Rolul Resurselor Fiannciare Publice

Cuprins

Din analiza datelor existente în bugetele de stat pe anii 2008, 2009 si 2010, comparativ, în dinamica, situația principalelor impozite directe se prezintă astfel:

Impozitul pe venit, profit și câștiguri de capital de la persoane juridice în perioada 2008 – 2010

Sursa:Bugetul de stat 2008, 2009 și 2010.

Impozitul pe venit,profit și câștiguri de capital de la persoane juridice în perioada 2008-2010

Impozitul pe venit, profit și câștiguri de capital de la persoane fizice în perioada 2008-2010

Sursa: Bugetul de stat 2008,2009 și 2010.

Fig.3.2. Impozitul pe venit, profit și câștiguri de capital de la persoanele fizice în perioada 2008-2010

Tabel nr.3.3.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Sursa:Bugetul de stat 2009 și 2010.

Fig.3.3. – Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Tabel nr.3.4.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Sursa: Bugetul de stat 2009 și 2010

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Impozitul pe venit de la persoane juridice

Sursa: Bugetul de stat 2009 și 2010

Impozitul pe venit de la persoanele juridice

Impozitul pe profit de la persoane juridice

Sursa: Bugetul de stat 2009 și 2010

Impozitul pe profit de la persoane juridice

Încasările din impozitul pe profit, nete de impactul schemelor de compensare implementate (+95 mil. lei), au avansat cu 4,45% comparativ cu anul anterior (+0,46 mld. lei), fiind inferioare cu circa 0,31 mld. lei față de estimările din bugetul inițial. Nivelul nominal al veniturilor din 30 impozitul pe profit rămâne semnificativ sub cel înregistrat în perioada pre-criză. Această evoluție este aparentă și la nivelul indicelui de eficiență a colectării, care a înregistrat o reducere semnificativă în perioada 2008-2012 (în linie cu evoluțiile din NSM10), Graficul 7 sugerând o legătură directă între gradul de eficiență a colectării și poziția ciclică a economiei. Odată cu reluarea creșterii economice în anul 2011, indicatorul de eficiență a consemnat o relativă stabilizare, remarcându-se totuși o ușoară deteriorare la nivelul anului 2012 când încasările din impozitul pe profit, nete de impactul măsurilor discreționare au avansat într-un ritm inferior celui aferent bazei macroeconomice relevante (excedentul brut de exploatare).

Evolutia cotei implicite de impozitare si a indicelui de eficenta

Comparativ cu celelalte țări din Europa Centrală și de Est5 , la nivelul anului 2012, România se situa pe poziția a cincea în cadrul eșantionului (aceeași poziție ca în 2011), cu un grad de eficiență a impozitării de 21% și o rată implicită de impozitare de 3,3% (calculată ca raport între impozite directe plătite de întreprinderi și excedentul brut din exploatare din conturile naționale, ca aproximare pentru baza de impozitare propriu-zisă). Îngrijorător este faptul că, dintre țările analizate, România și Slovenia au fost singurele care au înregistrat o scădere a eficienței colectării comparativ cu anul precedent. Îmbunătățirea acestui indicator depinde probabil de poziția economiei în cadrul ciclului economic, dar și de măsurile întreprinse de 5 Polonia nu este inclusă în clasamentul aferent anului 2012 datorită indisponibilității datelor privind nivelul excedentului brut de exploatare din conturile naționale. 31 Ministerul de Finanțe în vederea combaterii evaziunii fiscale sau în direcția eliminării lacunelor din legislația privind impozitul pe profit.

Eficenta taxarii-impozitul pe profit

Veniturile din impozite pe venit și salarii după standarde cash au avut o evoluție peste așteptări, depășind programul inițial cu circa 1,22 miliarde de lei (+6,2%) și fiind superioare încasărilor din 2011 cu 1,81 miliarde de lei (+9,5%). Dinamica capitolului reflectă creșterea cu 5% a salariului mediu la nivelul economiei și îmbunătățirea situației de pe piața muncii (+3,12% la nivelul efectivului de salariați din economie6 ), creșterea ușoară a ratei implicite de taxare comparativ cu anul anterior arătând însă și o majorare a eficienței colectării. De altfel, în ultimii ani, încasările aferente impozitului pe venit și salarii au avansat constant într-un ritm superior celui înregistrat de baza macroeconomică corespunzătoare, îmbunătățirea eficienței colectării fiind evidentă, fapt demonstrat de nivelul indicelui de eficiență, aflat la maximul ultimilor zece ani. Rezultatele calculului trebuie interpretate însă cu anumite rezerve, având în vedere faptul că majorările succesive de salarii din ultimii ani în termeni nominali nu au fost însoțite de o actualizare a tranșelor de venituri pe baza cărora se acordă deduceri la plata impozitului pe venit.Astfel, o anumită dinamică a salariilor brute poate genera încasări superioare din impozitul pe venit, fără ca această să aibă la bază neapărat o creștere a eficienței colectării.

