Rolul Reporterului In Televiziune

ROLUL REPORTERULUI ÎN TELEVIZIUNE

CUPRINS :

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

1. Dimensiunea structurală/relațională

1.1.Rolul reporterul în Departamentul de știri

1.2.Atribuții și competențe

CAPITOLUL II

2. Dimensiunea informațională

2.1. Jurnalul de știri ca “gen de comunicare

2.2. Drumul critic de la căutarea și relatarea informației la înscrierile în agenda mediatică

CAPITOLUL III

3. Dimensiunea comunicatională

3.1.Paradigme ale comunicării

3.2.Acces la real si evenimențializare

3.3.Structura știrilor in televiziune din perspectiva limbii și discursului

4.4.Funcția bardică

CAPITOPUL IV

4. Studiu de caz

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Televiziunea reprezintă astăzi una dintre cele mai importante surse de informații disponibile în societatea noastră. Ore în șir, un flux continuu de cuvinte și imagini pătrunde pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor, în sufragerii și dormitoare și în mentalul individual și colectiv.

Televiziunea crează poveștile, motivele de îngrijorare și divertismentul,ne poartă în lumi diferite și ne obligă să ne stabilim poziția față de ele.

Jurnalul de știri dă tonul în ,,orchestra” din care fac parte zecile și chiar sutele de canale și funcționează ca un veritabil sistem nervos central al socialului. Însă lucrurile devin, brusc, complicate de îndată ce încercăm stabilirea unor repere clare, în virtutea cărora informația brută e susceptibilă de a deveni o informație televizuală, integrată în ,,genul” știrii de televiziune ținând cont de faptul că receptarea mesajului audiovizual este prin excelență instabilă, selectivă și subiectivă, fapt care influențează o structurare distinctă și precisă a informației ce urmează să devină știre de televiziune.

Pe baza acestei cercetări mi-am propus să revalorizez munca reporterului de teren în televiziune în condițiile în care viteza fluxului de informații produce modificări substanțiale în componența redacțiilor, accentul căzând pe citizen journalism, respectiv modalități interactive de colectare a informației. Cred că aceste mutații sunt în defavoarea investigațiilor jurnalistice și a sistemului de comunicare pe care jurnalistul și întreaga echipă deplasată în teren îl instalează pentru a valorifica sursele de informație într-un cadru metodologic și tehnic în care autenticitatea, verificarea informației și decupajele problematice trebuie să rămână elemente componente ale output-ului informațional. Pe de altă parte reporterul ar trebui să conștuentizeze riscurile de distorsiune a informației în diversele momente și praguri ale procesului de comunicare ,,locurile” în care subiectivitatea și obiectivitatea se confruntă în procesul de selecție a informație și de redactare a știrii. Cercetarea întreprinsă de mine este un mod de a-mi dezvolta o perspectiva mai clară asupra acestui proces interuman redus adesea la o succesiune de operații de tip mașină și la o prezentare în cadru (stand-up) care să asigure impactul. În procesul de comunicare reprezentat de construcția știrii intervin variabile care modifica traiectoria sensului și scad credibilitatea reporterului.

CAPITOLUL I

1.1. Rolul reporterul în Departamentul de știri

O redacție este o instituție publică/privată, structurată organizatoric potrivit specificului activității pe care o desfașoară personalul de specialitate – jurnaliștii – în vederea realizării/apariției unei publicații. Acestui prim sens, i se mai alatură un al doilea, acela de sediu al instituției de presă. De la termenul redacție, derivă alți câțiva, atașați activității de presă: (a) redacta = a compune, a formula în scris un text personal sau al altor persoane (corespondenți, colabotatori) în vederea tipăririi (<fr. rédiger, lat. redigere); redactare = acțiunea de a redacta și rezultatul ei scris, stilizat; redactor. În redacțiile mai mari, reporterii se împart în generalițti și specializați. În principiu și la modul general orice redacție se structurează pe câțiva piloni de rezistență, numiți frecvent departamente :

1) Departament al managementului (conducerii);

2) Departament jurnalistic (secții, sectoare, specializări, rubricizări, corespondenți/ colaboratori, acreditați în interior/exterior);

3) Departament tehnic (secretariatul de redacție, secțiile foto, grafica, paginare/editare electronică);

4) Departament economic (costuri, salarii, productivitate, profit, expediție/difuzare/retur, prospecții de marketing).

Profil profesional

În accepțiune generală reporterul se deosebește de ceilalați jurnaliști prin faptul că mai tot timpul se află în alergare. Stereotipul reporterului este jurnalistul cu un microfon și un cameraman în apropierea sa, asaltând cu întrebări divesre persoane sau încercând să pătrundă în locuri interzise. Ei bine, acesta este modelul din filme. În realitate se poate întâmpla ca reporterul să stea zile întregi în redacție, în fața telefonului sau computerului. În spatele acestei fațade a alergătorului avid de senzație se află un om care presupune o pregătire specială, aptitudini de comunicare, experiență, fler jurnalistic și o insistență de fier.

Pe parcursul evoluției și clasificării muncii jurnalistice s-au realizat mai multe modele de activitate. Astfel și reporterii au fost clasificați în funcție de tipul și departamentele redacției. Există reporteri specializați și generaliști. Cei specializați se ocupă de anumite domenii: economie, social, cultură, sport etc. Cei generaliști pot acoperi mai multe domenii. Tendința prezentă a redacțiilor este de a avea reporteri generaliști atâta timp cât evenimentele dintr-un anumit domeniu nu oferă o sursă continuă de informații.

Construcția evenimentului

Există o serie de însușiri care conferă semnificație jurnalistică unui eveniment. Vorbim în acest caz de capacitatea și calitatea informațională transimsă în procesul de comunicare dintre jurnalist și public. Prin raportarea mesajului la receptor, ca public țintă putem diferenția șase valori:

1. proximitate temporală;

2. proximitate spațială;

3. neobișnuitul faptelor;

4. conflictul

5. consecințele;

6. captarea interesului uman.

Prin considerarea acestor șase valori ca principii și criterii de constituire a reportajului se deduce specificul acestuia în raport cu alte genuri jurnalistice.

Tehnici specifice televiziunii

STAND-UP-ul (relatarea în picioare)

Este acea relatare în care reporterul transmite de pe teren, stând în picioare și vorbind în fața camerelor de luat vederi.

Funcțiile unei asemenea relatări:

a. Se consideră că dacă telespectatorul îl vede pe reporter la fața locului știrea câștigă în credibilitate. De aceea, posturile de televiziune recurg ori de câte ori este posibil la stand-up;

b. Cu ajutorul fundalului din spatele reporterului, a zgomotelor de fond, a tonului folosit de reporter și eventual a felului în care este îmbrăcat, se reușește redarea, într-o anumită măsură, a atmosferei locului sau a momentului, creindu-i telespectatorului impresia că este martor la cele întâmplate;

c. Transmisia (înregistrarea) de la fața locului este ea însăși un eveniment, având o doză de spectaculozitate, ceea ce o face mai atractivă decât simpla citire din studio a aceluiași text. Se suplinește în felul acesta absența imaginilor în cazul știrilor nevizuale;

d. Relatarea stand-up permite consemnarea cu ușurință a evoluțiilor ce s-au produs după încheierea filmărilor.

Există două variante de stand-up:

1. relatare exclusiv verbală;

2. relatare verbală însoțită (acoperită) parțial de imagini.

Intervenția directă a reporterului la începutul relatării se întâlnește mai rar, deoarece introducerea sa poate fi preluată de crainicul emisiunii de știri;

Prezența reporterului în cadru, în partea mediană a știrii, are drept scop să unească două unghiuri ale abordării aceluiași subiect.

Apariția finală a reporterului permite completarea informației cu noutăți de ultim

moment, atunci când acestea nu sunt lăsate pentru lead.

Durata aparițiilor reporterului este scurtă (15-20 secunde), partea sau părțile însoțite de imagini fiind preponderente.

Relatările de tip „stând în picioare” încep sau se termină cu o formulă ce cuprinde numele jurnalistului, denumirea postului de televiziune sau a emisiunii și locul de unde transmite. Prin această formulă se specifică și faptul dacă reporterul este angajatul permanent al postului (ex. Mihai Croitoru, ProTV) sau un colabrator extern (ex. Mihai Croitoru, pentru ProTV).

Încadrarea reporterului se face în plan mijlociu sau mai strâns. Plasarea în centrul imaginii îi dă reporterului un plus de autoritate. El se suprapune peste subiect și îl domină. Sunt operatori care preferă să pună în valoare ambianța printr-un cadraj lateral în stânga sau în dreapta reporterului, ceea ce îl face pe jurnalist să devină parte a scenei. Fundalul ales trebuie să fie relevant pentru subiect și să nu cuprindă elemente care să distragă atenția telespectatorilor.

Apariția sau intrarea în cadru a reporterului poate fi făcută în mai multe variante:

1. direct, prin tăietură de montaj (cea mai uzuală variantă);

2. prin panoramare – imaginea pornește de pe un element semnificativ din locul de unde se transmite și panoramează, descoperindu-l pe reporter. Acesta începe să vorbească fie imediat, fie numai după apariția sa în imagine. În ultima variantă trebuie evitat momentul neplăcut, care trădează neprofesionalism, când spectatorul îl vede pe reporterul care așteaptă să vorbească, iar acesta nu realizează că a intrat deja în cadru;

3. prin transfocare înapoi (cu menționarea acelorași observații ca la punctul 2).

În general, reporterul stă pe loc în timp ce vorbește. Dacă totuși se deplasează, va fi urmărit de cameră, astfel încât mărimea sa să rămână constantă în cadru.

Prezența reporterului în cadru

– să confirme prezența la fața locului în situații când aceasta poate fi pusă la îndoială (de exemplu, în reportajele – anchetă care fac dezvăluiri spectaculoase);

– să ateste importanța excepțională a evenimentului (de unde și practica transmisiilor în direct), să dinamizeze reportajul.

Încadrarea reporterului în imagine trebuie făcută astfel încât să nu mai existe un alt punct de atragere a atenției (un alt personaj, un obiect care se mișcă etc.). De regulă, este de preferat ca reporterul să privească direct în cameră și nu în fișele sale, pentru a nu lăsa impresia de nesiguranță.

1.2. Atribuții și competențe( căutare, investigare, redactare și transmitere în direct)

Procesul culegerii și structurării informației

Legimitatea demersului investigativ

Se poate remarca în primul rând că jurnalistul în general, și jurnalistul de investigație în particular, poate să existe într-o societate care crede în progres, dezvoltare și schimbare. Astfel, nu ne putem imagina jurnalismul de investigație înaintea perioadei moderne, când bazele de legimitate erau legate de drepturi de sânge,imuabile, transmise în familie. Mai mult, în această perioadă, cel puțin pentru familiile regale, se invocă și legătura directă cu divinitatea. Într-o astfel de structură, unde stratificarea este determinată de origine și mai puțin de calitățile personale, regulile și mersul societății nu se discută în gazete sau în audiovizual. A fost nevoie de transformările aduse de modernitate, de industrializare, urbanizare și erodarea legimităților anterioare, pentru ca un nou concept să capte contur. Este vorba despre jurnalistul de investigație ca descoperire, urmărire asiduă și aducere în fața publicului a tarelor societății.

La mijlocul secolului al XIX- lea, în spațiul britanic, se creaseră premisele pentru dezvoltarea unui concept de jurnalism ce implică și precizarea unor norme profesionale, propriile tehnici, o serie de genuri, între care și jurnalismul de investigație. După cum afirma Hugo Burgh, acesta ,,s-a hrănit din raționalismul crescând al discursului intelectual în epocă și din efortul științific de găsire a adevăr și erodarea legimităților anterioare, pentru ca un nou concept să capte contur. Este vorba despre jurnalistul de investigație ca descoperire, urmărire asiduă și aducere în fața publicului a tarelor societății.

La mijlocul secolului al XIX- lea, în spațiul britanic, se creaseră premisele pentru dezvoltarea unui concept de jurnalism ce implică și precizarea unor norme profesionale, propriile tehnici, o serie de genuri, între care și jurnalismul de investigație. După cum afirma Hugo Burgh, acesta ,,s-a hrănit din raționalismul crescând al discursului intelectual în epocă și din efortul științific de găsire a adevărului din fapte , unul dintre cele mai de seamă cadouri ale iluminismului; în acest mod, s-a avansat ideea obiectivității. Sau cel puțin a imparțialității.”

Jurnalismul de investigație are ca principale mijloace și justificări ,,observația rațională și empatia morală făcând mai mult ca niciodată din exploatare și abuz subiect de analiză, discuție și investigație”.

În același timp, odată cu desprinderea presei de sub tutela partinică și cu integrarea acesteia în sistemul pieței, ca marfă sponsorizată de publicitate, definițiile prime ale jurnalismului de investigație sunt zdruncinate. Agenda morală se transformă și devine un bun de larg consum, ca oricare altul, o altă modalitate de a atrage clienți, consumatori. Liberalizarea presei merge în paralel cu declinul jurnalismului de investigație așa cum a fost el definit mai sus. Ca tip de demers, este mai mult explicația decât regula, iar acest lucru este vizibil și în spațiul românesc actual.

Intrebari de rutină si investigatii complexe

La începutul oricărei investigații, jurnaliștii își pun o serie de întrebări , ca, de pildă:

Cum va decurge procesul?

Cât de bine se desfășoară, de fapt, aceasta?

Cine va învinge și cine va pierde? De ce unii pierd și alții câștigă?

Cum anume se întâmplă aceasta?

Cine sunt victimele? Cine scapă nepedepsit și cine are de suferit în toată această problemă?

Jurnaliștii anchetatori își propun să folosească și o procedură practică, cu etape clare de urmat:

-etapa formulării idei;

-etapa verificărilor datelor reale;

-etapa ,,continuă” sau ,,oprește-te”;

-etapa elaborării planului de lucru;

-etapa inițială de culegere a informației;

-etapa umplerii diverselor diverselor goluri în informația deținută deja;

-scrierea materialului, și, la nevoie, rescrierea lui;

-publicarea materialului și adăugirile ulterioare referitoare la acest subiect.

