Rolul Rivierii Marii Negre In Circuitul Turistic European

Introducere.

Capitolul I.Turismul de litoral – fenomen al activitatii tuistice contemporane.

1.1.Particularitățile turismului de litoral.

1.2.Tendințe de dezvoltare ale turismului de litoral european.

1.3. Potențialul turistic in Europa.

Capitolul II.Turismul în România cu principalele atracții de litoral.

2.1.Premisele dezvoltării turismului în România.

2.2.Potențialul turistic al litoralului românesc.

2.3.Principalele atracții turistice ale litoralului românesc.

2.4.Cererea și oferta turistică a stațiunilor de pe litoralul Mării Negre.

Capitolul III.Rolul rivierii Mării Negre în circuitul turistic European.

3.1.Circulația turistică în zona litoralul

3.2 Organizarea,amenajarea și dezvoltarea litoralului.

3.3. Durabilitatea economica a turismului.

3.4 Modalitati de atragere in Romania a principalelor fluxuri turistice in Europa.

Concluzii si recomandări.

Bibliografie.

Anexe.

Introducere

Turismul reprezintă o importantă ramură economică ce ne schimbă atît viața cotidiană cît și viața socială.

Turismul se poate reda sub diferite forme ca de exemplu turism de vacanță, turism de agrement, turism montan, litoral, balnear, de tratament, insă indiferent de forma pe care o reprezintă, acesta duce la o plimbare a persoanei in cauză de la locul de reședință spre o altă localitate, zonă, regiune, chiar stat. Această formă de deplasare are ca și rezultat interacțiunea cu oameni diferiți, diferite culturi, popoare, religie, cunoaștere, dar să nu uităm un lucru foarte important odihna dar și dezvoltarea generală privind anumite civilizații, dar și schimbarea unor impresii deja formate.

Lucrarea de față se adresează tuturor celor care doresc să facă parte la dezvoltarea turismului, dar și pentru cei care doresc să descopere noi posibilități de a călători, precum și celor care au dorința să descopere noi locuri turistice, din Romania sau Europa, care pot construi obiectul unei noi vacanțe.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, fiecare având un rol aparte in realizarea obiectivului propus prin elaborarea acesteia.

Primul capitol ne introduce in lumea teoretică a turismului, unde se descrie notiuni, particularitați cu referință la turismul de litoral, axînd tangențial la turismul de litoral european,tendintele lui de dezvoltare, și redînd potențialul litoralului european.

In cel de-al doilea capitol descriem premisele dezvoltarii turismului in Romania, mergem in lumea grandioasă a atracțiilor turistice ale litoralului romanesc, la fel expunem potențialul natural și antropic al litoralului românesc, tot odată analizăm cererea și oferta turistică pe litoral în sezonul estival.

În capitolul trei reflectăm rolul turismului european în dezvoltarea infrastructurii turistice a litoralului românesc, indicatorii activitații turistice și fluxul turistic in zona de litoral.

Ceea ce este important de tinut minte este faptul că pe parcursul acestei lucrări se poate observa diferența majoră între numărul de vizitatori care sosesc în România, ceea ce duce deasemenea la o diferență importantă intre încasările din turism în Romania față de valoarea înregistrată în Europa.

Lucrarea ne vorbește despre anumite obiective turistice ale României, care nu sunt atît de valorificate pentru a duce la o majorare a numărului de turiști sosiți. Tot odată prin prezenta lucrare se prezintă cîteva din mulțimea de modalități prin care România își pune in valoare potențialul său turistic, care ar putea duce la îmbunătațirea economiei acestei țări, dar și asupra populației acesteia, însă sa nu uităm și de efectele pozitive pe care le poate avea asupra perspectivei ca destinație turistică, care este privită pe plan internațional în acest moment.

Analizînd această lucrare se poate dezvolta o nouă perspectivă în a valorifica turismul românesc, dar si cel european, motiv pentru care această tema dezvoltată în ceea ce urmează trebuie studiată cu mare atenție dar și cu mare interes. Aici sunt prezentate o mulțime de informații folositoare celor ce doresc să descopere Europa dar mai ales România în ansamblul său.

Capitolul I.Turismul de litoral- Fenomen Economic actual

1.1.Particularitățile turismului de litoral.

Etimologic, cuvantul „turism" provine din cuvîntul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), cuvânt creat în Anglia, in jurul anilor 1710, pentru a reflecta acțiunea de voiaj in Europa dar și în Franța – în special. La randul său, acest termen englez rezultă din cuvântul francez „tour" (călătorie, mișcare, plimbare), fiind intrebuințat în majoritatea limbilor europene cu semnificația de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini și mai adînci, el derivă din cuvantul grec „tournos" și, respectiv, din cel latin „turnus" ce inseamnă la fel călătorie în circuit. Din termenul „turism" a derivat și cel de „turist", adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

Evoluția, atît a turismului, cît și a turismului internațional se definește, la nivel mondial, printr-o tendință ușoară de creștere datorită influenței factorilor economici, politici, demografici și sociali. Turismul internațional dispune, în această situație, de cea mai importantă creștere datorită dorinței oamenilor de a călători în alte țări, de a vedea alte civilizații, tradiții dar și datorită progresării tehnice în domeniul transporturilor, progres care permite a călători mai rapid și mai sigur pe distanțe din ce în ce mai lungi.

Litoralul, poate fi definit ca zonă de legătură între elementele terestre și hidrologice și redă, prin esența și poziția sa geografică, un teritoriu favorabil pentru cele mai variate activități. Activitățile economice din regiunile de coastă și în special intensificarea fluxului turistic iși pun amprenta asupra amenajării și organizării spațiului litoralului. Activitățile antropice cu impact puternic asupra zonelor litoralului sunt:

-Activitățile în domeniul industriei și porturilor de mare dimensiune și mai recent înfigerele nucleare, mari consumatoare de apă, întalnite în zonele de coastă din țările industrializate dar și în cele în curs de industrializare.

-Creșterea procesului de urbanizare prin construirea de noi aglomerații urbane, prin lărgirea celor existente și prin perfecționarea echipamentelor edilitare existente;

Tot odată, din punct de vedere geomorfologic, zona de litoral este una fragilă, aflată într-o perioadă continuă de modificare și deasemenea, permanent primejduită cu modificarea echilibrului. Schimbarea liniei de coastă este rezultatul acțiunii combinate a mării, a proceselor de eroziune și a activităților antropice.

Turismul de litoral este bazat în principal pe dorința de odihnă și relaxare, dar și de tratarea și prevenirea unor boli prin cura heliomarină. Turismul de litoral pune la dispoziție o mulțime de posibilități pentru agrement, practicarea sporturilor de sezon atat pe terenuri special amenajate, cât și sporturi nautice. Formele care sînt practicate pe litoral:

-turismul de recreere și odihnă întruchipează o mare parte a turismului, ce au ca scop relaxarea, recursia fizică și psihică după o perioadă activă. Totuși, există o diferență între turismul de odihnă și cel de recreere. Turismul de odihnă este practicat, de majoritatea turiștilor, in timpul concediului anual și este caracterizat de o prezență mai scăzută. Turismul de recreere se practică de obicei în perioade relativ scurte de timp, el este caracterizat de o mobilitate mai accentuată a turiștilor.

-turismul de tratament și cură balneoclimatic: este considerat, o formă specifică de turism de odihnă. Aceasta a devenit mai practicată, ca efect a dezvoltării bolilor legate de sistemul nervos. Astfel, percepem două țeluri in practicarea turismului: liniștire și relaxare, dar și cauze cu caracter medical, de tratare a multor afecțiuni.

Zonele unde se practică aceste forme de turism sunt amplasate in apropierea unor surse naturale cu efect de tratament și o climă care face posibilă efectuarea procedurilor respective. Aceste resurse trebuie asigurate cu o infrastructură dezvoltată și o bună bază materială.

La nivel metodologic s-au întocmit o serie de procese care au urmărit înțelegerea și baza unor termeni din turism. Au apărut o serie de criterii de clasificare, de factori de influență, de procedee de evaluare a componentelor pieței turistice.

Turismul de litoral, se include, conform cerințelor OMT, în funcție de scopul specific al călătoriei, în grupa “loisir, recreere și vacanțe (odihna)”.

“Ce inseamnă de fapt turismul de litoral”? În linii generale, este ansamblul activităților turistice care derulează în spațiul ce se află în imediata apropiere a unei suprafețe de apa dar și pe oglinda acesteia. Dezvoltarea turismului cuprinde (restaurante, hoteluri, stațiuni, catering, etc.) dar și infrastructura care suportă această evoluție (activități de comerț, drumuri spre plaja amenajate special, privilegii legate de pescuit). De asemenea, atragem atenția ecoturismul și sporturile acvatice (scufundări, înot, bird-watching).

Litoralul a constituit din cele mai vechi timpuri un mediu de locuire favorabil. Prezența apei ca element de bază al vieții, clima favorabilă și posibilitățile de deplasare au facut ca această suprafață să fie din ce în ce mai cautată. Aici au loc o mulțime de alte activități cum ar fi cele portuare, comerciale, de extracție a petrolului, pescuitul. Astfel, caracteristica de bază a turismului de litoral este cooperarea sa cu alte activitati economice.

Cea de a doua caracteristică se leagă de suportul fizic al activitații si anume fragilitatea mediului ambiant. Aici avem în vedere o puternică antropizare, eroziunea solului din ce în ce mai accentuată, precum și infectarea apelor din diferite motive.

Tot o consecintă a condițiilor naturale este si împletirea activității de turism de litoral cu cea de turism balnear. O activitate care cunoaște tot mai multe aplicații este talasoterapia, adică tratamentul cu apă de mare. Prezența unor factori de cură a determinat construirea unor spatii destinate tratamentelor și prevenirii diferitelor afecțiuni. Combinarea acestor forme de turism poate crea probleme sub ipostaza numarului de călători, în special în zonele în care sezonul pentru cura helio-marină este limitat pînă la 2-3 luni.

Riscul supra-aglomerarii plajelor și a stațiunilor cu toate consecințele negative pe care le generează este o problemă foarte actuală. Adoptarea unor clarități care să elimine aceste dificultăți se constituie ca un obiectiv în încercarea de atenuare a unei alte caracteristică a turismului de litoral și anume sezonalitatea. O alternativă, cel puțin pentru stațiunile cu funcție mixtă, ar fi incercarea de redirecționarea fluxurilor turistice în perioadele de extrasezon.

În ultimii ani, o noțiune care a început să câstige teren este cea de dezvoltare durabilă. Acesta propune o creștere economică care conștientizează faptul că resursele sunt limitate si protejază comunitațile umane din punct de vedere cultural.

Literatura de specialitate a consacrat 3 faze în evolutia amenajărilor de litoral:

1. Faza de pionierat (timp de 2 secole pînă în 1930)

2. Faza de dezvoltare urbanistică a litoralului(1930-1960)

3. Faza amnajarilor litoralului de mare amploare.

În ceea ce privește motivele pentru practicarea turismul de litoraste si împletirea activității de turism de litoral cu cea de turism balnear. O activitate care cunoaște tot mai multe aplicații este talasoterapia, adică tratamentul cu apă de mare. Prezența unor factori de cură a determinat construirea unor spatii destinate tratamentelor și prevenirii diferitelor afecțiuni. Combinarea acestor forme de turism poate crea probleme sub ipostaza numarului de călători, în special în zonele în care sezonul pentru cura helio-marină este limitat pînă la 2-3 luni.

Riscul supra-aglomerarii plajelor și a stațiunilor cu toate consecințele negative pe care le generează este o problemă foarte actuală. Adoptarea unor clarități care să elimine aceste dificultăți se constituie ca un obiectiv în încercarea de atenuare a unei alte caracteristică a turismului de litoral și anume sezonalitatea. O alternativă, cel puțin pentru stațiunile cu funcție mixtă, ar fi incercarea de redirecționarea fluxurilor turistice în perioadele de extrasezon.

În ultimii ani, o noțiune care a început să câstige teren este cea de dezvoltare durabilă. Acesta propune o creștere economică care conștientizează faptul că resursele sunt limitate si protejază comunitațile umane din punct de vedere cultural.

Literatura de specialitate a consacrat 3 faze în evolutia amenajărilor de litoral:

1. Faza de pionierat (timp de 2 secole pînă în 1930)

2. Faza de dezvoltare urbanistică a litoralului(1930-1960)

3. Faza amnajarilor litoralului de mare amploare.

În ceea ce privește motivele pentru practicarea turismul de litoral, putem aprecia ca de la an la an acestea sunt mai numeroase și uneori din ce în ce mai sofisticate. Daca în trecut se mergea pe litoral pentru factorii naturali de cura,pentru odihna si recreere,astazi putem vorbi și de cluburi, pentru practicarea de sporturi nautice,de extinderea naturalismului,de cercetarii stiintifice sau pur si simplu de moda.

1.2.Tendințe de dezvoltare ale turismului de litoral european

Esența resurselor turistice și culturale, a turismului european este printre cele mai variate din lume. Cu clima sa, care este în majoritatea timpului temperată, cu o varietatea a peisajelor, floră bogată și faună. Europa este foarte favorizată pe piața turistică mondială. Mediterana, Alpii, Atlanticul oferă oportunități atractive în așa numitul turism al Europei de Vest.

Litoralul portughez

Portugalia dispune de toate laturile unei destinații de tip perfect, cunoscută sub numele "Țara eternei primăveri", este cunoscută în lumea întreagă pentru vinul de Porto, pentru fortărețile sale medievale, pentru o istorie interesantă dar și pentru cele două zone insulare cu un exotism greu de comparat, mai ales în Europa: Azore și Madeira precum și regiunea Algrave, din sudul țării, renumită pentru frumusețea și modernismul ei.

Insulele Madeira și arhipelagul insulelor Azore descriu adevarate colțuri de rai. Renumite în toată lumea pentru plajele lor și peisajele splendide, dar și datorită vieții de noapte aglomerate, aceste tărâmuri paradisiace devin scopurile și visele realizabile a sute de mii de turiști anual.

Insulele Madeira este un arhipelag ce redă o atmosferă exotică, specifică insulelor din Atlantic cît și un climat favorabil tot parcursul anului. Insula Madeira, cea mai mare dintre insulele arhipelagului, mai multe nume: “ Perla Atlanticului”, “ Vasul floral plutitor”," Grădina Domnului" , sînt nepotrivite descrierilor reprezentative de plaje cu nisipuri aurii și palmieri, ci mai degrabă seamănă cu peisajul abrupt cu ape cristaline. Insula surprinde prin pădurile verzi și grădinile în terasă ce par imense opere de artă. De-a lungul coastei, piscinele cu facilități complete îndeplinesc serviciile de plajă.

Nouă insule de o frumusețe remarcabilă, ce plutesc în Oceanul Atlantic, alcătuiesc arhipelagul insulelor Azore. Există relativ puține plaje largi, nisipoase dar este o ofertă pentru relaxare totală și nesofisticată intr-un decor cu vegetație luxurianta cu plante exotice, lacuri supebe în craterele inactive ale munților, coaste magnifice cu sate colorate și pitorești.

Dintre toate, Nazare este cea mai reprezentativă zonă de plajă a Portugaliei de pe coasta de vest, peisajele, armonia naturii și aerul sărat al oceanului fiind tot atîtea atuuri ale orașului și stațiunii. Pentru cei care vor destinații mai vesele, mult mai apropiate de stilul mediteraneean, locul cel mai recomandat este sudul.O altă zonă extrem de exotică a Portugaliei, Algrave cu un țărm de circa 200km ce se întinde de la ocean pînă la frontiera cu Spania – zona de sud a țării cunoscută fiind pentru facilitățile sale în materie de golf sau sporturi nautice.

Faro, Albufeira sau Praia da Rocha sunt doar cele mai importante orașe-stațiuni în care atmosfera este plină de viață, zeci de hoteluri altenează cu străduțe comerciale, terase, restaurante și cluburi dar și locații selecte, cu terenuri de golf și plaje liniștite, numai bune pentru cei care vor să-și reîncarce bateriile.

Riviera portugheză cuprinde și stațiuni celebre precum Estoril, Cascais sau Oeiras, situate pe țărmul Atlanticului, ori poate Figueira de Foz sau Viana do Castelor fiind totodată locuri potrivite unui turist ce-și dorește liniște și confort dar care oferă o ofertă extrem de variată la capitolul “ things to do”.

Litoralul Francez

Țărmul francez are două fațade maritime, una la Oceanul Atlantic, spre Marea Mânecii și Golful Biscaya și una la Marea Mediterană, spre golful Lyon.

Coasta de Argint (Còte d`Argent) se află pe litoralul atlantic din sud – vest al țării cu stațiuni ca Biarritz una dintre cele mai renumite din lume, Arcachon având unul dintre cele mai mari porturi de iahturi din lume și cea mai mare dună de nisip din Europa – Pyla sur Mer. Litoralului Oceanului Atlantic îi mai aparțin și stațiunile Deauville, Trouville, Honfleur si manastirea Mont San Michel in Normandie, Les Sables d`Olonne in Vendee. Bretagne, aflată în nordul coastei atlantice oferă plaje perfecte pentru vacanțele în familie.

Coasta de Azur (Còte d`Azur), este litoralul francez mediteranean cu stațiuni balneo – maritime renumite pentru unele festivaluri, carnavaluri, muzee; Cannes este renumit pentru festivalul filmului în fiecare an, desfășurându-se în luna mai; Nice renumit pentru hotelul Negresco; Saint – Tropez, Antibes renumit pentru festivalul de jazz desfășurat în fiecare an în luna iulie; Menton care în ultimile decenii s-a extins spre vest între gurile Rhonului și granița cu Spania, având stațiunile La Grande Motte, Port – Camargue, Cap d`Agde, Port Leucate. Cunoscută și ca Riviera franceză, coasta de sud este un loc ideal pentru a te retrage din viața urbană pentru a petrece un timp de relaxare, reculegere și refacere. Deasemenea este un loc adecvat pentru surfing. Franței îi aparține și Insula Corsica din Marea Mediterană, ce își delectează turiștii cu peisaje frumoase și pline de farmec. În lumea călătorilor, cunsocută și ca “ Insula Frumuseții” este o insulă stîncoasă, cu un relief stîncos impresionant, ce oferă plaje de o sălbăticie fascinantă și peisaje alpine autentice.

Litoralul german

Litoralul Germaniei oferă două opțiuni spectaculoase în ceea ce privește stațiunile litorale: pe țărmul Mării Nordului și țărmul Mării Baltice. Deși cei mai mulți oameni se gîndesc la Rhin, Octoberfest și Alpi atunci cînd vine vorba de Germania, această țară central – europeană oferă spre încântarea turiștilor numeroase locuri extrem de îmbietoare și prietenoase pe țărmurile celor două mări vecine. Ceea ce trebuie reținut legat de plajele germane este că majoritatea se adresează nudiștilor, deci adulților, bineînțeles acestea au marcaje speciale pentru a nu crea confuzii.

Insula Sylt oferă pe lângă plaje dedicate nudiștilor și foarte multe trasee pentru iubitorii de mountain biking.

Helgoland, o insulă din nord-vestul Germaniei, cu o populație permanentă de 2000 de locuitori, poate oferi turiștilor pe lângă experiențe interesante și o ospitalitate rar întâlnită. Aceasta insulă face parte din grupul Frisian Islands, o destinație de litoral populară în Germania. În mod cert o vacanță pe o insulă a Mării Nordului va fi o experiență interesantă și diferită de orice altă vacanță de litoral din Germania continentală.

În partea de nord-est a Germaniei puteți găsi plaje care nu sunt la fel de populare ca cele amintite, dar care vă va oferi un tratament pe cinste: nispuri albe, fine și curate, structuri de primire turistică noi și moderne și prețuri accesibile, toate acestea în Mecklenburg-Western Pomerania. Începând din partea de est a orașului Lübeck, țărmul baltic este presărat cu o mulțime de resorturi, dar și hoteluri tradiționale de plajă. Rostock, unul dintre cele mai mari orașe ale regiunii, este locația ce adăpostește un pitoresc și măreț far de țărm (lighthouse). De aici poți să te aventurezi spre Scandinavia, Rusia sau alte state baltice, dacă îți place aventura și călătoria cu ferryboat-ul.

O altă opțiune pentru o vacanță pe plajă este insula Rügen, aflată spre est, una dintre cele mai mari insule ale Germaniei și totodată singurul district german format în exclusivitate din insule. Germania, poate fi o destinație interesantă pentru o vacanță pe litoral, Marea Nordului și Marea Baltică oferind turiștilor un mix perfect de aventură și relaxare, și un ritm de viață deosebit, insular, un aer proaspăt și întăritor și mai mult de 1000 km de țărm și soare darnic.

