Rolul Resurselor In Activitatea Bancilor Comerciale din Republica Moldova

Diverse2

Rolul Resurselor In Activitatea Bancilor Comerciale din Republica Moldova

Byadmin ianuarie 1, 2024

„Rolul resurselor în activitatea băncilor comerciale din Republica Moldova”

CUPRINS

INTRODUCERE

Sistemul bancar este unul din sectoarele cele mai profund integrate în economia națională, datorită activității sale de creditare și de atragere a economiilor populației sau a firmelor. Prin urmare, acesta este și cel mai sensibil la schimbările privind situația și așteptările macroeconomice, manifestând un comportament pro-ciclic.

Pentru a putea exista ca entitate juridică, orice societate bancară are mai întîi nevoie de dotarea cu capitaluri de către acționari și apoi de atragerea de pe piață de resurse disponibile.

Volumul operațiunilor active ale unei bănci (credite, plasamente pe piața interbancară, titluri de stat, alte active), structura activelor și maturitatea lor sunt determinate de volumul, structura și maturitatea resurselor atrase de bancă.

Asigurarea lichidității constituie una dintre preocupările permanente incluse în managmentul global al unei instituții financiar-bancare. Obligativitatea menținerii unei lichidități corespunzătoare rezidă din importanța satisfacerii necesităților de finanțare neașteptate la costuri acceptabile ca urmare a solicitărilor clienților de a efectua plăți ce conduc la ieșiri de fonduri în afara sistemului instituției financiar-bancare respective.

Actualitatea temei derivă din faptul că în condițiile economice de piață fiecare bancă este preocupată să atragă suficiente resurse pentru a-și asigura baza financiară necesară acordării creditelor, dar, în același timp, dorește să mențină fonduri lichide sau aproape lichide, pentru a satisface eventualele cereri de retragere a sumelor de către deponenți.

În activitatea practică, atingerea și menținerea optimului de lichiditate este o adevărată artă a managmentului bancar, a cărui valoare este confirmată numai de practică, avîndu-se în vedere nenumăratele implicații generate de o fluctuație a nivelului de lichiditate atît asupra profitabilității instituției, cît și asupra celorlalte riscuri conexe activității financiar-bancare.

Scopul elaborării tezei de licență îl constituie sistematizarea, întărirea și aprofundarea cunoștințelor teoretice și practice în structurarea, atragerea și utilizarea resurselor bancare în baza datelor B.C. „EuroCreditBank” S.A. studierea particularităților și modalităților de atragere a resurselor bancare care reprezintă elementul de bază în activitatea unei bănci comerciale.

Sarcinile propuse la elaborarea lucrării date țin de aprecierea formării și a trăsăturilor caracteristice ale resurselor în cadrul băncii comerciale, constatării factorilor pozitivi și depistării neajunsurilor în sectorul dat, precum și elaborarea unor propuneri spre înlăturarea lor.

Pornind de la scopul și sarcinile propuse lucrarea este structurată în trei capitole, precedate de o introducere, în care se specifică actualitatea temei, scopul, sarcinile propuse.

Capitolul I „Bazele teoretice privind resursele băncilor comerciale” redă caracteristica și clasificarea resurselor băncilor comerciale și modul de formare a acestora.

Capitolul II „Analiza resurselor bancare în cadrul B.C. „EuroCreditBank” S.A.” conține descrierea amănunțită a resurselor deținute de bancă supuse analizei și include trei subcapitole ce reflectă structura și importanța resurselor proprii și a celor atrase. Tot aici de reflectă rentabilitatea resurselor băncii respective.

Capitolul III „ Perfecționarea gestiunii resurselor bancare” conține informații cu privire la nivelul de echilibru dintre resursele proprii și cele atrase, precum și căile de îmbunătățire a stării financiare a băncii.

Ulterior sunt prezentate concluziile în care sunt redate ideile de bază folosite în lucrarea dată cu indicarea avantajelor și dezavantajelor constatate în monitorizarea resurselor a băncii analizate.

Lucrarea se finisează cu bibliografia în care sunt enumerate sursele din care a fost selectat materialul științific și nemijlocit cu anexele care certifică veridicitatea situației financiare constatate în cadrul B.C. „EuroCreditBank” S.A.

Obiectul de cercetare al lucrării date îl constituie B.C. „EuroCreditBank” S.A. care a fost înființată la data de 17 august 1992, la Chișinău. La Adunarea Generală a Acționarilor din 4 iulie 2002 a fost aprobată noua denumire a Băncii – BC “EuroCreditBank” SA.

EuroCreditBank SA este o bancă comercială din Republica Moldova, care a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la data de 25.05.2001 cu numărul de indentificare 1002600020056. Adresa juridică a Băncii este următoarea: str.Ismail, 33, MD-2011, mun. Chișinău, Republica Moldova. În cadrul BC “EuroCreditBank” SA activau 282 angajați în anul 2014, cu 45 angajați mai puțini decît în anul 2013 (327 angajați).

În prezent B.C. „EuroCreditBank” S.A. deține licența Nr.004478 Seria A MMII eliberată la 26.05.2014, ceea ce îi permite să opereze în întreaga gama de servicii bancare pentru clienți persoane fizice și juridice cuprinzînd atragerea depozitelor, gestionarea lichidităților, activități de creditare, operațiuni valutare, ș.a., în conformitate cu art. 26 p. 1) a Legii cu privire la Instituțiile financiare. (Anexa 1)

Astăzi sfera de producere a băncii constă în acordarea următoarelor tipuri de servicii atît pentru personae fizice cît și pentru juridice:

– acordarea de credite (de consum și ipotecare, finanțarea tranzacțiilor comerciale, eliberarea garanțiilor și cauțiunilor etc.);

– acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;

– împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienților (cu excepția subscrierii valorilor mobiliare);

– acordarea de servicii de decontări, prestarea serviciilor de plată și emiterea monedei electronice;

– emiterea și administrarea instrumentelor de plată;

– cumpărarea și vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);

– acordarea de servicii aferente la credit;

– acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar;

– operațiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;

– acordarea de servicii fiduciare, păstrarea și administrarea valorilor mobiliare și altor valori;

– acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiții și acordarea de consultații privind investițiile;

– subscrierea și plasarea titlurilor de valoare și acțiunilor, operațiunile cu acțiuni.

Posturile BC “EuroCreditBank” în mod obligatoriu se acordă într-o ordine organizatorică pe tipuri de posturi și nivele, la care și se necesită de o structură organizatorică a băncii (Anexa 2).

Astfel, potrivit acestei scheme, structura organizatorică a băncii reprezentată în formă ierarhică este formată în primul rînd de adunarea acționarilor, care la rîndul său reprezintă două forme: Consiliul de administrare și Comisia de cenzori, unde în categoria Consiliul de administrare se include Secretarul consiliului, Secția Audit Intern și Președintele băncii. Conform organigramei BC “EuroCreditBank” se observă că activitatea băncii este împărțită în 12 departamente (secții) care la rîndul său mai sunt divizate în cîteva secții.

Băncile comerciale efectuează un șir de operațiuni cu scopul de a asigura circulația continuă a capitalului și a banilor, obținînd un anumit profit din activitatea efectuată. Toate rezultate obținute de către bancă sunt reprezentate în Rapoartele financiare. (Anexa 3,4)

CAPITOLUL I: BAZELE TEORETICE PRIVIND RESURSELE BĂNCILOR COMERCIALE

Noțiuni generale și tipologia resurselor bancare

Termenul de bancă comercială a apărut în primele etape de dezvoltare ale activității bancare, cînd băncile sprijineau preponderent comerțul. Băncile comerciale au un rol important, fiind niște organizații multifuncționale ce își desfășoară activitatea în diferite sectoare ale pieței capitalului de împrumut, băncile acumulează partea de bază a resurselor de creditare și oferă clienților ei, un complex de servicii financiare care includ creditarea, vînzarea-cumpărarea și păstrarea valorilor mobiliare, deschiderea depozitelor, decontărilor, valutare străine etc.

Băncile sunt niște instituții financiare care au ca scop asigurarea circulației continue a capitalului, a banilor, creditarea agenților economici, a statului a populației, crearea condițiilor favorabile pentru creșterea economică. Instrumentul de gestionare al operațiilor bancare sunt resursele bănești, de aici și rezultă rolul și necesitatea acestora în activitatea bancară.

Pentru a putea exista ca entitate juridică, orice societate bancară are mai întîi nevoie de dotarea cu capital de către acționari și apoi de atragerea de pe piață de resurse disponibile.Volumul operațiunilor active ale unei bănci (credite, plasamente pe piața interbancară,titluri de stat, alte active), structura activelor și maturitatea lor (pe termen lung sau pe termen scurt) sunt determinate de volumul, structura și maturitatea resurselor atrase de bancă (operațiuni pasive). Operațiunile pasive sunt destinate constituirii resurselor băncilor.

Resursele băncilor sunt constituite din resurse proprii și resurse atrase. Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resursele proprii cuprind resurse stabile, care sunt plasate pe termen lung și reprezintă însăși capitalul social al băncii, și resurse temporare care pot fi plasate pe termen scurt și foarte scurt, și sunt reprezentate de toate sursele care sunt atrase de la clienți.

Băncile comerciale, ca orice alte instituții financiare, activează în baza legislației care îi permite atragerea mijloacelor bănești temporar disponibile din economie pentru investirea acestora în ramurile economiei în care este necesar. Deoarece societățile bancare fac afaceri preponderent cu mijloacele bănești ale depunătorilor, este indispensabil ca aceste instituții să aibă un grad înalt de lichiditate, adică să poată acoperi cererea solicitanților care au depus banii la prima cerință. În acest scop băncile comerciale trebuie să dispună de un capital propriu.

Resursele atrase constituie partea cea mai activă din resursele băncii, pe seama acestora banca își poate îndeplini funcția de investiție, de plasament. În mod normal acestea ar trebui să constituie aproximativ 80 – 90 % din resursele totale ale băncii, pe cînd resursele proprii avînd o pondere nesemnificativă în plasamentele băncii, rolul lor însă fiind la fel de important ca a resurselor atrase. În continuare este reprezentată schematic structura resurselor băncii.

Schema 1.1. Structura resurselor băncilor comerciale

Sursă: elaborat de autor

Resursele proprii ale băncilor comerciale sunt constituite din capitalul subscris de acționari și din beneficiile distribuite și înglobate din diferite fonduri de rezervă sau de risc. Băncile sunt constituite ca societăți comerciale ce se supun reglemntărilor legale, care presupun existența unui anumit nivel a capitalului social. Modul de constituire a capitalului este reglementată atît prin Legea RM nr. 550 – XIII din 21.07.95 „Instituțiilor financiare”// Monitorul Oficial al RM nr. ½ din 01.01.1996, cît și prin Hotărîrea privind aprobarea Regulamentului cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc (redacție nouă) nr. 269 din 17.10.2001 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.130/310 din 26.10.2001.

Deținerea capitalului propriu permite asigurarea stabilității și de a absorbție a pierderile, furnizînd astfel o măsură de protecție pentru deponenți și alți creditori în cazul lichidării. El are o importanță deosebită mai ales în faza inițială de activitate a băncii, cînd fondatorii suportă mari cheltuieli, investind atît în emisiunea acțiunilor, cît și în mijloace fixe cum sunt imobilele, seif, mobilă, programe bancare, etc. Formarea și majorarea capitalului duce la lărgirea activității financiare a băncii. Astfel, capitalul unei bănci trebuie să posede 3 caracteristici importante:

– trebuie să fie permanent;

– nu trebuie să genereze cheltuieli fixe obligatorii;

– trebuie să permită subordonarea legală față de drepturile deponenților și ale a și ale altor creditori.

Din punct de vedere al gradului de stabilitate resursele pot fi:

– resurse stabile – care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capital social, fondul de rezervă, primele legate de capital social;

– resurse temporare – care pot fi plasate pe termen scurt, constituite din rezervele pentru pierderi la credite, dividende de plată, fonduri și rezerve constituite temporar.

Capitalul propriu reprezintă o parte a pasivelor bancare și se constituie din:

Capitalul acționarilor – ca orice societate, o bancă posedă un capital propriu, dar acest capital este neînsemnat constituie mai mult doar o garanție față de deponenți. Acest capital, într-o proporție mai mare sau mai mică, este întemeiat cu ocazia înființării băncii (clădiri, calculatoare, materiale, mașini de calcul, etc.) .

Capitalul social se constituie din valoarea aporturilor primite de la acționari în contul achitării acțiunilor, și va fi egal cu produsul valorii nominale a acțiunilor deținute. Conform Legea RM nr. 550 – XIII din 21.07.95 „Instituțiilor financiare”// Monitorul Oficial al RM nr. ½ din 01.01.1996, art. 5, suma minimă subscrisă și depusă în capitalul băncii se stabilește în cuantum de 100 de milioane de lei.

Toate acțiunile oferă drepturi și obligații acționarilor, în funcție de tipul acțiunilor deținute. Acționarii ce dețin acțiuni simple, ordinare, au dreptul de a participa la adunarea generală a acționarilor și de a participa la votare în scopul aprobării diferitelor instrucțiuni, dispoziții ce sunt de competența lor. Acționarii ce dețin acțiuni preferențiale au dreptul de a primi dividende fixate sau nefixate la finele fiecărui an.

Capitalul acționar poate fi majorat sau micșorat în baza hotărîrii adunării generale a acționarilor. Majorarea capitalului se poate produce prin emiterea noilor acțiuni sau prin vînzarea mijloacelor bănești în scopul majorării valorii nominale a acțiunilor deja existente. Micșorarea capitalului acționar se va efectua în baza diminuării valorii nominale a acționarilor sau în baza răscumpărării de către bancă a acțiunilor de la acționari în vederea lichidării.

Surplus de capital este format din diferența între prețul de piață a acțiunilor și prețul nominal al acestora, atît la prima emisiune cît și la emisiuni suplimentare.

Profit nedistribuit reprezintă profitul acumulat pe parcursul perioadei de gestiune după impozitare și plata dividendelor. La sfirșitul anului de gestiune repartizarea profitului se aprobă prin majoritatea voturilor la Adunarea Generală a Acționarilor. Profitul poate fi distribuit în diverse scopuri, însă unul principal îl constituie repartizarea mijloacelor bănești în fondul de rezervă. La fel poate fi utilizat și pentru lărgirea rețelei bancare prin deschiderea de filiale sau reprezentanțe, pentru achitarea dividendelor acționarilor ce dețin acțiuni ordinare, pentru investirea în noi tehnologii bancare, sau pentru extinderea operațiunilor și serviciilor bancare, etc.

Fondurile de rezervă în formă de diferite fonduri trebuie să constituie nu mai puțin de 15% din valoarea capitalului social al băncii, fiind format din defalcările anuale din profitul net pînă la atingerea mărimii prevăzute în statutul băncii. Volumul defalcărilor este stabilit de Adunarea Generală a Acționarilor și trebuie să constituie nu mai puțin de 5% din profitul net al băncii [ 1.2, art.46]

Capitalul de rezervă este plasat la bancă în active cu o lichiditate înaltă, care asigură utilizarea lor în orice moment. Acesta este folosit numai în cazul insuficienței de profit și se repartizează pentru acoperirea pierderilor băncii, plata dobînzilor sau a altor venituri aferente obligațiunilor plasate de ea. Prezența capitalului de rezervă asigură stabilitatea financiară a băncii comerciale, care la rîndul său influențează pozitiv asupra majorării solvabilității și reducerea riscului de faliment.

