Rolul Rentei Funciare In Evaluarea Si Stabilirea Pretului Terenurilor Agricole

=== LUCR ===

CAPITOLUL I

P|MÂNTUL {I RENTA FUNCIAR|

1.1 P\mântul – principalul element al capitalului agricol

P\mântul este, prin natura sa, cel mai pre]ios bun economic [i principalul mijloc de produc]ie al procesului economic [i una din premisele desf\[ur\rii vie]ii economice. Ar fi foarte greu s\ se conceap\ existen]a societ\]ii umane ignorând suportul acestei existen]e [i premisa ei: p\mântul. ~n ciuda tuturor progreselor pe care le-a realizat omul `n domeniul mecaniz\rii, al tehnicii [i tehnologiei, acesta continu\ s\ depind\ `n mod strict de re`nnoirea resurselor [i, `nainte de toate, de productivitatea primar\, al c\rui prim stadiu `l reprezint\ fotosinteza. Materia vie a biosferei este cea care asigur\, prin intermediul plantelor acest mecanism fundamental de transformarea energiei cinetice solare `n energie poten]ial\ chimic\. De miliarde de ani, de când exist\ via]a pe p\mânt, o imens\ cantitate de energie radiant\ provenit\ de la Soare a fost “procesat\” `n acest fel de c\tre biosfer\ [i folosit\ la fertilizarea scoar]ei terestre. Organismele vii au ac]ionat lent asupra litosferei [i au creat treptat rocile sedimentare [i solurile. De-a lungul mileniilor, acest travaliu continuu de asimilare a energiei luminoase a dus la constituirea unui strat viu [i fertil: biogeosfera. Acest strat poate s\ ating\ mai multe zeci de metri pe uscat [i aproape 100 de m `n oceane, `ns\, `n ansamblu, el este foarte sub]ire; repartizat\ uniform pe suprafa]a Terrei biogeosfera n-ar dep\[i o jum\tate de centimetru grosime.

El, `mpreun\ cu macro [i microelementele sale, constituie suport [i mediu de via]\ pentru plantele superioare terestre, care convertesc energia solar\ `n energie biochimic\, iar organismele reduc\toare descompun substan]ele chimice, depuse de plante, `n forme simple, refolosibile. Datorit\ elementelor nutritive pe care le con]ine, pe lâng\ func]ia de suport al vegeta]iei, solul este sursa primar\ de elemente nutritive pentru lumea vie [i astfel, rezervorul principal de energie al organismelor vii. ~n urma cercet\rilor desf\[urate s-a stabilit la o prim\ estimare c\ echivalentul energetic al rezervelor de macroelemente nutritive (N, P2O5, K2O) `n stratul de sol de 20 de cm reprezint\ `n ]ara noastr\ 23,3 t combustibil conven]ional/ha [i ajunge la 105,4 t combustibil conven]ional/ha `n cazul `n care se ia `n considerare un strat de sol de 100 de cm. Aceast\ din urm\ func]ie a solului nu poate fi `nlocuit\, `n condi]iile actuale cu nimic [i de nimeni. Rezult\ deci c\ via]a pe P\mânt [i dezvoltarea societ\]ii umane depind direct sau indirect de capacitatea solului de a asigura energie [i substan]e.

Principala avu]ie a solului [i totodat\ sediul multor activit\]i biologice [i func]iuni esen]iale ale acestuia, care, `n ultim\ instan]\, asigur\ `ns\[i stabilitatea ecosistemului, o reprezint\ materia organic\ din sol, respectiv rezervele de humus. Pe baza unor calcule simplificate, s-a stabilit c\ energia poten]ial\ acumulat\ `n humus `n solurile României (`n raport de con]inutul `n humus pe primii 50 de cm.) este de aproape 40 de ori mai mare decât energia reprezentat\ de cantit\]ile de ]i]ei, gaz metan [i c\rbune, produs\ `n ]ara noastr\ `n 1980.

~n afar\ de `nmagazinarea humusului, ca rezultat al unor complexe procese biogeochimice, are loc simultan eliberarea din roci [i acumularea `n sol a unei cantit\]i importante de elemente nutritive, direct sau indirect accesibile plantelor, care particip\ la schimbul de materie [i energie [i asigur\ astfel dezvoltarea lumii vegetale. De pild\, din necesarul optim total de substan]e nutritive pentru realizarea produc]iei agricole, `n 1980, `n condi]iile României, aportul din rezerva solului se estimeaz\ la 53%. Echivalentul energetic al producerii pe cale industrial\ a acestor cantit\]i de N.P.K. reprezint\ 25×109 Kcal, respectiv 2,5 milioane tone de ]i]ei brut.

Datorit\ multitudinii proceselor de natur\ fizic\, chimic\ [i biologic\, ca [i a aporturilor exterioare de substan]\ [i energie – ce asigur\ permanente transform\ri [i transferuri ale diferitelor forme de substan]\ [i energie, atât `n cadrul solului, cât [i `n raport cu mediul `nconjur\tor – solul constituie un corp natural viu, o surs\ cu un poten]ial de produc]ie re`nnoibil.

S-a demonstrat c\, `n condi]iile unei bune gospod\riri, solului i se poate amplifica fertilitatea. ~n cazul unei exploat\ri necorespunz\toare energia acumulat\ `n sol se poate epuiza, iar solul `nsu[i se poate degrada ajungând la completa distrugere. Printre cauzele care concur\ la degradarea solului men]ion\m: eroziunea, excesul de umiditate, acidifierea, s\r\turarea, reducerea cantit\]ii de elemente nutritive, poluarea chimic\ etc. Cauzele mai sus prezentate se pot datora atât ac]iunii factorilor naturali, cât unor erori `n tehnologia de produc]ie. Referitor la efectele negative este semnificativ urm\torul exemplu: pierderea unui centimetru de sol (cenoziom din România) prin eroziune `nseamn\, pe lâng\ diminuarea cu 150 t/ha a volumului edafic util al solului, pierderi la ha de 210 kg azot, 12 kg fosfor (P2O5) accesibil [i 25 kg potasiu accesibil (K2O). Pentru producerea pe cale industrial\ a acestor cantit\]i de elemente nutritive este necesar un consum de 400 kg/ha ]i]ei brut, adic\ 4×106 Kcal.

O alt\ caracteristic\ important\ a solului este definit\ de rolul receptor, rezervor [i reglator al umidit\]ii `n sistemul sol-ap\-plant\. Astfel, se estimeaz\ c\ solurile agricole din România dispun de o capacitate total\ de `nmagazinare a apei accesibil\ plantelor de circa 20 de km3 cu o varia]ie `n teritoriu de la 50 la 2 000 de l/ha.

Fluctua]iile ce se manifest\ `n ac]iunea factorilor de mediu, a naturii [i intensit\]ii proceselor de solificare, ca de altfel [i a duratei `n care se realizeaz\ diversele procese `n condi]ii de timp [i spa]iu date, conduc la o diferen]iere teritorial\, accentuat\ `n unele cazuri, a caracteristicilor resursei analizate, iar prin intermediul lor a nivelului [i a dinamicii capacit\]ii de produc]ie a solului.

Solul, de[i se afl\ `ntr-un continuu proces de formare, este supus degrad\rii naturale sau artificiale. Energia solar\ [i atmosferic\ `i permit `n mod normal s\ se refac\, `ns\ acest proces este extrem de lent.

Acestea fiind date concluzion\m cu ceea ce N. Georgescu Roegen sublinia: “solul, `n sensul lui Ricardo, este un agent `n adev\ratul sens al cuvântului. Dup\ cum un n\vod prinde pe[te chiar dac\ este l\sat singur `n mare, solul (…) prinde ploaia [i, mai cu seam\, radia]ia solar\. ~n plus este singura plas\ care poate face aceasta (s.n.)”.

P\mântul ni se `nf\]i[eaz\ sub un dublu aspect:

– ca mijloc de munc\ – factor activ al procesului agricol;

– ca obiect al muncii.

Ca factor de produc]ie, p\mântul (`n spe]\ terenul agricol) are, `n viziunea lui Gh. T\n\sescu, o suprafa]\ redus\, fertilitate diferit\ a suprafe]elor `n timp [i spa]iu; folosirea lui ra]ional\ nu `l uzeaz\ ca pe al]i factori de produc]ie, ci `l `mbun\t\]e[te; prezint\ imobilitate [i este ireproductibil [i insubstituibil. Mai trebuie subliniat aici c\ pamântul unica surs\ de materii prime de natur\ agro-silvic\.

O. Parpal\, pe lâng\ `nsu[irile mai sus prezentate, subliniaz\ faptul c\, `n perioada actual\ statul nu atribuie p\mântului valoare, de[i aceasta exista la fel cum exist\ un pre] al p\mântului.

Introducerea mecaniz\rii, chimiz\rii [i a `mbun\t\]irilor funciare va trebui s\ modifice opiniile economi[tilor referitoare la calitatea p\mântului de a fi numai un simplu dar al naturii, pentru c\ `n prezent anual se fac cheltuieli tot mai mari de `ntre]inere a terenului agricol [i numai a acestuia, precum [i substan]iale cheltuieli `n vederea cre[terii fertilit\]ii p\mântului. Din aceste considerente, [i nu numai, p\mântul va trebui considerat bun economic.

Ca obiect al muncii, p\mântul vine `n `ntâmpinarea produc\torului agricol, a celui ce-l munce[te, datorit\ faptului c\ nu numai prelucreaz\ materie, dar o [i produce, necesitând o compozi]ie organic\ a capitalului mai redus\ decât `n alte ramuri ale economiei na]ionale.

~n agricultur\, p\mântul cap\t\ valoare de `ntrebuin]are `nc\ din momentul `n care `ncepe s\ "func]ioneze" ca mijloc de produc]ie, `nmagazinând un anumit consum de munc\ vie [i materializat\. Totodat\, p\mântul este ve[nic numai ca materie, nu [i ca poten]ial productiv. El `[i p\streaz\ [i `[i spore[te fertilitatea când sunt men]inute condi]iile necesare, altfel `[i diminueaz\ [i chiar pierde capacitatea de produc]ie ca orice alt mijloc de produc]ie.

1.2. Renta funciar\

Considerat factor de produc]ie cu caracteristici diferite fa]\ de alte mijloace de produc]ie, p\mântului i s-a atribuit, pe bun\ dreptate, un alt tip de venit, diferit de cel al altor factori de produc]ie. Aceasta deoarece s-a considerat c\ p\mântul de]ine "for]e originare [i indestructibile" [i c\ "`n agricultur\ natura lucreaz\ `mpreun\ cu omul [i, de[i munca ei nu cost\ nimic, produsul ei are valoare la fel ca produsul celor mai costisitori lucr\tori".

1.2.1. Delimit\ri conceptuale

Renta funciar\, `n actuala accep]iune a economiei agrare, reprezint\ venitul net suplimentar ob]inut de produc\torii agricoli care dispun de resurse naturale ce au un caracter limitat `n condi]iile unei oferte rigide sau foarte pu]in elastice de produse agricole.

Ca urmare a ofertei rigide [i a monopolului propriet\]ii asupra p\mântului, agen]ii economici din agricultur\ au posibilitatea s\ impun\ pre]urile lor de vânzare, pre]uri superioare pre]urilor de echilibru.

Teoria economic\ pune `n eviden]\ mai multe forme de manifestare a rentei funciare: forma material\ [i forma b\neasc\. Forma material\ este reprezentat\ de randamentul superior la unitatea de suprafa]\ ob]inut de unii produc\tori agricoli, comparativ cu al]i produc\tori, calitatea superioar\ a unor produse agricole, exclusivitatea producerii unor produse agricole (monopolul). Forma b\neasc\ este dat\ de oferta sc\zut\ a produselor agricole, de situarea pre]ului de vânzare cu mult deasupra nivelului costului de produc]ie, respectiv peste nivelul pre]ului care asigur\ un profit normal. Aici mai trebuie subliniat c\ cererea de produse agricole cre[te pe termen lung, dar pe termen scurt [i mediu aceast\ cerere este rigid\ sau foarte pu]in elastic\. Pe de alt\ parte, oferta de produse de natur\ agricol\ este condi]ionat\ de factorii naturali care sunt restrictivi, iar cantit\]ile de produse agricole ob]inute sunt situate sub nivelul cererii.

Exist\ cereri de produse agricole nesatisf\cute datorit\ unor factori restrictivi care genereaz\ situa]ia de monopol natural pentru posesorii acestor factori. Ace[ti posesori pot impune pie]ei pre]urile dorite ob]inând un supraprofit (o rent\), ce va fi cu atât mai mare cu cât produsul agricol este mai rar. Ca urmare a unor pozi]ii mai avantajoase poate apare un monopol artificial concretizat printr-un profit suplimentar.

Exist\ [i monopol `ntâmpl\tor asupra unor produse generat de condi]iile microclimatice [i tehnice, datorit\ factorilor de risc (grindin\, `nghe] etc.). ~n aceste condi]ii pe piat\ vor exista cantit\]i reduse de produse agricole (ofert\ redus\), ce vor genera un profit suplimentar.

Reprezentativ este venitul net suplimentar permanent care se transform\ `n rent\ funciar\ [i este `nsu[it de to]i proprietarii funciari sub dou\ forme:

– renta funciar\ absolut\;

– renta funciar\ diferen]ial\.

~n prezent se consider\ c\ principalele condi]ii care determin\ producerea rentei sunt monopolul propriet\]ii private asupra p\mântului [i monopolul asupra p\mântului ca obiect al economiei. Monopolul propriet\]ii private asupra p\mântului determin\ apari]ia rentei datorit\ faptului c\ proprietarii de teren sunt `n num\r relativ mic fa]\ de cei care au nevoie de produsele agricole. Din aceast\ cauz\ p\mântul ar genera un venit net suplimentar ce se poate transforma `n rent\ funciar\ absolut\. Aceasta este `n fond o tax\ pl\tit\ de consumatori proprietarilor produc\tori pentru bun\voin]a de a cultiva terenurile agricole.

Monopolul asupra p\mântului ca obiect al economiei, `n condi]iile limit\rii sale ca suprafa]\, determin\ apari]ia unui surplus de venit net, denumit rent\ diferen]ial\. Renta diferen]ial\ `mbrac\ dou\ forme distincte: renta diferen]ial\ I [i renta diferen]ial\ II, ambele forme ale rentei fiind determinate de cauze distincte, proprii.

Astfel, condi]iile de apari]ie ale rentei diferen]iale I sunt:

a) diferen]a de fertilitate a terenurilor, a limit\rii teritoriale a p\mântului agricol, `n general, [i a celui cu fertilitate foarte bun\, `n special;

b) distan]a la care este amplasat\ o suprafa]\ de teren `n raport cu centrele de aprovizionare [i desfacere;

c) diferen]ierea c\ilor [i mijloacelor de transport utilizate de produc\torii agricoli.

Terenurile agricole au grade diferite de fertilitate ceea ce determin\ apari]ia unui venit suplimentar, pentru c\ la acela[i consum de capital pe dou\ tipuri diferite de sol se vor ob]ine randamente diferite, ceea ce `nseamn\ costuri diferite pe unitatea de produs.

Amplasarea terenurilor `n raport cu centrele de aprovizionare [i desfacere determin\ cheltuielile de aprovizionare-desfacere diferen]iate, astfel c\ economia realizat\ de unii produc\tori se va transforma `n venit net suplimentar.

C\ile [i mijloacele de transport pe care le utilizeaz\ produc\torii agricoli sunt diferite, ceea ce face posibil\ o economie de cheltuieli [i implicit un spor de venit net.

Condi]ia apari]iei rentei diferen]iale II o reprezint\ investi]iile suplimentare, succesive pe aceea[i suprafa]\ de teren. Aceste investi]ii produc un venit suplimentar pe care [i-l `nsu[esc cei care au riscat realizarea lor. Fondurile alocate `n plus `n procesul de produc]ie m\resc puterea productiv\ a solului, adic\ a fertilit\]ii sale, determinând sporuri de produc]ie la unitatea de suprafa]\, `n compara]ie cu terenurile pe care nu s-au realizat investi]ii.

O parte din speciali[ti sus]in c\ amplasarea terenurilor `n raport cu centrele de aprovizionare [i desfacere, precum [i cu mijloacele [i c\ile de transport sunt generatoare de rent\ diferen]ial\ II, pentru c\ ele se datoresc dezvolt\rii generale a ]\rii, a introducerii progresului tehnico-economic la care ia parte `ntreaga societate.

Datorit\ acestui fapt, veniturile suplimentare ob]inute de produc\torii agricoli de pe terenurile avantajate de cele dou\ condi]ii, nu reprezint\ un “dar” natural, independent de comportamentul uman, a[a cum stau lucrurile la renta diferen]ial\ I, ci din contr\, un dar social, determinat de dezvolt\re general\ a societ\]ii.

Renta funciar\ nu ar exista dac\ pre]urile produselor agricole s-ar forma ca `n industrie, adic\ având la baz\ media social\ a costurilor de produc]ie. ~n cazul agriculturii, importan]a vital\ pentru om a produselor agricole [i faptul c\ necesarul de bunuri de natur\ agricol\ nu poate fi acoperit integral de pe terenurile cu fertilitate bun\, determin\ [i cultivarea terenurilor cu fertilitate mai slab\. ~n acest caz, pre]urile produselor agricole se formeaz\ pornind de la costurile medii `nregistrate pe terenurile cu cea mai sc\zut\ fertilitate pe care se cultiv\ produsul respectiv. Numai asigurându-se un profit [i pentru produsele ob]inute pe terenurile mai pu]in productive, produc\torii agricoli sunt interesa]i s\ le exploateze, s\ le men]in\ `n circuitul agricol.