Litoralul polonez

Pe lîngă milele întregi de țărm cu nispuri aurii, Polonia ne prezintă și unele dintre cele mai mari dune de nisip ale Europei (în Slowinski National Park pe coasta Baltică, în apropiere de Leba si Debki).

Polonia oferă un cadru natural ce pune la dispoziția turiștilor un peisaj pitoresc și relaxant dar și un punct de acces important către sporturile tale de apă favorite. Poți descoperii specii multicolore și unice de plante și animale marine, în timpul scufundărilor (snorkeling)ori te poți aventura pe valurile rebele pe o placă de surf. Deasemenea poți găsi relativ ușor plaje liniștite, destinate vacanțelor în familie cu diverse amenajări specifice și activități dedicate copiilor. Pe majoritatea plajelor domină o briză marină răcoroasă, dar acesta poate fi considerată o adevarată binecuvîntare în zilele toride, creând o atmosferă extrem de plăcută. Însă rafalele de vînt ce răscolesc uneori plajele sunt ideale pentru iubitorii de windsurfing.

Coasta baltică, din apropiere de Gdansk, are plaje largi, cu nisip alb, fin, o regiune recomandată pentru o vacanță minunată, ferită de zonele urbane. Aproape toate plajele poloneze au punct de acces printr-o pădurice de pini, ceea ce păstrează cadrul natural neatins și sălbatic al țărmurilor.

Sezonul estival se desfășoară cu precadere în perioada mai- septembrie, iar iulie și august sunt lunile cele mai aglomerate.

Odată scena de joacă a aristocrației prusace , orașul ce a devenit nu demult un important centru spa al Europei, Sopot a fost una dintre cele mai prestigioase stațiuni ale Poloniei de mai mult de un secol. Iar de la finele Războiului Rece a devenit și un centru important al petrecerilor europene, cu o gamă variată de cluburi, baruri și restaurante .

Litoralul turcesc

Turcia este țara ideală pentru călătoriile de odihnă dar și concediile pe plajă.

Litoralul turcesc s-a remarcat întotdeauna prin servicii de calitate, accesibile și peisaje spectaculoase când vine vorba de stațiuni și plaje. Meritul principal al stațiunilor turcești constă într-o gamă largă de hoteluri din care poți alege.

În Kemer te atrag munții împăduriți, Lara, Antalya si Belek îți oferă plaje minunate, golfurile de peruzea al Marmarisei și Fethiei oferă peisaje extroardinare. Riviera turcească este o zona turistică extrem de populară, chiar și printre români. Litoralul nisipos de peste 8000 km al Mării Egee și al Mării Mediterane este renumit pentru nisipul fin și curat, marea de culoarea turcoazului, pentru comorile sale unice din antichitate, pentru bogățiile naturale dar și pentru ospitalitatea locuitorilor față de turiști. Condițiile meteorologice favorabile fac posibil începerea sezonului estival de la sfîrșitul lui aprilie și poate dura pînă la sfîrșitul lui octombrie. Cea mai vizitată stațiune turistică este Antalya, urmată de Alany, Kemer, Marmaris, Fethiye, Bodrum și Cesme.

Antalya este o stațiune pitorească înconjurată de munți, de păduri, și de Marea Mediterană, cu numeroase ruine antice, combinînd cultura cu istoria, într-un mix de exotism și culoare. Plajele au nisip fin, iar hotelurile dispun de piscina proprie. Nu poți rata o vizită la Muzeul Arheologic, o plimbare pe coasta Lara și Konyalti, cu plaje cu apă cristalină, o încursiune în moscheele otomane sau o escapadă la Cascada Uper Duden și Lacul Nulifer .Ceea ce face din Antalya cea mai apreciată stațiune turcească este posibilitatea pe timp de iarnă de a admira marea în timp ce te afli pe pârtiile de schi ale Munților Taurus.

Cu aproape 8400 km de coasta, sporturile acvatice și yachtingul se incadrează perfect în peisaj.

Țărmul european al Mediteranei rămîne cea mai importantă zonă turistică dintre toate,în ciuda unei considerabile saturații și chiar și a unei parțiale degradări a mediului său natural.Deși șederile turiștilor sunt încă în principal motivate de soare și de mare, au loc schimbări în preferințele acestora ce întăresc treptat pozția pe piața turistică a țărilor din Europa Centrală și de Est.

1.3. Potențialul turistic în Europa de Sud Mediteraneană

Europa este leagănul turismului internațional. Aceasta a luat naștere la începutul secolului al XIX- lea, din obiceiul tinerilor Britaniei înstăriți de a face o călătorie “ pe continent înainte de a se căsători “. Ulterior, aceasta a devenit o dorință și chiar o necesitate pentru toți oamenii care doresc să cunoască lumea, să se recreeze și să se odihnească.

În Europa se remarcă mai multe tipuri de turism : balneo – maritime; cultural – istoric;turism montan; sporturi de iarnă .

Turismul balneo – maritim, legat de plajele europene ( cură helio – marină și serosoli ) este foarte dezvoltat pe țărmurile Mării Mediterane .Principalele stațiuni sunt : Palma de Mallorca și Valensia ( în Spania ), Nisa și Cannes ( în Franța ), Lan Remo ( în Italia ) ș.a.

Alte stațiuni există pe țărmurile Mării Negre, pe țărmurile mărilor nordice ( Marea Baltică,Marea Nordului, Marea Irlandei ) și pe țărmul Oceanului Atlantic, unde mai cunoscute sunt : Estoril( Portugalia ), San Sebastian ( Spania ), Biarrits ( Franța ) .Există, de asemenea, stațiuni care valorifică apele minerale : Vichy ( în Franța ), Karlovy Vary ( în Cehia ), Băile Herculane ( în România ).

Europa Mediteraneană cuprinde cele trei mari peninsule sudice ale Europei (Peninsula Italică, Peninsula Iberică și Peninsula Balcanică), o serie de insule și porțiunile din Marea Mediterană strâns legate de continent(golfuri, mări semideschise),(Anexa 1), Figura1.1

Turismul litoral este foarte dezvoltat, atrăgând anual peste 150 milioane de turiști (peste un sfert din turiștii înregistrați pe glob).

Europa de Sud include următoarele țări: Portugalia; Spania; Malta; Italia; Turcia; Grecia; Cipru; Albania; Bulgaria; Serbia; Muntenegru; Slovenia; Croația;Macedonia ; Bosnia și Herțegovina.

Peninsula italică

Peninsula italică e formată din trei state: Italia, San Marino, o enclavă a Italiei în nord-vest,Vaticanul, o enclavã în orașul italian Roma.

Peninsula Iberică

Diviziunile politice ale Peninsulei Iberice : Spania; Portugalia; Andorra; Regatul Unit: Gibraltar.

Portugalia este o destinație preferată de către mulți turiști, un loc ideal pentru practicarea sporturilor de apa și a golfului, oferind facilități turistice moderne, primitoare și personalizate, cum ar fi "turismo de habitacao" (locuințe private, de la ferme încântătoare până la adevarate palate și castele), "hotes de charme" sau "pousadas".Costa de Lisboa : Împrejurimile Lisabonei, coasta de sud-vest, încîntătoarele plaje din Cascais și Estoril, pe fundalul romanticului oraș Sintra, Arrabida, Troia și multe altele, sunt propice practicării sportului de orice fel, sub cerul de un albastru intens.

Costa Verde : Pe linia țărmului, pe drumul de la Vila do Conde la Valenca, se pot admira plajele minunate, stațiunile de litoral și satele încântătoare, cum ar fi Caminha și Vila Nova de Cerveira. Parcul Național Peneda-Geres, din centrul regiunii este unul din obiectivele principale. În toată regiunea râurile, cascadele, podgoriile și câmpurile fertile se întrepătrund cu monumentele ancestrale din centrele urbane.

Costa de Prata : În partea centrală a țărmului portughez, reflexii intense ale apei dau numele acestei regiuni: Costa de Prata (Coasta de Argint).

Atracții turistice din Spania: Insule vulcanice cu peisaje spectaculoase și excelente plaje cu posibilitatea de a practica sporturi nautice; Gran Canaria care este și cea mai cunoscută stațiune din Las Palmas, Tenerife, Lanzarote, Gomera, Hierro.

Costa de la Luz (se găsește între Gibraltar și granița cu Portugalia).

Peninsula Balcanică

În general se consideră că țările care fac parte din Balcani sunt: Albania 100%; Bosnia și Herțegovina 100%; Bulgaria 100%; Grecia 100%; Muntenegru 100%; Republica Macedonia 100%; Serbia 73%(inclusiv provincia Kosovo) 80%; Croația 49%; Slovenia 27%; România 9% (de fapt, doar 6% din teritoriul României este balcanic); Turcia 5%, (partea europeană) numitã uneori Rumelia sau Tracia Răsăriteană; Malta; Cipru.

În zona litorală, climatul este mediteranean, mai spre interior continentală moderată. În nordul peninsulei și în zona muntoasă, iernile sunt reci și cu multă zăpadă, în vreme ce verile sunt calde și secetoase. În partea sudicã, iernile sunt blânde.

Litoralul grecesc

Grecia este renumită în toată lumea pentru plajele sale și cele peste 2000 de insule și mii de kilometri de coastă, plaje ce și-au cîștigat reputația prin curățenie, frumusețe și caracteristici de excepție.

La multe dintre insule se ajunge numai cu barca și trebuie să vă interesați în prealabil unde se află și cum se poate ajunge acolo pentru a nu fi puși în situația de a întâmpina greutăți de deplasare sau disconfort în ceea ce privește mijllocul de transport. Puteți descoperi locuri retrase și romantice, stațiuni cosmopolite și hoteluri de lux, urme ale vechilor civilizații și culturi, dar și distracții sportive sau nocturne.

Pentru turiștii din Nordul Greciei, precum și cei din intreaga Europa, Thassos reprezintă o destinație obișnuită dar, insula ramîne înca destul de necunoscută în rîndul altor popoare. Această oază de liniște reprezintă o alternativă excelentă pentru cei ce doresc să evite mulțimile ce abundă în alte insule ale Greciei. Acoperită de păduri întinse de pin asupra cărora se lasă uneori ceață, insula prezintă un climat umed, extrem de diferit de cel al insulei Santorini. Cele mai cunoscute și mai vizitate insule grecești fac parte din grupul insulelor Ciclade , ce oferă pe lîngă panorame încredibile asupra Mării Egee și o ofertă variată de cazare de lux.

Cele mai accesibile din Atena, capitala Greciei, insulele situate în Golful Saronic sunt o destinație de vacanță frecventă printre localnicii aflați în căutarea a cîteva zile de vacanță, dar și a turiștilor ce preferă să călătoarească cu ferryboat-ul.

Creta, cea mai mare dintre insulele grecești, și categoric una dintre cele mai frumoase, deține o bogată moștenire istorică , o viață de noapte bogată și plaje extrem de atractive. De asemenea, aici se găsește singura pădure de palmieri din Europa.

Insulele Dodecanese oferă posibilitatea vizitatorilor săi să aprofundeze puternica moștenire istorică existentă pe insulele componente. Insulele estice oferind aceleași peisaje inedite, apa cristalină și soare arzător și sunt caracterizate de peisaje muntoase cu păduri dese de pini.

Insulele Sporade renumite pentru apa extrem de albastră ce le înconjoară, fiecare din ele oferă o experiență unică turiștilor ce le calcă țărmul.

Insulele ionice sunt renumite pentru plajele lor lungi cu nisip alb, cunoscute drept cele mai frumoase din Grecia.

Stațiunile elene vă oferă, în afară de relaxare și distracție, și lecții trainice de istorie și cultură. În timp ce vă plimbați de la o plajă la alta, veți da peste ruine vechi de mii de ani. Dacă plănuiți deja o vacanță aici, este ideal să plecați între lunile iunie și octombrie, cînd apa este foarte caldă.

Capitolul II.Turismul în România cu principalele atracții de litoral

2.1.Premisele dezvoltării turismului în România

Industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă precum și o sursă de redresare a economiilor naționale. De altfel, specialiștii afirmă că, în perspectiva mondială, turismul și călătoriile vor fi alături de tehnologia informațiilor și telecomunicații cele trei industrii ale serviciilor cu cea mai mare cifră de afaceri. Aceasta, deoarece, serviciile turistice vor atrage în permanență, indiferent de stările conjuncturale și de mutațiile intervenite în cererea turistică, un segment tot mai mare de populație de pe mapamond.

Estimările specialiștilor de la OMT privind tendințele turismului pe plan mondial, la nivelul anilor 2010-2020 constituie un argument în acest sens. Se cunosc implicațiile dezvoltării turismului și a valorificării eficiente a resurselor turistice și a altora conexe, cu precădere în turismul internațional, în: sporirea încasărilor valutare și echilibrarea balanței de plăți externe, absorbția forței de muncă și de redistribuire a celeia disponibilizată prin restructurarea unor sectoare economice, dezvoltarea și diversificarea sectoarelor economice furnizoare de bunuri și servicii pentru turism, creșterea economică și socială la nivel local și regional și sporirea veniturilor populației locale, dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, protejarea și conservarea mediului înconjurător, a resurselor turistice naturale și a tradițiilor cultural-istorice ale țării, îmbunătățirea stării de sănătate a populației, educarea și ridicarea nivelului de instruire al acesteia, etc.

Aceste implicații economice și sociale constituie argumente în modernizarea, relansarea și dezvoltarea turismului românesc, date fiind următoarele elemente:

-potențialul turistic natural de mare complexitate și valoare turistică recunoscute pe plan mondial:

potențialul turistic montan cu mare diversitate peisagistică, complexitate de

resurse turistice (peisagistice, domeniu schiabil, balneare, culturale, etc.) și mari

posibilități de valorificare în turism (se pot promova 14 forme de turism și module de agrement). Se impun ariile montane Bucegi-Postăvarul, Piatra Mare, Parâng, Cindrelul, Șureanu, Retezat-Țarcu-Muntele Mic, Semenic-Aninei, Bihor-Vlădeasa-Muntele Mare, Rodna, etc., stațiunile și complexele turistice care oferă mari posibilități de valorificare pentru sporturi de iarnă, drumeție montană, speoturism și alpinism, vânătoare și pescuit sportiv, cură balneară, turism cultural, religios,ecoturism, etc.;

potențialul balneoturistic renumit pe piața internațională prin factorii naturali decură, ca ape minerale, nămoluri și gaze terapeutice, bioclimat de salină,bioclimat aeroionizat, fitoterapie, etc. valorificat, parțial, prin stațiunile balneoclimatice naționale (circa 24) și cele regionale și locale sau localități balneare neatestate (36). La aceste elemente favorizante se adaugă și profesionalismul cadrelor medicale precum și suita de medicamente și tratamente originale balneologiei românești;

potențialul turistic al litoralului Mării Negre cu renumitele stațiuni turistice legate de un potențial turistic variat ca: apele minerale de la Mangalia, Venus, Neptun,Eforie; nămolul sapropelic de la Techirghiol și de turbă de la Mangalia; apa clorosodică a lacului Techirghiol; bioclimatul marin și alte obiective turistice cultural-istorice și naturale disipate pe circa 70 km între Capul Midia și Vama Veche;

potențialul turistic al Deltei Dunării prin valențele ecologice, peisagistice, faunistice (ornitologică și piscicolă), croaziere și expediții într-un peisaj inedit,

culturale (tradițiile culturale și economice ale comunităților locale rusești, ucrainene, românești), etc.;

potențialul turistic al fluviului Dunărea și aria limitrofă cu zonele de atracție

predilecte pentru turism: Defileul Dunării și Porțile de Fier, bălțile Dunării, etc.;

potențialul faunistic și floristic al țării, bogat în specii de interes științific și

vânătoresc (pescuit) și ecosisteme unicate în Europa;

zonele protejate (Parcuri Naționale și Rezervații ale Biosferei) ca destinații turistice reprezentative pentru geofondul internațional și activitățile de odihnă

recreere și educațional – științifice;

potențial speologic și de alpinism și de escaladă precum și pentru sporturi

extreme pe care le oferă, cu precădere, aria montană; clima României favorabilă practicării turismului în tot cursul anului prin regimul termic confortant, stratul de zăpadă care, prin grosime medie și durată permite dezvoltarea sporturilor de iarnă, valoarea terapeutică a bioclimatului (aeroionizare negativă, bioclimat tonic – stimulent montan, relativ de dealuri, excesiv – excitant de câmpie și litoral etc.);

patrimoniul cultural-istoric, de mare reprezentativitate pentru țară, dată fiind istoria multimilenară a poporului român, nominalizat prin:existența a peste 680 de valori de patrimoniu cultural de interes național, între care 197 de biserici și ansambluri mănăstirești, 36 de monumente și ansambluri de arhitectură, 11 castele, conace și palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane (clădiri civile), 20 de centre istorice și situri arheologice, etc. (Legea 5/2000). O mare parte dintre monumentele istorice și de artă sunt valori ale Patrimoniului Cultural Universal UNESCO (biserici fortificate, biserici cu fresce exterioare, cetățile dacice, cetatea Sighișoara, etc.);

tezaurul etnografic și folcloric românesc de o mare originalitate, reprezentat prin arhitectura populară specifică satelor maramureșene, bucovinene, oltenești,dobrogene, transilvănene, etc. și bisericile din lemn din Maramureș și Sălaj;artizanat, prelucrarea lemnului, arta decorării, manifestări cultural – religioase tradiționale, târgurile și expozițiile muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane,etc.;

potențialul tehnico-economic prin lucrări de artă inginerească, poduri, baraje, furnale vechi, saline și mine, vechi uzine și clădiri de gări feroviare, podgorii, herghelii, etc.;

poziția geoturistică îi conferă României câteva avantaje prin:

prezența a trei componente naturale definitorii în structura peisagistică și economico-socială a țării, de valoare și integrare europeană: Munții Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră; funcția de tranzit turistic, România asigurând legătura între țările Europei Centrale,Nordice și Estice cu cele din sudul continentului și din Orientul apropiat și mijlociu; rețeaua de drumuri europene cu cele șapte artere rutiere și coridoarele europene nord-sud (IX) și est-vest (IV), magistralele feroviare și fluviul Dunărea (coridorul VII), care stabilesc legăturile între țările continentului și bazinul Mării Negre.

infrastructura generală cu o rețea de căi de comunicație bine dezvoltată și în curs de modernizare (căi de rulare și mijloace de transport), care permite accesul în toate zonele turistice importante ale țării;

industria turistică bine dezvoltată (peste 280.000 locuri de cazare), structuri dealimentație publică, de tratament și agrement, dar, care necesită un proces de modernizare și adaptare la standardele internaționale;

industria călătoriilor destul de extinsă, cu touroperatori cu un profesionalism în ascensiune (cca. 500 de agenții de turism și filiale);

existența unei forțe de muncă bine calificată în marea majoritate a agenților economici prestatori de servicii sau touroperatori;

cadrul legislativ corespunzător, aflat în permanentă perfecționare pentru:

protejarea mediului înconjurător și a patrimoniului turistic;

asigurarea protecției și securității turiștilor;

armonizarea legislației și a sistemului informațional în domeniul turistic etc. cu cerințele sistemului comunitar.

Desigur, sunt și factori defavorizanți în dezvoltarea industriei turistice românești, precum:

-lipsa fondurilor pentru investiții;

-infrastructura generală;

-calitatea serviciilor turistice;

-structuri turistice învechite și cu un grad înalt de uzură, netehnologizarea și neadaptarea la standardele europene;

-raport calitate-preț;

-agrementul și animația reduse și sub nivelul competitiv european;

-calitatea telecomunicațiilor;

-nivelul educației și al formării profesionale;

-legislația în turism etc.

2.2.Potențialul turistic al litoralului românesc

Se compune din doua sectoare distincte:

Potentialul turistic natural;

Potentialul turistic antropic.

Potentialul turistic natural:

Litoralul situat la nord de Capul Midia cu caracter de câmpie, plaje, grinduri și cuvete lacustre și litoralul înalt cu faleza între 2 și 15 m, sculptată în depozite leossoide și în placa de calcar, fragmentat local de văi tributare mării și transformate în limane maritime (Techirghiol, Tătlăgeac, Mangalia) aflat la sud de acest cap.

