarea Operațiunii Overlord un rol extrem de important l-au avut serviciile secrete britanice, care au reușit să intercepteze comunicații și să producă operațiuni de dezinformare.
Desfășurarea Operațiunii Overlord a scos la iveală importanța calității sprijinului logistic și aerian, care au oferit susținere în permanență trupelor aflate în contact cu inamicul.
Ingeniozitatea strategică a unor conducători militari s-a dovedit a fi esențială în desfășurarea războiului, dar chiar și unele detalii minore pot schimba soarta unei bătălii ( vremea, lipsa de experiență, deciziile proaste luate de comandanți).
Cel mai important lucru pe care îl putem învăța din prezentarea acestor fapte este importanța vitală pe care o au informațiile în procesul de luare a deciziilor, cu cât decizia este luată pe baza unui număr mai mare de informații cu atât crește șansa de reușită în momentul în care aceasta este implementată.
Considerații Finale
Experiența militară, în domeniul culegerii de informații, acumulată în decursul celui de-Al Doilea Război Mondial a demonstrat că pentru a avea o victorie pe câmpul de luptă trebuie să deții cât mai multe informații atât despre inamic cât și despre tine, fie că se acționeză la nivel tactic, operativ sau strategic.
Interpretarea corectă a informațiilor adunate, totalitatea măsurilor de dezinformare precum și succesul unor operații desfășurate de serviciile de informații Aliate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au facilitat victoriile pe câmpul de luptă și reușita unor acțiuni de mare risc (Operația Overlord sau Operațiunea Anthropoid).
Odată cu cel de-Al Doilea Război Mondial aufost introduse concepte moderne cum ar fi cel al operațiunilor sub acoperire și speciale din partea OSS sau a unitățiilor de informații militare dar și a operațiiolor de decriptare și descifrare a sistemelor de comunicații. Aici amintim succesul ofiterilor de informații britanici și polonezi care au reușit descifrarea sistemului secret de comunicare german numit Ultra precum și reușita ofițerilor de informații ai marinei americane care au reușit descifrarea sistemului de comunicații japonez.
Reușitele acțiunilor de dezinformare din cel de-Al Doilea Război Mondial au dus și ele la succese tactice importante. Prin Operația Mincemeat a fost mascată invazia Siciliei de către Aliați dânduse impresia ca Balcani vor fi cei invadați.
Toate aceste reușite au deschis drumul spre consacrarea unităților de informații. Evoluția continuă a mediului de confruntare, a noilor tipuri de conflicte și apariția unor noi amenințări, cum ar fi terorismul, au dus la sporirea acestor structuri de informații care se vor implica din ce în ce mai mult pentru asigurarea unui climat de securitate.
Ca și în trecut structurile de informații vor continua să joace un rol decisiv în viitoarele războiaie, așadar este clar că dezvoltarea acestora ar trebui să fie o prioritate.
Dezvoltarea terorismului, treficulului de droguri, crimei organizate au dus la diversificarea stucturilor de informații. În plan militar, prin prisma războaielor asimetrice și a principalei caracteristici a acestora si anume nedefinirea clară a câmpului de luptă, structurile de informații au un rol din ce în ce mai important în identificarea HVT –urilor dar și a combatanților.
În urma redactării acestei lucrări pot afirma că dezvoltarea structurilor de informații reprezintă un obiectiv important dar ceea ce consider a fi și mai important o reprezintă dezvoltarea structurilor de informații internaționale, structuri care să poată să combată acțiuni precum terorismul, traficul de persoane, traficul de droguri, crima organizată, un organism internațional foarte bine definit care dispune de tehnologiie de ultimă generație și de un cadru legal care să le faciliteze activitatea.
Totodată dezvoltarea mediului virtual și a rețelelor de socializare impune crearea unor str ucturi care să se ocupe de desfășurarea unor activități de predare a culturi de securitate, prin care cetățenii să cunoscă riscurile la care se expun atunci când publică informații în mediul virtual.
