Rolul Rutinelor Si Tranzitiilor In Dezvoltarea Personala a Prescolarilor

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………….…………4

Capitolul I Cadrul teoretic al problemei studiate……………………………….………….5

1.1. Particularități ale dezvoltării copilului de vârstă preșcolară…………………………………..5

1.1.1. Dezvoltarea – definiții și concepții………………………………………….…………..5

1.1.2. Aspecte psiho-pedagogice ale dezvoltării copilului de vârstă preșcolară…………………….7

1.1.3. Formarea și dezvoltarea personalității preșcolarului……………………………………13

1.2 Activități de dezvoltare personală la preșcolari………………………………………16

1.2.1. Conceptul de activtate…………………………………………………………………16

1.2.2. Activitatea ca motor principal al dezvoltării………………..………………………….18

1.2.3. Forme de activitate ale preșcolarului: jocul, învățarea, creația…………………………20

1.2.4. Activitățile de dezvoltare personală la preșcolari…………………………………………………..28

1.3. Rutinele și tranzițiile …………………………………………………………………………35

1.3.1 Principalele craracteristicii ale rutinelor si tranzițiilor…………………………………35

1.3.2. Rutinele și tranzițiile ca activități de învățare………………………………………….37

1.3.3. Avantajele și importanța rutinelor……………………………………………………38

1.3.4.Mijloace de realizare a tranzițiilor………………………………………………………39

1.3.5. Întâlnirea de dimineață…………………………………………………………………39

1.3.5.1.Valențe formative ale întâlnirii de dimineață…………………….………………………..39

1.3.5.2. Facilitarea comunicării în cadrul întâlnirii de dimineață……..………………………..40

1.3.5.3. Structura întâlnirilor de dimineață…………………………………………………………41

1.3.6. Rolul rutinelor si a tranzițiilor în dezvoltarea personală a preșcolarului………………44

Capitolul II Metodologia cercetarii…………………………………………………………46

Prezentarea si descrierea succinta a populatiei studiate (grupului tinta)………………..46

Scopul si obiectivele cercetarii………………………………………………………….46

Ipotezele cercetarii………………………………………………………………………47

Metodele si instrumentele de cercetare (prezentare, argumentarea utilitatii)……………47

Modul de operationalizare a conceptelor majore ale cercetării…………………………………..48

Calendarul cercetarii…………………………………………………………………………………………….48

Capitolul III REZULTATELE CERCETĂRII……………………………………………………………..49

Analiza si interpretarea datelor……………………………………………………………………………..49

Capitolul IV……………………………………………………………………………………………………………….52

Plan de intervenție………………………………………………………………………………………………52

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………….58

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………60

Anexe………………………………………………………………………………………………………………………62

Introducere

Vârsta preșcolară este vârsta la care principala activitate este jocul, prin joc copilul învață și se dezvoltă așa cum ne spune și Jean Chateau “Copilãria este ucenicia necesarã vârstei mature, iar prin joc copilul își modeleazã propria sa statuie.”

Jocul este o experiențã naturalã, universalã ce face parte din viața de zi cu zi. Pretutindeni în lume copiii se joacã individual sau în grupuri mici, explorând mediul înconjurãtor, cunoscându-și colegii, legând prietenii, descoperindu-se pe sine, învãțând, dezvoltându-se.

Am ales să vorbesc în această lucrare despre Rolul rutinelor si tranzițiilor în dezvoltarea personală a preșcolarilor, deoarece este important să aduci în evidență care este menirea și țelul acestor activități, precum și care este contribuția lor dezvoltarea copilului. Aplicate în activitate din grădiniță, rutinele și tranzițiile fac ca învățarea și joaca să fie ceva plăcut. Prin rutine copiii învață cine sunt ei și cei din jur, cu alte cuvinte descoperă lumea. Învață ce este salutul și de ce trebuie să-l folosim, cu alte cuvinte învață ce este respectul și cât de importantă este persona de lângă noi. Prin rutine și tranziții copiii reușesc să fie mai organizați.

În primul capitola al acestei lucrării am descris dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere: fizic și psihic. Tot aici am aminti despre formarea personalității copilului preșcolar și cât de importnată este ea la această vârstă.

Tot în acest capitol am vobit despre activitate ca motor principal al dezvoltării și formele activității în grădiniță: jocul, învățarea și creația.

Subcapitolele cele mai importante ale acestui capitol definesc rutinele și tranzițiile, le descrrie, le prezint avnatajele și structura lor, precum și rolul pe care le au în dezvoltarea copilului.

Ultimul capitol l-am dedicat cercetării prin care am descoperit cât de eficiente pot fi rutinele și tranzițiile în dezvoltarea pesonală a preșcolarului.

Copilul nu reprezintă doar viitorul membru al societății ale cărui valori vor fi descoperite peste ani, el reprezintă o valoare socială care trebuie descoperită și prelucrată, astfel încât să-i fie respectate caracteristicile individuale și apartenența sa la un anumit mediu socio-cultural. Copilul este purtătorul unor particularități care îl determină să răspundă în mod diferențiat la solicitările

mediului. Societatea, prin toți reprezentanții săi, este responsabilă de șlefuirea acestor particularități, pentru a le da cea mai valoroasă formă de reîntoarcere în societate.

Capitolul I Cadrul teoretic al problemei studiate

1.1. Particularități ale dezvoltării copilului de vârstă preșcolară

Dezvoltarea și creștere – definiții și concepții

În general prin dezvoltare se înțelege un proces complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapa reprezentând o unitate functionala mai mult sau mai putin închegata cu un specific calitativ propriu. Trecerea de la o etapa la alta implica atât acumulari cantitative, cât si salturi calitative, acestea aflându-se într-o conditionare dialectica.

În dicționarul de psihologie Norbert Sillamy definește dezvoltarea ca serie de etape prin care trece ființa vie spre a-și atinge deplina realizare de sine.

Palierele pe care se desfășoară dezvoltarea organismului uman sunt:

• dezvoltarea fizică, puternic influențată de alimentație și de îngrijirea sănătății. Ea include modificările de lungime și greutate; modificări ale inimii, dar și a altor organe interne, ale scheletului și a musculaturii, cu implicații directe asupra abilităților motorii; modificări ale structurii și funcției creierului generate atât de factorii genetici, cât și de stimularea sau deprivarea senzorială din mediul în care crește copilul în primii ani de viață. Modificările menționate au o influență majoră asupra intelectului și asupra personalității;

• dezvoltarea cognitivă implică modificările care au loc în ceea ce privește percepția, învățarea, memoria, raționamentul și limbajul. Funcționarea cognitivă este în mod obișnuit însoțită de operații metacognitive (reflecție asupra gândirii) prin care se reglează învățarea și performanță (Koriat, A., 1998);

• dezvoltarea psihosocială cuprinde modificările legate de personalitate, emoții și relații ale individului cu ceilalți.

După Ifrim, M. „creșterea este un proces cantitativ prin care se realizează acumularea de substanță organică. Este un proces complex ce cuprinde două laturi: creșterea în volum și refacerea masei celulare uzate”.

„Dezvoltarea este un proces calitativ prin care se realizează o permanentă restructurare și reorganizare a conținuturilor”.

Aceste procese sunt influențate de acțiunea unor factori și anume:

– factori interni (ereditatea);

– factori externi (mediul înconjurător) și

– factori de mediu – organici și socio-culturali (factorii organici sunt reprezentați de climă, morbiditate, alimentație, locuință, expunere la substanțe poluante iar factorii socio-culturali sunt reprezentați de mediul familial, condițiile economice, mediul școlar). Acești factori acționează în strânsă legătură, modificându-și permanent efectele.

Principiile generale ale proceselor de creștere și dezvoltare au fost enunțate de Tănăsescu, Gh., și se consideră că stau la baza proceselor de creștere și dezvoltare citat de C. Albu, Adriana Albu, T. L.Vlad și I. Iacob :

a. ritmul de creștere se reduce treptat, fiind mai mic pe măsură ce copilul crește;

b. ritmul creșterii este neuniform, perioadele de creștere lentă alternând cu cele în care evoluția este alertă;

c. ritmul creșterii și dezvoltării diferitelor organe și țesuturi este deosebit pentru același interval de timp. Creșterea este neuniformă, fiind orientată în sens cefalo-caudal și proximo-distal.

Unele organe au o dezvoltare rapidă (creierul), în timp ce altele evoluează lent (sistemul muscular);

d. dezvoltarea organelor și sistemelor se face în interdependență, astfel există o relație directă între dezvoltarea sistemului osteoarticular și muscular sau între dezvoltarea creierului și cea a analizatorilor;

e. cele două sexe prezintă o dezvoltare fizică diferită.

O altă opinie exprimată de Ursula Șchiopu, asupra principiilor generale care stau la baza proceselor de creștere și dezvoltare este formulată sub forma a 3 legi de bază:

– legea ritmului de creștere;

– legea oscilației ritmului de creștere;

– legea corelației creșterii.

Datele biologiei științifice arată că organismul reprezintă un tot unitar, un subsistem al mediului, cu care se află în raporturi de interacțiune. Mediul fiind schimbător, organismul este permanent obligat să-și refacă cerințele și să-și modifice însușirile, astfel încât ereditatea nu poate fi înțeleasă decât în contextul variabilității, ca un bagaj filogenetic labil.

P. Golu, afirmă că sunt determinate genetic o serie de însușiri mai restrânse individual, cum ar fi:

– însușiri fizice – greutatea, dimensiunile antropometrice;

– însușiri biochimice – particularități de compoziție a sângelui, ale structurii celulare, ale construcției glandulare, ale secreției hormonale, ale schimbului de substanțe cu mediului;

– însușiri funcționale – plasticitatea sistemului nervos, raporturi de intensitate și de echilibru dintre procesele nervoase fundamentale

– excitația și inhibiția.

Concluzia este că resursele fizice și fiziologice pot fi exploatate diferit de la individ la individ. Dacă fondul genetic furnizează virtuți, potențialități, limite maxime, mediul înconjurător determină maniera specifică de concretizare a disponibilităților și furnizează conținutul dezvoltării.

Aspecte psiho-pedagogice ale dezvoltării copilului de vârstă preșcolară

Despre preșcolaritate se spune că este vârsta de aur a copilăriei pentru că se înregistrează progrese mari în dezvoltarea fizică și psihică ce permit adaptări foarte bune la diverse situații și asigură copilului o anumită eficiență în activități, fără ca să existe încă presiunile grijilor și obligațiilor.

Vârsta preșcolară este caracterizată printr-un proces continuu de transformări cantitative în care sunt implicate procesele, funcțiile și caracteristicile ce definesc structurile psihocomportamentale, formându-se astfel identitatea definitorie și proprie ce denotă o anumita dimensiune a valorificării experiențelor acumulate și a potențialului de care dispune copilul.

Evoluția copilului se caracterizează după legități proprii în care ereditatea, mediul și educația se constituie ca mecanisme de influențare care-și pun pecetea asupra devenirii umane.

Copilul posedă însușiri specifice legate de vârstă, însușiri ce se vor transforma în funcție de condițiile bio-psiho-sociale. Dezvoltarea psihică a copilului suferă modificări esențiale sub influența joculcreșterii și dezvoltării diferitelor organe și țesuturi este deosebit pentru același interval de timp. Creșterea este neuniformă, fiind orientată în sens cefalo-caudal și proximo-distal.

Unele organe au o dezvoltare rapidă (creierul), în timp ce altele evoluează lent (sistemul muscular);

d. dezvoltarea organelor și sistemelor se face în interdependență, astfel există o relație directă între dezvoltarea sistemului osteoarticular și muscular sau între dezvoltarea creierului și cea a analizatorilor;

e. cele două sexe prezintă o dezvoltare fizică diferită.

O altă opinie exprimată de Ursula Șchiopu, asupra principiilor generale care stau la baza proceselor de creștere și dezvoltare este formulată sub forma a 3 legi de bază:

– legea ritmului de creștere;

– legea oscilației ritmului de creștere;

– legea corelației creșterii.

Datele biologiei științifice arată că organismul reprezintă un tot unitar, un subsistem al mediului, cu care se află în raporturi de interacțiune. Mediul fiind schimbător, organismul este permanent obligat să-și refacă cerințele și să-și modifice însușirile, astfel încât ereditatea nu poate fi înțeleasă decât în contextul variabilității, ca un bagaj filogenetic labil.

P. Golu, afirmă că sunt determinate genetic o serie de însușiri mai restrânse individual, cum ar fi:

– însușiri fizice – greutatea, dimensiunile antropometrice;

– însușiri biochimice – particularități de compoziție a sângelui, ale structurii celulare, ale construcției glandulare, ale secreției hormonale, ale schimbului de substanțe cu mediului;

– însușiri funcționale – plasticitatea sistemului nervos, raporturi de intensitate și de echilibru dintre procesele nervoase fundamentale

– excitația și inhibiția.

Concluzia este că resursele fizice și fiziologice pot fi exploatate diferit de la individ la individ. Dacă fondul genetic furnizează virtuți, potențialități, limite maxime, mediul înconjurător determină maniera specifică de concretizare a disponibilităților și furnizează conținutul dezvoltării.

Aspecte psiho-pedagogice ale dezvoltării copilului de vârstă preșcolară

Despre preșcolaritate se spune că este vârsta de aur a copilăriei pentru că se înregistrează progrese mari în dezvoltarea fizică și psihică ce permit adaptări foarte bune la diverse situații și asigură copilului o anumită eficiență în activități, fără ca să existe încă presiunile grijilor și obligațiilor.

Vârsta preșcolară este caracterizată printr-un proces continuu de transformări cantitative în care sunt implicate procesele, funcțiile și caracteristicile ce definesc structurile psihocomportamentale, formându-se astfel identitatea definitorie și proprie ce denotă o anumita dimensiune a valorificării experiențelor acumulate și a potențialului de care dispune copilul.

Evoluția copilului se caracterizează după legități proprii în care ereditatea, mediul și educația se constituie ca mecanisme de influențare care-și pun pecetea asupra devenirii umane.

Copilul posedă însușiri specifice legate de vârstă, însușiri ce se vor transforma în funcție de condițiile bio-psiho-sociale. Dezvoltarea psihică a copilului suferă modificări esențiale sub influența jocului și a activităților programate, precum și a îndrumărilor educatoarei; experiența cognitivă se modifică, sfera reprezentărilor se extinde, operațiile gândirii se conturează, trăirile emoționale devin mai complexe, memorarea și reproducerea capătă atribute definitorii.

În contact mai strâns cu mediul din grădiniță, diferit de cel familial, copilul preșcolar traversează observativ mediul social. Cele trei componente ale mediului creează concomitent o mare diversitate a lumii și vieții, o mai densă și complexă antrenare a deciziilor, curiozității, emoțiilor și cunoașterii în situații inedite. În aceste condiții se dezvoltă fazele personalității copilului dar și capacitățile de cunoaștere, comunicare și de expresie.

Tipul fundamental de activitate este jocul, care îi satisface nevoia de mișcare, gândire și acțiune.

a.Vârsta preșcolară mică și mijlocie

Comportamentul copiilor de 3 ani este destul de asemănător cu acela al copiilor antepreșcolari. Jocurile lor constau în repetarea stereotipă a mișcărilor și acțiunilor simple și în care predomină elementul intuitiv, iar conținutul lor este sărac.

Procesele cognitive: percepția, memoria, limbajul, gândirea, imaginația etc. se dezvoltă în condiții concrete și în contextul acțiunilor practice, obiectuale.

Această perioadă se caracterizează printr-o creștere a intereselor, a aspirațiilor, a aptitudinilor mărunte implicate în satisfacerea dorinței de explorare a mediului.

De la un echilibru relativ la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o expansiune, ce exprimă o mare decentrare de la obiectele concrete și manipularea lor, la integrarea obiectelor în strategii mai largi de utilizare, în care copiii le conferă funcții simbolice.

Spre 4 ani, copilul devine mai puternic dar în același timp ai mai neîndemânatic. În perioada vârstei mijlocii, jocul devine o activitate de bază, încărcată de caracteristici active de manipulare a experienței de viață, a observațiilor și emoțiilor.

Curiozitatea devine mai amplă și se îndreaptă spre relațiile dintre fenomene (relații de dependență, de condiționare, de cauzalitate). De asemenea crește receptivitatea copilului, conduitele lui devin mai nuanțate și încorporează reacții mai numeroase și adresări revențioase.

Operațiile gândirii se constituie în activitatea practică, nemijlocită. Senzațiile și percepțiile furnizează materia primă extrem de necesară pentru planul mintal și al acțiunilor desfășurate în mediul înconjurător.

Capacitatea de memorare se manifestă deosebit de activă după 4 ani și capătă caracteristici psihice și sociale foarte importante.

Numeroși psihologi, între care Claparede și Piaget, referindu-se la memorie, arată că este mai activă în joc.

Copilul intuiește cerința fixării și păstrării sarcinilor care-i sunt trasate. El învață poezii și le reproduce cu plăcere. Reproducerea este oarecum rigidă, copilul neputând continua recitarea unei poezii, dacă este întrerupt.

O alta caracteristică este impregnarea ei cu elemente afectogene (imitația pe acest plan se asociază cu observația).

Preșcolarul mic și mijlociu uită totuși repede, deoarece fixarea este fluctuantă și deseori superficială, ceea ce conferă păstrării și reproducerii un caracter fragmentar.

Caracteristic proceselor afectiv-motivaționale este faptul că încărcătura impulsiv-explozivă a acestora, adesea foarte pronunțata, atestă instabilitatea echilibrului emoțional al copilului, exprimata frecvent prin strigăte, plâns, acte agresive, etc. Îndeosebi la preșcolarul de 3-4 ani aceste reacții sunt încă difuze, nediferențiate, polarizează, mai ușor, dar aduc după sine un mare consum de energie nervoasă.

După vârsta de 4 ani, dispozițiile devin mai persistente, preșcolarul manifestă stări emotive deosebite cum ar fi cele de conștientizare a culpabilității sau acelea de ascundere a unei fapte neadmise. Copilul mai are explozii de afecțiune, de mânie și de furie sau de abandon. În structura stărilor afective acționează elemente educative legate de ceea ce este voie și ceea ca nu este voie. Socializarea afectivă se produce destul de intensiv la această vârstă. Dacă la început interacțiunea preșcolarului cu alți copii este limitată datorită faptului că el este încă absorbit de sine, cu timpul, el exprimă nevoia de a se integra in colectiv.

La cei mai mulți copii preșcolari de vârstă mică și mijlocie, se instalează „o afecțiune de tip simbolic (dependenta afectivă) față de educatoare”.

Conduita voluntară urmează mișcărilor și actelor organizate la nivelul unor acțiuni simple. Scopul activității îl constituie în deosebi obiectul perceput, nemijlocit iar motivele ei – interesele socio-motrice, procesele afective, interesele ludice. Activitatea începută își schimbă adesea cursul, se întrerupe, rămânând nefinalizată.

La preșcolarul de vârstă mijlocie se accentuează funcția reglatoare a sistemului verbal cu influențe evidente asupra conduitei voluntara. Are loc semnalizarea verbală propria a copilului care condiționează organizarea independentă a activității.

Limbajul intern devine mecanismul esențial de dezvoltare a conduitei verbale. Momentul de cotitură se produce în jurul vârstei de 5 ani, când copilul manifestă mai multa inițiativă, stăpânire de sine în realizarea scopurilor.

Privind dezvoltarea psiho-motorie, se constată ca la 5 ani mâna copilului nu este încă aptă pentru a reda intențiile. El trage linii la întâmplare, pentru a le atribui apoi semnificații și valoare.

După 4 ani, desenul copilului începe să capete o organizare liniară, iar obiectele încep să fie redate prin contururi care au funcții de simboluri și sunt „încărcate proiectiv” (testul omului, testul pomului, casei,etc.).