Cu aceste puncte de vedere to]i speciali[tii sunt de acord [i aceasta pentru apari]ia rentei funciare se datore[te unor legi obiective care apar `n anumite condi]ii bine determinate. ~n momentul `n care aceste condi]ii se vor modifica [i legile de apari]ie [i existen]\ a rentei funciare vor `nregistra schimb\ri substan]iale.

Teoria rentei are `ns\ dou\ aspecte bine delimitate. Pe de o parte apari]ia sa generat\ de condi]ii obiective, indiferent de rela]iile economice la un moment dat, iar pe de alt\ parte reparti]ia sa `ntre participan]ii la procesul de produc]ie, care nu se realizeaz\ pe baza legilor economice, ci pe baza politicii agrare [i agricole aplicat\ `n agricultur\ prin reglement\ri juridice. Ori, `n cadrul legilor organice grani]a dintre obiectiv [i subiectiv poate fi u[or trecut\ datorit\ intereselor de moment sau de perspectiv\ ale societ\]ii `n ansamblul s\u, sau ale unui grup social sau politic. A[a stând lucrurile, cea mai dificil\ problem\ de rezolvat este reparti]ia rentei funciare `ntr-un mod cât mai echitabil `ntre to]i participan]ii la procesul de produc]ie din agricultur\.

1.2.2. Renta absolut\ `n agricultur\

Renta funciar\ `n agricultur\ apare datorit\ monopolului propriet\]ii private asupra p\mântului, a compozi]iei organice a capitalului mai mic\ `n agricultur\ decât `n celelalte ramuri ale economiei na]ionale, `n condi]iile aceleia[i rate a plusvalorii [i a mecanismului propriu de formare a pre]urilor produselor agricole. Din punct de vedere cantitativ renta absolut\ reprezint\ diferen]a dintre valoarea social\ a produselor agricole a produselor agricole [i pre]ul lor de produc]ie social. ~ntrucât compozi]ia organic\ a capitalului `n agricultur\ este mai mic\, valoarea social\ a produselor agricole este mai mare decât pre]ul de produc]ie social, iar plusvaloarea ob]inut\ `n agricultur\ este mai mare decât profitul mijlociu ob]inut la acela[i capital. Astfel, o parte din plusvaloarea creat\ `n agricultur\ este sustras\ procesului de egalizare a ratei profitului, fiind `nsu[it\ de c\tre proprietarii funciari.

Cu alte cuvinte, pe lâng\ monopolul propriet\]ii private asupra p\mântului, diferen]a dintre compozi]ia organic\ a capitalului din agricultur\ [i restul ramurilor din economia na]ional\, precum [i modul specific de formare a pre]urilor produselor agricole.

Acest proces apare [i mai evident când proprietarul de p\mânt nu este [i produc\tor. El d\ p\mântul `n arend\ unei persoane – arenda[ului – [i prime[te de la acesta o sum\ de bani pentru utilizarea p\mântului – arenda. Aceasta se pl\te[te de mai multe ori anticipat [i indiferent de rezultatele agricole ob]inute de arenda[. Pentru arenda[ suma pl\tit\ proprietarului funciar reprezint\ o cheltuial\ ca oricare alta [i este introdus\ `n costurile de produc]ie ale produselor ob]inute pe p\mântul arendat. Astfel are loc o sporire a costurilor medii care duce la cre[terea pre]urilor produselor agricole.

Prin intermediul arendei proprietarul funciar `[i va `nsu[i renta funciar\ absolut\ adic\ renta explicit\, spre deosebire de renta funciar\ absolut\ ce o `nsu[e[te proprietarul-produc\tor, adic\ renta implicit\.

Renta absolut\ este `nsu[it\ de proprietarul funciar indiferent de fertilitatea terenului agricol pe care `l de]ine. Este suficient ca suprafa]a respectiv\ s\ fie atras\ `n procesul de produc]ie agricol. Dac\ terenul nu particip\ la acest proces nu produce rent\ funciar\ absolut\ [i proprietarul nu `ncaseaz\ nici un venit. Numai existen]a monopolului propriet\]ii private asupra p\mântului nu produce automat rent\ absolut\ dac\ nu exist\ [i celelalte condi]ii. ~n schimb, chiar dac\ nu exist\ monopolul propriet\]ii private asupra p\mântului, dar exist\ toate celelalte condi]ii, `n agricultur\ se produce rent\ funciar\ absolut\. Deosebirea este c\ `nsu[irea ei nu s-ar mai face de c\tre o singur\ categorie de persoane – proprietarii funciari – ci ea s-ar repartiza `ntre participan]ii la procesul de produc]ie [i consumatori. Deoarece [i `n acest caz valoarea social\ a produselor va fi mai mare decât pre]urile de produc]ie sociale, renta absolut\ va apare, dar pre]urile de vânzare ale produselor agricole vor fi mai mici pentru c\ `n costurile de produc]ie `n baza c\rora se stabilesc pre]urile de produc]ie vor fi mai reduse, deoarece va lipsi arenda ca element de cost.

Existen]a rentei absolute nu poate fi pus\ `ns\ la `ndoial\ atât timp cât vor exista condi]iile care o genereaz\. Problemele care s-au pus [i se pun sunt legate, cum am mai afirmat de `nsu[irea ei de c\tre proprietarii funciari.

Acest lucru a preocupat speciali[tii `nc\ de la apari]ia teoriei rentei. Astfel, St. Mill (1773-1836) scria : ”Ra]iunea pentru care proprietarii pot s\ fac\ s\ li se pl\teasc\ rent\ pentru p\mânturile lor este aceea c\ ei posed\ o marf\ de care un num\r mare de oameni are nevoie [i pe care nimeni nu o poate ob]ine altfel decât cu consim]\mântul lor”.

{i la noi `n ]ar\ au fost speciali[ti care au sus]inut c\ renta funciar\ absolut\ exist\ [i ea reprezint\ un pre] de monopol pe care `l pune proprietarul de p\mânt asupra produselor agricole pentru a-[i apropria renta.

Dar a[a cum am ar\tat, condi]ia principal\ de existen]\ a rentei absolute este diferen]a dintre compozi]ia organic\ a capitalului din agricultur\ [i cea din celelalte ramuri ale economiei na]ionale [i `n special din industrie. ~n condi]iile intensific\rii agriculturii, compozi]ia organic\ a capitalului cre[te, ceea ce gace posibil\ dispari]ia rentei absolute. ~n ]\rile cu agricultur\ intensiv\ cum este Fran]a, compozi]ia organic\ a capitalului `n aceast\ ramur\ este chiar mai ridicat\ decât `n unele ramuri ale industriei, astfel c\ speciali[tii francezi afirm\ c\ agricultura este o industrie foarte grea, `ntrucât pentru un franc de valoare ad\ugat\, agriculturii `i trebuie de dou\ ori mai mult capital decât siderurgiei. ~n cazul unei asemenea compozi]ii organice a capitalului se prevede dispari]ia rentei absolute din agricultura Fran]ei.

Procesul de intensificare a agriculturii este ireversibil, a[a c\ va avea loc un proces de cre[tere a compozi]iei organice a capitalului [i `n agricultur\, realizându-se o egalizare a sa la nivel na]ional. ~n acest caz este de presupus c\ renta funciar\ absolut\ ca dispare din ]ara respectiv\.

Mai sunt [i alte motive care vor contribui la reducerea sau chiar dispari]ia rentei absolute `n unele state cu agricultur\ dezvoltate. Astfel datorit\ cre[terii deosebit de mari a randamentului la hectar `n aceste ]\ri s-a asigurat c\ numai securitatea alimentar\ la un nivel foarte ridicat, dar exist\ chiar o supraproduc]ie care se cere valorificat\. Aici oferta intern\ este mult mai mare decât cererea intern\, motiv pentru care statul aplic\ diferite politici agricole [i agrare care s\ asigure `n primul rând securitatea alimentar\ a ]\rii, iar `n al doilea rând viabilitatea exploata]iilor agricole. Cum nici o ]ar\ nu poate renun]a la securitatea alimentar\ se caut\ solu]ii pentru subven]ionarea produc\torilor agricoli prin diverse metode: cump\rarea cantit\]ilor excedentare dintr-un produs, fixarea unor pre]uri plafon superioare pre]ului pie]ei, renun]area la o parte din suprafa]a cultivat\ cu o cultur\ excedentar\ prin asigurarea veniturilor proprietarului de c\tre stat, facilit\]i la credite, scutiri de taxe [i impozite etc. {i cu toate acestea este tot mai greu ca proprietarul s\ fie [i produc\tor agricol. De aceea, `n mai toate ]\rile dezvoltate statutul de proprietar-produc\tor se `ntâlne[te tot mai rar, motiv pentru care statul preia pamântul de la persoanele care nu-l mai pot cultiva [i `l arendeaz\ `n condi]ii avantajoase familiilor tinere de agricultori. Statul francez intervine masiv `n agricultur\ atât prin preluarea p\mântului [i darea lui `n arend\, cât [i prin fixarea pre]urilor de preluare a produselor agricole de la produc\tori.

~n aceast\ situa]ie se pare c\ speciali[tii francezi vor avea dreptate `n preconiz\rile lor `n leg\tur\ cu dispari]ia rentei funciare absolute pentru c\, pe de o parte dispare diferenta de compozi]ie organic\ a capitalului din agricultur\ [i alte ramuri ale economiei na]ionale, iar monopolul propriet\]ii private se transfer\ la un mare num\r de persoane fizice asupra uneia singure, dar persoan\ juridic\ – statul francez.

A[a cum am mai afirmat, renta absolut\ se va men]ine atât timp cât vor exista condi]iile care o genereaz\. Când aceste condi]ii se vor schimba [i legea rentei se va modifica sau va dispare complet `ntr-o ]ar\ sau alta.

Al]i autori sus]in c\ la actualul stadiul de dezvoltare a agriculturii mondiale, când interdepende]ele dintre state sunt tot mai accentuate, renta absolut\ nu va dispare complet, ci ea va migra `ntre diferite state datorit\ marilor trusturi, monopoluri, holdinguri multina]ionale sau na]ionale, dar cu filiale `n diferite ]\ri ale lumii.

~n acest caz, dispari]ia rentei funciare absolute `n statele dezvoltate nu va frustra aceste mari `ntreprinderi agroindustriale de renta absolut\ pentru c\ prin diferite forme de integrare pe vertical\ sau orizontal\ cu ]\rile mai pu]in dezvoltate ele `[i vor putea `nsu[i acest venit net suplimentar creat `n aceste ]\ri. Mecanismul de formare a rentei absolute la nivel mondial este identic cu cel din interiorul unui stat.

Compozi]ia organic\ a capitalului `n ]\rile `n curs de dezvoltare este cu mult mai mic\ decât `n ]\rile dezvoltate. }\rile dezvoltate sunt [i marii priduc\tori de produse agroalimentare, `n timp ce statele mai pu]in dezvoltate amplasate `n cea mai mare parte `n emisfera sudic\ produc bunuri de natur\ agricol\ mai pu]in importante din punct de vedere al consumului alimentar zilnic, precum [i produse agricole utilizate `n diverse ramuri economice.

Marile companii agroindustriale na]ionale sau multina]ionale ocup\ pozi]ii foarte importante `n economia agricol\ a ]\rilor `n curs de dezvoltare, fie pentru c\ posed\ `nsemnate suprafe]e de teren agricol pe care le cultiv\, fie pentru c\ ele sunt principalii cump\r\tori ai produselor agricole pe pie]e interne [i tot ele sunt principalii furnizori ai acestor produse pe pia]a mondial\.

Diferen]a dintre valoarea interna]ional\ a produselor agricole [i valoarea social\ na]ional\ este `nsu[it\ de furnizorii produselor pe pia]a mondial\ sub forma unui venit net suplimentar, deci a unei rente. Aceast\ rent\ este de fapt taxa pe care o pl\tesc importatorii produsului agricol, furnizorilor lor. Furnizorii pot fi [i produc\tori, dar `n cea mai mare parte sunt numai intermediari `ntre produc\tori [i consumatorul final.

}\rile `n curs de dezvoltare beneficiaz\ `n mic\ masur\ sau nu beneficiaz\ deloc de aceasta rent\ absolut\ pentru c\ ele nu sunt participan]i direc]i la procentul de vânzare-cump\rare pe pia]a mondial\. Acest fapt este demonstrat de situa]ia actual\ când fiecare produs agricol mai important este controlat pe pia]a mondial\ de 4-5 companii agroindustriale mari care stabilesc nu numai pre]ul, ci [i volumul vânz\rilor `n anul respectiv.

1.2.3. Renta funciar\ absolut\ `n agricultura României

~nc\ din secolul trecut, `n literatura de specialitate din ]ara noastr\ s-au studiat diverse probleme legate de renta funciar\ absolut\, `ns\ nu `n toate cazurile autorii `i atribuiau acelea[i valen]e pe care le are ast\zi.

Existen]a sa nu a fost niciodat\ contestat\, `n schimb `nsu[irea sa de c\tre proprietarii de p\mânt a avut adep]i, dar [i adversari `n toate perioadele istorice.

Trebuie subliniat c\ renta absolut\ din agricultura capitalist\ a fost tratat\ ca urmare fireasc\ a rentei feudale. ~n acest context, primul care a calculat renta funciar\ a fost Nicolae B\lcescu `n lucrarea “Reforma social\ la români” ap\rut\ `n 1849. Analizând starea social\ [i material\ a ]\ranilor din Moldova [i }ara Româneasc\ `nainte [i dup\ instituirea Regulamentului Organic din 1831, N. B\lcescu scoate `n eviden]\ cre[terea obliga]iilor ]\ranilor fa]\ de proprietarii de p\mânt. Astfel, dac\ `n 1829 ]\ranii pl\teau proprietarilor 11,55 milioane lei `n }ara Româneasc\ [i 9,5 milioane lei `n Moldova, `n 1849 ei pl\teau 51,81 milioane lei, respectiv, 39,9 milioane lei.

~n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea [i `n prima jum\tate a secolului al XX-lea [i al]i cercet\tori au calculat renta datorat\ proprietarilor de teren pornind de la ideea egalit\]ii rentei absolute su arenda, dar aceste calcule nu s-au f\cut la nivel de ]ar\, ci numai pentru anumite forme de organizare a exploat\rii p\mântului. Cel mai des citat\ `n literatura de specialitate este renta pe care o `ncasau proprietarii de p\mânt ca urmare a arend\rii mo[iilor particulare, de stat sau ale diferitelor institu]ii, de c\tre ob[tile de arendare din ]ara noastr\. Nu suma ce constituia arenda este discutat\, pentru c\ ea a evoluat odat\ cu cre[terea suprafe]ei arendate [i cuantumul s\u pe hectar, care a crescut de la 19,20 lei `n 1929 la 29,26 lei `n 1909, pentru a ajunge la 695 `n 1929.

O concep]ie bine fundamentat\ asupra rentei funciare `n România a fost prezentat\ de Ion Ionescu de la Brad. Astfel, referindu-se la renta funciar\, el subliniaz\ existen]a a trei forme ale acesteia:

– `n munc\;

– `n produse;

– `n bani.

Totodat\, autorul explic\ [i transformarea rentei funciare dintr-o form\ `n alta din cele enun]ate mai sus. ~n continuare Ion Ionescu de la Brad expune o interesant\ teorie cu privire la renta funciar\. Din punctul s\u de vedere renta p\mântului ar fi rezultatul unei calit\]i specifice a acestuia pe care autorul o nume[te "fecunditate" [i c\ terenul agricol este singurul factor de produc]ie care d\ omului "produsul curat". Aceasta nu s-ar `ntâmpla totu[i "dac\ omul nu [i-ar fi dat osteneala s\ adune" "fecunditatea" mai sus men]ionat\. Renta deci "este un product al celui ce-l cap\t\ este, dar, cum zic to]i economi[tii, pre]ul monopolului p\mântului". Iat\ deci [i celelalte premise ale rentei funciare:

– monopolul asupra p\mântului ca factor de produc]ie;

– munca omului.

~n sensul clarific\rii conceptului, autorul face distinc]ie `ntre pre]ul real, determinat de cheltuielile de produc]ie [i pre]ul curent, care depinde de "c\utarea lucrului". Aceast\ concep]ie pune `n lumin\ renta funciar\ ca valoare absolut\ [i cuantumul ei, ca valoare relativ\.

~n 1907, Emil Mihai Brancovici ar\ta: "Specula]ia aceasta (cu p\mânt – n.n.) se face deci asupra rentei funciare [i numai speculantul sau proprietarul ini]ial beneficiaz\ de fructul conlucr\rii tuturor factorilor [i a tuturor cet\]enilor care, prin eforturi comune, sporesc necontenit renta funciar\".

Virgil Madgearu, `n 1938, `n cursurile ]inute la Academia de ~nalte Studii Comerciale [i Industriale din Bucure[ti, vorbind despre existen]a rentei funciare absolute sublinia: "~n structura logic\ a teoriei lui Ricardo, cu privire la rent\, g\sim un singur punct slab. Afirma]ia c\ p\mântul cultivat cel din urm\ nu produce rent\ corespunde cu condi]iile primitive, `n care solul necultivat nu este apropriat, este adev\rat, `ns\ nu corespunde deloc cu societatea mai dezvoltat\, unde fiecare suprafa]\ de p\mânt are proprietarul s\u. Aici chiar pentru folosin]a celui mai nefertil p\mânt trebuie s\ se pl\teasc\ o rent\. Adam Smith a observat [i el acest lucru, c\ pre]ul pl\tit pentru folosirea solului este un pre] de monopol. ~ntr-adev\r, din moment ce solul este apropriat, este `mp\r]it `ntre proprietarii care `l st\pânesc [i este de la sine `n]eles c\ pre]ul cu care poate s\ fie arendat p\mântul de c\tre cel care nu-l are este un pre] de monopol. Iat\, prin urmare, c\ `n acest fapt constat\m c\ Adam Smith a f\cut descoperirea c\ `n afar\ de renta diferen]ial\ a p\mântului mai exist\ [i un alt gen de rent\, renta care rezult\ ca pre] de monopol sau renta de monopol".