Redactarea textelor pentru televiziune

Adecvarea la mediul de comunicare

Modul diferit de transmitere a unui text, în formă scrisă (carte, ziar, afis etc.) sau vorbită (radio, televiziune, conferințe etc.), influențează receptarea sa ; în consecință, jurnalismul trebuie să își adapteze stilul și organizarea informației, în conformitate cu particularitățile concrete ale canalului de comunicare ales. Nu de puține ori, de exemplu, valoroase conferințe au ajuns să plictisească doar pentru că, inițial, fuseseră destinate lecturii, iar nu audierii. Prin urmare, la redactarea textelor pentru televiziune – știri, reportaje etc. – trebuie să se țină seama de trăsăturile specifice ale acestui mediu.

Mesajele sunt transmise în flux continuu

Cititorul unei pagini tipărite își stabilește singur ritmul lecturii în funcție de dificultatea textului, de cunoștințele sale, de starea sa de oboseală etc. El poate relua o frază sau un pasaj, dacă nu a înțeles ; se poate opri pentru a medita asupra unei idei sau poate să întrerupă lectura pentru a o relua mai târziu.Telespectatorul nu are asemenea posibilități. Mesajul audio – vizual sosește în flux continuu ; ceea ce nu se înțelege în momentul difuzării rămâne o informație pierdută. Televiziunea, ca și radioul, este un mediu al momentului, un mediu instantaneu. În mod obișnuit, mesajul vizual și cel verbal sunt difuzate concomitent. Prin alăturarea lor, între imagine și cuvânt pot apărea relații :

a) de concurență,

b) de redundanță,

c) de complementaritate.

O imagine foarte captivantă prin, să zicem, dramatismul sau ineditul ei, va distrage atenția spectatorului de la comentariu. La fel, un comentariu interesant va pune în umbră imaginea care îl însoțește. Un text nu este absolut liniar, el conține pasaje mai mult sau mai puțin „interesante”. La fel stau lucrurile și în ceea ce privește succesiunea imaginilor. Momentele forte ale discursului vizual nu trebuie să coincidă cu momentele forte ale discursului verbal. Este bine ca atenția privitorului să fie condusă alternativ între palierul verbal și cel auditiv. Pe de altă parte, un comentariu continuu, non-stop, devine obositor. Pauzele permit spectatorului să reflecteze asupra celor spuse, facilitând înțelegerea și memorarea.

O greșeală frecventă a începătorilor, atunci când redactează un comentariu pentru o știre sau un film documentar, constă în a povesti ceea ce se vede. Textul devine redundant, în loc să fie complementar, adică să cuprindă ceea ce imaginea nu poate să arate.

Atenția telespectatorilor oscilează în intensitate

În mod obișnuit, un cititor renunță la alte preocupări în timpul lecturii ; chiar dacă, să zicem, ascultă muzică, bea cafea sau fumează, atenția sa este îndreptată în principal, spre text. Urmărirea unei emisiuni la televizor nu presupune însă o asemenea concentrare, telespectatorul putând avea în același timp și alte preocupări.

Pe de altă parte, dacă materialul transmis nu este suficient de interesant, atenția telespectatorilor va scădea, fiind posibil ca ea să fie atrasă de altceva și astfel să se producă o „debranșare”.

Adesea, unii telespectatori urmăresc doar auditiv emisiunea de știri ; ei o vor privi numai dacă se transmite ceva interesant. Pentru aceasta este necesar ca mai întâi fiecare material să capteze atenția spectatorului. Posturile de televiziune se adresează unor categorii foarte largi de spectatori

Ziarele și revistele au un public mai restrâns, mai uniform, oarecum specializat, în timp ce posturile de televiziune se adresează unui public foarte larg, cu un bagaj cultural eterogen, dispunând de capacități de înțelegere diferite. Toate aceste caracteristici ale televiziunii cer ca materialele audio-vizuale difuzate să fie cât mai accesibile, permițând telespectatorului să înțeleagă imediat, fără greutate, sensul mesajului.

Jurnalismul de televiziune se sprijină pe următoarele principii în redactarea materialelor :

• Să se scrie simplu (dar nu simplist), clar , concis și direct, adică explicit.

• Să se scrie în limbajul de fiecare zi, așa cum se vorbește în mod obișnuit, ocolindu-se însă familiarismele și jargonul. Se vor evita formulările prețioase sau gongorice, stilul oficial, administrativ etc. Dacă informația cuprinsă într-un document oficial urmează să fie inclusă într-o știre sau comentariu, ea va fi transpusă în limbaj colocvial. Destinată inițial ochiului, ea va fi rescrisă astfel încât să se adreseze auzului.O bună metodă de redactare pentru audio-vizual constă în a se rosti propozițiile mai întâi cu voce tare, pentru ca apoi să fie notate. Verificarea calității auditive a unui text se face în același fel : prin citire cu voce tare.

• Să se folosească propoziții și fraze scurte, evitându-se construcțiile arborescente, greoaie.

• Informația să fie ordonată în mod logic, firesc și ușor de urmărit.

• Să se renunțe la detaliile și cuvintele inutile.

• Să se armonizeze relația dintre cuvânt și imagine.

Reguli tehnice de redactare pentru audio-vizual

Ele au drept scop ușurarea înțelegerii textului, prin îndepărtarea unor surse de neclaritate, precum și sporirea gradului de atractivitate.

Nume, titluri, funcții. Când numele unei persoane apare pentru prima dată în textul rostit, specificați titlul, funcția, gradul ori calitatea sa în raport cu subiectul sau tema materialului. Prezentarea poate fi verbală sau subtitrată.

Spre deosebire de presa scrisă, unde succesiunea uzuală este nume – funcție, în audio-vizual ordinea se inversează de obicei, fiind funcție – nume.

Sunt situații când prezentarea exactă și în detaliu a unor valori numerice este esențială pentru înțelegerea unui eveniment sau a unei stări de lucruri, cum ar fi, de exemplu : rezultatele alegerilor, sondajele de opinie sau prezentarea evoluției demografic. Receptarea acestei informații va fi ușurată dacă, în paralel cu textul rostit, se vor utiliza grafice sau, cel puțin, cifrele vor apărea scrise pe ecran. Depinde de imaginația și profesionalismul realizatorilor găsirea reprezentărilor vizuale cele mai sugestive, ușor de urmărit și atractive. Este cu totul inacceptabilă citirea, fără suport grafic, a unui lung șir de cifre. Ar fi o dovadă de diletantism și de dispreț față de telespectator.

Precizia plasării temporale a unor evenimente nu trebuie exagerată, fiind recomandate formule de genul: „în jurul orei două”, „în această dimineață, la Camera Deputaților”, „în ultimele zile au avut loc”, „pentru mâine sunt anunțate”, „la începutul săptămânii viitoare” etc.

Construcția situatiei

Pentru a reda, într-un material audio-vizual, spusele unei persoane există următoarele posibilități:

a) cel în cauză este prezent în imagine și vorbește direct, declarația sa fiind reprodusă : integral – de la primul până la ultimul cuvânt, fără nici o omisiune, parțial – se alege doar un fragment din cele spuse și se fonotechează – se combină mai multe fragmente, uneori chiar părți de frază, pentru a reda mai sintetic o anumită idee, păstrând, pe cât este cu putință, formulările inițiale (procedeul, deși dă naștere unor neplăcute sărituri în cadru, pare să fi fost acceptat mai ales la emisiunile de știri). În cazul reproducerilor parțiale și fonotecate, reporterul va avea grijă să nu distorsioneze sensul afirmațiilor făcute de interlocutor;

b) persoana intervievată este prezentă doar în imagine, în timp ce coloana sonoră cuprinde o sinteză a spuselor sale, realizată și rostită de către reporter;

c) crainicul este prezent în imagine și rostește un text ce conține un citat; pentru a evita confuziile – cine a spus asta, jurnalistul sau cel despre care se vorbește ? – nu este suficientă schimbarea tonului lecturii, ci se recomandă una din următoarele modalități :

– introducerea unor formule explicite care semnalează începutul și sfârșitul fragmentului reprodus textual.

Sursa unei declarații se va menționa înaintea, nu la încheierea fragmentului citat.

VALORI ALE ȘTIRII

Ca și în presa scrisă, știrile de televiziune prezintă fapte ce se caracterizează prin importanță (adică numărul persoanelor și gradul în care acestea sunt sau vor fi afectate), prin prezența unui element conflictual (între indivizi, între grupuri, între oameni și instituții etc.) prin insolit, prin spectaculozitate, prin dramatism, prin interesul uman etc.

TIPOLOGII ALE ȘTIRII DE TELEVIZIUNE

Există mai multe categorii de știri care propun strategii de producție diferite.

a. în funcție de perisabilitatea lor

b. în funcție de conținut

c. în funcție de momentul difuzării

d. în funcție de durata lor

e. în funcție de raportul dintre informația vizuală și cea verbală

1. în funcție de perisabilitatea lor, știrile de televiziune se împart în două categorii:

a. de actualitate imediată (hard news)

b. de o actualitate mai largă (soft news)

Actualitatea imediată este cea care redă cursul vieții, cu ajutorul ei se construiește impresia că un post sau altul este bine informat. Știrile de actualitate mai largă nu sunt legate de o dată anume. Interesul față de asemenea subiecte se păstrează mai mult timp. Ca atare, difuzarea lor poate fi amânată câteva zile, cu mențiunea că există riscul ca un alt post de televiziune concurent să difuzeze informația respectivă.

2. în funcție de conținut, știrile se pot clasifica pornind de la domeniile cărora

le aparțin: politic, social, economic, cultural, medical, sportiv etc.

Prezența unor subiecte mai frecvente în telejurnale a impus și alte categorii distincte: accidente, incendii, catastrofe, crime, arestări, scandaluri, evenimente din viața unor celebrități, curiozități științifice, fapte diverse etc.

3. în funcție de momentul difuzării unei știri în raport cu momentul producerii evenimentului, există trei categorii de relatări:

a. post factum: se referă la situații încheiate

b. în evoluție: au în vedere fapte aflate în curs de desfășurare;

c. anticipatoare: anunță evenimente viitoare

4. în funcție de durata lor, știrile de televiziune se pot grupa în trei categorii, ale căror limite nu trebuie însă absolutizate:

a. flashuri de aproximativ 10-30 de secunde, în care evenimentul prezentat este doar enunțat;

b. știrea obișnuită, cu o durată între 30 de secunde și două minute;

c. știrile ample, depășesc două minute și pot ajunge, în funcție de subiect și profilul emisiunii, până la patru – cinci minute

5. în funcție de raportul dintre informația vizuală și cea verbală, se întâlnesc următoarele categorii de știri:

a. imagini comentate: în acest caz informația vizuală predomină și este esențială pentru înțelegerea știrii. De obicei sunt prezentate: 1. locul evenimentului (planuri generale, de situare, dar și detalii relevante) 2. personajele principale sau martorii, atunci când există 3. ce anume s-a întâmplat sau se întâmplă;

b. comentariu ilustrat cu imagini generice. În această situație, deși imaginile au legătură cu tema știrii, facilitându-i înțelegerea, ele ar putea însoți multe alte informații din același domeniu;

c. comentariu însoțit de imagini fără legătură cu subiectul: este o formulă precară, determinată de dificultatea reală de a prezenta o relatare despre un eveniment nevizual. Se pot urmări adesea „știri” de televiziune care au drept unic suport vizual oameni mergând pe stradă.

STRUCTURA ȘTIRII

Distingem mai întâi între textul de prezentare, știrea propriu-zisă (cau corpul știrii) și, uneori, un text post știre.

a) Textul de prezentare (lead-ul)

Este rostit de crainicul emisiunii și introduce materialul care urmează. Are o durată foarte scurtă, cuprinsă de cele mai multe ori între 5 și 15 secunde.

Textul de prezentare îndeplinește una sau mai multe din următoarele funcții:

1. trezește interesul și captează atenția telespectatorului pentru subiectul care urmează;

2. arată despre ce este vorba și indică perspectiva din care va fi tratat subiectul;

3. sugerează tonul știrii: grav, dramatic, ironic etc.;

4. descrie contextul evenimentului;

5. aduce date noi, apărute după finalizarea materialului (filmării).

Prima funcție este obligatorie și ea reprezintă condiția esențială pentru un lead bun.

Există mai multe variante de prezentare. Recomandarea este să fie aleasă cea mai potrivită în raport cu conținutul știrii. Peter Gross enumeră următoarele formule de prezentare, cu mențiunea că ele nu se exclud, ci se pot asocia în același enunț, completându-se:

– prezentarea rezumativă – conține sinteza știrii, oferind o imagine globală asupra evenimentului;

– prezentarea explicativă – favorizează înțelegerea faptelor și a semnificației lor;

– prezentarea prin contrast – evidențiază un element aflat în opoziție cu conținutul știrii;

– prezentarea interogativă – atrage atenția asupra subiectului prin formularea unei întrebări;

– prezentarea cu adresare directă – folosește persoana a doua pentru a-l implica direct pe telespectator;

– prezentarea cu ajutorul unui citat – este preluat un fragment semnificativ, incitant, din declarația unei persoane publice, a unui martor etc.;

– prezentarea narativă constă în începutul unei istorisiri care va fi continuată în cuprinsul știrii.

Textul de prezentare dispare în cazul telejurnalelor fără crainic, unde materialele se succed unul după altul, despărțite doar de un semnal vizual-sonor foarte scurt. În acest caz, întreaga informație este inclusă în corpul știrii.

b) Știrea propriu zisă

La redactarea știrilor de televiziune nu se utilizează modelul piramidei răsturnate din presa scrisă, ci se preferă alte formule pentru organizarea materialului. Datorită faptului că la primele cuvinte ale știrii telespectatorul s-ar putea să nu fie foarte atent, ar exista riscul ca informația principală plasată chiar la început să se piardă.

Iată patru modalități de structurare a informației în funcție de subiectul tratat:

1. James Glen Stovall propune modelul unității dramatice, având trei părți:

a. punctul culminant – conține esența evenimentului, arătând ce s-a întâmplat;

b. cauza – insistă asupra întrebării „de ce?” și prezintă circumstanțele evenimentului;

c. efectul – descrie contextul și posibilele consecințe sau implicații.

2. O a doua variantă este adecvată îndeosebi subiectelor referitoare la un conflict:

a. captarea atenției cu ajutorul primei imagini sau prin prima propoziție a comentariului;

b. prezentarea naturii conflictului;

c. prezentarea poziției celor două părți;

d. punctul culminant, care conține cel mai dramatic aspect al subiectului (acesta poate fi prefigurat în prezentare)

e. finalul: consecințe imediate sau mai îndepărtate, condiții pentru soluționare etc.