Fondurile proprii de rezervă ale băncii sunt de mai multe tipuri și anume: fondul de risc care include rezerva de credit și provizioane pentru pierderile din credit, fondul de reevaluare a mijloacelor fixe, fondul de stimulare economico – materială și alte fonduri cu destinație specială.

Băncile comerciale din Republica Moldova trebuie să mențină un cuantum minim al capitalului normative total în marime de 100 000 000 lei. Capitalul normative total include: suma dintre capitalul de gradul I și capitalul de gradul II minus cotele de participare în capitalul altor bănci.

CNT = C gr.I + C gr.II – C pc. (1.1)

Capitalul de gradul I reprezintă componenta de bază a capitalului normativ total și include: suma dintre acțiunile ordinare aflate în circulație, acțiuni preferențial cu devidente nefixate și acțiuni preferențial necumulative afate în circulație, și surplusul de capital (mijloacele bănești obținute din plasarea acțiunilor peste valoarea nominală fixată a actiunilor) profitul nedistribuit și rezervele obținute sau majorate ca rezultat a distribuirii profitului minus mărimea necompletă a rezervelor pentru pierderile la credite (fondul de risc și leasing financiar) minus activele nemateriale nete.

Capitalul de gradul II este componenta suplimentară a capitalului normative total și include suma dintre: acțiunile preferențial cumulative și parțial cumulative cu scadența nefixată aflate în circulație; surplusul de capital atribuit acțiunilor preferențial cumulative inclusiv acțiunilor preferențial convertibile în acțiuni ordinare sau în alte clase de acțiuni preferențial; datorii subordinate cu scadență nefixată; datorii subordinate cu scadență și acțiuni preferențial a căror răscumparare sau convertire este prevăzută prin decizii de emitere a acestora recuperabile în termen nelimitat; mărimea sumei capitalului de gradul II care depășește mărimea capitalului de gradul I.

Băncile prezintă lunar rapoarte referitor la calculul mărimii capitalului normativ total, activelor ponderate la risc și coeficientul suficienței de capital în conformitate ci Instrucțiunile Băncii Naționale a Moldovei cu privire la modul de întocmire și prezentare a rapoartelor financiare.

Resursele atrase Din funcția de intermediere financiară decurge că băncile comerciale pentru a putea să-și desfășoare activitatea de creditare trebuie să atragă resurse financiare de la populație și agenți economic. Resursele atrase reprezintă totate mijloacelor bănești pe care îi are banca în procesul desfășurării activității, dar care nu-i aparțin cu drept de proprietate, ele necesită rambursare.

În funcție de caracteristicile resurselor atrase, acestea pot fi grupate în resursele depozitare și resursele nondepozitare.

Resursele depozitare banca le poate obține în portofoliul său sub forma de:

conturile de disponibilități care reprezintă resursa cea mai ieftină pentru bancă și prin care se derulează toate încasările și plățile clienților. Aceste resurse prezintă o volatilitate ridicată, astfel pentru a atragere clienții mari, banca trebuie să reducă comisioanele și să crească calitatea serviciilor oferite de ea;

depozite de economii la vedere reprezintă resursele care au un grad mare de lichiditate, banca oferind dobînzi mici. Aceste resurse au însă grad mare de volatilitate, astfel adesea băncile stabilesc unele restricții pentru operațiunile cu aceste conturi;

depozite la termen, care au facilități la dobînda pieții, și care se diferențiază în funcție de perioada de maturizare. Instrumentul specific al acestei resurse sunt certificatele de depozit.

Depozitele bancare constituie mijloacele bănești încredințate de către persoane fizice sau juridice unei bănci pentru păstrarea, deponentul avînd dreptul să-și retragă conform termenului stabilit mijloacele bănești cu o dobîndă stabilită sau fără.[3.1.p.159] Depozitele bancare pot fi clasificate după mai multe criterii, principalele dintre aceste fiind următoarele:

Conform modului de retragere și scopului plasării mijloacelor depozitate deosebim:

Depozite la vedere – mijloacele depuse în contul de depozit de către persoana fizică sau juridică în care nu se specifică termenul de retragere a acestora. Ele au un înalt grad de lichiditate pentru deținătorii lor și din această cauză banca bonifică dobînzi mici sau nu bonifică deloc (în cazul depozitelor la vedere în valută). Aceste surse sînt utilizate de către bancă în scopul creditării, datorită faptului că acest tip de depozit constituie o resursă ieftină pentru bănci.

Depozite la termen – mijloacele depuse de către persoanele fizice sau juridice pe o perioadă fixată, în scopul economisirii. Depunătorul are dreptul de a retrage mijloacele depuse în cont numai la termenul indicat în contract. Depozitele la termen se clasifică în categoriile:

• depozite pe termen scurt (scadența pînă la 1 an)

• depozite pe termen mediu (scadența de la 1 an pînă la 5 ani)

• depozite pe termen lung (scadența de la 5 ani și mai mult)

Aceste depozite sînt bonificate de bancă la dobînda pieței, dar, spre deosebire de cele la vedere, sunt mai mari.

În funcție de categoria de depunători:

Depozitele persoanelor fizice (ele se mai numesc depozite personale) Resursele plasate de populație fără a stabili scopul de economisire sunt depozite obișnuite, iar depozitele de economii sunt mijloacele bănești depuse în scopul păstrării și economisirii ca ulterior să fie utilizate de depunător conform unor necesități concrete.

Depozitele persoanelor juridice (ale agenților economici și organizațiilor de stat) Ponderea cea mai mare a depozitelor agenților economici o reprezintă depozitele la vedere și disponibilitățile bănești aflate în conturile curente.

Depozite ale băncilor și ale altor instituții financiare sunt resursele pe termen scurt care variază între o zi și un an. Ele apar ca efect al reciprocității în relațiile de decontare pe piața interbancară. Depozitele atrase de la bănci reprezintă principala modalitate de completare a resurselor unei bănci pe termen scurt. De regulă depozitele băncilor sunt numite plasamente bancare.

În funcție de unitatea monetară în care se depune depozitul deosebim:

Depozite în monedă națională;

Depozite în valută. În Republica Moldova băncile se practică atragerea resurselor depozitare în dolari SUA și în euro.

Conform modului de calcul și achitare a dobînzii, depozitele se clasifică în:

Depozit cu dobîndă simplă

Depozit cu dobîncă capitalizată

Depozit cu dobîndă flotantă

Depozit cu dobăndă fixă

Dobînzile facilitate de către bănci la conturile de depozit depuse spre fructificare se calculează după formulă clasică:

(1.2)

unde: D – suma dobînzii

S – soldul contului de depozit

T – timpul pentru care se calculează dobînda

Rd – rata procentuală a dobînzii

Băncile propun clienților dobînzi capitalizate la depozite în cazul stimulării atragerilor de resurse bănești disponibile. Dobînda capitalizată se calculează după formula:

(1.3)

unde: S1 – suma totală a depozitului

Rd – este stabilită în funcție de perioada supusă capitalizării

t – timpul (numărul capitalizărilor)

Soldul contului de depozit poate rămînea nemodificat într-o anumită perioadă de timp sau dimpotrivă poate suferi modificări de la o zi la alta, ca urmare a plăților și încasărilor, respectiv a depunerilor sau a retragerilor operate prin contul respectiv.

Resurse nondepozitare reprezintă resursele pe care banca le poate procura în situațiile dificile, cum ar fi lipsa de lichidități, spre exemplu împrumuturi de la Banca Națională; credite de refinanțare; împrumuturile de pe piața interbancară de la altă bancă; vînzarea temporară a bonurilor de trezorerie și a altor titluri de stat sau a valorilor mobiliare corporative pe care le are în portofoliul ei; emiterea obligațiunilor, cambiilor bancare.

Creditele interbancare se numesc centralizate atunci cînd Banca Națională a Moldovei acordă credite băncilor comerciale, și descentralizate atunci cînd o bancă comercială sau altă instituție financiară acordă credite băncilor comerciale.

Refinanțarea societăților bancare de către Banca Națională a Moldovei este o operațiune de creditare pe termen scurt, care de regulă de se acordă pentru maxim 90 zile calendaristice, cu excepția cazurilor în care Consiliul de Administrație al B.N.M. decide un alt termen.

Creditele interbancare ce se pot acorda de B.N.M. în calitate de împrumutator de ultima instanță a societățtilor bancare sunt: credite directe, credite overnight, credite de lombard, credite sub forma acordurilor REPO [3.1.p.164].

Creditele directe sunt acordate de Banca Națională a Moldovei băncilor comerciale, pentru a fi utilizate la cooperativele de construcții a locuințelor, pentru complexul agroindustrial și în alte scopuri. Acestea sunt acordate băncilor la о rată de bază a dobînzii, stabilită de Banca Națională a Moldovei, echivalentă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei la creditele pe termen lung care sunt în vigoare la data acordării. Ca asigurare a creditelor acordate băncilor comerciale servesc mijloacele din contul corespondent Loro, rezervele obligatorii și hîrtiile de valoare de stat disponibile din portofoliile proprii ale băncilor.

Creditul overnight se acordă de B.N.M. peste noapte băncilor comerciale, cu scopul efectuării plăților acestora, la fel și cu scopul menținerii rezervelor obligatorii. B.N.M. acordă credite overnight, în lei moldovenești cu termen de rambursare în prima sesiune de decontare a următoarei zile operaționale. Astfel acest credit se consideră credit cu termen de o zi. Pentru a avea acces la acest tip de credite, băncile comerciale trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

să încheie un contract privind prestarea acestor operațiuni cu B.N.M;

să nu aibă restanțe la creditele contractate anterior și aflate în gestiune de lombard și operațiuni de piață deschisă în ultimele 2 luni;

să dispună de garanții în volum corespunzător, formate din valori mobiliare de stat cu termene de 2 – 10 zile pînă la scadență, disponibile în contul propriu al băncii comerciale la B.N.M. Volumul valorilor mobiliare de stat la valoare nominală trebuie să depășească cu 3% valoarea totală a creditului (suma creditului, dobînzi și comisioane aferente).

După ce are loc încheierea contractului privind acordarea creditului overnight, banca comercială, pentru obținerea creditului respectiv, completează cererea pe un formular-tip, și o transmite la Banca Națională a Moldovei pînă la orele 18.00 – 20.00. Cererile care sunt completate cu greșeli sau care sunt transmise mai tîrziu de ora stabilită nu sunt acceptate. După analiza cererilor Banca Națională a Moldovei transmite avizul privind acceptarea sau respingerea cererii. În baza avizului de accept, Banca Națională a Moldovei înregistrează sumele creditului overnight în contul Loro al băncii și dispune blocarea hîrtiilor depuse ca garanție de bancă.

Rata dobînzii pentru creditul overnight se stabilește de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a Moldovei. Dobînda la creditul overnight se achită odată cu creditul și se calculează pentru fiecare zi după formula:

(1.4)

unde: D – este suma dobînzii pentru utilizarea creditului overnight;

S – suma creditului overnight;

Rd – rata dobînzii pentru creditul overnight;

N – numărul zilelor de utilizare a creditului overnight. Formula respectivă se aplică pentru calcularea dobînzii la creditele ce au termen de o zi și pentru creditele la termen ce se prelungesc în zilele de odihnă sau de sărbătoare.

Achitarea creditului overnight și a dobînzilor aferente acestui, se efectuează în prima zi de decontare, în ziua operațională următoare după ziua obținerii creditului. Achitarea are loc în baza dispoziției de plată a băncii pentru achitarea creditului și a dobînzii din contul Loro al băncii la Banca Națională a Moldovei. În cazul neachitării datoriei la credit și a dobînzii aferente (sau a achitării parțiale), creditul devine expirat și Banca Națională a Moldovei încasează în mod incontestabil suma restantă din contul Loro al băncii pînă la achitarea totală a datoriei, inclusiv și a penalităților. Valorile mobiliare de stat ce reprezintă garanția creditului respectiv conform contractului încheiat între Banca Națională a Moldovei și banca debitoare, vor fi transferate în contul Băncii Naționale a Moldovei. Valorile mobiliare de stat se deblochează în volum integral în ziua în care are loc achitarea totală a datoriei la credit, a dobînzii și a penalităților.

Creditul de lombard reprezintă cumpărarea de către B.N.M. a activelor eligibile vîndute de către o bancă comercială la un preț determinat, urmată de recumpărarea acelorași active de către banca comercială de la Banca Națională a Moldovei la un preț determinat de răscumpărare, în timp de maximum 5 zile. Altfel spus, Banca Națională a Moldovei, în scopul administrării lichidității băncii comerciale, acordă un credit pe un termen de maximum 5 zile, asigurat cu active eligibile.

Activele eligibile reprezintă valori mobiliare de stat, dematerializate, emise de Ministerul Finanțelor în monedă națională. Activele sunt considerate eligibile numai dacă prevăd data scadenței după data răscumpărării de banca comercială și au termen de circulație de pînă la 91 de zile din data cumpărării lor [2.4,art.4].

Băncile comerciale care vor folosi facilitatea de lombard sunt nevoite să încheie un contract cu Banca Națională a Moldovei, pe o perioadă nedeterminată de timp, care stipulează condițiile, inclusiv termenul de cumpărare și răscumpărare a valorilor mobiliare de stat conform facilității de lombard. De asemenea, pentru orice solicitare de folosire a facilității de lombard, banca comercială va prezenta la Banca Națională a Moldovei o cerere care conține toate condițiile solicitării. Cererile care nu corespund indicațiilor Băncii Națională a Moldovei nu sunt examinate și sunt declarate nule. Cererile sunt aprobate timp de 2 ore de la momentul primirii lor.

În baza cererii care a fost aprobată, valorile mobiliare de stat sunt debitate din contul băncii comerciale și sunt creditate în contul valorilor mobiliare ale Băncii Naționale a Moldovei. Apoi, departamentul de credite și operațiuni de piață al Băncii Naționale a Moldovei creditează contul Loro al băncii în Banca Națională a Moldovei la prețul de cumpărare solicitat conform facilității de lombard.

Prețul de cumpărare este suma prețurilor de cumpărare ale tuturor valorilor mobiliare eligibile individuale, oferite pentru vînzare Băncii Naționale a Moldovei. Prețul de cumpărare al unei valori mobiliare individuale (VMI) este stabilit în modul următor:

(1.5)

unde: Pi este prețul de cumpărare al unei VMI de stat;

NVi – valoarea nominală a unei valori mobiliare individuale;

Yi – rata dobînzii cu care au fost procurate valorile mobiliare pe piața primară sau rata dobînzii convenită la ultima licitație de valori mobiliare de stat. În caz dacă aceasta este mai înaltă decît rata dobînzii cu care a fost procurată inițial valorea mobiliară de stat;

Ti – numărul actual de zile dintre data cumpărării de B.N.M. și data scadenței.

La data recumpărării, Banca Națională a Moldovei vinde băncilor comerciale la prețul de răscumpărare aceleași valori mobiliare vîndute anterior de B.N.M. la prețul de cumpărare. Tranzacția de răscumpărare se efectuează de Banca Națională a Moldovei prin debitarea contului Loro al băncii comerciale în Banca Națională a Moldovei printr-o sumă egală cu prețul de recumpărare. După ce Banca Națională a Moldovei confirmă retragerea banilor, efectuează creditarea acelorași valori mobiliare înapoi în contul de valori mobiliare al băncii comerciale deschis la Banca Națională a Moldovei.