Autorul era convins c\ renta funciar\ absolut\ exist\ [i ea reprezint\ un pre] de monopol pe care `l pune proprietarul de p\mânt asupra produselor agricole pentru a-[i putea apropria renta.

Imediat dup\ reforma din 1918-1921, Grigore Procopiu scria: "Aceast\ profund\ transformare a condi]iilor economice [i sociale s-a sprijinit pe ideea c\ p\mântul, dar nu produs el `nsu[i al muncii, acest factor indispensabil activit\]ii produc\toare, trebuie s\ intre, `n cea mai larg\ m\sur\, `n st\pânirea acelora care-l pun `n valoare prin munca lor, iar nu acelora care-l speculeaz\ prin munca altora".

~n ultimii 45 de ani conceptul de rent\ funciar\ a fost negat [i comb\tut de ideologia socialist\ [i pu]ini speciali[ti au `ndr\znit s\ afirme c\ renta funciar\ absolut\ exist\ [i `n economia socialist\ [i c\ aceast\ categorie economic\ trebuie repus\ `n drepturile ei fire[ti.

Al]ii au acceptat `n mod tacit existen]a rentei funciare absolute `n economia socialist\, prin necesitatea evalu\rii economice a terenului agricol. Pre]ul terenului agricol este determinat\ de renta capitalizat\, teorie unanim acceptat\ de speciali[ti. Sus]inerea determin\rii pre]ului p\mântului numai pe baza rentei diferen]iale nu avea un suport material, `ntrucât `n agricultura româneasc\ erau incluse `n circuitul agricol [i terenuri de mai slab\ calitate care nu produc rent\ diferen]ial\. Pentru aceast\ categorie de terenuri nu s-ar fi putut calcula pre]ul. Speciali[tii [tiau acest lucru, dar nu puteau s\-l spun\. Sublinerea ideii calcul\rii pre]ului p\mântului pe baza rentei diferen]iale se datora tocmai necesit\]ii de a scoate `n eviden]\ c\ problema astfel pus\ nu poate fi rezolvat\.

Totu[i, `n aceast\ perioad\, din considerente ideologice, speciali[tii au demonstrat mecanismul de func]ionare a rentei `n economia capitalist\ tocmai pentru a men]ine treaz\ ideea teoriei rentei, pe care nu o doreau eludat\ pe considerente ideologice.

Revenirea la proprietatea privat\ asupra p\mântului a adus `n prim planul analizelor economice din agricultur\ [i probleme referitoare la renta absolut\, precum [i implica]iile sale asupra dezvolt\rii economice [i sociale `n agricultur\ [i nu numai.

Pentru a vedea cum a evoluat renta funciar\ absolut\ `n România `n perioada 1950-1991, unii autori au calculat acest venit net suplimentar pe baza datelor din Anuarele statistice, demostrând existenta acestuia [i reliefând faptul c\ acest venit a fost apropriat de statul socialist, `n baza lui dezvoltând alte sectoare ale economiei na]ionale. Acestor autori li se repro[eaz\ c\ nu au demonstrat [tiin]ific, atât din punct de vedere economic, cât [i juridic, existen]a rentei funciare absolute `n perioada mai sus men]ionat\.

~n actualele condi]ii din ]ara noastr\, `n care p\mântul a revenit `n proprietate privat\, fiind generator de rent\ funciar\ absolut\, proprietarul de p\mânt va primi renta absolut\ pl\tit\ de societate, indiferent dac\ proprietarul este sau nu produc\tor.

Mul]i speciali[ti sus]in c\ acest mod de `nsu[ire a unui venit f\r\ nici o contribu]ie la procesul de produc]ie din agricultur\ (investi]ie de capital, de munc\, de inteligen]\ etc.) ar fi anacronic, mai ales dac\ proprietarul nu este nici produc\tor.

Se poate aduce argumentul c\ [i p\mântul reprezint\ un capital, c\ el particip\ la procesul de produc]ie din agricultur\ la fel ca oricare alt\ form\ de capital [i c\ `n aceste condi]ii trebuie s\-[i `nsu[easc\ o parte din valoarea nou creat\, sub forma rentei funciare absolute.

A[a stând lucrurile, concluzia ar fi c\ societatea trebuie s\ pl\teasc\ renta absolut\ proprietarilor de p\mânt. Cum renta absolut\ este o parte a plusprodusului, `nseamn\ c\ pre]ul produselor agricole se va m\ri automat cu aceast\ sum\.

1.2.4. Renta diferen]ial\ `n agricultur\

Fa]\ de conceptul de rent\ funciar\ absolut\, conceptul de rent\ funciar\ diferen]ial\ este mult mai bine definit [i explicitat, date fiind premisele sale mai pu]in interpretabile.

Renta diferen]ial\ are dou\ forme de manifestare: renta diferen]ial\ I [i renta diferen]ial\ II, fiecare dintre ele fiind determinate de cauze proprii.

Astfel, renta diferen]ial\ I apare datorit\ urm\toarelor cauze:

– diferen]a de fertilitate a terenurilor agricole produce randamente diferite la aceea[i cultur\;

– consumurile materiale [i de munc\ vie pentru cultivarea unui hectar de teren cu o cultur\ sunt aproximativ egale indiferent de puterea productiv\ a solului ceea ce genereaz\ costuri egale pe unitatea de produc]ie, dar diferen]iate pe unitatea de produs (exist\ totu[i mici diferen]e `ntre costurile pe unitatea de suprafa]\ datorate recoltatului [i transportului sporului de produc]ie la hectar; `ns\ ponderea acestor costuri `n total este foarte redus\, astfel c\ pentru `n]elegerea teoretic\ a mecanismului de formare a rentei diferen]iale I este mai eficient s\ nu fie luate `n considerare);

– pre]ul de vânzare al produsului respectiv se formeaz\ `n func]ie de pre]ul individual de pe terenurile cele mai pu]in fertile care au avut la baz\ costurile cele mai mari pe unitatea de produs [i o rat\ normal\ a profitului;

– pozi]ia avantajoas\ a unor terenuri fa]\ de centrele de desfacere genereaz\ o economie de cheltuieli care se concretizeaz\ `ntr-un spor de venit;

– c\ile [i mijloacele de transport diferite pot conduce la cheltuieli mai mari sau mai mici care pot diminua sau m\ri profitul exploata]iei agricole.

Mecanismul de formare a rentei diferen]iale I este prezentat `n tabelul 1.

Tabelul 1

Mecanismul de formare a rentei diferen]iale I

Sursa: V. Pan\, I. Pan\, M. Costescu, P\mântul [i folosirea lui `n agricultur\, Bucure[ti, 1994, p. 118.

Amplasarea terenurilor `n apropierea centrelor de aprovizionare sau desfacere genereaz\ economie de cheltuieli care se transform\ `n venit net suplimentar, deci `n rent\ diferen]ial\ I.

Este cunoscut c\ transportul pe ap\ este cel mai ieftin, indiferent de distan]\, urmat de transportul feroviar, auto [i marin. Nu trebuie omise pe distan]e mici nici transportul efectuat cu animalele care se dovede[te a fi cel mai ieftin `n anumite condi]ii de relief.

Renta diferen]ial\ II apare datorit\ urm\toarelor cauze:

– investi]iile suplimentare, succesive pe aceea[i suprafa]\ de teren determin\ randamente superioare pe unitatea de suprafa]\;

– consumurile realizate conduc la costuri suplimentare a c\ror cre[tere este mai rapid\ decât a randamentelor la hectar; acest fapt se datoreaz\ legii randamentelor descrescânde de a c\ror ac]iune trebuie s\ se ]in\ seama la fiecare nou\ alocare dintr-un factor de produc]ie;

– pre]ul produselor agricole vegetale se formeaz\ având la baz\ costurile pe terenurile cu cea mai redus\ putere produc]iv\ integrate `n circuitul agricol, dar care utilizeaz\ o tehnic\ [i o tehnologie medie.

Privitor la investi]iile suplimentare succesive de capital trebuie s\ subliniem c\ acestea sunt de dou\ feluri:

– investi]ii endogene p\mântului, constând `n amenaj\ri hidroameliorative, care determin\ cre[terea fertilit\]ii [i a valorii economice a solului, deoarece sunt integrate acestuia; aceste investi]ii nu se pot muta de pe un teren pe altul [i nu se pot `nstr\ina decât odat\ cu suprafa]a de teren pe care au fost construite;

– investi]ii exogene p\mântului formate din tractoare, ma[ini, utilaje, semin]e [i material de plantat, substan]e chimice etc; aceste investi]ii contribuie la cre[terea puterii productive a solului, dar ele sunt mobile [i se pot muta chiar definitiv de pe un teren pe altul, se pot `nstr\ina, volumul lor poate cre[te sau scade `n func]ie de interesele de moment ale produc\torului agricol.

Investi]iile din prima grup\ se realizeaz\ `n func]ie de condi]iile concrete de spa]iu [i timp, alegând dintre variantele constructive pe cea mai eficient\. Odat\ executat\ lucrarea respectiv\ sau complexul de lucr\ri de `mbun\t\]iri funciare, peste aceste investi]ii nu se mai pot suprapune alte investi]ii de acela[i gen. De exemplu, realizarea unui sistem de iriga]ii pe o anumit\ suprafa]\ necesit\ lucr\ri de `ntre]inere, revizii [i repara]ii pe toat\ durata de exploatare, dar nu se poate concepe construirea unui nou sistem de iriga]ii suprapus primului. Acest gen de investi]ii determin\ apari]ia rentei diferen]iale II.

Investi]iile exogene, concretizate `n consumuri anuale sau multianuale determin\ [i ele costuri suplimentare [i sporuri de produc]ie. Cantitatea dintr-un factor de produc]ie alocat\ va trebui s\ aib\ `n vedere legea randamentelor descrescânde.

Din aceast\ cauz\ orice alocare dintr-un factor de produc]ie trebuie s\ ]in\ seama de aceast\ lege pentru a nu angaja consumuri inutile de factori de produc]ie.

Mecanismul de formare a rentei diferen]iale II datorat investi]iilor exogene p\mântului este prezentat `n tabelul 2.

Tabelul 2

Mecanismul de formare a rentei diferen]iale II datorit\

investi]iilor exogene p\mântului agricol

~n condi]iile `n care fertilizarea se face cu doze superioare dozei optime se oate ob]ine o rent\ diferen]ial\ II, dar aceasta scade atât pe hectar, cât [i pe kg s.a. odat\ cu cre[terea num\rului de doze.

Aceea[i situa]ie apare [i dac\ `n locul `ngr\[\mintelor chimice se achizi]ioneaz\ tractoare, ma[ini [i utilaje agricole `ntr-un num\r superior dot\rii optime.

1.2.5. Renta diferen]ial\ `n agricultura României

~nc\ din a doua jum\tate a secolului trecut speciali[tii au abordat problemele legate de renta diferen]ial\.

Astfel, Ion Ionescu de la Brad, c\utând solu]ii problemelor agriculturii României acelor ani, scria c\ renta este rezultatul “fecundit\]ii p\mântului”, dar aceast\ rent\ nu ar exista dac\ omul nu ar exploata terenul agricol. Deci numai puterea productiv\ a terenurilor pe care oamenii le integreaz\ `n circuitul economic produc rent\. Acest autor nu merge mai departe cu analiza teoriei rentei nici `n plan teoretic, nici practic, poate [i datorit\ faptului c\ atunci `n agricultura României se g\seau atât forme ale rentei feudale, cât [i ale rentei capitaliste.

La `nceputul secolului, Gheorghe Ionescu-Sise[ti, analizând situa]ia agriculturii României la 1914, ajunge inevitabil [i la teoria rentei funciare. El recunoa[te existen]a rentei absolute afirmând c\ “orice pamânt, chiar [i cel mai r\u situat, d\ o rent\ – dovada este faptul c\ se poate arenda”. Autorul cunoa[te bine teoria rentei diferen]iale a lui Ricardo despre care scria: “Renta solului mai are [i o alt\ semnifica]ie mai restrâns\ pe care i-a dat-o Ricardo”…”~n acest `n]eles, renta este sporul de beneficiu net pe care `l dau terenurile bine situate din punct de vedere al condi]iilor naturale [i economice `n compara]ie cu acele terenuri mai r\u situate, ale c\ror produse sunt totu[i necesare pentru consumul general [i se pl\tesc deci cu un pre] normal”. Gh. Ionescu-Sise[ti nu afirm\ explicit adeziunea sa la aceast\ teorie a rentei pentru c\ Ricardo emisese ideea c\ de-a lungul timpului se luaser\ `n exploatare p\mânturile bune, iar nevoia de produse agricole f\cuse necesar\ atragerea `n circuitul agricol a unor terenuri din ce `n ce mai pu]in fertile, opinie ce nu corespunde cu realitatea. Autorul nu putea s\ fie de acord cu aceast\ idee.

Cel care va explica destul de exact mecanismul de formare a rentei diferen]iale (ca de altfel [i a rentei absolute) va fi V. Madgearu care, analizând teoria rentei funciare la autorii economiei clasice, insist\ asupra teoriei rentei elaborat\ de Ricardo. V. Madgearu afirm\, comentându-l pe Ricardo, c\ “tot ceea ce trece peste profitul mijlociu este rent\ [i renta este format\ din cauza diferen]elor de facilit\]i care se refer\ pentru produc]iune `n diferite calit\]i ale solului”. Nici acest autor nu este de acord cu ideea c\ la `nceputurile societ\]ii, s-au atras `n circuitul agricol numai terenuri cu fertilitate mic\. Lucrurile nu s-au `ntâmplat `ntotdeauna a[a. V. Madgearu emite `ns\ ideea c\ pe terenurile din gospod\riile ]\r\ne[ti nu se ob]ine rent\ pentru c\ aici nu se produce pentru pia]\. Mai departe `ns\ el afirm\ c\ ]\ranul este dispus s\ pl\teasc\ un pre] mult mai mare pentru a cump\ra un teren agricol, pentru c\ p\mântul pentru ]\ran are [i o valoare afectiv\. Ultima afirma]ie este adev\rat\, dar ]\ranul cump\ra terenul cu un pre] mai mare decât cel normal pentru c\ era con[tient c\ va ob]ine un venit suplimentar care `i va acoperi `n curând cheltuielile f\cute pentru procurarea terenului. Deci [i `n mica exploata]ie ]\r\neasc\ se ob]ine rent\ diferen]ial\, atât de gradul I, datorit\ diferen]ei de fertilitate a solului, cât [i II, datorit\ consumului superior de munc\ al culturilor intensive, al gospod\ririi mai bune a p\mântului [i a mijloacelor de munc\.

Dup\ 1965, `nf\ptuirea politicii agrare a statului fiind `n general realizat\ (constituirea unit\]ilor agricole de stat [i cooperatiste) las\ câmp liber politicii agricole, astfel c\ odat\ cu procesul de intensificare apar tot mai des tratate aspecte ale rentei diferen]iale. Interesul pentru teoria rentei diferen]iale cre[te atât din punct de vedere teoretic, dar mai ales din punct de vedere practic deoarece trebuiau rezolvate o serie de probleme cu privire la: investi]iile din agricultur\, pre]urile produselor agricole, viabilitatea unit\]ilor agricole (`n special cooperatiste) etc.

Dac\ din punct de vedere teoretic era u[or de explicat mecanismul de formare a rentei diferen]iale, practic masa acesteia era destul de greu de stabilit.

Datorit\ acestei situa]ii, `n literatura de specialitate din ]ara noastr\ au ap\rut trei formule de determinare a rentei diferen]iale totale.

Prima formul\, elaborat\ de prof. univ. dr. Oprea Parpal\, este:

Rdif = P- (Chp + 30Chp/100) (1)

`n care:

Rdif – renta diferen]ial\ total\ pe unitatea de produs;

P – pre]ul produsului;

Chp – cost de produc]ie;

30Chp/100 – venitul net ce trebuie s\ r\mân\ la dispozi]ia produc\torului pentru c\ a riscat angajarea capitalului `n activitatea agricol\, determinat pe baza rentabilit\]ii ce se ob]ine pe total agricultur\ (30%).

Aceast\ formul\ are dou\ puncte slabe:

– renta diferen]ial\ se calculeaz\ pe tona de produs [i nu pe hectar, fiind deci rupt\ de baza ei de formare, terenul agricol;

– profitul care trebuie s\ r\mân\ la dispozi]ia produc\torului se calculeaz\ `n func]ie de capitalul consumat, f\r\ s\ se ]in\ seama de riscul pentru capitalul angajat `n activitatea agricol\.

A doua formul\ pentru cuantificarea rentei diferen]iale totale a fost elaborat\ de Gh. T\n\sescu [i Gh. Peter [i este:

Rd = Qg(f + r) – Qg 20/100 (2)

`n care:

Rd – renta diferen]ial\;

Qg – produc]ia global\ pe hectar;

f – costurile materiale pe hectar;

r – costurile salariale pe hectar

Qg 20/100 – venitul net ce revine produc\torului agricol [i care se stabile[te `n func]ie de ponderea venitului net `n produc]ia global\ la nivel de economie na]ional\ (20%) [i produc]ia global\ pe hectar.

Acestei rela]ii i se repro[eaz\:

– renta diferen]ial\ se calculeaz\ la hectarul de teren arabil, indiferent de structura culturilor; `n acest caz, produc]ia global\ [i costurile pe hectar nu sunt comparabile, motiv pentru care venitul net suplimetar ob]inut s-ar putea s\ nu reprezinte renta diferen]ial\;

– venitul net ce trebuie s\ r\mân\ la dispozi]ia `ntreprinz\torului agricol este calculat `n func]ie de valoarea produc]iei globale; este o modalitate de calcul a rentabilit\]ii, dar aici trebuie ]inut seama de faptul c\ pentru `ntreprinz\tor este important s\-[i fructifice capitalul investit indiferent de fluctua]ia produc]iei [i a pre]urilor produselor agricole, altfel activitatea lui nu va fi viabil\.