Sectorul nordic se remarcă prin țărmuri joase, plaja neamenajată, cu grad mare de stabilitate și o granulatie fină a nisipului; cu rare așezări omenești și grad de utilizare pentru turism nesemnificativ. Între brațul Sfântu Gheorghe și Capul Midia se găsesc numeroase cordoane litorale între care se impune prin dimensiuni și însemnătate pentru turism Complexul lagunar Razim format din mai multe lacuri (Razim, Zmeica, Sinoie, Golovița) la care se adaugă limanul Babadag. Aici există areale favorabile pentru pescuit sportiv, agrement nautic și vânătoare sportivă.

Sectorul sudic cuprins între Capul Midia și Vama Veche, este un țărm, înalt, de tip faleză, cu plaje deschise, protejate de sistemul digurilor, amenajate în scop turistic. Aici a fost construită salba stațiunilor de odihnă, recreere, tratamente care începe cu Năvodari și se termină cu Vama Veche. Dintre formele speciale de tratament realizate prin aportul factorilor naturali (apa mării, aerul, plaja) menționez helioterapia, psamoterapia și talasoterapia.

În lungul litoralului plaja este adăpostită la baza falezei, fie pe grinduri care închid lacuri (sectorul Constanța-Mangalia) sau deschisă cum se întâmplă la nord de Constanța.

Deosebit de benefică este situarea sa în partea estica, ceea ce o face să fie expusă radiației solare între 10-14 ore în sezonul estival. Situația se mai întâlnește pe coastele estice ale Italiei, estul Floridei (SUA), sau pe sectoare mai mici în Brazilia (Copacabana) sau Asia de Sud-Est și Sud. În general plajele noastre sunt naturale, cu nisip fin. Lățimea plajelor variază de la 400-500 m (Mamaia, Eforie) la 50-200 m în celelalte sectoare.

Climatul litoralului se află sub influența mării care se simte până la aproape 20-25 km spre vest de linia de țărm. Aici, numărul mediu al zilelor senine este de 170, iar al celor cu temperaturi de cca. 25° atinge 60. Climatul se diferențiază (față de interiorul Dobrogei și de alte regiuni din sudul țării), printr-o insolație puternică (127 kcal/cm²/an), precipitații reduse (sub 400 mm/anual), un număr mai redus de zile tropicale, datorită influenței mării, manifestarea vrizelor și o umiditate a aerului ceva mai ridicată. Temperaturile sunt moderate: 11,2°C – temperatura medie anuală; 21-22°C în iulie și -1+0,2°C în ianuarie; primăverile mai timpurii și toamnele mai calde. La aceasta se adaugă numărul mare al zilelor senine (circa 140 zile/an) și durata mare de strălucire a soarelui (>2.500 ore/an), adica 10 ore de soare/zi.

Alți factori naturali care favorizează dezvoltarea activității turistice sunt apele mineralizate asociate cu nămolul terapeutic. Apele de adâncime mineralizate și mezotermale sunt valorificate la Manglaia, Venus, Neptun; apele sărate și nămolul din lacul Techirghiol sunt utilizate mai ales în Eforie și Techirghiol; în ultimele decenii, la Mangalia, sunt valorificate apele sulfuroase din izvoare și nămolul din mlaștina de la nord de Saturn.

Vegetația este condiționată ca areal pe de-o parte de factorii naturali iar pe de altă parte de puternica presiune antropică exercitată mai ales în ultimul secol.

Pe ansamblu ea aparține zonei de stepă dar prezența lagunelor, limanelor, bălților au facilitat și alte formațiuni. Amenajarea stațiunilor dar și valorificarea terenurilor prin diverse culturi a condus la înlăturarea în cea mai mare parte a acestuia. Se adaugă legat de stațiuni pe de-o parte numeroase amenajări pe suprafețe întinse a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de padure, eliminarea unor suprafețe a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de pădure, eliminarea unor suprafețe mlăștinoase și realizarea de suprafețe lacustre.

Astfel, până prin 1970 a existat o vegetație specifică, de mlaștină (la nord de Saturn sau la Comorova-Neptun). Ulterior la Neptun s-au rezultat două lacuri pentru ca între Venus și Saturn o bună parte din mlaștină sa devină un ochi de apă. Alături de elementele de stepă și silvostepă, pe litoral există și un petic restrâns de pădure în perimetrul stațiunilor Neptun și Jupiter (la vest de Mangalia), precum și o abundentă vegetație specifică solurilor nisipoase și sărate sau cea din lacurile Mangalia, Tătlăgeac, Siutghiol, Tașaul etc.

Fauna este bogată în specii, pe litoral întâlnindu-se mai ales: rozătoare, păsări precum pescărușii, cormoranii, cufundacii, picioroange și gâște. În apele unor lacuri se găsesc crapul, carasul, plătica, babușca, somnul, bibanul, șalăul, știuca etc. La fel de importante sunt speciile marine de crabi, creveți, actinii, meduze, guvizi, calcanul, cambula, etc.

Potențialul turistic antropic

Potențialul antropic al litoralului este la fel de important ca și cel dat de cadrul natural fiind legat de obiective istorice, cultural-artistice, arhitectonice; este concentrat în orașe dar și în unele stațiuni. În lungul țărmului se găsesc numeroase amenajări pentru buna desfășurare a activității turistice.

Municipiul Constanța, este principalul port românesc la Marea Neagră, cu industrii variate, are funcții administrative, comerciale, culturale și turistice. S-a dezvoltat pe ruinele vechii colonii grecești Tomis; în timpul ocupației romane devine ce a mai importantă localitate de pe țărmul vestic al Mării Negre; în timpul stăpâniirii otomane orașul decade. Cele mai importante obiective turistice sunt: faleza (amenajarea a început în 1906 și s-a terminat în 1909). Statuia lui M. Eminescu (ridicată în 1930, pe un soclu de 3 m, opera lui Oscar Han); Monumentul marinarilor; Grupul sculptural Pescarii (executat în calcar în anii 1960-1970); Cazinoul (edificiu construit între 1904 și 1909, este o combinație de stiluri arhitectonice); Muzeul de Istorie Națională și Arheologie (amplasat în Piața Ovidiu în clădirea fostei primării între 1911-1921); Complexul Muzeal de Științele Naturii; Muzeul Militar Central; Muzeul de Artă și de Sculptură Ion Jalea; Geamia Hunchiar; Biserica elenă; Monumentul Casa Genoveză; Biserica romano-catolică; Catedrala ortodoxă (1894-1895) ce impresionează prin dimensiune; Termele Romane; Edificiul Roman cu mozaic, ziduri groase de piatră și cărămidă îmbinate cu mortar; Muzeul mării, cu expunate din flora și fauna specifică Mării Negre; Muzeul de Artă; Moscheea Mare în stil maur (1910), cu un minaret de 50 m înălțime; Cazinoul situat pe faleză, construit (1904-1909) în stil Seccesion cu interior foarte somptuos; Farul genovez datând din anul 1300; Farul nou de 58 m, construit în 1960; Portul turistic „Fomix”; statuia lui Anghel Saligny; Muzeul Marinei Române; Apeductele; Mormântul pictat; Plaja Modernă cu o lungime de 600 m.

Din Constanța către sud se află: Agigea (stațiune de cercetări marine înființată în 1926 de Ion Borcea; Muzeul de floră și faună marină, rezervație naturală ce protejează dunele maritime cu o vegetație rară; lac modificat prin construirea canalului; ecluza și punctul terminus al Canalului Dunăre-Marea Neagră); Eforie (oraș ce cuprinde stațiunile Eforie Nord și Eforie Sud, stațiune care a luat naștere pe amplasamentul fostelor Băi ale lui Movilă, fiind declarată stațiune în 1928); Techirghiol, (stațiune balneară, primele stabilimente în 1907, în 1921 este construit sanatoriul; Monumentul Eroilor construit în 1931; Fântana sculptată de I. Jalea; Schitul Sf. Maria, confecționat din lemn în 1750; vile, complex balnear, plajă); Tuzla (tabără de copii, ruinele așezării romane Stratonis, așezare feudală în punctul Pescărie; farul înființat în 1900 cu o înălțime de 44 m; liman fluvio-maritim cu nămoluri terapeutice); Costinești (stațiune balneoclimatică destinată tineretului, plajă; se organizează anual Galeria tinerilor actori, Salonul național de grafică pentru tineret, Festivalul național de jazz, Festivalul național Mediafest; lac, ș.a).

În continuare se găsesc stațiunile Olimp-Neptun (realizată între 1970-1972; în Neptun se găsesc 5 hoteluri: Arad, Galați, Craiova, Sibiu și Slatina în Olimp se află ansamblul de hoteluri de lux Amfiteatru, Belvedere, Panoramic realizat în 1972), Jupiter (stațiunea valorifică un lac artificial Tismana care se găsește situat în centrul stațiunii, în jurul căruia se grupează complexele hoteliere Cozia, Tismana, Delta, Scoica, Violeta, Iris, Nalba, Mimoza, Camelia; pe plajă se găsesc hotelurile Meteor, Cometa, Atlas, Olimpic, toate de 8 etaje și Capitol de 13 etaje); Cap Aurora (a fost inaugurată în 1973 și este alcătuită din 10 hoteluri: restaurante, piscine, terenuri de sport și alte dotări), Venus (diferite hoteluri cum ar fi Raluca, Florica, Veronica, Zamfira, Pajura, Ileana, Vulturul, Cocorul); Saturn (hoteluri: Alfa, Beta, Gama, Diana, Atena, Tosca, Semiramis, Narcis, Cleopatra, Cupidon, Cerna, Prahova, Siret, Balada, Hora, Sirena; satele de vacanță Dunărea și Delta) care pot găzdui peste 100.000 persoane pe serie.

Municipiul Mangalia este situat în sudul litoralului românesc, urme de locuire din neolitic, orașul este cunoscut în antichitate (sec. VI d. Hr.) – Callatis și în epoca medievală -Pangalia. Din 1953 poartă numele actual oraș port, stațiune belaneoclimatică cu sanatoriu balnear, plajă cu o lungime de 500 m și o lățime de 100 m; obiective turistice: Zidurile cetății antice; Moschee Esmaban Sultan în stil maur (1590); Muzeul de Arheologie; Colecția de pipe “Mercurius”; Basilica de tip sirian; Marele Tunel (Mormântul cu Papirus); Portul antic Callatis; Necropola romano-bizantină; anual are loc Festivalul “Callatis” muzical. La Sud se mai poate întâlni localitățile 2 Mai (așezare rurală, plaja), Vama Veche (așezare rurală care încă mai păstrează elementele tradiționale, plajă, anual festival de muzică folk, rock, ș.a.).

De la Constanța către nord se găsesc: Mamaia (stațiune balneoclimatică pe perisipul care închide laguna Siutghiol prima amenajare datează din 1906; plaja are o lungime de 8 km, o lățime de 100-200 m; multiple amenajări pentru tratament; agrement Telegondola, Aqua Magic, etc.); sporturi nautice, festivaluri muzicale etc.; Năvodari (localitate atestată documentar în 1412, oraș din 1968) situat pe malul sudic al lacului Tașaul, pe canalul Poarta Albă-Midia Năvodari; este o stațiune balneoclimatică estivală destinată în primul rând copiilor; tabără internațională cu o capacitate de peste 5.000 locuri pe serie, a cărei construcție a început în 1969; Histria (ruinele cetății grecești, sec. XVII d. Hr. și muzeul arheologic).

Litoralul prezintă pe lângă stațiuni de agrement și unele stațiuni în care se pot face multiple tratamente medicale (Mangalia, Eforie Sud, Eforie Nord, Techirghiol).

Pentru balneoterapie se adaugă apa sărată și nămolul sapropelic din lacul Techirghiol ca și unele izvoare minerale mezotermale folosite la Mangalia și Venus.

Sejurul pe litoral este indicat pentru tratamentul căilor respiratorii, dermatologic, reumatismal, endocrinologic; tratamentul se realizează printr-un complex de factori: cură de Soare, baia de nisp, cura climatică, talasoterapie, cură de nămol.

Infrastructura turistică : prin infrastructura turismului înțeleg totalitatea mijloacelor materiale, mobile și imobile care participă la crearea și oferirea produsului turistic, la prestarea serviciilor turistice.Sectorul litoralului românesc cuprinde o rețea densă de drumuri care pornesc dinspre litoral și străbat toată Dobrogea în toate direcțiile, câteva, însă impunându-se ca axe rutiere, feroviare și navale. În acest sens sunt șosele modernizate care leagă cele mai însemnate centre și localități turistice: Babadag și Constanța; București-Cernavodă-Constanța din care se desprind artere către Mangalia, Tulcea, Medgidia și Negru Vodă. Din Constanța radial se desfășoară și alte drumuri cu grade variate de modernizare.

Înspre litoral se găsesc două căi ferate principale: Cernavodă spre Mangalia ce vine de la București care se întretaie cu cea de la Negru Vodă-Medgidia-Tulcea.Căile navigabile sunt local în sectorul de litoral (agrement) și navigabil pe canalul Dunăre-Marea Neagră, dar acesta este folosit mai mult pentru transportul de marfă.

Valorificarea patrimoniului turistic implică asigurarea unor condiții pentru deplasare, sejur și petrecere plăcută a timpului liber.Deci oferta turistică efectivă reprezintă echilibrul dintre oferta turistică potențială și infrastructură.Parametrii hotărâtori în clasificarea și dimensionarea unităților cu activitate turistică de odihnă și tratament sunt: capacitatea de cazare, alimentație publică și tratament.

Dacă în 1970 numărul locurilor de cazare era de cca.70.000, în prezent se află 120.944 mii locuri de cazare. Din acestea, circa 2/3 sunt amplasate în hoteluri și vile, iar 1/3 sunt amplasate sub forme complementare: căsuțe, corturi și camping-uri, .Cele 337 de hoteluri sunt amplasate în toate stațiunile turistice a litoralului Mării Negre, majoritatea dintre ele în imediata apropiere a plajei, ce le face să fie foarte accesibile celor a căror motivație pentru petrecerea vacanței de pe litoralul românesc a constituit-o marea și plaja. Din totalul camerelor, circa 95% sunt cu 2 paturi, diferența de 5% fiind reprezentată de camere cu 3 paturi, un pat și apartamente.

Tabelul 2.1

Numărul structurilor de cazare existente în zona de litoral.

Din totalul locurilor în hoteluri, majoritatea sunt locuri încălzite, iar 50% din aceste spații încălzite sunt spații pe lângă bazele de tratament (Eforie Nord, Neptun, Mangalia). Astfel, din acest punct de vedere, litoralul poate satisface cererea unor anumite segmente de piață, interesate în vindecarea unor afecțiuni reumatologice.

Construirea de hoteluri de capacitate medie și mare, în dauna vilelor de capacitate mică, a devenit posibilă datorită activității agențiilor de voiaj capabile să asigure trimiterea de turiști în masă. De asemenea, o caracteristică proprie infrastructurii litoralului, referindu-se tot la spațiile de cazare, o reprezintă satele de vacanță și hotelurile de tip club, precum și minihotelurile și vilele particulare. Aceste forme de cazare au fost create ca urmare a cererii unor parteneri (agenții de voiaj), în special de pe piața franceză, care nu se limitează numai la trimiterea de turiști, ci se ocupă în continuare de aceștia și în perioada petrecerii sejurului, organizând diferite programe proprii, deosebite față de cele pe care prestatorul le face de obicei pentru ceilalți turiști.Decontarea acestor servicii în hoteluri tip club, sau sate de vacanță se face la un preț global pentru întreaga capacitate pusă la dispoziția partenerului, la un anumit coeficient de exploatare, indiferent de numărul de turiști (sistem charter), spre deosebire de formele clasice, când plata se face în funcție de numărul de turiști și de serviciile prestate.

Capacităților de cazare existente le sunt afiliate unități de alimentație publică. În ultimii ani, s-a realizat raportul optim de 1/1 (loc cazare/loc de masă), eliminându-se în felul acesta situațiile de acum 4-5 ani, când era necesară utilizarea sistemului seriei la masă.

Pe lîngă unitățile de alimentație publică principale (restaurante), rețeaua este completată și de alte unități, cum sunt: restaurante cu specific, baruri, cofetării, bufete etc.

Se poate spune că infrastructura turismului de pe litoral este în general satisfăcătoare.Este necesară însă inițierea unor acțiuni pentru modernizarea, ridicarea gradului de confort, îmbunătățirea funcționalităților, pentru crearea condițiilor satisfacerii depline a exigențelor turismului, în special a celui internațional.

Se poate observa din statistici că infrastructura turismului a litoralului reprezintă mai mult de jumătate din întreaga infrastructură a turismului românesc, ceea ce face ca veniturile realizate să fie preponderente de activitatea turistică internațională. O caracteristică deosebită a litoralului este faptul că infrastructura turismului litoralului românesc deține un număr redus de unități de cazare încălzite. Majoritatea acestor unități de cazare încălzite sunt folosite pentru cazarea turiștilor veniți la tratament, ele fiind amplasate în incintele complexelor sanatoriale sau în apropierea lor. Un alt aspect întâlnit pe litoral, legat de activitatea turistică, este numărul mare de unități de alimentație publică, concentrate într-un teritoriu relativ mic.Astfel litoralul concentrează peste 630 unități de alimentație publică, dintre care 142 restaurante, 19 unități cu specific, 17 restaurante cu autoservire, 22 de berării și braserii, 39 cofetării și plăcintării, 140 baruri de zi, 4 baruri de noapte, 13 discoteci.

Un fapt negativ în activitatea turistică a litoralului îl reprezintă caracterul sezonier al acestuia, întreruperea temporară a activității fiind de 7-8 luni pe an. Această exploatare discontinuă creează probleme nu numai de ordin economic, ci și din punct de vedere tehnic, de întreținere și funcționalitate a instalaților și utilajelor.Cu toate aceste inconveniente litoralul deține un loc important în activitatea turistică a țării, fapt care face să i se acorde în continuare o deosebită atenție.Fără îndoială că litoralul, așa cum se prezintă astăzi, cu stațiunile sale bine dotate, plajele sale, cu peisajele și tezaurul monumentelor arheologice, trebuie să fie valorificat în mod eficient și durabil, reprezentând o importantă bogăție naturală.

La baza dezvoltării infrastructurii litoralului stă și acțiunea de sistematizare, care împletește în mod fericit dezvoltarea activității turistice cu dezvoltarea economico-socială a întregii zone.Pentru perfecționarea condițiilor în stațiuni a fost și este necesară realizarea unor importante lucrări de completare și modernizare a rețelei de drumuri, a căilor ferate (electrificate), asanarea unor bălți, consolidarea și amenajarea falezelor, amenajarea unor lacuri, a noi rețele de alimentare cu apă și canalizare, plantații etc. Toate acestea dovedesc faptul ca infrastructura litoralului românesc ocupă un loc deosebit de important în turismul românesc.

Organizarea și amenajarea plajelor: o componentă de prim rang a spațiului litoralului este plaja, favorabilă helioterapiei și psamoterapiei, de lungime și lățime variabilă, cu expunere spre est și nisip de o calitate deosebită. Mărimea stațiunilor se stabilește în funcție de capacitatea plajelor care, la rândul ei, depinde de suprafața amenajabilă, de simultaneitatea prezenței pe plajă a vizitatorilor potențiali etc.Capacitatea plajelor, în funcție de care se stabilește mărimea stațiunii, este determinată de următorii parametri:suprafața exploatabilă sau amenajabilă, numărul de vizitatori pe metru liniar sau metru pătrat de țărm și simultaneitatea prezenței pe plajă a vizitatorilor potențiali.

Suprafața exploatabilă a plajelor este determinată de condițiile concrete ale configurației și ale cadrului natural de ansamblu. În acest sens, pe litoralul românesc al Mării Negre se disting următoarele situații: țărm cu plajă nelimitată în interior de elemente naturale, țărm cu plaja delimitată și țărm fără plaje.

Din experiența internațională se constată că o exploatare efectivă a plajei se poate face pe o lățime de circa 50 m, terenurile situate mai în adâncime fiind, în general, ocupate cu alte amenajări ca: jocuri de plajă, umbrele, vestiare și plantații. Plajele cu lățimi de peste 100 m contribuie la sporirea gradului de confort, asigurând menținerea gradului natural, fără a spori însă gradul de utilizare a țărmului, întrucât cura heliomarină pierde din eficiență la peste 50 m distanță de la apă.

Numărul de vizitatori care sosesc pe plajă este un indicator determinant, atât pentru stabilirea capacităților plajei, cât și pentru fixarea nivelului de confort în zona de plajă, a categoriei de utilizare. Se admite că gradul de ocupare a plajei este condiționat de întinderea acesteia, dar și de norma de spațiu afectat unui vizitator.