BIBLIOGRAFIE
Autori români
George Cristian MAIOR , Despre intelligence, ed. Rao, București, 2014;
Ionel NIȚU , Analiza de Intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii, ed. Rao, București, 2012;
Stan PETRESCU, Despre intelligence, Spionaj-contraspionaj,ed. Militară, București, 2017
Alexandru POPESCU, Cinci milenii de Război Secret. O enciclopedie a spionajului, Ed. Cetatea de Scaun, 2013
Vasile MOCANU, Emil ION, Istoria militară a lumii,(campanii, bătălii, lupte, asedii ), vol. 4 de la Marna 1914 la Okinawa 1945, Partea a II-a, Ed.Universității Naționale de Apărare 2007;
Cristian TRONCOTĂ, România și Frontul Secret: 1859-1945, ediția a III-a, revăzută și adăugită, ed. Elion, București, , 2014.
Autori străini
Sun Tzu, The Art of War, 1994;
Haswell, J., Spies and Spymaster-A Concise History of Intelligence, London, 1977;
Scott, Len, Surse și metode în studiul intelligence. O abordare britanică, vol. I, ed. Praeger Security International;
Lloyd, Mark, The Guiness Book of Espionage, ed. Guinness, London, 1994;
De Launay, Jaques ; Gheysens, Roger, Les grands espions de notre temps, ed. Hachette, Paris, 1971;
Faligot, Roger; Kauffer, Remi, Les maitres espions, Robert Laffont, 1994;
Hedly, John Hollister, Strategic intelligence, vol. I , PRAEGER SECURITY INTERNATIONAL;
Manualul de intelligence, editat de agențiile de informații americane CIA, NSA, Counterintelligence Field Activity, de pe lângă Departamentul de Apărare al SUA;
Wirtz, James J, Legătura intelligence – politică në Strategic intelligence, vol. I, PRAEGER SECURITY INTERNATIONAL;
Churchill, Winston.Their Finest Hour. The Second World War.II. Boston; Toronto: Houghton Mifflin, 1949;
Gilbert, Martin,The Second World War: A Complete History. New York, 1989
Otto Skorzeny, My commando operations, the memoirs of Hitler s most daring commando, translated from german by David Johnston, Schiffer Military History Atglen, traducerea aparține autorului
Periodice
Alexandru POPESCU, Din istoria universală a spionajului, articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.04.2011
Alexandru POPESCU, Din istoria universală a spionajului, articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 29.04.2011
Alexandru POPESCU, Din istoria universală a spionajului, articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.04.2011
Alexandru POPESCU, Dosare secrete, Operațiuni care au schimbat fața lumi, articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 13.10.2011
Alexandru POPESCU, Dosare secrete, Operațiuni care au schimbat fața lumi, articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.10.2011
Abedinaj, Bujar “Intelligence și contra-intelligence pentru securitatea națională”, “Revista Ushtarake”, Tirana, Albania, martie, Nr. 1/2013
Infografie
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/londra-ameninta-voalat-rusia-in-cazul-fostului-spion-otravit-890166 , accesat în data de 02.02.2018
http://www.zf.ro/business-international/cine-a-fost-cel-mai-mare-spion-recrutat-de-evrei-si-cum-a-salvat-israelul-de-la-un-dezastru-15560698, accesat în data de 02.02.2018
https://www.digi24.ro/stiri/externe/sua/spionii-israelieni-au-spionat-spionii-rusi-care-spionau-spionii-americani-918012, accesat în data de 02.02.2018
http://www.resboiu.ro/sambata-specialilor-otto-skorzeny/, accesat în data de 13.03.2018
https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_R%C3%B6sselsprung_(1944) accesat în data de 13.03.2018
https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Bagration accesat în data de 20.03.2018
https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_din_Var%C8%99ovia ,accesat în data de 20.03.2018
https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Monte_Cassino, accesat în data de 09.05.2018
https://www.rumaniamilitary.ro/miturile-ww2-eficenta-wermahtului-spoinaj-si-contraspionaj, accesat în data de 03.04.2018
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cea-mai-mare-pacaleala-din-istorie, accesat în data de 03.04.2018
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/debarcarea-din-normandia-si-rolul-sau-in-cel-de-al-doilea-razboi-mondial,de accesat în data de 09.05.2018