Cea de-a treia rela]ie exprim\ renta diferen]ial\ astfel:

Rdif = Val pri – (Ct/hai + K(Cfn + C.c.)/100) (3)

unde:

Rdif – renta diferen]ial\ pe hectar la o anumit\ cultur\;

Val pri – valoarea produc]iei principale [i secundare la hectar la cultura “i”;

Ct/hai – costurile totale la hectar la cultura “i”;

Cfn – valoarea capitalului fix neamortizat pe hectar;

C.c. – soldul mediu anual al capitalului circulant pe hectar;

K – coeficientul de fructificare a capitalului `n economie la momentul respectiv.

Cu ajutorul acestor trei formule se poate determina renta diferen]ial\ total\, dar important de [tiut este cuantumul celor dou\ forme principale: renta diferen]ial\ I [i renta diferen]ial\ II.

Atât profesorul Oprea Parpal\, cât [i Gh. T\n\sescu [i Gh. Peter au elaborat câte o formul\ pentru stabilirea rentei diferen]iale I, dar nici una din acestea nu rezist\ unei analize teoretice, `ns\ mai r\u este c\ aplicarea lor `n practic\ este greoaie, iar rezultatele nu concord\ cu realitatea.

O rela]ie care poate `nl\tura aceste neajunsuri, cel pu]in din punct de vedere practic este urm\toarea:

Rdif II is = Rdif tis x NB min ij/NBis x r min ij/r is

Rdif I is = Rdif tis – Rdif II is

`n care:

Rdif II is – renta diferen]ial\ II pentru un hectar la cultura “i” `n unitatea sau pe terenul “s”;

Rdif tis – renta diferen]ial\ total\ calculat\ la cultura “i” `n unitatea sau pe terenul studiat “s”;

NB min ij – cea mai mic\ not\ de bonitare din jude]ul sau jude]ele ]\rii “j” unde se cultiv\ cultura “i”;

NB is – nota de bonitare pentru cultura “i” `n unitatea sau pe terenul studiat “s”;

r min ij – randamentul la hectar `n jude]ul sau jude]ele “j” cu cea mai mic\ not\ de bonitare pentru cultura “i”;

r is – randamentul la hectar la cultura “i” `n unitatea sau pe terenul studiat “s”.

Teoretic rapoartele:

Nb min ij/NB is [i r min ij/r is pot fi >1 sau <1. Practic este aproape imposibil ca acestea s\ fie mai mari decât 1 [i s\ se ob]in\ rent\ diferen]ial\ total\. Dac\ totu[i ar exista o asemenea situa]ie, ceea ce apare ca rent\ diferen]ial\ total\ este de fapt un supraprofit sau un profit de monopol datorat altor cauze independente de procesul de produc]ie din unitatea studiat\.

~n mod normal, indicii respectivi pot fi egali cu 1 [i atunci `ntreaga rent\ diferen]ial\ total\ devine rent\ diferen]ial\ II. Ra]ionamentul este: dac\ `ntr-o exploata]ie agricol\ care are nota de bonitare [i randamentul la hectar egale cu nota minim\ de bonitare [i cu randamentul din jude]ul sau jude]ele care a `nfiin]at cultura respectiv\, atunci venitul net suplimentar nu poate fi decât rent\ diferen]ial\ II datorat\ investi]iilor suplimentare, de presupus exogene p\mântului, care au determinat reducerile costurilor sau sporirea calit\]ii produc]iei.

Când indicii respectivi sunt mai mici decât 1 atunci se ob]ine [i rent\ diferen]ial\ I. Cu cât se vor apropia mai mult de zero, cu atât mai mare va fi partea ce revine rentei diferen]iale I.

Valoarea rentei diferen]iale totale la hectar la cultura de grâu este aproximativ egal\ dup\ formulele 1 [i 2 (9.000 lei [i 8.800 lei) [i mult mai mic\ dup\ formula 3, `n timp ce la cultura de porumb ea este aproximativ egal\ `n formulele 2 [i 3 (10.620 lei – 10.400 lei) [i mult mai mare dup\ formula 1 (tabelul 3).

Tabelul 3

Calculul rentei diferen]iale totale

Sursa: V. Pan\, I. Pan\, M. Costescu, P\mântul [i folosirea lui `n agricultur\, Bucure[ti, 1994.

Separarea rentei diferen]iale totale `n rent\ diferen]ial\ I [i II este deosebit de important\, deoarece trebuie cunoscut\ contribu]ia puterii productive a solului pe de o parte [i a factorilor de intensificare pe de alt\ parte, la ob]inerea acestui venit suplimentar.

Aceast\ opera]ie se realizeaz\ cu ajutorul formulei diferen]iale II.

~n calcularea rentei diferen]iale I [i II s-a pornit de la valoarea rentei diferen]iale totale determin\ cu ajutorul formulei 3 pentru culturile de grâu [i porumb.

Baza de compara]ie pentru determinarea rentei diferen]iale I [i II ar trebui s\ o reprezinte jude]ul cu cea mai mic\ not\ de bonitare unde se cultiv\ cultura respectiv\, cu condi]ia ca suprafa]a [i produc]ia sa s\ reprezinte 1% din ace[ti doi indicatori la nivel de ]ar\.

~n cazul culturii de grâu jude]ul cu cea mai mic\ not\ de bonitare (20 de puncte) este Bistri]a-N\s\ud, `ns\ nici suprafa]a, nici produc]ia nu reprezint\ 1% din suprafa]a [i produc]ia de grâu (Maramure[, Harghita [i Hunedoara).

Orice fenomen [i proces economic trebuie studiat [i interpretat `n func]ie de condi]iile concrete de spa]iu [i timp, dar [i de implica]iile pe care le are `n via]a ecomonic\ [i social\ a ]\rii.

~n consecin]\, `n condi]iile `n care România nu `[i poate asigura necesarul de grâu din produc]ie proprie, este normal ca orice suprafa]\ cultivat\ cu grâu s\ considerat\ absolut necesar\.

Din acest motiv nu s-a luat ca baz\ de raportare jude]ul Cluj, ci jude]ele Bistri]a-N\s\ud, Maramure[ [i Harghita ale c\ror suprafe]e [i produc]ii `nsumate de]in 1% din suprafa]a [i produc]ia de grâu a României.

~n acest caz, nota de bonitare [i randamentul la hectar va fi o medie ponderat\ a celor trei jude]e (23,5 puncte, respectiv 1724 kg/ha).

Renta diferen]ial\ total\ de 3500 lei/ha ob]inut\ la cultura de grâu pe terenul studiat se va `mp\r]i `n 2318 lei/ha rent\ diferen]ial\ I [i 1182 lei/ha rent\ diferen]ial\ II.

La cultura de porumb nota de bonitare minim\ este de 15 puncte, dar exist\ trei jude]e cu aceea[i not\: Bistri]a-N\s\ud. Maramure[ [i Harghita. Aici se poate lua ca baz\ de calcul numai jude]ul Bistri]a-N\s\ud pentru c\ `ndeplinea condi]ia impus\ (1% din suprafa]a [i produc]ia de porumb a ]\rii). ~ns\, existând trei jude]e cu aceea[i not\ de bonitare minim\ este normal s\ fie luate `n calcul toate trei.

Renta diferen]ial\ total\ la cultur\ de porumb de 10.400 lei/ha a fost `mp\r]it\ `n 8089 lei/ha rent\ difere]ial\ I [i 2311 lei/ha rent\ diferen]ial\ II (tabelul 4).

Tabelul 4

Separarea rentei diferen]iale totale `n rent\ diferen]ial\ I [i rent\ diferen]ial\ II

Sursa: V. Pan\, I. Pan\, M. costescu, P\mântul [i folosirea lui `n agricultur\, Bucure[ti, 1994.

Ponderea rentei diferen]iale I [i/sau II `n rent\ diferen]ial\ total\ este diferit\ la cele dou\ culturi, grâu [i porumb, pentru c\ diferite sunt [i rapoartele `ntre notele de bonitare [i randamentul la hectar.

Astfel, la cultura de grâu renta diferen]ial\ I de]ine 66,2%, iar la porumb 77,8%, ceea ce `nseamn\ c\ fertilitatea solului studiat a avut o contribu]ie mai mic\ la cultur\ de grâu [i mai mare la cultura de porumb. {i `ntr-un caz [i `n altul, factorii de intensificare au avut o influen]\ limitat\, dovad\ randamentele mici la hectar.

1.2.6. Impactul rentei funciare diferen]iale asupra principalilor indicatori economici

Interdependen]a dintre pre], cost, profit [i rent\ este a[a de strâmt\, `ncât orice analiz\ f\cut\ unuia dintre ei, face absolut necesar\ [i studierea, m\car `n parte, a celorlal]i trei. Nu este vorba numai de rela]ia matematic\ ce se stabilie[te `ntre ace[ti patru indicatori, unde pre]ul unui produs agricol vegetal reprezint\ suma cost-profit-rent\ diferen]ial\, ci toate implica]iile economice, sociale [i chiar politice care decurg din interdependen]a acestor categorii economice.

Fiecare categorie economic\ enun]at\ mai sus are domeniul s\u specific de manifestare, dar nu poate ac]iona separat, ci numai `n ac]iune cu celelalte trei.

Pre]urile produselor agricole vegetale, ca `n orice ramur\ de activitate, trebuie s\ porneasc\ de la costurile de produc]ie sociale, dar `nregistrate pe terenurile cu fertilitatea cea mai sc\zut\. Ele trebuie s\ asigure un profit rezonabil, stimulativ pentru produc\tor `n men]inerea lui `n produc]ie a terenului respectiv, `n vederea asigur\rii necesarului de produse agricole. Pentru produc\torii agricoli, posesori de terenuri cu fertilitate superioar\ sau care au f\cut investi]ii suplimentare pe aceste terenuri, necesitatea stabilirii pre]urilor `n func]ie de costurile medii de pe terenurile cu fertilitate sc\zut\, face posibil\ apari]ia [i `nsu[irea rentei diferen]iale.

~n condi]iile economiei concuren]iale pre]urile produselor agricole vegetale fluctueaz\ `n func]ie de cerere [i ofert\, iar aceasta din urm\, `n raport cu unele elemente conjuncturale provocate de factorii de risc [i incertitudine, factori sub care st\ `ntreaga produc]ie vegetal\.

~n actuala etap\ de reorganizare a agriculturii române[ti, când economia de pia]\ a intrat `n drepturile sale depline, stabilirea pre]urilor produselor agricole vegetale reprezint\ o problem\ cu adânci implica]ii economice, sociale [i politice.

Produsele agricole vegetale sunt ob]inute de produc\torii individuali (inclusiv societ\]ile comerciale sau regiile autonome), dar pia]a nu este deocamdat\, `n totalitate, sub legile cererii [i ofertei, atâta timp cât principalul cump\r\tor este statul (mai ales pentru culturile de baz\: grâu, orz, orzoaic\, porumb etc.), prin principalele sale organe de achizi]ie. ~n acest caz, pre]ul este stabilit de stat [i aceasta pentru c\ el trebuie s\ asigure pâinea popula]iei neagricole.

~n perioada actual\, când legile organice nu au creat toate condi]iile necesare pentru a func]iona perfect legile economice, stabilirea pre]urilor produselor vegetale nu poate fi l\sat\ `n exclusivitate pe seama produc\torului sau a consumatorului. Este `nc\ nevoie de interven]ia statului, pentru c\ produc\torul agricol, pe lâng\ func]ia sa economic\ a avut [i are o func]ie social\, aceea ce a asigura hrana popula]iei acestei ]\ri, el trebuie s\ ia m\surile ce se impun pentru a-[i putea `ndeplini acest mandat.

Evident, statul nu are dreptul s\ stabileasc\ arbitrar pre]urile la produsele agricole vegetale, cum ar fi de exemplu la grâu, `n vederea reducerii pre]ului la pâine, pentru c\ `n acest caz suprafa]a cultivat\ cu grâu se va diminua, fiind excluse din cultur\ terenurile cu fertilitate mai sc\zut\, unde pre]urile nu acoper\ costurile sau determin\ un profit insignifiant.

Statul trebuie s\ promoveze o asemenea politic\ `n stabilirea pre]urilor, `ncât s\ cointereseze to]i proprietarii de teren `n cultivarea integral\ [i ra]ional\ a acestuia, pentru a evita situa]ia din anul 1991, când sute de mii de hectare au r\mas necultivate sau nerecoltate, `n timp ce necesarul de produse vegetale a fost acoperit din import.

Agricultura, `n general, [i produc]ia vegetal\, `n special, este influen]at\ `n mare m\sur\ de factorii de risc [i incertitudine, ace[tia determinând de multe ori situa]ii `n care o m\sur\ economic\ bine gândit\ [i perfect justificabil\, `ntr-un anumit interval de timp, nu numai c\ nu poate fi aplicat\, dar produce [i mari dezavantaje produc\torilor sau consumatorilor. De aceea, m\surile care se iau trebuie s\ se ]in\ seama de specificul agriculturii, de legile ei interne, ac]ionând `n sensul imprimat de ele [i nu paralel sau contrar lor.

Pân\ când legea cererii [i ofertei va fi st\pân\ `n perimetru economiei române[ti, când produc\torul va putea stabili singur pre]ul (asumându-[i `ns\ toate riscurile), pân\ când el va `n]elege [i func]ia sa social\, de produc\tor al hranei popula]iei, statul va trebui s\ intervin\ prin m\suri economice pentru protejarea cump\r\torilor, f\r\ `ns\ s\ piard\ din vedere situa]ia financiar\ a produc\torilor.

Un alt indicator pus `n discu]ie este costul produselor agricole vegetale. Este cunoscut faptul c\ indiferent de fertilitatea solului, cheltuielile efectuate pe hectar sunt aproximativ egale, mai exact spus, cheltuielile sunt constante (arat, gr\pat, sem\nat, semin]e, recoltat etc.), care reprezint\ cea mai mare parte, [i numai o mic\ parte sunt variabile (recoltatul [i transportul sporului de produc]ie etc.). ~n acest caz, costul pe tona de produs este diferit `n func]ie de randamentul la hectar. De aici apare [i diferen]a de venit net (rent\) la hectar [i pe unitatea de produs de terenurile cu fertilitate diferit\.

O prim\ problem\ care se ridic\ pentru produc\torul agricol este realizarea unei tehnologii adecvate pentru fiecare cultur\, care s\ permit\ `nregistrarea unor costuri de produc]ie care s\ poat\ face rentabil\ cultura respectiv\. Produc\torul agricol trebuie s\ cunoasc\ cel pu]in orientativ pre]ul la care va valorifica produsul, pentru a putea s\ ia o decizie corect\ `n leg\tur\ cu volumul cheltuielilor ce trebuie f\cute la respectiv\ cultur\ pentru ca aceasta s\ fie rentabil\.

Cu toate c\ agricultura este considerat\ o ramur\ primar\ `n economie, din punct de vedere al input-urilor ea este o ramur\ final\. A[a se face c\ liberalizarea pre]urilor `n industriile din amonte de agricultur\ a determinat o “explozie” a pre]urilor `n agricultur\. ~n aceste condi]ii, produc\torul agricol este pus `n situa]ii din cele mai greu de rezolvat: s\ achizi]ioneze produse industriale absolut indispensabile cre[terii randamentului la hectar sau s\ renun]e la o parte din ele convins fiind `ns\ c\ randamentul la hectar se va diminua. Problema este mai dificil de solu]ionat pentru produc\torii amplasa]i pe terenurile cu fertilitate sc\zut\, care se vor vedea nevoi]i s\ cultive numai suprafa]a necesar\ autoconsumului, restul terenului r\mânând necultivat sau schimbându-i destina]ia (planta]ii de vi]\-de-vie, pomi, p\[uni, fâne]e etc.).

Interven]ia statului trebuie s\ fie `n dublu sens: pe de o parte s\ se asigure pre]uri stabile [i stimulative la produsele agricole vegetale, iar pe de alt\ parte, prin m\suri economice s\ determine produc\torii industriali, furnizori ai agriculturii, s\ realizeze produse la pre]uri accesibile produc\torilor agricoli, diminuând astfel efectele foarfecelui pre]urilor. Probleme de acest gen sunt greu de rezolvat pe termen scurt [i chiar mediu. Ca un f\cut, agricultura româneasc\, cel pu]in `n ultima sut\ de ani, a trebuit s\ suporte acest foarfece al pre]urilor produse industriale/produse agricole, care a t\iat mereu `n favoarea industriei.

A[a stând lucrurile, costurile produselor agricole nu pot fi dimensionate f\r\ s\ se ]in\ seama de pre]urile la care se vor valorifica aceste produse.

Profitul, categorie economic\ ce reprezint\ mobilul oric\rei activit\]i, apare atunci când pre]ul, este mai mare decât costul produsului valorificat. ~n agricultur\, profitul, pe lâng\ pre] [i cost, din care se deduce, este influen]at [i de condi]iile naturale, sociale [i chiar politice.

Condi]iile naturale, mai ales climatice (grindin\, man\, `nghe] timpuriu sau târziu etc.) fac posibil\ cre[terea profitului pe suprafe]e egale ca fertilitate [i volum de cheltuieli. Lipsa unor produse `ntr-o zon\ sau alta, determinat\ de condi]iile naturale, duce la cre[terea pre]urilor peste limitele normale, caz `n care se realizeaz\ un profit substan]ial pentru produc\torii agricoli sau pentru comercian]i. Produsele agricole `ntrând `n consumul zilnic al popula]iei nu pot fi ocolite de cump\r\tori atunci când pre]urile sunt prea mari, pentru c\ omul trebuie s\ m\nânce zilnic. De aici ob]inerea unor profituri nejustificate pe care le `ncaseaz\ unii produc\tori sau comercian]i la diferite produse, `n diferite perioade de timp.