2.3.Principalele atracții turistice ale litoralului românesc

Delimitat de Capul Midia si Vama Veche, Litoralul romanesc al Marii Negre, supranumit si Riviera romaneasca, se intinde pe o lungime de 245 de km.De-a lungul Drumului european E 87 se afla insirate cele 15 statiuni care pun la dispozitia turistilor peste 250.000 de locuri de cazare. Aceasta e destinația preferată de vacanță a românilor. Cea mai importantă stațiune este Mamaia, situată la nordul orașului Constanța, pe o fâșie de pământ care separă Marea Neagră de lacul Siutghiol. Mamaia este o destinație populară în timpul verii, pentru români și pentru turiștii străini, ca urmare a programelor de investiții majore.Alte stațiuni importante sunt: Eforie Nord, Eforie Sud, Costinesti, Neptun, Venus, Saturn, Vama Veche.

Costinești este stațiunea tradițională a studenților, în timp ce Vama Veche (la extrema sudică, la granița cu Bulgaria) este locul pescarilor, cunoscut pentru atmosfera „hippie”.Orașele principale din regiune sunt Constanța (cel mai mare port de la Marea Neagră), Mangalia și Năvodari.Plaja, orientata pe directia est si sud-est, are o latime cuprinsa între 150 – 200 mcu nisip fin în cea mai mare parte. Panta este lina si usor accesibila, marea are salinitate redusa iar temperatura apei este în jur de 24 de grade Celsius în sezonul estival.

Clima este blanda datorita brizelor marine, bogate în aerosoli care atenueaza arșita zilelor de vară. În timpul sezonului se poate face plaja pana la 10 – 12 ore pe zi .

Marea Neagra este a treia ca dimensiune din Europa si a doua ca adancime. Curentii marini sunt slabi iar mareea este de circa 10 – 20 de cm. Exista o specie de rechin (Squalus acanthias – “cainele de mare”) de dimensiuni mici, dar care este inofensiva pentru om și nu se apropie de țărm.

Stațiunea Eforie Nord

Situata între Agigea la nord (5 Km) si Eforie Sud la sud (2 km) si la circa 12km de Constanta. Se poate ajunge fie cu trenul existand linia Constanta – Mangalia care este circulata perment, fie cu mijloacele rutiere de transport in comun, din care exista o mare varietate de prestatori care ofera servicii de transport de diferite genuri si calitati.

Eforie Nord este statiune balneoclimaterica permanenta cunoscuta pentru bazele de tratament balnear si este o statiune de vacanta foarte populara, unul din motivele care determina acest lucru fiind preturile rezonabile la serviciile turistice.

Plaja statiunii atinge cam 3-4 km lungime si latimi de 20-100m, marginita in partea de nord a statiunii de o faleza inalta, loc de promenada binecunoscut in aceasta statiune. Plaja statiunii Eforie Nord prezinta urmatoarele diferentieri de a lungul ei: plaja din partea de sud, spre Eforie Sud, este portiunea cea mai buna din statiune fiind mai mare, cu accesul foarte usor aici neexistand faleza si avand spatii de agrement numeroase, cea din centru si nordul statiunii este mai ingusta, aglomerata iar accesul se face de pe o faleza inalta pe scari. Cazarile la particulari sunt foarte numeroase si se pot negocia direct cu proprietarul in functie de nr. zilelor de cazare cat si de nr. de persoane.

Stațiunea Eforie Sud

Fiind una din cele mai ieftine statiuni de pe litoral, Eforie Sud este o statiune estivala integrata orasului Eforie, situata intre Eforie Nord la nord si Tuzla la sud, intre Marea Neagra la est si Lacul Techirghiol la vest. Fata de Constanta se afla la o distanta de 18-20 km.

Plaja este cea mai ingusta dintre toate statiunile litoralului datorita eroziunii accentuate si lipsei de investitii pentru protectie. Faleza este foarte inalta, accesul pe plaja se face pe scari. Trebuie mentionat ca in partea de nord a statiunii, mai precis portiunea dintre Eforie Sud si Eforie Nord, pe o distanta de circa 2 km exista o plaja foarte buna.Sunt si portiuni foarte mari de plaja cu nisip fin.Este o statiune foarte frumoasa, liniste, panorama superba, preturi mici si multa verdeata. Atractia principala a statiunii o reprezinta „Baile Reci” cu namol, complet modernizate. In Eforie Sud exista si un Sanatoriu pentru copii cu afectiuni reumatologice cu regim permanent, care trateaza in principal slabiciunea fizica si rahitismul. Statiunea se mai distinge printr-un promontoriu de calcar si prin faleza de la a carei inaltime se deschide o splendida panorama. Teatru in aer liber, bazele de agrement si posibilitatile de practicare a sporturilor nautice.

Stațiunea Costinești

Cunoscuta de toata lumea drept statiunea tineretului sau capitala vacanetelor estivale, Statiunea Costinesti se afla la 31 km sud de Constanta, pe malul Marii Negre si se invecineaza la sud cu comuna 23 August, la nord cu comuna Tuzla, iar la est cu Marea Neagra.

Plaja statiunii Costinesti are doua caracteristici : cea din partea de sud lata si incapatoare dar si foarte aglomerata, cu intrarea in apa putin pietroasa (zona obelisc, BTT) si partea din Nord (spre Epava ) o plaja ingusta, marginita de o faleza nu foarte inalta dar avand un nisip fin si apa curata.

Pentru cei ce doresc sporturi pe apa, exista Lacul Costinesti intins pe 7 hectare, pe care va puteti plimba cu barca sau hidrobicicleta. Acest lac este unul special, fiind singurul care nu se alimenteaza din subteran.

Stațiunea Neptun

Neptunul este situat intre Olimp la nord si Jupiter la sud, la 35 Km de Constanta si 8 km de Mangalia.Punctul forte al statiunii il reprezinta Plaja “La Steaguri” care este una cele mai bine amenajate plaje de pe litoral concurand cu succes cu plajele din Statiunea Mamaia. Aici, in fiecare zi, se fac plecari cu barca pe mare (turul largului marii). Plaja din Neptun este continuata de cea din Jupiter in sud si cu cea din Olimp in Nord dar fara a comunica cu cea din Olimp de care este despartita de o zona care apartine Guvernului in care se afla cele mai scumpe vile din Romania, fiind vorba de vilele care au apartinut protocolului de stat (foste ale regimului Ceausescu).

Plaja statiunii Neptun are o latime medie (30-100 m ) cu un nisip bun, apa curata si multe posibilitati de agrement si servicii diverse.Este una dintre cele mai luxoase statiuni de pe litoralul romanesc. Plaja este acoperita in cea mai mare parte de sezlonguri si umbrele – contra cost, rar se mai gaseste un loc pentru cei cu cearceafuri. Neptun-Olimp este o statiune foarte schimbatoare pentru ca este construita pe golfuletele dintre mare si lacul Neptun. Asezarea hotelurilor este deci atipica. Statiunea este de nivelul Mamaiei – adica preturi mari, dar si calitate pe masura, cel putin la restaurante si in cluburi.

Stațiunea Venus

Situată la 3-20 m. deasupra nivelului Marii Negre, la 3 km. distanta de Mangalia si 41 km. de Constanta, statiunea Venus este o destinatie ideala atat pentru relaxare si distractie cat si pentru tratament. Statiunea beneficiaza de o plaja naturala mare (extinsa pe circa 1,2 km lungime, intre statiunile Venus si Saturn si 200 m latime), cu nisip fin, pentru helioterapie si talazoterapie, unde apar si izvoarele minerale sulfuroase hipotermale, captate sub forma de dusuri. Pentru doritorii de distractii si relaxare statiunea ofera : restaurante, baruri, cluburi si discoteci, un parc de distractii, piscine, magazine, cinematograf, terenuri de sport, parc de distractii etc. In sudul statiunii exista un pavilion special amenajat pentru impachetari cu namol sapropelic si bai sulfuroase cat si o importanta crescatorie de cai de rasa.

Stațiunea Saturn

Saturn este statiunea aflata in imediata vecinatate a orasului Mangalia, la 43 km de Constanta. La nord statiunea Saturn se invecineaza cu statiunea Venus. Pe langa posibilitatile de agrement, punctul forte al statiunii il reprezinta existenta izvoarelor mezotermale sulfuroase si a namolului cu valoare terapeutica, utilizate in tratarea afectiunilor ginecologice si cele ale aparatului locomotor.

Plaja se intinde intre plaja din Mangalia si cea din Venus. Zona sudica a plajei (spre Mangalia) este dantelata de numeroase golfulete create artificial, cu acces in mare relativ lejer, dar cu latimi ale plajei mai mici. Partea dinspre nord (spre Venus) are o lungime de aproximativ 2 km si o latime de 100 – 150 metri. Pe toata lungimea plajei intrarea in apa este lina.

Stațiunea Vama Veche

O localitate mica,situata la cativa km sud de 2 Mai a devenit in ultimele sezoane de vara un loc foarte cautat datorita atmosferei de nonconformism, gen “Costinesti” si a preturilor reduse la cazare si masa. Plaja este relativ buna, are latimi care depasesc 200m pe alocuri si ca si la Costinesti un reper care da o nota originala orizontului nautic il reprezinta o veche epava aflata la cateva sute de metri de mal.

2.4.Cererea și oferta turistică a stațiunilor de pe litoralul Mării Negre

Este cunoscut faptul că unul dintre motivele care îi determină pe turiști să se orienteze spre stațiunile turistice cu o activitate pronunțat sezonieră este dorința acestora de a-și petrece vacanța în condiții favorabile de ambianță climaterică și meteorologică.Este evident, așadar, că acestea sunt elementele determinante în specificul sezonier al activității turistice de pe litoral.

Activitatea turistică în extrasezon este mai redusă, funcționând o mică parte din capacitatea de cazare, majoritatea unităților fiind închise și conservate până la redeschiderea sezonului următor. Ceea ce trebuie evidențiat , este faptul că turiștii veniți în această perioadă să efectueze un anumit tratament, sau chiar pentru recreere nu au posibilități de distracție și de agrement, fiind nevoiți să își petreacă timpul liber într-un mod destul de monoton, ceea ce influențează în bună măsură starea lor psihică.Trebuie menționat faptul că există un fenomen de inerție la începutul sezonului, chiar în luna mai, în ceea ce privește darea în folosință după perioada de extrasezon a unităților de alimentație publică și agrement.Toate acestea duc evident la scăderea gradului de atractivitate a stațiunii, la o eficiență economică mai redusă. Nu se poate vorbi, deci, de atragerea turiștilor în extrasezon, cu scopul de a-și petrece vacanța, fără a beneficia de tratament balnear.

Pe lângă aspectele caracteristice ale dispersării în spațiu a fluxurilor turistice, în sezon și extrasezon, se remarcă frecvent și o repartizare inegală în timp a cererii de servicii turistice, care în diferite zone de interes turistic se soldează cu o concentrare pronunțată a sosirilor de vizitatori în anumite perioade ale anului și respectiv diminuarea sau chiar sistarea afluenței turistice în alte perioade. Industria turisticг devine operaюionalг prin corelarea cererii turistice cu consumul turistic.

Volumul cererii turistice este expresia acelei pгrюi din veniturile populaюiei care, оntr-o perioada determinatг, va putea fi destinatг achiziюionгrii unor produse sau servicii turistice.Creєterea veniturilor populaюiei va continua sa determine apariюia unor noi categorii de turiєti proveniюi atвt din югrile dezvoltate, cвt єi din югrile оn curs de dezvoltare.

Decizia pentru cheltuirea unei pгrюi din veniturile sale оn scopuri turistice, respectiv pentru alegerea unei forme de turism, a unui produs turistic specific sau a unei destinaюii de vacanюг aparюine оn оntregime turistului. Astfel, factorul determinant care va influenюa decizia єi va concretiza actul de cumpгrare, transformвnd turistul potenюial оntr-un turist efectiv, va depinde de diversitatea єi calitatea ofertelor turistice.

Oferta turistică de cazare:

Realizarea unei oferte turistice mereu crescînde, ridicarea nivelului calitativ al activității și eficiența circulației turistice sunt în mare măsură condiționate de oferta turistică de cazare.

Adaptarea operativă a forței turistice de cazare la condițiile vieții, impune dezvoltarea în avans a acesteia față de creșterea circulației turistice. Acest fapt se poate realiza cu atât mai mult într-o economie de piață în care fondurile de investiție și de dezvoltare economico-socială fac obiectul fiecărei societăți comerciale în parte.În cadrul stațiunilor de pe litoralul Mării Negre, ponderea cea mai mare în rețeaua de cazare o deține hotelul, unitate formată dintr-o clădire sau un ansamblu de clădiri, care asigură cazarea în camere special amenajate și corespunzător dotate. Hotelul oferă, de asemenea, posibilitatea de servire a mesei, posibilități de distracție și pune la dispoziția turiștilor o gamă largă sau mai restrânsă de servicii.

Al doilea loc ca pondere (15,7%) îl ocupă campingul, care prezintă avantaje economice atât pentru organizatori, cât și pentru turist. Dintre acestea: investiții reduse, amplasare simplă, tarife avantajoase, varietate mare. Datorită acestor avantaje, campingul este tot mai mult solicitat în special de turiștii automobiliști.Campingurile de pe litoralul Mării Negre sunt amenajate corespunzător exigențelor, atât a turiștilor români, cât și a celor străini. Astfel, ele au grupuri sanitare comune și individuale, apă caldă menajeră în tot cursul zilei, unități de alimentație publică și ale comerțului de stat. În perimetrul fiecărui camping se află și câte o discotecă, tip grădină de vară.Căsuțele, bungalourile și vilele sunt construcții care oferă locuri pentru cazarea turiștilor, fie izolate, fie grupate în cadrul unor ansambluri complexe.

Unitățile hoteliere de pe litoral sunt constituite din construcții arhitectonice moderne, amplasate cât mai aproape de plajă, având în majoritate șase nivele. Există, de asemenea, într-o proporție mai mică, ansambluri hoteliere cu 15 nivele.Indiferent de numărul nivelelor, unitățile hoteliere dețin în majoritate, circa 600-650 locuri, amplasate în camere cu două paturi și mai rar cu trei paturi.La parter, unitățile de șase nivele sunt dotate cu două unități de alimentație publică, iar la fiecare cap de hotel, un bar de zi și un bar-bufet. Alături de hotel se află restaurantul, dotat în general cu un număr de locuri de mese, egal sau mai mare cu numărul de locuri al hotelului.În unele unități hoteliere sunt amplasate de asemenea, puncte de schimb valutar.

De asemenea, hotelul reprezintă forma de cazare cu ponderea cea mai mare, urmată de camping. Acest lucru se explică prin faptul ca stațiunile au luat ființă în perioada marilor investiții ce s-au făcut pe litoralul românesc al Mării Negre (1971-1972), avându-se în vedere activitatea agențiilor de voiaj, care s-au axat pe trimiteri masive de turiști, răspunzând astfel cererii din ce în ce mai mari pe piața internă si externă.

Următoarea formă de cazare, ca pondere, este constituită din campinguri și sate de vacanță. Acestea au fost înființate și s-au dezvoltat ca urmare a avântului ce l-a luat turismul neorganizat și cel semiorganizat. Ca formă de cazare complementară a reușit să satisfacă în bună măsură cererile individuale sau de grup ale turiștilor posesori de autovehicule, adepți a unui contact cât mai direct cu natura și a unui program cât mai puțin rigid.

Vilele și căsuțele, cu o pondere de 15,5% din totalul locurilor de cazare, constituie o formă complementară, mai puțin utilizată pe litoral.Acestea sunt amplasate izolat sau grupate sub forma satului de vacanță, constituind o formă intermediară, din punct de vedere al confortului, între hotel și camping.

Unul dintre avantajele economice ale formei de cazare principale, hotelul, este coeficientul de utilizare a capacității.Unitățile hoteliere de pe litoral se caracterizează prin faptul că ele funcționează, sau pot funcționa întreaga perioadă a sezonului estival, dar numai cel mult patru luni dintr-un an calendaristic. Din cauza acestui fapt, ele suferă o uzură exagerată, ceea ce conduce la cheltuieli suplimentare pentru întreținere, la menținerea unui personal insuficient utilizat, la degradarea prematură a construcției și instalațiilor aferente.Cu toate acestea, hotelul rămâne singura unitate capabilă să preia un număr masiv de turiști, mai ales în vârful sezonului, când afluența turistică este maximă.Căsuțele și vilele sunt folosite aproximativ în aceeași perioadă ca și hotelurile, dar au un coeficient de utilizare mai mic. Față de forma principală de cazare, ele se deosebesc și prin tarifele mai mici practicate.

Oferta turistică de alimentație publică

Alimentația publica este o componentă de bază a servirii turistice, încadrându-se în grupa serviciilor de bază.

După cazare, hrana reprezintă prima necesitate a turistului. Dinamica alimentației publice este din ce în ce mai mult pusă în legătură cu evoluția dimensiunilor circulației turistice.

Dezvoltarea turismului intern și internațional, perspectivele ce se conturează în această privință au impus sporirea preocupărilor menite să asigure alinierea dinamicii serviciilor de hrană la aceea a volumului și exigențelor cererii.Sectorului de alimentație publică îi revine sarcina de a asigura ansamblul condițiilor necesare pentru ca turistul să își poată procura hrana necesară pe tot parcursul călătoriei, sau numai a sejurului.El are menirea să organizeze producția proprie din preparate culinare și să asigure servirea consumatorilor în cele mai bune condiții.

Complexurile de hoteluri și restaurante, structuri organizatorice frecvent întâlnite pe litoral, confirmă tendința de asociere a activității de hrană cu aceea de cazare și implicit de turism.Dezvoltarea rețelei de unități modernizarea și diversificarea acesteia, creșterea ponderei producției proprii, sporirea structurii sortimentale, ridicarea nivelului calitativ al servirii sunt câteva din coordonatele ce caracterizează dinamica alimentației publice.

Rețeaua de alimentație publică pe litoral este organizată asemănător întreprinderilor comerciale cu amănuntul. Astfel, ea are în componență unități operative, cum sunt: unități de producție de produse și desfacere (restaurante), unități de producție (laboratoare), unități de desfacere (bufete, cofetării),depozite (alimentare, frigorifice), unități auxiliare cu caracter gospodăresc (ateliere de întreținere, reparații).

În funcție de obiectul activității, unitățile de alimentație publică de pe litoral pot fi clasificate în:

-unități culinare, concepute ca unități prin excelență producătoare de preparate culinare și de desfacere a acestora în scopul satisfacerii necesităților zilnice de hrană ale consumatorilor;

-unități cu caracter recreativ, care au drept scop principal asigurarea unor condiții de agrement pentru consumatori prin organizarea de programe distractive;

-unități de tipul cofetării, patiserii, braserii, berării, care se caracterizează în principal prin profilul produselor desfăcute.

O altă caracteristică a unităților de alimentație publică de pe litoral constă în regimul de prețuri aplicate. Astfel, majoritatea unităților aplică la desfacerea produselor sale, prețuri cu regim special, cote de adaos speciale și prețuri categoria I.

Diferențierea prețurilor se face plin aplicarea unor cote de adaos diferite pentru fiecare tip de unitate și grupe de produs.Pentru aceasta se iau în considerație o serie de factori, cum sunt: gradul de confort (mobilier, decorații interioare), condiții de servire (varietatea și calitatea preparatelor,băuturilor), calificarea personalului (pregătire profesională, ținută vestimentară), mijloace de agrement (programe artistice, muzicale).

Restaurantele au în dotarea interioară un salon mare pentru servirea turiștilor (pe bază de bonuri), o terasă și mai rar, o grădină anexă unde se servesc preparate la comandă.Aceste unități de alimentație publică au bucătărie spațioasă, cu mașini de gătit electrice, marmide cu abur pentru prepararea ciorbelor, ceainice încălzite cu abur, mese calde, pentru păstrarea veselei la temperatura preparatelor culinare, mașini electrice pentru curățat zarzavat, cartofi. În dotare intră, de obicei, barul, bufetul, camere frigorifice, magaziile anexe.În perioada de iarnă rămân în funcțiune câteva restaurante, dintre care unele pentru asigurarea necesităților de hrană a turiștilor veniți la tratament balnear, iar altele pentru deservirea populației din orașul Mangalia și a turiștilor în tranzit.

Restaurantele cu specific, amplasate în stațiuni servesc preparate culinare specifice: vânat, pescărie, specialități gastronomice locale. Dotarea interioară a acestora este astfel realizată încât subliniază specificul profilului respectiv. Aceste unități de alimentație publică sunt foarte solicitate atât de turiștii români, cat și de cei străini, dar sunt insuficiente față de cerere.