Evolutia cotei implicite de taxare a impozitului pe venit

Comparativ cu celelalte țări din regiune, România își păstrează poziția a doua în cadrul eșantionului7 , cu un grad de eficiență a impozitării de 88% și o rată implicită de impozitare de 14% (calculată ca raport între impozite directe plătite de populație8 și salariile brute din conturile naționale – inclusiv cele din economia neobservată, din care s-au dedus contribuțiile la asigurările sociale de plătit de către angajați).

Veniturile din contribuții sociale, însumând 51,66 miliarde lei la finele lui 2012 după standarde cash, au depășit estimările inițiale cu 713 milioane de lei, în condițiile în care impactul schemelor de compensare implementate pe parcursul anului a fost de +408 milioane lei, acestea nefiind incluse în bugetul inițial. Nivelul consemnat s-a situat de asemenea cu 202 milioane lei deasupra celui estimat cu prilejul celei de-a doua rectificări, înregistrând o creștere (netă de impactul schemelor de compensare) de 2,68% comparativ cu nivelul de la sfârșitul anului anterior. Dinamica veniturilor a fost inferioară celei înregistrate de bazele macroeconomice relevante (salarii brute din conturi naționale și număr de salariați), ceea ce implică o diminuare a ratei implicite de taxare și o deteriorare a indicelui de eficiență a taxării (de la 0,68 la 0,65).

Aceste evoluții sunt explicate în principal de impactul restituirii contribuțiilor colectate ilegal de la pensionari (în condițiile în care aceste sume au fost colectate pe parcursul anului 2011, majorând baza de comparație) precum și a Graficul 11: Venituri din contribuții de asigurări sociale în anul 2012 (mld. lei) Sursa: Ministerul Finanțelor Publice creșterii sumelor transferate către Pilonul II de pensii care sunt evidențiate în execuția bugetară drept venituri cu semnul minus (venituri „negative”). Totuși, prin comparație cu evoluția încasărilor din impozitul pe venit (+9,5%) a căror traiectorie este influențată de aceleași baze macroeconomice, dinamica încasărilor din contribuții sociale este modestă, sugerând o pierdere de eficiență a colectării. De altfel, rata implicită de taxare aferentă contribuțiilor sociale se situează la un nivel inferior celui din 2010, înainte de lărgirea bazei de impozitare (extinderea asietei contribuțiilor de asigurări de sănătate la pensiile mai mari de 740 lei lunar, redefinirea activităților dependente, introducerea de contribuții sociale pentru personalul militar).

Comparativ cu celelalte țări din regiune9 , România continuă să se plaseze de departe pe ultimul loc în ceea ce privește eficiența colectării contribuțiilor sociale, rata implicită de taxare fiind inferioară nivelului din mai multe țări care percep un nivel mai redus de contribuții sociale. Astfel, deși nivelul cotei legale agregate de contribuții sociale este al treilea în regiune (după Slovacia și Republica Cehă), nivelul ratei implicite de taxare este comparabil cu cel al Letoniei, care ocupă penultimul loc în regiune după nivelul cotei statutare de contribuții sociale. O îmbunătățire a gradului de eficiență a taxării la nivelul Letoniei (țara situată pe poziția imediat superioară României în clasamentul gradului de eficiență) ar fi generat venituri suplimentare de 4,4 mld. lei (0,76% din PIB) la nivelul anului 2012.