Prețul de răscumpărare este suma prețului de cumpărare (PRi) al tuturor valorilor mobiliare eligibile, oferite spre vînzare de Banca Națională a Moldovei. Prețul de răscumpărare al unei valori mobiliare individuale este calculat în felul următor:

(1.6)

unde: Pri – prețul de recumpărare al unei VMI;

Pi – prețul de cumpărare al unei VMI;

RL – rata de lombard;

T – numărul actual de zile dintre data cumpărării și data recumpîrării.

Pentru acordarea facilității de lombard, Banca Națională a Moldovei stabilește o rată de lombard, care este stabilită de Consiliul de Administrație, avînd ca bază condițiile curente de pe piață. Rata de lombard se publică în mass-media.

Dacă banca comercială nu va rambursa mijloacele bănești împrumutate prin facilitatea de lombard, Banca Națională a Moldovei va debita în mod incontestabil contul Loro al băncii comerciale cu suma restantă a facilității la prețul de răscumpărare pînă la achitarea definitivă a datoriei și va aplica penalități prin majorarea ratei facilității de lombard:

• 5 puncte pentru depășirea termenului de recumpărare de pînă la 10 zile;

• 10 puncte pentru depășirea termenului de recumpărare de la 11 pînă la 20 la zile;

• 15 puncte pentru depășirea termenului de recumpărare de la 21 la mai multe zile pînă la achitarea definitivă a datoriei.

După ce are loc achitarea totală a datoriei restante a băncii comerciale și a penalităților, Banca Națională a Moldovei creditează contul valorilor mobiliare ale băncii comerciale cu valorile mobiliare depuse sub formă de gaj. În cazul lipsei de plată la scadența facilității de lombard, Banca Națională a Moldovei are dreptul, la discreția sa rezonabilă, să-și lase în posesie valorile mobiliare de stat depuse ca gaj și va debita în mod incontestabil contul Loro al băncii comerciale cu suma plății și a penalității facilității de lombard. Facilitatea de lombard este utilizată de B.N.M. în scopul soluționării temporare a lichidității băncilor comerciale.

Operațiunea REPO (în engleză repurchase agreements-operations, semnifică „aranjament, acord de răscumpărare".) reprezintă o operațiune de vînzare a valorilor mobiliare de stat cu răscumpărarea ulterioară a acelorași hîrtii la o dată anumită, sau la vedere și la un preț anumit, stabilit la data vînzării. [2.5, art.1.4]

B.N.M. efectuează operațiunile de pe piața deschisă în conformitate cu art.15 și 42 ale Legii cu privire la B.N.M. și cu Regulamentul cu privire la operațiunile de piață deschisă ale B.N.M. nr. 57, din 11.09.1997, în scopul executării politicii monetar-creditare, extinderea pieței de valori mobiliare de stat și administrării lichidității băncilor.

Banca Națională a Moldovei poate fi cumpărătorul inițial al valorilor mobiliare de stat (REPO de cumpărare), dar și vînzător inițial (REPO de vînzare). Prin operațiunea REPO de cumpărare, băncile comerciale atrag resurse financiare temporare în scopul menținerii lichidității ei. În scopul asigurării băncilor cu lichidități este utilizată operațiunea de cumpărare a hîrtiilor de valoare de stat. În scopul creditării băncilor comerciale B.N.M. utilizează acordul REPO de cumpărare.

Operațiunile REPO de cumpărare pot fi de două tipuri:

• operațiuni REPO de cumpărare la rată fixă, unde cererile acceptate se acordă la rata anunțată de B.N.M..

• operațiuni REPO de cumpărare la rată variabilă, unde cererile sunt realizate la ratele REPO propuse de către bănci;

La fectuarea acestor operațiuni sunt folosite valorile mobiliare de stat cu termenul de pînă la data scadenței de pînă la 180 de zile. Tranzacțiile REPO pot fi efectuate la termenul de la data răscumpărării pînă la scadența valorilor mobiliare de stat care nu poate fi mai mic de 3 zile lucrătoare.

Operațiunile de pe piața deschisă se efectuează prin intermediul licitațiilor desfășurate de B.N.M. Acesta declară tipul, termenele și volumul operațiunii sau rata REPO printr-un comunicat cel puțin cu o zi pînă la desfășurarea licitației.

Licitația se desfășoară în baza cererilor depuse de către bănci la B.N.M. Pentru fiecare dată de scadență a tranzacției REPO de cumpărare un participant poate propune maximum 5 variante de prețuri. Cererile și confirmările privind valorile mobiliare de stat, propuse B.N.M. pentru tranzacția REPO de cumpărare, se recepționează la B.N.M. pînă la orele 10.00. Cererile acceptate la licitație sunt înregistrate în Registrul cererilor primite, cu înscrierea „acceptată". Participanților la licitație li se transmite avizul privind înregistrarea sau respingerea cererii, indicîndu-se motivul refuzului.

După înregistrarea cererilor, B.N.M. verifică existența valorilor mobiliare de stat propuse spre vînzare de către bănci după care întocmește Programul de determinare a rezultatelor licitației REPO de cumpărare a valorilor mobiliare de stat. Cererile pentru tranzacția REPO de cumpărare se selectează în baza dobînzii din cereri începînd cu cea mai mare pînă la rata stabilită de Comisia de licitație. Cererile acceptate se realizează la rata REPO, propusă de către bănci.

Rata REPO este o rată anuală a dobînzii folosită la stabilirea prețului de răscumpărare. Ea se determină prin următoarea formulă:

(1.7)

unde: R – rata REPO;

PT – prețul de răscumpărare;

Pe – prețul de cumpărare determinat de B.N.M.;

t – numărul de zile dintre data cumpărării și data răscumpărării.

Prin intermediul efectuării operațiunii REPO de cumpărare B.N.M. stabilește prețul valorilor mobiliare. Pentru a fi asigurată de îndeplinirea obligațiunilor pe care și le asumă băncile la operațiunea REPO de cumpărare, B.N.M. reduce prețul de cumpărare cu un procent anumit, stabilit în Comunicatul despre organizarea licitațiilor REPO. În funcție de prețurile de cumpărare pe care le-a stabilit B.N.M. se determină suma tranzacției prin rotungirea numărului de valori mobiliare de stat comercializate pînă la un număr întreg.

După precizarea rezultatelor licitației, B.N.M. expediază participanților avizele de încheiere a tranzacției REPO în aceeași zi. Potrivit rezultatelor licitației, Comisia de licitație întocmește programul de determinare a prețurilor de răscumpărare a valorilor mobiliare de stat în cadrul tranzacției REPO de cumpărare și rapoartele de bilanț al licitației. Transferul mijloacelor bănești în conturile Loro ale băncilor comerciale de către B.N.M., se efectuează numai după transferul valorilor mobiliare de stat în contul B.N.M. în baza documentelor de la efctuarea operațiunii de cumpărare și REPO de cumpărare. Valorile mobiliare cumpărate sunt păstrate în conturi separat de celelalte valori mobiliare ale B.N.M. sau ale băncilor comerciale.

Înainte de data scadenței unei tranzacții REPO, Banca Națională a Moldovei pregătește Registrul valorilor mobiliare procurate la această operațiune și îl transmite spre debitarea mijloacelor bănești în mod incontestabil printr-o dispoziție incaso, după care valorile mobiliare sunt transferate în conturile proprii ale băncilor comerciale spre răscumpărare.

Prețul de răscumpărare se calculează astfel:

(1.8)

unde: Pr – prețul de răscumpărare;

Pc – Prețul de cumpărare diminuat cu procentul stabilit de B.N.M.;

R – Rata REPO;

t – numărul de zile dintre data cumpărării și data răscumpărării.

Dacă în contul LORO al băncii mijloace bănești sunt insuficiente pentru răscumpărarea la scadență a valorilor mobiliare de stat, acestea rămîn în posesia B.N.M. în limita mijloacelor insuficiente. Odată ce banca comercială nu respectă condițiile efectuării tranzacțiilor respective, B.N.M. poate aplica anumite restricții, printre care poate fi și lipsirea ei de dreptul de participare la operațiunile de piață deschise pe o perioadă determinată.

Băncile comerciale pot obține nu doar credite interbancare centralizate dar și credite interbancare decentralizate de la alte bănci comerciale. Acestea reprezintă atragerea și repartizarea de către bănci, între ele, a resurselor bănești temporar disponibile pentru administrarea lichidității și obținerea de profit.

Creditele interbancare descentralizate sunt acordate în baza contractelor încheiate între bănci, care sunt încheiate în baza convențiilor generale ale băncilor privind colaborarea lor pe piață. Contractul de credit trebuie să stipuleze următoarele: părțile participante la contract, banca debitoare și banca creditoare; suma creditului acordat, termenul pentru care se acordă, care este destinația, modalitățile de rambursare și de achitare a dobînzii; asigurarea creditului; drepturile și obligațiile părților privind îndeplinirea condițiilor contractului; termenul de valabilitate al contractului și alte condiții.

Obiectul de creditare reprezintă nevoia de resurse financiare curente în lichidități. La calcularea sumei creditului, banca creditoare se bazează pe mărimea capitalului statutar al băncii debitoare, precum și siguranța financiară și legală a băncilor.

Rambursarea la termen reprezintă un alt factor important în creditarea interbancară calitativă și integrală. Asigurarea creditului se determină de către bancă individual. De regulă, drept garanții servesc disponibilitățile bănești aflate în contul corespondent al băncii debitoare la banca creditoare, valorile mobiliare de stat și alte garanții.

O importanță deosebită se acordă determinării ratei dobînzii la creditele interbancare. La determinarea acestei rate se ia în considerare rata de bază stabilită de B.N.M. pentru creditele acordate pe termen scurt și lung, nivelul siguranței dintre băncile respective, costul resurselor bancare creditare, termenul de creditare, tipul creditului și alte informații.

Pentru a obține un credit interbancar, banca debitoare prezintă băncii creditoare documentele ce urmează:

statutul băncii;

autorizația B.N.M. privind efectuarea operațiunilor financiare;

bilanțul contabil al băncii pentru perioada de gestiune și pentru perioadele anterioare;

alte rapoarte privind rezultatele financiare solicitate de banca creditoare;

informații privind menținerea normativelor lichidității;

fișa cu specimenele semnăturilor și cu amprenta ștampilei băncii;

extrasul privind creditele interbancare obținute și acordate de către banca respectivă;

alte documente solicitate de banca creditoare.

Rambursarea creditului se efectuează conform condițiilor stabilite între părți în contract. Pentru a fi asigurată de rambursarea sumei acordate, banca creditoare cere de la banca debitoare informațiile privind creditele obținute de la alte bănci, precum și prezentarea raportului băncii debitoare privind situația financiară pe întreaga perioadă de derulare a creditului.

Pe lîngă venitul pe care îl obțin băncile creditoare ca urmare a acordării creditelor interbancare, un alt avantaj este consolidarea relațiilor cu alte bănci. Creditarea unei bănci implică un mic grad de risc de nerambursare la termen față de creditarea economiei naționale.

Termenul acestor credite variază între 1,3,6 luni, termene extreme fiind de la o zi pînă la cîțiva ani. În Republica Moldova termenul cel mai răspîndit al creditelor interbancare variază de la 3 pînă la 6 luni. Dobînda pentru aceste credite este mai mică decît dobînda aferentă creditelor în economia națională, deoarece implică riscuri de credit minime.

Funcțiile resurselor proprii și atrase în cadrul băncilor comerciale

Banca are rolul de intermediar între agenții economici sau persoanele fizice care desfășoară activitate de antreprenor, cu persoane fizice sau juridice care dispun de mijloace bănești. Resursele băncii pot fi diferite în funcție de proveniență, scopul, condiții, termen, piață monetară.

În exercitarea acestei diversități de operații, băncile acționează în numele lor, pe contul lor propriu, depunătorii și împrumutătorii neavînd nici o legătură de drept între ei, adică băncile gestionează depozitele și mijloacele de plată din economie. Astfel, colectînd depozitele, băncile au responsabilitatea gestionării eficiente a acestora cu eficiență maximă, în beneficiul propriu și al depunătorilor.

Desfășurarea unei activități constant profitabile și în condiții de siguranță impune realizarea unui raport optim echilibrat între resursele de care dispune banca și plasarea acestor resurse în economie. De aici rezultă importanța deosebită pe care gestionarea resurselor o are pentru fiecare bancă.

Aproape fiecare aspect al activității bancare este influențat direct sau indirect de disponibilitățile bănești pe care la deține banca comercială. Aceste disponibilități se clasifică în resurse proprii și resurse atrase, fiecare din ele avînd funcțiile sale pentru obținerea eficienței și rentabilității maxime pentru bănci.

Capitalul propriu reprezintă averea proprietarilor băncii, adică bogăția deținută de acționari sau asociați într-o bancă, și are rol important la începutul desfășurării activității, pe perioada activității și la lichidare. Reprezintă unul dintre factorii cheie care trebuie luați în considerare atunci cînd este evaluată siguranța și buna funcționare a unei anumite bănci.

Funcția esențială a capitalului bancar este însă aceea de a asigura publicul și autoritățile asupra stabilității băncilor.

Capitalul propriu îndeplinește trei funcții importante:

1) funcția de protecție înseamnă protecția deponenților și a creditelor băncii. În caz de falimentare a băncii, din acest fond sunt achitate toate obligațiile față de clienții băncii comerciale. Aceasta este funcția primordială a capitalului propriu.

2) funcția operativă constă în asigurarea mijloacelor financiare pentru desfășurarea acti-vității băncii. În cadrul acestei funcții se asigură caracteristica operațiunilor bancare în dependență de sarcinile băncii.

3) funcția de reglementare se referă la interesul tuturor categorii de clienți ai băncii pentru a asigura o funcționare cu succes a băncii, la respectarea legislației în vigoare.

Din punct de vedere teoretic, capitalul bancar îndeplinște urmatoarele funcții [ 3.1.p.152]:

protejează deponenții în eventualitatea insolvabilității și lichidității băncii;

absoarbe pierderile neanticipate pentru a menține încrederea, astfel că, în cazuri de dificultăți, banca să-și poată continua activitatea;

servește la achiziționarea de clădiri și echipamente pentru desfășurarea activității;

servește ca o limită impusă (Norma Cooke) pentru expansiunea nejustificată a activelor.

Prima funcție este deja depășită ca urmare a constituirii Fondului de Garantarea depozitelor în sistemul bancar.

A doua funcție presupune că fondurile de risc și provizioanele îi permit băncii să-și continue activitatea în perioade dificile pînă cînd nivelul și fluxul cîstigurilor este restabilit. Falimentul băncilor este consecința unui management defectuos, materializat în pierderi mari din împrumuturi și lichidități insuficiente determinate de restrîngerea masivă a deponenților ca urmare a inexistenței unui sistem de garantare a depozitelor.

A treia funcție este mai rezonabiliă decît pare, fiind determinată de necesitatea creării condițiilor pentru desfășurarea activității. Practic, nu deponenții trebuie să fie cei care să furnizeze fonduri pentru deschiderea unei bănci sau a altor unități, precum și a dotărilor aferente băncii. Problema care se pune pentru managementul băncii este aceea că deschiderea unor noi unități să fie justificată prin luarea în calcul a posibilităților locale concrete, atat în ceea ce privește colectarea depozitelor, dar și a cererii de credite din zonă, precum și concurența oferită de celelalte bănci și instituții care funcționează deja în zonă.