Reglementarea unei atari situa]ii intr\ `n competen]a statului, care trebuie s\ ia m\suri economice sau legislative pentru rezolvarea acestor probleme.

Pân\ va putea func]iona angrenajul complexului economic dup\ legile economiei de pia]\, singurul `n m\sur\ s\ men]in\ o oarecare ordine `n func]ionarea pie]ei este tot statul.

Evident, problemele legate de profit trebuie privite [i prin prisma intereselor produc\torului agricol [i a industriilor din aval de agricultur\. {i aici statul, prin legisla]ia [i politica promovat\, trebuie s\ aib\ o viziune clar\ [i coerent\ a m\surilor pe care trebuie s\ le `ntreprind\, `n a[a fel `ncât s\ cointereseze produc\torii agricoli `n cultivarea `ntregii suprafe]e agricole, dar s\ le cultive `n acela[i timp [i ideea func]ie lor sociale. Lucrul nu este u[or de rezolvat, [i mai ales c\ ]\ranul român, cel adev\rat, care a lucrat `n C.A.P.-uri [i I.A.S.-uri, a uitat ce `nseamn\ s\-[i `nsu[easc\ o parte din profit pe care el producea, de vreme ce el primea numai ra]ia de subzisten]\. Pân\ când ]\ranul va `nv\]a c\ ceea ce produce este al s\u, dar c\ acest produs este necesar [i `ntregii ]\ri, va mai trece ceva timp.

Profitul produc\torului, indiferent de fertilitatea terenului, va trebui s\ fie de minimum 10% (`n condi]ii normale [i nu infla]ie).

O problem\ important\ care apare aici este nu numai producerea profitului, ci `nsu[irea sa. Pentru ca produc\torul s\-[i `nsu[easc\ cea mai mare parte a profitului creat de el trebuie s\ dispar\ verigile intermediare pân\ la cump\r\tor, chiar [i când acesta e industria din aval de agricultur\.

Renta diferen]ial\ este tot un element al venitului net al plusprodusului, dar dac\ ea este produs\ `n procesul de produc]ie, ob]inut\ `n condi]iile de realizare a m\rfii, deci pe pia]\, [i aceste dou\ procese sunt absolut obiective, `nsu[irea sa este o problem\ `n exclusivitate de politic\ economic\. Aici ne vom ocupa numai de producerea [i existen]a sa ca element de plusprodus ce apare pentru fiecare cultur\ `n condi]ii de produc]ie [i tehnologii diferite.

Cre[terea popula]iei României de la 21,2 milioane de locuitori `n 1975, la peste 22,6 milioane locuitori `n 1992 (o cre[tere cu aproximativ 6,6%), `n condi]iile `n care suprafa]a agricol\ s-a m\rit cu mai pu]in de 1%, a impus dezvoltarea agriculturii noastre pe baze intensive.

~n aceast\ perioad\ s-a alocat un important volum de investi]ii pentru agricultur\ – concretizate `n lucr\ri de iriga]ii, de combatere a eroziunii solului, prin lucr\ri de terasare sau alte lucr\ri antierozionale, de reducere a excesului temporar de umiditate, `n achizi]ionarea de tractoare [i ma[ini agricole etc.

Statul, prin politica de pre]uri, ac]ioneaz\ asupra veniturilor produc\torilor agricoli [i determin\ modificarea rentei diferen]iale totale `ntr-un sens sau altul.

~n stabilirea politicii de pre]uri pentru produsele agricole trebuie avut `n vedere c\ asupra rentei diferen]iale totale ac]ioneaz\ `n mod direct factori ca: tipul de sol, clima, relieful concretizat `n panta terenului, condi]iile hidrografice `ntre care intereseaz\ adâncimea apei freatice [i densitatea re]elei hidrografice.

Cercet\rile efectuate atât pe plan mondial cât [i `n ]ara noastr\ au demonstrat c\ randamentul la hectar este influen]at `n propor]ie de o treime de tipul de sol, cu aproximativ 25% de condi]iile climatice [i cu 20% de condi]iile hidrografice.

Al\turi de factorii naturali de mai sus, nivelul randamentului la hectar este func]ie direct\ de consumul de resurse de produc]ie reflectat `n volumul capitalului fix [i circulant avansat `n procesul de produc]ie [i `n nivelul costurilor de produc]ie la hectar.

}inând seama de cele prezentate, renta diferen]ial\ poate fi calculat\ pe baza urm\toarei rela]ii:

Rd = r x p – (Chp + k(CFn + Cc)/100)

`n care:

Rd – renta diferen]ial\ la hectar;

r – randamentul mediu la hectar;

p – pre]ul de valorificare al produsului agricol;

Chp – costuri de produc]ie la hectar;

k – coeficientul de capitalizare (maxim 5%)

CFn – valoarea neamortizat\ a capitalului fix, mai pu]in valoarea p\mântului, calculat\ ca diferen]\ `ntre valoarea de inventar [i suma amortiz\rilor anuale inclus\ `n costuri pân\ `n momentul calcul\rii rentei diferen]iale [i care revine pe unitatea de suprafa]\;

Cc – soldul mediu anual al capitalului circulant la unitatea de suprafa]\.

Pornind de la rela]ia de mai sus se poate determina nivelul pre]ului sub care nu trebuie s\ se scad\ `n timpul negocierilor dintre produc\torul agricol [i comerciantul de produse agricole sau al]i agen]i economici, adic\ acel pre] care permite atingerea pragul de rent\.

p = (Chp + k(Cfn + Cc)/100)/r

Nota]iile sunt cele mai sus prezentate.

O parte din costurile de produc]ie la hectar sunt direct propor]ionale cu nivelul randamentului la hectar (`ndeosebi cele determinate de recoltare, sortare, transportul, ambalarea [i depozitarea produselor), iar alt\ parte reprezint\ un caracter relativ constant pentru o anumit\ tehnologie de cultur\ (costurile cu lucr\rile de preg\tire a terenului, cu sem\natul, cu lucr\rile de `ntre]inere a culturii, cu fertilizarea de baz\ etc.).

Pentru stabilirea pre]ului sub care nu trebuie s\ accepte reducere produc\torul agricol `n timpul negocierii cu agentul economic sau pre]ul minim de vânzare a produselor pe pia]\, se apeleaz\ la urm\toarea rela]ie:

p = (Chf + k(Cfn + Cc)/100)/r + V

unde:

p – pre]ul minim sub care produc\torul agricol s\ nu accepte reducere `n timpul negocierii cu agen]ii economici;

Chf – costurile fixe (relativ constante) la unitatea de suprafa]\;

r – randamentul la hectar ob]inut `ntr-un an calendaristic;

V – costurile constante pe unitatea de produs (cele determinate de lucr\rile de recoltare, sortare ambalare, depozitare etc.);

CF, Cc – respect\ nota]iile mai sus folosite.

Dac\ produc\torul agricol utilizeaz\ produsele `n furajarea animalelor [i valorific\ produsele animaliere, `n negocierea pre]urilor pentru aceste produse va include `n pre]ul produselor zootehnice valoarea furajelor la un pre] minim pentru atingerea pragului de rent\ determinat pe baza rela]iei mai sus amintite.

~n condi]iile `n care produc\torul agricol urm\re[te s\ `ncaseze [i renta diferen]ial\, atunci pre]ul de negociere cu agentul economic va stabilit\ pe baza rela]iei:

p = (Chf + k(CF + Cc)/100 + Rd)/r + V

unde:

Rd reprezint\ renta determinat\ de pozi]ia mai avantajoas\ a produc\torului agricol fa]\ de beneficiarii [i fa]\ de pia]a de aprovizionare cu resurse de produc]ie sau renta pe care o pretinde pentru investi]iile suplimentare.

Dreptul de proprietate asupra p\mântului d\ posibilitatea produc\torilor agricoli s\ `ncaseze [i renta funciar\ absolut\ ce apare ca urmare a compozi]iei organice mai sc\zute a capitalului `n agricultur\ `n compara]ie cu compozi]ia organic\ a capitalului `n celelate ramuri ale economiei na]ionale.

Dreptul de proprietate asupra p\mântului d\ posibilitatea evalu\rii economice [i deci a stabilirii unui pre] al p\mântului, valoarea fondului funciar intrând `n calculul valorii medii anuale a activelor imobilizate. ~n acest caz, pentru stabilirea pre]urilor de negociere a produselor agricole cu diferi]i agen]i economici, se va face apel la urm\toarea rela]ie:

p = (Chf + Rd + k(CF + Cc + Vp/d)/100)/r

Dac\ se are `n vedere gruparea costurilor de produc]ie `n raport cu nivelul randamentului `n costuri constante [i variabile, pentru determinarea nivelului minim al pre]ului de negociere cu agen]ii economici, se va utiliza rela]ia:

p = (Chp + Rd + K(CF + Cc + Vp/d)/100)/r + V

`n care:

Vp – pre]ul unui hectar de teren;

d – durata pentru care se consider\ c\ pre]ul p\mântului ar reprezenta renta capitalizat\, aproximativ 25 de ani.

Schimbarea pre]urilor la produsele din amonte din agricultur\ atrage dup\ sine modificarea costurilor fixe la hectar, iar m\rimea salariului pentru lucr\rile de recoltare, sortare [i ambalare determin\ nivelul costurilor constante pe unitatea de produs.

~n ultim\ instan]\, aceste modific\ri se repercuteaz\ `n m\rimea pre]ului pentru atingerea pragului de rent\, pre] care trebuie avut `n vedere `n strategiile de dezvoltare pentru agricultur\ [i `n politicile agricole ale guvernan]ilor.

Prin intermediu pârghiilor financiare statul va determina produc\torii agricoli s\ se orienteze c\tre o anumit\ structur\ de produc]ie, s\ apeleze la acele tehnologii de cultivare a plantelor, care conduc la mic[orarea costurilor fixe la hectar [i a celor constante pe unitatea de produs, pentru ca `n final exploata]iile agricole s\ fie viabile, iar statul s\ dispun\ de resurse interne de produse agricole care s\ asigure independen]a alimentar\ a României [i s\ creeze disponibilit\]i de export.

CAPITOLUL II

EVALUAREA P|MÂNTULUI AGRICOL

P\mântul, cum am ar\tat mai sus posed\ for]a generatoare care `l determin\ s\ realizeze recolte chiar [i f\r\ concursul omului, for]\ reprezentat\ de fertilitatea natural\.

Fiind considerat factor special de produc]ie, p\mântului i s-a atribuit un venit distinct, diferit de veniturile celorlal]i factori de produc]ie. Aceasta datorit\ statului special de "dar al naturii" (s.n.), iar pe de alt\ parte, deoarece p\mântul, reprezentând premisa agriculturii [i a societ\]ii umane, a devenit obiect de studiu `nc\ de la cristalizarea economiei politice ca [tiin]\. Acest venit a fost denumit rent\ funciar\.

Odat\ cu con[tientizarea faptului c\ p\mântul agricol `ncorporeaz\ pe zi ce trece tot mai mult\ munc\ vie [i materializat\, s-a pus problema evalu\rii terenului agricol, parte component\ a procesului economic.

2.1. Evaluarea calitativ\, relativ\ sau bonitarea terenurilor

Fertilitatea terenurilor agricole a fost `ntotdeauna foarte diferit\, astfel c\ rezultatele muncii din agricultur\ au fost [i ele diferite. ~nc\ din antichitate, `n Mesopotamia [i Egipt s-a pus problema clasific\rii p\mântului agricol, dup\ care se “stabileau d\rile pentru st\pânire”. Grecii [i romanii au dus mai departe cercet\rile pentru m\surarea [i determinarea calit\]ii terenurilor `n vederea stabilirii obliga]iilor economice ale de]in\torilor de p\mânt [i `mp\r]irea `n clase a membrilor societ\]ii.

Preocup\rile pentru determinarea fertilit\]ii solului pe baza c\reia s\ se stabileasc\ obliga]iile c\tre stat au continuat [i `n Evul Mediu, dar s-au accentuat odat\ cu dezvoltarea capitalismului `n agricultur\. Cercet\rile cele mai ample s-au f\cut `n Germania, `nc\ de la `nceputul secolului al XIX-lea, atât `n plan teoretic, cât [i `n cel practic. De asemenea s-au f\cut studii [i `n Rusia, Anglia, SUA etc. Aceste lucr\ri au continuat [i `n secolul nostru, fiecare ]ar\ realizându-[i un mod propriu de clasificare a terenurilor. De-a lungul timpului, s-au conturat dou\ curente de gândire. Astfel, unii cercet\tori au pornit la rezolvarea acestei probleme de la m\surarea rezultatelor muncii omene[ti prin intermediul randamentului la hectar, a valorii produc]iei, a valorii nou create sau a venitului net. Al]ii au dorit s\ cunoasc\ propriet\]ile intrinseci ale p\mântului agricol [i influen]ele lor asupra rezultatelor muncii omene[ti.

Ideea cuantific\rii fertilit\]ii solului [i a influen]ei celorlal]i factori naturali asupra produc]iei agricole a stat la baza multor lucr\ri de cercetare [tiin]ific\ efectuate `n diferite ]\ri.

Termenul de “bonitarea solului `n vederea clasific\rii lor pe clase de fertilitate” apare pentru prima oar\ la I. F. Mayer (Germania) `n anul 1805. De atunci va fi folosit mereu [i de al]i cercet\tori pentru a desemna aceast\ complex\ lucrare de m\surare a puterii de produc]ie a p\mântului.

{i `n ]ara noastr\, de-a lungul timpului, s-au f\cut studii care s\ pun\ `n eviden]\ diferen]a de fertilitate a terenurilor agricole. Cele mai vechi preocup\ri sunt legate de clasificarea terenurilor pentru stabilirea impunerii, adic\ a birurilor care erau diferen]iate `n raport de calitatea p\mântului agricol.

Dup\ anul 1900, cercet\rile asupra p\mântului României nu au avut atât obiectiv practic, cât mai ales [tiin]ific. Oamenii de [tiin]\ români `[i propuseser\ cunoa[terea aprofundat\ a teritoriului României sub toate aspectele. Astfel, `n 1906, Gh. Munteanu-Murgoci public\ pentru prima dat\ lista sistematic\ a solurilor ]\rii noastre, pentru ca `n 1927 `mpreun\ cu colaboratorii s\i s\ realizeze prima hart\ zonal\ a solurilor din România Mare.

~n perioada interbelic\ studiile s-au intensificat [i s-au extins spre celelalte condi]ii naturale care influen]eaz\ produc]ia agricol\: relieful, hidrologia [i clima.

~n 1933, Amilcar Vasiliu public\ prima dat\ o lucrare de bonitare a terenurilor pe baza unui sistem de puncte atribuite propriet\]ilor intrinseci ale solului. Din acest moment, aproape toate cercet\rile `ntreprinse `n domeniul bonit\rii terenurilor vor porni de la calit\]ile intrnseci ale solului, reliefului, hidrologiei [i climei, dar `n strâns\ leg\tur\ cu influen]a lor asupra indicatorilor economici. O studiere sistematic\, dup\ o concep]ie unitar\ va `ncepe dup\ anul 1953, când s-a pus pentru prima dat\ problema zon\rii produc]iei agricole `n România.

Lucr\rile `ncepute `n 1953 se vor amplifica, vor apare noi descoperiri [i noi clarific\ri `n domeniu. Rezultatul va fi stabilirea teritoriilor ecologic omogene pe toat\ suprafa]a ]\rii, adic\ delimitarea acelei suprafe]e de teren care are acelea[i caracteristici naturale, dar [i de produc]ie. Pentru a ajunge la stabilirea unei note pentru fiecare TEO a fost nevoie ca pentru fiecare din cei patru factori principali (sol, relief, hidrologie, clim\) s\ se cuantifice principalele caracteristici: cinci pentru relief, [ase pentru clim\, patru pentru hidrologie [i zece pentru sol. De asemenea, s-au f\cut cercet\ri pentru cunoa[terea exact\ a influen]ei acestor caracteristici asupra randamentului la hectar [i a celorlal]i indicatori economici: cost, beneficiu, rata rentabilit\]ii. Datele necesare acestor determin\ri au fost preluate de la institutele [i sta]iunile de cercet\ri agricole [i de la unit\]ile de produc]ie de stat sau cooperatiste de pe tot cuprinsul ]\rii. ~n urma cercet\rilor `ntreprinse s-a stabilit ca bonitarea terenurilor s\ se fac\ pe baza unei sc\ri de 0-100 de puncte, iar cei patru factori principali s\ primeasc\ urm\torul punctaj: sol 0-50 puncte; clima ±20 puncte; hidrologia ±15 puncte [i relieful ±15 puncte.

Sistemul de punctaj pentru sol conceput de Institutul de Cercet\ri Pedologice [i Agrochimice al Academiei de {tiin]e Agricole [i Silvice prevede:

±7 puncte pentru profunzimea solului;

0-7 puncte pentru textura solului;

0-7 puncte pentru grosimea stratului de humus;

0-5 puncte pentru roca de solificare;

0-7 puncte pentru con]inutul `n humus;

±7 puncte pentru satura]ia `n baze;

±5 puncte pentru con]inutul `n s\ruri nocive;

0-5 puncte pentru starea de culturalizare.

Pe teritoriul ]\rii s-au delimitat 141 de tipuri de sol [i s-au stabilit un num\r de puncte care cuantific\ influen]a tipului de sol asupra folosin]elor agricole [i asupra tuturor plantelor cultivate `n ]ara noastr\.