Barurile de zi, barurile de noapte și discotecile sunt amplasate, de obicei, în cadrul complexelor hoteliere, ele oferind turistului un program muzical și distractiv în tot cursul zilei.

Rețeaua de alimentație publică se completează cu o categorie numită comerț stradal. Ele au avantajul că sunt mobile, ușoare și se pot amplasa pe aleile de circulație a turiștilor în drumul lor spre plajă sau hotel.Lipsesc din dotarea rețelei automatele care ar fi necesare, având în vedere rapiditatea servirii, economia de timp, de spațiu și de personal.

Oferta turistică de servicii

Serviciile turistice reprezintă elementul esențial al bunei desfășurări a întregii activități de turism. Ele prezintă anumite particularități care le deosebesc de restul serviciilor: necesitatea satisfacerii cerințelor tuturor categoriilor de turiști, capacitatea de a înlocui rapid un serviciu cu altul (pentru a răspunde dorințelor turiștilor), echilibrarea volumului serviciilor turistice în raport cu sezonalitatea, serviciile turistice trebuie să concure la ocuparea capacităților receptive ale întregii infrastructuri turistice, calitatea și volumul serviciilor trebuie să sprijine oferta turistică.

Serviciile turistice prezintă o structură variată, care cuprinde: serviciile legate de călătorie și altele legate de sejur. Serviciile legate de organizarea deplasării se află în strânsă corelație cu modul de efectuare a călătoriei. Acesta trebuie sa permită o deplasare rapidă, sigură, regulată, confortabilă a turiștilor de la locul de reședință la punctul de destinație, ceea ce constituie motivația călătoriei turistice.Serviciile pentru sejur se compun dintr-un complex de servicii dificil de definit. Ele au caracter eterogen și cuprind prestații care nu sunt caracteristice numai turismului.

O a doua împărțire a serviciilor turistice are la bază clasificarea acestora în raport cu structura produselor turistice oferite: servicii turistice specifice și servicii turistice nespecifice.Prima categorie cuprinde, la rândul ei, alte diviziuni: servicii pentru pregătirea consumului turistic, servicii de bază (de care depinde atragerea clientelei), servicii suplimentare (agrement, divertisment), servicii cu un conținut aparte (tratamentul balneo-climatic).

În categoria serviciilor nespecifice, intră toate genurile de servicii asigurate populației, dar la care apelează și turiștii.

O a treia secțiune se referă la momentul în care se manifestă cererea de servicii turistice, precum și la momentul când are loc consumul propriu-zis. Aici întâlnim: servicii solicitate ferm de către turiști înainte de efectuarea călătoriei (servicii de bază, servicii auxiliare), servicii solicitate spontan de către turiști (caracteristice turismului neorganizat – individual).

O alta clasificare are la bază structura cererii turistice în funcție de proveniența turiștilor și cuprinde: servicii pentru turismul internațional și servicii pentru turismul intern. Gama serviciilor este foarte mare și complexă, astfel mai putem menționa: servicii de primire (transfer de la aeroport și invers), servicii destinate copiilor turiștilor (amenajări speciale pe plajă, grădiniță), aranjamente de programe turistice speciale (degustări de vinuri, programe folclorice), servicii de transmitere a unor mesaje (telex, telefon), echipamente salvamar ș.a.Referindu-ne la stațiunile de pe litoralul Mării Negre, constatăm că serviciile de bază sunt prestate în condiții bune.

Serviciile suplimentare sunt prestate într-o gamă relativ variată. Ghizii, interpret și dispecer însoțesc turiștii străini de la aeroport până la hotel și pe toată durata sejurului.

Din categoria serviciilor suplimentare fac parte și excursiile. Pentru aceasta sunt amplasate birouri care se ocupă cu programarea și efectuarea acestora. Astfel se efectuează excursii în Delta Dunării sau pe canal, la Cetatea Histria, Adamclisi, Murfatlar, București precum și în Bulgaria, Turcia, Grecia.

Infrastructura agrementului a cunoscut în ultima perioadă o dezvoltare substanțială, dar nu suficientă. S-au luat măsuri pentru realizarea de prestații suplimentare pentru diversificarea și dezvoltarea infrastructurii, ceea ce a condus, în prezent, la mărirea gradului de atractivitate a stațiunilor.

Capitolul III.Rolul rivierii Mării Negre în circuitul turistic European

3.1.Circulația turistică în zona de litoral

Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen socio -economic complex, componentă esențială a existenței pieței serviciilor,care precede procesul de vânzare-cumpărare și consumul.

Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în continuămodificare. Aceasta este alcătuită din ansamblul persoanelor care își pun în practicădorința de a se deplasa periodic sau temporar, în afarareședinței proprii, sau țării,pentru alte motive decât prestareaunor activități remunerate la locul de destinație.

Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turiști pentru a cumpăra servicii și bunuri legate de motivația turistică.

Motivația turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare, determinatede educație, nevoi, cerințe, interese, gusturi, având un caracter personal, careorientează și dinamizează activitatea unei persoane în realizarea unor atitudini,acțiuni, ș.a.

Piața turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinatănumai de forțele pieței și de fluctuațiile conjuncturii, și de oferta și destinațiaproduselor turistice. Ea depinde și de numeroși factoriexogeni, fără legătură directăcu turismul, dar care influențează nivelul cererii.

În acest sens trebuie făcută o prezentare și o analiză a circulației turistice, nuînainte de a prezenta principalele motive care determină atât actul plecării în vacanțăși călătorie cât și destinația către care se orientează turistul.Anexele 7, 8. Tabelele 3.1, 3.2.

Litoralul și muntele rămîn punctele forte ale turismului românesc, în ultimiiani, menținându-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear și creșteponderea concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude și prieteni.

Sezonalitatea accentuată, determinată de prezența unor factori socio-economici,psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalității în timp și spațiu se faceprin intermediul diversificării ofertei și o strategie promoțională adecvată.

Principalele caracteristici ale cererii turistice sunt: dinamism, care se manifestă prin dese oscilații, uneori bruștecare se datoreazăîn principal labilității motivațiilor, precum și altor factori endogeni (familiale,personale, sociale) și exogeni (politici, dezastre naturale, accidente de poluare,etc.)diversitatea și eterogenitatea exprimate prin intermediul unor elemente date depersonalitate, mod de viață, gusturi, mediul socio-economic, al potențialilorclienți. La fiecare turist aceste elemente se pot combina în mod diferit,determinând o anumită cerere.

Elasticitatea față de importanții factori (economici, psihologici, conjuncturali,geografici) datorită faptului că activitățile turistice satisfac în principal cerințelepersonale ale turiștilor.

În funcție de destinațiileturistice din studiul Comisiei Naționale de Statistică, pentru anul 2010, reies următoarele: litoralul românesc al Mării Negre constituie o destinație importantă a României și ocupă locul 3-4, cu un număr de turiști sositi de 13%, același procent înregistrându-se și în stațiunile din zona montană, iar dupa numărul de înnoptări tot locul 3 cu un procent de 19% dupa București și orașele de reședință și cel al zonelor legat de stațiunile balneare, confirmă atracția acestuia, indiferent de conjuncturaeconomică. În structură, pe litoral, numărul turiștilor străini s-a majorat continuu de dupa integrarea României în UE și diminuandu-se în perioada de dupa 2008 odată cu răspândirea crizei financiare la nivel mondial.

Litoralul întradevăr ocupă primul loc la nivelul activității și cazării turistice dar numai în sezonul estival, deoarece reprezintă o zona turistică unde turismul este practicat numai în această perioadă datorită serviciilor și resurselor existente (plajă, mare, temperatura propice practicării băii marine și al curei heliomarine, ș.a.).

Capacitatea de cazare-La nivelul anului 2010, capacitatea de cazare din stațiunile de pe litoral reprezintă 42,6 % din capacitatea de cazare existenta la nivelul întregii țări. În ultimii ani, numărul locurilor de cazare a cunoscut o ușoară creștere în stațiunile litorale, în 2010 numărul locurilor fiind cu 0,8 % mai multe față de anul 2009. În ultimii 2 ani, în România, a crescut de 2 ori numărul de locuri în hoteluri de categorii superioare (4 – 5 stele), fie prin construirea de noi hoteluri fie prin modernizarea și ridicarea gradului de confort a unor hoteluri existente.

Circulatia turistica-Numărul sosirilor turiștilor în unitățile de cazare din stațiunile litorale a înregistrat în ultimii ani creștere, astfel, în anul 2010 s-a înregistrat o creștere cu 10,3 % a numărului de turiști și cu 44,5 % de turiști străini fata de anul 2009. Odată cu creșterea numărului de turiști s-a înregistrat și o creștere cu 1,1% a numărului înnoptărilor în 2010. Totodată s-a constatat o reducere a duratei sejurului turiștilor români de la 6,1 zile în 2010 la 5,6 zile în 2009.

Aceeași tendință s-a manifestat și în rândul turiștilor străini care a scăzut la 7,5 zile în 2009 la 7,1 zile în 20010. Din totalul înnoptărilor pe litoral, 86,4 % sunt în hoteluri. Unitățile de cazare de două stele dețin 59,3 % din înnoptări urmate de cele de o stea cu 17,7 % și 3 stele cu 11,5

Gradul de ocupare și durata medie a sejurului.Gradul de ocupare în stațiunile de pe litoral este de 41,8 % în 2009, iar hotelurile auavut un grad de utilizare a capacității de cazare în funcțiune de 48,1% .

Durata medie a unui sejur este 5,7 zile.

Strategia de dezvoltare economică a Romaniei, inclusiv și a turismului nu poate să nu fie influențată de cele europene, deci de cea a țărilor cu tradiții in acest domeniu. Angajamentul unităților turistice pentru o creștere spectaculoasă a calității serviciilor a reușit să se bucure de aprecierile turiștilor, aceștia recunoscand ecoetichetele ca mediul inconjurător cu o performanță de „calitate plus". Mesajul transmis de etichetă este totodată un avantaj in publicitate și imbunătățește experiența de vacanță a turiștilor. Ecoturismul poate fi considerat drept strategie a turismului durabil și particularizand, se poate aprecia că este benefică practicarea acestuia in Romania, datorită faptului că țara noastră reprezintă o zonă critică a ecosistemului european prin Marea Neagră. Turismul in regiunea Mării Negre are un mare potențial ca instrument sofisticat pentru dezvoltarea economică și conservarea mediului natural. Avînd litoral la Marea Neagră, Romania poate oferi o gamă largă de produse turistice, incluzand soare și mare, ingrijire profesionistă a sănătății, sporturi cum ar fi schiul nautic și golful, preocupări speciale pentru studierea comportamentului păsărilor, activități culturale, gastronomie, folclor, etc. Aceste produse turistice se potrivesc cu tendințele demografice din principalele țări generatoare de turiști, in care aceștia călătoresc pentru relaxare și ingrijirea sănătății. Din păcate, materialul publicitar despre turismul ecologic nu este foarte bogat, manifestandu-se o necesitate sporită pentru informații in acest domeniu. De un mare folos in zilele noastre, internetul poate oferi sursa de informații actualizate și ar putea răspunde cu succes cerințelor utilizatorilor acestei „biblioteci virtuale". Ținand seama de faptul că potențialii ecoturiști ai Romaniei provin din țări unde Internetul este la indemana oricui, promovarea zonelor ecoturistice in această rețea ar constitui o modalitate ieftină și cu impact ridicat de a face cunoscute ofertele României. (Indicatori cu referință turiștilor străini și din Europa ,sosiți in România. Anexele 9, 10. Tabelele 3.1, 3.2.)

3.2.Organizarea,amenajarea și dezvoltarea litoralului românesc

Tipul balnear

Mările (Marea Neagră în cazul României) și lacurile, apele minerale și nămolurile reprezintă, atunci când condițiile naturale permit, importanți factori de dezvoltare și de localizare turistică, chiar dacă caracterul balnear este mai mult sau mai puțin evident și deseori asociat cu alte tipuri de turism. Formele de ocupare și de organizare ale spațiului variază în funcție de condițiile naturale, de moștenirea istorică, de societatea „de primire".

Tipul balnear-litoral

Spațiul turistic balnear-litoral simbolizează spațiul de desfășurare a vacanțelor majorității turiștilor autohtoni și străini, în lunile de vară, imaginea mării albastre fiind factorul cel mai important de atracție. Valorificarea potențialului turistic al litoralului românesc, prin activitățile turistice organizate, începe în a doua jumătate a secolului XIX, când pe malul lacului Techirghiol sunt amenajate stabilimente balneare și se ridică primele hoteluri. Moda stațiunilor după primul război mondial și mai ales după 1960 a transformat evident spațiul litoral care trebuie să facă față exploziei turismului de masă devenind o„zonă de colonizare turistică " sezonieră, adaptată acestui fenomen. Viața micilor așezări urbane și rurale a fost puternic bulversată, turismul balnear constituindu-se rapid într-un complement indispensabil vieții locale.

Majoritatea stațiunilor au o organizare stereotipică, pornind de laplanul apei, ce comportă sau nu echipamente tehnice anexe, un port de plăcere etc. împrejurul planului apei se aflăstructurile decazare (hoteluri, vile, sate de vacanță, tabere), care pot cuprinde și diferite dotări pentru recreere și distracții. Urmează, spre exterior,spații periferice fără construcții, frecvent agricole, sau rezervate pentru extinderi ulterioare.

Primele amenajări balneare de pe litoralul românesc al Mării Negre s-au realizat în 1892, pe malul lacului Techirghiol, când omul de afaceri I. Movilă construiește aici cel mai vechi stabiliment balnear, iar în parcul din apropierea litoralului ridică „Marele hotel al băilor", primul hotel din zona litorală, urmat de altele.

Se conturează, astfel, și cea mai veche stațiune cunoscută sub numele deCarmen Silva (ulterior, după 8 septembrie 1950, Eforie Sud), care a fost declarată oficial stațiune balneară în 1928.

În anul 1894, când Eforia Spitalelor Civile construiește un sanatoriu pentru tratarea bolnavilor de reumatism înEforie Nord se constituie și aici nucleul principal al viitoarei stațiuni, completat, în anii următori, cu alte sanatorii și instalații, colonia de copii a Crucii Roșii, Societatea Prietenii Mării – primind anual vilegiaturiști în tabăra bine organizată.

Un alt pas mărunt, dar important, în organizarea turistică-balneară a litoralului a fost făcut în 1906, când la Mamaia se amenajează o punte cu cabine pe ambele părți, ce pătrundea în mare, oferind condiții optime pentru helioterapie și băi de mare. Amenajarea propriu-zisă a stațiunii începe în 1919, cu nivelarea dunelor de nisip, construirea Cazinoului și a unor vile particulare, dar și a unui hotel (actualul hotel Rex), în timp Mamaia devenind cea mai mare stațiune maritimă românească.

La baza dezvoltării și organizării de ansamblu a litoralului românesc al Mării Negre a stat planul general de sistematizare a zonei, care a împletit dezvoltarea turistică cu cea socială și economică. Conform acestui plan s-a trecut la dezvoltarea și dotarea stațiunilor existente și la construirea salbei de stațiuni între orașul Mangalia și lacul Tatleageac: Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn. A fost „operațiunea turistică" de cea mai mare amploare inițiată de stat, prin care s-a urmărit crearea unei adevărate regiuni turistice litorale punând în valoare toate resursele existente.

Acțiunea demarată în 1966 a avut în vedere organizarea și dotarea corespunzătoare a plajelor și zonei litorale, utilizarea rațională a terenului și realizarea unor ansambluri arhitectonice moderne, armonios integrate în spațiu. S-au avut în vedere:

-protecția zonelor a căror frumusețe naturală, valoare istorică sau estetică se recomandă a fi ocrotite;

-evitarea sentimentului de „sufocare" de tip urban prin aplicarea principiului alternanței între unitățile turistice și largi spații libere;

-alegerea unor soluții arhitectonice deosebite, atât prin forma construcțiilor realizate, cât și prin varietatea și dispunerea unităților de cazare, alimentație publică, agrement etc.;

-limitarea circulației autovehiculelor în interiorul stațiunilor, acordându-se prioritate și libertate absolută pietonilor;

-asigurarea unor căi de comunicație rapide;

-crearea unor elemente de animație pe mare și uscat: (mici porturi de agrement, sporturi nautice, terenuri de sport, echitație, terenuri de joacă etc.);

-amenajarea și consolidarea falezelor, crearea promenadelor (Eforie Nord și Sud, Cap aurora, Mamaia etc.);

-crearea de plaje artificiale și ocrotirea celor naturale prin sistemul digurilor (Saturn, Mangalia, Olimp, Jupiter etc.);

-structura de ansamblu deosebită, diferențiată a fiecărei stațiuni, în funcție de configurația terenului și țărmului, de dimensiunea plajelor, de rețeaua de circulație, de condițiile geotehnice ale terenului etc.

Organizarea și amenajarea actuală și viitoare a spațiului balnear litoral trebuie să se axeze pe.acțiuni de reorganizare conform noilor cerințe, să creeze și să încurajezecentrele de naturism(deosebit de agreate de țările Europei de Nord), să găsească șiformule de sejur și animație adoptate condițiilor și nevoilor fiecărui segment de clientelă, crearea unorcluburi de vacanță etc.

Structura și configurația terenului au impus dezvoltarea de mici localități în lungul litoralului, legate prin zone active și de agrement, asigurându-se astfel o varietate în modul de organizare a acestor nuclee, cât și posibilitatea tratării diferențiate și a exprimării diferite a arhitecturii. Condițiile geotehnice ale terenului au fost valorificate în mod creator; accentele în cadrul stațiunii reprezintă expresia în spațiu a condițiilor terenului, incluzând zonele de vegetație, falezele înalte sau formele domoale de relief. Astfel, volumele au fost amplasate în funcție de efectele dorite.

-în sistematizarea zonei Mangalia Nord, preocupările principale ale proiectanților au fost axate pe: utilizarea integrală și rațională a plajelor, organizarea și dotarea lor corespunzătoare; în unele cazuri crearea unor plaje, cum este cazul la Saturn, sau protejarea plajelor existente, ca la Olimp; asigurarea unei juste densități în stațiuni și utilizarea rațională a terenului; realizarea unui raport armonios între construcțiile înalte și cele joase; crearea de spații verzi în stațiuni; construirea unor hoteluri estivale, ușor accesibile, cu niveluri puține, integrate în natură, confortabile, igienice, dotate uneori cu curți interioare și galerii deschise; centralizarea anumitor funcțiuni de servire, pentru a asigura o aprovizionare ușoară etc.

Cazarea turiștilor a fost asigurată prin toate formele practicate în prezent în turismul internațional: hoteluri, vile, căsuțe, sate de vacanță, campinguri cu grade de confort și sisteme de dezvoltare diferite.

-Cea mai nordică dintre stațiunile create în perioada 1966 – 1972 este stațiunea Olimp. Realizată în 1970 – 1972, stațiunea se compune din câteva unități distincte. într-o primă etapă, la nord de Neptun, s-a construit un ansamblu de hoteluri cu puține niveluri și restaurante separate. Deși dimensiunile și capacitatea ansamblului sunt mici, el impresionează prin armonia și optimismul construcțiilor, prin atmosfera generală de destindere pe care o creează; este compus din 5 hoteluri, cu numele unor orașe din țara noastră: „Arad", „Galați", „Sibiu", „Craiova" și „Slatina".

În continuarea acestui ansamblu se află grupul de hoteluri denumite “Amfiteatru", “Belvedere",“Panoramic", realizat în anul 1972. Zona Amfiteatru ocupă un tronson de faleză, lung de circa 300 m, care are circa 20 m înălțime.

Situat nu departe de mare, la realizarea celui de-al treilea ansamblu s-au utilizat elemente de fațadă modulate și variate. Acest nou ansamblu s-a impus încă de la început prin valorificarea maximă a teritoriului și prin aplicarea unor noi tehnologii de construcție, care și-au spus cuvântul în soluțiile arhitecturale ale fiecărei clădiri în parte, precum și în plastica ansamblului. între altele, elementele de fațadă au fost executate chiar pe poligonul de prefabricate al șantierului, fiind montate gata finisate cu mozaic de marmură.

-La sud de Neptun se află stațiunea Jupiter, care beneficiază, de asemenea, de efectul mare – plajă – lac – stațiune. Din punct de vedere arhitectonic aici s-a căutat să se asigure o compoziție pe două direcții: pentru utilizarea falezei spre mare, pe de o parte, și a elementului natural – pădurea Comorova – pe de altă parte, legate prin zona activă formată din funcțiuni diverse (comerț, sport, dotări culturale etc.). Astfel, faleza, unde s-a creat o plajă proprie, este dotată cu hoteluri înalte de mare capacitate, dispuse perpendicular pe linia țărmului, cu asigurarea vizibilității mării din toate încăperile.