3. structura cunoscută sub numele „WHAT formula” (aparține teoreticianului Andrew Boyd)

W – ce s-a întâmplat – se relatează pe scurt faptele;

H – cum s-a întâmplat – se descrie contextul evenimentului;

A – detalierea introducerii – se prezintă aspectele definitorii ale subiectului;

T – construirea finalului – se oferă detalii suplimentare legate de context sau se arată urmările evenimentului;

4. a patra variantă este alcătuită din banala structură: introducere-cuprins-încheiere. Introducerea are rolul de a continua și întări prezentarea, de a atrage și menține atenția telespectatorului, de a stabili tonul materialului și de a pregăti momentul următor. Important este ca ea să fie cât mai scurtă și cât mai percutantă. Cuprinsul reprezintă expunerea propriu-zisă, cuprinzând doar elementele esențiale, fără detalii inutile. Finalul accentuează în chip conclusiv o anumită idee sau aspect privind subiectul abordat.

c) Textul post știre (lead-out)

După difuzarea imaginilor care alcătuiesc știrea, crainicul din studio sau reporterul în stand-up poate adăuga informații suplimentare, de ultim moment, sau să prezinte posibilele consecințe ori evoluții ulterioare ale evenimentului despre care s-a relatat.

CAPITOLUL II

2.1.Jurnalul de știri ca “gen de comunicare”

Jurnalul de stiri nu mai este doar un produs informativ, ci o adevarată incursiune în universul psiho-afectiv al tuturor actorilor implicați (prezentatorii, producătorii, reporterii, redactorii, editorii, personajele știrii, dar și telespectatorii).

Telespectatorii – martorii. Se construiește o bucla atemporală și aspațială în care contează doar sentimentele de moment pe care știrile le pot stârni. Practic, telespectatorul – marotrul nu mai trebuie să evalueze sau să ia decizii. Trebuie doar să simtă.

Doi termeni de referință: tragedia și fatalitatea. Jocul este perfid și exercită o presiune fantastică asupra publicului care este invitat să își asume dramele victimelor sau ale familiilor acestora și să accepte că ar putea să cadă în orice moment.

Incidența destul de ridicată a știrilor despre accidente de orice natura. Televiziunile par hotărâte să aducă argumente în favoarea unei stări de anormalitate care ar defini societatea în care trăim. Elementul fatalității poate fi regasit în știri precum: „Viteză necruțătoare” sau „Urmăriți de ghinion”.

Clișee legate de iminența mortii ( „impact fatal/nimicitor”, „n-au avut nici o șansă”), dar și despre dimensiunea nefericitelor evenimente. Minute în șir ecranele televizoarelor sunt acaparate de secvențe sacadate extrase din operațiuni de descarcerare sau de resuscitare a victimelor.

Ambianța este întreținută de coloane sonore funebre, dramatice, dar și de sunetele utilajelor de descarcerare sau de sirenele ambulanțelor de la fața locului.

Dacă în cazul știrilor ce prezintă accidentele și victimele acestora primează factorul predestinării, centrul de greutate se schimbă în știrile ce prezintă crime sau victime ale unor morți violente.

Limbajul jurnalistic suporta registre de atitudine diferențiate – de la consternare la compasiune, de la revoltă la acceptare. Toate aceste variațiuni de comportament poartă aprenta dramei, tragicului.

Reconstituire în care reporteri reiau firul evenimentelor, fără a se abține de la expunerea unor detalii morbide sau de la captarea tensiunii prin care trec apropiații victimelor. Ochiul telespectatorului este menajat cu precauție, urmele de sânge sau detaliile din scena crimei fiind inserate sugestiv.

Vecinii „înmărmuriți” și „nu le vine să creadă” cum a fost posibil ca vecinul lor pe care îl cunoșteau de o viață „să ucidă cu sânge rece”. În alte situații, comunitatea este alarmată și terifiată deoarece se știe că undeva există un „Psihopat în libertate”.

Tipuri de subiecte morbide: sinuciderile și morțile inexplicabile. Sinuciderile sunt prezentate în registrul inexplicabilului accentul fiind pus pe absența unor elemente care să descrie factorii ce au dus la o astfel de hotărâre. Tensiunea crește însă, în cazul descoperirii unor persoane decedate în condiții misterioase sau neelucidate.

Conceptul știrilor Neptun TV se bazează pe info-tainment. În traducere liberă, informație cât mai multă, prezentată cât mai spectaculos. Producătorii pornesc de la ideea că „viața în sine este un spectacol” și că însăși România este un spectacol, în care niciun eveniment nu trebuie pierdut. Știrile Neptun TV încearcă să arate telespectatorilor ce se întâmplă important în România și în lume. Miza programului este de a surprinde cât mai bine așa-numitul „spectacol al vieții”, ambalat cât mai atractiv.

Semnele televiziunii

D. Bougnoux analizează diferența care se instaurează între lumea realităților și universul de semne în timp ce îl trecem dintr-un registru de comunicare în altul: de la indice la icon, apoi de la icon la simbol, se adâncește din ce în ce mai limpede deosebirea, ,,ruptura semiotică” între semnul și realul la care se referă.

Din realitatea căreia îi aparține, indicele dă într-adevăr un fragment sau un semn care oferă un contact direct și tangibil cu ea. Putem spune că el doar o ,,prezintă” și nu a ,,reprezintă”. Iconul, în schimb, reprezintă realitatea printr-o figurație care semnifică încă prin asemănarea sa cu ea, dar care se distinge totuși: imaginea anulează a treia dimensiune (spațiul) a realității pe care o reproduce. În final, simbolul încheie ruptura semiotică opunând la învecinarea indicelui și la asemănarea iconului cu realitatea, ordinea diferențelor radicale dintre lucruri și semne și cel al discriminărilor formale între semne (într-o limbă, prezența unui semn – literă sau cuvânt – într-un loc dat, exclude orice alt semn în același loc).

Tabel indicii comparati iconii si cu simbolul

Deveniți astăzi vectorii de comunicare de masă emblematici ai societății post-moderne, mass-media (presa scrisă, radioul și televiziunea), contribuie pe larg la modelarea noilor coduri caracteristice ale relațiilor sociale și ale sistemelor culturale ale acestora, dar influența lor nu este ușor de evaluat pentru că ea izvorăște din mecanisme originale, inedite din punct de vedere istoric. ,,Dacă revoluțiile scrisului, apoi ale imprimeriei bulversaseră universul tradițional al comunicării sociale, ele au introdus progresiv indivizii și colectivitățile în ordinea modernă a ,,logosferei” și a ,,grafosferei” atunci când revoluția contemporană a mediei audiovizuale de masă, care culminează astăzi cu consacrarea hegemoniei planetare a televiziunii, le-a proiectat un nou sistem hipercomplex al rețelelor de comunicare instantanee și universală a ,,videosferei”. Aici medierile simbolice ale lagăturii sociale tind să facă loc conexiunilor imediate ale ,,teleprezenței” în lume” (R. Debray).

Analiza reprezentărilor sociale presupune identificarea și punerea în evidență a ceea ce poartă numele de ,,Themata” – concept propus ințial de Holton (1982) și dezvoltat de S. Moscovici și G. Vignaux. Conceptul de ,,themata” desemnează un anamblu de concepții primare, de idei – forță, profund înrădăcinate în memoria colectivă a grupului. ,,Themata se exprimă prin noțiuni comune, puternic ancorate și împărtășite în interiorul unei culturi. În concepția lui Moscovici și Vignaux themata fac posibilă apariția discursului social și în jurul acestor arhetipuri se constituie reprezentările sociale”. Așadar ,,themata” pot fi considerate ca alcătuind baza reprezentărilor sociale, ele generând regimuri discursive ce conferă coerența argumentativă, atitudini cognitive cât și culturale. Semnificația reprezentărilor sociale este determinată de două tipuri de context:

context discursiv, adică de natura condițiilor de producere a discursului, ca punct de plecare pentru formularea sau descoperirea unei reprezentări;

context social, adică de contextul ideologic și de locul ocupat ăn sistemul social de către individ.

Astfel, a comunica prin orice tip de text înseamnă a investi pe celălalt cu o anumită competență, îl solicită și îl anticipă.

2.2. Drumul critic de la căutarea și relatarea informației la înscrierile în agenda mediatică

Efectul de agendă

În volumul ,,Semiotică, societate, cultură”, Daniela Rovența-Frumușani afirmă că mass-media concentrează puterea economică și socială și că aceasta fixează ,,agenda” opiniei publice (,,chiar dacă nu induce și modalizarea cum să gândim, ci indică precis decupajul evenimențial, la ce să ne gândim”).

Ipoteza agendei este compatibilă cu psihologia cognitivă prin aceea că investighează proeminența sau importanța pe care o acordă oamenii unor probleme și modul în care se ajunge la aceste ierarhii ale importanței.

Cercetătorul G. Ray Funkhouser a fost interesat de relația dintre acoperirea mediatică și percepția importanței de către public. Cercetătorul s-a mai ocupat de încă un aspect, și anume importanța efectivă a unor probleme specifice din realitate.

Funkhouser a studiat apoi relația dintre opinia publică și conținut mass-media și relația dintre conținutul mass-media și realitate. Plasarea la ,,ore de maximă audiență” sau în ,,prima pagina” este procesul prin care mass-media iau parte la anumite probleme, și nu la altele, în acest fel, modifică standardele prin care oamenii evaluează adevăratele probleme cu care se confruntă societatea cotidiană.

Problemele publice se construiesc, se tamatizează și se interpretează în cadrele de pertinență ce se constituie într-un orizont de interacțiuni și interlocuțiuni. Existența lor este jucată într-o dinamică a producerii și receptării unor povestiri descriptive și interpretative și a unor propuneri de soluționare. Teoria numită agenda setting demonstrează că, atunci când mass-media tratează un subiect, acela poate deveni parte a preocupării publicului, chiar dacă indivizi nu-și însușesc și modul cum l-au prezentat mass-media.

Discursul stirilor

Povestirile conferă problemelor publice individuale, realitate și legitimitate, angajând cunoștințe la nivelul simțului comun, prejudecăți și stereotipuri importante atât pentru producători, cât și pentru receptori. Ele se pot modifica în urma confruntării cu argumente sau imagini. Prin urmare, putem avea de-a face cu o diversitate de versiuni ale problemei juridice care corespund deverselor modalități de construcție a ei.

A numi și a nara echivalează deja cu a acționa, cu a intra într-o logică de desemnare și de descriere a problemei în vederea rezolvării ei. A înscrie problema publică într-un context de descriere și de interpretare, de explicare și de raționalizare nu înseamnă numai a o desemna ca referend obiectiv, ci, mai mult, a o transforma realmente într-o problemă publică și a iniția o serie de operații atât în planul discursului, cât și în planul practicilor.

Problema ,,cine stabilește agenda” devine astfel cea mai importantă problemă referitoare la influențele care acționează asupra conținutului mass-media.

Mc Combs și Shaw analizează funcția de agendă asumată de mijloacele de informare (agenda – setting) și afirmă că acesta ține de faptul că ea atrage atenția publicului, nu numai asupra personalităților din care acestea fac un star, dar și asupra evenimentelor legate îndeosebi de activitatea politică sau de mișcările sociale. ,, Ele contribuie la definirea unui calendar al evenimentelor și la stabilirea unei ierarhii a importanței subiectelor. Această funcție de structurarea a veiții sociale este cu atât mai evidentă cu cât lectorii și auditorii nu ai posibilitatea de a fi atenți la o multitudine de mesaje difuze. După scoaterea din evidența de către Mc Combs și Shaw a acestor funcții de agendă, mai multe studii, analizand copertele revistelor magazin sau titlurile jurnalelor televizate s-au străduit să verifice ipoteza și s-o dezvolte”.

Noelle-Neumann argumentează că mass-media au efecte puternice asupra opiniei publice, dar aceste efecte au fost subestimate sau nedetectate în trecut din cauza limitărilor din cercetare. Cercetarea demonstrează că pentru producerea unor efecte puternice asupra opiniei publice se combină trei caracteristice ale comunicării de masă – acumularea, ominoprezența și constanța.

,,Teoria glonțului” este numele dat de cercetătorii mai recenți uneia dintre concepțiile comunicării de masă. Denumită de asemenea ,,teoria acului hipodermic” (op.cit.,p.260) sau ,,teoria benzii de transmisie” preconizează în esență efectele puternice, mai mult sau mai puțin universale ale mesajelor de comunicare de masă asupra tuturor membrilor audienție care sunt expuși la aceste mesaje.

O altă teorie care atribuie mass-media o semnificativă influență este conceptul hegemoniei media. Gramsci caracterizează hegemonia astfel: ,,Structurile de rutină ale gândirii zilnice, luate drept bune, contribuie la o structură de dominare”. Conceptul de hegemonie sugerează că într-o societate ideile clasei conducătoare devin ideile dominatoare ale întregii societăți. ,,Mass-media sunt considerate ca fiind controlate de clasa dominantă din societate, ajutând la exercitarea controlului acestuia asupra restului societății” (op.cit.,p.288). Hegemonia media susține că știrile și alte tipuri de media sunt conturate confirm tehnologiei capitaliste sau de corporție.

Teoria refluxului condiționat, născută din cercetările lui Pavlov , demonstrează că ,,reperarea unui stimul, însoțit de aceași acțiune, provoacă în cazul unui individ obișnuința de a aștepta această acțiune în momentul în care stimulul este prezent. Astfel, câteva note muzicale ne pot duce imediat cu gândul la un anumit produs”.

Teoria percepției selectivedemonstrează că ,, un individ are tendința de a se expune mai mult anumitor mesaje și că mai multe persoane care vin în contact cu aceleași mesaje nu le percep de fel. Astfel, fiecare individ va citi din ziar numai unele articole, neglijându-le pe altele”.

Teoria disonanței cognitive arată că, ,,în fața unei informații care vine în contradiție cu modul său de a gândi individul are tendința de a-și proteja echilibrul interior adoptând diferite atitudini, printre care și aceea de a respinge complet ideea care îl deranjează”.

CAPITOLUL III

3.1. Paradigme ale comunicării

,,A comunica înseamnă a utiliza un ansamblu de metode numite de comunicare: înseamnă să vorbești, să-ți modulezi intonația, să te comporți într-un anumit fel, să adopți o mimică, gesturi și atitudini specifice, să alegi o atitudine să pregătești acțiuni combinate, să elaborezi dispozitive fizice sau normative, să acționezi asupra elementelor mediului înconjurător…totul pentru a rezolva, cât mai bine cu putință, o problemă legată de un fapt de viață”.