Aceast\ lucrare s-a detaliat `n profil teritorial, astfel `ncât, ast\zi se cunoa[te capacitatea de produc]ie a fiec\rui TEO exprimat\ prin nota medie de bonitare, semnificând fertilitatea natural\ la momentul elabor\rii lucr\rii. Cercet\torii români au realizat `ns\ [i bonitarea fertilit\]ii de tranzi]ie [i a fertilit\]ii poten]ate, astfel c\ exist\ `ntregul set de date pentru a putea stabili puterea de produc]ie a p\mântului agricol. ~n acest caz, cele 100 de puncte maximum posibil pentru fertilitatea natural\ vor fi dep\[ite, iar fiecare nou factor de intensificare care vizeaz\ m\rirea puterii productive a p\mântului va determina cre[terea notelor de bonitate natural\, de tranzi]ie [i poten]at\.

Scara ini]ial\ de 100 de puncte pentru fiecare categorie de folosin]\ agricol\ [i cultur\ a fost `mp\r]it\ `n zece clase de fertilitate (din 10 `n 10 puncte), clasa I cuprinzând terenurile cele mai pu]in fertile.

Terenurile arabile din clasa I de fertilitate se g\sesc `n jude]ele Timi[ [i Bihor, dar pe suprafe]e foarte mici. Nici `n clasa a doua de fertilitate suprafe]ele nu sunt prea mari, ele fiind amplasate `n Câmpia B\r\ganului [i `n jude]ul Arad. Cea mai mare parte din suprafa]a arabil\ din ]ara noastr\ este `ncadrat\ `n clasa a III-a de fertilitate. Clase de fertilitate s-au stabilit [i pentru fiecare cultur\ agricol\ `n parte pe `ntreg teritoriul ]\rii.

La rândul lor clasele de fertilitate au fost `mp\r]ite `n 5 clase de favorabilitate, din 20 `n 20 de puncte, iar suprafa]a arabil\ aferent\ este:

Exist\ [i terenuri neproductive ale c\ror note de bonitare sunt zero.

Dezvoltarea [i introducerea `n produc]ie a progresului tehnic contribuie [i la sporirea fertilit\]ii solului, iar investi]iile care se fac `n acest scop determin\ cre[terea notelor de bonitare naturale, ajungând `ncet, dar sigur la nivelul notelor de tranzi]ie [i chiar a celor poten]ate.

Pentru toate categoriile de folosin]\ agricol\ [i pentru toate plantele de cultur\ s-au stabilit sau se pot stabili note de bonitare naturale, de tranzi]ie sau poten]ate pe total ]ar\, pe jude]e, pe zone mai mici, pân\ la nivel de teritoriu ecologic omogen.

Aceste note nu sunt imuabile, date odat\ pentru totdeauna. Ele se modific\ odat\ cu intensificarea agriculturii. De exemplu, `ntre anii 1950-1955, nota de bonitare natural\ pentru terenul arabil a fost de 42,9 puncte la nivel de ]ar\, [i nu exista nici o suprafa]\ de teren cu peste 100 de puncte. ~ntre anii 1976-1980 nota de bonitare natural\ a ajuns la 55,1 puncte, iar terenurile foarte bune cu peste 100 de puncte de]ineau 12,7% din terenul arabil [i, `n fine, `n perioada 1990-1995 de prevedea o cre[tere a notei poten]ate la 78,1 puncte, terenurile foarte bune ajungând s\ de]in\ 33,1% din suprafa]a arabil\. Aceeaâ evolu]ie a notelor de bonitare s-a `nregistrat pe total ]ar\ [i pe jude]e [i la culturile agricole.

Cre[terea rapid\ a notei de bonitare se datoreaz\ amplelor lucr\ri de `mbun\t\]iri funciare, mai ales a iriga]iilor, dar [i a mecaniz\rii, chimiz\rii etc. care au contribui la sporirea fertilit\]ii solului [i, implicit, a produc]iei.

Probabil c\ prima [i cea mai concret\ aplicabilitate a acestor lucr\ri va fi stabilirea impozitelor pe terenul agricol, fiscalitatea `n agricultur\ fiind nevoit\ s\ ]in\ seama de ele [i, `n primul rând, de evaluarea relativ\, de bonitarea terenurilor.

2.2. Evaluarea absolut\ sau economic\ a terenurilor agricole

Fondul funciar a fost considerat `ntotdeauna ca un element esen]ial al avu]iei na]ionale a fiec\rei ]\ri.

Când s-a pus problema cunoa[terii m\rimii avu]iei na]ionale toate elementele sale s-au evaluat u[or pentru c\ fiind create de munca omului acestea putea fi cuantificate f\r\ dificultate. Singurul care n-a putut fi evaluat a fost p\mântul, el fiind un dar al naturii. Aceast\ situa]ie s-a bazat pe un fapt obiectiv – p\mântul materie este un dar al naturii, `ns\ p\mântul agricol odat\ luat `n cultur\ a inclus `n el munca omului chiar de mii de ani, adic\ de când se face agricultur\. Pentru orice nou\ suprafa]\ de teren atras\ `n circuitul agricol se depune munc\ atât vie, cât [i materializat\, care de-a lungul genera]iilor a crescut puterea de produc]ie a solului, sporindu-i fertilitatea.

Datorit\ acestui fapt, p\mântul agricol are valoare pentru c\ de-a lungul timpului `n el s-au acumulat factori de produc]ie [i sunt `ncorpora]i [i ast\zi cu fiecare nou proces de produc]ie. Atât cheltuielile trecute, cât [i cele actuale trebuie recuperate prin valorificarea produselor agricole la producerea c\rora p\mântul a participat ca mijloc de produc]ie.

Evaluarea economic\ a p\mântului este un concept ce define[te o opera]iune, o metod\ de cuantificare a valorii p\mântului ca valoare de patrimoniu, ca avu]ie na]ional\, ca poten]ial de produc]ie, ca obiect al schimbului (valoarea de schimb sau pre]ul).

~ncorporarea muncii `n p\mântul agricol [i silvic sub form\ de munc\ vie [i materializat\ l-a transformat din p\mânt-materie `n p\mânt-capital, astfel c\ nu se mai poate spune c\ p\mântul capital nu are valoare.

~n timp, au fost destui cercet\tori care au sus]inut c\ p\mântul nu are valoare [i acest punct de vedere a g\sit cei mai mul]i aderen]i `n ]\rile socialiste. Motiva]ia acestei afirma]ii pornea de la faptul obiectiv c\ p\mântul materie nu are valoare, dar extrapolau acest fapt real [i asupra p\mântului agricol, de aceast\ dat\ din considerente ideologice. ~n aceste ]\ri p\mântul era proprietate de stat sau cooperatist\ [i numai o mic\ parte din el proprietate particular\. De asemenea, el nu f\cea obiect de vânzare-cump\rare, putând fi dobândit numai prin mo[tenire. ~n momentul scoaterii definitive din circuitul agricol era pl\tit proprietarului cu un “pre] de deviz” sau “tarif de deviz”. Dezvoltarea economic\ a statelor respective a determinat scoaterea din circuitul agricol a unor mari suprafe]e de teren, de multe ori f\cându-se risip\ de p\mânt, ceea ce a impus autorit\]ilor s\ ia m\suri de stopare a acestui fenomen, iar speciali[tilor s\ cear\ tot mai hot\rât stabilirea unui pre] al p\mântului agricol [i silvic, pentru a permite unit\]ilor economice s\ `nscrie p\mântul `n contabilitate al\turi de celelalte mijloace de produc]ie.

De-a lungul timpului s-au cristalizat dou\ categorii de modele de determinare a valorii terenului agricol:

a) modele de estimare a valorii terenurilor agricole pe baza venitului net;

b) modele ce au ca fundament capitalizarea rentei funciare.

~n cadrul primei categorii de modele s-au conturat trei modele principale. Primul porne[te de la capitalizarea venitului net. Astfel rela]ia de determinare a valorii terenului agricol este:

Vp = (Vn/rp) x 100

`n care:

Vp reprezint\ valoarea p\mântului;

Vn – venitul net;

rp – rata de capitalizare.

Al doilea model, al evalu\rii profitabilit\]ii capitalului funciar din agricultur\ ca m\rime rezidual\, pleac\ de la principiul separ\rii contribu]iei capitalului de exploatare (fix [i circulant) [i capitalul funciar din capitalul total de produc]ie agricol\ [i din rezultatele financiare ob]inute. Acest lucru se realizeaz\ prin stabilirea frac]iunii din valoarea produc]iei ce exprim\ aportul capitalului funciar ca o m\rime rezidual\.

Al treilea model, cel de determinare a valorii p\mântului prin jocul coeficien]ilor, are la baz\ rela]ia:

Vp = Pb x c x n x k

unde:

Vp reprezint\ valoarea p\mântului;

Pb – profitul brut;

c – coeficient de corec]ie pentru ponderea aportului de capital funciar la ob]inerea profitului brut care se apreciaz\ a fi 0,6%;

n – num\rul de ani corespunz\tori perioadei de fructificare a capitalului-teren cu dobânda corespunz\toare, care este de 25-30 de ani, considerat\ media de activitate a unei genera]ii de fermieri;

k – coeficient de corec]ie a pre]urilor de achizi]ie garantate de stat fa]\ de pre]urile de pe pia]a liber\ (pentru anul 1993 acest coeficient a fost de 1,51).

A doua categorie de modele cuprinde:

1. modelul SMEA, rezumat prin rela]ia:

Vp = (Rf x Ic x Wn)/D x K±

`n care:

Vp reprezint\ valoarea terenului agricol;

Rf – renta funciar\ – lei/ha;

Ic – rata infla]iei;

Wn – coeficientul de corec]ie `n func]ie de randament (ponderat conform structurii culturilor);

D – dobânda la capital – %;

K± – coeficient de corec]ie `n func]ie de resursele demografice [i de terenul agricol al zonei.

2. modelul de determinare a valorii p\mântului pe baza rentei, care poate fi concentrat `n rela]ia:

Vp = Vq x R x n x k

unde:

Vp reprezint\ valoarea terenului agricol;

Vq – valoarea produc]iei medii ob]inute la hectar `n zona respectiv\ (cantitate multiplicat\ cu pre]ul de valorificare);

R – renta ca procent din produc]ia fizic\;

n – num\rul de ani corespunz\tori perioadei de fructificare a capitalului-teren cu dobânda corespunz\toare, care este de 25-30 de ani, considerat\ media de activitate a unei genera]ii de fermieri;

k – coeficient de corec]ie a pre]urilor de achizi]ie garantate de stat fa]\ de pre]urile de pe pia]a liber\ (pentru anul 1993 acest coeficient a fost de 1,51).

Problema evalu\rii p\mântului nu a fost deloc u[or de rezolvat [i s-a realizat destul de târziu. Primul care a calculat valoarea p\mântului pentru a determina avu]ia na]ional\ a fost W. Petty `n anul 1664, ale c\rui rezultate au fost publicate `n lucrarea sa “Tratat asupra impozitelor [i contribu]iilor”. El pornea `n calculele sale de la concep]ia c\ valoarea p\mântului nu este altceva decât renta “cump\rat\” cu anticipa]ie pentru un anumit num\r de ani. Cu alte cuvinte, Petty consider\ c\ valoarea p\mântului este de fapt rent\ capitalizat\, iar perioada de capitalizare este dat\ de num\rul de ani cât munce[te o genera]ie. Petty a stabilit la acea dat\ c\ valoarea fondului funciar din Anglia [i }ara Galilor era de 144 milioane lire sterline. ~nceputul odat\ f\cut, tot mai mul]i speciali[ti din diverse ]\ri au calculat valoare p\mântului `n `ncercarea de a evalua avu]ia na]ional\ a ]\rii.

~n România dup\ 1910 s-au f\cut mai multe evalu\ri ale avu]iei na]ionale [i deci [i ale fondului funciar.

Primul care a realizat o evaluare a terenurilor agricole a fost Mihai {erban (“Problemele noastre sociale agrare”), `n anul 1914, pornind de la teza c\ valoarea p\mântului este diferit\ `n func]ie de: regiune, calitate, situa]ia economic\ [i dimensiunea propriet\]ii (mare sau mic\).

Autorul a utilizat dou\ criterii pentru stabilirea valorii p\mântului agricol. Astfel, pentru propriet\]ile mai mari de 20 de hectare a luat ca baz\ de calcul arenda stabilit\ la nivel de jude] pe care a `nmul]it-o cu 20 de ani – perioada de activitate `n agricultur\ a unei genera]ii. Aceast\ valoare a multiplicat-o cu suprafa]a terenului agricol, ob]inând astfel valoarea total\ a p\mântului apar]inând acestei forme de proprietate. Pentru propriet\]ile mai mici de 20 de hectare a luat ca baz\ de calcul pre]ul cu care Casa Rural\ vindea p\mântul c\tre ]\rani. Valoarea fondului funciar a Vechiului Regat a fost stabilit\ de acest autor la 7,6 milioane lei.

~n 1915, I. N. Anghelescu calculeaz\ valoarea fondului funciar al ]\rii, dar criteriul utilizat este venitul net sau plusprodusul pe hectar pe care l-a capitalizat cu o rat\ de 5%. Valoarea fondului funciar astfel ob]inut a fost de 19,1 milioane lei pentru România Mic\. Valabilitatea acestei cifre a fost contestat\ de Nicolae Xenopol pentru c\ el pune al `ndoial\ exactitatea datelor privind produc]ia ob]inut\ [i cheltuielile efectuate, publicate `n statistica vremii.

~n perioada interbelic\ au mai realizat evalu\ri ale fondului funciar al ]\rii Nicolae Xenopol, D. G. Creang\, Nicolae Corn\]eanu, Virgil Madgearu, Miti]\ Constantinescu, Roman Moldovan, Lucre]iu P\tr\[canu, N. Georgescu-Roegen etc., chiar dac\ unii numai pentru anumite genuri de proprietate public\ (proprietate de stat), exploata]ii mari sau proprietatea ]\r\neasc\.

Cea mai complet\ [i complex\ evaluare a fondului funciar a fost f\cut\ `n 1939 de N. Georgescu-Roegen. El utilizeaz\ dou\ metode de calcul. Prima metod\ porne[te de la venitul mediu impozabil preluat din statistica impozitelor directe din 1930, impozite diferen]iate pe categorii de folosin]\: arabil, fâne]e, p\[uni, livezi, vii, p\duri. El consider\ c\ impozitul reprezint\ 5% din valoarea medie a unui hectar de teren. ~n a doua metod\ utilizeaz\ pre]urile diferitelor categorii de teren stabilite de N. Corn\]eanu `n 1935, dar majoreaz\ valoarea lor cu 10%, pentru c\ `ntre timp pre]urile crescuser\. ~n perioada elabor\rii studiului Georgescu-Roegen compar\ mereu rezultatele ob]inute cu cele ale Institutului de Cercet\ri Agronomice. Pentru c\ cele dou\ metode de stabilire a valorii terenului agricol l-au dus la rezultate diferite, el d\ publicit\]ii dou\ valori – maxim\ [i minim\ – pentru fiecare categorie de folosin]\. Astfel, p\mântul arabil avea o valoare minim\ de 177,6 miliarde lei [i una maxim\ de 194,2 miliarde lei, valoarea viilor din România Mare era cuprins\ `ntre 40,2-53,5 miliarde lei, cea a fâne]elor [i p\[unilor era cuprins\ `ntre 40,3 [i 50,4 miliarde lei, iar cea a livezilor se situa `ntre 5,6 [i 10,7 miliarde lei.

~ntre 1945-1965 evaluarea fondului funciar n-a intrat `n preocup\rile speciali[tilor, pentru c\ p\mântul devenise proprietate a `ntregului popor sau cooperatist\, el nu mai era considerat ca fiind `n circuitul civil, nu f\cea parte din valoarea patrimoniului unit\]ilor, nici m\car a celor agricole, astfel c\ lipsea motiva]ia evalu\rii sale economice.

Dup\ 1965 apar din nou `n literatura de specialitate studii care pun `n discu]ie necesitatea evalu\rii economice a p\mântului, mai ales c\ lucr\rile de bonitare erau destul de avansate, iar dezvoltarea economic\ general\ a ]\rii determina scoaterea din circuitul agricol a unor suprafe]e de teren tot mai mari, care de cele mai multe ori erau terenuri arabile plane [i de mare fertilitate.

Prima problem\ care se cerea rezolvat\ era stabilirea unui criteriu dup\ care s\ se poat\ face evaluarea p\mântului cât mai aproape de realitate, `ntrucât nu exista o pia]\ a p\mântului cu care s\ se fac\ compara]ia. Pentru terenurile agricole s-au formulat trei criterii de stabilire a valorii p\mântului: cheltuieli de valorificare, venitul net [i renta funciar\.

Majoritatea speciali[tilor erau de acord c\ cel mai exact criteriu de stabilire a valorii p\mântului era renta capitalizat\, pentru c\ ea st\tea [i la baza form\rii pre]ului p\mântului. Dar cum `n România renta absolut\ nu era acceptat\ `ntre categoriile economice, erau luate `n considerare celelalte dou\ criterii, altfel terenurile pe care nu se ob]inea rent\ diferen]ial\ n-ar fi putut fi evaluate economic.

{i cu toate c\ evaluarea p\mântului devenise o necesitate o necesitate stringent\, statul român n-a luat nici o m\sur\ `n acest sens.

Totu[i, dup\ anii '80, economi[tii agrarieni sociali[ti au prezentat dou\ criterii importante de stabilire a valorii economice a terenurilor agricole [i anume:

– valoarea de `nlocuire, socialmente necesar\, a cheltuielilor de munc\ investite `n decursul anilor pentru atingerea gradului de fertilitate existent, la care se adaug\ "valoarea acumulat\" a venitului net datorat fertilit\]ii naturale diferen]iale [i a pozi]iei geografice a terenului `n cauz\;

– eficien]a utiliz\rii solului, f\r\ a se ]ine seama de cheltuielile cu munca vie [i cea materializat\.