A patra funcție a capitalului este limitarea expansiunii nejustificate a activelor bancare. Prin limitarea activelor se poate limita creșterea unei bănci peste posibilitatea ei de managerie, se poate îmbunatăți calitatea activelor bancare, se poate controla posibilitatea unei bănci de a-și asigura creșterea prin datorii și poate conduce la creșterea rentabilității activelor. Practic, adecvarea capitalului este folosită pentru prevenirea expansiunii nejustificate a unei bănci.

Reieșind din funcția de intermediere financiară, băncile comerciale nu pot să-și desfășoare activitatea de creditare fără a atrage resurse financiare de la populație și agenți economici (firme, alte bănci comerciale, banca centrală). Resursele atrase reprezintă totalitatea mijloacelor bănești care sunt utilizate de către bancă în procesul desfășurării activității, dar care nu-i aparțin cu drept de proprietate și care necesită rambursare.

Formarea și utilizarea depozitelor bancare este una din principalele funcții ale băncii. Păstrarea mijloacelor bănești ale clienților reprezintă funcția de bază a băncilor, caracterizată printr-o relație deosebită dintre persoanele fizice și juridice, pe de o parte, și bănci, pe de altă parte. Această relație prevede că persoana cedează unele atribuții de administrare a averii sale și încredințează efectuarea operațiunilor legate de gestiunea disponibilităților monetare băncii, în același timp păstrîndu-și dreptul de dispoziție asupra sumelor aflate la păstrare în banca comercială.

Dezvoltarea activității băncii este determinată de creșterea volumului resurselor atrase, diversificarea lor, îmbunătățirea stucturii în direcția majorării resurselor stabile, de cea mai mare importanță fiind depozitele la termen.

Resurse atrase sunt necesare pentru realizarea operațiunilor active a băncilor. Mobilizarea mijloacelor bănești temporar disponibile de la persoanele fizice și juridice pe un termen anumit îi permite băncii să utilizeze aceste mijloace pentru creditarea agenților economici cît și acordarea resurselor pentru credite de consum și alte tipuri oferite de bancă pentru persoanele fizice.

Rolul resurselor atrase constă în:

formează volumul necesar de mijloace bănești pentru finanțarea plasamentelor băncii;

stabilește capacitatea băncii de a-și realiza funcțiile sale;

determină gradul de încredere a investitorilor în bancă.

Majorarea volumului de depozite la băncile comerciale influențează în mod direct dezvoltarea economiei naționale, deoarece disponibilitățile din circulație prin intermediul băncilor comerciale se plasează în ramurile care au nevoie de finanțare.

În procesul de atragere a resurselor clenților, băncile comerciale deschid conturi pentru aceștea, în scopul ținerii evidenței fluxurilor financiare.

Contul bancar reprezintă un mecanism de constituire a resurselor și de stingere a obligațiilor clienților în procesul economic, a reflectării circuitelor în sistemele de plăți și compensări, a relațiilor cu diverse entități pe plan național și internațional. Utilizarea de bază a conturilor este aceea de înregistrare, la un moment dat, prin înscrierea unei sume într-o parte a contului și la un alt moment în cealaltă parte a contului. Contul bancar reprezintă un cont analitic deschis de bancă în numele titularului de cont, prin intermediul cărora se efectuează operațiuni de încasări și plăți ale mijloacelor bănești.

Resursele nondepozitare constituie o sursă de completare a primelor două tipuri de resurse, la care băncile apelează numai în ultimă instanță, prețul acestor resurse fiind cel mai mare.

Creditele interbancare centralizate se acordă către B.N.M. pe parcursul zilei operaționale pentru asigurarea efectuării plăților curente în termen, sau pentru a acoperi descoperitul de cont neachitat la sfîrșitul zilei operaționale, dar și în scopul menținerii rezervelor obligatorii, garantat cu valori mobiliare încredințate B.N.M.

Creditele interbancare descentralizate reprezintă acordarea de către o bancă comercială altei bănci creditelor, prin care se stabilește funcția de atragere și repartizare de către bănci între ele a resurselor bănești care sunt temporar disponibile pentru administrarea lichidității și obținerea de profit. În afară de venitul pe care îl obțin băncile comerciale în urma acordării creditelor interbancare, un alt avantaj îl determină consolidarea relațiilor cu alte bănci.

Costul resurselor bancare

Toate resursele, proprii sau atrase au un anumit cost pentru băncile comerciale. Acest cost derivă din funcțiile pe care le îndeplinește și cît de rentabile sunt ele. Pentru ca resursele să aducă o anumită profitabilitate băncilor, costul pe care îl suportă banca la obținerea lor trebuie sa fie mai mic decît venitul pe care îl vor aduce în viitor.

Evaluarea costului resurselor îi permite băncii să compare prețul diferitelor categorii de resurse și să se asigure că activele au un preț ridicat, care-i permit să-și acopere costurile și să ofere acționarilor un cîștig cît mai mare.

Toate băncile folosesc un cost intern propriu, care servește ca rată de bază la stabilirea prețului activelor. Aceste evaluări permit băncilor să ajusteze, ori de cîte ori se impune, ratele activelor pentru a-și proteja profitul.

Metoda aplicată în bănci pentru determinarea costului resurselor are la bază metoda costului marginal al resurselor. După cum se știe, resursele băncii sunt constituite din capital propriu și resurse atrase, deci este necesar să se facă o delimitare în conținutul costului marginal al resurselor băncii.

Costul marginal al resurselor atrase măsoară costul plătit de bancă pentru a cumpăra o unitate suplimentară de resurse pe care aceasta le poate investi. Costul marginal al capitalului propriu măsoară nivelul minim propus al ratei de recuperare a capitalului acționarilor. Cele două costuri marginale determină costul marginal al resurselor băncii, care pot fi tratate fie ca resurse independente, fie ca resurse totale.

Resursele independente au costuri marginale distincte, care variază în funcție de ratele dobînzii de piață, costurile de operare, de promovare, asigurare etc.

Prin combinarea acestor costuri rezultă un singur cost marginal ponderat în funcție de costul fiecărei resurse, care se poate aplica tuturor resurselor noi pe care banca le poate achiziționa conform formulei:

(1.9)

unde: Cm – cost marginal ponderat,

Pj – ponderea fiecărui cost în costul total,

Cj – costul marginal al fiecărei resurse,

m – numărul resurselor exclusiv capitalul propriu.

Costurile marginale sunt stabilite de bancă în scopul luării deciziei privind stabilirea prețului activelor pe care le poate finanța. Cunoscînd costurile marginale, banca își stabilește dobînzile la active în așa fel încît să-i rămînă un profit acceptabil.

În practică este greu de determinat cu precizie costurile marginale, deoarece acestea cuprind atît costurile cu dobîndă, cît și alte costuri (de promovare, de asigurare, de operare) pe care banca trebuie să le plătească, managementul trebuind să identifice acea porțiune a resurselor achiziționate care poate fi investită în active care aduc cîștig.

Costul marginal al resurselor independente se poate determina folosind următoarea relație:

(1.10)

Toate elementele numărătorului sunt costuri estimate, unele din ele pot fi mai bine apreciate – costurile privind asigurarea (contribuția la Fondul de garantare a depozitelor), costurile de promovare – cheltuielile de marketing făcute de bancă.

Costurile privind ratele dobînzilor depind de nivelul ratei dobînzii de piață costurile de operare sunt determinate de volumul operațiilor de procesare.

Din relația (1.9) apar următoarele probleme:

prognozarea nivelului ratei dobînzii este o sarcină grea; datorită volatilității este necesar ca orizontul de timp pentru care se determină costurile marginale să fie mic, pentru ca rezultatul să fie cît mai aproape de realitate;

aprecierea celorlalte costuri de operare este, de asemenea, o sarcină extrem de dificilă.

Aceasta implică determinarea costurilor timpului angajaților care mînuiesc cecuri, al celor care dau informații despre conturile clienților, rezolvînd plîngeri etc. Aceste costuri în multe bănci sunt considerate fixe, nefiind influențate de volumul resurselor suplimentare. Costul marginal al diferitelor resurse variază în concordanță cu volumul lor.

Conturile de disponibilități ale clienților antrenează costuri pentru diverse servicii (virarea sumelor ce constituie obligații la stat) care nu se încasează de bancă, avantajul dobînzii scăzute este diminuat în cazul cînd clienții au rulaj mic deci banca nu poate să investească procente mari din conturile acestora, în plus banca trebuie să-și constituie rezerve obligatorii pentru unele din aceste conturi.

Conturile de depozit ale persoanelor fizice sunt mai scumpe, au puține operațiuni, dar necesită rezerve la banca națională și contribuții la Fondul de garantare a depozitelor, deci costuri suplimentare pentru bancă.

Utilizarea costului marginal ponderat determinat în funcție de costurile marginale ale resurselor independente prezintă inconveniente deoarece costul unei singure resurse se poate schimba mai mult sau mai puțin pe perioada considerată față de costul marginal al celorlalte resurse și astfel costul compus (total) nu mai reflectă realitatea. Pentru eliminarea acestui inconvenient se utilizează metoda costului marginal al resurselor totale.

Costul marginal al resurselor totale Metoda ia în considerare în mod explicit toate costurile aferente fiecărei resurse; toate activele sunt finanțate dintr-o comasare de resurse, rezultînd resursa totală. Metoda impune parcurgerea următoarelor etape:

1. Estimarea valorii activului care urmează a fi finanțat, în funcție de oportunitățile de investiții oferite de economie, precum și a costului fiecărei resurse care compune resursa totală. Aceasta presupune ca banca să ia în considerare un orizont de timp de planificare mic și să identifice schimbările care vor avea loc în structura pasivelor și a capitalului propriu.

2. Determinarea costului marginal al fiecărei resurse conform relației (1.10) pe baza estimărilor privind nivelul dobînzilor și al celorlalte costuri (de asigurare, operare, promovare).

3. Estimarea ratei de recuperare a investiției acționarilor în bancă pe care managementul vrea să o atingă.

Costul marginal al resurselor totale se determină conform relației:

(1.11)

în care: Cm – cost marginal al resurselor totale,

rj – ponderea fiecărei resurse în resursa totală,

cj – costul marginal al fiecărei resurse determinat conform relației (1.10)

m – numărul resurselor inclusiv capitalul propriu

CAPITOLUL II: ANALIZA RESURSELOR BANCARE ÎN CADRUL B.C. „EuroCreditBank” S.A.

2.1. Structura resurselor proprii a B.C. „EuroCreditBank” S.A. și influența lor asupra gradului de stabilitate a băncii

B.C. „EuroCreditBank” S.A. reprezintă o instituție financiară care își desfășoară activitatea în baza resurselor pe care le deține. Aceste resurse sunt obținute atît din depunerile acționarilor băncii și rezervele acestora, cît și din resursele atrase de la persoanele fizice sau juridice prin diferite instrumente de plată.

Desfășurarea unei activități constant profitabile și în condiții de siguranță impune realizarea unui raport optim echilibrat între resursele de care dispune banca și plasarea acestor resurse în economie. De aici rezultă importanța deosebită pe care gestionarea resurselor o are pentru fiecare bancă.

La sfîrșitul anului 2014, activele B.C. „EuroCreditBank” S.A. au constituit suma de aproximativ 348 378 mii lei, fiind în creștere față de perioada precedentă cu 27 857 mii lei, sau cu 8,69 %. Dintre aceste resurse, 238 538 mii lei reprezintă resursele proprii ale băncii, iar restul 109 840 mii lei resursele atrase de bancă, pentru anul 2014.

Diagrama 2.1. Evoluția resurselor B.C. „EuroCreditBank” S.A. înregistrate la sfîrșitul anilor 2012-2014, lei.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din bilanțul contabil 2013-2014.

Conform diagramei 2.1. se observă că resursele proprii ale băncii sunt în creștere, cu 22,08 % în anul 2014 față de 2012, pe cînd cele atrase sunt în continuă scădere, diminuîndu-se cu 37 % în anul 2014 față de 2012.

Efectuînd o analiză a structurii resurselor B.C. „EuroCreditBank” S.A. observăm că resursele proprii ale băncii depășesc resursele atrase. În anul 2014, resursele proprii au deținut o pondere de 68,47 % dint total resurse, iar cele atrase au constituit 31,53 % (diagrama 2.2).

Diagrama 2.2. Evoluția structurii resurselor proprii și atrase ale B.C. „EuroCreditBank” S.A.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din bilanțul contabil 2013-2014.

Resursele proprii ale băncii sunt formate din capitalul depus de acționari, rezervele băncii și profitul nerepartizat din anul precedent. Autoritățile bancare impun băncilor o serie de norme privind capitalul necesar pentru constituirea, funcționarea băncilor și respectarea cotei normative a capitalului. Banca Națională a Moldovei reglementează băncile prin Regulamentul cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc privitor la menținerea și formarea unui anumit nivel al capitalului normativ total, capitalului minim și suficienței capitalului ponderat la risc.

B.C. „EuroCreditBank” S.A. reprezintă o instituție financiară care, conform legii cu privire la instituțiile financiare, trebuie să depună în capitalul băncii, suma minimă de 100 mii lei. [1.1. art.5]. Deținerea capitalului propriu permite asigurarea stabilității și de a absorbție a pierderile, furnizînd astfel o măsură de protecție pentru deponenți și alți creditori în cazul lichidării. Capitalul social al B.C. „EuroCreditBank” S.A. pînă în anul 2013 a constituit 108 mil lei, avînd un număr de 116 acționari înregistrați în registru. Banca dispune de 10 800 000 unități de acțiuni ordinare cu valoarea nominală de 10 lei.

Conform prevederilor Regulamentului cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc, aprobat prin Hotărîrea B.N.M. nr.269 din 17.10.2001 (cu modificările ulterioare), începînd cu 31 decembrie 2013 Banca urma să dispună de cuantumul capitalului minim necesar în mărime de 200 000 mii lei. La 31 decembrie 2013 banca nu s-a conformat cerințelor Regulamentului B.N.M., înregistrînd capitalul de gradul I în valoarea de 172 863 mii lei.

Banca este obligată să mențină gradul de suficiență al capitalului în limita normativelor stabilite, în caz contrar B.N.M. este în drept să retragă autorizația băncii. Optimizarea gradului de suficiență a capitalului se poate face pe 2 căi: diminuarea activelor riscante – este complicată și necesită un timp îndelungat; majorarea capitalului normativ total care se poate face prin creșterea valorii beneficiului nerepartizat sau emiterea de acțiuni noi.

În scopul majorării capitalului Băncii, pe data de 04.09.2014 a fost desfășurată Adunarea Generală extraordinară a Acționarilor BC”EuroCreditBank”S.A, la care a fost adoptată decizia privind majorărea capitalului social al Băncii, prin desfășurarea emisiei suplimentare închise de acțiuni în mărimea de 30 000 mii lei. Pe data de 21.11.2014 Consiliul de Administrație al Băncii a aprobat rezultatele emisiunii a VII a acțiunilor BC EuroCreditBank SA, precum și Darea de Seamă și Lista subscriitorilor la valorile mobiliare plasate.

La 12.12.2014, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a fost publicată Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare din 04.12.2014 nr. 58/7 cu privire la înregistrări în Registrul de stat al valorilor mobiliare și a fost eliberat băncii Certificatul înregistrării de stat a valorilor mobiliare, prin care se atestă că C.N.P.F a înregistrat acțiunile ordinare nominale ale BC “EuroCreditBank” S.A.