În interior, stațiunea cuprinde construcții în general joase, legate cât mai mult de vegetație, prin crearea de spații interioare (satul de vacanță Zodiac) sau de curți interioare (ansamblul hotelier Cozia – Tismana).

Zona activă centrală este înconjurată de multe spații verzi. Pentru a crea un cadru cât mai intim și mai agreabil, aici au fost concentrate principalele activități ale stațiunii: magazine, poștă, teatru, dotări sportive etc.

Plaja, situată în continuarea celei de la Neptun, cu rezerva ei impresionantă de nisip, proporționată și orientată optim, prezența în vecinătate a unui teren cu mari rezerve de nămol de turbă și surse de apă cu proprietăți terapeutice, reprezintă factori care au determinat creșterea fluxurilor turistice. Deși proiectate ca stațiuni de vară, Jupiter, Venus ca și Saturn vor fi completate cu ansambluri încălzite, care să valorifice în toate anotimpurile condițiile de tratament pe care le oferă zona.

Centrul stațiunii Jupiter este reprezentat de un mic lac artificial – Tismana – în jurul căruia se grupează câteva mari complexe hoteliere: “Cozia" și “Tismana"inspirate din stilul vechilor hanuri românești, cu camerele dispuse de-a lungul unui coridor și o circulație mai liberă, conturează în spațiu un cadru cald, agreabil și intim.

Se remarcă prezența, în decorația exterioară, a unor vase de ceramică, asemănătoare decorațiilor unor monumente istorice din epoca lui Ștefan cel Mare. Tot în această zonă centrală se grupează hotelurile “Delta", “Scoica", “Violeta", I“ris", “Nalba", “Mimoza", “Camelia".

Chiar pe nisipul plajei se află hotelurile, cu câte 8 etaje: “Meteor", “Cometa", “Atlas", “Olimpic" dominate de blocul-turn, cu 13 etaje, al hotelului “Capitol".

-Inaugurată la 1 iulie 1973, Aurora sau Cap Aurora reprezintă cel mai mare complex turistic de pe litoralul românesc al Mării Negre. Alcătuit din 10 hoteluri cu denumiri de pietre scumpe: “Granit", “Agat", “Coral". “Diamant", “Opal", “Safir", “Rubin", “Onix", “Cristal, “Topaz", din opt restaurante, piscine, terenuri de sport și alte dotări, noul complex, socotit din punct de vedere arhitectonic și unul din cele mai frumoase din Europa, poate găzdui circa 3.000 de turiști pe serie.

Terenul pe care a fost amenajat complexul este un platou terminat în faleză abruptă, cu înălțime între 8 și 12 m, delimitat pe partea opusă mării de artera de legătură dintre stațiunile Venus și Jupiter.

Plaja, reprezentată de o fâșie îngustă la piciorul talazului, a necesitat importante amenajări. Expunerea foarte bună a terenului prin cele două aliniamente ale țărmului câtre S-SE și E-SE, cât și posibilitățile mărite de contemplare a elementului natural dominant, marea, prin convexitatea falezei, întregesc calitățile amplasamentului. Plaja foarte îngustă, pe de o parte, și expunerea permanentă a falezei la acțiunile distructive ale valurilor, pe de alta, au dus la decaparea unui important volum de pământ în vederea realizării celor 8 m2 de plajă de turist și la amenajarea celor trei zone de protecție.

Aceste dezavantaje ale amplasamentului au impus remodelarea întregii configurații a falezei în așa fel încât unitatea, de ansamblu, să nu fie limitată la construcții, ci să se extindă la toate amenajările, începând de la drumuri, alei, mobilier urban, taluzuri, scări și terminând cu plaja.

Cele zece hoteluri sunt distribuite în trei grupuri, având capetele astfel modelate încât să primească articularea restaurantelor. în acest fel, corespunzător descreșterii volumetrice către terminațiile aripilor, parterele acestora își găsesc o poziție firească, ajutând tranziția câtre sol.

Terasele și secțiunile talazurilor, scărilor și rampelor încearcă să piardă și să câștige imperceptibil diferența de nivel, care variază de la 7 la 12 m, între cornișă și plajă.

Fiecărei grupări de trei sau patru hoteluri îi sunt destinate o piscină și un bazin pentru copii. Ele sunt amplasate lateral față de alveole, care gravitează în jurul oglinzilor de apă decorative, fiind intim legate de terasele restaurantelor.

-În ceea ce privește orientarea, înscrierea și distanța față de mare și plajă, stațiunea Venus dispune de un amplasament favorabil. Micul promontoriu pe care e așezată, situat la limita dinspre nord a coridorului plajei, are un platou orientat spre sud, formând un amfiteatru natural. Faleza – care, în general, este lipsită de sinuozități importante – conturează până în partea de nord-est o amplă alveolă dotată cu o zonă de plajă.

Aceste două elemente (platoul orientat spre sud și alveola falezei) au determinat compoziția stațiunii.

Elementul dominant al stațiunii îl constituie amfiteatrul natural larg deschis spre mare, care a fost utilizat prin crearea, în centrul său, a unui lac cu funcții multiple (agrement, captare de apă, izvoare), în jurul căruia se desfășoară o zonă de căsuțe-vile cu forme și direcții variate și care, în afara unei diversități, asigură o mai ușoară înscriere în teren. Prin dispunerea și dimensionarea volumelor, prin dirijarea circulației, prin distribuirea elementelor de vegetație, prin recurgerea la capacitatea de sugestie a unor anumite elemente de plastică, s-a căutat să se obțină o atmosferă de liniște și relaxare. Au fost preferate construcțiile joase, așezate astfel încât să amplifice senzația produsă de pantă. în acest scop, în jurul lacului din centrul stațiunii au fost amplasate construcții parter, case realizate în special din piatră de Techirghiol, grupate în mici ansambluri denivelate. A doua treaptă e constituită din desfășurarea unor volume p+ 1, ambele la diverse niveluri, cu siluete albe. Construcțiile p + 3, realizate în special din cărămidă aparentă, alcătuiesc o ultimă treaptă de înălțime, care conturează întreg ansamblul.

Construcțiile înalte au fost așezate acolo unde s-a considerat că punctează favorabil masa volumelor joase, ținându-se seama și de condițiile speciale de sol sau de considerente de confort (distanța față de plajă). Trei blocuri turn sunt așezate la limita de sud a stațiunii și concentrează, în vecinătatea plajei, un număr considerabil de paturi.

Încercarea de a grupa unitățile de cazare în incinte, sau în alte forme de spații intime, diverse ca dimensiuni sau aspect, de a contura mici grădini, de a obține „surprize" de perspectivă cu ajutorul unor elemente pitorești a constituit o preocupare constantă în desfășurarea compoziției stațiunii.

Circulația a fost rezolvată în ideea de a feri diversele ansambluri hoteliere de circulație carosabilă. S-a evitat, de asemenea, interferența circulației pietonale cu cea a vehiculelor.

Ca arhitectură, se detașează hotelul “Raluca", cu formă circulară în jurul unei curți interioare. Alte construcții caracteristice, care dau o notă de originalitate stațiunii, sunt restaurantul „Esplanada", ansamblul hotelier “Florica", “Veronica", “Zamfira", hotelurile “Pajura", I“leana", “Vulturul", “Cocorul", barul Calypso ș.a.

-Stațiunea Saturn, realizată în anul 1972, care face legătura cu orașul Mangalia, prezintă o pantă generală către cordonul litoral și faleza joasă de la marginea mării. Stațiunea are aspectul unei zone dens construite către faleză și plajă, acestea fiind amenajate prin importante lucrări de terasament. Spre cordonul litoral, stațiunea este marcată cu blocuri înalte, dispuse în evantai, pentru a asigura o mai bună încadrare în teren și a permite perspective interesante din toate direcțiile.

Oarecum separată de restul complexului stațiunii, Saturn prezintă un mănunchi de construcții hoteliere de mari proporții și anume: grupul de trei blocuri-hotel cu patru etaje: “Alfa", “Beta",“Gama", apoi cele două construcții monumentale cu câte 14 etaje “Diana" și “Atena", ansamblul fiind completat cu șiragul construcțiilor cu cinci etaje, aliniate chiar pe țărm, care adăpostesc hotelurile “Tosca", “Semiramis", “Narcis", “Cleopatra", “Cupidon", “Cerna", “Prahova", “Siret". Tot aici se află două sate de vacanță: “Dunărea" și “Delta". Cele mai noi și modeme hoteluri din stațiune sunt “Balada", “Hora" și “Sirena".

Analiza atentă a ghirlandei stațiunilor mai vechi sau mai noi evidențiază numeroase aspecte de localizare și organizare comune:

-localizare pe malul mării sau/și pe malul unor lacuri cu calități curative, plecând de la o bucată de plajă mai mult sau mai puțin amenajată, pentru baie și expunere la soare, care se constituie în principalul pol de atracție;

-un habitat mai vechi (Eforie, Techirghiol, Mangalia, Agigea, Năvodari etc.) sau mai recent (Saturn, Neptun, Venus, Cap Aurora etc.), legat în mod direct sau nu de plajă, dispunând de un nucleu de polarizare turistică principal pe țărm, unde sunt localizate plaja, infrastructura de animație, structurile de cazare;

-evoluția spațio-temporală are ca itinerar: de la mare către interior, fiind influențată de caracteristicile cadrului natural;

-din cauza factorilor naturali asemănători și sub presiunea turismului de masă structura spațială a multor stațiuni sfârșește prin a fi asemănătoare: liniară sau radiar concentrică;

-în majoritatea stațiunilor atracțiile naturale și posibilitățile de recreere corespund unei imagini de marcă turistică tradițională, singurele variațiuni situându-se la nivelul amenajărilor și dotărilor;

-din lipsă de spațiu, structura urbană se caracterizează adesea prin imobile înalte, dispuse, de regulă, perpendicular pe linia țărmului, cu asigurarea vizibilității spre mare din toate încăperile;

-multe dintre stațiuni beneficiază de efectul mare-plajă-lac-stațiune;

-prezența a numeroase spații verzi, uneori sub formă de curți interioare, și a oglinzilor de apă recreative, intim legate de terasele restaurantelor, elemente ce creează un cadru agreabil, primitor;

-problema circulației a fost rezolvată în ideea de a feri diversele ansambluri hoteliere de circulația carosabilă și de a evita interferența circulației pietonale cu cea a vehiculelor;

-la nivelul cazării, stațiunile sunt mono- sau binucleare, iar la nivelul animației în general bipolare, cu excepția orașelor Constanța, Mangalia, Sulina, Năvodari, unde explozia urbană și/sau dezvoltarea și diversificarea activităților non-turistice au pus în umbră structurile turistice inițiale și au generat structuri spațiale complexe, polinucleare și multipolare etc.

În zonele de litoral elementul definitoriu este plaja, caracterizată în general prin suprafețe mici. în aceste condiții, echipamentele sunt localizate de-a lungul coastei, cât mai aproape de plajă și apă.

În practica localizării implantărilor în zonele de litoral se remarcă două soluții (tipuri) principale:

-cea a„urbanizării" – sau microurbanizării după unii autori (R.Bărănescu, 1989), respectiv a realizării unor stațiuni turistice sau concentrării imobiliare, amplasate în imediata apropiere a unui centru locuit și integrate acestuia, sau aunor complexuri autohtone (de tipul unui centru locuit), dotate cu toate serviciile și echipamentele necesare și situate în zone cu posibilități viitoare de dezvoltare; ele se organizează frecvent in jurul unui echipament sau element al resurselor naturale care exercită o puternică forță de atracție și care constituie centrul stațiunii; acesta poate fi un golf natural, port de agrement, un cazinou etc.;

-cea aconstrucțiilor izolate, punctiforme, cu structuri exclusiv turistice, amplasate la distanțe nu prea mari de așezările umane existente.

Spații turistice balneoclimatice specializate.

Spațiile turistice balneoclimatice specializate sunt generate de prezența apelor minerale din zona montană și deluroasă, a lacurilor sărate prezente în zona cutelor diapire din zona litorală a Mării Negre; de bioclimatele specifice țării etc., factori care au dus la dezvoltarea turismului balneoclimatic și medicinii balneare, la apariția stațiunilor balneoclimatice specializate, adevărate „oaze de sănătate".

Acțiunea de valorificare a bogatului și variatului potențial natural de cură (apa minerală, apa și nămolul lacurilor sărate, emanațiile de gaze din „aureola mofetică", salinele, plantele medicinale a permis ca aceste componente naturale ale spațiului să fie folosite pentru tratament încă de pe vremea romanilor, fenomenul dezvoltându-se apoi, îndeosebi după 1880-1890. În a doua jumătate a secolului XX, baza materială a stațiunilor balneoclimatice specializate pe utilizarea apei izvoarelor minerale și lacurilor sărate sau a nămolurilor și bioclimatelor a fost modernizată, diversificată, astfel încât în prezent România dispune de unități moderne, în care serviciile de tratament, cazare și masă sunt oferite „sub același acoperiș" (Sovata, Băile Tușnad, Vatra Dornei, Călimănești, Căciulata, Covasna, Sângeorz Băi, Slănic Moldova, Amara etc.).

Utilizarea medicală a resurselor balneare și climaterice este în continuă creștere în toate țările europene, deoarece solicitarea crescândă a organismului (îndeosebi în mediul urban), asociată cu creșterea ponderii bolilor cu caracter de uzură (afecțiuni cardiovasculare, metabolice, reumatismale, degenerative, ale aparatului respirator etc.), a bolilor de nutriție, a afecțiunilor determinate de solicitarea ritmurilor biologice necesită remedii naturale de prevenire și combatere. In asemenea condiții curele balneoclimaterice speciale devin, pe de o parte, remedii cu valoare deosebită în realizarea unor efecte profilactice, terapeutice și de recuperare, iar pe de altă parte, o alternativă la terapia cu mijloace farmacologice medicamentoase (care au de cele mai multe ori costuri foarte ridicate, eficacitate limitată, efecte secundare).

Având în vedere rolul stațiunilor balneoclimaterice, se impune tot mai mult educarea unor categorii largi de populație, în sensul deprinderii măsurilor profilactice primare, Ministerul Sănătății, prin Institutul de Medicină, Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare

Medicală, împreună cu Ministerul Turismului au luat măsuri de introducere, la început în șase stațiuni (Băile Felix, Băile Herculane, Eforie Nord, Mangalia, Sovata și Călimănești-Căciulata), a unor programe de „cură profilactică activă" care se desfășoară sub supravegherea unor cadre de specialitate (medici, profesori de gimnastică etc.). Acestea pot fi urmate de persoane sănătoaseclinic sau aparent sănătoase clinic, care prin modul lor de activitate sau de viață sunt expuse unor riscuri de a se îmbolnăvi.

De asemenea, la nivelul organismelor internaționale (OMS, FITEC) au fost stabilite anumite condiții minimale de efectuare a curei balneoclimaterice, plecând de la unele aspecte fundamentale, ca: evaluarea internațională a posibilităților de utilizare medicală a resurselor balneoclimatice, evaluarea unor particularități de efectuare a curei pentru anumite stațiuni, definirea unui minim de instalații necesare stațiunilor.

Este de dorit ca legislațiile țărilor deținătoare de factori naturali terapeutici să aibă ca punct de plecare cerințele emise de organizații mondiale, pentru ca deplasarea curanților de turiști să fie liberă.

În acest sens,Federația Internațională de Turism și Balneoclimatologie (FITEC)a editat, în1978, „Condițiile minime de recunoaștere a stațiunilor balneoclimatice".

În acest context, organizarea și amenajarea spațiilor turistice balneoclimatice specializate trebuie să vizeze crearea sau modernizarea următoarelor elemente componente specifice:

-captări cu promenadă acoperită pentru izvoarele de cură internă;

-terase și amenajări în aer liber pentru cure de acro+ și helioterapie;

-parcuri sau păduri cu drumuri marcate pentru cură de teren (jogging);

-pavilioane de cură pentru băi cu ape și nămoluri terapeutice;

-amenajări pentru servicii sanitare suplimentare (de urgență);

-amenajări de suprafețe lacustre, cu plaje pentru practicarea, în sezonul cald, a procedurilor cu factori termici contrastanți (helioterapía cu băi reci);

-amenajarea de bazine cu apă minerală terapeutică în aer liber sau acoperite;

-baze de tratament complexe, unde alături de factorii naturali de cură se aplică și proceduri terapeutice care folosesc factorii fizici, în compartimente de electroterapie, hidroterapie, kinetoterapie etc.

De asemenea, o importanță deosebită în organizarea stațiunilor prezintă:

-utilizarea unei arhitecturi de vacanță de mare atracție, în funcție de configurația terenului fiind alese soluțiile arhitectonice cele mai corespunzătoare, dar deosebite, evitând sentimentul de „sufocare" datorită cadrului urban prea uniform și dens;

-introducerea, alături de procedurile balneoclimaterice, a tratamentelor cu medicamente originale românești; Pell Amar, Boicil, Gerovital, Aslavit etc.; a apiterapiei, acupuncturii, cosmeticii medicale;

-modernizarea instalațiilor de crenoterapie prin construcția unor buvete moderne, prevăzute cu butoane sau celule fotoelectrice pentru oprire-pornire, a unor „baruri" de distribuire a apelor minerale, unde să existe posibilitatea servirii apei la anumite temperaturi indicate medical.

Pentru a satisface preferințele turiștilor în cât mai diverse domenii e nevoie de organizarea divertismentului și agrementului în unitățile de cazare și de alimentație publică, organizarea unor baze sportive și de agrement polifuncționale, construirea unor dotări social-culturale și valorificarea unor tradiții din jurul stațiunilor.

Tipul lacustru.

La nivelul țării, acest tip de spațiu turistic nu este încă foarte conturat, fie datorită lipsei investițiilor și spiritului de inițiativă managerială, fie datorită predominării lacurilor naturale și antropice de dimensiuni reduse – ce nu oferă spațiu suficient pentru amenajarea unor „riviere" lacustre variabile. Astfel, circa 90% din lacuri au suprafețe mai mici de 1 km2, cele mai mari din zona litorala fiind Razim – 394 km2, Sinoe – 166 km2.

Lacurile sporesc atractivitatea acestora și se constituie în destinații certe pentru turiști, iar dezvoltarea turismului contemporan, a turismului de masă a antrenat în derularea fenomenului turistic și aceste spații. Prin valoarea lor peisagistică deosebită și accesibile prin căi rutiere modernizate, multe dintre aceste lacuri au devenit obiective turistice preferate de populația urbană, în cadrul turismului de sfârșit de săptămână sau al celui de recreere și agrement.

Spațiile lacustre, reprezentate prin lacuri și marginile lor imediate, au atras totdeauna turiștii și călătorii, constituindu-se în importante„localizări" turistice, în medii de repaus și de recreere, loc de meditație. Aceste spații formează adevărate „ cutii" turistice în jurul unor lacuri glaciare, de acumulare, sărate, cu însușiri terapeutice, pe malurile cărora, de la caz la caz, sunt amenajate plaje, debarcader, camping-uri, hanuri, hoteluri, cabane, rezidențe secundare.

Prezența lacurilor, chiar foarte numeroase în unele zone, nu este totdeauna sinonimă cu turismul lacustru. Este evident faptul că în dezvoltarea turistică a spațiilor lacustre un rol primordial joacă anumite condiții geografice asociate lacurilor naturale sau antropice, sau anumite caracteristici ale acestora: mărimea oglinzii de apă, parametrii fizico-chimici ai apei, morfologia bazinului, decorul natural, condițiile climatice, căile de acces etc. Cele mai bune condiții pentru dezvoltareaturismului„lacrustru", chiar și în cazul unor distanțe mari până la centrele emitente, în general urbane, le oferă spațiile lacustre vaste, cu suprafețe considerabile.

În comparație cu rivierele lacustre tradiționale, recunoscute pe plan internațional sau național, cum sunt cele franco-elvețiene (Leman, Garda), nord-ameri- cane, japoneze (L. Biwa), chiar și Balatonul (Ungaria) – cu mici stațiuni, cazinouri, hoteluri mari, vile individuale, structuri turistice diversificate, posibilități de organizare a unor festivaluri, congrese etc. – lacurile de acumulare sau naturale reprezentative din țara noastră corespund, în cel mai bun caz, unuimodel lacustric, turistic recreativelementar, embrionar. Amenajările sunt puține și simple: terenurile de campare, cabane, mici vile sau hoteluri, baze de agrement (plaje amenajate, agrement nautic, mai rar terenuri de sport etc.).