Dezvoltarea motricitatii, care la început este globală, presupune exerciții prin citire prin creează posibilitatea de a perfecționa mișcările, gesturile, economisindu-se energie.

Pentru a sublinia exuberanța motricității la preșcolaritate, Osterrieth precizeazăcă „activitatea motorie este pe primul plan, copilul de patru sau cinci ani este maiînainte de orice un „neastâmpărat” pe care oboseala nu-l ajunge, înclinat pe de-a-întregul bucuriei de a simți că trăiește și se mișcă”.

Vârsta preșcolară mare de la 5,6-7 ani

Această vârstă este etapa când sub influența procesului instructiv-educativ se înregistrează noi progrese în activitatea și dezvoltarea psihică. Este perioada formării inițiale a personalității copilului. În locul dependenței copilului de impresiile externe, întâlnim acum o organizare și stabilizare mai mare a comportamentelor.

Elementele cele mai semnificative ale activității care suferă schimbări și modificări importante la această vârstă, le constituie motivele – ca factori stimulatori ai personalității.

Treptat, apar motivele și trebuințele sociale, legăturile dintre motive sunt generate nu de intervenția din afară a adultului, ci din propria inițiativa interioară a copilului. Motivele se supun treptat unui proces de ierarhizare , subordonându-se unele altora. Deci comportamentele copilului încep să devină unitare, coerente.

Preșcolarul mare este capabil a se întrista atunci când nu este recompensat, este bucuros când este apreciat. Emoțiile și sentimentele devin mai bogate în conținut, se organizează și se stabilizează. Sentimentele de integrare socială și de prietenie sunt mai accentuate decât cele de dominare și agresivitate. Relațiile de ostilitate fățișă cedează locul celor de empatie, cooperare, competiție și prietenie.

Contactul cu copiii din aceeași grupă și opțiunile preferențiale le dezvoltă semnificația pozitiv-afectivă. Se creează astfel relațiile interindividuale, de atracție reciprocă, izvor de satisfacție pentru fiecare dintre ei. Aceste relații socio-afective au rezonanță de ordin motivațional.

„Socializarea motivațiilor prin cooperare și competiție generate de joc, creează premise reale pentru dezvoltarea curiozității pentru o activitate independentă, autonomă, fie în cadrul unui grup, fie individual, atribuite atât de intens solicitate în perioada școlarității.

Deosebit de important este că în grădiniță relațiile socio-afective să-l elibereze pe copil de egocentrismul subiectiv, să-i formeze capacitatea de apreciere și autoapreciere, tot mai obiectivă, potrivit cerințelor morale.

Copilul face progrese și în planul voinței și al conduitei morale. Acum este capabila să renunțe la unele dorințe personale și imediate în favoarea unor scopuri cu motivație socio-morală. Din sentimentele socio-morale se dezvoltă în relațiile copilului cu cei din jurul său, atât cu adulții cât și cu alți copii, fiind strâns legate de sociabilitate și de generalizarea sentimentelor de atașament, dragoste, admirație și respect.

Un alt aspect tot la fel de important în dezvoltarea preșcolarului mare, constă în apariția sentimentelor estetice, intelectuale, sociale. Sentimentele intelectuale se dezvoltă în legătură cu cerințele de cunoaștere și observare a mediului cultural.

Curiozitatea se manifestă prin întrebări și prin investigații și se finalizează în acceptarea conținutului observației sau explicației. Datorită reglării verbale acțiunile copilului sunt tot mai bine planificate și orientate, în direcția realizării scopului.

Efortul voluntar se exersează prin depășirea obstacolelor ce se ivesc pe parcurs și prin aducerea la bun sfârșit a lucrului început. Treptat se dezvoltă capacitatea de a amâna și chiar aștepta și chiar a renunța la ceva atractiv și mult dorit, ceea ce înseamnă că se intensifică controlul volitiv asupra trăirilor afectiv-egocentrice.

În evoluția psihică a copilului preșcolar o pondere deosebită o are gândirea .

În jurul vârstei de 6- 7 ani, după cum stabilește J. Piaget, gândirea copilului se apropie de formarea structurii de grup, capătă proprietatea importantă a reversibilității. Gândirea intuitiva aste gândirea bazată pe percepția, secțiune și reprezentare care permite realizarea pe plan mental a unor dependențe și se apropie constituirea constantelor (invariantelor).

În plan senzorio-perceptiv, tactul se decalifică relativ, devenind un simț de control, și susținere a văzului și auzului, care colectează impresii până la 6-9 ani. Acțiunile perceptive se încarcă cu intenție se descarc relativ de impulsuri, căpătând direcție, focalizare și funcții de întreținere și satisfacerea a intențiilor

Senzațiile și percepțiile furnizează materia primă necesară pentru planul mintal și al acțiunilor desfășurate în mediul înconjurător și în cel cultural. Încep să se construiască generalizări cantitative, logica practică a relațiilor: mărimea (lung, lat, înalt), cantitatea (mult, puțin, foarte puțin, deloc), spațiale (lângă, pe, sub, aproape, departe), comparații (la fel, tot atât), relația spațio-temporală percepția spațială și temporală începe să devină operativă.

În dezvoltarea planului perceptiv și al activării reprezentărilor, un rol de seamă îl are jocul. Acesta solicită și antrenează vigoarea, forța fizică, suplețea și coordonarea, echilibrul, abilitatea, în folosirea diferitelor părți ale corpului.

Atenția – este importantă în asigurarea desfășurării, oricărei activități. Atenție voluntară este alimentată de dorințele și intențiile și necesitatea de a le finaliza.

În strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii este dezvoltarea limbajului. Limbajul constituie suportul generalizării experienței proprii a copilului, cât și a experienței generalizate a întregii omeniri. Acum preșcolarul învață să gândească, și să expună logic, să lege cuvintele între ele în cadrul propozițiilor, frazelor și apoi într-o scurtă descriere sau analiză.

Copilul face progrese semnificative în exprimarea verbală.

Astfel diferiți autori precum Ch. Buhler și Stern au dat diferite valori de vocabular mediu până la 6 ani: dacă la 3 ani vocabularul mediu al unui copil conține 700-800 de cuvinte, la 6 ani acesta ajunge la 2000 de cuvinte.

Acum se dezvoltă cerința internă de folosire a cuvintelor noi, creații verbale (chiar fantezii verbale), se amplifică expresivitatea vorbirii, intonațiile. În vorbire încep sa fie folosite numeroase adjective, structuri comparative și de evaluare. Limbajul fixează experiența cognitivă și organizează activitatea.

„Comunicarea forțează inteligența la o ordonare completă a datelor ce se comunică”.

Dezvoltarea motricității

Personalitatea copilului se construiește după părerea lui H. Wallon pe baza unui element indispensabil, și anume a schemei corporale. Ea este reprezentarea mai mult sau mai puțin globala, mai mult sau mai puțin completă și diferențiată pe care copilul o are despre propriul său corp.

Pe baza schemei corporale copilul percepe spațiul care-l înconjoară cu ajutorul a două procese complementare: cunoașterea propriului corp, unitatea diferitelor sale părți; ușurința de a recunoaște elementele spațiale și a le distinge și de a acționa în consecință.

Un alt aspect al dezvoltării psiho-motrice a copilului este lateralitatea care constă în preferința copilului spre o parte sau alta a corpului sau a mâinii. Lateralitatea este determinată neurologic, dar la această vârstă poate fi influențată și de unii factori educativi.

Lateralitatea are o influență deosebită în evoluția copilului, deoarece ea influențează ideea pe care o copilul despre sine, stabilirea schemei corporale, percepția simetriei propriului corp.

Cunoașterea stabilă a direcției „stânga-dreapta” este posibilă spre vârsta de 5-6 ani, iar reversibilitatea (identificarea mâinii stângi sau mâinii drepte la o altă persoană din fața sa) nu poate fi învățată înainte de această vârstă. La această perioadă de vârstă crește autonomia și siguranța în executarea unor activități cotidiene, ceea ce contribuie la menținerea stării de sănătate, la ameliorarea adaptabilității și se răsfrânge asupra întregii dezvoltări a copilului.

Formarea și dezvoltarea personalității preșcolarului

În Dicționarul de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definită astfel: "(…) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează și o diferențiază de o alta persoană".

Între nenumăratele definiții ale personalității, G. W. Allport, 1931 dă propria definiție în lucrarea "Structura și dezvoltarea personalității", încercând cum spune "(…) nu să definim obiectul în funcție de metodele noastre imperfecte".

"Personalitatea este organizarea dinamica în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gândirea si comportamentul sau caracteristic. Ea imbrățișează fiecare aspect al caracterului uman : intelect, temperament, abilitate, moralitate și fiecare atitudine care s-a format in cursul vieții cuiva "

Cele mai importante achiziții la nivelul personalității preșcolarului, sunt: existența eului, formarea conștiinței morale, socializarea conduitei.

Unele dintre trăsăturile personalității copilului care încep să se contureze în această perioadă sunt cele descrise de Ursula Șchiopu astfel: interesele, aptitudinile, capacitățile, talentul, temperamentul, caracterul.

Așadar în continuare, voi încerca să prezentăm succint fiecare dintre aceste trăsături care în final formează personalitatea unui copil.

Interesele

Acestea constituie „orientarea selectivă și relativ constantă a omului spre dobândirea unor anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi, spre efectuarea unor anumite activități „.

Pe când U. Șchiopu definește „interesele ca atitudini active, comprehensive ale ființei umane, față de lumea înconjurătoare în procesul activității”.

În perioada preșcolară se poate vorbi de interesul pentru cunoaștere ce dezvoltă curiozitatea cognitivă generală, atitudinea interogativă față de fenomenele din ambianță, interesul pentru joc face posibilă o perspectivă mai bogată despre lume și viață, interesul pentru activitate eficientă izvorul unor importante satisfacții pentru copil, cu o mare valoare educativă.

Se manifestă unele preocupări față de conduita oamenilor, prinparticipare intensă, afectivă la tot ce se spune despre ei și despre faptele lor. Acest interes, de factură socială complexă, este în plină evoluție și stă la baza participării afective la acțiuni colective, a dezvoltării aprecierii concrete a relațiilor sociale.

Aptitudinile

„Sunt însușiri psihice relativ stabile ale personalității, care constituie o condiție a efectuării cu succes a unor anumite forme de activitate”, după Al. Roșca și A. Chircev.

P.P .Neveanu, M. Zlate, T. Crețu definesc aptitudinile ca fiind „subsisteme sau sisteme operaționale, superior dezvoltate, care mijlocesc performanțe supramedii în activitate”.

Așadar în acest context, vorbim de dezvoltarea unor aptitudini specifice cum sunt cele din domeniul artei – muzică, dans, pictură, aptitudini casnice, chiar științifice.

Și un anumit nivel de dezvoltare a aptitudinilor generale, cum ar fi: spiritul de observație, calitățile memoriei, calitățile atenție, planificarea acțiunilor, rapiditatea operațiilor de gândire, formarea rapidă a deprinderilor, etc.

La vârsta preșcolară se formează și alte aptitudini speciale, cum ar fi: aptitudinea coregrafică, care presupune un dezvoltat simț al echilibrului, memorie motrică, mimică bogată, coordonare motrică etc.

Capacitățile și talentul

Dacă ar fi să ne reprezentăm subsistemul aptitudinal sub forma unei piramide, la baza ei am avea aptitudinea, pe următoarea treaptă: capacitatea, apoi talentul, iar la vârful piramidei, geniul.

Unii autori realizează o delimitare conceptuală între aptitudine și capacitate.Aptitudinea se situează la nivelul potențialității, ca premisă a dezvoltării ulterioare.

Capacitatea reprezintă aptitudinea activată, dezvoltată și consolidată prin învățare,exercițiu sistematic și experiență.

Talentul desemnează ansamblul calităților psihice,aptitudinilor (sistemelor operaționale) și trăsăturilor de personalitate care permit obținerea unor performanțe superioare și a unor realizări originale în diferite domeniide activitate

Geniul termen introdus de Francis Galton (1869), desemnează personae supradotate, cu abilități intelectuale superioare. Geniul reprezintă cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor; este asociat cu o extraordinară capacitate creatoare, cu abilitatea de a produce idei și produse noi, originale, spectaculoase.„Nivelul cel mai înalt la care se poate realiza dezvoltarea și integrarea aptitudinilor speciale și a celor generale este cel al talentului și al geniului. Atât talentul, cât și geniul se distanțează semnificativ prin performanțele lor de restul reprezentanților domeniului sau domeniilor considerate. Dar cele două structuri se și deosebesc între ele, nefiind echivalente. Astfel, în vreme ce performanțele talentului se încadrează încoordonatele valorice ale „epocii”, îmbogățind într-o anumită continuitate logică tezaurul existent, performanțele geniului creează o epocă nouă într-un domeniu sau în mai multe domenii, punând bazele unui nou curent, unui nou stil, a unui nou mod de gândire etc. .”

Temperamentul

Temperamentul „suportă toate influențele dezvoltării celorlalte componente superioare ale personalității și dobândește o anumită factură psihologică”. Pentru om, temperamentul reprezintă cea mai generală particularitate dinamicoenergetică a personalității.

Pe de altă parte temperamentul, după Al., Roșca, și A. Chircev reprezintă „particularitățile individuale ale individului în ceea ce privește aspectul dinamic al proceselor și însușirilor psihice”.

Caracterul

În sens restrâns și specific, „caracterul reunește însușiri sauparticularități privind relațiile pe care le întreține subiectul cu lumea și valorile după care el se conduce”. În sens larg, caracterul este un mod de a fi, un ansamblu de particularități psiho-individuale ce apar ca trăsături ale unui portret psihic global.

La vârsta preșcolară, după cum arată datele cercetătorilor, reprezentările și noțiunile morale elementare se caracterizează prin anumite particularități specifice.

Este caracteristic și faptul că preșcolarii atribuie mai multă importanță însușirilor pozitive de caracter decât celor negative. Preșcolarii înțeleg ce e bine și ce este rău din faptele altora decât din faptele lor.

De asemenea în procesul desfășurării unei activități concrete, la preșcolari se dezvoltă sentimente și atitudini morale față de alți oameni și față de diferite situații. Cuvintele consolidate prin fapte și acțiuni dobândesc o mai mare eficiență, iar faptele și acțiunile săvârșite sistematic duc la formarea obișnuințelor de comportare morală.

Prima concluzie care se desprinde din relația temperament – caracter este că se manifestă ca trăsături psiho-individuale constituie sub influența condițiile generale de mediu, de viață și de educație.

A doua concluzie este aceea că trăsăturile tipologice nu determină volumul, direcția și eficiența aptitudinilor și capacităților, ci se constituie sub influența și în cadrul condițiilor de mediu și de educație.

Închei acest subcapitol prin deosebitul citat a lui Maurice Debesse : fericit este copilul care gase ște astfel, în fiecare etapă a drumului, pe educatorul capabil să-i însufle treptat forța și elanul necesare împlinirii destinului sau de om.

1.2 ACTIVITATI DE DEZVOLTARE PERSONALA LA PREȘCOLARI

1.2.1. Conceptul de activtate

Conform dicționarului limbii române activitatea este definită ca ansamblu de acte fizice, intelectuale și morale făcute în scopul obținerii unui anumit rezultat.

Activitatea pedagogică reprezintă o activitate proiectată la nivelul unor finalități care vizează formarea-dezvoltarea personalității, realizabilă prin intermediul unor acțuni educațonale, structurate pe baza corelației funcționale existentă între subiect/educator și oi/ec//educat, desfășurate într-un câmp psihosocial deschis.

Conținutul activitătii pedagogice, orientat valoric conform finalităților asumate la nivel de sistem și de proces, angajează un ansamblu de acțuni educaționale/didactice, realizabile în funcție de anumite motivații specifice domeniului de referință (preșcolar-școlar-extrașcolar-postșcolar; teoretic-practic; intelectual-moral-tehnologic-estetic-fi-zic; formal-nonformal-informal; de predare-învăfare-evaluare, de conducere a școlii, de asistență psihopedagogică a cadrelor didactice, elevilor, părinților etc).

Tipurile de activitate pedagogică evidențiază ponderea acțiunii educaționale angajată la nivel funcțional-structural:

– activitate pedagogică teoretică – bazată pe o acțiune cu scop de cercetare;

– activitate pedagogică practică – bazată pe o acțiune cu scop aplicativ;

– activitate pedagogică/didactică – bazată pe o acțiune cu scop didactic;

– activitate pedagogică/extradidactică – bazată pe o acțiune cu scop extradidactic;

– activitate pedagogică/școlară – bazată pe o acțiune cu scop angajat în cadrul sistemului școlar;

– activitate pedagogică/extrașcolară – bazată pe o acțiune cu scop angajat în afara sistemului școlar

Astfel prin activitate se înțelege totalitatea manifestărilor de conduită exterioară sau mintală care duc la rezultate adaptative.În acest sens putem spune că toate acțiunile desfășurate de preșcolari se constitue în acțiuni mai mult sau mai puțin conștiente, motivate sau coerente.Începând de la mișcări simple motrice sau cu jucării,mici plimbări,discuții cu alți copii sau cu adulți la activități de desen,cântat,joc liber sau organizat,toate se constitue într-un ansamblu de acțiuni și activități pe care copilul le desfășoară.

La grădiniță copilul desfășoară o serie de activități care sunt prevăzute în documentele oficiale (plan de învățământ,programă școlară etc.) și care sunt în continuă adaptare la exigențele contextului pedagogic.Activitatea reprezintă principala modalitate de organizare și desfășurare a procesului instructiv-educativ din grădiniță.Termenul de ,,activitate instructiv-educativă” este corespondent cu cel de ,,lecție” din didactica școlară.Lecția sau activitatea instuctiv-educativă trebuie privite ca un microsistem pedagogic,care redau imaginea însăși a procesului de învățământ ca macrostructură pedagogică.

În spiritul acestei concepții sistematice asupra lecției și implicit al activității,I. Cerghit propune un model tridimensional al variabilelor lecției sau activității :dimensiunea funcțională – orice activitate presupune un scop și obiective bine determinate;dimensiunea structurală – orice activitate angajează resurse umane, materiale și de conținut, presupune selectarea unor metode și mijloace de învățământ, se realizează într-un timp determinat și într-un mediu pedagogic;dimensiunea operațională –vizează desfășurarea activității cu strategii și procese specifice și evaluarea cu funcție de optimizare.

1.2.2. Activitatea ca motor principal al dezvoltării

Activitățile educaționale au un caracter variat și își propun să atingă mai multe aspecte ale dezvoltării: cognitiv (dezvoltarea inteligenței), afectiv (dezvoltarea capacității de a se exprima emoțional), aptitudini, comunicare (dezvoltarea limbajului), motor (manualitate și motricitate). Varietatea ariilor de stimulare se regasește în activitățile numeroase în care este implicat copilul și își găsește utilitatea în măsura în care aceste activități descoperă și sprijină inclinații ale copilului, îi fac placere. Dorința de a atinge cât mai multe dintre aceste laturi și de stimula copilul în vederea unei evoluții armonioase și echilibrate, determină uneori educatorii să apeleze la o programă încărcată și nediferențiată, să solicite în exces participarea copilului și să aibe așteptări înalte. 
Succesul în activitati nu se măsoara în obținerea unor performanțe cantitative, ci in capacitatea de a asimila informațiile și abilitățile pentru a le folosi și în alte situații similare, pentru a se adapta. 

În continuare voi parcurge factorii care contribuie la structurarea unor activități adecvate dezvoltării copilului preșcolar:

Capacitatea de exprimare – capacitatea de a-și exprima trăirile, experiențele, de a transpune în cuvinte ceea ce simte, de a da o formă orală emoțiilor și situațiilor încarcate de emoții este cea care ajută copilul să-și structureze afectele, să valorifice resursele sale și să le folosească mai tarziu în povestirea orală și în realizarea compunerilor. Activitățile în care copiii învăță să numească emoțiile, să le descrie, să le diferențieze ajute la dezvoltarea capacității de expresie și apariția fenomenului de empatie, de apropiere față de ceea ce simte celălalt.