Astfel în rezultatul emisiunii suplimentare închise capitalul social al Băncii a fost majorat de la 108 000 mii lei pînă la 138 000 mii lei. La situația din 31 decembrie 2014 Capitalul de gradul I al BC EuroCreditBank SA a constituit 204 652 mii lei.

Prin Hotărîrea Consiliului de Administrare al B.N.M. nr.31 din 05.02.2015 „Cu privire la ridicarea restricțiilor impuse BC “EuroCreditBank” S.A au fost anulate restricțiile impuse anterior Băncii prin Hotărîrile Consilului de Administrație a B.N.M. din 07.03.2013 nr. 41, “Cu privire la unele restricții în activitatea B.C. “EuroCreditBank” S.A și nr.80 din 17.04.2013 “Cu privire la unele măsuri vizînd B.C. “EuroCreditBank” S.A.

Acționarii ai căror cota-parte depășește 5% sunt: Zisi Mariana, Grecia și Mahmood M.S.M. Acțiunile băncii în mărime de 1,02 % sunt deținute de persoane juridice și 98,98 % de persoane fizice. (Anexa 5)

Activele ponderate la risc sînt activele băncii și unele conturi condiționale (ce reprezintă un risc pentru bancă) care se clasifică în categorii cu anumite ponderi ale riscului. Ponderea riscului atribuită unui anumit activ sau unui cont condițional determină procentul activului dat care se însumează cu toate celelalte active ponderate la risc pentru a determina suma totală a activelor ponderate la risc ale băncii. Banca calculează ratele suficienței capitalului, bazîndu-se pe Regulamentul cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc aprobat prin Hotărîrea Băncii Naționale a Moldovei nr. 269 din 17 octombrie 2001.

Conform Regulamentului B.N.M. cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc, băncile urmau să mențină coeficientul suficienței capitalului de cel puțin 16%. Banca s-a conformat cu cerințele B.N.M. privind suficiența capitalului ponderat la risc pe parcursul perioadei de gestiune. La situația din 31 decembrie 2014 coeficientul suficienței capitalului ponderat la risc a constituit 199.55% (31 decembrie 2013: 107.52%). Riscurile financiare la care este supusă banca nu depășesc limitele admisibile și sunt monitorizate de sistemul de gestiune a riscurilor băncii.

Tabelul 2.1. Poziția Băncii privind CNT și suficiența capitalului la 31.12.2014 și 31.12.2013

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BC „EuroCreditBank” S.A.

Rezervele B.C. „EuroCreditBank” S.A. în anul 2014 au costituit 84 877 mii lei fiind în creștere față de anul 2013 cu 5 632 mii lei. Dintre aceste rezerve fac parte capitalul de rezervă, profitul nedistribuit și rezerve generale pentru riscuri bancare, cea mai mare pondere fiind ocupată de profitul nedistribuit, care a constituit în anul 2014 suma de 56 311 mii lei (aproximativ 66 %).

În conformitate cu prevederile Legii privind societățile pe acțiuni nr. 1134-XIII din 02.04.97, 5% din profitul net al Băncii urmează să fie alocat în capitalul de rezervă, pînă în momentul cînd această rezervă reprezintă 10% din capitalul social al Băncii. La situația din 31 decembrie 2014 aceste cerințe sint respectate. Capitalul de rezervă nu poate fi distribuit acționarilor.

La fel B.C. „EuroCreditBank” S.A. dispune de un capital secundar care este format din diferențe din reevaluarea imobilizărilor corporale, și care constituie suma de 15 661 mii lei.

Dintre toate resursele proprii ale băncii B.C. „EuroCreditBank” S.A. cea mai mare pondere o deține capitalul social, și anume 58 %, fiind urmată de profitul nerepartizat cu 24 %, celelalte rezerve avînd o pondere nesemnificativă (diagrama 2.3).

Diagrama 2.3. Structurii resurselor proprii ale B.C. „EuroCreditBank” S.A.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din bilanțul contabil 2013-2014.

Eficiența capitalului ca esență reprezintă sensibilitatea băncii față de risc. Capitalul bancar trebuie să fie suficient deoarece reprezintă primele resurse de care dispune banca, cu toate acestea pentru bancă nu este benefică o capitalizare prea mare, deoarece nu tot capitalul poate funcționa sau poate fi pus în lucru, o parte din capital va fi păstrat , însă aceasta nu va scuti banca de plata dividendelor.

În cadrul B.C. „EuroCreditBank” S.A. resursele proprii dețin o pondere mai mare decît cele atrase. Din aceasta rezultă că banca va trebui să aibă mult mai multe datorii, ceea ce implică mai puține active finanțate din capitalul propriu și deci un multiplicator al datoriei mai mare pentru a fi mai rentabilă. Cu cît multiplicatorul datoriilor este mai mare, cu atît rentabilitatea propriului capital este mai mare. Atragerea și menținerea acționarilor în bănci impune ca banca să aibă un procentaj mic al capitalului propriu raportat la active.

Deci, din punct de vedere a acționariatului și a managementului, capitalul propriu al băncii trebuie să fie cît mai mic, pentru a asigura o rentabilitate mare a capitalului propriu.

2.2. Tipurile și trăsăturile specifice a resurselor atrase a B.C. „EuroCreditBank” S.A.

Resursele atrase reprezintă totalitatea mijloacelor bănești, de care dispune banca în procesul desfășurării activității, dar care nu-i aparțin cu drept de proprietate, dar care necesită rambursare. Acestea reprezintă conturile de disponibilități ale agenților economici, ale persoanelor fizice, ale instituțiilor financiare și publice, ale băncilor și trezoreriei statului, depozitele la vedere și la termen ale persoanelor fizice și juridice, certificatele de depozit, depozite ale instituțiilor financiare internaționale, depozitele corespondente ale altor bănci [3.1,p.159].

În funcție de criterii specifice, B.C. „EuroCreditBank” S.A. oferă mai multe tipuri de depozite fiecare din ele avînd condițiile sale (Anexa 6). Actele necesare la deschiderea contului de depozit la B.C. „EuroCreditBank” S.A. sunt următoare:

1. Pentru deschiderea contului bancar de depozit persoana juridică rezidentă și nerezidentă, care deține cont curent la BC ”EuroCrediBank” S.A prezintă la bancă următoarele documente:

a) cererea privind deschiderea contului de depozit și plasarea mijloacelor bănești cu indicarea termenului, sumei, și valutei depozitului, semnată de persoana autorizată cu aplicarea ștampilei persoanei juridice (Anexa 7);

b) copia actului de identitate al persoanelor stipulate în fișa cu specimene de semnături și amprenta ștampilei și al persoanei împuternicite care prezintă documentele pentru deschiderea contului;

c) alte documente la solicitarea Băncii.

2. Pentru deschiderea contului bancar de depozit persoana juridică rezidentă și nerezidentă, care nu deține cont la BC”EuroCreditBank”S.A prezintă următoarele documente:

a) actele necesare la deschiderea contului curent bancar;

b) cererea privind deschiderea contului de depozit și plasarea mijloacelor bănești cu indicarea termenului, sumei, și valutei depozitului, semnată de persoana autorizată cu aplicarea ștampilei persoanei juridice (în forma stabilită de bancă).

c) alte documente la solicitarea Băncii.

Informația despre modificarea ratei dobînzii se aduce la cunoștință prin intermediul plasării pe panoul informativ din incinta băncii, publicațiilor în presa și pe pagina WEB a băncii: www.eurocreditbank.md, cel puțin 15 zile înainte de modificare.

Depozitele sunt garantate în conformitate cu Legea nr. 575 – XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice in sistemul bancar. Depozitele pot fi deschise în lei sau în valută străină (USD, EUR). Periodicitatea de plată al dobînzii este lunară. În funcție de regimul ratei dobînzii, dobînda este flotantă sau fixă.

În dependență de tipul depozitului selectat, Deponentul va încheia cu Banca Procesul-Verbal de negociere a condițiilor contractului de depozit și Contractul de depozit respectiv.

În conformitate cu condițiile contractuale, Deponentul plasează în contul său de depozit deschis la Bancă mijloacele bănești în condițiile calculării și plății a dobînzii, iar Banca se obligă, după expirarea termenului stabilit, să restituie suma depozitului și să plătească Deponentului dobînda aferentă depozitului.

Dobînda aferentă depozitului se calculează zilnic, reieșind din soldul efectiv zilnic înregistrat în contul de depozit, începînd cu ziua următoare zilei efectuării depunerii, pînă în ziua precedentă zilei restituirii sumei depuse. Temeiul calculului este de 365/366 de zile pe an. Formula de calcul a dobînzii:

(2.1)

Unde: Sold (lei) – soldul depozitului la care se efectuează calculul dobînzii;

Dob. % – rata dobînzii procentuale stabilită de bancă pentru depozitul respectiv;

n – numărul de zile de păstrare a depozitului;

N – numărul de zile în an.

Banca este în drept să modifice unilateral rata dobînzii aferente depozitului și este obligată în cazul dat să informeze Deponentul cu cel puțin 60 zile înainte de aplicarea ratei noi a dobînzii, prin plasarea informației respective la ghișeele filialelor și/sau agențiilor sale și pe site-ul WEB al Băncii.

BC „EuroCreditBank” S.A., acceptă depozite de la persoanele juridice în: MDL, USD și EURO în condiții de maxim avantaj pentru client. Banca funcționează după o sistemă flexibilă de dirijare a ratelor procentuale în dependență de mărimea depozitului și termenului de plasare. Totodată, depunătorului i se garantează mărimea procentelor acumulate, care vor corespunde la maxim ratelor mijloacelor atrase existente pe piața serviciilor bancare. Interacțiunea dintre Client și Banca care apare ca rezultat, se încheie printr-un contract bilateral de depozit, care se alcătuiește de către departamentul juridic al băncii si care la rîndul său garantează și apără interesele ambelor parți. Condițiile contractului rămîn neschimbate în decursul întregului termen de valabilitate a contractului. La scadență depozitului, în cazul încheierii Contractului pe un termen nou, clientul are posibilitate de a suplini contul de depozit cu o sumă nouă, limita căreia nu este stabilită. În cazul deschiderii depozitului la vedere în lei, resursele financiare pot fi introduse prin transfer, fără a fi limitata suma maximă. Condițiile depozitului:

Rata dobînzii – flotantă;

Termenul depozitului – 12 luni;

Se deschide în MDL, USD, EURO;

Sold minim – 50 000 lei, 5 000 dolari SUA, 5 000 Euro;

Dobînda se calculează zilnic și se achită lunar la contul curent în prima zi lucrătoare a lunii următoare celei gestionare / în ziua expirării (închiderii) depozitului; Alimentarea contului de depozit se efectuează prin virament, suma minimală – 10 000 MDL, 1 000 USD, 1 000 Euro;

În cazul rezilierii anticipate a depozitului, pe parcursul primelor 6 luni ale termenului, dobînda nu se achită, iar după expirarea primelor 6 luni ale termenului – clientului i se achită dobînda în mărime de 15% din cea calculată.

Contul bancar reprezintă un cont analitic deschis de bancă pe numele titularului de cont, prin care se efectuează operațiuni de încasări și/sau plăți ale mijloacelor bănești

B.C. „EuroCreditBank” S.A. oferă conturi ce se deschid de bancă pe numele Deponentului, destinat evidenței mijloacelor bănești pe o perioadă determinată sau nedeterminată de timp, cu sau fără dobîndă, în conformitate cu condițiile în vigoare.

Pentru a deschide un cont curent, persoanele fizice rezidente și nerezidente, care nu practică activitatea de întreprinzător sau alt tip de activitate prezintă următoarele documente:

cerere de deschidere a contului (Anexa 8);

copia actului de identitate al titularului de cont;

chestionar pentru client (Anexa 9).

Banca deschide contul clientului persoană juridică în baza cererii-tip al acestuia și actelor necesare potrivit legislației în vigoare și Regulamentului cu privire la deschiderea și închiderea conturilor în instituțiile bancare. Dreptul de a dispune de contul personal, clientul o poate efectua prin reprezentanții săi, semnăturile cărora sunt introduse în fișa cu specimene al semnăturii.

Banca oferă clientului extrase din conturi și operațiunile efectuate pentru fiecare zi bancară. La dorința clientului eliberarea extrasului din cont poate fi transmis prin poștă, fax sau alte mijloace de livrare (conform informației prezentate de către client).

Deschiderea conturilor curente persoanelor juridice rezidente necesită următoarele acte: Cererea pentru deschiderea contului; Cererea de deschidere a contului se semnează de către conducătorul și contabilul șef al titularului de cont. În caz cînd nu se prevede funcția de contabil, cererea se semnează de către conducător (proprietar) sau de persoana autorizată prin decizia fondatorului; Copia certificatului de atribuire a codului fiscal sau copia documentului recunoscut ca atare; Specimenul de semnături și amprenta ștampilei (în 2 exemplare); Extrasul din Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor, eliberat de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaționale; Copia actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea contului; Originalul și copia actului autentificată notarial care atestă împuternicirile persoanei de a deschide contul (în cazul deschiderii contului de către persoana împuternicită); Alte documente la cererea băncii.

Deschiderea conturilor curente persoanelor juridice nerezidente necesită următoarele acte: Cerere de deschidere a contului; Cererea de deschidere a contului se semnează de către conducătorul și contabilul șef al titularului de cont. În caz cînd nu se prevede funcția de contabil, cererea se semnează de către conducător (proprietar) sau de persoana autorizată prin decizia fondatorului; Fișa cu specimene de semnături și amprenta ștampilei (2 exemplare); Copia certificatului de atribuire a codului fiscal sau copia documentului recunoscut ca atare; Copia documentului care confirma înregistrarea de stat a persoanei juridice nerezidente în țara de proveniența conform legislației în vigoare a țării de reședință; Copia documentelor de constituire (act constitutiv, statut, regulament etc.); Copia actului de identitate a persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea contului; Actul sau copia actului autentificată notarial care atestă împuternicirile persoanei de a deschide contul (în cazul deschiderii contului de către persoana împuternicită); Alte documente la cererea băncii.

Deschiderea contului provizoriu temporar necesită următoarele acte: Cererea pentru deschiderea contului; Copia autentificată de notar al actului de constituire sau alt act care ar confirma crearea întreprinderii; Decizia despre emisia suplimentară de acțiuni (în cazul emisiei suplimentare de acțiuni); Specimen de semnătură și amprenta ștampilei autentificat de notar (în 2 exemplare) (în cazul emisiei suplimentare de acțiuni); Alte acte la cererea băncii.

Documentele necesare pentru deschiderea contului de depozit sunt următoarele:

În cazul deschiderii contului personal de către deponent: actul de identitate al deponentului original și copia.

În cazul deschiderii contului de către o persoană împuternicită: actul de identitate al persoanei împuternicite în original și copia; copia autentificată notarial a actului de identitate al deponentului; procura în original sau copia acesteia autentificată notarial.

În cazul deschiderii contului de către părinți sau tutore persoanelor care nu au atins majoratul, persoanelor limitate/lipsite de capacitatea de exercițiu: actul de identitate al persoanei care prezintă actele deponentului în original și copie; certificatul de naștere al deponentului care nu a atins majoratul, sau copia autentificată notarial a actului de identitate al deponentului; actul autorității de tutelă și curatelă – în cazul cînd deponentul este prezentat prin tutore; copia hotărîrii instanței de judecată conform căreia persoana a fost declarată limitată/lipsită de capacitatea de exercițiu și necesită instituirea tutelei (curatelei) – în cazul cînd deponentul este prezentat prin tutore (curator).