Comunicarea este un sistem global ce integrează ansamblul acestor elemente, și chiar comportamentul. Modelul emițător-receptor al transmiterii informației avansează ideea că, atunci când nu există emitere, nu este nimic transmis și deci nici comunicat.

Faptul de a nu ,,transmite informații” este o comunicare ( Școala de la Palo Alto). Faptul de ,,a nu face nimic” este un comportament. Așadar nu este posibil să nu ai un comportament, ,,nu poți să nu comunici”. Iată unu din postulatele fundamentale ale Școlii de la Palo Alto. A nu spune nimic în timpul unei ședințe, putem vorbi de o ,,noncomunicare”.

Școala de la Palo Alto a arătat că noi utilizăm pentru a comunica două mari categorii de semnale:

-semnalele digitale (cuvintelecomprehensibile pornind de la un cod precis);

-semnalele analogice ( gesturi, posturi, paralimbaj, care nu trimit la un cod precis).

În general , comunicarea digitală privește conținutul comunicării, în vreme ce comunicarea analogică privește relația dintre interlocutori. Astfel într-o comunicare, există întotdeauna cel puțin două comunicări: cea care se petrece la nivelul intelectului și cea care se petrece la nivelul simțirii, al experienței trăite relaționale. Comunicarea degitală ține de conștiința, de explicit, de analiză, ea funcționează la modul discontinuu și al logicii carteziene. Comunicarea rațională scapă de sub stăpânirea nivelului de conștient, se desfășoară dincolo de inteligență și voință. Analizele cele mai profunde ale ,,nivelului rațional” au arătat că orice comunicare se sprijină pe acest nivel care este cel al comunicării afective primitive între toți indivizii.

Comunicarea este un proces permanent de elaborare și de producere de sens la două niveluri. Odată cu aportul Școlii de la Palo Alto, individul în situație este condamnat să comunice. Toată ființa sa ,,vorbește”, iar dacă nu vrea să vorbească, ia o poziție în privința situației, și prin aceasta ,,vorbește”. Iată un paradox al ,,comunicării” umane pe care vechea teorie a informației nu-l poate aborda prin modelul Emițător – Rceptor aplicat comunicării interumane. Pentru a analiza comunicarea interumană, este necesar să o concepem ca interacțiune socială a unor actori, prezenți într-o situație pe care o reprezintă în același fel. Acești actori sunt mereu confruntați cu un anumit număr de probleme imediate sau pe termen mai lung pe care le pot rezolva prin comunicare. Comunicarea este globală în sensul că răspunde unui ansamblu de mize ce constituie structura fenomenologică a interacțiunilor interpersonale.

Alex Mucchielli stabilește trei mize ala comunicării: cea informativă, cea de poziționare și cea de contextualizare. ,,Orice comunicare aduce negresit informații”. Situația limitată a transmiterii telegrafice de informații, preluată de teoria informației, prin modelul sau Emițător – Receptor, reamintește această evidență fundamentală: a comunica înseamnă și a informa. ,,Comunicarea etse cu siguranță, în parte, transmitere de infromație”. Aceasta este prima sa modalitate de existență.

Totodată, J. J. Van Guilenburg, O. Scholten și G. W. Noomen spun că: ,, Cine spune comunicare se referă, de fapt, la o informație. Cele două concepte sunt atât de înrudite, încât nici o considerație asupra comunicării nu poate fi îndeplinită fără o explicitare a informației”. În știința comunicării, informația în general e ,,ceea ce se comunică într-unul sau altul din limbajele disponibile”. Însă comunicarea nu poate fi doar o modalitate de infromare. Ea este un proces mult mai complex decât un simplu schimb de informații.

Pentru numeroși cercetători finalitatea comunicării constă în crearea identității pentru celălalt, pentru un act irațional. Pentru Goffman, de pildă, comunici pentru a avea identitatea voită în situația de comunicare în care te găsești. Într-adevăr, în orice situație de comunicare interumană, fiecare acord interpretează un rol menit să-i asigure în final controlul situației, altfel spus capacitatea de a se face recunoscut în rolul său. Cât despre lingviștii contemporani, aceștia pun accentul pe ,,locul” pe care-l ocupă diferiții interlocutori într-o comunicare. Fiecare individ emite enunțuri lansându-se în diferite puncte de vedere , iar locutorul se joacă și cu identitatea interlocutorului rezervându-i diverse locuri.

În timpul comunicării, ne căutăm o poziție și încercăm să ne facem recunoscuți în acea poziție. Este o modalitate de intervenție comunicativă legată de existența socială. Nu putem exista fără a fi definiți în raport cu ceilalți, într-o lume interumană. Comunicara este unul dintre principalele instrumente ale poziționării existențiale.

Cercetătorii Școlii de la Palo Alto au insistat asupra importanței contextului, studiind conceptualizarea noțiunii de ,,încadrare”. Abordând o perspectivă sistematică și constructivistă, cercetătorii au analizat situația de ansamblu în care comunică individul și felul cum este perpetuată respectiva situație (modul cum ,,funcționează” ea), deci, și maniera în care ea ar putea fi moificată. Școala de la Palo Alto pune în mod adecvat în evidență atitudinile de comunicare legate de sensul pe care ele îl capătă pentru actori, în contextul global unde se derulează. Astfel, comunicarea este legată de sensul pe care ea îl capătăîn contextul global de referință al individului. Datorită interesului sporit de acest concept, numeroși specialiăti au definit șapte concepte fundamentale:

-conceptul spațial (ceea ce se spune capătă un sens în funcție de dispunerea locului);

-contextul fizic și senzorial (în funcție de ansamblul elementelor senzoriale captate de diferitele simțuri văz, auz, pipăit, miros, gust);

-contextul temporal (în funcție de ceea ce s-a spus anterior);

-contextul pozițiilor relative ale actorilor (în funcție de poziționarea indivizilor între ei);

-contextul relațional social imediat (în funcție de calitatea relațiilor dintre actori și ansamblul interacțional creat);

-contextul cultural de referință la normele și regulile colectiv acceptate (în funcție de normele invocate sau construite în timpul schimbului);

-contextul expresiv al identității actorilor (în funcție de ceea ce este afișat sau de ceea ce se știe depre intențiile și mizele indivizilor prezenți).

Sensul se naște dintr-un context și din elementele sale organizate în rețea. Atunci putem vorbi, așa cum a făcut Kohler, despre o gradare a percepției sensului. Există trepte locale și trepte globale de percepție. Acționând ca observatori ai propriei situații de comunicare, putem decide ,,contextul” în care dorim să înțelegem situația. Trebuie sa remarcăm că, de obicei, percepem sensul simultan în mai multe dintre aceste niveluri. Capacitatea superioară a individului în cadrul unei comunicări constă în acestă posibilitate de a alege o anumită ,,încadrare”. La un anumit moment, un schimb anume va căpăta un sens sau altul, în funcție de plasarea lui într-o succesiune mai largă sau mai restrânsă de schimburi. Interpretarea își găsește așadar numeroase rădăcini în procesele de contextualizare diferite care sunt operate de indivizi diferiți, în mod voluntar sau nu.

Un mijloc de comunicare este o întreprindere industrială care, prin mijloace tehnice specifice, difuzează, simultan sau aproape simultan, un același mesaj unui ansamblu de indivizi dispersați. Această definiție face abstracție de telefon, de sondajele de opinie și de sufragiul universal. Corespondența și afișajul pot fi excluse pentru că mesajele lor sunt aproape în exclusivitate comerciale. Fonogramele sunt înainte de toate materialul pe care îl utilizează radioul. În ceea ce privește cinematografia, a devenit mai degrabă media decât furnizor pentru micul ecran, aceasta datorită televiziunii prin cablu, sateliților și magnetoscoapelor. În utilizarea curentă a termenului, mijloacele de comunicare sunt ziarele și revistele, radioul și televiziunea. Aceste mijloace de comunicare, între alte funcții, procură în mod rapid o informație despre actualitate.

Acestea fiind spuse, rezultă că mijloacele de comunicare sunt atât de diferite, încât trebuie dezvoltată o deontologie cu geometrie variabilă. Distincția este evidentă între presa scrisă și mijloacele de comunicare audiovizuale, între mijloacele de comunicare „publice" (sub controlul statului), cele comerciale (sub controlul banilor) și mijloacele de comunicare private necomerciale.

Totuși, distincția fundamentală este între presa de informare generală, astăzi relativ neutră, la care se referă cea mai mare partea a codurilor, și pe de altă parte presa de opinie (religioasă, etnică, partizană), care, din motive ideologice sau politice, poate deforma realitatea, poate trece sub tăcere ideile adverse sau se poate arăta injustă, chiar insultătoare – fără a fi în aceeași măsură autorizată să mintă sau, de exemplu, să incite la ură rasială sau la violență. Mai ales pentru această presă de opinie există garanțiile libertății presei, pentru că ea nu este pe placul unei părți din populație și, adesea, al puterilor aflate la conducere.

Pe de altă parte, există presa specializată: conținutul său provine în mare parte de la jurnaliștii plătiți pe fiecare articol scris, cărora nu este ușor să li se verifice onestitatea, iar veniturile sale provin de la ofertanții de publicitate specializați. Și, în sfirșit, presa anunțurilor, care este publicitate pură, și presa întreprinderii sau a colectivității locale, care evidențiază „relațiile publice".

3.2 Acces la real si evenimențializare

După cum arată mai multe studii și cercatări recente, citate de Mihai Coman în volumul ,,Mass media, mit și ritual”, relevă convingerea jurnaliștilor că actul de presă nu oferă altceva decât o ,,oglindă” a realității. Jurnaliștii consideră că ,,evenimentele sunt ori independente de voința și acțiunea lor, ori anterioare în raport cu abordarea și tratarea jurnalistică și evidenta prin ele însele, prin doza lor de neașteptativ”. În plus ei cred că metodele lor de detectare și investigare a evenimentelor nu alterează substanța și înțelesul acestora și că ,,adevăratul” jurnalist este corect și onest, capabil să depună orice efort pentru a nu distorsiona realitatea, pentru a prezenta corect, echilibrat și obiectiv.

Acest sentiment liniștitor al unei corespondențe de tip ,,obiect real – obiect oglindit” care ar lega evenimentele de prezentarea lor jurnalistică explică declarațiile de credință ale multor jurnaliși, care sunt ferm convinși că, dacă respectă procedurile (de rutină) legate de căutarea, verificarea și descrierea neutră a faptelor, reușesc să atingă un grad rezonabil, dacă nu de obiectivitatea cel puțin de acuratețe. ,,O asemenea perspectivă tinde să apropie relatarea jurnalistică de modelul prezentării științifice a faptelor (limbaj neutru, cuvinte clare, referențiale, cifre și statistici, citarea diverselor puncte de vedere, eliminarea efuziunilor subiective) și să confere discursului jurnalistic prin acestă aparentă similitudine, granița exactității și creditul moral cu care este înconjurată orice activitate de tip științific”.

În realitate, lucrurile nu sunt chiar așa de simple. Jurnaliștii, în munca de zi cu zi nu reproduc evenimentele, ci caută știri, adică întâmplări ,,notabile” , întâmplări care pot fi ,,aduse la cunoștință publicului pentru că ele au fost creditate cu o anumită importanșă, au fost judecate ca pertinente într-un anume context de referință, au fost socotite ca posedând o anumită valoare de informare”.

Într-un studiu clasic, G. Tuchman a identificat, din intervievarea mai multor jurnaliști, trei mari axe de clasificare a evenimentelor care fac știrea:

1.după importanța sicoală – hard news (evenimentele cu mare impact social) și soft news (fapte de interes uman);

2. după evoluția temporală: -spot news (evenimente neplanificate, neașteptate și care trebuie procesate foarte repede) și – developing news (evenimente care trebuie urmărite în evoluția lor, pentru a avea confirmarea unor fapre);

3. continuing news (o serie de evenimente planificate, care vor fi tratate prentru un interval de timp mai îndelungat).

Totodată H. Molotch și M. Lester au propus patru categorii de evenimente utilizate în presă:

evenimentul de rutină (faptul respectiv este planificat, iar planificatorii sunt și promoterii săi ca material de presă). În această categorie, intră liderii politici, administrativi, economici sau vedete ale lumii sportive și artistice ce au scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra cauzei care o promovează (festivaluri, campanii electorale, congrese, etc).

scandalurile (evenimentul este planificat, dar este promovat de cineva diferit de actorii săi). Deseori acest ,,cineva” este chiar presa, sau un actor politic care face apel la presă. În acestă categorie intră o gamă largă de fenomene, de la revelații politice la acte de terorism.

accidente ( întâmplarea este neplanificată și este promovată de alte persoane decât actorii săi). Este cazul accidentelor ecologice sau al catastrofelor declanșate de prăbușirea unui avion sau de ciocnirea trenurilor.

hazardul fericit (este evenimentul în care un fapt neprevăzut și neplanificat este promovat de cei care au fost actorii lui în scopul obținerii unui câștig de imagine). Acest tip de eveniment se întâlnește foarte rar în practica politică.

Dintr-o altă perspectivă metodologică, H. M. Kepplinger și J. Habermaier propun o altă categorie de evenimente după cauza și capacitatea lor de comunicare:

evenimente originare (țin de legile naturii sau de dialectica istoriei și se produc fără o legătură cu interesele media);

evenimente mediatizate (sunt produse cu scopul exclusiv dea genera prezentarea lor în presă – conferințele de presă, vizitele anunțate, ceremoniile publice;

evenimentele puse în scenă (constituite conform așteptărilor presei pentru a atrage mediatizatea lor).

Mass-media nu descriu o realitate obiectivă în sine ei o construiesc. Lumea care o configurează prin știri este o realitate construită. Orice eveniment prezentat de media presupune un proces de punere în formă, de punere în scenă, și de producere de sens. Evenimentele publice sunt rezultatul unor practici și activități ale unor acori sociali. Potrivit constructivismului, lumea nu este o realitate dată ci o realitate modelată de cultură, limbaj și practici de construire a acesteia. Realitatea obiectivă este construită de mass-media ce selecționează din multitudinea de fapte ,,notabile” asupra cărora se concentrează atenția publică. ,,Evenimentul este un fapt cunoscut, folosit pentru a marca timpul sociabil” . Colectivitățile umane crează astfel de timpi sociali care sunt presupuși a fi împărtășiți de toți membrii colectivității prin mass-media. Acestă dimensiune a vieții colective permite individului să posede un trecut, un prezent și un viitor structurat, numit ,,timp public”. Astfel ,,timpul public” se constituie din evenimente publice. La constituirea simbolica a evenimentelor participă problemele publice și constrângerile colectivității.