O situație aparte caracterizează lacurile sărate din zona cutelor diapire de pe litoral (L. Techirghiol, Mangalia), care, prin calitățile curative ale apelor lacurilor și prin nămolul sapropelic sau mineral prezent, au dus la formarea și dezvoltarea unor importante stațiuni balneare, spații turistice cu baze de cazare, tratament și agrement puternic și variate, spații care prin geneză sunt lacustre, dar prin funcția evident balneară – de cură au fost încadrate spațiilor balneare specifice.

Pentru a consolida locul acestor spații lacustre pe piața turistică românească și chiar internațională este nevoie de amenajarea și diversificarea bazei de cazare și de alimentație publică, și lărgirea paletei funcționale și a serviciilor oferite (găzduirea unor festivaluri, expoziții, congrese), realizarea unor pachete de programe turistice bine organizate etc.

3.3 Durabilitatea economica a turismului.

Durabilitatea economicã a turismului se definește ca un model de dezvoltare care asigură:

-ameliorarea calității vieții în așezările umane care primesc turiști;

-posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiențe de primã calitate;

-păstrarea calității mediului ambiant, element esențial pentru vizitatori și gazde.

Din punctul de vedere al protejării mediului, avantajele promovării unui turism durabil rezidă în urmatoarele aspecte:

– turismul durabil favorizeazã înțelegerea efectelor activităților de turism asupra mediului natural,cultural și uman;

– asigură realizarea unei planificãri și zonări a teritoriului care să permită o dezvoltare turisticăadaptată la capacitatea de suport a ecosistemelor;

– orientează realizarea unor dotări și instalații de agrement, care poate fi beneficã și pentru populația locală și poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, clădirilor și vestigiilor istorice;

– favorizează utilizarea rentabilã a terenurilor cu randament agricol scăzut;

– respectă și asigură cerințele de protecție a mediului, dovedind astfel importanța resurselor naturale și cultural-istorice, pentru creșterea bunăstării economice și sociale a comunităților locale.

La Conferința Globală pentru Afaceri și Mediul înconjurător care a avut loc la Vancouver(Canada) în anul 1992, specialiști din peste 60 de țări au prezentat schimbările majore care au avut loc în sectorul industriei turistice, în ultimul deceniu.

Aceste schimbări au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, și anume:

1. Politici, legislație, reglementări:

– realizarea instituțiilor și cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;

– asigurarea conservării și protecției resurselor turistice de bază;

– mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea unui turism durabil în concordanță cu cerințele de mediu;

– stabilirea unui cadru legislativ-juridic care să vină în sprijinul agențiilor de turism, autorităților regionale și locale, pentru corijarea atitudinilor turiștilor față de mediu.

2. În domeniul cercetării și tehnologiei:

– identificarea resurselor naturale de bază, cu valente turistice;

– identificarea resurselor culturale, cu valente turistice;

– stabilirea cererii turistice viitoare și compararea acesteia cu capacitățile ofertei de a o asigura;

– realizarea unei bănci de date și a unei monitorizări prin indicatori specifici care sã evidențieze noile oportunități și să sprijine noile decizii de planificare și dezvoltare a industriei turistice în condițiile protejării mediului;

– utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele mediului ambiant, cu aplicarea unor soluții arhitecturale, de inginerie a construcțiilor și de dotare a acestora,fără afectarea mediului și în conformitate cu specificul fiecarei zone;

– asigurarea unui management tehnic și practic al circulației turistice pentru protejarea echilibrului ecologic și evitarea degradării mediului .

3. În domeniul economico-financiar:

– includerea costului de mediu în încasarile percepute pentru activități turistice, în ideea că poluatorul trebuie să suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care sã contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;

– elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel internațional, național, regional), a unor acțiuni întreprinse și a schimbãrilor legate de adaptarea la cerințele de mediu ale industriei turistice;

– utilizarea influenței pieței interne și internaționale pentru identificarea de noi piețe turistice, cu respectarea cerințelor de mediu și realizarea de parteneriate comune pentru punerea în practică a noului concept de ecoturism – element de susținere a turismului durabil;

– obținerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea și vânzarea unor produse turistice compatibile cu valoarea acestora.

4. În domeniul comunicării și formării:

– realizarea unei atitudini deschise în rândul angajaților firmelor de turism și a populației locale față de problemele de mediu;

– elaborarea codurilor de practică pentru industria turistică, a standardelor pentru creditul de mediu, în vederea atenuării impactelor;

– influențarea cererii turistice și a motivațiilor de călătorie, prin lărgirea ofertei și a unei mai bune informări a turiștilor, prin aplicarea codurilor de etică turistică;

– evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, în vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare durabilă, cu transmiterea proiectelor și experientelor pozitive prin intermediul organismelor naționale și internaționale.

5. Alte aspecte:

– practicarea unei educații active de protecție și în alte sectoare care beneficiazã de resursele naturale și culturale ale industriei turistice, cu întelegerea și a problemelor de mediu;

– stabilirea de relații de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate în protecția mediului(silvicultura, agricultura, planificare regională etc);

– realizarea de modele și proiecte care să sprijine dezvoltarea durabilă a turismului, cu prezentarea modelelor și posibilităților de aplicare.

3.4 Modalități de atragere în România a principalelor fluxuri turistice din Europa

Căi de intensificare a circulației turistice dinspre Europa spre Romania se pot obtine prin:

-exploatarea știintifică, rațională a resurselor turistice, astfel incat ritmul de exploatare a acestora să nu depășească ritmul lor de reciclare și regenerare, iar intensitatea relațiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu să nu depășească limitele capacității de suport ale acestora;

-valorificarea in turism a resurselor cu valente turistice să fie soluționată in contextul valorificării tuturor resurselor naturale și a protecției mediului ambiant, pe baza studiilor de amenajare teritorială, componente ale planului de amenajare științifică, rațională și eficientă a teritoriului – instrument principal al organelor de decizie locale;

-amenajarea și organizarea adecvată și la nivel superior a zonelor, traseelor și obiectivelor de interes turistic;

-organizarea și exploatarea turistică rațională a parcurilor naționale și rezervațiilor naturale, cu asigurarea protecției lor. In mod similar se va proceda și la amenajarea, pentru vizitare și exploatare, a peșterilor, ca obiective de atracție deosebită, menite să imbogățească și să diversifice ofertaturistică romanească cu noi produse turistice;

-organizarea corespunzătoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea in perspectivă a turismului de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive și a domeniilor schiabile, menite să ofere bază de proiectare a amenajărilor turistice viitoare (poteci, marcaje, conditii de accesibilitate in porțiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotări pentru practicarea sporturilor de iarna, cabane și refugii montane, instalații de transport pe cablu etc.) in condiții de conservare și replantare a pădurilor;

-realizarea de amenajări cu caracter turistic in zone, localități și pe trasee turistice, menite să asigure o echipare turistică adecvată unui turism competitiv și ecologic;

-dezvoltarea unei conștiințe ecologice in randul populației și a sentimentului de dragoste și respect pentru natură, pentru locuri istorice și monumente de artă și arhitectură create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o susținută acțiune de educație cu privire la mediu și la potențialul turistic, acțiune ce trebuie intreprinsă la nivelul intregii țări, prin insuflarea unei atitudini de respect și comportament responsabil față de resursele naturale, in vederea ocrotirii lor.Educația ecologică pentru ocrotirea naturii și a potențialului turistic trebuie să aibă caracter permanent, să debuteze incă din perioada copilăriei și să fie consolidată in instituțiile de invățămant de toate genurile și gradele. Ulterior, ea se poate perfecționa prin intermediul mass-media in cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicații de specialitate sau de catre ghizi șiinsoțitori, pe perioada desfășurării unor excursii etc.

-Promovarea potențialului turistic romanesc prin imbunătățirea imaginii de țară cu scopul de a promova Romania in străinătate și de a crește atractivitatea sa pentru turism și afaceri precum și prin instituirea unui sistem integrat a ofertei turistice romanești.

-Îmbunătățirea imaginii României ca destinație turistică prin crearea, implementarea și dezvoltarea brand-ului turistic national.

Scopul acestei operațiuni este crearea, promovarea șiactualizarea brand-ului turistic național pentru creșterea atractivității imaginii Romaniei pe piața

internațională ca o destinație turistică personalizată, diferențiată de celelalte destinații competitive, atragerea de investitori și alți parteneri strategici asigurandu-se astfel dezvoltarea pieței turistice. Se vor sprijini activități pentru crearea unei imagini turistice reale și complexe, prin introducerea unor noi elemente de promovare și diversificare a materialelor promoționale (broșuri, CD-uri, filme, hărți,study-tour, road-show-uri etc.)

-Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin susținerea promovării produselor turistice și a activităților de marketing specifice.

Scopul acestei operațiuni este de a dezvoltaturismul național prin susținerea promovării produselor turistice și a activităților de marketingspecifice in vedera creșterii fluentizării și a numărului de turiști. Astfel, se dorește dezvoltareaconceptului turismului de recreere in Romania, stimularea petrecerii vacanțelor in Romania prin promovarea produselor specifice turistice și dezvoltarea pieței turistice naționale.

-crearea unei oferte agroturistice romanești competitive pe piața internă și internațională prin dezvoltarea serviciilor turistice și de agrement specifice condițiilor naturale ale spațiului rural și zonelor etnografice;

-dezvoltarea turismului in zona superioară si inferioară a raurilor din Romania;

-crearea unor modele de dezvoltare agroturistică durabilă a văilor raurilor din Romania;

-adaptarea sistemului informațional din turism la cerințele integrării in comunitatea europeană.

-dezvoltarea infrastructurii generale și turistice in zonele turistice in scopul imbunătățirii mediului și a diversificării agrementului;

-proiecte de amenajare turistică a zonelor viticole din Romania;

-proiecte de valorificare prin turism a reliefului carstic din Romania;

-program de cercetare pe piață pentru cuantificarea operativă a cererii și a rezultatelor economice din activitățile turistice din Romania;

-tipologia și modularea serviciilor de agrement pentru turism montan, balnear și de litoral;

-relansarea economică și socială a localităților din Romania prin dezvoltarea activității turistice;

-cuantificarea economică și socială a activităților din turism (Forța de muncă, incasările și plățile, fiscalitatea din sectorul turistic);

-valorificare și amenajare turistică a lacurilor de acumulare pe raurile interioare din Romania.

-revitalizarea spațiului rural favorizat prin utilizarea eficientă a resurselor naturale și a potențialului uman, in contextul coeziunii intercomunitare.

-model de dezvoltare turistică a zonelor miniere din Romania in perspectiva dezvoltării durabile, ca alternativă a activității monoindustriale extractive in declin;

-modele și soluții de promovare pentru creșterea competitivității

-activități turistice de valorificare a patrimoniului cultural urban și rural;

-ecologizarea stațiunilor turistice din Romania și dezvoltarea infrastructurii pentru turism ;

-studiu pentru atestarea localităților cu posibilități turistice ca stațiuni turistice de interes local;

-dezvoltarea infrastructurii generale și turistice in perimetrul parcurilor naționale și naturale din Romania, in contextul dezvoltării durabile;

-echipare complexă a culoarelor rutiere de interes turistic in concordanță cu cerințele de integrare europeană;

-eezvoltarea turismului balnear – imbunatatirea, modernizarea si dotarea bazelor de tratament, inclusiv a salinelor terapeutice, dezvoltarea retelelor de captare si transport a izvoarelor minerale si saline etc.

-reabilitarea, modernizarea si extinderea structurilor de cazare precum si a utilitatilor aferente. (Sunt eligibile spre finantare urmatoarele tipuri de structuri de cazare: hoteluri, moteluri si campinguri, pensiuni, cabane si hoteluri pentru tineret, structuri de cazare pe vapoare / pontoane).

-crearea, reabilitarea si extinderea infrastructurii de agrement, inclusiv a utilitatilor aferente (ex. piscine, terenuri de mini-golf, tenis, paint-ball, turism feroviar pe linie ferata ingusta, in zonele de deal si de munte etc.)

-implementarea unei baze de date nationale cu informatii turistice;

-realizarea unui sistem national integrat, cu acces on-line, pentru colectarea si distribuirea de informatii turistice.

Strategii de dezvoltare a produsului turistic românesc:

Turismul românesc este susținut la ora actuală aproape exclusiv de resursele naturale și vestigiile istorice, aportul infrastructurii fiind unul minor. Calitatea serviciilor turistice nu numai că nu îi atrage pe cetățenii străini, dar îi alungă și pe români, care au descoperit cã la aceiași bani pot beneficia de condiții excelente în Turcia sau Grecia.

O altă problemă cu care noi ne-am obișnuit este – și nu ne ferim să o recunoaștem – lipsa de siguranță a obiectelor personale și chiar cea individuală, puțini sunt străinii care acceptă riscul de a rămâne fară bani sau obiecte de valoare, furtișagurile mai mici sau mai mari fiind frecvente pe aceste meleaguri. Iar turiștii străini sunt cei mai vulnerabili, dând dovadă de o naivitate specificã traiului într-un mediu cu un grad ridicat de siguranță.

În vederea creșterii competitivității ofertei pe piața națională și internațională sunt necesare dezvoltarea și modernizarea produsului turistic românesc. In acest sens menționez o serie de obiective strategice la nivel național:

-îmbunătățirea și consolidarea produsului turistic în acele zone, stațiuni, localități, trasee care sunt cele mai cunoscute în prezent pentru turiștii străini și români și unde există, deja, creată o anumită structură;

-dezvoltarea și modernizarea produsului turistic astfel încât România să se distingă de alte țări de destinație turistică;

-ridicarea nivelului standardului serviciilor în conformitate cu categoria unității turistice și tariful utilizat;

-optimizarea și dezvoltarea la maximum a componenței culturale a produsului turistic;

-ținînd cont de faptul ca circulația turistică internă scăzută este datorată, în principal, existenței unei ponderi mari a populației cu venituri mici și, deci, indisponibile pentru practicarea turismului, strategia de dezvoltare a produsului turistic pentru perioada următoare va trebui să acorde o atenție sporită dezvoltării acelor forme de turism cu adresabilitate către aceste categorii de populație;

-creșterea calității și mărirea capacității amenajării turistice;

-protejarea și îmbunătățirea mediului natural în zonele turistice, îmbunătățirea nivelului de protecție a turiștilor, știut fiind că repercusiunile asupra mediului înconjurător cresc proporțional cu volumul turismului.

-definitivarea și promovarea unui număr restrâns de produse turistice pentru piața externă, bine puse la punct;

-organizatorii de produse turistice (turoperatorii) să fie buni cunoscători ai traseelor turistice, ai obiectivelor ce pot atrage vizitatori din țară și străinătate pentru a se putea valorifica întregul areal turistic, natural și antropic al României;

-reinventarierea tuturor surselor turistice naturale și antropice, având ca scop amenajarea, restaurarea, dezvoltarea și modernizarea destinațiilor de vacanță precum și extinderea și diversificarea serviciilor pe coordonate noi;

-elaborarea unui plan strategic pe termen mediu și lung pentru a identifica piețe și grupuri țintã de consumatori;

-crearea unei strategii pentru îmbunătățirea nivelului serviciilor la hoteluri și restaurante;

-valorificarea punctelor de atracție unice ale României: zonele de turism cultural, folcloric și rural;

-colaborarea cu parteneri regionali pentru a vinde pachete de programe cu destinații multiple;

-asigurarea unor servicii de calitate pentru a valorifica produsele turistice atractive și a stimula piețele turistice actuale și potențiale;

Promovarea internă a produsului turistic românesc va urmări scoaterea în evidență a celor două mari avantaje ale acestuia față de piața turisticã în ansamblu:

-diversitatea și complexitatea produsului turistic românesc care acoperã și cuprinde toate formele principale de turism: turismul estival, balnear, de sporturi de iarnă, turismul cultural și rural ș.a. și se poate orienta către diferite segmente ale clientelei, de diferite vârste, cu venituri modeste sau ridicate etc.;

-raportul pre-calitate, avantajos pentru marea masă a populației în comparație cu destinațiile externe, mai costisitoare, în multe cazuri pentru o ofertă asemănătoare.

Politicile de marketing care au ca obiect produsul turistic românesc trebuie să aibã în vedere asigurarea condițiilor optime de cazare în hotel. Aici gama serviciilor care trebuie oferite trebuie sã fie foarte largã. Criteriile calitative ale serviciilor hoteliere vizează:

-o curățenie exemplară, pornind de la exteriorul hotelului (parcări, trotuare etc.) și terminând cu ultima cămăruță din interior;

-turiștii occidentali sunt foarte sensibili în privința acestui aspect, care poate deveni decisiv pentru o eventuală revenire în viitor;

-adaptarea bucătăriei ia gusturile turiștilor. Astfel, existã turiști care preferã sã fie serviți, dar existã și unii care preferã să-și aleagã singuri felul de mâncare (self-service). Bucãtãria va trebui să fie adaptată cerințelor, preferințelor clienților;

-asigurarea unor variante de recreare, odihnă cum ar fi: saună, piscină, parc sau grădină;

-asigurarea cu maximum de operativitate a altor servicii hoteliere (rezervări de bilete, închirieri de autoturisme, servicii obișnuite: spălat, călcat etc.).

Mentalitatea lucrătorilor din industria ospitalității reprezintă o altă problemă pe careRomânia trebuie să o rezolve, dacă dorește sã reintre în circuitul turistic internațional. Hotelierul din România nu a înțeles încă faptul cã zâmbetul nu-l costă nimic, în plus, este deja cunoscut modul în care chelnerii români își tratează clienții, încărcarea notelor de plată sau, pur și simplu, escrocarea turiștilor se regăsesc, din nefericire, în topul plângerilor clienților străini. Lucrătorii din turismul autohton își schimbă vechea mentalitate foarte greu și întâmpinã dificultăți de înțelegere a psihologiei și nevoilor turiștilor occidentali. Aici trebuie sã avem în vedere faptul că se vinde

confortul unei vacanțe care, în majoritatea cazurilor, se realizează o datã pe an și sunt foarte greu de compensat nemulțumirile care pot să apară în rândul turiștilor.

Este absolut necesară și realizarea unor infrastructuri cu facilitățile aferente: autostrăzi, stații de alimentare cu combustibil suficiente (în această privință, progresul este evident), indicatoare de prezentare a căilor de circulație și a zonelor străbătute de automobiliști, posibilități de a închiria autovehicule de o cât mai mare diversitate, posibilități de parcare, stații de spălare și reparații etc.

În plus, cred că se impune asigurarea unei oferte variate de produse de tip suvenir. O atenție deosebită trebuie acordată hărților, pliantelor, ilustratelor și obiectelor de artizanat. Atunci când grecii contemporani, spre exemplu, au demarat construirea unor punți și balustrade din lemn într-o peșteră oarecare, luminând-o electric și găsindu-i, ulterior, și o anumită valoare istorică, ei au construit, de fapt, un produs turistic, în jurul căruia s-au ridicat, apoi, minihoteluri și restaurante pentru turiștii amatori să viziteze peștera respectivã. Aceasta este ordinea după care se structurează o afacere în turism: mai întâi depistarea sau crearea produsului turistic și numai dupăaceea ridicarea infrastructurii (căi de acces, unități de cazare etc.).

Politici și strategii aplicate la nivel regional.

Transformarea unor zone rurale în destinații turistice se face progresiv fie la inițiativa unor grupuri de întreprinzători care dezvoltă mici afaceri turistice cu scopul de a atrage turiști, fie ca rezultat al descoperirii zonelor de către vizitatori generând astfel cererea pentru activități turistice la care comunitatea localã reacționează.

In ultimele decenii politica dezvoltării regionale a Uniunii Europene colaborată cu politicile naționale ale statelor membre au încurajat orientarea turismului către zonele rurale luând în calcul efectele și implicațiile sociale pozitive ale acestuia. Din analizele efectuate de Organizația Mondială a Turismului rezultã cã turismul rural se dezvolta într-un ritm mai rapid decât turismul internațional în ansamblul său.

Strategii de promovare prin Internet

Agențiile de turism din România au înțeles că, pentru o mai bună informare a clienților actuali și potențiali, web-ul este un instrument care începe sã fie din ce în ce mai mult la îndemâna turiștilor. Astfel, pe web au apãrut numeroase site-uri de promovare a ofertelor turistice.