2013

Încasările din impozitul pe profit în standarde cash, în cuantum de 10,92 mld. lei, nete de impactul schemelor de compensare implementate (în sumă de 8,8 mil. lei), au înregistrat o creștere modestă, de 1,46% în 2013, comparativ cu anul anterior (+157mil. lei), fiind cu mult inferioare față de estimările din bugetul inițial (aproximativ cu 805 mil. lei), dinamica slabă a acestora fiind determinată atât de regularizările efectuate la impozitul pe profit datorat de către băncile comerciale10 , dar și de o evoluție foarte slabă a încasărilor de la agenții economici nefinanciari, acestea Graficul 7: Venituri din impozitul pe profit în anul 2013 (mld. lei) Sursa: Ministerul Finanțelor Publice din urmă fiind influențate negativ de performanța financiară slabă a companiilor11 . Nivelul nominal al veniturilor încasate din impozitul pe profit rămâne semnificativ sub cel înregistrat în perioada pre-criză, această evoluție fiind ilustrată și de nivelul indicelui de eficiență a colectării (calculat conform metodologiei ESA95), care a înregistrat o reducere semnificativă în perioada 2008-2012 (în linie cu evoluțiile din NSM10), Graficul 8 sugerând o legătură directă între gradul de eficiență a colectării și poziția ciclică a economiei. Odată cu reluarea creșterii economice în anul 2011, indicatorul de eficiență a consemnat o stabilizare, astfel că, dacă în termeni cash dinamica încasărilor din impozitul pe profit a fost de doar 0,58%, conform metodologiei ESA95 acestea au avansat cu 10,16% în 2013, față de 2012, remarcându-se o ușoară creștere a indicelui de eficiență a taxării la nivelul anului 2013, datorită faptului că veniturile din impozitul pe profit au evoluat într-un ritm superior celui aferent bazei macroeconomice relevante (excedentul brut din exploatare). Comparativ cu celelalte țări din Europa Centrală și de Est12, la nivelul anului 2013, România se situa pe poziția a șaptea în cadrul eșantionului (aceeași poziție ca în 2012), cu un grad de eficiență a impozitării de 20% și o rată implicită de impozitare de 3,2% (calculată ca raport între impozitele directe plătite de întreprinderi și excedentul brut din exploatare din conturile naționale, ca aproximare pentru baza de impozitare propriu-zisă). Se poate remarca faptul că, România, ca și majoritatea țărilor din regiune, a înregistrat o ușoară creștere a eficienței colectării comparativ cu anul precedent, excepție făcând doar Slovacia, care a înregistrat o scădere a indicelui de eficiență a colectării impozitului pe profit, în contextul majorării cotei de impozitare, de la 19% în 2012 la 23% în 2013. Pe de altă parte, Bulgaria este singura țară care a înregistrat o îmbunătățire considerabilă a eficienței colectării impozitului pe profit, de la 37% în 2012, la 45% în 2013. Este foarte probabil ca îmbunătățirea acestui indicator să depindă de poziția economiei în cadrul ciclului economic, dar și de măsurile întreprinse de Ministerul Finanțelor Publice în vederea combaterii evaziunii fiscale sau în direcția îmbunătățirii legislației privind impozitul pe profit.