Constrângerile la care este supusă colectivitatea simbolică, în concepția autoarei Rosemarie Haines decurg din organizarea instituțiilor mediatice; din infrastructura discursului asupra evenimentelor (contracte formate internațonale și genuri redacționale) și conceptualizarea discursului asupra unui eveniment (evenimentul poate fi analizat datorită limbajului).

În societățile democratice se poate vorbi de un nou tip de evenimențialitate. Conform lui Pierre Nova, evenimentul modern este rezultatul unei practici de alimentare insațiabilă ,,a foametei de evenimente”. Evenimentul modern nu se mai definește prin caracterul său istoric sau prin semnificația sa examplară sau constructivă, ci se apropie de faptul divers. Acesta își pierde astfel semnificația intelectuală în favoarea virtualităților emoționale. De asemenea evenimentul s-a teatralizat. Acesta se desfășoară pe o scenă publică, trebuie să fie văzut de spectatori.

Cu toate acestea contrar societăților tradiționale care aveau tendința de a nega noutatea, schimbarea, societățile democratice emană evenimente și trăiesc sub un regim al creșterii evenimențiale, unde noutatea este mesajul narativ. Astfel termenul de ,,baie de evenimente cotidiene” depinde de felul în care societatea se ,,raportează la anamneză, la capacitatea de selecție și la multitudinea de fapte diverse ce se petrec”.

Scandalul implică transformarea uni fapt în eveniment prin activitatea intenționată a informațiilor, care nu împărtășesc anumite strategii proprii ale autorilor și faptelor sale. Construirea evenimentului contituie o surpriză pentru actorii implicați în scandal. Ca și accidentul, scandalul dezvăluie aspecte ascunse ale vieții individuale sau ale proceselor instituționale. Putem spune astfel că mass-media nu reflectă ,,o lume exterioară”, ci reflectă practicile pe care le dețin cei care au puterea de a condiționa experiențele celor din jur.

EVENIMENTUL

Definit imprecis ca teorie în sine, comentat divers ca semnificație decurgând în planul realului sau al informației, evenimentul de presă reprezintă de fapt o opoziție între realitatea ca atare și discursul jurnalistic generat din decupările realului purtător de virtuți evenimențiale. Se impune, în consecintă, sa disociem din start faptul că din zonele ocurențelor brute ale vieții materiale/spirituale, jurnaliștii filtrează, rețin, prelucrează doar pe acelea care anunță discursul, atât în nucleul lor semantic, cât și în simbolurile construcției jurnalistice. O prima concluzie ar fi faptul că evenimentul-discurs nu este o fotografie a realitțăii, nici un rezultat de care se leagă un singur agent. După părerile mai multor autori citați și sintetizați de Mirela Lazăr evenimentul este construit la confluența a trei instanțe principale:

– Cei care promovează informații (sursele, de ex.);

– Cei care asamblează informații (jurnalistii);

– Cei care consumă informații (publicul-receptor).

Tipologia acestora, în general acceptată și preluată în diferite alte lucrări, este următoarea:

a. evenimente de rutină (prototipuri cotidiene, conferințe, inaugurări, vernisaje, manifestări, ceremonii, premiere , lansări);

b. accidente (în circulația rutieră, navală, aeriană, inundații, secete, taifune, seisme, alte subiecte asemanatoare neprevăzute, neplanificate în agenda redactională);

c. scandaluri (rutiniere, intenționate, neintenționate, la nivel de indivizi, de grupuri, în arii tematice care vizează comportamentul, trasături de caracter avarice, inonestitatea, harpagonismul);

d) hazardul fericit – din suita “hazardului fericit” îi putem exemplifica pe câștigătorii la loterii, găsitorii de comori, încoronarea cu titluri, distincții sau onoruri prin împrejurări neintuite, neștiute.

Sub o altă titulatură, Mihai Coman restrânge tipologia evenimentelor în “neașteptate” , “banale” și “pseudoevenimente”, împărțire care acoperă pe o scară aparent restrânsă o multime de evenimente intrate în stereotipia categoriei a doua.

Din perspectiva puterii de comunicare, Mihai Coman aduce în atenție “evenimente–cheie” , “evenimente similare”, "evenimente tematice” asupra cărora se oprește cu exemple.

3.3. Structura știrilor in televiziune din perspectiva limbii și discursului

Mass-media, în ciuda prezenței masive în viața noastră cotidiană, nu s-a bucurat de atenția acordată altor subsisteme culturale, cel puțin din punctul de vedere al structurii specifice și modalităților de actualizare a limbii. Vom încerca să surprindem pe parcursul acestei secțiuni câteva constante ale producerii știrilor (inclusiv cele generate de limba de lemn), așa cum ne sunt furnizate de aplicațiile textuale și discursive, respectiv cum se conturează în varii tipuri de analiză a limbajului cotidian povestirea, salutul, luarea deciziilor, colportarea, zvonul, etc.

O primă distincție trebuie făcută între discursul construit “ad-hoc” în conversația cotidiană într-un text de ziar sau instrucțiunile unui manual pe de-o parte, și mult mai abstractele “structuri textuale de bază”, pe de altă parte. Putem studia principiile generale, ale coerenței structurilor narative sau stilului în cadrul structurii de bază, sau proprietățile determinate contextual în primul caz. Se cunoaște distincția dintre obiectul “real” și obiectul “construit”. În cazul discursului, aceasta poate semnifica faptul că obiectul real apare uneori ca “ne-coerent, neterminat, fără sens, etc, conform unor reguli și principii mai generale – ceea ce nu înseamnă că nu poate, cel puțin parțial, să fie interpretat și să funcționeze adecvat“ (Van Dijk, 1972: 13). De fapt devierea în ceea ce privește regulile de construcție poate fi pe de-o parte intenționată astfel încât să atingă anumite scopuri retorice sau estetice, ori să fie expresia unor caracteristici sociale sau cognitive a celor care folosesc limba cum ar fi “limitările de memorie, aspectele strategice ale producerii discursului etc.” (Van Dijk, 1972: 17).

Discursul de știri are ca și alte tipuri de discurs o structură convențională la nivel global care este în măsură să direcționeze atât producerea discursului cât mai ales receptarea de către consumatorulul de presă. Direcționarea producerii și receptării discursului se subordonează unor constante precum explicația, previziunea, interpretarea, evaluarea.

Titlul (titlurile) exprimă informația mai importantă, mai relevantă, mai “șocantă a povestirii de presă. El rezumă și în același timp este interpretarea evenimentelor sau acțiunilor din punctul de vedere al ziaristului sau ziarului. Funcția esențială a titlului este să capteze atenția, sugerând tema/ temele care îl pot interesa pe un virtual cititor. Titlul poate apărea adesea fragmentat într-un Titlu principal și unul sau două subtitluri ori un supra-titlu (chapeau). Din punct de vedere gramatical titlurile sunt adesea propoziții incomplete, cu structuri nominale, fără categoria determinării urmate de cele mai multe ori de localizare (circumstanță) a respectivului eveniment.

Preambulul oferă sumarul concis al evenimentelor, specificând timpul, locul, circumstanțele, participanții mai importanți precum și acțiunea/ acțiunile esențiale. În mod particular preambulul poate conține rezultatele sau consecințele esențiale ale acțiunii discutate precum și reacțiile principalilor actanți.

După cele două constante prezentate apare “corpul povestirii” de presă. Povestirea de presă nu e guvernată de o ordonare temporală, condițională sau cauzală, ci mai degrabă de nivele sau stratificări de generalitate și specificitate (eveniment important/ detaliu). Rezultă că “povestirea de presă” în opoziție cu alte tipuri de discurs conține o categorie a evenimentului care determină valoarea sa intrinsecă, direcționând atât informația antecedentă cât și informația precedentă. În “corpusul” știrilor de presă funcționează câteva constante ce îi conferă specificitate față de alte tipuri de discurs, care nu au ambiția de a orienta evenimentele spre un curs dorit/programat,constante ce implică explicația, previziunea, interpretarea, evaluarea. Apare fără îndoială o variație de natură stilistică cum ar fi selecția lexicală, topica sau structurile sintactice, în paralel cu modalitățile diferite de manifestare și folosire ale discursului – discurs scris/ tipărit/ vorbit, structuri monologice/ dialogice etc. Diversele unități, categorii, dimensiuni și nivele, împreună cu regulile care le definesc vor fi considerate trăsături textuale. Este evident că discursul, prin urmare și discursul mass-media, nu poate fi considerat doar “obiect lingvistic” ci realizare concretă a actului comunicativ într-o situație socio-culturală specifică. Contextul producerii discursului va influența în mod decisiv structura știrii de presă, care își poate propune informarea, amuzamentul, stimularea, interesarea dar și îndoctrinarea sau controlul potențialului consumator.

3.4. Funcția bardica

Cea mai interesantă teorie despre televiziune este cea a lui Fiske și Hartley, care se bazează pe conceptul de „televiziune bardică “. Aceasta teorie își
începe construcția de la ideea că fiecare telespectator decodifică codurile din programul pe care-l urmarește, nu numai pe baza propriei sale experiențe de viața, nivel de inteligență și educație, dar și pe baza convențiilor culturale acceptate de societatea în care trăiește. Acest punct de vedere este corect, chiar dacă în zilele noastre programele de televiziune devin din ce în ce mai interculturale și acceptate în multe țări, diferite din punct de vedere cultural.
Așadar, din ce în ce mai mult, producătorii de programe de televiziune folosesc coduri mai degrabă universale decât locale, lucru care dovedește apariția unor șabloane culturale mondiale din cauza, în special, a uniformizării intelectuale și a influenței unui singur centru de putere economic.
Televiziunea funcționează ca un ritual social prin care fiecare individ se simte integrat în societate. Prin televiziune, telespectatorul simte că impărtășește aceleași valori culturale ca și vecinul său. Televiziunea, după această teorie, trece peste deosebirile individuale. Televiziunea folosește cel mai frecvent și in mod evident absența diferențelor dintre indivizi, datorită educației din școală. Televiziunea doar perpetuează și
întărește această coincidență dintre modul de a gândi și a înțelege cuvântul oamenilor.
Este evident că trebuie să ne concentrăm atât asupra mesajelor, cât și asupra instituțiilor care le generează și asupra reacției telespectatorilor având în vedere în egală măsură intenția celui ce vrea să comunice ceva.
Denumirea de bardică vine de la termenul arhaic englezesc bard care definea persoana însă rcinată cu colindarea satelor și anunțarea diferitelor edicte regale sau hotărâri ale nobilului local.

Televiziunea transformă diferitele tipuri de limbaj într-unul singur, ușor de înțeles de majoritatea oamenilor. Ea transformă percepțiile noastre obițnuite într-un sistem specializat de limbaj.
Structurează mesajul în funcție de nevoile culturii respective și ale oamenilor.
Textele sunt concepute a fi din ce în ce mai simple, pentru a fi acceptate de toată lumea. Dar fiecare program are propriul sau limbaj, în funcție de nivelul cultural și educațional al privitorilor.
Ocupă centrul culturii sale . Acest lucru se întâmplă deoarece este singură în cadrul culturii sale, și este în competiție doar cu ea însăși. Chiar dacă televiziunea a luat-o mult înaintea cărților sau filmelor, există multe țări în care ea nu a ocupat încă centrul culturii. În plus, este adesea privită ca un outsider pe tărâmul cultural. Totuși, este adevărat că televiziunea răspunde nevoii resimțite a unui centru comun.
Este orală. Codurile sale sunt mai putin elaborate decât cele folosite în mesajele scrise. Mesajul este mai simplificat și mai ușor de înțeles.

Televiziunea este la fel de dinamică ca și societatea. Televiziunea se modifică doar după ce este sigură că societatea este pregătită pentru această transformare, care își are motorul în ea
însăși. Televiziunea doar reflectă schimbările care au loc în valorile culturale și le ajută să fie împărtășite de toți privitorii.

Fiske și Hartley au enumerat șapte roluri ale televiziunii, ca mijloc de comunicare în masă:

1. Articularea principalelor linii ale consensului cultural stabilit asupra naturii realității (și, desigur, a realității naturii). Este adevărat că televiziunea este unul din cele mai puternice mecanisme de conectare a concepțiilor despre realitate. De obicei oamenii nu fac un efort deosebit sa lege diferitele idei și să le pună într-un sistem coerent de gândire. Acesta este unul din rolurile televiziunii: să pună în practică un mod simplu de realizare a conexiunilor și să ignore fiecare întrebare care necesită un răspuns care deviază de la linia stabilită.

2. Implicarea fiecărui membru al culturii în sistemele sale dominante de valori.
Valorile culturale nu mai sunt în mod necesar dominante în viața reală , ci în realitatea înfățișată de televiziune. Deoarece individul nu mai găsește aceleași valori în jurul său, el incearcă să descopere aceste valori în programele de televiziune. El este fericit când se gândește că toți privitorii acelor programe au împărtășit aceleași valori, chiar dacă acest lucru nu este întotdeauna adevarat.

3. Aprecierea, explicarea, interpretarea și justificarea acțiunilor reprezentanților individuali ai culturii în acea lume. Atragerea indivizilor de la o pură excentricitate la o poziție social-centrală.

4. Asigurarea culturii de caracterul sau adecvat la lume prin afirmarea și confirmarea ideologiilor sale, într-o implicare activă în practică și într-o lume potențial imprevizibilă

5. Prezentarea oricăror inadvertențe în percepția culturii despre ea însăși. Acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale televiziunii: să pună în centrul atenției oamenii și valorile care nu cadrează cu linia oficială. Din nefericire, televiziunea trebuie să se schimbe periodic în funcție de schimbările reale din mintea oamenilor și să prezinte o fostă inadvertență ca un element prezent în linia culturală.