https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_pentru_Normandia, accesat în data de 09.05.2018
https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Cobra, accesat în data de 09.05.2018
LISTA ABREVIERILOR
AMAN – Direcția de Informații Militare a Forțelor de Apărare;
CIA – Central Intelligence Agency;
COMINT- date provenite din comunicații;
DPSD – Direction de la Protection et de la Securite de la Defense;
DGSE- Direction generale de la securite exterieure;
DGSI – Direction generale de la securite interieure;
ELINT – informații din surse electronice;
FBI – Federal Bureau of Investigation;
GRU – Glavnoe Razvedîvatel'noe Upravlenie (Direcția Principală de Informații);
HUMINT – informații provenite din surse umane (spionaj clasic );
HVT – High-Value Target;
IMINT – date obținute prin fotografii, filme, video, televiziune sau radar;
KGB – Komitet gosudarstvennoy bezopasnosti (Committee for State Security);
MI5 – Military Intelligence, Section 5;
MI6 = SIS;
NKVD – Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne;
OSS – Office of Strategic Service;
OSINT – informații provenite din surse deschise ( ziare, cărți, internet, discursuri etc.);
RADINT – informații din surse radio;
SIGINT – date și informații obținute prin folosirea undelor radio;
SIS – Secret Intelligence Service;
TECHINT – informații survenite de la sateliți și aeroplane de spionaj;
TELINT – date telemetrice;
URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
LISTA ANEXELOR
Anexa nr. 1 Planul de desfășurare a Operațiunii Bagration;
Anexa nr. 2 Organizarea Armatei Teritoriale ( marcate cu Roșu) la 4 august 1944 în Varșovia;
Anexa nr. 3 Planul de atac al Primei Bătălii;
Anexa nr. 4 Sectorul Nordic între 24 ianuarie – 11 februarie 1944;
Anexa nr. 5 Planul de atac în cea de-a doua Bătălie;
Anexa nr. 6 Planul de acțiune în cea de-a treia Bătălie:
Anexa nr. 7 Planul celei de-a 4-a Bătălii de la Monte Cassino;
Anexa nr. 8 Forțele Aliate ( cu albastru) și Forțele Axei ( cu roșu) în cadrul Operațiunii Overlord;
Anexa nr. 9 Desfășurarea operației OVERLORD;
Anexa nr. 10 Planul de desfășurare a Operațiunii Cobra;
Anexa nr. 11 Străpungerea Saint-Lô, 25-31 iulie.
Anexa nr.1
Planul de desfășurare a Operațiunii Bagration
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Bagration
Anexa nr. 2
Organizarea Armatei Teritoriale ( marcate cu Roșu) la 4 august 1944 în Varșovia
Sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_din_Var%C8%99ovia
Anexa nr. 3
Planul de atac al Primei Bătălii
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Monte_ Cassino
Anexa nr. 4
Sectorul Nordic între 24 ianuarie – 11 februarie 1944
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Monte_Cassino
Anexa nr. 5
Planul de atac în cea de-a doua Bătălie
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Monte_Cassino
Anexa nr. 6
Planul de acțiune în cea de-a treia Bătălie
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Monte_Cassino
Anexa nr. 7
Planul celei de-a 4-a Bătălii de la Monte Cassino
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Monte_Cassino
Anexa nr. 8
Forțele Aliate ( cu albastru) și Forțele Axei ( cu roșu) în cadrul Operațiunii Overlord
Sursa:https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/debarcarea-din-normandia-si-rolul-sau-in-cel-de-al-doilea-razboi-mondial
Anexa nr 9
Desfășurarea operației OVERLORD
Sursa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/debarcarea-in-normandia-ziua-cea-mai-lunga
Anexa nr. 10
Planul de desfășurare a Operațiunii Cobra
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Cobra
Anexa nr. 11
Străpungerea Saint-Lô, 25-31 iulie
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Cobra
Anexa nr. 12
Map depicting the targets of all the subordinate plans of Bodyguard
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Bodyguard
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul serviciilor de informații în marile operații militare ale celui de-Al Doilea Război Mondial [306418] (ID: 306418)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.