Capacitatea de planificare – copiii percep până la această vârstă acțiunile ca fiind concomitente, deodată. Deprinderea de a face un plan presupune înțelegerea faptului că lucrurile se întâmplă pe rând, într-o anumită ordine. Structurarea activităților și deprinderea momentelor lor, a succesiunii și a etapelor ajută copilul să asimileze mai târziu programul școlar și să înțeleagă modul în care se succed activitățile sale. Jocurile în care copii ilustrează activitățile și momentele lor, învață să elaboreze un plan al acțiunii, plecând de la programul zilnic (trezit, spălat, mic dejun, mers la grădiniță, activități educaționale, prânz, somn, plecare acasă) și până la momentele mai îndepărtate (vacanțe, școală) dezvoltă capacitatea de a interioriza această succesiune și de a anticipa momentul următor.

Capacitatea de amanare – o data cu intrarea copilului în gradiniță, acolo unde există un program și o modalitate anume de desfășurare a activităților, una din abilitățile cele mai importante pe care este nevoie sa le dezvoltăm este toleranța la frustrare. Copilul dorește aici și acum, se plictisește, schimbă rapid activitățile, nu este obișnuit să i se refuze ceva sau să i se impună anumite lucruri. Dorește să se joace, să mănânce, să meargă la toaletă, să alerge sau să țipe.
Controlul asupra acestor dorințe și nevoi asigură copilului un program și o mobilizare a atenției și concentrării întâi pe perioade mai scurte, apoi o dată cu trecerea la școlaritate mai lungi, până la deprinderea unor automatisme care vor înlocui impulsivitatea și nevoia punerii bruște în act.

Dezvoltarea manualității – includem aici activități care se referă la dezvoltarea motricității generale, activități sportive (gimnastica, alergat, jocuri cu mingea), dar mai ales motricitatea fină. Îndemanarea copilului și abilitatea de a-și folosi manualitatea sunt deprinderi de baza în învățarea scrisului. Desenul, jocurile de construit sau de lipit, de decupat, mânuirea unor unelte sau a unor obiecte mici, toate stimulează dezvoltarea acestor abilități. Un rol important are aici asimilarea și identificarea componentelor schemei corporale, percepția propriului corp și diferențierea celuluilalt. Cu cât schema corporală este mai bine conturată, cu atât mai clară este și diferențierea de mediu și de ceilalți. Aceasta diferențiere este necesară pentru dezvoltarea unor relații.

De asemenea, dezvoltarea sensibilității prin contactul direct cu obiectele: cald, rece, greu, cum miroase, ce poți face cu mâinile, ce poți ține, ce nu poți apuca, mărime și forma. Activitățile de acest gen stabilesc repere ce vor fi utilizate mai târziu prin prisma experienței concrete.

Orientarea spațio-temporală – reperul spațial și temporal este un bun indicator al adaptării la mediul înconjurător și al orientării. Perceperea pozițiilor, a direcțiilor, recunoașterea spațiilor frecventate, a posibilităților de a ajunge dintr-un loc în altul se constituie în repere ale copilului în încercarea sa de a deveni autonom. Astfel, ajunge să cunoască adresa de acasă, să știe unde este gradinița, și mai târziu să meargă singur la școală. Intuirea principalelor momente ale zilei, a zilelor săptămânii, lunilor, anotimpurilor, înțelegerea succesiunii lor asigură interiorizarea programulului zilnic și capacitatea de a anticipa ceea ce urmează să se întâmple, când, ce înseamnă acum și ce înseamnă peste un timp. Secvențele activităților zilnice (ieri, azi, mâine, înainte, după) implicate în jocuri și acțiuni ale copilului, structurează o rutină cotidiană care va facilita planificarea acțiunilor copilului și intelegerea noțiunii de timp și încadrare în timp, asocierea evenimentelor cu anumite zile și ore, învățarea ceasului.

Dezvoltarea creativității – copilul atinge punctual maxim de dezvoltare și de descoperire a creativității sale în această perioadă a preșcolarității. Creativitatea, deși pare un dat nativ al copilului, o trăsătură naturală și spontană, poate fi de multe ori inhibată sau neluata în seamă, nestimulată sau îngrădită de anume scheme care par a fi prioritare. Există o varietate de activități care pot sprijini și dezvolta creativitatea, de la activități artistice sau intelectuale, până la cele manuale sau cele casnice. Fie că povestește foarte frumos, că pictează deosebit, ca demontează cu mare dexteritate sau inventează lucruri noi, toate aceste calități ale copilului pot fi valorificare în experiențele sale de la grădiniță și pot consolida aptitudini sau înclinații.

1.2.3. Forme de activitate ale preșcolarului: jocul, învățarea, creația

Jocul

În viața copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficțiunea pură și realitatea muncii (M. Debesse, 1967) și ne ajută să cunoaștem mai bine înclinațiile copilului, fiind cel mai bun turn de observație de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării copilului.

Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral.

Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare. Pentru copil “jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este sintagma, atmosfera în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze” (Ed. Claparede,1936).

Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Un copil care nu știe să se joace, “un mic bătrân”, este un adult care nu va ști să gândească.

Prin joc el pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară; traduce în fapte potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează și le dezvoltă, le îmbină și le complică, își coordonează ființa și îi dă vigoare

Copilul privește jocul cu cea mai mare seriozitate, în ochii lui, acesta fiind o activitate importantă, este o stare de captivație totală și de abandon față de presiunile din afară, de bucurie reală și plăcere, de angajare într-o lume imaginară a energiilor și a încordărilor proprii. Cu toții putem observa implicarea cu trup și suflet a unui copil în joc, modul cum se lasă prins în totalitate de lumea propriei fantezii în care lucrurile prind viață și dobândesc o mare varietate de semnificații.

Astfel, putem afirma că jocul este un prim și fundamental izvor al dezvoltării personalității umane deoarece oferă copilului condiții inepuizabile de impresii care contribuie la îmbogățirea cunoștințelor despre lume și viață, formează și dezvoltă în mod direct capacități observative, iar în mod indirect jocul creează o mai mare antrenare, deprinderi active, mărește capacitatea de înțelegere a situațiilor complexe, creează capacități de reținere, dar și de echilibrare a forțelor fizice și spirituale, dezvoltă caractere, înclinații, aspirații.

Jocul pune în mișcare toată ființa copilului, îi activează gândirea, îi reliefează voința, îi înaripează fantezia, îi ascute inteligența, îl învață să cunoască atât realitatea exterioară cât și pe cea interioară, îi dezvoltă și restructurează întreaga viață psihică, îl ajută să dobândească încredere în forțele proprii și îl introduce încă din primele clipe în universul relațiilor umane ceaa ce face ca prin joc să se construiască temelia personalității copilului.

Fixându-i locul pe scara unei realități mai cuprinzătoare decât copilăria, și anume în ansamblul umanului, se poate spune că jocul are un caracter universal. Astfel, jocul este o manifestare în care este evidentă o luptă a contrariilor, un efort de depășire cu rol de ambiționare în procesul obiectiv al dezvoltării individului.

Pedagogul A.S. Makarenko arată că prin joc se realizează educația viitorului om de acțiune. El stabilește asemănările și deosebirile dintre joc și muncă, precum și raportul dintre cele două forme de activitate, subliniind faptul că jocul are în viața copilului un rol la fel de mare ca și munca, activitatea sau serviciul la adulți.

Astfel putem spune că, jocul este o activitatea umană, dominantă în copilărie, prin care ființa umană își împlinește propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară ce și-o creiază singur; o activitate prin care se restabilește echilibrul vieții psihice și care contribuie la informarea și formarea copilului ca om.

Pentru a ne face o imagine asupra modului în care jocul reprezintă o punte între copilărie și vârsta adultă, modul în care acesta realizează trecerea copilului de la un stadiu la altul voi prezenta pe scurt specificul și influența jocului la vârsta preșcolarității.

La vârsta preșcolară jocul reprezintă modul de a acționa al copilului, este forma specifică și dominantă de activitate, este contextul ce determină evoluția sa în plan psihologic. La începutul perioadei copilul nici măcar nu distinge această formă de activitate de celelalte două, complementare – învățătura și munca; acest lucru devenind posibil în jurul vârstei de 5 ani. Tot acum se poate observa trecerea de la jocurile de manipulare, sau mânuire de obiecte (specifice etapei anterioare) la jocul de creație, sub forma, jocului cu subiect și roluri și a celor de construcție. Jocul de creație este un important instrument cu ajutorul căruia copilul reflectează într-o formă proprie impresiile dobândite din lumea înconjurătoare, o lume cu încă prea multe necunoscute pentru el. Această capacitate a copilului face posibilă apropierea lumii exterioare fără a se genera conflicte de nerezolvat, în ciuda distanței imense dintre ceea ce dorește și ceea ce poate să facă prin forțe proprii. Transpunerea în plan ludic a impresiilor imediate se face rapid și coerent (de altfel, rapiditatea cu care sunt valorificate impresiile în creația de joc, calitatea transpunerii în joc, nuanțele surprinse, pot fi parametri de analiză a nivelului de dezvoltare a copiilor).

Spre sfârșitul preșcolarității se definesc tot mai exact principalele elemente ale jocului: scopul, subiectul, rolurile și regulile.

Jocul cu roluri se dezvoltă treptat, odată cu viața, din ce în ce mai complexă, a copilului preșcolar. Dacă la început avem de-a face cu jocuri ce au subiecte abia schițate în care se abandonează ușor un subiect în favoarea altuia mai atrăgător, la 3-4 ani, subiectele sunt reflectări fragmentare din viața cotidiană. După 4 ani tematica jocului se îmbogățește și se conturează, spre 6 ani, jocul reflectând chiar o povestire întreagă. La 5-6 ani copiii acționează în baza unei intenționalități mult mai clare, chiar dacă nu depline, ceea ce determină creșterea calității creației mentale. Existența scopului determină și necesitatea schițării, chiar și minimale, a unui plan dinainte stabilit, care se elaborează în momentul organizării jocului când se stabilesc și convențiile acestuia.

Subiectul jocului este principala componentă a acestuia, fiind prezent în majoritatea formelor de joc: de mișcare, de creație, jocuri didactice etc. Natura subiectului este dată la început de impresiile cele mai puternice sau cele mai constante care sunt culese de copil în relația sa cu mediul ambiant pentru ca mai târziu, spre finalul acestei perioade subiectele abordate în joc de copii să reflecte o paletă mai diversificată a realității și chiar să transpună în joc situații la care nu au participat în mod direct dar despre care au auzit sau au văzut vorbindu-se la televizor sau la colegi. În astfel de activități se observă capacitate mare a copilului de a se identifica cu personajul interpretat și în același timp apare și fenomenul dedublării prin care copilul este capabil să facă distincția dintre planul real, să fie conștient de propria persoană și planul personajului, a modelului pe care îl imită. Astfel, ”trecerea rapidă de pe planul imaginar pe cel real și viceversa reprezintă un stadiu mai avansat în evoluția jocului"

Încet, încet locul jocului individual este luat de jocul colectiv, de jocul cu roluri și reguli, mai întâi cu roluri ce implică reguli ce se construiesc pe măsura derulării jocului, apoi cu reguli schițate anterior și, în ultimă instanță, cu reguli clar definite înainte de începerea jocului.

Rolul este elementul structural al jocului cu mare importanță în închegarea subiectului. El poate oglindi o largă diversitate de conduite umane, trăsături de caracter, atitudini, uneori șocante, transpar și colorează sau nuanțează subiectul. Prin rol copiii dau consistență modului în care ei percep anumite profesiuni, în care înțeleg locul și relația dintre anumite statusuri sociale. Din perspectiva evoluției rolurilor în preșcolaritate se remarcă tendința de trecere de la roluri puține, active (principale) către un număr mai mare de roluri, cu creșterea celor pasive secundare, cu nuanțarea acțiunii în rol și a legăturii dintre roluri ceea ce determină conturarea unor subiecte mult mai complexe.

Regulile apar și se dezvoltă într-o dinamică deosebit de interesantă în jocurile de creație, cu rol ajungând apoi să dea naștere unui tip special de joc- jocul cu reguli. „Ele reprezintă acele reglementări de natură internă sau externă prin care acțiunile copiilor sunt organizate și corelate unele cu altele.” Copilul învață treptat să ia cunoștință de aceste reguli și mai mult, învață să li se supună, ceea ce reprezintă un câștig imens în planul dezvoltării sale socio-afective și morale. Dacă la 3-4 ani regulile decurg cumva din rolul imitat, sau sunt impuse din afară de către organizatorul adult al jocului, părintele acasă sau educatoarea la grupa mică, la 5-6 ani copiii sunt capabili să-și creeze propriile reguli și să le respecte cu o mare intransigență iar cine nu o face este sancționat cu replica ”nu știe să se joace”.

Învățarea

Omul nu se naște cu experiența socială. Pe parcursul întregii vieți el învață, dobândind cunoștințe, deprinderi, comportamente.

Aceste fapte se înțeleg mai bine dacă ne gândim că tot tezaurul de cunoștințe, valori morale și estetice create de-a lungul dezvoltării sociale, omul nu și le poate însuși decât pe calea achiziției, a învățării individuale.

În esență, procesul învățării constă în orice achiziție în percepere, spirit de observație, comportare sau motivare. Învățarea este o schimbare în comportament, luată în sens general, care corespunde tendinței umane de explorare a mediului cu care vine ființa umană pe lume.

Alături de joc, la vârsta preșcolarității, o altă formă de activitate care contribuie la dezvoltarea psihică a copilului fie prin ea însăși, fie combinată cu jocul, este învățarea. Bazată pe asimilarea și sedimentarea conștiințelor, învățarea conduce la elaborarea unor comportamente noi care satisfac mai bine necesitățile adaptative ale copilului. La această vârstă sunt întâlnite două tipuri de învățare, și anume: învățarea socială, realizată ca urmare a contactelor interpersonale ale copiilor cu adulții sau cu cei de o seamă cu ei în contexte situaționale de viață; învățarea didactică, ce presupune organizarea, conducerea și dirijarea ei sistematică de către personalul special pregătit în acest scop, desfășurată în cadrul instituționalizat al grădiniței de copii.

Învățarea socială oferă copiilor prilejul de a asimila o serie de experiențe socioumane, semnificații și valori sociale, stiluri comportamentale, roluri și componente interpersonale, modalități de acomodare, adaptare și armonizare interpersonală. Multe dintre jocurile copiilor presupun cooperarea lor. Or, pentru ca aceste jocuri să poată fi desfășurate este necesar ca preșcolarul să învețe a coopera cu alții, adică: să stabilească ușor contactele interpersonale, să se acomodeze rapid la noile situații, să-și coordoneze eforturile cu ale celorlalți, în vederea atingerii scopurilor fixate, să-și aducă aportul constructiv la desfășurarea activității, să-i respecte pe alții, să-și inhibe anumite comportamente agresive, să țină seama de părerea altora, să convingă,să-și susțină și să-și argumenteze părerile. Însușirea tuturor acestor comportamente este posibilă deoarece preșcolarul, cu precădere cel mare, este stimulat de o serie de nevoi, de trebuințe psihosociale (nevoie de acceptare și apreciere a lui de către grup, cea de statut, de reciprocitate relațională, de participare și integrare în grup, de intercunoaștere, de sociabilitate și comunicativitate). Acest sistem de nevoi sociale și psihosociale nu poate fi satisfăcut de preșcolar decât recurgând la învățarea socială. Căile prin intermediul cărora aceasta poate fi realizată sunt numeroase. De pildă, calea observării comportamentelor altuia, a învățării acestuia sau pe cea a implicării și participării directe a copiilor în diferite tipuri de activități sociale. Este suficient ca un preșcolar să vadă, să perceapă un anumit comportament practicat de o persoană, pentru ca, în urma rezonanței sale afective, să și-l apropie, să-l asimileze și să-l transforme în comportament propriu. Dacă comportamentul observat este și întărit, atunci el va fi asimilat cu și mai mare ușurință. De exemplu, dacă un preșcolar a observat că fratele lui mai mare care a dat dovadă de curaj, de spirit de răspundere sau de inițiativă este lăudat, recompensat, atunci el va prelua comportamentul respectiv și-l va converti în comportament propriu. Dacă, dimpotrivă, fratele manifestă un comportament dezaprobat și respins, criticat de grupul familial, atunci un asemenea comportament fie că nu va fi preluat și asimilat, fie că va fi inhibat și evitat, în cazul în care copilul îl deține deja. Ca factori întăritori ai comportamentelor pot fi folosiți aprobarea sau dezaprobarea grupului, recompense sau sancțiuni morale (recunoașterea, acceptarea, promovarea în grup sau, din contră, blamarea, criticarea, marginalizarea, respingerea de către grup). Doi psihologi sociali, Miller și Dollard, arătau că dacă răspunsul inițial nu este recompensat (întărit), legătura dintre el și stimul scade, și crește, dacă această legătură este gratificată.

Învățarea didactică presupune organizarea activității copiilor, desfășurarea lor după programe obligatorii și riguroase. Caracterul spontan, neorganizat și nesistematizat al învățării sociale este înlocuit cu caracterul dirijat, organizat și sistematic al acestui nou tip de învățare. Deși transmiterea de cunoștințe, formarea deprinderilor și dezvoltarea intereselor ce au loc cel mai adeseori prin intermediul jocului, chiar acesta suferă transformări și restructurări convertindu-se în joc didactic, cu conținut și finalitate instructiv – educativă. De data aceasta experiența nemijlocită a copilului începe să fie reglată și organizată treptat de către adult pe cale verbală. Explicațiile educatoarei îl obligă pe copil să fie atent, să rețină și apoi să reactualizeze, să înțeleagă, fapt care impulsionează dezvoltarea capacităților sale mnezice, raționale, verbale. Există o mare dependență a caracteristicilor învățării, de particularitățile de vârstă ale preșcolarilor. Astfel, preșcolarii mici au tendința de a transforma orice joc în activitate obligatorie pregătită de educatoare. Asimilarea cunoștințelor nu reprezintă pentru ei încă un scop distinct; nu sunt preocupați de rezultatul activității desfășurate; nu-și planifică mintal activitățile, dimpotrivă, se avântă impetuos în ele pentru ca mai târziu să-și dea seama că nu știu cum să procedeze. Toate acestea sunt expresia insuficientei dezvoltări a unora dintre capacitățile psihice ale preșcolarului, care vor trebui formate, tocmai prin intermediul activității de învățare. Totodată, particularitățile de vârstă ale copiilor ne atrag atenția asupra necesității de a diversifica activitățile obligatorii ale preșcolarilor mici, de a le apropia cât mai mult de joc. La preșcolarii mijlocii, activitatea de învâțare se detașează oarecum de acțiunile implicate în joc. Datorită intensificării funcției reglatoare a sistemului verbal, copilului i se dezvoltă interesul pentru cunoștințele comunicate verbal. Înainte de a începe activitatea, preșcolarul mijlociu pune multe întrebări, se interesează de procedeele pe care le poate folosi, ceea ce demonstrează că el își planifică mai întâi mental activitatea și abia apoi trece la executarea ei. La preșcolarii mari, datorită însușirii în cadrul activităților obligatorii a unor procedee de muncă intelectuală, ca și datorită dezvoltării capacității de autoevaluare critică a posibilităților și rezultatelor obținute, învățarea capătă un caracter mult mai organizat și devine mult mai eficientă, anticipând astfel învățarea școlară.