Modificarea și închiderea conturilor de depozit se efectuează în baza cererii, la prezentarea buletinului de identitate în original și a contractului de depozit (după caz).

În urma necorespunderii capitalului minim necesar a băncii "EuroCreditBank" S.A. în luna martie 2013 băncii i s-au pus anumite restricții, cum ar fi interzicerea acceptării depozitelor la termen de la persoane fizice prin deschiderea conturilor noi și prelungirea depozitelor existente. Odată cu conformarea la această cerință, prin decizia Consiliului de Administrație a Băncii Naționale din 5 februarie 2015 restricțiile au fost anulate. [4.4]

Începînd cu anul 2015 BC "EuroCreditBank" S.A. a pus accentul pe actualizarea și îmbunătățirea ofertei de produse destinate persoanelor fizice, care nu au lucrat aproape 2 ani. La 5 februarie banca a propus potențialilor deponenți o nouă linie de depozite. La această etapă oferta de depozite Primăvara a băncii noastre este una dintre cele mai avantajoase din sistem.

A avut loc actualizarea și a liniilor de depozite tradiționale – depozitele Libertate și Olimpic. Acestea sunt incluse în pachete împreună cu alte servicii, fiind unice pe piață și foarte atractive. În cadrul acestei oferte, clienții au posibilitatea să deschidă un depozit în patru valute: lei moldovenești, dolari americani, euro și ruble rusești. Acest pachet oferă clientului posibilitatea să își gestioneze gratuit economiile la distanță (on-line) prin Internet-Banking și Contact Center. Totodată, deponentului obține gratuit un card de debit multivalutar Visa sau MasterCard. Aceasta oferă deponentul acces de la distanță la o serie întreagă de facilități: plata on-line a unei game largi de servicii, acces direct, la orice oră din zi sau noapte, la mijloacele sale bănești din bancă, precum și posibilitatea de suplinire a depozitului, de retragere sau de convertire a valutei, de transfer al mijloacelor bănești. Prin urmare, acesta este un produs complex, destinat utilizatorilor cu experiență, care s-au obișnuit să dețină controlul permanent asupra banilor, care prețuiesc confortul și timpul propriu. În același timp nu s-a renunța la produsele clasice, cum sunt depozitele Pensionar și Adolescent.

De asemenea, banca a elaborat o ofertă de primăvară pentru femei, datorită căruia odată cu deschiderea unui depozit la bancă, vor putea beneficia în mod gratuit de serviciul Auto Pay, care presupune plata automată pentru serviciile oferite de diverși prestatori de servicii comunale, de telefonie mobilă etc. Plata pentru servicii se realizează în mod automat după prima înregistrare a datelor în sistem. Astfel, atunci când femeile vor pleca la odihnă împreună cu familia, banca va avea grijă de plata regulată a acestor facturi. Este de menționat că banca nu percepe comisioane nici pentru gestionarea conturilor, nici pentru realizarea acestor tranzacții. [4.3]

BC "EuroCreditBank" S.A. oferă antreprenorilor, în special pentru cei care își lansează o nouă afacere, tarife foarte atractive pentru deservirea de casă și decontări. Aproximativ 30% din serviciile prestate sunt practic gratuite, inclusiv deschiderea și gestionarea conturilor. La majoritatea serviciilor, tarifele de deservire sunt mai mici decât indicatorii medii de piață și în continuare se va menține această politică, a prețurilor mici. În afară de aceasta, noi oferim reduceri semnificative pentru deservirea la distanță (on-line), iar în cadrul promoției desfășurate în prezent întreprinderile noi pot utiliza gratuit serviciul Internet-Banking în decurs de șase luni.

În categoria resurselor atrase ale BC "EuroCreditBank" S.A. intră datoriile financiare evaluate la cost amortizat, provizioane, datorii privind impozitul și alte datorii.

Datoriile financiare evaluate la cost amortizat includ depozitele clienților, obligațiunile emise de către grupul de entități incluse în perimetrul de consolidare, alte împrumuturi, datorii subordonate, împrumuturi overnight, valori mobiliare vîndute cu rascumparare ulterioara (REPO).

Provizioanele includ provizioanele pentru restructurarea afacerii, datoriile aferente beneficiilor angajaților, provizioanele aferente cheltuielilor cu daunele care pot rezulta din procese intentate grupului de entitati incluse în perimetrul de consolidare, angajamentele de finanțare, alte provizioane.

Datorii privind impozitele includ datoriile grupului de entități incluse în perimetrul de consolidare atît privind impozitul pe venitul curent cît si pe cel amînat. Alte datorii includ toate celelalte datorii care nu au intrat în alte categorii.

Costul amortizat al unei datorii financiare este valoarea la care datoria financiară este evaluată la recunoașterea inițială minus rambursările de principal, plus sau minus amortizarea cumulată utilizînd metoda dobînzii efective pentru fiecare diferență dintre valoarea inițială și valoarea la scadență și minus orice reducere pentru depreciere sau imposibilitatea de recuperare.

Metoda dobînzii efective este o metodă de calcul al costului amortizat al unei datorii financiare (sau al unui grup de datorii financiare) și de alocare a cheltuielilor cu dobînzile în perioada relevantă.

Rata efectivă a dobînzii reprezintă rata care actualizează exact plățile viitoare în numerar pe durata de viață preconizată a instrumentului financiar sau, acolo unde este cazul, pe o durată mai scurtă, la valoarea contabilă netă a datoriei financiare. La calcularea ratei dobînzii efective se estimează fluxurile de trezorerie luînd în considerare toate condițiile contractuale ale instrumentului financiar.

Atunci cînd o datorie financiară este recunoscută inițial, se evaluează la valoarea sa justă plus, în cazul unei datorii financiare care nu este la valoarea justă prin profit sau pierdere, costurile tranzacției care pot fi atribuite direct achiziției sau emiterii datoriei financiare.

În cazul depozitelor de la clienți, valoarea inițiala va fi egala cu suma contractuală a depozitului. În cazul împrumuturilor de la bănci/instituții financiare, valoarea inițiala va fi egala cu valoarea contractuala a creditului minus comsioanele de acordare aferente, precum și minus cheltuielile de contractare a împrumutului care pot fi direct atribuibile acestui împrumut.

După recunoașterea inițială, Banca evaluează la costul amortizat, utilizînd metoda dobînzii efective toate datoriile financiare. Pentru datoriile financiare contabilizate la cost amortizat, un cîștig sau o pierdere este recunoscut în profit sau pierdere atunci cînd datoria financiară este derecunoscut și prin procesul de amortizare.

Toate datoriile financiare sunt derecunoscute atunci cînd acestea sunt stinse – adică atunci cînd obligația este eliberată sau anulată, sau atunci cînd aceasta expiră.

Tabelul 2.2: Structura depozitelor din BC „EuroCreditBank” S.A.la situația din 31.12.2014

Sursa: www.B.N.M..md

Soldul total al depozitelor atrase de la clienți în anul 2014 a constituit suma de 99 586 mii lei, care sa majorat cu 9 126 mii lei față de anul 2013, sau cu 10,08%. Aceste depozite pot fi clasificate în depozite la termen și la vedere acordate cu sau fără dobîndă, în lei moldovenești sau în altă valută (USD sau Euro).

Conform datelor din tabelul 2.2 se poate de calculat procentajul ocupat de fiecare tipuri de depozite.(diagrama 2.4.) Astfel din total depozite, 65 % sunt acordate în valută străină, iar restul 35 % în lei moldovenești. Cele mai multe depozite sunt acordate la vedere fără dobîndă (86 604,20 mii lei), celelalte tipuri de depozite avînd o valoare foarte mică.

Diagrama 2.4. Structura depozitelor în depundență de tipul monedei, și beneficiarii de depozit (2014)

Sursa: elaborat de autor în baza datelor B.N.M.

BC "EuroCreditBank" S.A. a înregistrat și alte datorii financiare care sunt formate din împrumuturi de la Guvern și alte bănci, în sumă de 7 834 mii lei. Aceste împrumuturi sau micșorat față de anul 2013 cu 15 169 mii lei, adică cu 66%.

Împrumuturi de la Guvern reprezintă resurse de refinanțare a proiectelor în sferă agricolă acordate de către Directoratul Liniei de Credit pe lîngă Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. Suma împrumutului pe termen mediu (pina la 5 ani) constituie 54 mii USD ( sau 846 mii lei) și 2 931 mii lei cu rata dobînzii anual de 2,15% si respectiv 4%. Suma împrumutului pe termen lung (mai mare de 5 ani) constituie: 139 mii EUR ( sau 2 638 mii lei) și 2 638 mii lei, cu rata dobînzii anual de 2,15% și respectiv 4% .

Provizioanele au constituit în anul 2014 o sumă de 1 075 mii lei, înregistrînd o creștere față de anul precedent. Datoriile privind impozitele au constituit suma de 561 mii lei, și alte datorii – 784 mii lei în anul 2014, fiind la fel în creștere. În componența altor datorii intră decontările cu alte persoane fizice și juridice, sumele la care trebuie de răspuns (transferuri bănești neexecutate, primite în favoarea clienților Băncii), decontările cu salariații băncii, CNAS și CNAM, și alte.

Din resursele atrase cea mai mare pondere o dețin depozite, carte constituie aproximativ 90%. Acestea sunt urmate de împrumuturile acordate băncii avînd o pondere de 7%, celelalte datorii fiind nesemnificative.

2.3. Rentabilitatea resurselor B.C. „EuroCreditBank” S.A.

Rentabilitatea reprezintă reperul fundamental de apreciere a eficienței activității băncilor comerciale, în mărimea ei reflectîndu-se toate raporturile dintre eforturile depuse și rezultatele obținute de societățile comerciale. Tocmai acest conținut de sinteză motivează abordarea ei în finalul criteriilor de evaluare a eficienței. Rentabilitatea se definește ca capacitatea unei societăți comerciale de a obține din activitatea pe care o desfășoară un oarecare profit sau un beneficiu.

Analiza performanței economico-financiare a unei bănci trebuie realizată și cu ajutorul unor indicatori, rate calculați ca raport între principalele elemente componente ale profitului bancar cum ar fi:

Rentabilitatea activelor furnizează o informație globală asupra profitabilității acestora. Ea este exprimată ca raportul între profitul net și totalul activelor și este unul din principalii indiatori de performanță economico-financiară ai unei bănci. Ea reflectă capacitatea managmentului de a utiliza resursele financiare și reale ale băncii pentru a genera profit. Se apreciază că această rată a rentabilității este cea mai bună măsură a eficienței bancare, pentru că exprimă direct rezultatul obținut prin managmentul specific al intermedierii bancare și prin optimizarea operațiunilor active, în funcție de un volum de resurse date. Formula de calcul este următoarea:

(2.2)

Rentabilitatea capitalului propriu are o semnificație deosebită pentru acționarii unei bănci, deoarece le indică efectul implicării prin cumpărarea de acțiuni în activitatea băncii respective. Ea se calculează conform formulei:

(2.3)

Raportarea la capitalul propriu ne arată că acest indicator are în vedere faptul că profitul net reprezintă atît sursa de distribuire a dividendelor, care remunerează capitalul social deținut de acționari, cît și principalul element care contribuie la majorarea volumului fondurilor de rezervă formate de bancă.

Prin repartizarea profitului net rentabilitatea capitalului propriu constituie, de asemenea, un element care influențează cererea și oferta acțiunilor emise de bancă. În mod normal, se urmărește ca acest indicator să fie mai mare decît rata medie a dobînzii de pe piață, pentru a face atractive acțiunile băncii, comparativ cu varianta plasării fondurilor respective în depozite bancare sau alte plasamnete similare și, acolo unde este cazul, pentru a le majora cursul bursier.

Indicatorul ce permite determinarea eficiența capitalului propriu este multiplicarea capitalului sau efectul de pîrghie care se calculează ca raport între totalul activelor și capitalului propriu și arată de cîte ori s-au multiplicat capitalurile proprii prin intermediul operațiunilor active ale băncii. Acest indicator variază invers proporțional cu ponderea capitalurilor proprii în totalul pasivelor bancare, astfel cu cît ponderea este mai mare, cu atît efectul de pîrghie este mai mic.

(2.4)

Între indicatorul multiplicarea capitalului și expunerea la risc a băncii respective există o relație de interdependență, deoarece cu cît ponderea capitalului propriu în total pasivelor bancare este mai mare, cu atît riscul asumat de bancă este mai mic, fiind acoperit într-o mai mare măsură prin intermediul capitalurilor băncii. Este un indicator de structură care se exprimă în unități de măsură absolute și are în general valori mai mari de 10.

Rentabilitatea resurselor atrase reprezintă indicatorul care furnizează informații privind profitul calculat raportat la resursele atrase (inclusiv valoarea deficitului de resurse). O rată ridicată a indicatorului dat arată că resursele atrase de centrul de profit sunt mici, ceea ce limitează posibilitatea acesteia de a acorda credite în continuare.

(2.5)

Diagrama 2.5. Evoluția indicatorilor eficienței activității a BC "EuroCreditBank" S.A.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor B.N.M.

BC "EuroCreditBank" S.A. a obținut în anul 2014, o rentabilitate a activelor în mărime de 1,69 %, fiind în descreștere față de perioada precedentă, în 2013 înregistrînd 2,32 %. Ea reflectă capacitatea conducerii băncii de a utiliza resursele financiare proprii și împrumutate în scopul obținerii de profit. Tendința descrescătoare a acestui indicator arată că centrul de profit are dificultăți în realizarea veniturilor. Scăderea profitului bancar este influențată de scăderea veniturilor, și anume a veniturilor din dobînzi care sunt reprezentate de creditele și avansurile acordate de bancă. Efectuînd o comparație cu celelalte bănci din Republica Moldova, se poate trage concluzia că BC "EuroCreditBank" S.A. a înregistrat o mărime mică. Cea mai mare valoare este înregistrată de BC „Moldindconbank” S.A. (3,19%) și de BC „MOLDOVA – AGROINDBANK” S.A. (2,47%), iar cea mai mică fiind la B.C. “EXIMBANK” S.A. (-4,82%).

Rentabilitatea capitalului propriu la fel este în descreștere, fiind de 2,7 % în anul 2014, iar în 2013 fiind de 3,79 %. Astfel rezultă că la o unitate a capitalului propriu îi revine 0,027 unități de profit. Analizînd indicatorul pe ramură, se observă că BC "EuroCreditBank" S.A. a înregistrat o mărime scăzută față de celelalte bănci, cea mai mare valoare fiind de 26 % la BC „Moldindconbank” S.A. Tendința de scădere a indicatorului respectiv ne vorbește despre ineficiența utilizării tuturor resurselor băncii.

După cum se observă în diagrama 2.5 multiplicarea capitalului a înregistrat o valoare mică aceasta se datorează faptului că capitalul propriu ocupă o pondere mare (68 %) în total activ. Iar rentabilitatea resurselor atrase înregistrează o valoare mai ridicată, ceea ce ne vorbește despre faptul că banca obține un profit mic din resursele atrase. Aceasta se explică prin faptul că ponderea resurselor atrse este mică, și astfel sunt înregistrate puține operațiunile efectuate din resurse atrse.