6. Convingerea publicului că statutul și identitatea lor ca indivizi sunt garantate de cultură în general.

7. Transmiterea unui sentiment al apartenenței culturale. Mulți oameni se uită la un program doar pentru că știu că se uită și alții la el. Ei nu vor să fie outsideri a doua zi la birou sau la școală, când ceilalți discută acel program. Ei au impresia că sunt membri ai aceluiași sistem de vreme ce pot vorbi despre același program.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

Distribuția știrilor pe categorii de evenimente în luna ianuarie 2009

Distribuția știrilor pe categorii de evenimente în luna februarie 2009

Distribuția știrilor pe categorii de evenimente în luna martie 2009

În urma acestor clasificări după criteriul evenimențializării, am realizat o statistică pentru a observa felul în care au evoluat pe parcursul primului trimestru al anului 2009, din patru categorii:

– accidente rutiere;

– violențe;

– hazarde;

– evenimente mondene.

.

Criteriul de eșantionare a fost selecția știrilor realizate de reporterul de noapte al postului Neptun TV, în primul trimestru al anului 2009.

TEHNICA FOCUS GRUPULUI

Pentru a determina rolul și importanța reporterului în TV am ales să chestionez doi reporteri cu experientă, a două posturi Tv diferite. Marian Cioacă, reporter și corespondent pe județul Constanța al postului de televiziune Kanal D și Viorel Matei, reporter și corespondent pe județul Constanța al postului de televiziune Prima TV.

Materialul obținut pe acestă cale prezintă câteva aspecte de mare importanță pentru înțelegerea evenimentului jurnalistic din interior, din experiența directă reporteri. Întrebările care au reprezentat focusul meu în acestă cercetare sunt:

– Ce reprezintă contactul direct cu realitatea?

– Relatarea unei experiență importantă din carieră dumneavoastră de reporter.

– În ce masura este mai apreciat reporterul generalist sau în cel specializat? Motivați!

– Presupunând că ați lucra în media online de unde ați colecta informația?

– Dacă ar fi să alegeți între o televiziune și o media online ce ați alege? De ce

Fișă de înregistrare a răspunsurilor

Marian Cioacă – Reporter Kanal D – Constanța

1. Ce reprezintă contactul direct cu realitatea?

E foarte important sa nu pierzi contactul cu realitatea. Asta ca sa nu cazi in ridicol. Cum ar fi sa faci un material despre copiii strazii si in loc sa-i intrebi cand au mancat ultima oara o ciorba fierbinte, tu ii intrebi cu ce parfum s-au dat dimineata.

2. Menționeați o experiență importantă din carieră dumneavoastră de reporter.

Calatoria cu TAB-ul pe un drum plin de pericole in Kandahar

Am avut multe experiente in cei 15 ani de presa, insa cea mai relevanta a fost deplasarea in Kandahar, Afganistan. Mi s-a parut infioratore calatoria cu TAB-ul pe un drum plin de pericole. Asta se intampla dupa ce cu doua zile inainte un convoi asemanator a fost atacat pe acelasi drum iar un vehicul a fost aruncat in aer.

3.Credeți în reporterul generalist sau în cel specializat? Motivați!

Un reporter nu trebuie sa le stie pe toate, asta este clar, insa trebuie sa aiba capacitatea sa inteleaga lucrurile pentru a putea sa le explice celor pentru care transmite. In plus ar fi monoton sa faci stiri doar cu accidente rutiere sau doar cu crime ori numai cu vedete.

4.Presupunând că ați lucra în media online de unde ați colecta informația?

Indiferent unde lucrezi informatiile se afla de la sursa. Asa ca dai telefoane stabilesti intalniri, intrebi in stanga si in dreapta iar dupa ce afli, e important sa verifici informatiile. Doar asa ai certitudinea ca ceea ce relatezi este si corect.

5.Dacă ar fi să alegeți între o televiziune și o media online ce ați alege?De ce?

Clar as alege televiziunea.

Viorel Matei – Prima TV – Constanța

1. Ce reprezintă contactul direct cu realitatea?

Sursa ta de stiri. Viata oricarui jurnalist.

2.Menționați o experiență importantă din carieră dumneavoastră de reporter.

Finalul ultimului mandat de presedinte al lui Ion Iliescu. A organizat la Mamaia conferinta sefilor de state si guverne din tarile Europei Centrale si de Est. A fost un megaeveniment politic, cu multa alergatura, cu multe interviuri, decalaratii de presa, transmisiuni live si alte materiale de presa complementare.

3.Credeți în reporterul generalist sau în cel specializat? Motivați!

Cred in reporterul generalist pentru ca el poate acoperi o gama vasta de subiecte de presa, cu o minima documentare. Jurnalele TV o dovedesc cu prisosinta: in orice redactie de stiri „generale” grosul corpului redactional e format din absolventi de jurnalism , nu din avocati, medici, ingineri sau profesori universitari.

4. Presupunând că ati lucra în media online de unde ați colecta informația?

Informatia se colecteaza din „lumea reala” adica din teren, indiferent in ce mediu jurnalistic lucrezi. Observi fenomene saua intamplari, le interpretezi, ceri parerea specialistilor si apoi le relatezi.

5.Dacă ar fi să alegeți între o televiziune și o media online ce ați alege? De ce?

Televiziunea. Are o audienta incomparabil mai mare decat online-ul. Cate gospodarii dintr-o tara au internet , comparativ cu aparate TV ? Nici nu se pune problema…

Concluzii

ACCIDENTE RUTIERE – În prima lună a anului 2009, numărul știrilor cu accidente rutiere a fost cel mai ridicat din întreaga perioadă de monitorizare. Procentajul acestora ajungând la 46%, fiind urmat de luna februarie, cu un procentaj de 42%. În ultima lună a primului trimestru prcentajul știrilor cu accidentele rutiere a scăyut la jumătate, 21%.

VIOLENȚE – În cazul știrilor din categoria violențe, se poate constata o creștere succesivă a numărului de știri în ultima lună a trimestrului, respectiv martie (17 știri),cu un procentaj de 49%. În lunile ianuarie și februarie numărul știrilor ce aveau ca subiect violența a fost mai mic (ianuarie – 2 știri, februarie – 12 știri).

HAZARDE – În prima lună a trimestrului, numărul știriilor din această categorie este destul de scăzut, un procentaj de 8% (2 știri), însă în cea de-a doua lună acesta urcă la un prcentaj de 13% (5 știri), iar în ultima lună atingând pragul de 20%(5 știri)

EVENIMENTE MONDENE – Știrile ce au ca subiect evenimentele mondene au crescut considerabil pe parcursul celor trei luni ale primului trimestru. În prima lună numărul acestă este destul de mic, 2 știri, cu un procentaj de 8%. Însă în cea de-a doua luno numărul acestora a crescut la 5 știri, procentajul fiind de 13%. Iar în ultima lună, procentajul ajungând la 15%.

Această analiză relevă faptul că selecția este determinată nu numai de decizia editorială ci și de un factor obiectiv, respectiv de evenimente semnificative care au loc în perioada analizată.

ANEXE

Anexa 1 Corpus

Înregistrarea în ordine cronologică – trimestrul I 2009 – ordinea difuzării

Săptămâna 8 – 15 ianuarie 2009

NR. DATA TITLUL ȘTIRII PREZENTAREA SUBIECTULUI

Săptămâna 1 – 7 februarie 2009

Nr. DATA TITLUL ȘTIRII PREZENTAREA SUBIETULUI

Săptămâna 1 – 7 martie 2009

Nr. DATA TITLUL ȘTIRII PREZENTAREA SUBIECTULUI

ANEXĂ știri

Video – Accident Satu Nou

Petrecerea de Sfîntul Ion s-a sfîrșit la spital pentru cinci persoane implicate într-un accident petrecut, seara trecută, pe drumul ce leagă localitatea Medgidia de Satu Nou. Alarmate de soarta acestora, rudele răniților au făcut un scandal monstru în spitalul din Medgidia. Atât medicii, cât și polițiștii au încercat să calmeze spiritele explicându-le că starea pacienților nu este gravă.

Dv – Accident cu scandal

După ce au petrecut la Medgidia de Sfântul Ion, cinci localnici din Satul Nou s-au grăbit să ajungă acasă. Nu au avut răbdare să stea la coada de mașini formată din cauza unui camion derapat la cîțiva kilometri distanță și au început să facă depășiri neregulamentare. Șoferul a pierdut controlul volanului și a intrat cu mașina sub un tractor cu remorcă. Toți cinci au ajuns la spital cu traumatisme și fracturi.

Voxuri….

Sincron…Spr Cta…

Când au aflat de accident, rudele răniților au luat cu asalt spitalul de la Medgidia, supărate că aceștia nu au fost duși de urgență la Constanța.

Amb….tipete…ca dk moare…ca sta de 20 min sa vina amb de la cta sa ii transporte…

Amb cu doctorita care incearca sa le explice ca straea pacientilor nu este grava

Spiritele s-au calmat după ce trei dintre persoanele implicate în accident au fost transportate cu ambulanța la Spitalul județean. Medicii spun că starea lor este stabilă și sunt în afara oricărui pericol.

Video – Accident Soveja cu Primăverii

O fetiță de doar doi ani a ajuns, seara trecută, în stare gravă la Spitalul de Urgență Constanța după ce a zburat practic prin luneta mașinii în care se afla alături de părinții săi. Tatăl micuței a făcut o manevră imprudentă, iar autoturismul pe care îl conducea a fost lovit de un altul la intersecția străzilor Primăverii cu Soveja.

Dv – A zburat din mașină

Accidentul s-a petrecut cu puțin timp înainte de miezul nopții. Șoferul unei Dacii nu a acordat prioritate în momentul în care a ieșit de pe strada Primăverii. Într-o fracțiune de secundă, mașina i-a fost lovită în plin de un bolid, care circula regulamentar. Din cauza impactului puternic, fetița de doar doi ani, care se afla pe bancheta din spate, a ieșit practic prin luneta autoturismului. Ea se află internată în stare gravă la spital. Și mama micuței a ajuns la urgență.

Vox Domnul cu loganul a intrat in intersectie fara sa se asigure…Impactul a fost violent? – A fost…au fost și răniți…un copil care de la impact a iesit prin geamul de la logan…

Sincron Plt maj Bogdan Covalciuc, sef echipaj SMURD: echipajul de desc a intervenit la un accdent cu 2 victime transportat la spital cu 2 amb…nu a fost nevoie de operatiuni complexe de descarcerare.

Conducătorul auto a recunoscut că nu a respectat semnele de circulație și că imprudența l-a costat scump. Fetița și soția sa sunt în spital.

Sincron sofer logan… nu l-am vazut…am crezut ca da prioritate…Pai d-voastra ar fi trebuit sa dati prioritate..Stiu…stiu…

Polițistii spun că șoferul Daciei a rămas fără permis de conducere și riscă dosar penal pentru vătămare corporală.

OFF + sincron – Accident spital

O clipă de neatanție putea să îi coste viață seara trecută pe doi șoferi constănțeni. Un bărbat a ajuns la spital după ce mașina în care se afla a fost lovită de un alt autoturism, al cărui conducător auto nu i-a acordat prioritate. Totul s-a întâmplat în intersecția bulevardului Tomis cu strada Nicolae Iorga.

Sincron – Aurelian Coliș, SPR Cța….

Polițiștii spun că semaforul indica verde pentru ambii șoferi. Însă cel ce dorea să facă dreapta, nu a semnalizat și a intrat în autoturismul care circula regulamentar pe celălalt sens. Șoferul neatent a ajuns

la spital. Medicii spun că este în afara oricărui pericol și nu a avut nevoie de internare.

Video – Accident Valu

Lipsa de experiență la volan, dar și o manevră greșită l-au proiectat cu autoturismul într-un tir. Asta i s-a întâmplat noaptea trecută unui proaspăt șofer, care a întors brusc mașina în fața unui autotren. Șoferul și cei doi pasageri au ajuns la spital

Dv – Greșeală la volan

Chiar dacă are permis de conducere de doar câteva luni, șoferul de 18 ani a încercat să facă o manevră riscantă. La intrare în localitatea Valu lui Traian, a vrut să întoarcă tăind linia continuă. N-a luat în calcul celelalte autovehicule, astfel că a ajuns cu mașina într-un TIR.

Sincron MARIUS POPA, șofer tir : mergeam pe banda a 2 si din aceiasi directie de pe banda 1 autoturismul a intors in drum…am tras de volan cat am putut pt a evita..insa…uitati ce s-a intamplat

Vox martor : a virat si nu l-a mai putut evita …

Impactul a fost extrem de puternic. Șoferul și cele două adolescente care îl însoțeau au rămas captivi în mașină. Au fost scoși numai de pompierii de la Descarcerare.

Sincron plt Bogdan Oprica, ISU Dobrogea –am intervenit cu un echipaj de descarcerare… am scos trei persoane…

Sincron ag sef Eduard Nituleac,sef pol Valu lui Traian : se fac cercetari, iar acc s-a produs pe fondul unei manevre gresite a soferului aflat la volanul Opelului

Toți cei trei tineri au fost transportați la spital.

Sincron dr. Mihaela Radu, medic SMURD….am fost solicitati pt trei victime ale unui accident rutier…pt ca soferul era mai grav l/am transportat la spital pt a-i oferi ingrijiri medicale, iar celelalte 2 victime au fost trasnp cu amb.

Șoferul va rămâne fără permis de conducere și va fi cercetat penal pentru vătămare corporală din culpă.

Video – Accident locomotivă Ovidiu

Un simplu alo putea să o coste viața! Pentru că vorbea la telefon în timp ce conducea, o tânără de 19 ani din localitatea Ovidiu nu a observat că urmează să treacă peste calea ferată. Într-o clipă, mașina în care se afla a fost lovită în plin de o locomotivă. Din fericire, șoferița a scăpat doar cu o sperietură zdravănă.

DV – A avut zile

Totul s-a petrecut în această dimineață, în jurul orei două, în localitatea constănțeană Ovidiu. Martorii spun că șoferița vorbea la telefon în timp ce încerca să traverseze calea ferată. Discuția era să o coste viața pentru că mașina în care se afla a fost lovită lateral de o locomotivă.

Voxuri…2 martori care spun ca a lovit-o trenul…si ca vorbea la telefon…

Amb…ne spuneti si noua ce s-a intamplat?- plecati de aici…!! E adevarat ca vorbeai la telefon?….

Amb…cu mecanicul locomotivei care spune ca nu avea viteza…insa dk avea …sfarsitul era tragic..

Autoturismul a fost tîrât de tren mai bine de 200 de metri. Din fericire, șoferița a scăpat doar cu o sperietură zdravănă. Pompierii de la descarcerare s-au chiuit mai bine de jumătate de oră să ridice autoturimul distrus de pe șine.