~n lumina primului criteriu, valoarea de patrimoniu a terenului agricol `n form\ analitic\ se poate exprima prin rela]ia:

E = Ct + RdI x 1/e

unde:

E reprezint\ nivelul evalu\rii economice a p\mântului `n lei;

Ct – m\rimea de `nlocuire socialmente necesar\ a cheltuielilor de munc\ investite pentru atingerea gradului de fertilitate existent;

RdI – venit net datorat fertilit\]ii diferen]iale [i a pozi]iei geografice;

e – coeficient de eficien]\ mediu pe ansamblul economiei na]ionale.

Se considera c\ evaluarea p\mântului `n func]ie de nivelul cheltuielilor de munc\ social\ poate avea loc `n condi]iile `n care punctul de referin]\ `l constituie rolul func]ional ce-l de]ine p\mântul `n cadrul produc]iei sociale.

Coborând nivelul de generalizare a acestei abord\ri, `n aceea[i opinie, n-ar fi gre[it s\ se considere c\ produc]ia ob]inut\, la un moment dat, pe o sol\, poate fi substituit\ pe diferite c\i alternative:

– intensificarea produc]iei pe alte parcele de diferite fertilit\]i;

– importul de produse alimentare.

~n cazul fiec\rei variante alternative, cheltuielile de munc\ social\ sunt inegale. Se va avea `n vedere c\ diferen]a `n nivelul cheltuielilor de munc\ social\ necesare pentru substituirea fiec\rei unit\]i de teren `n ob]inerea cantit\]ii corespunz\toare de produse, printr-o solu]ie alternativ\, consider\m c\ poate reprezenta [i ea o baz\ real\ a evalu\rii economice a solului.

Prin prisma celui de al doilea criteriu, baza obiectiv\ a evalu\rii, `n acest caz, o constituie leg\tura existent\ `ntre modificarea cantitativ\ [i calitativ\ a resurselor de sol, pe de o parte, [i rezultatul final al produc]iei sociale, pe de alt\ parte. Mai precis, ea pune `n eviden]\ rolul diferitelor suprafe]e de teren `n cre[terea eficien]ei produc]iei sociale, prin economia de munc\ social\ pe care o asigur\ utilizarea ei `n circuitul economic. Nivelul evalu\rii va fi cu atât mai mare cu cât costul substituirii produc]iei ob]inute pe o anumit\ suprafa]\ de teren este mai ridicat.

Acest nivel trebuie luat `n considerare numai prin prisma factorului timp, ceea ce conduce la necesitatea unui factor de actualizare ce trebuie bine fundamentat\. Totu[i, pentru simplificare, autorii au utilizat coeficientul mediu de eficien]\ la nivelul economiei na]ionale.

~n acest sens, aplica]iile practice ar putea uza de rela]ia:

E = Rch x 1/e

`n care:

E reprezint\ nivelul echivalentului monetar al unui hectar de teren `n lei;

Rch – m\rimea efortului anual de substituire;

e – m\rimea coeficientului mediu de eficien]\ a investi]iilor la nivelul economiei na]ionale.

~n ceea ce prive[te fondului funciar al ]\rii noastre, problema este foarte controversat\, determinând multe puncte de vedere. Astfel, pentru terenul arabil ipoteza nivelurilor de evaluare se bazeaz\ pe efortul economic impus de substituirea produc]iei poten]iale a unui hectar de teren, prin solu]ii alternative. S-a ]inut seama de:

– poten]ialul produc]iei de cereale la hectar (mediu [i extremal);

– costurile de produc]ie `n sectorul de stat [i cooperatist;

– media multianual\ a pre]urilor cerealelor pe pia]a mondial\;

– un coeficient de actualizare de 5%.

Bine`n]eles c\ valorile indicate au un caracter relativ determinat de complexitatea [i variabilitatea factorilor lua]i `n considerare. Din calculele autorilor rezult\ c\ la scara poten]ialului de produc]ie al anului 1985, nivelul evalu\rii unui hectar de teren arabil se cifra la circa 175 000 lei (pre]uri 1985), cu varia]ii extremale determinate de zona climatic\ de la 85 000 la 235 000 lei.

Dac\ s-ar lua `n calcul valoarea energetic\ a unui teren dat, `n spe]\ echivalentul `n hidrocarburi al rezervei de macroelemente (N2, P2O5, K2O) [i materia organic\ din sol, la nivelul pre]urilor anului 1986 practicate pe pia]a mondial\, ar fi rezultat o valoare a unui hectar de teren de circa 430 000 lei.

Dintr-o evaluare bazat\ pe efortul economic impus de restaurarea capacit\]ii productive a solului, prin lucr\ri hidroameliorative, agropedoameliorative [i agrofitotehnice, cum sunt de exemplu cele executate dup\, `ncheierea exploat\rilor carbonifere la suprafa]\, ar rezulta un nivel de 450 000 – 500 000 lei pentru un hectar, cifr\ care are `n vedere [i efectul economic al neutraliz\rii `n scopuri agricole a terenului amintit timp de 10 ani.

Dup\ 1989, `n România regimul propriet\]ii p\mântului s-a schimbat radical. Aproape 75% din suprafa]a agricol\ [i 80% din cea arabil\ a devenit proprietate privat\, iar 20% a "r\mas" `n proprietate public\. Modalit\]ile de constituire a exploata]iilor agricole au fost foarte diverse, astfel c\ exist\ societ\]i comerciale care dispun de p\mânt numai proprietate de stat, altele sunt societ\]i mixte având p\mânt proprietate de stat, dar [i al proprietarilor individuali care sunt ac]ionari, exploata]ii agricole formate prin asocierea proprietarilor individuali [i care muncesc `n aceste unit\]i, gospod\rii ]\r\ne[ti care lucreaz\ p\mântul ce le-a revenit `n urma aplic\rii legii fondului funciar, exploata]ii agricole constituite prin cump\rarea de terenuri sau prin arendarea lor.

Diversitatea modului de constituire ca [i a dimensiunii [i m\rimii exploata]iilor agricole fac absolut\ necesar\ evaluarea p\mântului agricol, el reprezentând un element important al capitalului social al fiec\rei exploata]ii agricole.

Dac\ pentru exploata]iile agricole care s-au format prin cump\rarea p\mântului valoarea acestuia este cunoscut\, pentru toate celelalte feluri de exploata]ii ea trebuie calculat\ pentru ca valoarea p\mântului s\ poat\ fi integrat\ capitalului exploata]iei agricole, a[a cum se `ntâmpl\ peste tot `n lume.

Evaluarea p\mântului este necesar\ [i din alt motiv: marea majoritate a societ\]ilor comerciale de]in teren de la proprietarii individuali care sunt ac]ionari [i care trebuie s\ primeasc\ dividende `n func]ie de capitalul de]inut.

~n acest sens, `n 1991, prin Hot\rârea Guvernului nr. 746/24.10.1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole `n vederea aplic\rii art. 36 [i 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, s-a stabilit valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole aflate `n proprietatea societ\]ilor agricole comerciale `nfiin]ate `n baza Legii nr. 15/1990. Potrivit reglement\rilor Hot\rârii Guvernului mai sus men]ionate, valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole a fost stabilit\ `n func]ie de cele cinci clase de calitate, dup\ cum rezult\ din anexa acesteia (tabelul 5):

Tabelul 5

Stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole

~n conformitate cu art. 3 [i 4 ale acestei hot\râri, capitalul social al societ\]ilor comerciale mai sus enun]ate se majoreaz\ cu valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole aflate `n proprietatea acestora, conform valorilor din tabelul mai sus prezentat, iar persoanele care devin ac]ionari `n temeiul preverilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 au dreptul la un num\r de ac]iuni determinat `n func]ie de valoarea medie a unui hectar de teren echivalent arabil, valoare care se calculeaz\ prin `mp\r]irea valorii totale de patrimoniu a terenurilor aflate `n proprietatea societ\]ii comerciale la suprafa]a a cesteia, `n echivalent arabil.

~n 1994, prin Hot\rârea Guvernului nr. 59/1994 privind modificarea [i completarea H.G. nr. 746/1991, s-a stabilit metodologia de determinare a valorii de patrimoniu a terenurilor agricole

, rezultând astfel `n astfel mai multe valori pe unitatea de suprafa]\, `n func]ie de favorabilitatea terenului cu care societ\]ile comerciale cu capital mixt s\ opereze `n vederea stabilirii dividendelor ce se cuvin ac]ionarilor. Dar lucrarea a fost elaborat\ numai pentru a r\spunde unei nevoi practice, f\r\ s\ se ]in\ seama de prea multe elemente care s\ `i confere veridicitate [i permanen]\.

Prezent\m `n continuare metodologia de stabilire a valorii de patrimoniu a terenurilor agricole, conform anexelor H.G. nr. 59/1994:

Tabelul 6

Indicele de cre[tere a pre]urilor din 1993 la produsele agricole fa]\ de 1991

Tabelul 7

Indicele de cre[tere a pre]urilor ponderat cu suprafe]ele cultivate `n cadrul unui asolament

Tabelul 8

Calculul valorii de patrimoniu a terenurilor `n func]ie de indicele mediu de cre[tere a pre]urilor

Este un `nceput care trebuie continuat prin stabilirea criteriului unic de calculare a valorii unui hectar de teren, dup\ care s\ se realizeze evaluarea absolut\ p\mântului pentru fiecare exploata]ie agricol\ `n parte, mai pu]in pentru cele care s-au format prin cump\rarea p\mântului.

Evaluarea economic\ este necesar\ [i pentru c\ `n costurile produselor agricole trebuie inclus\ [i amortizarea p\mântului-capital, altfel c\ nu se pot constitui fonduriule necesare pentru realizarea lucr\rilor de ameliorare a terenului agricol.

~n 1990, Institutul de Economie Agrar\ din cadrul Academiei de {tinn]e Agricole [i Silvice din Bucure[ti, a calculat valoarea p\mântului agricol al ]\rii cu ajutorul unei formule proprii, având la baz\ venitul net multiplicat. S-a stabilit pre]ul p\mântului pe clase de calitate sau de favorabilitate pentru fiecare categorie de folosin]\. Astfel, valoarea medie a unui hectar de teren arabil era de 447.000 lei, cu valoarea maxim\ de 782.435 lei la terenurile de calitatea I irigat [i valoarea minim\ de 142.248 lei pentru clasa a V-a de favorabilitate.

Pre]urile cele mai ridicate s-au stabilit la suprafe]ele ocupate de planta]ii de vie, unde media era de 1,9 milioane lei, cu maxim 2,33 milioane lei [i minim de 1,62 milioane lei. Valoarea total\ a terenurilor din România a fost stabilit\ la 6.153 miliarde lei.

~n Republica Moldova a fost stabilit un a[a-numit "pre] normativ" al p\mântului prin Legea nr. 302 – XIII din decembrie 1994 privind pre]ul normativ al p\mântului. ~n lege se subliniaz\ c\ acest pre] al p\mântului "constituie o m\sur\ de estimare a valorii lui [i este echivalent cu poten]ialul natural [i economic al acestuia".

Dintr-un `nceput trebuie subliniat c\ pre]ul normativ al p\mântului este conceput, `n viziunea autorilor ei, atât pentru stabilirea valorii de patrimoniu a terenului agricol, cât [i pentru orientarea pre]ului pe pia]a funciar\ [i impozitarea tranzac]iilor de vânzare-cump\rare a terenurilor agricole.

Evaluarea economic\ a terenului agricol `n conformitate cu aceast\ lege ]ine cont `n primul rând de nota de bonitare a terenului agricol (exprimat\ `n grade de fertilitate), iar `n al doilea rând de tariful pentru calcularea pre]ului normativ. Aceste tarife sunt exprimate `n lei/grade-ha [i este caracteristic\ fiec\rui raion.

Astfel, pre]ul terenului agricol este dat de rela]ia:

Pn = S x Tni

unde:

Pn – pre]ul normativ al terenului agricol;

S – suprafa]a terenului de evaluat;

Tni – tariful specific raionului i.

Acest pre] se corecteaz\ cu diver[i coeficien]i astfel:

Pc = Pn x Cc x Ca x C` x Ct

`n care:

Pc – pre]ul contractual;

Pn – pre]ul normativ

Cc – coeficientul cererii (0 – 1)

Ca – coeficientul de amplasament (0,7 – 1,5)

C` – coeficientul `mbun\t\]irilor (0,9 – 1,2)

Ct – coeficietul tehnologit\]ii terenului (0,8 – 1,3)

Acest mod de stabilire a "pre]ului" p\mântului prezint\, `n opinia noastr\, o serie de neajunsuri. ~n primul rând, pre]ul p\mântului se stabile[te `n cadrul rela]iilor de schimb pe pia]a funciar\ [i nu printr-un act normativ, aceast\ categorie economic\ necesitând un echilibru `ntre cerere [i ofert\. Din acest motiv, credem c\ valorile de mai sus trebuiau s\ fie denumite generic "valoare de patrimoniu" sau "tarife" elaborate `n sprijinul calculului impozitului prelevat `n urma transferului de proprietate asupra terenurilor agricole.

~n al doilea rând, fiecare suprafa]\ de teren `[i are pre]ul s\u. ~ns\ legea prezentat\ stabile[te tarifele la nivel raional, ceea ce denot\ caracterul pronun]at fiscal al acestei legi.

~n al treilea rând, nu este foarte clar\ aplicarea coeficien]ilor de corec]ie mai sus aminti]i. Acea[tia `ntr-adev\r pot corecta `ntrucâtva valoarea unui teren stabilit\ prin metoda mai sus prezentat\, `ns\ alegea lor se face dup\ criterii subiective

O alt\ metod\ de evaluare a terenului agricol `n Republica Moldova poate rezumat\ prin rela]ia:

Pp = Pr x Q x (1-C) x k/0,01

unde:

Pp – pre]ul unui hectar de p\mânt;

Q – productivitatea culturilor agricole;

C – cheltuieli pentru producerea unei unit\]i de produc]ie `n p\r]i din pre]ul de realizare (ponderea cheltuielilor `n pre]ul de realizare);

k – coeficientul de capitalizare (`n condi]iile unei func]ion\ri normale a pie]ei capitalurilor – 5-10%).

Orientativ sunt date aceste ponderi pentru principalele culturi:

Tabelul 9

Ponderea cheltuielilor de produc]ie `n pre]ul de realizare la principalele culturi

Revenind la situa]ia ]\rii noastre, specific\m faptul c\ pre]urile pe hectarul de teren de diferite folosin]e calculate de Institutul de Economie Agrar\ erau comparabile cu cele din statele europene cu condi]ii asem\n\toare României, dar la cursul valutar din acel moment. Astfel, pre]ul unui hectar de teren agricol `n Fran]a era de 41.300 franci (323.920 lei), `n Italia 3.998.000 lire (109.520 lei), `n Spania `ntre 210.000-300.000 pesetas (70.840-140-280 lei). Devalorizarea ulterioar\ a monedei na]ionale nu mai poate face posibil\ compara]ia cu alte state.

Criteriul cel mai veridic ar fi cel al rentei funciare capitalizate. Rela]ia de principiu este:

V/ha = Rx100/Cc

unde:

V/ha – valoarea unui hectar de teren;

R – renta funciar\ anual\ pe hectar;

Cc – coeficientul de capitalizare (aproximativ egal cu rata dobânzii)

Dup\ metodologia elaborat\ de speciali[ti `n perioada interbelic\, coeficientul de capitalizare ar trebui s\ fie mai mic cu cel pu]in 0,5% fa]\ de rata dobânzii pentru obliga]iunile cele mai stabile emise de stat. Cum `n perioada actual\ economia României este `n tranzi]ie, `n restructurare, iar infla]ia a atins cote foarte ridicate, implicit rata dobânzii este deosebit de mare, dep\[ind chiar 100%. ~n acest caz, utilizarea actualei rate a dobânzii pentru calcularea valorii unui hectar de teren ar face ca aceast\ valoare s\ fie egal\ sau chiar mai mic\ decât renta anual\. Evident o asemenea valoare n-ar fi real\ [i nici acceptat\. Din acest motiv, renta pe hectar ar trebui multiplicat\ cu num\rul de ani cât lucreaz\ o genera]ie (28-30 de ani). Tot cu acest num\r de ani s-ar putea multiplica [i venitul net la hectar, dar valoarea ob]inut\ ar fi ceva mai mare decât atunci când s-ar utiliza renta funciar\.

Pentru perioada de tranzi]ie cel mai bun criteriu ar fi ultimul, adic\ venitul net multiplicat cu un num\r de ani, pentru c\ ar face valoarea p\mântului-capital mai mare, dar comparabil\ cu valoarea celorlalte elemente ale capitalului fix din unitate. Când situa]ia economic\ se va stabiliza, intrând `n normal, atunci se va putea proceda la reevaluarea terenului agricol, a[a cum se va proceda `n mod cert [i cu celelalte mijloace fixe ale exploata]iilor agricole. Reevaluarea s-ar putea face utilizând criteriul rentei funciare, iar datele se vor putea compara cu pre]ul de vânzare-cump\rare al p\mântului existent pe pia]a p\mântului, pia]a care atunci va func]iona dup\ toate regulile economiei de pia]\.

~n concluzie, evaluarea economic\ a p\mântului agricol este absolut necesar\ pentru oricare din tipurile de exploata]ii agricole, iar criteriul ales trebuie s\ reprezinte cât mai exact condi]iile actuale.

CAPITOLUL III

PRE}UL P|MÂNTULUI AGRICOL

~n momentul `n care p\mântul a devenit proprietate privat\, el a intrat `n rândul bunurilor care se pot vinde [i cump\ra formându-[i o pia]\ proprie, intrând deci `n circuitul civil. Factor de baz\ al existen]ei umane [i al produc]iei, p\mântul reprezint\ o important\ avu]ie na]ional\. El are nu numai valoare de `ntrebuin]are, ci [i valoare, reprezentând obiect al schimbului, al vânz\rii-cump\r\rii. Având valoare, el are [i pre]. Pe baza acestui pre], corespunz\tor legit\]ilor [i mecanismelor economice de pia]\, p\mântul este cuprins `n avu]ia na]ional\ a ]\rii [i circul\ `n sfera m\rfurilor [i capitalurilor.