La determinare rentabilității resurselor, banca trebuie să ia în considerație și costurile acestor resurse. Costul capitalului propriu este determinat de nivelul dividendelor care urmează a fi achitate acționarilor, care la rîndul său depind de acțiunile pe care acestea le dețin. Costul resurselor atrase de rata dobînzii la depozitele acordate clienților, costurile de operare, de promovare, asigurare etc.

O pondere mare a resurselor proprii în totalul resurselor are atît aspecte pozitive, cît și negative. Aspectul pozitiv constă în faptul că banca BC "EuroCreditBank" S.A. are un grad ridicat al stabilității, dispune de resurse suficiente necesare pentru activitatea sa, și ea nu este supusă riscului de lichiditate și insolvabilitate.

Însă pornind de la funcția de intermediar, scopul băncii este de a atrage cît mai multe resurse pentru a permite posibilitatea de investire în alte domenii necesare. Astfel activitatea de bază a băncilor în mod normal ar trebui să fie finanțată din resursele atrase, resursele proprii reprezentînd doar o siguranță pentru bancă și pentru clienții săi, ca în cazurile de nerambursare a creditelor, banca să dispună de resurse pentru acoperirea pierderilor.

Un alt indicator importat, care arată capacitatea băncii de a-ți onora obligațiunile este lichiditatea. Lichiditatea este capacitatea băncii de a plasa în active și de a asigura în orice moment onorarea la scadență a obligațiilor sale de plată. Principiul I al lichidității prevede, ca suma activelor băncii cu termenul de rambursare mai mult de 2 ani să nu depășească suma resurselor ei financiare. Principiul II al lichidității prevede, ca lichiditatea curentă a unei bănci, exprimată ca coeficient al activelor lichide la activele totale, nu trebuie să fie mai mică decît rata procentuală stabilită de prezentul Regulament. [2.8,cap.II]

Politica Băncii privind lichiditatea constă în faptul, că Banca urmează să-și asigure lichiditatea suficient, cât de mult este posibil, astfel la îndeplinirea obligațiilor, atât în condiții normale, cât și în condiții dificile, banca să nu sufere pierderi inacceptabile și să nu i se aducă prejudicii reputației sale.

Banca deține diverse portofolii de active de lichiditate superioară, în scopul asigurării solvabilității necesare (titluri de valoare de stat, plasamente bancare pe termen scurt pe piața interbancară ș.a.), care pot fi schimbate rapid în numerar, cu cheltuieli minimale, pentru a putea fi utilizate atunci când este necesar.

Banca analizează zilnic circulația fluxului de numerar (intrări și ieșiri) în monedă națională și străină, și urmărește structura activelor și pasivelor Băncii în funcție de scadență.

O altă metodă de a minimiza riscul lichidității al Băncii – este menținerea unei varietăți de portofolii de depozite, pe baza de scadență, valută, tip de depozit, și alte criterii concepute pentru a minimiza riscul retragerii neașteptate a depozitelor înainte de scadență.

BC "EuroCreditBank" S.A. a obținut în anul 2014 lichiditatea pe termen lung în mărime de 0,55 fiind în descreștere față de anul precedent cu 0,05 (norma nu mai mare decît 1), iar lichiditatea curentă în anul 2014 a constituit 39 %, fiind în creștere față de anul precedent cu 5% (norma nu mai mic decît 20%). Indicatorii respectivi ne indică o situație favorabilă pentru banca, riscul de lichiditate fiind foarte mic.

CAPITOLUL III: PERFECȚIONAREA GESTIUNII RESURSELOR BANCARE

3.1. Echilibrul între sursele proprii și sursele atrase

În mod normal, în cadrul unei bănci comerciale, resursele atrase ar trebui să constituie aproximativ 70 – 80% din totalul resurselor. Banca comericală trebuie să stabilească un anumit echilibru între resurse, astfel în cît să obțină o profitabilitate, o eficiență cît mai mare. Spre deosebire de întreprinderi, băncile nu fac investiții mari în active fixe, iar factorul de producție principal este constituit cu precădere din resursele atrase și o parte din capitalul acționarilor, cash și alte fonduri.

În cadrul băncii BC "EuroCreditBank" S.A. după cum a fost menționat mai sus, resursele proprii ale băncii dețin o pondere mai mare în totalul resurselor decît cele atrase. Cu toate că nu este respectată condiția de mai sus, totuși banca desfășoară o activitate profitabilă și are un grad de stabilitate foarte ridicat. Însă atragerea resurselor de la clienți iar permite băncii să obțină profituri mult mai mari.

Echilibrul dintre sursele proprii și sursele atrase se poate obține datorită gestiunii eficiente a acestora. Gestiunea este cîmpul în care se interpătrund politicile, oamenii și administrarea, și în care se iau decizii și exercită controlul necesar pentru a implementa obiectivele optime în scopul de a asigura dezvoltare, stabilitate și creștere în afacere. Scopul gestiunii bancare este maximizarea profitului acesteia, inclusiv pentru o acțiune în condițiile expunerii minime la risc și respectînd restricțiile impuse de organele de o reglementează.

Gestiunea capitalului propriu: Sectorul bancar reprezintă unul dintre cele mai reglementate sectoare din întreaga societate, iar regulile privind capitalul bancar reprezintă ponderea cea mai semnificativă din aceste reglementări. Importanța deosebită care se acordă capitalului bancar se datorează faptului că băncile sunt intermediari pe piața financiară, și astfel nu-și folosesc decît într-o măsură foarte mică propriile resurse.

Nevoia de a gestiona capitalul propriu se determină în funcție de două aspecte:

din punct de vedere al corespunderii cerințelor de reglementare,

din punct de vedere al creșterii volumului și calității lui.

Din primul punct de vedere se determină gradul de suficiență al capitalului sau adecvarea lui. Adecvarea capitalului presupune stabilirea convențională a nivelului minim de capital, în funcție de anumiți parametri ce reflectă dimensiunea activității băncii și a riscurilor existente, de natură să asigure o corelație între beneficiile și pierderile potențiale datorate asumării unui anumit nivel de risc. Indicatorul de bază utilizat în acest sens poartă numele de Norma Cooke și se bazează pe relația:

(3.1)

în care ponderile corespunzătoare claselor de active sunt:

risc 0 pentru numerar, titluri de stat și ale adminisrației locale ;

risc 20% pentru plasamente pe piața interbancară;

risc 50% pentru creanțe garantate prin ipoteci și leasing imobiliar;

risc 100% pentru celelalte categorii de creanțe.

În același mod, se procedează la convertirea în credite echivalente a angajamentelor rezultînd din operațiuni extrabilanțiere, unde se folosesc următorii coeficienți:

0,8 pentru scrisorile de credit comercial (risc 20%);

0,5 pentru facilități de emitere a obligațiunilor și angajamente de creditare de peste un an (risc 50%);

0 pentru garanții de credit și convenții tip REPO (risc 100%).

Actualmente se desfășoară implimentarea cerințelor noi cu privire la capital (Basel II) ele prevăd următoarele modificări:

Cuprinderea în formula de adecvare a capitalului a riscului operațional. Cea mai mare dificultate este determinată de evaluarea riscurilor de piața și a celor operaționale. De această evaluare depinte volumul de capital considerat necesar pentru activitatea băncii. În conformitate cu recomandările Comitetului de la Basel evaluarea riscurilor va fi realizată prin metodele proprii, corelate cu specificul mediului economic în care funcționează băncile comerciale.

O altă perfecționare în domeniu presupune considerarea riscului de țară sau de companie, pe baza unui rating determinat de instituțiile specializate, coeficienții de risc corespunzători, fiind incluși în procesul de agregare, prin care se determină riscul global.

Creșterea transparenței activității băncilor, prin publicarea unui număr sporit de informații auditate, este de natură să evidențieze mai exact nivelul riscurilor asumate, în funcție de care se ezecută procedurile de adecvare a capitalului.

Totodată sub aspectul corespunderii cerințelor de reglementare se va studia și impactul majorării capitalului asupra rentabilității acestuia (prin ROE).

Sub cel de al doilea aspect al gestiunii capitalului se determină posibilități de acomodare cu cerințele de adecvare a capitalului :

– restructurarea portofoliului de active ;

– majorarea capitalului prin resurse proprii (creșterea profitabilității băncii, diminarea fondurilor neobligatorii, creșterea părții de beneficii nerepartizat, diminuarea dividendelor achitate); sau din resurse externe (emisiune de acțiuni, convertirea datoriilor în acțiuni, emisiunea obligațiunilor subordonate, etc).

– consolidarea capitalului.

Interesul managementului bancar față de analiza calității capitalului bancar este din următoarele motive:

corespunderea cantității de capital deținute de bancă cu normele impuse de autorități – după componentele necesare și după cotele prestabilite de normative;

existența cantității de capital la bancă în volumul destul pentru tipul de activitate pe care-l prestează banca.

Al doilea motiv este cauza apariției insolvabilității la bancă, riscul lipsei de capital este probabilitatea apariției stării de insolvabilitate pentru o bancă la un moment dat de timp. Analiza se efectuiază prin: Norma Cooke și coeficientul efectului de pîrghie.

Gestiunea resurselor atrase: Din punct de vedere conceptual, resursele atrase bancare pot fi privite în dublu sens:

ca resurse atrase ce reprezintă obligațiile băncilor față de depunători;

ca și creanțe creditoare față de bancă ale depunătorilor.

Calitatea resurselor atrase se determină după următoarele criterii :

componența resurselor atrase: se cunosc resurse atrase depozitare și nedepozitare. Volumul resurselor depozitare se planifică în conformitate cu nevoia de plasamente. În caz de necesitate se vor atrage resurse nedepozitare.

Evaluarea necesarului de resurse nedepozitare se efectuează după formula:

(3.2)

În cazul cînd apare rezultatul negativ, banca va procura resurse nedepozitare sub forma:

creditelor interbancare

credite centralizate

emisiune de cambii

emisiune de certificate de depozit

emisiune de obligațiuni

Factorii care influențează alegerea resurselor nedepozitare sunt reprezentate de costul resurselor, riscul asociat fiecărui tip de resurse, termenul de scadență, mărimea băncii, de care depinde tipul de resurse la care ea poate avea acces, necesarul de depunere a gajului, norme de reglementare din partea statului.

costul resurselor atrase. Evaluarea costului resurselor permite managerilor băncii să determine prețul diferitelor categorii de resurse pentru a lua decizii și a selecta în funcție de posibilitățile de plasamente și de dobînzile, pe care acestea le generează.

Volumul cheltuielilor bancare cu resursele atrase se determină:

(3.3)

unde: C – cheltuielile de atragere a resurselor bancare,

Pj – volumul pasivului de tip j

ij – rata dobînzii, plătită pentru pasivul de tip j

Rata dobînzii medie, plătită pentru o unitate monetară de capital atras, se determină prin raportarea cheltuielilor respective la volumul total de resurse atrase.

Plățile asupra dobînzii nu limitează cheltuielile bancare cu resursele atrase, fiind necesar să se calculeze cheltuielile la o rată critică, sau costurile marginale:

(3.4)

unde: ∑sitDit – plățile asupra dobînzilor;

CO – alte cheltuieli operaționale ale băncii, altele decît dobînzile;

∑Aprof – suma activelor profitabile ale băncii.

Cheltuielile calculate în acest mod sunt la o rată critică a rentabilității. Pentru a-și menține profitabilitatea, banca nu-și poate permite să plaseze aceste resurse la o dobîndă mai mică decît această rată. Variația frecventă a ratelor de dobîndă conferă cheltuielilor medii ponderate nesiguranță și irealitate.

Costul marginal al resurselor atrase estimează costul achitat de bancă pentru a cumpăra o unitate suplimentară de resurse pe care aceasta le poate investi:

(3.5)

unde: D’ – resurse, atrase la o rată de dobîndă nouă;

D – resurse atrase la rata de dobîndă veche;

i – rata de dobîndă, estimată ca la care se pot plasa resursele atrase.

Acest indicator reprezintă, în valoare absolută, volumul modificării costurilor bancare cu atragerea resurselor, însă pentru a putea fi comparabil cu rata de rentabilitate la plasamente, este necesară transformarea lui în valoare relativă.

(3.6)

Rata costului marginal rCm al resurselor atrase poate fi comparată cu rentabilitatea marginala a plasamentului pentru a se face concluzie asupra bonității lui.

În cazul majorării ratelor la dobîndă de către bancă, costurile marginale vor crește, dat fiind faptul, că banca este obligată să achite dobînzile majorate nu numai pentru resursele atrase suplimentar, dar și să ofere aceiași rentabilitate la depuneri clienților vechi, care au acceptat de fapt dobînda anterioară majorării. Analiza costurilor marginale permite determinarea limitei valorice pînă la care banca poate să-și extindă volumul resurselor atrase atîta timp, cît cheltuielile marginale de atragere a noilor resurse nu vor genera scăderea veniturile marginale din plasamentul lor.

necesitatea de garantare a resurselor atrase. Resursele nedepozitate sunt garantate în conformitate cu cerințele creditorului. Pentru creditele centralizate acestea pot fi hîrtiile de valoare de stat cu calitate înaltă, pentru creditele interbancare active eligibile, pentru alte împrumuturi în conformitate cu normele impuse de autorități.

Resursele depozitare sunt garantate prin autoritatea băncii. Actualmente însă în sistemul bancar autohton există și o altă metodă de garantare a depozitelor.

În Republica Moldova, Fondul de garantare a depozitelor a fost constituit ca persoană juridică. Organizarea și funcționarea acestuia se stabilesc prin statut propriu. Consiliul de administratie al lui este compus din 6 membri:

3 membri propusi de Asociatia Bancilor din Moldova;

un membru propus de Ministerul Justiției;

un membru propus de Ministerul Finanțelor;

un membru, fara drept de vot, propus de Banca Națională a Moldovei.

Participarea la constituirea resurselor financiare ale Fondului este obligatorie și vizează toate băncile, inclusiv filialele acestora cu sediul în străinătate.

Fondul garantează, în limitele prevăzute de lege, depozitele deținute de rezidenți și nerezidenți, exprimate în monedă națională sau străină în valoarea maximă de 6 000 lei, cu anumite excepții privind cuprinderea în sistemul de garantare.

Faptul generator îl constituie deschiderea procedurii falimentului, compensațiile fiind plătite către deponenții garantați în moneda națională – leu, indiferent de moneda de constituire a depozitului, în limita plafonului de garantare

Contribuția inițială a instituțiilor de credit este de 1% din depozitele atrase cu valoarea pînă la 4 500 lei. Baza de calcul a contribuției o constituie soldul total în lei, reprezentînd depozitele garantate, în lei și în valută convertibilă, din evidența băncilor.

Pentru instituțiile de credit care se angează în politici riscante și nesănătoase, Fondul este autorizat să majoreze contribuția anuală.

3.2. Căile și metode de îmbunătățire a stării financiare a băncii

Desfășurarea unei activități în continuă profitabilitate și în condiții de siguranță presupune realizarea unui raport optim echilibrat între resurse și plasamente. Din aceasta reese importanța deosebită pe care o are gestionarea resurselor pentru fiecare bancă. Menținerea de către bancă a profitabilității continue necesită determinarea și realizare unor anumite metode sau căi de îmbunătățire a situației create.