Amb..cand trag de masina….

Sincron pomiper

Dacă ar fi respectat codul rutier, tănăra de 19 ani s-ar fi asigurat inainte de a trece linia ferată și nu ar fi vorbit la telefon în timp ce conducea.

Video – Accidente polei

Traficul pe mai multe drumuri din județul Vaslui s-a desfășurat cu dificultate din cauza poleiului, iar trotuarele s-au transformat în adevărate patinoare. Zeci de persoane au ajuns, ieri, la spital și peste 20 de mașini s-au tamponat. Probleme au fost și în alte județe.

DV – Echilibristică pe asfalt

Drumurile acoperite cu polei au dat bătăi de cap drumarilor, dar mai ales conducătorilor auto din județul Vaslui. Dacă în orașe s-a circulat mai bine, în afara localităților a fost jale. Pe DN 24, dinspre Vaslui spre Bîrlad, șoferii au fost nevoiți să reducă viteza pentru a evita derapajele. Dar chiar și așa, mai multe mașini s-au tamponat sau au ajuns în afara părții carosabile, iar traficul pe mai multe trasee a fost blocat.

AMBIANȚĂ: "Aici în curbă nu era nimic dat pe șosea și am alunecat și s-a dus mașina pe gheață. -Era polei? -Polei, polei"

Zeci de pietoni au ajuns la spital cu măini și picioare rupte după ce au căzut pe gheață.

VOX pacient: "Am căzut pe gheață și am ajuns cu glezna ruptă la spital!" SINCRON NADIA UNGUREANU, director de îngrijiri Spitalul de urgență Vaslui: "Sunt foarte multe fracturi ale membrelor inferioare, gambă, șold, majoritatea au căzut pe gheață."

Poleiul a creat probleme și în județele Hunedoara, Alba, dar și în Botoșani, unde, o femeie și un bărbat și-au pierdut viața într-un tragic accident de circulație.

Video – Accident biciclist Kogălniceanu

A ajuns la Spitalul Județean în stare gravă după ce a fost lovit în plin de un autoturism. Asta i s-a întâmplat în această seară unui biciclist care se îndrepta spre casă. Fără pic de remușcări, șoferul vinovat a părăsit locul accidentului. Oamenii legii au deschis o anchetă, iar conducătorul auto se va alege cu dosar penal.

Dv – accidentat și abandonat

Totul s-a întâmplat în jurul orelor 20, la intrarea în localitatea constănțeană Kogălniceanu. Bărbatul se îndrepta spre casă când a fost lovit în plin de un autoturism care circula pe aceiași bandă de mers cu a lui. Victima a fost găsită pe marginea drumului de lucrătorii unei firme de pază.

Vox martor…

Voxuri…

La fața locului a sosit o ambulanță care l-a transportat pe bărbat la spital pentru îngrijiri medicale. Dacă misiunea medicilor nu a ieșit din tipar, oamenii legii au avut parte de o surpriză. Șoferul vinovat părăsise locul accidentului.

Sincron . Ag principal…

Când va fi identificat conducătorului auto i se va întocmi dosar penal pentru vătămare corporală din culpă, dar și pentru părăsirea locului accidentului. Cât despre victimă, medicii spun că este în stare gravă și necesită internare.

Video – Accident bariere Mamaia

Nerespectarea semnelor de circulație face din nou victime. Patru persoane au ajuns la spital și două au avut nevoie de îngrijiri medicale pe loc, după ce mașinile în care se aflau au fost implicate într-un accident la intrarea în stațiunea Mamaia. Din fericire, acestea sunt în afara oricărui pericol. Polițiștii spun că șoferul vinovat s-a ales cu dosar penal.

DV – Victime din neatenție

Accidentul s-a petrecut cu puțin timp înainte de miezul nopții, la intrarea în stațiunea Mamaia, în zona satului de vacanță. Șoferul unui autoturism marca Ford nu a acordat prioritate de trecere unei alte mașini și a lovit-o în plin.

Sincron șofer Ford…

Vox…

În urma impactului, conducătorul auto al BMV –ului și 3 pasageri din Ford au ajuns la spital. Alte 2 persoane au primit îngrijiri medicale pe loc.

Amb…placa Smurd…nino nino

Sincron dr Alexandra Cojocariu, medic Smurd…

Accidentul a ajuns și la urechile rudelor și prietenilor celor implicați în tamponare. Speriați, aceștia au venit în număr mare să vadă ce s-a întîmplat. Oamenii legii au deja primele concluzii.

Sincron politist…

Polițiștii spun că șoferul vinovat va răspunde în fața legii.

Video – Accident Cet

La un pas de tragedie. Un copil de 2 ani și jumătate și mama lui au ajuns, seara trecută, la urgența Spitalului Județean după ce au fost loviți chiar pe trecerea de pietoni. Șoferul vinovat de producerea accidentului spune că nu a reușit să evite impactul pentru că i-a observat prea târziu pe cei doi.

DV – Loviți pe trecerea de pietoni

Totul s-a întâmplat în cartierul constănțean Cet. Femeia se îndrepta spre casă împreună cu băiețelul ei de doi ani. Nu bănuia că va ajunge la spital. Pe trecerea de pietoni a fost lovită în plin de un autoturism. Din cauza impactului, copilul a zburat pur și simplu din brațele mamei și s-a izbit de carosabil.

Vox ..martor… era o femeie cu un copil in brate a lovit`o copilu s`a invartit in aer

Martor… aici la trecerea asta sunt multe accidente ar trebui pus semafor vin copii de la scoala

La fața locului au venit imediat două echipaje SMURD, care au transportat victemele la spital, dar și un echipaj al Poliției Rutiere.

Amb..pleaca smurdul….ni no nino..

Sincron dr. Alexandra Cojocariu, medic SMURD…

Sincron … ag sef Traian Oancea politia rutiera cta

Deși faptele și martorii l-au contrazis, conducătorul auto a încercat să ne convingă că nu se afla la volanul mașinii care a dat peste femeie.

Amb…cu șoferul…

Oamenii legii spun că șoferul s-a ales cu dosar penal pentru vătămare corporală din culpă și va rămîne fără permis de conducere timp de 90 de zile.

Video – Îmușcat de vecin

Răzbunare ca în filme în cartierul km 4-5. Un constănțean a tras cu pistolul în vecinul de la care împrumutase o motocicletă. Pentru că gloanțele au fost din cauciuc, victima, un tânăr de 23 de ani, nu a avut nevoie de internare în spital.

DV – Răzbunare cu împușcături.

Conflictul s-a petrecut într-un apartament de pe strada Progresului, din Kilometrul 4-5. Agresorul, în vârstă de 61 de ani, s-a enervat cumplit când vecinul său, de 23 de ani, l-a acuzat ca i-a stricat motocicleta pe care i-o împrumutase. A urmat o ceartă, iar la scurt timp bătrânul a scos un pistol cu gloanțe de cauciuc și a tras două focuri de armă. Tânărul a fost împușcat în brațul drept și în fesă.

Vox: o batrana care spune ca a auzit impuscaturi si ca i-a fost frica sa iasa din casa ca nu stie ce s-a intamplat…

Când a văzut că vecinul său a căzut la pământ agresorul s-a speriat și a sunat imediat la ambulanță.

Sincron dr. Marian Beciu,medic SAJ: a fost solocitat la interventie…a gasit un pacient impuscat un umar si in fesa….fara probleme deosebite

La fața locului au venit și oamenii legii.

Sincron com sef Lucian Dinulescu,sef Sectia 5 se fac cercetari si ca agresorul detinea legal pistolul care i-a fost confiscat…

Polițiștii spun că agresorul s-a ales cu dosar penal pentru vătămare corporală.

Video – Tentativă suicid

Tentativă de sinucidere sau pur și simplu un accident. Un bărbat în vârstă de 36 de ani, din Iași a fost găsit, noaptea trecută, prins între stabilopozii digului de pe plaja Modern. Câțiva tineri care treceau prin zonă l-au văzut și au sunat imediat la numărul de urgență, 112. Din fericire, bărbatul a scăpat doar cu câteva zgârieturi.

DV – Plimbare riscantă

Era trecut de ora 20. În timp ce se plimbau pe plaja Modern mai mulți tineri au auzit țipetele disperate ale unui bărbat care a căzut între stabilopozi. Au încercat să îl scoată dintre bucățile mari de beton dar nu au reușit, așa că au alertat autoritățile.

Voxuri…am vazut un bărbat care se plimba pe aici….dar la un momentdat nu siut…a cayut…a alunecat…nu stiu

La fața locului a sosit o ambulanță SMURD, dar și mai multe echipaje de poliție. Bărbatul de 36 de ani, cu domiciliul în Iași, le-a povestit medicilor că nu a încercat să își pună capăt zilelor. Se plimba pe dig, dar a alunecat și a ajuns printre stabilopozi.

Sincron dr Mihaela Radu, medic SMURD …

Din fericire, bărbatul a avut noroc și a scăpat doar cu câteva zgârieturi. Polițiștii încearcă acum să afle dacă a fost o tentativă de suicid sau pur și simplu un accident.

BIBLIOGRAFIE

1. Bălășescu Mădălina – „Manual de producție de televiziune” , Editura Polirom, Iași, 2003

2. Bertrand Claude-Jean – „Deontologia mijloacelor de comunicare”, Institutul European, București, 2000

3. Buzura – Zeca, Daniela – „Jurnalismul de televiziune”, Editura Polirom, Iași, 2005

4. Coman Mhai – „Mass-media, mit și ritual” , Iași, Editura Polirom, 2003

5. Coman Mihai – „Introducere în sitemul mass-media” , Iași, Editura Polirom, 2004

6. Coman Mihai – „Manual de jurnalism”, Editura Polirom, Iași 2005

7. Lăpușan Aurelia – „Jurnalism, Profesie, profesionalism, profesionalizare, Genurile presei” , Ed. Ovidius University Press, Constanța. 2002

8. Lecompte Patrick – „Comunicare Televiziunea Democrație”, Editura Tritonic, București, 2004

9. Mucchelli Alex – „Arta de a comunica” , Iași, Editura Polirom, 2005

10. Mucchelli Alex – „Arta de a influența” , Iași, Editura Polirom, 2000

11. Rosemarie Haines – „Comunicarea televizuală” , Editura Eficient, București, 2000

12. Rovența-Frumușani Dniela – „Semiotică, societate, cultură” , Iași, Editura Institutul European, 1999

13.Werner j. Severin, James W. Tankard.Jr. – „Perspective asupra teoriilor comunicării de masă” , Iași, Editura Polirom, 2004

BIBLIOGRAFIE

1. Bălășescu Mădălina – „Manual de producție de televiziune” , Editura Polirom, Iași, 2003

2. Bertrand Claude-Jean – „Deontologia mijloacelor de comunicare”, Institutul European, București, 2000

3. Buzura – Zeca, Daniela – „Jurnalismul de televiziune”, Editura Polirom, Iași, 2005

4. Coman Mhai – „Mass-media, mit și ritual” , Iași, Editura Polirom, 2003

5. Coman Mihai – „Introducere în sitemul mass-media” , Iași, Editura Polirom, 2004

6. Coman Mihai – „Manual de jurnalism”, Editura Polirom, Iași 2005

7. Lăpușan Aurelia – „Jurnalism, Profesie, profesionalism, profesionalizare, Genurile presei” , Ed. Ovidius University Press, Constanța. 2002

8. Lecompte Patrick – „Comunicare Televiziunea Democrație”, Editura Tritonic, București, 2004

9. Mucchelli Alex – „Arta de a comunica” , Iași, Editura Polirom, 2005

10. Mucchelli Alex – „Arta de a influența” , Iași, Editura Polirom, 2000

11. Rosemarie Haines – „Comunicarea televizuală” , Editura Eficient, București, 2000

12. Rovența-Frumușani Dniela – „Semiotică, societate, cultură” , Iași, Editura Institutul European, 1999

13.Werner j. Severin, James W. Tankard.Jr. – „Perspective asupra teoriilor comunicării de masă” , Iași, Editura Polirom, 2004

ANEXE

Anexa 1 Corpus

Înregistrarea în ordine cronologică – trimestrul I 2009 – ordinea difuzării

Săptămâna 8 – 15 ianuarie 2009

NR. DATA TITLUL ȘTIRII PREZENTAREA SUBIECTULUI

Săptămâna 1 – 7 februarie 2009

Nr. DATA TITLUL ȘTIRII PREZENTAREA SUBIETULUI

Săptămâna 1 – 7 martie 2009

Nr. DATA TITLUL ȘTIRII PREZENTAREA SUBIECTULUI

ANEXĂ știri

Video – Accident Satu Nou

Petrecerea de Sfîntul Ion s-a sfîrșit la spital pentru cinci persoane implicate într-un accident petrecut, seara trecută, pe drumul ce leagă localitatea Medgidia de Satu Nou. Alarmate de soarta acestora, rudele răniților au făcut un scandal monstru în spitalul din Medgidia. Atât medicii, cât și polițiștii au încercat să calmeze spiritele explicându-le că starea pacienților nu este gravă.

Dv – Accident cu scandal

După ce au petrecut la Medgidia de Sfântul Ion, cinci localnici din Satul Nou s-au grăbit să ajungă acasă. Nu au avut răbdare să stea la coada de mașini formată din cauza unui camion derapat la cîțiva kilometri distanță și au început să facă depășiri neregulamentare. Șoferul a pierdut controlul volanului și a intrat cu mașina sub un tractor cu remorcă. Toți cinci au ajuns la spital cu traumatisme și fracturi.

Voxuri….

Sincron…Spr Cta…

Când au aflat de accident, rudele răniților au luat cu asalt spitalul de la Medgidia, supărate că aceștia nu au fost duși de urgență la Constanța.

Amb….tipete…ca dk moare…ca sta de 20 min sa vina amb de la cta sa ii transporte…

Amb cu doctorita care incearca sa le explice ca straea pacientilor nu este grava

Spiritele s-au calmat după ce trei dintre persoanele implicate în accident au fost transportate cu ambulanța la Spitalul județean. Medicii spun că starea lor este stabilă și sunt în afara oricărui pericol.

Video – Accident Soveja cu Primăverii

O fetiță de doar doi ani a ajuns, seara trecută, în stare gravă la Spitalul de Urgență Constanța după ce a zburat practic prin luneta mașinii în care se afla alături de părinții săi. Tatăl micuței a făcut o manevră imprudentă, iar autoturismul pe care îl conducea a fost lovit de un altul la intersecția străzilor Primăverii cu Soveja.