2014

În prognoza de primăvară publicată în mai 2014, Comisia Europeană proiectează pentru anul în curs un avans economic de 1,6% la nivelul Uniunii Europene, în timp ce la nivelul zonei euro se estimează o majorare a PIB real de 1,2%. Creșterea economică este prognozată a se baza, în principal, pe revenirea pe o pantă ascendentă a dinamicii cererii interne, pe fondul unei încrederi sporite a consumatorilor favorizată și de disiparea efectelor crizei financiare. În perioada 2010-2013, economiile statelor membre UE au evoluat divergent, unele țări revenind pe o traiectorie ascendentă a PIB real, în timp ce altele au înregistrat o contracție economică semnificativă. În schimb, pentru anul 2014, CE proiectează rate de creștere pozitive în aproape toate țările membre UE, excepțiile fiind reprezentate de Cipru (-4,8%) și Croația (-0,6%). Astfel, cele mai perfomai performante țări din perspectiva dinamicii așteptate a PIB real sunt Letonia (3,8%), Polonia (3,2%) și Suedia (2,8%), dar creșteri robuste sunt așteptate și în Marea Britanie (+2,7%), Germania (+1,8%) precum și la nivelul țărilor din Europa Centrală și de Est, ratele de creștere din această regiune fiind anticipate a se situa peste 2%. Pentru anul 2014, este estimat un nivel scăzut al ratei inflației, respectiv de 1% pentru Uniunea Europeană și de 0,8% pentru zona euro, evoluția acesteia fiind favorizată atât de factori externi precum scăderea prețurilor mărfurilor, cât și de factori interni – continuarea procesului de ajustare macroeconomică și disiparea efectului creșterii prețurilor administrate, prețurilor la energie și a taxelor indirecte în multe dintre statele membre. În România, prognoza de primăvară a Comisiei Europene anticipa o încetinire a ritmului de creștere economică la 2,5% comparativ cu nivelul de 3,5% înregistrat în anul 2013. Avansul PIB real este prognozat a se baza, mai ales, pe îmbunătățirea încrederii populației și a companiilor, contextul internațional relativ favorabil, precum și pe manifestarea efectelor pozitive ale reformelor structurale privind noul cod al muncii sau liberalizarea pieței energiei. Astfel, se așteaptă ca cererea internă să înlocuiască exportul net ca principal motor de creștere economică. Investițiile ar putea înregistra o dinamică pozitivă ca urmare a măsurii fiscale de neimpozitare a profitului reinvestit în echipamente tehnologice, începând cu luna iunie a anului curent, dar și în contextul unei posibile îmbunătățiri a absorbției de fonduri europene. Totodată, există așteptări favorabile și în ceea ce privește evoluția consumului ca urmare a creșterii încrederii consumatorilor, precum și a majorării moderate a salariului real. Pe de altă parte, creditarea va rămâne, cel mai probabil, în teritoriu negativ, fiind influențată de 149 continuarea procesului de reducere a gradului de îndatorare (engl. deleveraging) manifestat la nivelul băncilor comerciale. Analizând în dinamică, prognozele de creștere economică pentru 2014 au fost revizuite doar marginal în ultimul an, situație semnificativ diferită față de revizuirile negative de amploare din anii anteriori, pe fondul creșterii optimismului privind redresarea economică într-un mod sustenabil.

Evoluția prognozelor de creștere economică în România pentru anul 2014

Conform Raportului asupra inflației din august 2014 publicat de BNR, inflația în România este prognozată să se mențină în intervalul țintit pe tot parcursul acestui an, urmând a înregistra la finalul perioadei un nivel de 2,2%, proiecția fiind însă revizuită semnificativ în jos de la nivelul de 3,3% anticipat în varianta anterioară a aceluiași raportul. Reevaluarea proiecției de inflație s-a datorat atât unor factori conjuncturali – anul agricol bun, dar și unor factori fundamentali – persistența deficitului de cerere agregată și ajustarea descendentă a anticipațiilor inflaționiste În opinia Consiliului fiscal, balanța riscurilor la adresa evoluției PIB real în anul 2014 se situează mai degrabă pe partea negativă, respectiv înregistrarea unui avans economic mai scăzut decât cel anticipat inițial, pe fondul evoluțiilor foarte slabe la nivelul investițiilor din prima parte a anului 2014, atât a celor publice cat si a celor private, precum și a mediului extern nefavorabil, economiile din Uniunea Europeana având o performanta sub așteptări.

3.2. Analiza impozitelor indirecte în perioada 2009 – 2014

2009-2012

Estimate în construcția inițială a bugetului la un nivel de 49,65 mld. lei, veniturile din TVA s-au situat la finele anului la un nivel de 50,51 mld. lei, diferența fiind explicată în totalitate de veniturile suplimentare generate de evoluția peste așteptări a consumului privat, majorarea schemei de compensare „în lanț” aprobată cu prilejul rectificărilor bugetare din august și octombrie 2012 (care prevedea un impact suplimentar la nivelul veniturilor din TVA de 1,2 mld. lei) neregăsindu-se la nivelul execuției bugetare. Comparativ cu 2011, încasările din TVA, nete de impactul schemelor de compensare, au crescut cu 2,76 miliarde lei (5,92%), pe fondul revenirii treptate a consumului gospodăriilor populației și a creșterii prețurilor. Evaluând eficiența colectării impozitelor prin intermediul raportului dintre rata implicită de impozitare (definită ca raport între veniturile efectiv colectate pentru un anumit tip de impozit și baza macroeconomică de impozitare corespunzătoare) și rata legală de impozitare, gradul de eficiență al taxării pentru TVA a scăzut substanțial în România comparativ cu perioada anterioară crizei economice, fenomen însă comun la nivelul grupului noilor state membre UE din Europa Centrală și de Est (NSM10). Se remarcă totuși o relativă stabilitate a indicelui înperioada 2009-2012, majorarea cotei standard de TVA din 2010 conducând la venituri nominale mai mari în condițiile în care eficiența colectării s-a menținut relativ constantă. Execuția bugetară la finele lui 2012 sugerează menținerea la același nivel a eficienței taxării comparativ cu anul anterior (indice de eficiență de 57%), dinamica veniturilor din TVA fiind foarte apropiată de cea a bazei macroeconomice relevante (consumul final al gospodăriilor populației și al IFSLSG3 ). Un grad de eficiență a colectării nemodificat sugerează lipsa unui surplus extraordinar de venituri (engl. revenue windfalls) – din reducerea evaziunii fiscale, de exemplu. Considerând însă structura bazei macroeconomice relevante, șocul nefavorabil de ofertă din agricultură a afectat negativ componenta „autoconsum și piață țărănească”, care nu este susceptibilă a genera venituri din impozitare, componenta taxabilă a acesteia înregistrând o dinamică superioară. Astfel, izolând impactul acestei componente, eficiența colectării s-a înrăutățit în 2012 față de 2011.