Perfecționarea activității băncii este direct legată de creșterea volumului resurselor atrase, diversificarea lor, îmbunătățirea stucturii în scopul sporirii resurselor stabile, de cea mai mare importanță fiind depozitele la termen. Banca trebuie să promoveze o politică activă în domeniul atragerii resurselor financiare de pe piața locală și externă prin promovarea unui spectru larg de depozite și alte instrumente financiare. La fel banca trebuie în continuare să conlucreze cu organizațiile financiare internaționale, fondurile de investiți și băncile străine în vederea atragerii resurselor accesibile de pe piața externă. Scopul principal al băncii este de atragere a clienților, a deponenților care vor încredința resursele sale băncii. Astfel banca trebuie să ofere condiții cît mai favorabile pentru client, așa ca acesta să fie încrezut în bancă.

Banca trebuie să tindă către înregistrarea un nivel cît mai redus al costului mediu al resurselor, cît și stabilitatea lor, banca trebuie să urmărească prin intermediul compartimentelor specializate evoluția resurselor, orientările din cadrul pieței monetare, pozițiile de lichiditate a băncii, în lei și valută. Este foarte important ca banca să efectueze o analiză cît mai detaliată a costului resurselor existente, și să tindă spre obținerea celor mai ieftine dar în același timp și eficiente resurse.

Monitorizarea piețelor financiare se poate realiza prin participarea la piața interbancară internă, precum și la activitatea de arbitrare pe piața internațională, urmărind asigurarea nivelului optim de lichiditate.

Riscul de lichiditate reprezintă un element prezent permanent, motiv pentru care se pune un accent deosebit pe stabilitatea resurselor. Astfel banca trebuie zilnic să efectueze calculul diferiților indicatori de lichiditate, în funcție de disponibilitățile la vedere, de total depozite, de total depozite plus împrumuturi, precum și în funcție de total active. Pentru a analiza capacitatea băncilor comerciale, de a-și achita obligațiile se stabilește zilnic și expunerea în funcție de disponibilități și total depozite. În cazul în care sunt depistate unele lipsuri sau dereglări, banca poate recurge la atragerea resurselor nedepozitare.

Eficacitatea activității băncii se realizează, în primul rând, datorită managementului competitiv și personalului înalt calificat. Îmbunătățirea echipamentului tehnic al Băncii, dezvoltarea noilor tehnologii informaționale, permit în mod semnificativ extinderea spectrului larg de servicii propuse și efectuarea deservirii clienților la un nivel mai înalt. Ca urmare, îmbunătățirea continuă a calității serviciilor și optimizarea tehnologiilor, a poceselor de afaceri interne, oferă băncii perspective clare de dezvoltare și succes.

Una dintre cele mai importante sarcini, care contribuie la creșterea competitivității băncii, este crearea și creșterea unei baze de clienți stabile. Pentru mărirea și menținerea bazei de date a clienților, banca intenționează să întreprindă următoarele măsuri:

Menținerea unei reputații de afaceri înaltă și stabilă, menținerea statutului băncii ca unul social semnificativ;

Creșterea volumului operațiunilor efectuate, extinderea și îmbunătățirea gamei (spectrului) de servicii în condițiile creșterii concurenței pe piața financiara;

Efectuarea unei segmentări a clientelei băncii în baza căreia vor fi create produse bancare, care vor permite satisfacerea la nivel maxim a tuturor cerințelor grupurilor de clienți a băncii;

Implementarea diferitor programe de motivare a clienților.

Pentru bancă factorul principal, ce garantează atragerea resurselor de la persoanele juridice, este abordarea individuală față de clienții corporativi și majorarea numărului clienților activi.

În scopul atragerii resurselor se poate efectua o campanie de publicitate activă și activități privind promovarea imaginii băncii, fapt care îi va permite să devină o instituție financiară renumită în rândul producătorilor locali. Este nevoie de o pregătire a personalului la un nivel înalt ce ar duce la o imagine mai bună, un prestigiu mai înalt al băncii și o poziție financiară mai bună.

Principalele direcții ale politicii de marketing sunt îmbunătățirea calității de deservire; dezvoltarea în continuare a activității prioritare a băncii – creditarea persoanelor fizice și juridice; elaborarea noilor tipuri de produse și servicii; atragerea activă a persoanelor juridice în domeniul activității de casă și decontare (inclusiv, doritorii de a colabora cu banca în domeniul proiectelor salariale); atragerea clienților – persoane fizice pentru a primi transferuri bănești de peste hotare atât prin intermediul sistemelor de transferuri bancare cât și fără a deschide cont; promovare activă a imaginii, produselor și seviciilor băncii prin intermediul mass media; participarea la expoziții. Atragerea persoanelor fizice și juridice pentru deservirea în bancă se va desfășura în baza ofertelor de servicii complexe, comode și avantajoase.

BC „EuroCreditBank” S.A. după mărimea activelor este cea mai mică bancă din Republica Moldova. Activele băncii reprezintă mai puțin de 0,5 % din volumul activelor pe sistem. Scopul de bază al BC "EuroCreditBank" S.A. este totuși constă în a intra în topul eficienței bancare.

Politica BC „EuroCreditBank” S.A. este orientată spre obținerea rezultatelor pozitive și spre asigurarea stabilității in dezvoltarea băncii, menținând clientela sa prin deservirea transparenta, la nivel înalt și acordarea unui spectru larg de servicii la condiții avantajoase.

Analizînd banca din punct de vedere a mărimii activelor pe care le deține și care sunt într-un volum foarte mic, și a faptului că la bancă resursele atrase dețin o pondere foarte mică în totalul surselor, o metodă de îmbunătățire a stării financiare a BC "EuroCreditBank" S.A este eficientizarea politicii de monitorizare a resurselor, în scopul obținerii a profiturilor suplimentare, precum și să se pună accentul pe atragerea clienților prin oferirea unor servicii noi, a unor condiții mai favorabile atît pentru clienți cît și pentru bancă. La fel trebuie sa se pună accent pe calitatea serviciilor prestate nu doar pentru atragerea noilor clienți, dar și pentru păstrarea acelor existenți deja.

O metodă de majorare a profitului băncii ar fi extinderea rețelei de deservire. În scopul acoperirii cererii la produse și servicii bancare pe întreg teritoriul Republicii Moldova, banca va deschide noi filiale și subdiviziuni în regiunile cu potențial de dezvoltare înalt, optimizând, totodată, activitatea filialelor și reprezentanțelor existente ale băncii. BC "EuroCreditBank" S.A dispune doar de 5 filiale care sunt repartizate în regiuni diferite ale Republicii Moldova. Totuși un aspect pozitiv este și faptul că banca aduce produsele și serviciile bancare clienților nu prin prezența fizică, dar de la distanță prin servicii moderne, cum ar fi internet banking (www.telebank.md) și PC banking „Client-bancă”. Clienții nu stau în rânduri în filiale, dar de la distanță efectuează plăți prin virament, prin internet pot converti valuta, să depună sau retragă depozite, să achite credite ori servicii comunale, să alimenteze carduri bancare etc. Obținerea informației despre soldurile clienților este 24/24 ore.

ÎNCHEIERE

Băncile comerciale reprezintă instituțiile care au rolul de intermediari financiari și îndeplinesc o funcție macroeconomică importantă, asigurînd redistribuirea interramurală și interregională a capitalului bănesc. Mecanismul băncii de distribuire și redistribuire a capitalului pe sfere și ramuri permite dezvoltarea economiei în dependență de necesitățile obiective ale producerii și contribuie la restructurarea economiei. Creșterea rolului economic al băncilor comerciale se observă în prezent și prin lărgirea sferei lor de activitate și dezvoltarea unor tipuri noi de servicii financiare destinate deservirii clientelei.

Banca reprezintă un mecanism complex de a cărei activitate stabilă depinde eficiența funcționării sistemului bancar al unei țări. Aceasta se explică prin faptul că pe lîngă alte funcții importante stipulate în legislație, ea exercită managementul riscurilor, prin verificarea credibilității debitorilor și monitorizarea calității creditelor din numele investitorilor (deponenților), astfel asigurînd un nivel înalt al calității investițiilor. Banca asigură repartizarea oportună a investițiilor în proiecte cu o încredere înaltă și expunere minimă la risc. Realizarea eficientă de către bănci a funcțiilor nominalizate permite asigurarea unui sistem bancar stabil și sigur.

Orice bancă tinde să efectueze o activitate ce va avea o continuă profitabilitate. Pentru realizarea acestui scop este foarte importantă stabilirea unui raport optim echilibrat între resurse și plasamente. Aproape fiecare aspect al activității bancare este influențat direct sau indirect de disponibilitățile bănești pe care le deține banca comercială. Aceste disponibilități se clasifică în resurse proprii și resurse atrase, fiecare din ele avînd funcțiile sale pentru obținerea eficienței și rentabilității maxime pentru bănci. Din aceasta reese importanța deosebită pe care o are gestionarea resurselor pentru fiecare bancă.

Eficiența capitalului ca esență reprezintă sensibilitatea băncii față de risc. Capitalul bancar trebuie să fie suficient, deoarece reprezintă primele resurse de care dispune banca. Însă cu toate acestea, pentru bancă nu este benefică o capitalizare prea mare, deoarece nu tot capitalul poate funcționa sau poate fi pus în lucru, o parte din capital va fi păstrat, însă aceasta nu va scuti banca de plata dividendelor. Nevoia de a gestiona capitalul propriu se determină în funcție de două aspecte: din punct de vedere al corespunderii cerințelor de reglementare, și din punct de vedere al creșterii volumului și calității lui.

Pornind de la funcția de intermediar, scopul băncii este de a atrage cît mai multe resurse pentru a permite posibilitatea de investire în alte domenii necesare. Astfel activitatea de bază a băncilor în mod normal ar trebui să fie finanțată din resursele atrase, resursele proprii reprezentînd doar o siguranță pentru bancă și pentru clienții săi, ca în cazurile de nerambursare a creditelor, banca să dispună de resurse pentru acoperirea pierderilor. Calitatea resurselor atrase se determină după componența resurselor atrse, după costul acestora și de necesitate de garantare a lor.

Asigurarea și menținerea stabilității și siguranței în sistemul bancar, presupune o supraveghere și reglementare prudențială corespunzătoare, un managment eficient al riscurilor caracteristice activității instituțiilor financiare, un nivel înalt al transparenței, promovarea principiilor de guvernare corporativă, precum și neimplicarea statului în activitatea băncilor.

B.C. „EuroCreditBank” S.A. desfășoară o activitate profitabilă, ea dispune de resurse suficiente necesare pentru activitatea sa, și ea nu este supusă riscului de lichiditate și insolvabilitate. Însă necătînd la toate acestea B.C. „EuroCreditBank” S.A. avînd un procentaj mai mare a resurselor proprii față de cele atrase, ceea ce pentru bănci reprezintă o situație mai puțin favorabilă, ar trebui să se orienteze pe o politică de monitorizare a resurselor mai eficientă. Aceasta îi va permite să obțină profituri suplimentare din utilizarea resurselor deținute.

O pondere mare a resurselor proprii în totalul resurselor are atît aspecte pozitive, cît și negative. Aspectul pozitiv constă în faptul că banca BC "EuroCreditBank" S.A. are un grad ridicat al stabilității, dispune de resurse suficiente necesare pentru activitatea sa, și ea nu este supusă riscului de lichiditate și insolvabilitate.

În situația economico-financiară respectiva s-ar putea de recomandat să se pună accentul pe atragerea clienților prin oferirea unor servicii noi, a unor condiții mai favorabile atît pentru clienți cît și pentru bancă. La fel trebuie sa se pună accent pe calitatea serviciilor prestate nu doar pentru atragerea noilor clienți, dar și pentru păstrarea acelor existenți deja.

BIBLIOGRAFIE

Actele legislative, Hotărîrile Parlamentului, Hotărîrile Guvernului

Legea RM nr. 550 – XIII din 21.07.95 „Instituțiilor financiare”// Monitorul Oficial al RM nr. ½ din 01.01.1996

Legea nr. 1134 din 02.04.1997 privind societățile pe acțiuni // Monitorul Oficial nr. 38-39 art nr 332 din 12.06.1997

Legea RM nr. 548-XIII din 21.07.1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995

Legea RM nr. 601 din 12.06.1991 cu privire la bănci și activitatea bancară // Monitorul Oficial al RM nr.11-12 din 12.06.1991

Legea RM nr.575-XV din 26.12.2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar //Monitorul Oficial RM nr.30-34/169 din 20.02.2004

Actele normative, materialele statistice, regulamentele B.N.M./ CNVM, instrucțiunile și normele interne

Regulamentul cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.269 din 17.10.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.130 art.310, cu modificările și completările ulterioare

Regulamentul cu privire la calculul drepturilor de vot și înregistrarea transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor băncilor, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.130 din 4 iulie 2013, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.198-204, art.1420

Regulamentul cu privire la deținerea cotelor de participare în capitalul social al băncii, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.127 din 27 iunie 2013, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.198-204, art.1419

Regulamentul B.N.M. cu privire la folosirea facilității de lombard între B.N.M. și băncile comerciale din 18 octombrie 1995

Regulamentul B.N.M. cu privire la operațiunile de piață deschisă ale B.N.M. nr. 57 din 11.09.1997

Regulament cu privire la depozitele overnight acceptate de Banca Națională a Moldovei de la bănci, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 65 din 27.03.2003, în vigoare din 01.09.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 84-86/ 121 din 16.05.2003), cu modificările și completările ulterioare

Regulament privind facilitățile permanente de creditare acordate băncilor de către Banca Nationala a Moldovei, aprobat prin hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.70 din 23.03.2006, în vigoare din 21.04.2006 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.51-54/188 din 31.03.2006), cu modificările și completările ulterioare

Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii, aprobat de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a Moldovei, proces – verbal nr. 28 din 8 august 1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.64-65, art. 105 din 02.10.1997

Regulament cu privire la sistemele de control intern în bănci, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.96 din 30.04.2010, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.98-99/368 din 15.06.2010 (cu modificările și completările ulterioare)Instrucțiunea privind modul de întocmire și prezentare de către bănci a rapoartelor în scopuri prudențiale, aprobată prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.279 din 01 decembrie 2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.216 – 221 din 09.12.2011, art. 2008, cu modificările și completările ulterioare

Regulamentul cu privire la modul de întocmire și prezentare a rezultatelor auditului, aprobat de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a Moldovei, proces-verbal nr.28 din 08.08.1997, (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.64-65, art.104), cu modificările și completările ulterioare

Sursele literare și statistice

Activitatea Bancară / Cornelia Grigoriță – Chișinău 2004

Băncile și operațiunile bancare / Lucian C. Ionescu – București 1996, Institutul Bancar Romîn

Gestiune și audit bancar / Vasile Dedu – București 2003, Editura economică

Gestiunea bancară / Maricica Stoica – București 2002, Editura Lumina Lex

Operațiuni bancare / Victoria Cociug, Larisa Mistrean – Chișinău 2006, ASEM

Monedă, bănci, credit / Dumitru Tudorache, Toader Pîrlog – București 2005, Editura universitară

Moneda și Credit / Oleg Stratulat – Chișinău 2014, ASEM

Surse electronice

http://www.B.N.M..md/, accesat 23/03/2015

http://www.ecb.md/, accesat 16/03/2015

http://www.publika.md/iurie-cataraga-echipa-eurocreditbank-va-lucra-asupra-crearii-unei-banci-moldovenesti-cu-adevarat-inovative_2261401.html, accesat 15/05/2015

http://www.publika.md/eurocreditbank-revine-in-calitate-de-jucator-cu-drepturi-depline-pe-piata-bancara-din-moldova_2236571.html, accesat 15/05/2015