Creația

Conceptul de creativitate i s-a dat o seama de definiții dealungul timpului, însă eu mă voi opri doar la câteva dintre aceastea:

Conceptul de creativitate își are originea în cuvântul latin „creare” care înseamnă zămislire, făurire, naștere;

Creativitatea este proces care constă în utilizarea potențialului personal, cu scopul de a genera noi idei originale și utile ;

Creativitatea e aptitudinea de a crea ceva nou, capacitatea de a produce o noutate.

Preșcolaritatea este apreciată ca fiind vârsta ce cuprinde cea mai importantă experiență educațională din viața unei persoane. Nu putem face abstracție de una din dimensiunile esențiale pentru întreaga dezvoltare și afirmare a personalității, creativitatea.

Jocul și învățarea oferă copilului nenumărate prilejuri de a-și combina și recombina reprezentările de care dispune, de a construi realul din propriile sale imagini. Ascultând povești, povestiri, basme el reconstruiește mental principalele momente ale narațiunii; jucându-se cu creionul pe hârtie obține linii, figuri neobișnuite; exersându-și vocea descoperă din întâmplare ritmuri și melodii care îi rețin atenția; frământând o bucățică de plastilină se trezește în fața unor forme deosebite; punând cuburile unele peste altele ajunge la tot felul de construcții, care de care mai interesante. El este capabil deci să obțină produse noi, neobișnuite, originale, chiar dacă acestea sunt noi și originale doar pentru el. Copilul dispune nu numai de capacitatea de a se juca și a învăța, ci și de aceea de a crea. Creațiile preșcolarului dovedesc că viața lui interioară este destul de bogată, că intențiile lui depășesc cu mult posibilitățile de care dispune. Totodată, ele arată că preșcolarul începe să-și însușească treptat o serie de tehnici simple ale artelor grafice, construcțiilor, cum ar fi procedeul colajelor, cel al schematizării.

Locul și rolul central în creația preșcolarilor îl ocupă și îl are imaginația. La preșcolar are loc o adevărată explozie a imaginației, la această vârstă imaginația atinge apogeul dezvoltării sale. Autorii acestor afirmații pierd din vedere faptul că multitudinea creațiilor copiilor preșcolari se datorează nu ,,puterii’’ imaginației, ci ,,slăbiciunii’’ gândirii care, fiind insuficient formată, nu-și impune cenzura sa absolut necesară. Copilul imaginează și creează multe lucruri pentru că nu cunoaște suficient relațiile dintre obiecte și fenomene, ignorându-le, el poate ajunge la construcții neobișnuite, dar aceasta reprezintă de cele mai multe ori nonsensuri. Cert este însă faptul că imaginația își dezvoltă, la această vârstă, multe dintre funcțiile sale. De exemplu, funcția de completare care va da posibilitatea înțelegerii unor situații ambigui sau lacunare; apoi funcția de proiectare și anticipare care va permite înțelegerea succesiunii evenimentelor, consecințele lor. Alături de imaginea reproductivă se dezvoltă și capacitatea copilului de a integra posibilul în real, de aceea copiii încep să se teamă de ,,balauri’’ sau alte plăsmuiri imaginative ale adulților, pe care le cred reale. Rolul imaginației la această vârstă este atât de mare, încât unii autori au considerat că o serie de conduite ale copilului își au sursa tocmai în ea. Fr. Baumgarten, de exemplu, era de părere că minciuna este un produs al fanteziei și al cerinței de a evita o pedeapsă.

În activitatea creatoare a copilului participă nu doar imaginația, ci și importante elemente de ideație, capacități de figurare (redare), deprinderi și priceperi. Aceste aspecte pot fi cel mai bine evidențiate în desenele copiilor. Pentru a desena, copilul trebuie să țină un creion în mână, să miște mâna pe hârtie, să fixeze hârtia. Or, pentru aceasta el trebuie să-și elaboreze o serie de deprinderi, să depășească diverse dificultăți care îi apar în cale. Deși toate aceste elemente sunt subordonate activității de desenare, fără ele desenarea nu poate fi executată. Există particularități specifice ale desenului la fiecare din substadiile preșcolarității. Preșcolarul mic desenează la întâmplare, fără intenții clare, specific pentru el fiind capacitatea clară de asamblare. Preșcolarul mijlociu trece prin faza ,,clișeelor’’, un fel de desene stereotipe ce sunt repetate ori de câte ori este nevoie în alte desene. De data aceasta însă, elementele desenului încep să se asambleze între ele. Specific pentru această vârstă este compoziția liniară, nivelarea mărimilor obiectelor, adăugarea unor numeroase elemente suplimentare. Preșcolarul mare începe să facă abstracție de elementele care nu au mare importanță pentru subiect, fapt care face ca desenele lui să fie ceva mai sărăcăcioase. Cresc însă capacitățile de redare corectă a mărimilor obiectelor și mai ales a relațiilor dintre ele. Elementele constitutive ale desenului prezintă independență unele în raport cu altele, nu se suprapun, nu se acoperă unele pe altele, ca la preșcolarul mijlociu. La toate substadiile preșcolarității o mare importanță o are coloratura afectivă a creațiilor. Aceasta se vede și din felul cum utilizează copiii culorile în desen. Treptat, ei încep să sesizeze semnificația afectivă a culorilor. Apoi, dacă în mica preșcolaritate copilul începe să plângă sau să se teamă de momentele dramatice ale povestirilor, spre sfârșitul preșcolarității, afectivitatea sa fiind mult mai organizată, astfel de momente dispar. Dimpotrivă, copilul își dezvoltă simțul dramatizării, îndeosebi în cadrul jocurilor cu roluri. Mai mult decât în desen, afectivitatea se exprimă în creațiile verbale, în creațiile ritmice. Dar afectivitatea creatoare a preșcolarului mijlociu implică nu doar latura de producere, de creație progresivă, ci și pe cea evaluativă.

Viața copiilor în grădiniță trebuie să aibă un conținut bogat pentru a contribui la dezvoltarea unor interese cât mai diverse, preșcolarii fiind interesați de concret, iar activitatea din grădiniță, trebuie să fie întotdeauna vie, interesantă, atrăgătoare, supune totodată copilul unor eforturi și încordări, pregătindu-l pentru depășirea dificultățiilor de mai târziu.

Conștientizarea de către copii a propriului potențial creativ, contribuie la dobândirea încrederii în forțele proprii, la exprimarea dorinței de a lucra cât mai mult pentru a se evidenția prin producții cu note deosebite de originalitate.

În concluzie toate activitățile desfășurate de copii în grădinițe conduc spre stimularea și educarea creativității lor; iar acest lucru bineînțeles nu ar fi posibil fără o bună pregătire profesională din partea educatoarei și a restului cadrelor din grădiniță.

1.2.4. Activitățile de dezvoltare personală la preșcolari

Mult timp, învățământul românesc a promovat asimilarea de cunoștințe, fără a urmării neapărat funcționalitatea lor. De cele mai multe ori, aceste cunoștințe se dobândeau cu ajutorul memoriei mecanice, pentru a face față unei situații de moment, fără ca în perioada următoare să se regăsească, în situații practice, să fie valorificate și introduse în competențele dobândite de copil.

Noul curriculum are la bază realitatea educațională a vârstelor mici. Ceea ce se promovează acum este flexibilitatea programului instructiv-educativ, cu scopul de a crește calitatea educației la acest nivel de vârstă. Procesul de învățare trebuie să fie centrat pe copil, pornind de la ideea unei învățări cât mai naturale, în accord cu nivelul experiențelor traversate de acesta în viața cotidiană.

Actualul curriculum pentru învățământul preșcolar include în cadrul activităților de dezvoltare personală : rutinele, tranzițiile, activitățile din perioada de după amiază, inclusiv activitățile opționale.

Rutinele

Conform noului curriculum, rutinele sunt activitățile -reper după care se derulează întreaga activitate a unei zile. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului și contribuie la dezvoltarea globală a acestora. Rutinele înglobează, de fapt, activitățile de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena-spălatul și toaleta, masa de prânz, somnul/ perioada de relaxare de după – amiază, gustările, plecarea copiilor acasă.

La baza formării rutinelor stă un mecanism fiziologic: formarea unor sisteme de legături temporale sau de stereotipuri dinamice bine consolidate, care permit transformarea unei acțiuni, a unei deprinderi în obișnuințe devenite necesități.

Avantajele și importanța rutinelor:

Rutina are rolul de a focaliza atenția copilului, de a-l liniști și relaxa;

Rutina zilnică este foarte benefică pentru copii, datorită faptului că anticiparea a ceea ce va urma conferă un sentiment de siguranță și încredere;

Copiii mici sunt debusolați de dezorganizarea unei zile, așadar, un ritual, o activitate devenită obișnuință, le crează confort psihic, le conferă încredere și stabilitate;

Atunci când un copil nu depinde de un program, comportamentul lui reflectă lipsa acestuia, fiind haotic și inconștient.

Când vorbim despre un program vorbim și despre niste reguli pe care copilul ar trebui să le respecte. Un program cu reguli și repere orare clare poate fi agreat și respectat de către copii dacă aceștia participă direct la stabilirea lor.

Sosirea și plecarea copiilor se vor face într-o atmosferă destinsă, astfel încât copilul să perceapă acțiunile ca fiind firești și să nu fie supus stresului schimbării. Aceste momente capată un bogat conținut educativ, relația educatoare-copil-părinte conferindu-le o veritabilă valoare pedagogică: obișnuirea copiilor de a veni și de a pleca aproximativ la aceeași oră, formarea și dezvoltarea sentimentului de răspundere pentru curățenia corporală și ținuta vestimentară, precum și cunoașterea și respectarea unor reguli legate de sănătate și regimul de viață. Se insistă acum asupra momentului de salut, iar copilul va fi încurajat să se descurce cu dezbrăcatul și cu aranjarea hainelor în locul special amenajat. Indicarea locului unde trebuie depozitate hainele și pantofii de stradă, cu ajutorul unor etichete cu simboluri, pentru identificarea dulăpiorului sau a scăunelului propriu, este pentru copil un bun prilej de decodare. Se formează deprinderi de a saluta adulții și copiii la venirea și plecarea din grădiniță, de a așeza ordonat hăinuțele și încălțămintea în spațiul destinat, de a acorda prioritate adulților și fetițelor (băieților), de a așeza gentuțele la cuier în ordine. Exemple de teme: ,,Sunt copil politicos!’’, ,,Sunt mic, dar binecrescut!’’, ,,Dulăpiorul fermecat’’, ,,Fiecare la locul lui’’, ,,Ne îmbrăcam/ dezbrăcăm singuri’’, ,,Fac ordine în dulapul cu haine’’, ,,Poftiti, vă rog!’’, ,,Respect pe oricine.Știu că e frumos și bine’’, ,,Fetele au prioritate’’, etc.

Spălarea pe mâini îi oferă educatoarei ocazia de a formula mici probleme: numărul balonașelor de săpun, unde merge apa care curge la robinet, de ce trebuie să tragem apa la toaletă, precum și formarea deprinderilor de a se spăla pe mâini înainte și după masă, de a se spăla pe mâini după folosirea toaletei. Exemple de teme:,,Nu uitați!’’, ,,Primul lucru mă spăl’’ , ,,Curat și sănătos’’, ,,Stop microbilor și bolilor!’’, etc.

Servirea mesei nu este un act de sine, ci și un prilej pentru formarea unor deprinderi alimentare favorabile, un stil de viață sănătos. Copiii vor fi îndrumați cu răbdare și perseverență pentru a folosi corect servețelul la masă, de a strânge resturile alimentare și de a le duce la coșul de gunoi, de a mânca singuri fără să se murdărească, să mestece bine și să înghită, de a avea o atitudine corespunzătoare în timpul mesei: să vorbească încet, să nu se joace, să formuleze politicos dorințele. Exemple de teme: ,,Mica gospodină’’, ,,Facem ordine după ce am luat masa’’ , ,,Azi sunt foarte ordonat/ă’’, ,,Ce mese curate’’, ,,Coșulețul vă zâmbește’’, ,,Sunt mare mă descurc singur!’’, ,,Mestec bine alimentele’’, ,,Te rog să-mi dai!’’, ,,Acum mâncăm, joaca mai târziu’’,etc.

Somnul de zi al copiilor nu este numai o cerință fiziologică, ci și un prilej oferit copiilor de a câștiga independența prin exersarea unor deprinderi individuale privind îmbrăcarea și dezbrăcarea. În special la grupele mici, educatoarea va dezvolta un ritual zilnic premergător somnului: lectura unei povești, audierea de muzică, ritual ce îi va ajuta pe copii să-și formeze reflexul de a se odihni. Exemple de teme:,,Ne pregătim de culcare’’, ,,Când e patul așezat, eu sunt gata de culcat’’, ,,Moș Ene a venit pe la gene’’, ,,Ascultăm povestea’’, ,,Cine adoarme primul’’, etc.

Întâlnirea de dimineață ocupă un rol important în cadrul programului zilnic, reprezintă un moment prin care se creează o atmosferă vioaie, prietenoasă, în cadrul căreia copiilor li se exersează deprinderi și abilități importante, de raportare pozitivă la cei din jur, de recunoaștere a valorii fiecăruia.

Întâlnirea de dimineață nu se derula în învățământul tradițional, ea se constituie ca o metodă educațională democratică și participativă, cu un accentuat caracter social. Ea este o activitate planificată, structurată, în care educatoarea îi anunță programul zilei, îi învață ritualuri și deprinderi necesare pentru a deveni buni membri ai unui grup. Durata întâlnirii de dimineață este de 15-25 minute, iar locul de desfășurare este același pe tot parcursul unui an școlar.

Principalele calități care conturează întâlnirea de dimineață sunt grija și respectul față de ceilalți, încrederea fiecărui copil că poate împărtăși idei și experiențe importante.Scopul întâlnirii de dimineață este acela de a imprima un sentiment de unitate. Copiii se așează în cerc pentru a se putea vedea unii pe altii, iar educatoarea adoptă aceeași poziție. Rolul educatorului este acela de mediator, va coordona activitatea,va încuraja exprimarea liberă a copiilor, comunicarea, respectul reciproc, de asemenea îi revine sarcina de a crea și întreține o atmosferă caldă, prietenoasă. În acest moment al zilei se stabilește un prim contact emoțional între membrii grupului care învață să se asculte unii pe ceilalți și să comunice , respectând anumite reguli stabilite împreună.

Structura întâlnirii de dimineață

Salutul- prima secvență a întâlnirii de dimineață constă în întâmpinarea tuturor celor prezenți în clasă. Acest moment cultivă norme de bază în comportamentul copiilor, îi învață respectul pentru cei din jur și creează premizele pentru formarea unui colectiv sudat, bazat pe prietenie. În fiecare zi salutul va fi diferit, distractiv, respectuos și mobilizator. Exemple:,,Bună dimineața, Ana.Mă bucur că te văd!’’, ,,Bună dimineața, Maria.Ce frumoasă ești azi!’’, ,,Bună dimineața, albinuțelor’’, ,,Bună dimineața, copii isteți!’’, ,,Bună dimineața, greierașilor’’, etc.Copiii pot fi încurajați să descopere singuri și să propună diferite formule de salut. Orice propunere/ sugestie a copiilor, oricât de năstrujnică sau neobișnuită ar fi, va fi acceptată, lăudată și apreciată.Această practică le dă curaj și încredere.

Prezența copiilor în grădiniță se poate realiza tot în cadrul întâlnirii de dimineață. Fiecare copil are un cartonaș cu un semn individual și numele lui scris pe el. Pe măsură ce evoluează, copiii își recunosc cu ușurință desenul și numele și pot să-și plaseze cartonașul în locul pentru cei prezenți.

Împărtășirea cu ceilalți- este cel mai important moment al întâlnirii de dimineață, deoarece copiii schimbă impresii, opinii, păreri cu ceilalți. Ei își transmit, cu sinceritate, grijile, problemele, experiențele proprii, părerile despre un anumit eveniment, întâmplări la care au fost martori. Pot fi ajutați de educatoare cu întrebări:,,Ce ai văzut în drum spre grădiniță?’’, ,,Văd că mama te-a îmbrăcat mai gros/ mai subțire.De ce?’’, ,,Te-am văzut ieri în parc.Cu cine te jucai?’’,etc.Aceste întrebări au rolul de a demara discuția sau de a le oferi subiecte de discuție, puncte de plecare într-o convorbire liberă. Se alege un povestitor care împărtășește cu ceilalți un eveniment, o experiență proprie, o întâmplare importantă pentru el. Povestitorul poate fi numit ,,omul zilei’’.Ceilalți ascultă cu atenție ce spune povestitorul, apoi, pun întrebări, comentează, își expun propria opinie. Copilul care a povestit răspunde la întrebări.

Momentul acesta este foarte important pentru că permite realizarea unei intercunoașteri, oferă copiilor posibilitatea de a se face auziți de ceilalți, de a se exprima în fața celorlalți și de a capta atenția colegilor, de a formula întrebări și răspunsuri, îi învață să asculte, să gândească critic, să facă schimb de impresii.Copiii timizi devin mai încrezători, știind că sunt respectați, ascultați și înțeleși de colegi.

Activitatea de grup- este crearea coeziunii grupului, accentuarea cooperării,includerii și participării.Activitatea de grup încurajează exprimarea liberă, comunicarea, învățarea socială, într-un mediu bazat pe încredere și susținere. Fiecare membru al grupului se integrează jucându-se, cântând, luând parte, alături de grup, la activități distractive, plăcute, energizante,non-competitive.Acest tip de activitate promovează dezvoltarea unității grupei, cooperarea și rezolvarea unor probleme, alcătuirea unui repertoriu de cântece și poezii proprii grupei, ,,cultivarea coordonării fizice, a agilității și a rezistenței la efort’’.Activitățile de grup pot cuprinde: cântece, jocuri muzicale, jocuri cu text și cânt, activități de limbaj, matematice, fizice și de mișcare, jocuri distractive, jocuri intelectuale și sociale,etc.

Noutățile zilei- reprezintă partea finală a întâlnirii de dimineață. Obiectivul principal al acestui moment este furnizarea de informații. Noutățile reprezintă mesaje scurte și directe, scrise sau desenate și afișate, astfel încât să fie vizibile pentru toți. Se pot face anunțuri verbale, scurte, clare, care fac trecerea la următoarele etape ale programului zilnic din grădiniță. Noutățile zilei pot cuprinde: o formulă de salut specială, informații calendaristice, un mesaj despre o nouă și interesantă temă de discuție, informații despre un eveniment care va avea loc în grădiniță, o anumită sarcină/ cerință care trebuie urgent îndeplinită, anunțuri speciale, surprize, evenimente, întâmplări deosebite.

Importanța întâlnirii de dimineață constă în faptul că promovează principiile democratice în rândul copiilor mici, încurajându-i pe aceștia:

să facă alegeri;

să ia decizii;

să-și asume responsabilități;

să respecte opiniile celorlalți, exprimându-le totodată și pe cele proprii;

să fie suficient de încrezători pentru a împărtăși idei și experiențe importante cu ceilalți;

să fie disponibili pentru semeni;

Tranzițiile

Tranzițiile sunt activități de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri/ categorii de activități de învățare, de la o învățare la alta, în diverse momente ale zilei. Mijloacele de realizare a acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcție de vârsta copilului, de contextul momentului și de calitățile cadrului didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei activități desfășurate în mers ritmat, a unei activități care se desfășoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei framântări de limbă, a unei activități în care se execută concomitent cu momentul de tranziție, respectiv un joc cu text și cânt cu anumite mișcări cunoscute deja de copii, etc.

Mișcarea este esențială pentru creșterea copiilor. Impreună cu educatoarea copiii pot face gimnastică de înviorare pe versuri.

Exemple:,,Să ne legănăm, ,,Întind brațele în față

Să ne balansăm, Ca o caracatiță,

Brațele în sus, Fă ca mine dacă vrei

Către cer, zburăm!’’ Un-doi-trei,un-doi-trei.