Există un număr satisfăcător de site-uri românești, unele de sine stătătoare, altele găzduite de alte site-uri specializate. O mare parte din firme au preferat să-și construiascã imaginea pe internet numai în limba engleză, fără a avea o versiune în limba română. Domeniile principale sunt: mare,munte, străinătate, vânătoare, ticketing (rezervãri avion). Lipsesc aproape cu desăvârșire listele detaliate cu ofertele agențiilor de turism, prezentările lăsând impresia că ar fi un fel de site-uri de promovare a imaginii turistice a României. Sunt folosite imagini cu peisaje pitorești, însoțite de texte publicitare, dar informații despre preț și posibilitatea de cazare, transport etc. nu existã decât pe foarte puține site-uri.Imaginea firmelor se oglindește și în designul site-urilor care, de obicei, nu depășesc mai mult de trei-patru pagini, sfârșindu-se de fiecare dată cu adresa și numerele de telefon unde pot fi contactate.

Un site cunoscut, în cadrul căruia firme de turism (agenții de turism, hoteluri, companii de transport etc.) își promovează produsele și serviciile turistice este Romanian Travel Guide – Ghidul turistic al României. Ca pachet de informații, acest site cuprinde date generale despre România, dar și date detaliate despre firmele de-turism ale fiecărui județ obiectivele turistice, opțiuni pentru cazare, prestări de servicii turistice. Acest ghid turistic pe internet oferă și servicii utile (în special deintermedieri și nu numai) turiștilor din întreaga lume interesați de România.

Printre portalurile de turism ale României menționăm: www.eTurism.ro;www.infotravelromania.ro;www.romaniantour.ro;www.infoturism.ro;www.romaniatravel.ro, ș.a.

Avantajele realizării unui astfel de site turistic sunt:

-poate fi accesat din orice colț al lumii;

– are o structură de informații accesibilă, completă și complexă;

-informațiile sunt prezentate în forme sintetice, care sunt ulterior detaliate;

-informațiile sunt actuale, putând fi modificate în orice moment;

-satisface nevoile de promovare specifice ale firmelor din domeniul turismului.

Concluzia autorilor unuia dintre site-uri-le despre țară este urmãtoarea;

„România va rămâne neexplorată pânã când nu se va dezvolta industria turismului, iar dificultățile economice nu vor fi depășite. Intre timp, pachetele turistice sunt oferite la un preț foarte bun, iar turiștii îndrăzneți care călătoresc pe cont propriu vor descoperi o parte a Europei bogată în tradiții, acea parte care a scăpat de presiunile, complexitatea si estetica timpurilor moderne." Cu alte cuvinte, spunem noi, programul turistic al României poate fi promovat sub titulatura: „O călătorie

înapoi în timp".

3.5 Turismul României în contextul apartenentei la Uniunea Europeană. Promovarea și distribuția produsului turistic în țările Uniunii Europene

Integrarea europeană a turismului reprezintă un proces gradual secvențial, prin care modul de organizare, relațiile de funcționare interioare și exterioare sistemului « turism » devine similar cu cel existent în practica Uniunii Europene. Principalul obiectiv al acestui proces îl reprezintă crearea unui sisitem de compatibilități în plan instituțional-structural, legislativ și al principiilor și mecanismelor de funcționare ale acestui domeniu de activitate. In perespectivă mai largă, procesul de integrare europeană trebuie să genereze dezvoltarea durabilă a turismului românesc pa baza legilor pieței libere.

Integrarea turistică europeană, proces în curs de realizare, are ca scop dezvoltarea turismului, concomitent cu protecția mediului și creșterea calității serviciilor, în acest scop, direcțiile principale ale politicii turismului urmăresc: îmbunătățirea controlului și a formalităților la frontieră, a controlului traficului aerian, protecția mediului, perfecționarea pregătirii profesionale, creșterea calității serviciilor și a rolului social al turismului.Ramură economică de mare importanță și cu variate posibilități, turismul românesc își evaluează serios șansele de relansare și implicit de a deveni componentă activă și dinamizatoare a unui sistem economic dezorganizat în profunda și complexa ei restructurare.Reușita revenirii turismului ar antrena efecte pozitive globale ca: resurse suplimentare, echilibrarea balanței de plăți, crearea de locuri de muncă, amenajarea teritoriului și reabilitarea imaginii internaționale și stoparea procesului de marginalizare a României în dinamica mondială.

Într-o perspectivă mai largă, procesul de integrare europeană trebuie să genereze dezvoltarea durabilă a turismului românesc pa baza legilor pieței libere:

-Promovarea inițiativelor locale: dezvoltarea produsului turistic și orientarea acestuia către nevoile pieței sunt posibile prin dezvoltarea regională și locală, fapt ce presupune implicarea comunităților, operatorilor economici și autorităților locale în elaborarea și implementarea programelor de dezvoltare.

-Beneficiarii direcți ai acestui proces, sectorul public și cel privat la nivel local își vor coordona eforturile în cadrul unui parteneriat real în vederea promovării unei dezvoltări durabile a turismului.

-Perfecționarea cadrului legislativ: armonizarea legislației constituie un demers prin care îmbunătățirea cadrului legislativ în România în domeniul turismului presupune abordarea problematicii și rezolvării în spirit comunitar, în special prin prisma «Cărții verzi » a Comisiei Europene intitulată « Rolul Uniunii în domeniul turismului », Bruxelles, 1995.

-Stimularea managementului: abordarea modernă a managementului implică schimbări de mentalitate și comportament la nivelul resurselor umane. Multiplicarea formelor și metodelor de formare profesională într-un mediu profund concurențial are ca efect facilitarea accesului la procesul de instruire continuă, în plus, programele comunitare de sprijin a dezvoltării turismului au ca o componentă de bază, formarea profesională. Creșterea numărului de programe la diferite niveluri reprezintă un factor de spijin în apariția unui comportament pro-activ și în domeniul profesionalismului.

Având în vedere cele susținute anterior, se pot deduce principalele componente ale unei strategii economice în turism:

-Crearea de noi și diverse articole, servicii și piețe turistice pornind de la elementele de bază și resursele fiecărei țări;

-Atragerea comunităților locale în programele de dezvoltare a turismului-pentru o reușită;

-Cultivarea cooperării între factorii administrativi și executivi pentru a înțelege nevoile șiaspirațiile turiștilor;

-Practicarea activităților de marketing prin folosirea unor tehnici optime de marketing;

-Alocarea de fonduri bugetare adecvate pentru aceste activități;

-Orientarea precisă spre grupe de consumatori care costituie un câștig de piață.

În vederea depășirii problemelor create de dificultățile conjunturale de ansamblu, cât și a celor intrinseci domeniului turistic, se impun acțiuni coordonate în următoarele direcții:

-Continuarea și accelerarea ritmului privatizării, condiție a manifestării spiritului concurențial,activității și inițiativei, premise ale creșterii calității produsului turistic;

-Întreprinderea unor acțiuni de modernizare a unităților de cazare și masă, a echipamentelor de agrement, în vederea alinierii la standardele de confort și utilitate europene, recalificarea unora dintre acestea și urmărirea respectării concordanței dintre calitatea prestațiilor, echipamente și tarife;

-În ceea ce privește personalul, trebuie dezvoltat atașamentul la obiectivele generale prin motivarea muncii, spiritul critic față de propria muncă, de propriile disponibilități, trebuie conștientizată necesitatea unei conduite profesionale corespunzătoare exigenței impuse de «vocația socială » a turismului;

-Inițierea unor politici promoționale active, chiar agresive și complexe, în toate formele ei de realizare, revizuirea și actualizarea tuturor materialelor publicitare grafice, impunerea neocolirii intermediarilor, cel puțin în actuala etapă, aceștia fiind mai în măsură, prin mijloacele financiare și personalul calificat, să întrețină o activitate promoțională adecvată;

-Integrarea în structurile europene, ca necesitate a înscrierii ofertei turistice românești în oferta comună europeană, a internaționalizării turismului românesc, a « controlării » acțiunii concurenților fie prin acorduri de colaborare, fie prin asocierea în diverse activități (publicitate, comercializare, reprezentanță în străinătate, proiecte comune privind costruirea unor infrastructuri, asocierea la sistemele europene de rezervare hotelieră și de transport), facilități legislative comune privind turismul.

Dincolo de problema de timp, putem considera că opțiunea managerială în turismul românesc este de a dori relansarea, de a acționa operativ și eficient în acest sens și, nu în ultimul rând, de a mobiliza toate resursele financiare, materiale, umane și intelectuale.

Promovarea și distribuția produsului turistic în țările Uniunii Europene Țările Uniunii Europene realizează promovarea turismului prin mijloace tradiționale și anume:

-toate suporturile de vânzare (ghid, broșură, pliant, catalog);

-obiecte publicitare;

-prezența la saloanele de turism;

-mailing-ul;

-utilizarea mediei (TV, publicații, radio etc.).

În țările Uniunii Europene se utilizează rețele de promovare, care pot fi: bancare (Germania,Belgia, Franța, Olanda), teritoriale turistice (Germania, Belgia, Franța), cluburi (Germania, Olanda).În ceea ce privește comercializarea produsului turistic în cadrul țărilor Uniunii Europene, aceasta poate fi analizată ca forme de comercializare în cadrul UE și la nivel regional și local.

În majoritatea țărilor Uniunii Europene, comercializarea produselor turistice se face:

1. pe plan intern prin:

-centrale de rezervare internațională (Franța);

-centrale de rezervare națională (Spania, Franța, Irlanda, Portugalia);

-centrale de rezervare regională (anumite landuri germene, Belgia, Franța, Spania, Italia);

-centrale de rezervare departamentale/locale (Franța, Grecia);

-vînzarea directă (toate țările UE).

2. pe plan extern:

-touroperatori de voiaj (Germania, Belgia, Danemarca, Franța, Regatul Unit);

-structuri turistice teritoriale (Germania, Belgia, Danemarca, Franța, Regatul Unit);

-primării, cornițele de întreprindere (Franța, Italia).

Ca o concluzie reamintim două idei de bază ce se desprind din acest material și anume rolul calității serviciilor turistice și rolul activității de proiecție a unei imagini a destinațiilor turistice cât mai apropiate de realitate, în atragerea cererii turistice interne și externe. Celor două idei mai adăugăm și faptul că România deține un potențial turistic important însă trebuie valorificat în mod corect și în raport cu mediul înconjurător, pentru a nu distruge monumentele naturii pentru care este deja cunoscută.

Concluzii si recomandari

Parcurgand conținutul acestei lucrări se poate constata în primul rînd faptul că există numeroase forme de turism, rezultate din diferitele nevoi ale oamenilor de a se deplasa cu anumite scopuri în altă localitate, alta față de cea în care locuiește.Această nevoie duce în schimb la dezvoltarea unui nou fenomen denumit de specialiști flux turistic, care este dezvoltat în primul capitol al acestei lucrări. Pe parcursul acestei lucrari am aflat care sunt motivele care determină dezvoltarea acestei mișcări ale tuturor celeor care practică turismul, originea notiunii de turism si premisele dezvoltarii acestuia.

Mergand pe parcursul celui de-al doilea capitol am descoperit starea actuala a turismului in Romania,premisele aparitiei acestui fenomen pe acest teritoriu,facînd tangente la torismul de litoral ,am aflat care sunt destinatiile de litoral ale turismului în România și locul Romaniei in turismul european de litoral.

Acesta este un capitol de prezentare a atracțiilor turistice de litoral din România aflate sub coordonarea organizației UNESCO, atracții care fac obiectul unui potențial turistic al României uriaș, pe langă multe alte destinații importante nevalorificate încă, sau nu suficient valorificate pentru ceea ce pot ele arăta.

Consider că datorită acestei imposibilități de valorificare a potențialului turistic al României, aceasta nu ocupă un loc in topul celor mai vizitate țări europene, de altfel, ea ocupand un loc foarte jos intr-un clasament realizat în această lucrare, potrivit organizațiilor UNWTO și INSSE. Este foarte important ca în cadrul celui de-al doilea capitol să se acorde o importanță deosebită poziției pe care România o ocupă.România a rămas însă în urma statelor învecinate, precum Ungaria sau Bulgaria. Totuși, perspectivele sunt îmbucurătoare, turismul romanesc avand mari sanșe să devină competitiv precum a afirmat domnul Rifai.

"Europa se îndreaptă către un turism ecologic, către natură. România are o strategie și o viziune care se îndreaptă în direcția bună atunci când se concentrează pe Carpați și Deltă" a spus Rifai, care a adăugat că tendințele turiștilor sunt de a se îndepărta de destinațiile tradiționale de litoral și de a găsi destinații alternative. Potrivit oficialului Organizației Mondiale a Turismului, turismul european a suferit din cauza crizei tocmai pentru că s-a concentrat pe destinații de litoral."România este o destinație bogată, cu un extraordinar potențial în domeniul turismului. Mandatul doamnei ministru Elena Udrea din ultimii doi ani și jumătate au fost cei mai dificili din ultima perioadă. În anul 2009 turismul a scăzut, pentru ultima dată în ultimii 60 de ani, cu 7%, iar primele semne de revenire au fost în anul 2010", a afirmat Rifai.El a adăugat că susține eforturile ministerului român al Turismului de a folosi pentru promovare internetul și rețelele sociale.Rifai a mai spus că Udrea i-a atras atenția asupra a ceea ce mai trebuie făcut în turismul românesc, și anume o mai bună colaborare între stat și mediul privat, dar și îmbunătațirrea sistemului de colectare a statisticilor de la touroperatori. Consider că starea proastă a drumurilor reprezintă cel mai mare impediment în calea dezvoltării turismului romanesc, în condițiile în care majoritatea vizitatorilor străini sosesc înRomânia pe cale terestră. Din cauza infrastructurii deficitare, Romania este clasată pe locul 76 întopul mondial al competitivității în turism, intre Azerbaidjan și El Salvador.In plus, in Romania raportul calitate/preț este de multe ori necorespunzator, fapt care alungăpotențialii turiști.Putem constata că Romania dispune de un important și un bogat capital turistic de care arputea profita intr-un sens favorabil, pentru a face cunoscut intregii lumi patrimoniul turistic al acesteițări. Cu toate acestea, Romania nu reușește să conserve în mod potrivit acest capital, ajungand chiarla o degradare totală a acestor monumente istorice deosebit de valoroase din punct de vederetradițional cat și economic.

Lucrarea prezintă deasemenea și numeroase modatălități de valorificare a turismuluiromanesc, prezentate in cel de-al patrulea capitol.Consider ca România nu profită suficient de această posibilitate de a se dezvolta economic pede o parte, dar și de posibilitatea de a se consacra și de a urca in topul preferințelor turiștilor romaniși străini pe de altă parte.Potrivit datelor prezentate in acestă lucrare aș putea spune că Romania este printre acele țăricare nu este capabilă să se dezvolte singură turistic, care nu conservă,valorifica și protejează corespunzătormonumentele naturii, vestigiile arheologice,și nu în ultimul rînd litoralul, care nu reușește să-și impună un ritm în evoluția sa dinpunct de vedere turistic.

Aș putea adăuga faptul că pe langă infrastructura dezamăgitoare de care dispune, și neconcordanța calitate-preț, aceasta nu dispune nici de condițiile de cazare cerute de piața externă, cu toate că românii afirmă că infrastructura pe litoral este destul de dezvoltată, ceea ce duce la o agravare a situației în care se află, ducînd treptat la o lipsă de motivație din partea turiștilor în vederea revenirii sau venirii în România.

Ca o concluzie reamintesc două idei de bază ce se desprind din acest material și anume rolul calității serviciilor turistice și rolul activității de proiecție a unei imagini a destinațiilor turistice cat mai apropiate de realitate, in atragerea cererii turistice interne și externe.

România deține un potențial turistic important însă trebuie valorificat în mod corect și în raport cu mediul înconjurător, pentru a nu distruge monumentele naturii pentru care este deja cunoscută.

In final putem menționa faptul că Europa se află în topul preferințelor turiștilor străini, însă cea mai mare parte dintre acești preferă ca destinație turistică țări din regiunea Europei de Sud, fiind urmată de țări din zona Europei de Vest, Nord și în cele din urmă țări ce se află în zona de Est a Europei, regiune în care se află încadrată geografic și Romania.Astfel, analizand fluxurile turistice din punct de vedere al sosirilor turiștilor in Europa, dar și a incasărilor din turism putem spune că Romania are un loc foarte puțin important in cadrul acestor clasificări internaționale a unor organizații specializate și autorizate, precum UNWTO, INSSE, etc.

Bibliografie.

1.Glăvan, V., „Geografia turismului in Romania”, Editura fundației „Romania de maine”,București, 1995.

2.Glăvan V., „Turismul in Romania”, Editura Economica, Bucuresti, 2000.

3.Glăvan V., „Resursele turistice pe Terra”, Editura Economica, Bucuresti, 2000.

4.Ianoș – Schiller Elena, „Turismul romanesc in economia de piață: tendințe și mutații”,Editura Oscar Print, București, 2000.

5.Nicolae Neacsu-Turismul si dezvoltarea durabila,Editura Expert, Bucuresti Romania, 2000.

6.CIMPOERU I., CÂNDEA M., BRAN F., 2006, Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Editura Universitară, București.

7.CIANGĂ N., 2007, România. Geografia Turismului, Editura Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

8. Master-Planul pentru turismul național al României 2007-2026, Ministerul Turismului

9.http://www.turism.gov.ro/ro/informatii-utile/4/lista-structuri-de-primire-turistica-cu-functiuni-de-cazare-clasificate/

10.http://www.turism.gov.ro/ro/proiecte-minister/2/master-plan/

11.http://www.constanta.insse.ro/main.php?id=373

12.http://www.insse.ro/cms/rw/pages/anuarstatistic2009.ro.do

13.http://www.turism-constanta.ro/

14.http://www.primariaconstanta.ro/Default.aspx?machetaID=4&paginaID=2&detaliuID=861&lang=ro

15.http://www.panoramio.com/

16.http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/litoral-marea-neagra

17.http://www.turism.ro/marea_neagra.php

18.http://www.infoghidromania.com/litoral.html

19.http://www.mediafax.ro/economic/organizatia-mondiala-a-turismului-romania-se-indreapta-in-directia-cea-buna-8481944.

20.http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/litoral-marea-neagra.

21.http://www.scribd.com/AURELIAAPRILIE/d/56333752/10-TURISMUL-DE-LITORAL.

22.http://www.referate10.ro/referat-fluxurile-turistice-internationale.htm.

23.http://www.referat.ro/referate/Turismul_european_f4f38.html.

Programe utilizate:

Microsft Office 2010.Excel.

Microsft Office2010. Word.

Adobe Illustrator

Anexe

Bibliografie.

1.Glăvan, V., „Geografia turismului in Romania”, Editura fundației „Romania de maine”,București, 1995.

2.Glăvan V., „Turismul in Romania”, Editura Economica, Bucuresti, 2000.

3.Glăvan V., „Resursele turistice pe Terra”, Editura Economica, Bucuresti, 2000.

4.Ianoș – Schiller Elena, „Turismul romanesc in economia de piață: tendințe și mutații”,Editura Oscar Print, București, 2000.

5.Nicolae Neacsu-Turismul si dezvoltarea durabila,Editura Expert, Bucuresti Romania, 2000.

6.CIMPOERU I., CÂNDEA M., BRAN F., 2006, Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Editura Universitară, București.

7.CIANGĂ N., 2007, România. Geografia Turismului, Editura Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

8. Master-Planul pentru turismul național al României 2007-2026, Ministerul Turismului

9.http://www.turism.gov.ro/ro/informatii-utile/4/lista-structuri-de-primire-turistica-cu-functiuni-de-cazare-clasificate/

10.http://www.turism.gov.ro/ro/proiecte-minister/2/master-plan/

11.http://www.constanta.insse.ro/main.php?id=373

12.http://www.insse.ro/cms/rw/pages/anuarstatistic2009.ro.do

13.http://www.turism-constanta.ro/

14.http://www.primariaconstanta.ro/Default.aspx?machetaID=4&paginaID=2&detaliuID=861&lang=ro

15.http://www.panoramio.com/

16.http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/litoral-marea-neagra

17.http://www.turism.ro/marea_neagra.php

18.http://www.infoghidromania.com/litoral.html

19.http://www.mediafax.ro/economic/organizatia-mondiala-a-turismului-romania-se-indreapta-in-directia-cea-buna-8481944.

20.http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/litoral-marea-neagra.

21.http://www.scribd.com/AURELIAAPRILIE/d/56333752/10-TURISMUL-DE-LITORAL.

22.http://www.referate10.ro/referat-fluxurile-turistice-internationale.htm.

23.http://www.referat.ro/referate/Turismul_european_f4f38.html.

Programe utilizate:

Microsft Office 2010.Excel.

Microsft Office2010. Word.

Adobe Illustrator

Anexe