Gradul de eficiență al taxării în cazul TVA la nivelul anului 2012, de 57%, este semnificativ inferior celui înregistrat în Estonia (84%), Slovenia (71%) și Bulgaria (71%). România a colectat în 2012, 8,5% din PIB din venituri din TVA (execuție ESA95), față de 8,32% din PIB în Slovenia, 8,73% în Estonia și 9,15% în Bulgaria, în condițiile în care cota standard de TVA în aceste țări era de 20% (comparativ cu un nivel de 24% în România). La nivelul anului 2012, o eficiență mairedusă a taxării conform definiției de mai sus era observabilă în Letonia, Lituania, Slovacia și Polonia, poziția României în cadrul grupului de țări analizate îmbunătățindu-se pe fondul pierderilor de eficiență din alte state. Trebuie însă precizat faptul că diferențele la nivelul indicelui de eficiență a taxării reflectă și diferențele structurale dintre economii, având în vedere că procentul mai ridicat al populației din mediul rural din România se reflectă într-o pondere mai ridicată a componentei autoconsum și piața țărănească (netaxabilă). De altfel, Aizenmann J. și Y. Jinjarak (2005)4 , examinând un panel de 44 de țări în perioada 1970-1999, conchid că eficiența colectării TVA este invers proporțională cu ponderea în PIB a agriculturii, și direct proporțională cu gradul de urbanizare și gradul de deschidere al economiei (engl. trade openness) – indicatorii aferenți României fiind nefavorabili în cazul celor trei variabile. Trebuie menționat în plus că metoda de calcul a indicatorului de eficiență la TVA nu ia în considerare impactul cotelor reduse de TVA și nu ia în calcul alte componente ale PIB care sunt supuse TVA (o parte a consumului intermediar și o parte din formarea brută de capital fix – a se vedea capitolul de evaziune fiscală).

Veniturile colectate după standarde cash din accize în 2012 au însumat 20,26 mld. lei (3,45% din PIB), din care 3,3 mil. lei reprezintă impactul schemelor de compensare „în lanț” (swap-uri). Excluzând influența acestora, plusul de venituri comparativ cu anul anterior este de 1,22 mld. lei (echivalentul unei creșteri nominale de 6,43%), reflectând majorări ale nivelului accizei aferente anumitor produse (motorină, bere și țigarete), dar și impactul favorabil al unei deprecieri cu 0,8% a leului față de euro considerând cursul de referință utilizat la calculul accizelor. Încasările din accize au fost mai mici cu 0,92 mld. lei față de nivelul programat în bugetul inițial și cu 0,33 mld. lei față de nivelul proiectat în a doua rectificare bugetară, impactul eforturilor de reducere a evaziunii fiscale din cursul anului 2012 fiind inferior celui estimat. De altfel, Consiliul fiscal a atras atenția, atât în opinia asupra proiectului de buget, cât și la rectificările bugetare asupra faptului că veniturile din accize sunt supraestimate, dinamica acestei categorii de venituri fiind proiectată constant a se majora într-un ritm superior bazei macroeconomice relevante. Această evoluție ar putea fi explicată doar printr-o creștere a eficienței colectării care nu s-a materializat la nivelul scontat nici în 2012. Consiliul fiscal recomandă o prudență sporită în estimarea acestei categorii de venituri în condițiile în care impactul eforturilor de reducere a evaziunii fiscale ar trebui să fie încorporat ex-post, respectiv după materializarea acestora.