Pentru însușirea corectă a onomatopeelor se pot selecta și recita versuri:

,,Rața lunecă pe lac ,,Ursul vine-ncetișor

Și se-aude:mac,mac,mac!’’ Vorbind singur:mor,mor,mor!’’

,,Sus pe deal,nu știu de ce, ,,Oac,oac,oac,

Capra strigă be-he-he!’’ Broscuțele sar în lac!’’

Copiilor le plac jocurile de cuvinte, așadar versurile din folclorul copiilor nu trebuie neglijate. Exemplu:

,,Tica, tica, tica,

mi-a mâncat pisica

toată mâncărica

și m-am dus la școală

cu burtica goală’’

Jocurile / poeziile liniștitoare sunt de mare folos înaintea începerii activităților. Exemple:

,,Ne jucăm, ne jucăm ,,Unu-i soarele pe cer

Cu degetul mare ,ne jucăm Bine e la soare.

Când degetul mare a obosit Două aripi duc în zbor

Arătătorul a și sosit…’’ Rața călătoare…’’

Frământările de limbă, structurile ritmate și numărători pentru captarea atenției copiilor în timpul jocurilor și al activităților în grădiniță.Exemple:

,,Patru urși de plastilină ,,Un,doi,trei,patru,cinci,

Au găsit o mandarină Baba cumpără opinci,

Și-au tăiat patru felii Cumpără și-o portocală,

Și le-au pus în farfurii.’’ Dumneata să ieși afară!’’

Cântecele și jocurile cu text și cânt pot constitui prețioase mijloace de realizare a tranzițiilor. Acestea pot fi folosite în funcție de tema proiectului în derulare sau de tipul activităților ce trebuie tranzitate. Se pot utiliza doar fragmente sau cântecul/ jocul cu cântec în totalitate.

3. Activitățile opționale

Activitățile opționale intră tot în categoria activităților de învățare, respectiv a celor de dezvoltare personală și se includ în programul zilnic al copilului în grădiniță. Ele sunt alese de către părinți, din oferta prezentată de unitatea de învățământ la 15 septembrie și aprobată de către Consiliul de Administrație și de Comisia Metodică din grădiniță, în urma analizei condițiilor materiale și umane existente.

Aceste activități sunt realizate de către educatoare sau de către profesori specializați în diferite discipline.În cazul desfășurării unui opțional de către educatoare, aceasta va stabili obiectivele, conținuturile și modalitățile de realizare în funcție de tipul de opțional ales, nivelul grupei, particularitățile individuale ale copiilor ,durata opționalului,etc.În acest caz, educatoarea va întocmi o planificare pentru opționalul ales și o va supune Comisiei metodice din grădiniță în vederea avizării.

Activitățile opționale vizează diferențiere și individualizare și vin în sprijinul valorificării și dezvoltării unor aptitudini individuale și a unor nevoi personale.

4. Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii

Activitățile desfășurate în perioada după – amiezii sunt activități recuperatorii pe domenii de învățare, recreative, de cultivare și dezvoltare a înclinațiilor- sunt tot activități de învățare. Acestea respectă ritmul propriu de învățare al copilului și aptitudinile individuale ale lui și sunt corelate cu tema săptămânii/ tema proiectului și cu celelalte activități din programul zilei.

Ca o concluzie putem spune că la acest început de mileniu, învățământul preșcolar capătă noi ponderi în sistemele de învățământ modernizate iar spusele lui J.J.Rousseau rămân și peste ani l-a fel de adevărate în privința educației:

,,Apropie-l (pe copil) de probleme și lasă-l să răspundă singur, să-și întemeieze ce știe, nu pe ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a înțeles el, să nu învețe știința, ci să o gândească. Să-i mențină trează curiozitatea, condiție de a-l apropia de lumea științei. Să-l sfătuim pe copil să observe, să cerceteze și să descopere.’’

1.3. RUTINELE ȘI TRANZIȚIILE

1.3.1. Principalele caracteristici ale rutinelor și tranzițiilor

Conceptul de rutine se refera la acele repertorii de răspunsuri, modele de activitate repetitive, automatisme formate ca urmare a interacțiunii dintre indivizi.

Rutinele sunt activitățile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului și contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt, activități de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena – spălatul și toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea și se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleași conținuturi. La întâlnirea de dimineață accentul va cădea, printre altele (calendarul naturii, prezența etc.), pe:

Autocunoaștere (Stimă de sine, imagine de sine – Cine sunt eu/cine ești tu?, Sunt creativ!, Fluturasul, Etichete bune, etichete rele; Inimioara de prescolar/scolar).

Dezvoltarea abilităților de comunicare – comunicare asertivă – Învăț să spun NU fără să îi deranjez pe cei din jur; comunicare cu colegii/părinții/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?; Cum spun mulțumesc?; Cum cer iertare?; Cum mă împac cu prietenul meu?; Unele secrete nu trebuie păstrate niciodată…, în cine pot avea încredere?; Comunic în oglindă; Ce ție nu-ți place, altuia nu face!;

Mima ( comunicarea verbală și non-verbală a propriilor trăiri și sentimente) Sunt vesel/trist pentru că…; Azi mi-a plăcut/nu mi-a plăcut la tine…pentru că…; Tristețea/veselia în culori și forme.

Managementul învățării prin joc – Motivarea copilului pentru a deveni școlar – Vreau să fiu școlar; Continuă povestea….; Meseria de elev; Cum aș vrea să fie învățătoarea mea; Eu, când voi fi școlar….

Dezvoltarea empatiei – Dacă tu ești bine și eu sunt bine!; Cum să îmi fac prieteni?; Ba al meu, ba al tău; Cinci minute eu, cinci minute tu; Cum îmi aleg prietenii?; Îmi ajut prietenul?; Suntem toleranți; Azi mi s-a întâmplat…; Cum v-ați simți dacă cineva v-ar spune…?, Cum să fac surprize celor dragi etc.

Luarea deciziilor în funcție de anumite criterii și încurajarea alegerilor și a găsirii a cât mai multe variante de soluții la situațiile apărute – Hei, am și eu o opinie!, M-am certat cu prietenul meu – ce pot să fac?, Vreau…, îmi permiți?, La răscruce de drumuri…

Medierea conflictelor – Învăț să lucrez în echipă, Singur sau în grup?, Fără violență!, Fotograful.

Tranzițiile, pornind de la definiția data în noul curriculum, sunt activități de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri/categorii de activități de învățare, de la o activitate de învățare la alta, în diverse momente ale zilei. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcție de vârsta copilului, de contextul momentului și de calitățile adultului cu rol de cadru didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei activități desfășurate în mers ritmat, a unei activități care se desfășoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activități în care se execută concomitent cu momentul de tranziție respectiv un joc cu text și cânt cu anumite mișcări cunoscute deja de copii etc.

Tranzițiile asigură o îmbinare armonioasa între elementele componente ale procesului instructiv-educativ, care stimulează sau mentine activ interesul copiilor, le determină implicarea afectivă și îi antrenează in acțiuni dinamice.Datorită structurii lor deosebite, asigură o participare activă, atractivă și stimulatoare a copiilor, introdusă scenaristic și plăcut ,cu o atmosferă de bună dispoziție.

Utilizarea tranzițiilor contribuie la evoluția personală a copiilor asigurând coeziunea grupurilor, făcând trecerea mai plăcută și atractivă de la o activitate la alta, înlesnind atât copiilor, cât și educatoarei parcurgerea conținuturilor planificate.

Tranzitiile sunt niste momente de pauza, prin urmare trebuie tratate ca atare, adica sa se desfasoare in asa fel incat copiii sa nu se simta constransi ca fac ceva ci, dimpotriva, sa le faca din placere, relaxandu-se, detasandu-se de ceea ce tocmai au terminat de facut. Aceste scurte pauze fac ca trecerea de la o etapă la alta să fie ordonată, episoadele unei zile să decurgă armonios, având totodată și rolul de a stimula interesul copiilor pentru ceea ce va urma.

Rolul educatoarei este acela de a căuta si insera în programul zilnic acele tranziții care se armonizează cu celelalte activități și creează împreună scenariul zilei, dar care in acelasi timp se potrivesc cu specificul si nevoile grupei. Utilizarea zilnica a tranzitiilior sub forma de versuri, cantece, jocuri de miscare ii determina pe copii sa treaca in mod organizat de la o etapa la alta, ii ajuta sa isi dea seama ce urmeaza sa faca, fara sa mai fie necesare indicatiile monotone si plictisitoare de genul : „Acum adunam jucariile si ne asezam pe scaunele” sau „Facem randul cate doi” etc, iar pe de alta parte frumusetea versurilor si a rimelor, a melodiilor ii incanta pe copii, astfel ca ajungi sa ai impresia ca anumite sarcini care erau indeplinite fara tragere de inima din partea copiilor acum sunt finalizate chiar cu placere, avand surpriza de multe ori ca acestia sa ceara repetarea poeziei, cantecului, versurilor ritmate.

Tranzitiile:

sunt activități care fac trecerea de la o etapă a zilei la alta,de la o activitate de învățare la alt tip,de la un moment la altul;

pot fi folosite pe tot parcursul unei zile, fiind incluse în scenariul didactic conceput de educatoare,ca parte absolut necesară;

– asigură o tranziție dinamică și plăcută de la un moment la altul, nefiind activități de sine stătătoare,ci momente scurte și foarte concentrate;

– pot fi incluse în scenariul didactic cu rolul de pauze active,amuzante și stimuloare,atât pentru copii cât și pentru educatoare,sau ca momente de relaxare,de deconectare și de pregătire mobilizatoare pentru demersul următor;

– sunt activități scurte,limitate în timp;

– au caracter dinamic,ritmic,recitativ sau muzical;

– se aleg în funcție de tema proiectului derulat;

Asa cum am mentionat anterior, atat rutinele cat si tranzitiile au fost mereu prezente in activitatea din gradinita si inainte de a fi astfel denumite si specificate in noul curriculum. Totusi impactul lor se pare a fi mai puternic acum, poate datorita faptului ca fiind specificate clar in curriculum li se acorda o importanta mai mare si nu sunt neglijate, recurgandu-se mai des la ele, iar pe de alta parte pentru ca sunt mai frumos realizate, devenind chiar un moment de atractie pentru copii, asteptandu-l si intampinandu-l de fiecare data cu placere.

1.3.2. Rutinele și tranzițiile ca activități de învățare

Copiii se dezvoltă într-un mediu ordonat si predictibil. Obiceiurile cotidiene, rutinele au o altă importanță decât pentru adulți. Ora mesei, timpul în care se joacă, ora de somn din timpul zilei, momentele în care pleacă și vin de la grădiniță sunt obiceiuri zilnice care le oferă copiilor stabilitatea de care au nevoie pentru buna lor dezvoltare, dar și sentimentul de căldură și protecție. Repetând mai multe zile sau mai multe luni la rând aceleași lucruri, învață să se cunoască mai bine pe ei înșiși și încep să perceapă mai clar lumea care îi înconjoară. Beneficiile rutinei constau în faptul că repetiția este modalitatea de bază prin care copiii pun stăpânire pe orizontul apropiat.

Cum învață copilul să se spele pe mâini? Prin repetarea acestui obicei până când îl deprinde singur.

De ce preferă aceeași carte de povești? Pentru că îl atrage foarte mult și, la un moment dat, în afară de faptul că știe povestea pe dinafară, oferă și unele explicații conceptuale, învață noțiuni pe care nu ne-am aștepta să le înțeleagă la vârsta lui.

Mijloacele de realizare a tranzițiilor sunt variate, dar nu trebuie să uităm că jocul este activitatea fundamentală la varsta preșcolară.

Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare. Pentru copil “jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este sintagma, atmosfera în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze” (Ed. Claparede,1936).

Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Un copil care nu știe să se joace, “un mic bătrân”, este un adult care nu va ști să gandeasca.

„Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se inalta din suflete vestede”! (N. Iorga)

Având în vedere că jocul este activitatea dominantă la vârsta preșcolară, tranzițiile trebuie să reprezinte pentru copii o perioadă de joacă și relaxare. Astfel, ele se pot realiza prin: versuri improvizate, fragmente din poezii cunoscute, versuri sau proză rimată sau ritmată, cântece, jocuri cu text și cânt, jocuri muzicale și imitative, dansuri ritmice cunoscute de copii,mers/alergare/sărituri însoțite de mișcări/recitări, jocuri liniștitoare, recitative, numărători.

Rutinele si tranzitiile, printr-o gestionare zilnica atenta si eficienta din partea cadrului didactic, contribuie la mentinerea unui climat sanatos, armonios, nestresant în sala de grupă, a tonusului copiilor si a eficientei parcursului invatarii pe durata intregii zile.

Crearea unei atmosfere destinse la inceputul zilei asigura o participare mai activa la activitati ,le stimuleaza curiozitatea, ii incurajeaza sa-si exprime propriile ganduri ,sa ia atitudine,sa-si ajute aproapele si,de ce nu,sa fie mai toleranti, sa invete,sa asculte si sa-si respecte partenerul de activitate.

1.3.3. Avantajele și importanța rutinelor

Avantajele și importanța rutinelor:

Rutina are rolul de a focaliza atenția copilului, de a-l liniști și relaxa;

Rutina zilnică este foarte benefică pentru copii, datorită faptului că anticiparea a ceea ce va urma conferă un sentiment de siguranță și încredere;

Copiii mici sunt debusolați de dezorganizarea unei zile, așadar, un ritual, o activitate devenită obișnuință, le crează confort psihic, le conferă încredere și stabilitate;

Atunci când un copil nu depinde de un program, comportamentul lui reflectă lipsa acestuia, fiind haotic și inconștient.

1.3.4.Mijloace de realizare a tranzițiilor

Mijloacele de realizare a tranzițiilor sunt diverse și variază în funcție de mai multi factori:

– Contextul momentului;

– Nivelul de vârstă;

– Dimanica grupurilor;

– Caracteristicile activităților ce dercurg una din cealată:statice, dinamice, de învățare, evaluative;

– Inventivitatea și creativitatea educatoarei

Mijloacele de realizarea a tranzițiilor sunt variate, dar nu trebuie săuităm că jocul este activitatea fundamentală la varsta preșcolară.

1.3.5. Întâlnirea de dimineață

Întâlnirea de dimineață este o metodă educațională democratică și participativă, cu un accentuat caracter social , o metodă promovată de Childreu's Resources International , o organizație non- profit ce are sediul in Washington DC.

1.3.5.1.Valențe formative ale întâlnirii de dimineață

Întâlnirea de dimineață are un rol foarte important și anume:

asigură buna cunoaștere a tuturor membrilor grupului

promovarea respectului pentru cei din jur

crearea unui climat stimulativ și plăcut pentru copii

stabilirea unor ritualuri și rutine

participarea individuală și de grup ,recunoașterea importanței contribuției fiecăruia

exersarea unor deprinderi sociale și a unor deprinderi importante pentru succesul școlar

Toate aceste activități sint realizate prin momente specifice : salutul, planificarea activităților, calendarul naturii, mesajul, etc., care au o eficiență deosebită asupra copiilor, deorece contribuie la o participare activă, o comunicare eficientă, încurajează ascultarea, împărtășirea sentimentelor și opiniilor proprii. În același timp, acest moment le oferă copiilor și educatoarei șansa de a împărtăși celorlalți dorința referitoare la o temă, o curiozitate , un mesaj, etc

În cadrul întâlnirii de dimineață copiii își planifică munca, educatoarele îi anunță programul zilei , îi învață ritualuri și deprinderi necesare pentru a deveni un bun membru al grupului. Poate fi considerată o" rutină ", o activitate planificată și desfășurată zilnic, gândită și organizată de educatoare.

1.3.5.2. Facilitarea comunicării în cadrul întâlnirii de dimineață:

ORGANIZAREA GRUPULUI DE PREȘCOLARI ÎN CERC

Dispunerea în cerc a participanților permite realizarea contactului vizual spontan cu fiecare dintre membrii grupului ;

Neexistând poziții privelegiate ,nu se creează tensiuni sau ierarhii informale , care să ducă la blocaje de comunicare ;

Prezenta propunătorului adult în cadrul formației de participanți și participarea să activă la îndeplinirea sarcinilor de comunicare reduc din autoritatea formală a acestuia ,sporind astfel caracterul securizant și deschis al mediului de comunicare ;

UTILIZAREA MARCAJELOR PENTRU STABILIREA LOCULUI FIECĂRUI PARTICIPANT.

Se utilizează scaunele ,pernițe colorate așezate în cerc ;

PREZENȚA UNUI FACILITATOR AL COMUNICĂRII{ în persoana unui alt adult care sprijină desfășurarea secvenței de comunicare[ părinții pot fi invitați pe rând să joace acest rol]}

UTILIZAREA UNOR MARIONETE .Acestea transferate de la un participant la celălalt ,reprezintă un instrument ce reglează comunicarea.

UTILIZAREA COMUNICĂRII ÎN PERECHI .Acesta poate fi un moment intermediar înaintea comunicării în grup [răspunsuri dificile ,rețineri în formularea răspunsului .]

IMPUNEREA SAU NEGOCIEREA UNOR REGULI DE COMUNICARE DEMOCRATICĂ .Aceste reguli promovează ascultarea activa și respectul reciproc .

UTILIZAREA EMBLEMELOR ȘI A ETICHETELOR CU SIMBOLURI ȘI IMAGINI MOTIVANTE [simbolistica poate fi variată ;stări de spirit ,calități individuale etc.]

UTILIZAREA RUNDELOR DE COMUNICARE [propunătorul anunța situația de comunicare și regula de bază]

1.3.5.3. Structura întâlnirilor de dimineață

Întâlnirea de dimineata poate fi considerată o metodă modernă, centrată pe copil, cu un grad dificil de aplicare, o practică a cărei scop poate fi exprimat astfel: să ai grijă de ceilalți, să împărtașești idei și experiențe importante cu ceilalți, să fii disponibil pentru ceilalți.

De asemenea acest moment din programul unei zile care durează 15-20 de minute este ocazia prin care copiii învață și pun în practică o mulțime de aptitudini prin îmbinarea competențelor cognitive, sociale, emoționale și intelectuale ale preșcolarilor grupei.

Întâlnirea este structurată, în mod tradițional, pe patru componente care se pot desfășura toate sau se selectează 2-3, în funcție de ceea ce dorește educatoarea să realizeze:

Salutul – în fiecare zi va fi diferit, distractiv, respectuos și mobilizator. Se poate realiza sub formă de versuri, dar diferit după anotimp, sau după ce au observat ei de acasă până la grădiniță. După ce grupa s-a reunit, copiii se întâmpină cu simpatie și-și transmit reciproc un salut, urmat de câteva cuvinte plăcute, optimiste și încurajatoare.

În timpul salutului, fiecare copil se adresează celorlalți, pe nume, utilizând un ton respectuos, prietenos și cât se poate de sincer. Comportamentul adecvat în timpul salutului, înseamnă „o poziție relaxată, dar atentă, un limbaj al trupului respectuos, un ton calm și sincer, mimică a feței prietenoasă,

Se pot introduce formule specifice de salut, cât mai distractive, atrăgătoare și mobilizatoare: salutul în diferite limbi, interjecțiile glumețe, adjectivele descriptive, introducerile formale, utilizarea unor șabloane verbale și non-verbale, coduri ( făcutul cu ochiul, clipitul din ochi, pocnitul degetelor),cântece, formule din folclorul copiilor ( „Ala-bala-portocala”, „ Rin-tin-tin/ Ana-bana-din”), ghicitori, bătăi din palme, strângeri de mână, prezentarea reciprocă, folosind cuvinte formale sau personale, transmiterea unui obiect- o minge, o sfoară, o piatră, o jucărie, o hârtie – din mână în mână, ordinea alfabetică, salutul matematic, schimbarea ordinii în care sunt salutate persoanele din cerc ( din 2 în 2), adresarea unor complimente

2. Prezența

Prezența – se poate realiza în mai multe moduri, în manieră interactivă: copiii sunt solicitați, după ce și-au auzit numele, să se regăsească pe panou și să-și pună poza sau eticheta/jetonul cu numele pe panoul general de activitate sau pe panoul unui anumit grup, reprezentat printr-o culoarea sau un simbol. Prilejul va fi folosit și pentru a realiza și prezența numerică: câți copii sunt astăzi la grădiniță, câți au ales unul sau altul dintre sectoare etc.