Dv – A zburat din mașină

Accidentul s-a petrecut cu puțin timp înainte de miezul nopții. Șoferul unei Dacii nu a acordat prioritate în momentul în care a ieșit de pe strada Primăverii. Într-o fracțiune de secundă, mașina i-a fost lovită în plin de un bolid, care circula regulamentar. Din cauza impactului puternic, fetița de doar doi ani, care se afla pe bancheta din spate, a ieșit practic prin luneta autoturismului. Ea se află internată în stare gravă la spital. Și mama micuței a ajuns la urgență.

Vox Domnul cu loganul a intrat in intersectie fara sa se asigure…Impactul a fost violent? – A fost…au fost și răniți…un copil care de la impact a iesit prin geamul de la logan…

Sincron Plt maj Bogdan Covalciuc, sef echipaj SMURD: echipajul de desc a intervenit la un accdent cu 2 victime transportat la spital cu 2 amb…nu a fost nevoie de operatiuni complexe de descarcerare.

Conducătorul auto a recunoscut că nu a respectat semnele de circulație și că imprudența l-a costat scump. Fetița și soția sa sunt în spital.

Sincron sofer logan… nu l-am vazut…am crezut ca da prioritate…Pai d-voastra ar fi trebuit sa dati prioritate..Stiu…stiu…

Polițistii spun că șoferul Daciei a rămas fără permis de conducere și riscă dosar penal pentru vătămare corporală.

OFF + sincron – Accident spital

O clipă de neatanție putea să îi coste viață seara trecută pe doi șoferi constănțeni. Un bărbat a ajuns la spital după ce mașina în care se afla a fost lovită de un alt autoturism, al cărui conducător auto nu i-a acordat prioritate. Totul s-a întâmplat în intersecția bulevardului Tomis cu strada Nicolae Iorga.

Sincron – Aurelian Coliș, SPR Cța….

Polițiștii spun că semaforul indica verde pentru ambii șoferi. Însă cel ce dorea să facă dreapta, nu a semnalizat și a intrat în autoturismul care circula regulamentar pe celălalt sens. Șoferul neatent a ajuns

la spital. Medicii spun că este în afara oricărui pericol și nu a avut nevoie de internare.

Video – Accident Valu

Lipsa de experiență la volan, dar și o manevră greșită l-au proiectat cu autoturismul într-un tir. Asta i s-a întâmplat noaptea trecută unui proaspăt șofer, care a întors brusc mașina în fața unui autotren. Șoferul și cei doi pasageri au ajuns la spital

Dv – Greșeală la volan

Chiar dacă are permis de conducere de doar câteva luni, șoferul de 18 ani a încercat să facă o manevră riscantă. La intrare în localitatea Valu lui Traian, a vrut să întoarcă tăind linia continuă. N-a luat în calcul celelalte autovehicule, astfel că a ajuns cu mașina într-un TIR.

Sincron MARIUS POPA, șofer tir : mergeam pe banda a 2 si din aceiasi directie de pe banda 1 autoturismul a intors in drum…am tras de volan cat am putut pt a evita..insa…uitati ce s-a intamplat

Vox martor : a virat si nu l-a mai putut evita …

Impactul a fost extrem de puternic. Șoferul și cele două adolescente care îl însoțeau au rămas captivi în mașină. Au fost scoși numai de pompierii de la Descarcerare.

Sincron plt Bogdan Oprica, ISU Dobrogea –am intervenit cu un echipaj de descarcerare… am scos trei persoane…

Sincron ag sef Eduard Nituleac,sef pol Valu lui Traian : se fac cercetari, iar acc s-a produs pe fondul unei manevre gresite a soferului aflat la volanul Opelului

Toți cei trei tineri au fost transportați la spital.

Sincron dr. Mihaela Radu, medic SMURD….am fost solicitati pt trei victime ale unui accident rutier…pt ca soferul era mai grav l/am transportat la spital pt a-i oferi ingrijiri medicale, iar celelalte 2 victime au fost trasnp cu amb.

Șoferul va rămâne fără permis de conducere și va fi cercetat penal pentru vătămare corporală din culpă.

Video – Accident locomotivă Ovidiu

Un simplu alo putea să o coste viața! Pentru că vorbea la telefon în timp ce conducea, o tânără de 19 ani din localitatea Ovidiu nu a observat că urmează să treacă peste calea ferată. Într-o clipă, mașina în care se afla a fost lovită în plin de o locomotivă. Din fericire, șoferița a scăpat doar cu o sperietură zdravănă.

DV – A avut zile

Totul s-a petrecut în această dimineață, în jurul orei două, în localitatea constănțeană Ovidiu. Martorii spun că șoferița vorbea la telefon în timp ce încerca să traverseze calea ferată. Discuția era să o coste viața pentru că mașina în care se afla a fost lovită lateral de o locomotivă.

Voxuri…2 martori care spun ca a lovit-o trenul…si ca vorbea la telefon…

Amb…ne spuneti si noua ce s-a intamplat?- plecati de aici…!! E adevarat ca vorbeai la telefon?….

Amb…cu mecanicul locomotivei care spune ca nu avea viteza…insa dk avea …sfarsitul era tragic..

Autoturismul a fost tîrât de tren mai bine de 200 de metri. Din fericire, șoferița a scăpat doar cu o sperietură zdravănă. Pompierii de la descarcerare s-au chiuit mai bine de jumătate de oră să ridice autoturimul distrus de pe șine.

Amb..cand trag de masina….

Sincron pomiper

Dacă ar fi respectat codul rutier, tănăra de 19 ani s-ar fi asigurat inainte de a trece linia ferată și nu ar fi vorbit la telefon în timp ce conducea.

Video – Accidente polei

Traficul pe mai multe drumuri din județul Vaslui s-a desfășurat cu dificultate din cauza poleiului, iar trotuarele s-au transformat în adevărate patinoare. Zeci de persoane au ajuns, ieri, la spital și peste 20 de mașini s-au tamponat. Probleme au fost și în alte județe.

DV – Echilibristică pe asfalt

Drumurile acoperite cu polei au dat bătăi de cap drumarilor, dar mai ales conducătorilor auto din județul Vaslui. Dacă în orașe s-a circulat mai bine, în afara localităților a fost jale. Pe DN 24, dinspre Vaslui spre Bîrlad, șoferii au fost nevoiți să reducă viteza pentru a evita derapajele. Dar chiar și așa, mai multe mașini s-au tamponat sau au ajuns în afara părții carosabile, iar traficul pe mai multe trasee a fost blocat.

AMBIANȚĂ: "Aici în curbă nu era nimic dat pe șosea și am alunecat și s-a dus mașina pe gheață. -Era polei? -Polei, polei"

Zeci de pietoni au ajuns la spital cu măini și picioare rupte după ce au căzut pe gheață.

VOX pacient: "Am căzut pe gheață și am ajuns cu glezna ruptă la spital!" SINCRON NADIA UNGUREANU, director de îngrijiri Spitalul de urgență Vaslui: "Sunt foarte multe fracturi ale membrelor inferioare, gambă, șold, majoritatea au căzut pe gheață."

Poleiul a creat probleme și în județele Hunedoara, Alba, dar și în Botoșani, unde, o femeie și un bărbat și-au pierdut viața într-un tragic accident de circulație.

Video – Accident biciclist Kogălniceanu

A ajuns la Spitalul Județean în stare gravă după ce a fost lovit în plin de un autoturism. Asta i s-a întâmplat în această seară unui biciclist care se îndrepta spre casă. Fără pic de remușcări, șoferul vinovat a părăsit locul accidentului. Oamenii legii au deschis o anchetă, iar conducătorul auto se va alege cu dosar penal.

Dv – accidentat și abandonat

Totul s-a întâmplat în jurul orelor 20, la intrarea în localitatea constănțeană Kogălniceanu. Bărbatul se îndrepta spre casă când a fost lovit în plin de un autoturism care circula pe aceiași bandă de mers cu a lui. Victima a fost găsită pe marginea drumului de lucrătorii unei firme de pază.

Vox martor…

Voxuri…

La fața locului a sosit o ambulanță care l-a transportat pe bărbat la spital pentru îngrijiri medicale. Dacă misiunea medicilor nu a ieșit din tipar, oamenii legii au avut parte de o surpriză. Șoferul vinovat părăsise locul accidentului.

Sincron . Ag principal…

Când va fi identificat conducătorului auto i se va întocmi dosar penal pentru vătămare corporală din culpă, dar și pentru părăsirea locului accidentului. Cât despre victimă, medicii spun că este în stare gravă și necesită internare.

Video – Accident bariere Mamaia

Nerespectarea semnelor de circulație face din nou victime. Patru persoane au ajuns la spital și două au avut nevoie de îngrijiri medicale pe loc, după ce mașinile în care se aflau au fost implicate într-un accident la intrarea în stațiunea Mamaia. Din fericire, acestea sunt în afara oricărui pericol. Polițiștii spun că șoferul vinovat s-a ales cu dosar penal.

DV – Victime din neatenție

Accidentul s-a petrecut cu puțin timp înainte de miezul nopții, la intrarea în stațiunea Mamaia, în zona satului de vacanță. Șoferul unui autoturism marca Ford nu a acordat prioritate de trecere unei alte mașini și a lovit-o în plin.

Sincron șofer Ford…

Vox…

În urma impactului, conducătorul auto al BMV –ului și 3 pasageri din Ford au ajuns la spital. Alte 2 persoane au primit îngrijiri medicale pe loc.

Amb…placa Smurd…nino nino

Sincron dr Alexandra Cojocariu, medic Smurd…

Accidentul a ajuns și la urechile rudelor și prietenilor celor implicați în tamponare. Speriați, aceștia au venit în număr mare să vadă ce s-a întîmplat. Oamenii legii au deja primele concluzii.

Sincron politist…

Polițiștii spun că șoferul vinovat va răspunde în fața legii.

Video – Accident Cet

La un pas de tragedie. Un copil de 2 ani și jumătate și mama lui au ajuns, seara trecută, la urgența Spitalului Județean după ce au fost loviți chiar pe trecerea de pietoni. Șoferul vinovat de producerea accidentului spune că nu a reușit să evite impactul pentru că i-a observat prea târziu pe cei doi.

DV – Loviți pe trecerea de pietoni

Totul s-a întâmplat în cartierul constănțean Cet. Femeia se îndrepta spre casă împreună cu băiețelul ei de doi ani. Nu bănuia că va ajunge la spital. Pe trecerea de pietoni a fost lovită în plin de un autoturism. Din cauza impactului, copilul a zburat pur și simplu din brațele mamei și s-a izbit de carosabil.

Vox ..martor… era o femeie cu un copil in brate a lovit`o copilu s`a invartit in aer

Martor… aici la trecerea asta sunt multe accidente ar trebui pus semafor vin copii de la scoala

La fața locului au venit imediat două echipaje SMURD, care au transportat victemele la spital, dar și un echipaj al Poliției Rutiere.

Amb..pleaca smurdul….ni no nino..

Sincron dr. Alexandra Cojocariu, medic SMURD…

Sincron … ag sef Traian Oancea politia rutiera cta

Deși faptele și martorii l-au contrazis, conducătorul auto a încercat să ne convingă că nu se afla la volanul mașinii care a dat peste femeie.

Amb…cu șoferul…

Oamenii legii spun că șoferul s-a ales cu dosar penal pentru vătămare corporală din culpă și va rămîne fără permis de conducere timp de 90 de zile.

Video – Îmușcat de vecin

Răzbunare ca în filme în cartierul km 4-5. Un constănțean a tras cu pistolul în vecinul de la care împrumutase o motocicletă. Pentru că gloanțele au fost din cauciuc, victima, un tânăr de 23 de ani, nu a avut nevoie de internare în spital.

DV – Răzbunare cu împușcături.

Conflictul s-a petrecut într-un apartament de pe strada Progresului, din Kilometrul 4-5. Agresorul, în vârstă de 61 de ani, s-a enervat cumplit când vecinul său, de 23 de ani, l-a acuzat ca i-a stricat motocicleta pe care i-o împrumutase. A urmat o ceartă, iar la scurt timp bătrânul a scos un pistol cu gloanțe de cauciuc și a tras două focuri de armă. Tânărul a fost împușcat în brațul drept și în fesă.

Vox: o batrana care spune ca a auzit impuscaturi si ca i-a fost frica sa iasa din casa ca nu stie ce s-a intamplat…

Când a văzut că vecinul său a căzut la pământ agresorul s-a speriat și a sunat imediat la ambulanță.

Sincron dr. Marian Beciu,medic SAJ: a fost solocitat la interventie…a gasit un pacient impuscat un umar si in fesa….fara probleme deosebite

La fața locului au venit și oamenii legii.

Sincron com sef Lucian Dinulescu,sef Sectia 5 se fac cercetari si ca agresorul detinea legal pistolul care i-a fost confiscat…

Polițiștii spun că agresorul s-a ales cu dosar penal pentru vătămare corporală.

Video – Tentativă suicid

Tentativă de sinucidere sau pur și simplu un accident. Un bărbat în vârstă de 36 de ani, din Iași a fost găsit, noaptea trecută, prins între stabilopozii digului de pe plaja Modern. Câțiva tineri care treceau prin zonă l-au văzut și au sunat imediat la numărul de urgență, 112. Din fericire, bărbatul a scăpat doar cu câteva zgârieturi.

DV – Plimbare riscantă

Era trecut de ora 20. În timp ce se plimbau pe plaja Modern mai mulți tineri au auzit țipetele disperate ale unui bărbat care a căzut între stabilopozi. Au încercat să îl scoată dintre bucățile mari de beton dar nu au reușit, așa că au alertat autoritățile.

Voxuri…am vazut un bărbat care se plimba pe aici….dar la un momentdat nu siut…a cayut…a alunecat…nu stiu

La fața locului a sosit o ambulanță SMURD, dar și mai multe echipaje de poliție. Bărbatul de 36 de ani, cu domiciliul în Iași, le-a povestit medicilor că nu a încercat să își pună capăt zilelor. Se plimba pe dig, dar a alunecat și a ajuns printre stabilopozi.

Sincron dr Mihaela Radu, medic SMURD …

Din fericire, bărbatul a avut noroc și a scăpat doar cu câteva zgârieturi. Polițiștii încearcă acum să afle dacă a fost o tentativă de suicid sau pur și simplu un accident.