Ponderea veniturilor in total venituri bugetare pe anii 2013-2014

Veniturile bugetare sunt estimate la 216,8 miliarde lei reprezentând o pondere în PIB de 32,9%, respectiv o pondere ca în anul 2013.

Estimarea veniturilor bugetare va avea în vedere în anul 2014 atingerea unui nivel al deficitului bugetar de 2,2% din PIB, prognozat în funcție de ceilalți indicatori macroeconomici, evoluția cadrului macroeconomic, necesitatea creșterii capacității de absorbție a fondurilor europene.

Cele mai mari ponderi în cadrul veniturilor bugetare se înregistrează la contribuții (8,8% din PIB) TVA (8,3% din PIB), Accize (3,7% din PIB) .

Mircea Ștefan Minea, Cosmin Flavius Costaș, Dreptul finanțelor publice,Ediția a V-a, Editura Sfera, Cluj-Napoca, 2006.

Dan Drosu Șaguna, Tratat de drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București, 2001.

Iulian Văcărel, Florian Bercea, Gabriela Anghelache, Maria Bodnar, Tatiana Moșteanu, Florin Georgescu, Finanțe publice, ediția a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003.

Ioan Condor, Drept financiar, Editura R.A Monitorul Oficial, București, 1994.

Ioan Gliga, Drept financiar, Editura Humanitas, București, 1998.

Mircea Ștefan Minea, Eugen Iordăchescu, Anca- Mihaela Georoceanu, Dreptul finanțelor publice, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2002.

Botea, I. Metode și tehnici fiscale, Tipografia Someșul, Satu Mare, 1998

Condor, I. Impozite, taxe și contribuțiile persoanelor juridice, Editura Tribuna Economică, București, 1998

Corduneanu, Carmen , Sistemul fiscal în știința finanțelor, CODECS, București, 1998

Lăcriță, G. Impozitul pe profit: evoluția reglementării,

Editura Tribuna Economică, București, 2001

Lăcriță, G. Metode de evitare a dublei impuneri utilizate în convențiile încheiate de România cu alte state, Revista Impozite și taxe Nr. 2 din 02.2002

Moșteanu, Roxana , Obligațiile fiscale ale agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 2000

Moșteanu, Roxana , Impozite și taxe 2000 – 2001, Editura Economică, București, 2001

Talpoș, I., Enache, C. Fiscalitate aplicată, Editura Orizonturi universitare, Timișoara, 2001

Mircea Ștefan Minea, Cosmin Flavius Costaș, Dreptul finanțelor publice,Ediția a V-a, Editura Sfera, Cluj-Napoca, 2006.

Dan Drosu Șaguna, Tratat de drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București, 2001.

Iulian Văcărel, Florian Bercea, Gabriela Anghelache, Maria Bodnar, Tatiana Moșteanu, Florin Georgescu, Finanțe publice, ediția a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003.

Ioan Condor, Drept financiar, Editura R.A Monitorul Oficial, București, 1994.

Ioan Gliga, Drept financiar, Editura Humanitas, București, 1998.

Mircea Ștefan Minea, Eugen Iordăchescu, Anca- Mihaela Georoceanu, Dreptul finanțelor publice, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2002.

Botea, I. Metode și tehnici fiscale, Tipografia Someșul, Satu Mare, 1998

Condor, I. Impozite, taxe și contribuțiile persoanelor juridice, Editura Tribuna Economică, București, 1998

Corduneanu, Carmen , Sistemul fiscal în știința finanțelor, CODECS, București, 1998

Lăcriță, G. Impozitul pe profit: evoluția reglementării,

Editura Tribuna Economică, București, 2001

Lăcriță, G. Metode de evitare a dublei impuneri utilizate în convențiile încheiate de România cu alte state, Revista Impozite și taxe Nr. 2 din 02.2002

Moșteanu, Roxana , Obligațiile fiscale ale agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 2000

Moșteanu, Roxana , Impozite și taxe 2000 – 2001, Editura Economică, București, 2001

Talpoș, I., Enache, C. Fiscalitate aplicată, Editura Orizonturi universitare, Timișoara, 2001