De asemenea copiii sunt solicitați să stabilească și absenții zilei (nominal și numeric). Cu această ocazie copiii pot primi responsabilități , de tipul: să afle cauza absenței unui coleg cu care se învecinează(îl vizitează sau îi telefonează) să transmită/să povestească colegilor care au lipsit ce au făcut la grădiniță, să îi ducă un mesaj de la copii sau de la educatoare etc.

3. Calendarul naturii

Completarea calendarului – naturii și stabilirea reperelor orare. Etapa este indispensabilă pentru a crea copiilor abilități de observare în legătură cu schimbările care au loc în mediul înconjurător și pentru a realiza orientarea în timp. Se recomandă utilizarea mai multor tipuri de calendare, cu grade diferite de dificultate, care pot fi completate simultan de către copii, în funcție de cunoștiințe și posibilități, după ce s-au stabilit niște repere împreună cu educatoarea. De asemenea, se recomandă utilizarea ceasului, pentru familiarizarea copiilor cu acesta, orientarea lor în timp și crearea unui ritm zilnic ( care este ora sosirii la grădiniță, ora de luare a mesei, ora de plecare acasă, ora pentru exercițiile de mișcare, pentru somn, etc.).

4. Împărtășirea, schimbul de impresii este aspectul cel mai important al întâlnirii de dimineață ; în timpul acestui moment, copiii prezintă propriile idei, griji, experiențe și arată colegilor obiecte care au o semnificație importantă în viața lor. Împărtășirea cu ceilalți este un moment foarte important pentru că permite realizarea unei intercunoașteri; copiii se fac auziți de ceilalți, se exprimă în fața celorlalți, formulează întrebări și răspunsuri iar cei timizi devin mai încrezători, știind că sunt respectați, ascultați și înțeleși de colegi.

Particularizând la grupa mică , derularea acestei secvențe este greu de realizat, deoarece preșcolarul de 3 ani își exprimă cu dificultate propriile idei legate de o temă sau un eveniment și nu reușește să adreseze întrebări în legătură cu tema ce a fost prezentată ; în acest sens, consider că această” împărtășire”poate îmbrăca forma unei conversații educatoare-copil, ghidată în permanență de educatoare.

5. Scopul activităților de grup este crearea coeziunii grupului prin intermediul cântecelor, jocurilor și activităților scurte, energice și plăcute: activitatea de grup pune, de regulă, accent pe curriculum sau pe o temă recent analizată în timpul activităților cu copiii; prin această activitate se urmărește determinarea fiecărui membru al grupului să participe activ la jocurile organizate, care au un caracter noncompetitiv și propun sarcini de natură cooperantă.

6. Noutăți / Evenimente / Știrea zilei

Obiectivul principal al acestui moment este furnizarea de informații. Noutățile reprezintă

mesaje scurte și directe, scrise sau desenate și afișate, astfel încât să fie vizibile pentru toți.

În acest moment al Întâlnirii de dimineață copiii împărtășesc impresii, descoperă unele evenimente și noutăți din viața de familie sau cea din afara grădiniței ,se cunosc mai bine, transmit unele sentimente sau emoții pe care le trăiesc prin derularea unor situații ce le marchează existența, etc., moment foarte important pentru crearea climatului de bună relaționare și comunicare între toți membrii grupului.(Împărtășirea cu ceilalți).

Copiii pot fi solicitați să povestească o întâmplare petrecută în ziua precedentă după plecarea de la grădiniță, să relateze ce poveste le-a citit mama, ce joc au jucat cu tatăl sau cu frații, ce au învățat de la bunicul despre război sau despre iernile de altădată, să prezinte materialele care le-ai fost solicitate în ziua precedentă ca temă pentru acasă. De exemplu: să aducă imagini cu anotimpul …, câte trei nasturi de mărimi și culori diferite, fire colorate sau alte deșeuri textile, anumite materiale din natură, plante , legume, fructe, decupaje cu…etc. Se pot face și anunțuri verbale, scurte, clare care fac trecerea la următoarele etape ale Programului zilnic din grădiniță.

7. Mesajul zilei

Mesajul zilei – face introducerea în temă, solicită atenția copiilor prin scrierea unor mesaje incomplete sau prin alte modalități.Poate cuprinde elemente de limbaj citit sau/și scris, artă, științe etc.Se poate adresa laturii socio-emoționale. Educatoarea trebuie să găsească mijloace de legătură intre noutățile, evenimentele sau știrea zilei sau mesajul zilei. Poate fi o etapă distinctă, sau poate fi inclusă în etapa Noutăți / Evenimente / Știrea zilei.

Sunt foarte multe modalități de organizare a întâlnirii de dimineață care pot fi îmbinate, schimbate în funcție de necesitățile copiilor, creativitatea educatoarei, tema săptămânii sau ceea ce se vrea să se realizeze în momentul respectiv. Cea mai simplă variantă și la îndemanul fiecărei educatoare, în orice moment al săptămânii ar fi următoarea: educatorea salută copiii, prupune un cântecel scurt.

Întâlnirea de dimineață contribuie la "crearea claselor responsabile și protectoare " ,facilitează participarea și implicarea activă a copiilor , cultivă sentimentul încrederii în forțele proprii și al autodeterminării, intensifică cooperarea și comunicarea în grupuri de copii, incită curiozitatea, educă toleranța, acceptarea și empatia, captează atenția copiilor și facilitează înțelegerea încurajându-i pe acestia să-și exprime propriile gânduri, să ia atitudine , să-și ajute aproapele, să învețe să asculte și să-și respecte partenerul de activitate.

Toate aceste modalități de realizare a întâlnirii de dimineață pot fi adaptate de educatoare, în funcție de:

-domeniile experiențiale din ziua respectivă

-ce urmărește educatoarea să fixeze, să repete, să verifice

-curiozitatea copiilor sau a părintilor exprimată la diferite ocazii

-dezvoltarea unor competențe

După finalizarea întâlnirii de dimineață copiii au ocazia să lucreze pe centre, rotindu-se de la un centru la altul în funcție de preferințele lor.

Centrele de activitate trebuie folosite adecvat, pentru a susține interesul pentru rezolvarea unor activități specifice(desen/scriere, citire de imagini, înțelegerea științifică, exprimarea prin mijloace artistice, cântece, jocuri muzicale, sau de mișcare,etc.) și pentru dobândirea ori consolidarea de abilități și competențe specifice. Foarte important de reținut este faptul că întâlnirea de dimineață formează competențe necesare integrării în viață și societate, printre care competențe sociale, emoționale, intelectuale.

Întâlnirea de dimineață contribuie la crearea grupelor cooperante și responsabile, la crearea unui climat vesel și pozitiv în sala de grupă, la întărirea relațiilor dintre copil – copii și copil – educatoare.

 Rolul educatoarei in desfasurarea intalnirii de dimineata este:

să ajute copiii să-și organizeze și să-și exprime gândurile și ideile;

să analizeze și să reevalueze idei și concepte noi;

să fie atentă și sensibilă la noutățile povestite de copii;

să încerce să-i abordeze pe cei care povestesc și-n alte momente ale zilei, pentru a discuta pe o anumită temă de interes;

să asculte cu atenție mesajul care este transmis de copil;

să accepte ideile noi;

să formuleze întrebări și comentarii pentru a arăta un interes ridicat celor care povestesc(gesturile atente și afectuoase exprimă interesul ridicat pentru informația care este transmisă și dau un sentiment de siguranță în interiorul grupului)

Rutina schimbului de impresii necesită flexibilitate și spontaneitate din partea educatoarei.

1.3.6. Rolul rutinelor si a tranzițiilor în dezvoltarea personală a preșcolarului

Astăzi, mai mult ca altădată se încearcă să se adapteze mai accentuat învățământul la particularitățile psihologice individuale și de vârstă ale copiilor în vederea dezvoltării cât mai depline a personalității acestora.

Rutinele și tranzițiile modelează personalitatea preșcolarului, îi ajută pe copii să se dezvolte armonios , să fie organizați, le oferă copiilor stabilitatea de care au nevoie pentru buna lor dezvoltare, dar și sentimentul de căldură și protecție. Repetând mai multe zile sau mai multe luni la rând aceleași lucruri, învață să se cunoască mai bine pe ei înșiși și încep să perceapă mai clar lumea care îi înconjoară. Beneficiile rutinei constau în faptul că repetiția este modalitatea de bază prin care copiii pun stăpânire pe orizontul apropiat.

Crearea unei atmosfere destinse la începutul zilei asigură o participare mai activă la activități ,le stimulează curiozitatea, îi încurajează să-și exprime propriile gânduri ,să ia atitudine,să-și ajute aproapele și,de ce nu,sa fie mai toleranți, să învețe,să asculte și să-și respecte partenerul de activitate.

Astfel, cu alte cuvinte rutinele și tranzițiile au rolul de:

-Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;

-Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini si conduite noi; încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;

– Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;

– Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea in scoala si pe tot parcursul vieții;

CAPITOLUL II METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Prezentarea și descrierea succintă a populației studiate (grupului țintă)

Pentru cercetarea temei m-au ajutat un grup de 20 de copii dintr-o grădiniță din apropiere și un număr de 7 educatoare care au avut ocazia să folosescă și vechiul curriculum și cel nou. Cercetarea va fi una cntitativă de a descoperii prin chestionar și observație care este diferența metodelor tradiționale și moderne în dezvoltare peronală a preșcolarului, această diferență am văzut-o prin prisma cadrelor didactice.

2.2. Scopul și obiectivele cercetarii

Scopul acestui studiu este de a identifica eficiența noilor metode aplicate în gridinița de copii comparativ cu metodele tradiționale. Mi-am propus să descopăr cum s-au dezvoltat copiii în perioada comunistă și înainte de aplicarea metodelor moderne și care este impactul în dezvoltarea persoanlă prin aplicarea metodelor de acum.

Așa cum am menționat anterior, atât rutinele cât și tranzițiile au fost mereu prezente în activitatea din gradiniță și înainte de a fi astfel denumite și specificate în noul curriculum. Totuși impactul lor se pare a fi mai puternic acum, poate datorită faptului că fiind specificate clar în curriculum li se acordă o importanță mai mare și nu sunt neglijate, recurgându-se mai des la ele, iar pe de alta parte pentru că sunt mai frumos realizate, devenind chiar un moment de atracție pentru copii, așteptandu-l și întâmpinându-l de fiecare dată cu placere.

Trecearea de la o activitate la alta brusc nu l-a ajutat pe copil să se dezvolte armonios, să fie organizat și să se descopere pe el însuși, însă acesta și mai multe voi dovedi în paginile acestei cercetări.

2.3. Ipoteza cercetării

Folosirea rutinelor și a tranzițiilor ajută copilul să se dezvolte armonios, să fi mai organizat chiar și în viață, se vor cunoaște mai bine pe ei înșiși și pe ceilalți și se vor integra mai ușor în societate .

2.4. Metodele și instrumentele de cercetare

În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode: observația, convorbirea, chestionarul.

Observația

Una dintr metodele cu cea mai amplă utilizare in cunoasterea copilului prescolar este observatia.Aceasta metoda furnizeaza educatoarei cele mai bogate si variate date pentru cracterizare personalitatii copilului.Pentru ca aceasta metoda sa aiba rezultatele scontate copilul trebuie observat in conditii cat mai variate, numai in felul acesta pot fi surprinse manifestarile tipice ce-l caracterizeaza pe copil.

Am pornit de la definirea obsevației ca principala metoda de cercetare, de la faptul ca ea consta in urmarirea sistematica a faptelor educationale asa cum se desfasoara ele in conditii obisnuite. Spre deosebire de experiment care se supune interventiei din partea cercetatorului, observatia consta in inregistrarea datelor si constatarilor asa cum se prezinta, cercetatorul asteptand ca ele sa se produca pentru a le putea surprinde. Se foloseste in toate etapele cercetarii si insoteste de obicei toate celelalte metode, oferind date suplimentare in legatura cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate

Pe parcursul unei zile de gradinita copilul se manifesta diferit la anumite tipuri de activitati ce se desfasoara in gradinita. Prefera un anum,e tip de activitate, se comporta diferit in cadrul activitatii de joc comparativ cu atitudinea pe care o are in activitatile comune.

Observand astfel comportamentul copilului obtinem date importante despre temperamentul, caracterul sau aptidunile acestuia. La inceput sunt remarcati copii care se detaseaza fie prin aptitudini, fie printr-o serie de manifestari negative. Treptat insa sunt cunoscuti si copiii care raman oarecum inperceptibili, indescifrabili care sunt mi putin transparenti.

Scopul observatiei trebuie stabilit foarte bine de educatoare deoarece urmarim anumite aspecte ale comportarii in situatii si momente specifice. Astfel in cadrul jocului didactic educatoarea poate observa: copilul prefera sa fie lider sau subaltern, este dinamic, manifesta spirit de echipa,doreste sa se evidentieze fara sa tina seama de ceilalti coechipieri, respecta sarcina didactica, respecta sau incalca regulile jocului,da dovada de creativitate si inovatie la jocul de cretie, etc.

Dimpotriva in activitatile comune se pot obtine date despre imaginatia , memoria, gandirea, limbajul, capacitatea de intelegere, etc. Manifestarile copilului in jocurile de miscare si jocurile liber-alese, la teatru, la sala de mese etc. Trebuie observate cu mare atentie deoarece furnizeaza foarte multe date despre el: este prietenos, poseda spirit de intrajutorare, respecta pe cei din jurul sau etc.

Scopul pe care l-am avut eu în aplicarea acestei metode la grădinița de copii, este de a descoperii modul care rutinele și tranzițiile au contribuit la dezvoltarea personală a acestora. Pentru a avea un rezultat a fost necesar să îi observ pe cei din grupă mică de la începutul intrării lor în gradiniță și la sfârșitul anului. I-am observat timp de o săptămână la început și la sfarsitul anului încă o saptămână, adică acum. Am vrut prin asta să descopăr evoluția lor și schimbările aduse de rutine și tranziții pe parcursul unui an.

Convorbirea

Date despre copil putem afla si prin metoda convorbirii. Anumite manifestări, in anumite situatii in care este pus copilul le putem afla prin intermediul convorbirilor ocazionale, libere sau prin intermediul convorbirilor premeditate care au un scop bine stabilit.

La venirea in gradinita copilul se ataseaza de educatoare si cu timpul capata incredere in asi destainui toate framantarile pe care le are. Tot ce sa petrece in viata lui in afara gradinitei este adus la cunostinta educatoarei.

Convobrbirea ne ajută să intrăm în inima copilului, ne ajută să-l cunoaștem mai bine, să-l evaluăm și să aplicăm metodele cele mai eficiente pentru ai dezvolta o personalitate cât mai bună.

Chestionarul

Metoda chestionarului este foarte des folosită atunci când dorești să descopri unele aspecte cantitative, opinii sau să compari unele perioade, unele metode și pentru a descoperi modul de gândire, educația și atmosfera în care s-au dezvoltat.

Această metodă am aplicat-o unui număr de 7 educatoare, care m-au ajutat să compar ceea ce este acum în grădinițe și ceea ce a fost.

O să vedem ce ne-au spus persoanele respective în paginile de mai jos.

Modul de operationalizare a conceptelor majore ale cercetarii

Cuvinte cheie: metode moderne, metode tradiționale, preșcolar, dezvoltarea armonioasă, rutine, tranziții, autocunoaștere.

2.6. Calendarul cercetarii

Pentru a putea aplica metoda observației și a convorbirilor a fost necesar să asist timp de 2 saptămâni – o saptămână la începutul anului și una la sfârșitul acestui an- la activitățile dintr-o grădiniță de copii.

Chestionarul mi-a fost ușor de aplicat, deorece am în jurul meu prietene și cunoștințe care au fost și sunt educatoare.

Capitolul III REZULTATELE CERCETĂRII

Analiza și interpretarea datelor

În urma folosirii observației și a convorbirilor cu copiii, am reușit să îmi adun date și informații referitoare la modul în care rutinele și tranzițiile au contribuit la dezvoltarea personală a acestora. Dacă la intrarea în grădiniță copiii de grupă mică au fost dependeți de persoanele adulte din familie la orice activitate, erau dezorganizați, sensibili și greu de integrat în grup, acum la sfârșit de an , după o serie de activități precum rutinele și tranzițiile ei sunt mult mai ordonați, organizați, știu să salute, să mergă singuri la baie, să folosească săpunul, să se cunoscă mult mai bine pe ei înșiși și pe cei din jur. Rutinele și tranzițiile îi ajută pe copii să se dezvolte armonios, să facă orice activitate din plăcere și interes. Fiecare moment pentrecut la grădiniță pentru copil este o învățare, o învățare prin joc și bucurie.

În urma aplicării chestionarului am descoperit că noul curriculum este mult mai bine gândit, mult mai efficient și cu mult mai multe roade .

Ce experiență aveți în domeniu?

Lucrați în mediul a. Rural sau b. Urban

Care sunt studiile absolvite?

Care sunt gradele didactice?

Care credeți că sunt punctele slabe și cele tari ale vechiului curriculum?

Care credeți că sunt punctele slabe și cele tari ale noului curriculum?

S.M.

Activitățile integrate sunt cea mai mare inovație a curriculumului,deoarece prin aceste activități copiii au posibilitatea să învețe mai multe lucruri din diferite domenii experențiale într-o singură activitate.

Cum credeți că contribuie noile rutine și tranziții la dezvoltarea personală a preșcolarului din punctul dumneavoastră de vedere și din experiența dumneavoastră ?

Rezultatele adunate de la cei chestionați sunt că rutinele și tranzițiile, precum și noile metode din grădiniță contribuie la dezvoltarea personală a preșcolarului astfel:

Dezvoltarea imaginii de sine pozitive, a încrederii în sine, dezvoltarea independenței, a respectului de sine și față de alții, a emoțiilor și sentimentelor pozitive față de alții;

Formarea abilităților de comunicare eficientă, a atitudinilor de cooperare și participare, a conduitei civilizate;

Formarea atitudinilor pozitive față de familie, de rolurile familiale și față de modul sănătos de viață în familie;

Cultivarea valorilor moral-spirituale prin prisma relațiilor familiale și sociale;

Capitolul IV

Plan de intervenție

Autorul: 

Grădinița :

Opționalul "Dezvoltare personală" se prezintă sub o multipa finalitate:

* facilitează realizarea unor achiziții și beneficii psiho-comportamentale la copiii preșcolari;

* oferă părinților un tablou complet al indicatorilor cognitivi și comportamentali ai maturizării copilului;

* nu în ultimul rând, poate constitui un sprijin concret și un veritabil ghid pentru optimizarea activităților instructiv-educative și formative din grădiniță.

Conținuturi tematice:

1. Cunoașterea de sine și a celorlalți.

2. Cunoașterea și redarea unor expresii faciale și corporale.

3. Realizarea de contacte verbale și nonverbale între copii.

4. Exprimare și relatare a unor fapte, întâmplări, trăiri în prezența celorlalți.

5. Antrenarea grupului că întreg și formarea sentimentului de apartenența la grup.

6. Exersarea jocurilor de rol și a conduitelor prosociale.

7. Realizare de proiecte în grup.

8. Explicare și interpretare de proverbe\fabule.

9. Creare de povești.

10. Realizare de corespondențe pe criterii logice.

11. Stabilire de contrarii (perechi de contrarii).

12. Relaxare prin angajare tactil-kinestezica.

Tipuri de exerciții:

exerciții de exprimare emoțională spontană;

jocuri pentru depășirea inhibițiilor și blocajelor emoționale;

exerciții de empatie;

exerciții de râs;

jocuri de întrajutorare și colegialitate;

jocuri de rol;

exerciții de identificare;

exerciții de comparație;

exercutii de asociere în baza unui criteriu logic;

exerciții de operare concretă cu scheme logice elaborate anterior;

jocuri și tehnici de exprimare senzorial-emotionala;

tehnici de fantezie;

exerciții de completare a desenului;

tehnici de mișcare și dans;

artterapie;

exerciții de creare de poveste.

Durata opționalului: un an, 1 octombrie-15 iunie

Durata unei ședințe: 30 minute, 1 ședința\săptămână

Nivelul: -nivelul 1 (grupa mică și mijlocie)

– Nivelul 2 (grupa mare și mare pregătitoare)

Tipul opționalului: la nivelul mai multor arii curriculare

Domenii implicate: DLC, DEC, DPM, DOS

Forme de organizare: -activitati frontale;

– Activitati pe grupuri mici;

– Activitati individuale.

Evaluarea: -tipul: fontala și individuală;

– Modalitati de evaluare: aprecieri verbale ale activității proprii (autoevaluare) și a celorlalți; convorbiri; observarea sistematică a activității copiilor; discuții individuale cu copii; desene individuale și de echipă; fise de lucru; realizarea de proiecte în grup; întrebări tematice; expunerea unor lucrări; concurs; lecție deschisă\serbare; aprecierea rezultatelor prin premii, laude, încurajări, prin ecusoane (flori, iepurași, ursuleți), medalii, diplome etc.

La sfârșitul cursului (anului), fiecare copil va beneficia de o mapă individuală (potofoliu) cu lucrări, rezultate, comentarii personalizate și recomandări, care va fi înmânată părinților și\sau educatoarei.

Parteneri\colaboratori:

– Educatoare;

– Parinti;

– Psihologi acreditați de Colegiul Psihologilor din România.

La final, menționăm că programul de opțional este implementat în sistem din anul 2008 și funcționează cu succes, feedback-urile din partea copiilor, părinților și cadrelor didactice colaboratoare fiind dintre cele mai bune.

ACTIVITATE INTEGRATA

PROPUNATOR:

UNITATEA DE INVATAMANT:

NIVELUL: nivel II,

GRUPA: CAMPIONII

TEMA ANUALA DE INVATARE: CINE SUNT / SUNTEM ?

TEMA PROIECTULUI: “VREAU SA MA CUNOSC”

TEMA ACTIVITATII: “OMUL”

MODELUL INTEGRARII: polarizat

ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITATII INTEGRATE:

ADE: Activitate integrata (DS+DEC) OMUL (l.d.i. imagini power point „Corpul”, desen )

Tranzitii : „VOINICII „

Rutine: „Pot sa fiu ordonat” (exersarea unor deprinderi igienice)

SCOPUL: Largirea si adancirea reprezentarilor despre corpul uman, prin completarea experientei personale de viata cu date perceptive mai sistematice asupra structurii si functiilor corpului uman.

OBIECTIVE OPERATIONALE:

DS

Sa inteleaga informatia primita;

Sa numere crescator si descrescator, asociind numarul cu cifra;

Sa manifeste interes si curozitate pentru cunoastere;

Să recunoască părțile corpului uman; să identifice simțurile și organele de simț;

Să denumească funcțiile organismului;

DEC :

Să exerseze deprinderile tehnice specifice desenului, modelajului în redarea unor teme;

Sa se mobilizeze pentru a cânta cântece pentru copii;

Să acompanieze ritmic cântecele (clopoței, tamburine, xilofon)

SRATEGII DIDACTICE:

a)METODE SI PROCEDEE: conversatia, explicatia, observatia, exercitiul, munca independenta, negocierea, piramida, cvintetul, explozia stelara.

b)ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauze, miscarea, manuirea materialelor, stimularea.

c)RESURSE MATERIALE:

carioci, culori, foarfece, lipici, panou pentru expozitie, CD, DVD, calculator

d)FORME DE ORGANIZARE: in grupuri mici, individual, in perechi, frontal.

DURATA: o 45’

BIBLIOGRAFIE:

Curriculum pentru invatamantul prescolar M.E.C.I. 2009;

Activitati bazate pe inteligente multiple ed. Reprograph 2007;

Metode interactive de grup – ghid metodic – ed. ARVES 2008;

Activitatea integrata din gradinita – ghid pentru cadrele didactice preuniversitare D.P.H. 2008.

Copiii veniti la gradinita, vor gasi in sala de grupa o papusa. Dupa ce saluta, se grupeaza in jurul educatoarei, care ii anunta: „Venind in grupa, am gasit la usa de la intrare o papusa, dar am uitat sa o intreb ce e cu ea. Vreti sa vedem impreuna cine este? Le arat ecusonul cu numele papusii. O cheama ELENA. Ea ne-a adus un CD. Il vom pune la calculator pentru a-l viziona. Discuțiile se vor derula pe baza imaginilor prezentate. Folosind metoda piramidei, vor trebui sa o completeze dupa schema: 1,2,3,4.

Cine esti?

Spune 2 membre. (maini, picioare)

Numește 3 parti ale corpului (cap, trup, membre)

Enumeră 4 actiuni specifice (traieste, mananca, doarme, munceste)

Vor fi indrumati apoi la mesute, prin metoda mana oarba. Deplasarea se va face dupa ce copiii vor recita poezia „Voinicii”, cu miscarile aferente (tranzitii). Se prezinta oferta de lucru si sarcinile pentru fiecare. Se va da startul de începere a lucrului, se vor îndruma daca vor întâmpina greutăți, iar când vor termina, vor aseza lucrarile in expozitie. Euritmie(tranzitii)

Prin tehnica ghicitorilor, copiii in perechi, vor crea ghicitori, ce vor fi prinse in copacul mintilor istete. In incheiere, se va canta si dansa: „Degetelele”

Concluzii

Fiecare perioadă de vârstă își are importanța ei în evoluția omului și în formarea personalității, dar mulți cercetători consideră că perioada preșcolară este esențială în formarea omului, pentru că la această vârstă se formează priceperi și deprinderi diverse, se pun bazele conturării personalității copilului.

Întrucât achizițiile copilului în plan psihocomportamental din perioada preșcolară au o mare valoare pentru integrarea în activitatea școlară viitoare, procesul de dezvoltare și formare a copilului poate fi supus în mai mare măsură unui control științific, răspunderea revenind atât familiei cât și factorului social.

Educatoarele au menirea să îndrume formarea ființei omenești într-o perioadă de mare importanță pentru devenirea sa, în copilăria care construiește viitorul adolescent și adult. pe parcursul preșcolarității, copilul cintinuă să se dezvolte fizic, înregistrează mari progrese intelectuale, i se înfiripă personalitatea, apar înclinații și aptitudini aristice(precoce), se încadrează în normele de conduită social-morală. Reforma în curs a sistemului nostru de învățământ prevede asemenea obiective specifice, indicând că învățământul preșcolar completează educația primită în familie și că va asigura formarea și dezvoltarea fizică, intelectuală, afectivă, socială și morală a copiilor, mai ales prin joc. Studierea individualității copiilor nu este doar o cerință teoretică , aceea de a cunoaște „materialul” cu care lucrăm, pe care îl formăm. Influențele educative ale grădiniței tind să reducă decalajul dintre nivelele de dotare, de pregătire ale copiilor, să-i apropie ca grad de comportament și de experiență cognitivă și socială, să-i aducă la un „numitor comun”.

Studierea individualității copilului trebuie să îmbrace și la nivelul instituției preșcolare forma unei cunoașteri științifice, manifestată ca o preocupare continuă, sistematică, ce urmărește obiective clare și este realizată cu mijloace adecvate. Cunoașterea copilului nu trebuie să devină un scop în sine, ea se integrează și se subordonează activității de bază a educatoarei. În perioada preșcolară, în general, și în cea de început, în special, copilul este, pentru familia lui, dar se și simte „centrul universului” și tot ce se întâmplă în această perioadă se învârte în jurul lui. Copilul manifestă interes în joc, în raport cu obiectele, răspunde prompt solicitărilor dar, se poate constata fie că nu se poate orienta corect în spațiu (înainte, înapoi, sus, jos, dreapta, stânga etc.), fie că nu recunoște unele culori, fie că nu poate răspunde pozitiv la unele sarcini simple . Sau, copilul vorbește extrem de mult și folosește relativ corect mijloacele verbale , dar refuză cooperarea și interacțiunea cu alți copii, fiind complet nesociabil. Copiii preșcolari sunt extrem de activi. Ei au un bun control asupra corpului și le plac activitățile desfășurate după propriul lor hatâr. Preșcolarii tind să fie destul de flexibil social, ei sunt de obiceidispuși și pot să se joace cu cei mai mulți copii din cadrul grupurilor de apartenență.

Dintre metodele de studiere a individualității (test, anchetă, studiu d ecaz, etc.) la posibilitățile educatoarei rămâne metoda observării; educatoarea observă copiii în timpul variatelor activități din grădiniță, nu numai ca participarea lor la activități să fie conformă indicațiilor metodologice respective, dar și pentru a sesiza anume particularități ale vârstei lor.

La această vârstă, copilul se simte „centrul universului”, în care el se manifestă liber. Venind de acasă cu un anumit „bagaj”, copilul are impresia că lui i se cuvin toate, dar de fapt toți copiii care commpun o grupă sunt și ei centrul universului, cel puțin pentru familia din care fac parte. Sau mai potrivit ar fi să spunem că fiecare copil în parte se cinsideră „buricul pământului”. Tocmai de aceea, educatoarea trebuie să aleagă acele metode prin care să nu dezavantajeze pe nimeni, de altfel, copiii trebuie tratați egal, indiferent de starea materială sau de alte posibilități; dar în același timp trebuie tratați diferențiat, în funcție de capacitățile lor intelectuale.

Jocul, fiind principala activitate a copilului de vârstă preșcolară, educatoarea va transmite în cadrul jocurilor nu numai ideile sale cu privire la o temă de joc, dar și învățături și informații importante și care îi vor ajuta pe copii în parcursul lor școlar. Pentru aceasta, educatoarea va transpune parte din aceste informații în cadrul activităților de deprindere personală și individuală, rutine și tranziții. Foarte multe lucruri pot afla copiii în cadrul acestor tipuri de activități. Ei pot descoperi și în același timp, însuși, deprinderi de utilizare a obiectelor sanitare, a toaletei, de ștergere a nasului, de legare a șiretelor, de îmbrăcare, de aranjare a hainelor pe scăunel, de aranjare a jucăriilor, etc. Dacă în vechiul curriculum, activitățile erau oarecum separate de joc, în noul curriculum se urmărește o fluidizare a acestor activități, „o curgere” mai sigură a acestuia. De aceea, așa cum spuneam, acum copilul poate să afle mult mai multe și într-un mod plăcut, prin joc, cântând, sărind sau orice ar putea face în funcție de vârstă și capacitate.

Înțelegerea și utilizarea cât mai corectă a modalităților de relaționare acțională psihocognitivă și psihoemoțională cu copiii vor spori șansele în ceea ce privește realizarea achizițiilor psihocomportamentale corespunzătoare nivelului lor de vârstă.

Bibliografie

*** Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6 / 7 ani, Proiectului pentru Educație Timpurie Incluzivă, din cadrul Programului de Incluziune Socială,București, 2008;

Adina Glava,Maria Pocol,Lolica-Lenuta Tataru , Educația timpurie:ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45,Cluj Napoca, 2009;

Al. Roșca, A. Chircev, Psihologia copilului preșcolar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1965;

Alex Muchielli , Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale, Editura Polirom, 2002;

Brigitte Bouillerce, Emmanuel Carré, Cum să ne dezvoltăm creativitatea, Editura Polirom, Iași, 2002;

C. Albu, Adriana Albu, T. L. Vlad, I. Iacob, Psihomotricitatea, Ed.Institutul European, Iasi, 2006;

C.Albu, A. Albu, Psihomotricitatea, Editura Spiru Haret, Iași, 1999, p. 9.

Constantin Cucoș, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Editura Polirom, Iași, 2008;

Emilia Albu, Psihologia vârstelor, Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureș, 2007;

Golu, P., Verza, E., Zlate, M, Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București , 1994;

Goroon W. Allport, Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică, București , 1991;

Ioan Nicola, Pedagogia școlara , Editura didactică și pedagogică, București, 1980;

Jean Chateau, Copilul și jocul, Eitura Didactică și pedagogică, București 1972,

Jean Piaget, , apud, Vasile Flueraș, Cătălina Ulrich, Educația timpurie , în Educație timpurie și specificul dezvoltăriicopilului preșcolar, Editura Educația 2000+,București, 2008;

Jean Piaget, , apud, Vasile Flueraș, Cătălina Ulrich, Specificul dezvoltării copilului, în Educație timpurie și specificul dezvoltăriicopilului preșcolar, Editura Educația 2000+,București, 2008;

M. Golu, Fundamentele psihologiei, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005;

M. Ifrim, Antropologie motrică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986M

M. Zlate, Fundamentele psihologiei, Editura Pro- Humanitate, București, 2002;

Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie, Editura Universal Enciclopedic, Bucure;ti, 1998;

P. Golu, Învățare și dezvoltare, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985;

P.P. Neveanu, M. Zlate, T. Crețu, Psihologie – manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993;

SORIN CRISTEA, Dicționari de termeni pedagogici, Editura didactică și pedagogică, București, 1998;

Tinca Crețu, Psihologia copilului, Ministerul Educației și Cercetării, București, 2005;

Tinca Crețu, Psihologia vârstelor, Tipografia Universitatii Bucuresti , 1994;

Ursula Șchiopu, Psihologia copilului,Editura Didactica și pedagogică, București, 1967;

Ursula Șchiopu, Psihologia vârstelor, ciclurile vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică. București, 1995;

Vasile Flueraș, Cătălina Ulrich, Specificul dezvoltării copilului, în Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, București, 2008;

Resurse interent:

www.didactic.ro

http://dexonline.ro/definitie/activitate

Anexe

Anexa 1. Chestionar

Vă mulțumesc că ați acceptat să participați la acest studiu.

Chestionarul este format din 7 întrebări, la fiecare întrebare trebuie să încercuiți un răspuns, iar acolo unde nu aveți variante de răspuns să vă spuneți opinia sinceră.

Încercați să răspundeți la toate întrebările, răspunsurile dumneavoastră vor fi complet confidențiale. Vă rog să spuneți ceea ce gândiți și faceți dumneavoastră și NU ceea ce credeți că ar fi frumos sau bine.

1. Ce experiență aveți în domeniu?

mai puțin de 5 ani; b. Într 5 și 10 ani; c. Mai mult de 10 ani.

Lucrați în mediul a. Rural sau b. Urban

Care sunt studiile absolvite?

a. Liceu; b. Facultate; c. Master;

Care sunt gradele didactice?

Debutant b. Definitivat; c. Gradul II; d. Gradul I;

Care credeți că sunt punctele slabe și tari ale vechiului curriculum?

Care credeți că sunt punctele slabe și tari ale noului curriculum?

Cum credeți că contribuie noile rutine și tranziții la dezvoltarea personală a preșcolarului din punctul dumneavoastră de vedere și din experiența dumneavoastră ?

Vă mulțumesc!

Anexa 2 Proiect de activitate

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA : mijlocie

EDUCATOARE :

DATA :

TEMA ANUALA : “Cine sunt / suntem?”

TEMA PROIECTULUI : “Eu și lumea mea”

SUBTEMA : “Corp sanatos, joc sanatos”

TEMA ZILEI : “Acesta sunt eu!”

DURATA ACTIVITATII : 25 min

ACTIVITATI DE DEZVOLTARE PERSONALA :

Rutine : sosirea copiilor, Întalnirea de dimineata, igiena

Tranzitii

FORMA DE REALIZARE : frontal, individual

SCOPUL : Formarea si dezvoltarea competentelor sociale in vederea integrarii in microgrup

OBIECTIVE DE REFERINTA :

Constientizarea propriului corp si diferentierea de altul;

Stabilirea si mentinerea de relatii;

Formare de conduite dezirabile;

OBIECTIVE OPERATIONALE :

Sa utilizeze formele de salut adecvate momentelor zilei sau in diferite imprejurari;

Sa sesizeze prezenta / absenta unui coleg, cunoscandu-I chipul si in acelasi timp numele;

Sa observe cu atentie vremea de afara, oferind verbal catela caracteristici ale acesteia, marcandu-le prin simbolul adecvat;

Sa participe activ si afectiv la activitatile de grup;

Sa asambleze, reconstituind imaginea desenata a corpului uman din bucatele taiate;

Sa deseneze stari si trairi emotionale preferate;

Sa identifice diferite stari emotionale, conferindu-le etichete verbale;

Sa realizeze diferite tipuri de mers si miscari

METODE SI PROCEDEE : conversatia, explicatia, demonstratia, problematizarea, jocul, muzica

RESURSE : panoul catalogul grupei, Calendarul naturii, puzzle-corpul baiatului / fetitei, baloane, marker, cd, jetoane cu animale / pasari

BIBLIOGRAFIE :

Curriculum pentru invatamantul prescolar

Cioflica Maria Smaranda, Lazar Camelia, Ilie Elena, Mignea-Guga Nadina, Berbeceanu Gabriela, Marta Cornelia – “Ziua buna incepe cu Intalnirea de dimineata” – Editura Tehno-Art, 2010

Glava Adina, Pocol Maria, Tataru Lolica-Lenuta – “Educatia timpurie : ghid metodic pentru aplicarea curriculumului prescolar” – Pitesti, Editura Paralela 45, 2009

SCENARIUL ZILEI

Activitatea incepe cu Intalnirea de dimineata.

Intalnirea de dimineata

Urmarind indicatiile educatoarei, copii se aseaza in semicerc, chemarea la aceasta activitate facandu-se prin intermediul unui clopotel si rostind versurile :

“Dimineata ne-am trezit,

La gradinita am venit,

In cerc sa ne adunam,

Cu totii sa salutam.”

Salutul

Copiii stau in semicerc impreuna cu educatoarea pentru a se saluta reciproc si a saluta orice oaspete al grupei. In timpul salutului se foloseste un ton cald, prietenos, copiii adresandu-se unii altora pe nume.

Educatoarea se adreseaza mai intai tuturor copiilor : “Buna dimineata, dragi copii!”

Educatoarea le prezinta oaspetele din ziua respectiva, clovnul Hapciu. Copiii il saluta pe clovn, spunandu-si numele si o insusire proprie.

Ex : “Eu sunt Alex si sunt un baiat vesel”

Prezența copiilor se realizeaza in cadrul Intalnirii de dimineata. Educatoarea le solicita copiilor sa numeasca copiii absenti si sa le prinda fotografiile la panou in zona “copii absenti.”

Calendarul naturii

Atenția se indreapta spre Calendarul naturii unde copiii vor preciza cateva elemente :

In ce zi a saptamanii ne aflam?

Ce zi a fost ieri?

Ce zi va fi maine?

In ce anotimp ne aflam?

Se aleg jetoanele caracteristice anotimpului, vremii si a modului in care ne imbracam.

Impartasirea / schimbul de impresii

Se poarta un dialog scurt cu privire la jocurile pe care clovnul vrea sa le joace impreuna cu copiii.

Jocuri in grup

Joc de recompunere a intregului “Din bucatele”

Clovnul le precizeaza copiilor ca vor realiza un concurs.

Le imparte plicuri in care sunt bucatele taiate ale unui desen – corpul uman – baiatul si fetita. Copiii iau plicul, se asaza la masute si asambleaza imaginea. Castiga copilul care termina corect, primul de asamblat.

Tranzitie :

“Cat ai zice < un, doi, trei >

Sari usor intr-un picior

Si-apoi iar la < un, doi, trei >

Treci la locul tau, de vrei !”

Copiii revin la locurile lor in semicerc.

Joc creativ – “Baloane vesele si triste”

Pentru ca au realizat corect sarcina concursului, copiii primesc cate un balon si li se cere sa deseneze pe acestea starea emotionala din acel moment (veseli sau tristi).

Copiii trebuie sa verbalizeze actiunea, oferind etichete verbale trairilor respective. Baloanele se vor arunca in aer, copiii le vor prinde pe rand si vor exprima trairile desenate, indentificandu-se cu ele.

Joc de miscare – “Tehnici de miscare si dans”

a.) Clovnul ii sopteste ceva la ureche educatoarei. Educatoarea le solicita copiilor sa-l invete pe clovn sa danseze. Pe un fundalmuzical, copii trebuie sa creeze un dans propriu, miscandu-si mai intai fiecare parte a corpului, apoi corpul in ansamblu.

b.)Educatoarea le solicita copiilor sa-l mai invete ceva pe clovn : cum merg, cum se misca, cum fac diferite animale. In mijlocul cercului se asaza o cutie cu jetoane. Copiii extrag un jeton, imita animalul reprezentat; ceilalti copii recunoscand si denumind animalul.

Se fac aprecieri asupra modului in care s-au jucat copiii, clovnul le mulțumește pentru ca l-au primit la activitate si le ofera cateva surprize (activitati pe centre).

Noutatile zilei

Se vor anunta activitatile care se vor desfasura in aceea zi.

Anexa 3. Proiect tematic 1

Grădinița:

Educatoare:

Locul:

CUM ESTE/A FOST ȘI VA FI

AICI PE PĂMÂNT

GRUPA MIJLOCIE

EDUCATOARE:

ARGUMENT

Copiii, în special băieții, sunt interesați de mici de mașinuțe, trenulețe, avioane, rachete, se joacă cu plăcere cu aceste jucărioare, sunt curioși în legătură cu structura acestora, modul de funcționare, de aceea am considerat necesar să satisfac nevoia lor de cunoștere prin desfășurarea proiectului tematic ,,Cu ce călătorim?” Vom încerca să aflăm, de asemenea, cum se deplasau bunicii noștri și cum vor arăta vehiculele viitorului.

SCRISOARE CĂTRE PĂRINȚI

Stimați părinți,

Suntem în secolul vitezei și ne deplasăm cu tot felul de mijloace de locomoție, iar copiii dumneavoastră sunt curioși să afle cât mai multe lucruri despre acestea. În acest scop, am demarat proiectul tematic,,Cu ce călătorim?”și ne adresăm dumneavoastră cu rugămintea de a ne sprijini în acest proiect cu procurarea materialelor necesare: jucării, albume, reviste, cărți cu poezii sau povestiri despre mașini, trenuri, avioane, sau orice altceva ce credeți că ne este util.

Vă mulțumim,

Grupa Fluturașilor și d.na educatoare

DESCRIEREA PROIECTULUI

TEMA: CUM ESTE/A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT?

PROIECT: CU CE CĂLĂTORIM?

SUBTEME: 1. LA PLIMBARE PRIN ORAȘ

2. CĂLĂTOR ÎN ZBOR ȘI PE APE

GRUPUL ȚINTĂ: GRUPA MIJLOCIE- FLUTURAȘII

RESURSE UMANE: copii, educatoare, părinți, bunici

RESURSE MATERIALE: Pliante cu imagini, cărți cu povești și poezii despre mijloacele de locomoție, siluete de mașini și alte mijloace de circulație, C.D., calculator, albume, reviste, televizor, DVD, etc.

PERIOADA DERULĂRII PROIECTULUI: 2 săptămâni- 8.02-19.02.2010

METODE: observația, conversația, explicația, demonstrația, experimentul, problematizarea, învățarea prin descoperire, brainstorming-ul.

EVALUAREA PROIECTULUI:

Organizarea de expoziții cu lucrările copiilor,

Portofoliile copiilor, CD cu poze

BIBLIOGRAFIE:

CURRICULUM PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR, 2008

METODE INTERACTIVE DE GRUP, ghid metodic, DIMA, SILVIA, ed. Miron, 2005;

METODA PROIECTELOR LA VÂRSTE TIMPURII, PREDA VIORICA, Ed.Miniped, București, 2002.

OBIECTIVE CADRU ȘI DE REFERINȚĂ PE DOMENII EXPERIENȚIALE

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE:

Obiective cadru:

-Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a structurilor verbale orale

Obiective de referință:

Să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât și de auditor;

Să reacționeze la mesaje simple transmise;

Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței proprii, activității personale și (sau a relațiilor cu ceilalți)

Să utilizeze în exprimare un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical

Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles, să rețină și să reproducă expresii ritmate și rimate.

DOMENIUL ȘTIINȚĂ:

Obiective cadru:

– Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător;

– Stimularea curiozității privind explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare.

Obiective de referință

Să-și îmbogățească experiența senzorială ca bază a cunoștințelor prematematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulțimi, pe baza unor însușiri comune luate în considerare separat; să numere corect în limitele 1-4, să raporteze numărul și cifra la cantitate și invers, să rezolve probleme simple de adunare și scădere cu o unitate, să recunoască și să denumească piesele geometrice și atributele lor.

Să cunoască elementele componente ale lumii înconjurătoare (ființa umană ca parte integrantă a mediului, mijloace de circulație);

Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate.

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE:

Obiective cadru:

– Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate, educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;

– Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive.

Obiective de referință:

Să respecte reguli simple de securitate personală și de circulație

Să-și adapteze comportamentul la cerințele grupului în care trăiește (grădinița, grupul de joacă în situții diferite: pe stradă, în mijloace de transport în comun);

Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive;

Să manifeste prietenie față de colegii din grupul de joacă;

Să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice;

DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV:

Obiective cadru:

– Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, modelaje;

– Formarea capacității de receptare a lumii sonore a muzicii

Obiective de referință:

Să descopere lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului;

Să intoneze cântece pentru copii accesibile vârstei;

Să exprime prin mișcare starea sufletească creată de muzica audiată;

Să exerseze deprinderile tehnice specifice desenului și modelajului în redarea unor teme plastice;

Să compună în mod original și personal spațiul plastic

DOMENIUL PSIHO-MOTRIC:

Obiective cadru:

– Formarea deprinderilor motrice de bază și utilitar aplicative,

– Cunoașterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menținerea stării de sănătate

Obiective de referință:

Să aplice reguli simple de igienă personală și colectivă;

Să se orienteze în schema corporală cunoscându-și posibilitățile motrice ale fiecărei părți

Să perceapă componentele spațio-temporale (ritm, durată, distanță);

Să-și formeze corect deprinderile motrice de bază;

STRATEGII DIDACTICE

Tipuri de strategii utilizate pe parcursul derulării proiectului: mixtă, algoritmică, bazate pe joc, euristice, expozitive;

a. Metode și procedee: observarea spontană și dirijată, povestirea, explicația, demonstrația, exercițiul, conversația;

Modalități de evaluare utilizate pe parcursul proiectului

Realizarea unui centru tematic cu tema: „ Cu ce călătorim”

Produse ale activității copiilor;

Observația curentă a educatoarei;

Chestionarea orală

Forme de organizare: Frontal; Pe grupe; Individual

INVENTAR DE PROBLEME

CENTRELE DE INTERES ȘI MATERIALE PUSE LA DISPOZIȚIA COPIILOR

Tema săptămânii: La plimbare prin oraș

Tema săptămânii: Călător în zbor și pe apă

Anexa 3

Educatoare :

Grădinița :

DATA:

UNITATEA DE ÎNV.:

GRUPA: Mijlocie

PROFESOR ÎN ÎNV.PREȘCOLAR:

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cine și cum planifică/organizează o activitate?

PROIECTUL TEMATIC: „Pas cu pas”

TEMA SĂPTĂMANII: „De pe câmp pe masa noastră”

TEMA ZILEI: „Povestea pâinii”

TIPUL ACTIVITĂȚII: Activitate cu conținuturi integrate(DLC+DȘ+DEC+ALA+ADP)

DOMENIILE EXPERENȚIALE: DLC- Educarea limbajului

DȘ – Activitate matematică

DEC – Educație muzicală

TIPUL DE ACTIVITATE: Consolidare, sistematizare, completare a cunoștințelor

FORMA DE REALIZARE: frontal, individual,pe grupuri mici

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

– îmbogațirea și aprofundarea cunoștințelor copiilor referitoare la meserii și meseriași, în special la meseria de brutar, utilizând experiența socio-cognitivă acumulată prin intermediul activităților desfășurate în grădiniță;

STRATEGII DIDACTICE:

METODE : conversația, explicația, observația, demonstrația, exercițiul, cubul, munca în echipe, turul galeriei, povestirea, dialogul, jocul liber, munca în echipă, munca independentă.

RESURSE MATERIALE :

DLC : imagini din poveste;

DȘ: camioane, 15 săculeți cu grâu, cercuri, jetoane cu cifre, moară în miniatură;

DEC: instrument muzical;

CENTRE DE INTERES: costume de brutar, aluat, forme de patiserie, boabe de fasole, grâu, porumb, borcane pregătite pt. boabele de grâu, paste făinoase de diferite culori și forme, aracet, siluete de copaci.

DURATA: 9 – 12

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

Curriculum pentru înv.preșcolar (3-6/7),2008

Metode interactive de grup Editura Arves, 2008

Activitatea integrată în grădiniță, Didactica Publising House, 2009

Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Miron, Timișoara 2005

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE:

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Să recunoască și să sorteze semințele de grâu dintre alte semințe;

Să așeze semințele de grâu pe patul germinativ;

Să cunoască/intuiască uneltele de lucru necesare meseriei de patiser;

Să utilizeze uneltele de lucru specifice acestei meserii;

Să imite meseria de patiser, verbalizand acțiunile întreprinse;

Să obțină podoabe înșirând paste făinoase de diferite forme și mărimi;

Să realizeze lucrări decorative prin aplicarea pastelor făinoase de mici dimensiuni;

CENTRE DE INTERES DESCHISE

1. ȘTIINȚĂ: „Alege și grupează” – recunoașterea și sortarea boabelor de grâu și așezarea lor pe patul germinativ;

2. ARTĂ: „Mărgeluțe colorate” – înșirare paste făinoase de diferite forme și mărimi;

„Copacul înflorit” – aplicare paste făinoase de mici dimensiuni;

3. JOC DE ROL: „Patiserii pricepuți” – imitarea meseriei de patiser;

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI RECREATIVE:

„ CARTONAȘUL CĂLĂTOR”

Obiective operaționale :

Să manifeste interes și atenție pentru joc;

Să recunoască și să denumească obiecte, personaje, acțiuni reprezentate pe cartonașe;

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE:

1. DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE: „POVESTEA PÂINII” – Povestirea educatoarei;

2. DOMENIUL ȘTIINȚĂ – ACTIVITATE MATEMATICĂ: „POVESTEA PÂINII” – raportarea cantității la cifră, punerea în corespondență, raportarea cifrei la cantitate, asocierea numărului de bătăi, numărarea corectă( de la stânga la dreapta prin încercuire):

3. DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV – „POVESTEA PÂINII” : repetarea cântecelor „Brutarii”, „Moara”;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

1. să audieze povestea expusă de educatoare;

2. să demonstreze că a înteles textul;

3. să răspundă la întrebări, utilizând o exprimare coerentă;

4. să formeze grupe de jucării prin raportarea la cifră; să formeze grupe prin punere în corespondență;

5. să numere crescător, de la stânga la dreapta, obiectele celor două grupe;

6. să recunoască cântecul „Brutarii” după un fragment muzical audiat și jocul muzical „Moara”;

7. să interpreteze în grup, alternativ pe subgrupe, cântare în lanț;

8. să execute mișcările sugerate de textul jocului muzical.

TRANZIȚII

„LA BAIE” – cântec, mers obișnuit în coloană câte unul, spălatul mâinilor;

„MOARA” – deplasare la spălător pe refrenul jocului muzical;

SCENARIUL ACTIVITĂȚII INTEGRATE A ZILEI

Ziua va debuta cu „Întâlnirea de dimineată”, când toti copiii stau pe scăunele, în semicerc, asigurându-se contactul vizual între copii. Ne salutăm, continuăm cu o foarte scurtă discutie despre vremea de afară, apoi ne jucăm cu emoticoanele.

Pentru anunțarea temei zilei, ne vom readuce aminte de vizita la brutărie făcută în urmă cu două zile. Dicuțiile referitoare la vizita la brutărie și ce au văzut acolo, îi vor conduce pe copii la tema zilei „ Povestea pâinii”și la ce vor avea ei de făcut.

Trecerea la activitățile pe domenii experiențiale se va face pe tranziția „La baie”. La revenirea copiilor în sala de grupă, se vor așeza în semicerc , așteptând în liniște începerea activităților.

Activitatea pe domenii experiențiale va debuta cu recitarea de către educatoare a două strofe din poezia „Povestea pâinii”, trezind curiozitatea copiilor de a descoperi modul în care bobul de grâu ajunge făină. Copiii se arată interesați de poveste și adoptă, la cererea educatoarei poziția relaxată a corpului pentru audierea textului. Povestea este însoțită de imagini sugestive cu etapele poveștii. Pentru a puncta elementele de activitate matematică, povestea se întrerupe, oprindu-ne la rezolvarea câtorva sarcini cu materialul pus la dispoziție (camioane, săculeți cu grâu, jetoane cu cifre, cercuri, moara în miniatură). Prin sarcinile date copiilor se urmărește fixarea cunoștințelor despre raportarea numărului la cantitate și invers, despre numărarea în ordine crescătoare, formarea grupelor, numeralul ordinal. Li se va cere copiilor să grupeze mașinile și săculeții cu grâu, în cele două cercuri așezate pe covor, apoi să numere mașinile, așezând cifra corespunzătoare, apoi să formeze grupe de câte un săculeț, două săculețe…… și să pună cifra corespunzătoare, apoi pentru verificarea numeralului ordinal li se va atribui fiecărei mașinuțe câte o cifră, iar educatoarea le va cere copiilor să închidă ochii și va ascunde a treia mașinuță, a cincea și tot așa. La finalul sarcinilor, li se va cere copiilor să încarce săculeții în camioane și să le ducă la moară, în acest fel continuându-se povestea, unde bobul de grâu prin măcinare devine făină care ajunge la brutărie pentru obținerea produselor de panificație. Pentru recunoașterea cântecului „Brutarii” și a jocului muzical „Moara”, li se va cânta un fragment din acestea sau prin folosirea unui instrument muzical. Cântecul se va cânta pe diferite modalități de interpretare și anume cântare în lanț, individual, frontal sau în echipă. La fel și pentru jocul muzical.

Deplasarea la spălător se va realiza pe refrenul jocului muzical „Moara”. La revenirea în grupă, fiecare se va așeza acolo unde i s- a spus dinainte, urmărind și semnele din piept.

La Artă, vor avea de înșirat mărgele colorate din paste făinoase, pe sârmă. Apoi tot la Artă, vor avea de realizat un copac înflorit prin aplicarea de paste făinoase mici pe suprafața coroanei. La sectorul Știință copiii vor avea de sortat boabele de grâu dintre alte boabe și apoi să le așeze pe un pat germinativ , pentru a putea observa evoluția lor. La sectorul Joc de rol, copiii vor imita meseria de patiser și vor modela aluatul, îl vor întinde cu sucitoarea și apoi îl vor tăia în forme.

Activitatea se va încheia cu jocul „Cartonașul călător”, în care copiii vor trebui sa recunoască imaginea de pe jeton și să spună despre ce este vorba, doar după ce educatoarea spune.

Copiii vor primi ca recompensă covrigei.

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI RECREATIVE

Se va desfășura jocul „Cartonașul călător”. educatoarea va înmâna un jeton pe care este înfățișată câte o meserie. Ei vor trebui să o dea din mână în mână, iar când educatoarea oprește lanțul, cel la care a rămas jetonul va trebui să spună ce vede în imagine. Apoi jocul poate continua de câte ori vor dori copiii.

ANEXE

La baie, la baie cu toții să plecăm

La baie, la baie pe mâini să ne spălăm,

Săpunul și apa ne sunt prietenii,

La baie, la baie veniți acum copii, da, da, veniți la baie!

Pe mâini să ne spălăm,

Da, da, veniți la baie!

Da, da, veniți la baie

Și n-o să regretăm!

MOARA

Tica – taca, tica – taca

Roata morii se – nvârtește

Tica – taca, tica – taca

Nicidecum nu se oprește.

Bibliografie

*** Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6 / 7 ani, Proiectului pentru Educație Timpurie Incluzivă, din cadrul Programului de Incluziune Socială,București, 2008;

Adina Glava,Maria Pocol,Lolica-Lenuta Tataru , Educația timpurie:ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45,Cluj Napoca, 2009;

Al. Roșca, A. Chircev, Psihologia copilului preșcolar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1965;

Alex Muchielli , Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale, Editura Polirom, 2002;

Brigitte Bouillerce, Emmanuel Carré, Cum să ne dezvoltăm creativitatea, Editura Polirom, Iași, 2002;

C. Albu, Adriana Albu, T. L. Vlad, I. Iacob, Psihomotricitatea, Ed.Institutul European, Iasi, 2006;

C.Albu, A. Albu, Psihomotricitatea, Editura Spiru Haret, Iași, 1999, p. 9.

Constantin Cucoș, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Editura Polirom, Iași, 2008;

Emilia Albu, Psihologia vârstelor, Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureș, 2007;

Golu, P., Verza, E., Zlate, M, Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București , 1994;

Goroon W. Allport, Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică, București , 1991;

Ioan Nicola, Pedagogia școlara , Editura didactică și pedagogică, București, 1980;

Jean Chateau, Copilul și jocul, Eitura Didactică și pedagogică, București 1972,

Jean Piaget, , apud, Vasile Flueraș, Cătălina Ulrich, Educația timpurie , în Educație timpurie și specificul dezvoltăriicopilului preșcolar, Editura Educația 2000+,București, 2008;

Jean Piaget, , apud, Vasile Flueraș, Cătălina Ulrich, Specificul dezvoltării copilului, în Educație timpurie și specificul dezvoltăriicopilului preșcolar, Editura Educația 2000+,București, 2008;

M. Golu, Fundamentele psihologiei, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005;

M. Ifrim, Antropologie motrică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986M

M. Zlate, Fundamentele psihologiei, Editura Pro- Humanitate, București, 2002;

Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie, Editura Universal Enciclopedic, Bucure;ti, 1998;

P. Golu, Învățare și dezvoltare, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985;

P.P. Neveanu, M. Zlate, T. Crețu, Psihologie – manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993;

SORIN CRISTEA, Dicționari de termeni pedagogici, Editura didactică și pedagogică, București, 1998;

Tinca Crețu, Psihologia copilului, Ministerul Educației și Cercetării, București, 2005;

Tinca Crețu, Psihologia vârstelor, Tipografia Universitatii Bucuresti , 1994;

Ursula Șchiopu, Psihologia copilului,Editura Didactica și pedagogică, București, 1967;

Ursula Șchiopu, Psihologia vârstelor, ciclurile vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică. București, 1995;

Vasile Flueraș, Cătălina Ulrich, Specificul dezvoltării copilului, în Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, București, 2008;

Resurse interent:

www.didactic.ro

http://dexonline.ro/definitie/activitate