3.1. Defini]ie [i caracterizare

P\mântul `nsumeaz\ caracteristici specifice determinate de `mbinarea elementelor naturale, biologice, economice etc.

Pre]ul p\mântului reprezint\ munc\ care se pl\te[te cu prilejul transferului dreptului de proprietate al unei persoane fizice sau juridice altei persoane, printr-un act de vânzare-cump\rare a unei suprafe]e de teren agricol.

Pre]ul p\mântului depinde de m\rimea rentei anuale [i trebuie s\ fie egal cu o sum\ de bani, care fiind depus\ la banc\, d\ sub form\ de dobând\ un venit egal cu renta pe care o aduce terenul respectiv. De aici rezult\ c\ pre]ul p\mântului apare ca rent\ funciar\ capitalizat\.

~n acest caz, se deduce c\ la formarea pre]ului concur\ dou\ elemente de baz\ [i anume:

– partea din profit care reprezint\ renta sau arenda proprietarului de p\mânt

– dobânda curent\ normal\ la capitalul de `mprumut.

M\rimea profitului agricol se determin\ `n func]ie de fertilitatea p\mântului, de productivitatea din diferite zone pedoclimatice ale ]\rii. ~n acest sens, este posibil\ determinarea profitului, respecitv a ratelor diferen]iate sau arenzilor pe zone pedoclimatice, rezultând deci [i un pre] al p\mântului diferit, `n func]ie de fertilitatea natural\ [i economic\ a terenurilor agricole.

Rata normal\ a dobânzii `n perioada respectiv\, se determin\ pe baza unor studii [i analize privind evolu]ia acesteia.

Folosind aceste dou\ ultime elemente, se poate determina pre]ul p\mântului prin metoda capitaliz\rii venitului, profitului, rentei sau arendei la dobânda curent\.

~nc\ de la `nceputurile dezvolt\rii economiei ca [tiin]\, renta funciar\ a constituit elementul de baz\ `n stabilirea pre]ului p\mântului [i al impozitului funciar.

Potrivit teoriei valorii utilitare, p\mântul fiind un bun util [i având utilitate, valoarea sa este dat\ de utilitatea marginal\ [i deci pre]ul s\u se stabile[te prin echilibrul cererii [i ofertei pe pia]\.

Prima abordare sistematic\ a pre]ului p\mântului, de[i contradictorie din punct de vedere teoretic, vine de la Marx. P\mântul nu este un produs al muncii [i implicit nu are valoare, dar el are pre] pentru c\ reprezint\ o surs\ de venit. Deci ceea ce se vinde, când se `ntr\ineaz\ un teren, nu este o marf\, ci un titlu de proprietate ce constituie o surs\ de venit – renta.

~n concluzie, Marx consider\ c\ pia]a funciar\ este o pia]\ de drepturi [i `n aceast\ optic\ pre]ul de cump\rare al p\mântului nu corespunde achizi]ion\rii p\mântului `n sine, ci se limiteaz\ la achizi]ionarea rentei pe care acesta o produce.

Pe m\sura cultiv\rii lui, p\mântul `nceteaz\ de a mai fi "un dar al naturii", el devenind un produs al muncii umane, c\p\tând valoare [i transformându-se `ntr-o marf\ destinat\ schimbului prin intermediul pre]ului. ~n aceast\ situa]ie, pre]ul p\mântului se afl\ sub influen]a mai multor factori [i anume:

1. Cererea [i oferta de terenuri agricole. Concuren]a se deplaseaz\ de t\râmul cererii, `ntre agen]ii economici [i persoanele fizice care doresc s\ cumpere.

2. Cererea [i oferta de produse agricole. Cre[terea cererii de produse agricole [i scumpirea acestora stimuleaz\ cererea de p\mânt [i ridic\ pre]ul acestuia, deoarece oferta de p\mânt este inelastic\. Când produsele agricole sunt mai ieftine [i când conjunctura pentru afaceri `n agricultur\ este mai pu]in favorabil\, mii de agen]i economici prefer\ s\ fac\ plasamente de capital `n terenuri.

3. M\rimea [i evolu]ia rentei. Renta [i pre]ul p\mântului se condi]ioneaz\ reciproc, `ns\ renta este cea care are rolul primordial. De asemenea, pre]ul de valorificare a produselor agricole `[i are rolul s\u `n cadrul acestei condi]ion\ri.

4. Posibilitatea folosirii alternative a p\mântului (pentru agricultur\, silvicultur\, construc]ii, agrement etc.). Folosin]a care ofer\ cele mai mari [anse de câ[tiguri este cea care st\ la baza nivelului [i dinamicii pre]ului p\mântului.

5. Rata dobânzii bancare influen]eaz\ pre]ul p\mântului `n mod direct, `n sensul c\ nivelul acestuia se afl\ `n raport invers propor]ional cu aceast\ rat\.

6. Pozi]ia terenurilor agricole [i ameliorarea acestora determin\ cre[terea valorii p\mântului-capital [i respectiv cre[terea pre]ului p\mântului la parcelele agricole cu o pozi]ie mai bun\ pentru desf\[urarea unei activit\]i profitabile pentru cump\r\tor.

Pre]ul p\mântului este influen]at de asemenea [i de categoria de folosin]\: arabil, p\[uni [i fâne]e naturale, livezi, vi]\ de vie, sere, construirea de locuin]e etc. De asemenea, este de men]ionat c\ terenurilor din intravilan le corespund pre]uri mult mai mari decât celor din extravilan. Un factor care influen]eaz\ pre]ul terenului agricol este reprezentat de politica creditelor [i subven]iilor promovat\ de c\tre stat.

A[adar, `n stabilirea valorii p\mântului concur\ atât factori cu caracter general, cât [i factori specifici. Confruntarea factorilor economici [i naturali genereaz\ o rezultant\ care orienteaz\ valoarea p\mântului la un moment dat [i `ntr-un loc dat. ~n aceste condi]ii, atât pre]ul cât [i arenda sunt cu atât mai mari cu cât situa]ia debu[eelor [i a c\ilor de comunica]ie sunt mai favorabile, cu cât lipsa de p\mânt datorit\ densit\]ii ridicate a popula]iei este mai accentuat\.

La baza form\rii pre]ului st\ renta funciar\ capitalizat\, dar pre]ul poate fi mai mare sau mai mic decât aceasta, datorit\ ofertei, respectiv cererii de p\mânt.

~ntr-o economie stabil\ procentul de capitalizare utilizat pentru calcularea pre]ului p\mântului poate fi de maxim 5%, dar se recomand\ ca aceasta s\ fie mai mic chiar de 4%. ~n acest caz renta s-ar multiplica de 20-25 de ori, ceea ce ar echivala cu aproximativ num\rul de ani cât lucreaz\ o persoan\ `n agricultur\.

De-a lungul timpului pre]ul p\mântului a crescut mereu, pentru c\ [i renta funciar\ a sporit ca urmare a rezultatelor superioare ob]inute `n urma introducerii progresului tehnic `n agricultur\.

Trebuie remarcat `ns\ faptul c\, `n condi]ii de recesiune economic\, de infla]ie sau de devalorizare a monedei na]ionale, are loc o sc\dere a pre]ului p\mântului. Posesorii de capital cump\r\ p\mânt pentru a-[i proteja economiile, sustr\gându-le astfel influen]elor negative din economie, pentru c\ p\mântul reprezint\ totdeauna o investi]ie sigur\. De regul\ se cump\r\ p\mânt `n scopuri speculative, la pre]uri mici pentru a-l revinde mai târziu la pre]uri mult mai mari. ~n momentul de criz\ se cump\r\ p\mântul agricol din apropierea ora[elor dens populate [i cu putere economic\ pe m\sur\ [i se revinde ca teren pentru construc]ii odat\ cu relansarea economic\, dar la pre]uri mult mai mari.

~n multe state ale lumii exist\ legi foarte severe cu privire la circula]ia p\mântului tocmai pentru a st\vili anumite fenomene negative ce ar deregla buna func]ionare a sistemului economic.

3.2. Pre]ul terenului agricol scos definitiv din circuitul agricol

Datorit\ faptului c\ p\mântul agricol este limitat ca `ntindere, iar popula]ia cre[te mereu, orice diminuare a suprafe]ei cu destina]ie agricol\ va fi resim]it\, mai devreme sau mai târziu de `ntreaga societate.

Din acest motiv, pre]ul p\mântului scos definitiv din circuitul agricol trebuie s\ fie cu mult mai mare decât al p\mântului cump\rat pentru a fi utilizat `n activitatea de produc]ie. De aceea, `n calculul pre]ului acestor suprafe]e, la pre]ul terenului agricol trebuie ad\ugate [i cheltuielile efectuate pentru sporirea poten]ialului productiv al solului, precum [i cele care se fac pentru introducerea `n circuitul agricol a unor noi suprafe]e pân\ atunci neproductive.

Astfel, o formul\ de determinare a pre]ului terenului agricol scos definitiv din circuitul agricol poate fi:

Pt = Rx100/Nc + Vcf + Vcfx100/Nc + Chv x Ip

`n care:

Pt – pre]ul terenului agricol scos definitiv din circuitul agricol;

R – valoarea rentei funciare;

Vcf – valoarea neamortizat\ a capitalului fix integrat p\mântului;

Nc – coeficientul de capitalizare (egal cu rata dobânzii);

Chv – cheltuieli necesare pentru recuperarea unei suprafe]e de teren neproductiv egal\ cu suprafa]a scoas\ dincircuitul agricol;

Ip – indicele de cre[tere a pre]urilor.

~ntr-o alt\ concep]ie, pre]ul terenului agricol scos din circuitul agricol poate fi determinat cu ajutorul rela]iei:

Epp = Vp x Kg x P x A x R

`n care:

Epp reprezint\ valoarea p\mântului (lei/ha) ce revine proprietarului `n cazul scoaterii din circuitul agricol a terenului;

Vp – venitul net (lei/ha) realizat de produc\torul agricol;

Kg – coeficient de corec]ie care reprezint\ venitul net suplimentar realizat prin ameliorarea terenului, adic\ efectul economic al investi]iilor suplimentare care duc la ridicarea nivelului fertilit\]ii;

P – coeficientul de cre[tere a pre]urilor produselor industriale care duc la sc\derea venitului `n agricultur\;

A – a[ezarea terenului fa]\ de centrele de desfacere;

R – rata venitului net pe o perioad\ de circa 100 de ani.

~n baza acestei rela]ii, valoarea p\mnântului la pre]ul de scoatere din circuitul agricol era `n 1992 de:

Clasa Pre] (lei/m2) (pre]uri 1992)

I 2050

II 1640

III 1230

IV 738

V 574

Aceasta `nseamn\ c\ hectarul de teren agricol din clasa I scos definitiv din circuitul agricol valora 20 500 000 lei.

3.3. Rela]ia evaluare economic\ – pre]

~n literatura de specialitate apar tot mai des materiale care, mai tran[ant sau mai evaziv, contrapun pre]ul p\mântului evalu\rii sale economice, excluzând cu bun\ [tiin]\ sau din ne[tiin]\ evaluarea economic\ a p\mântului dintre conceptele teoretice ale economiei.

Pre]ul p\mântului este o categorie teoretic\ impus\ de practic\, o no]iune operant\ `n domeniul pie]ei p\mântului, un indicator flexibil cu cre[teri [i sc\deri `n func]ie de cursul vie]ii economice.

Evaluarea economic\ a p\mântului este un concept care define[te o opera]iune, o metod\ de cuantificare a valorii p\mântului stabilit\ `ntr-un birou (fie el de cercetare sau ministerial), cu o participare mai redus\ `n cadrul mecanismului economic, dar absolut necesar\ la un moment dat, atât la nivel macro, cât [i la nivel micro economic.

Dup\ cum s-a putut vedea de-a lungul timpului, cele dou\ concepte au coexistat `n pace [i bun\ `n]elegere, nu s-au exclus deloc unul pe altul, ba din contr\ sau completat reciproc, pentru c\ cei interesa]i le-au folosit la timpul potrivit, `n func]ie de gradul de informa]ie pe care fiecare dintre ele le oferea. Astfel, `n timp ce pre]ul p\mântului era cantonat `n sfera circula]iei p\mântului, evaluarea economic\ o g\sim `n sfera gestion\rii fondului funciar care este considerat, pe bun\ dreptate, cel mai important element al avu]iei na]ionale, sau cel mai important mijloc de produc]ie `ntr-o exploata]ie agricol\.

De altfel, [i `n literatura economic\ dintre cele dou\ r\zboaie mondiale se face o demarca]ie clar\ `ntre pre]ul p\mântului [i evaluarea sa economic\.

N. D. Corn\]eanu scria `n 1935: “Pre]ul p\mântului, `n caz de mo[tenire s\ fie fixat nu dup\ valoarea lui din comer], ci dup\ puterea lui de produc]ie”. {i pentru V. Madgearu valoarea p\mântului este altceva decât pre]ul s\u, deoarece: “Valoarea p\mântului corespunde cu capitalul necesar pentru a produce dobânda egal\ cu venitul anual al solului”.

Dup\ 1960, speciali[tii români, a[a cum am ar\tat mai sus, `ncep s\ pun\ tot mai des [i mai tran[ant problema evalu\rii economice a p\mântului, pentru c\ problema pre]ului terenului agricol nu putea fi pus\, deoarece neexistând o pia]\ a p\mântului ar fi o categorie economic\ inoperant\, moart\.

De exemplu, profesorul O Parpal\, la cursul de Economie [i politic\ agrar\ predat la ASE – Bucure[ti spunea: ”(…) Evaluarea absolut\ sau economic\ reprezint\ evaluarea lui (p\mântului – n.n.) b\neasc\, permi]ând aprecierea bog\]iei funciare de care dispune societatea”. ~n continuare, sunt prezentate formulele care ajut\ la stabilirea pre]ului p\mântului nu pentru vânzare, ci pentru evaluarea sa economic\. ~ntre acestea era [i cea `n care “pre]ul p\mântului ar ap\rea deci drept rent\ capitalizat\”. Este tocmai baza de formare a pre]ului p\mântului atunci când p\mântul se vinde [i se cump\r\.

O alt\ formul\ are la baz\ “venitul net capitalizat” [i este de fapt una din cele mai r\spândite metode de calcul a evalu\rii economice a p\mântului.

Dup\ cum se poate constata, acest autor demostrând necesitatea evalu\rii p\mântului `n ]ara noastr\ include `ntr-un curs universitar al acelor timpuri no]iuni specifice economiei de pia]\: pre]ul p\mântului, rent\ capitalizat\, venit net capitalizat.

Tot mai mul]i speciali[ti vor sus]ine necesitatea evalu\rii p\mântului, iar argumentele vor fi tot mai diverse [i mai profunde, trecându-se tot mai des peste barierele ideologice pentru a studia [i interpreta via]a economic\ a ]\rii a[a cum era, nu cum se dorea.

Noul sistem social [i politic din România a adus `n prim-planul vie]ii [tiin]ifice române[ti categorii [i no]iuni cu un regim de circula]ie foarte redus alt\dat\. Acum `ns\, aceste probleme nu trebuie tratate [i rezolvate numai din punct de vedere teoretic, ci mai ales practic, pentru c\ rezolvarea problemelor practice este infinit mai important\ [i mai presant\ decât cea teoretic\.

~n acest vârtej au intrat [i no]iunile de pre] [i evaluarea economic\ a terenului agricol. ~n literatura [i practica economic\ agrar\ este nevoie de ambele concepte, fiecare având locul [i rolul s\u. Decât s\ se caute argumente pentru a men]ine sau exclude unul din ele, cu mult mai important\ ni se pare definirea foarte clar\ [i cât mai exact\, a sferei de cuprindere a volumului de informa]ii pe care-l poate oferi fiecare procesului decizional la nivel micro [i macroeconomic.

{i acum, pentru c\ nu exist\ un pre] al p\mântului cu care s\ se stabileasc\ valoarea sa, unit\]ile agricole fie ele de stat, cu capital majoritar de stat, asociative sau particulare nu trebuie s\ introduc\ `n contabilitate al\turi de celelalte active, valoarea fondului funciar, s\ nu-i calculeze amortizarea sa, s\ nu introduc\ `n costurile produselor agricole vegetale, s\ nu constituie fonduri pentru `mbun\t\]irea fertilit\]ii solului, s\ nu dea dividendele de]in\torilor de teren integral diferitelor societ\]i comerciale pentru c\ nu cunosc capitalul social al ac]ionarilor proprietari de teren?

Dup\ cum s-a v\zut, evaluarea economic\ a p\mântului nu a fost o crea]ie a economiei socialiste, ea a ap\rut mult `nainte [i a fost folosit\ de mari personalit\]i [tiin]ifice pentru a rezolva exact aceea[i problem\ pe care dorim s\ o rezolv\m [i ast\zi: m\surarea valorii fondului funciar al ]\rii `n general, suprafa]a agricol\ `n special, `n condi]iile `n care pre]ul de pia]\ al p\mântului nu poate fi utilizat.

Excluderea evalu\rii economice a p\mântului din sfera economic\ a p\mântului numai pentru c\ la un moment dat a fost substituit\ pre]ului p\mântului, dintr-o necesitate absolut obiectiv\, ar fi un abuz de putere, o judecat\ pe criterii ideologice, a[a cum a fost când s-a substituit evaluarea economic\ pre]ului p\mântului.

CAPITOLUL IV

PIA}A FUNCIAR|

Ini]ial, p\mântul ca materie, `n forma lui nativ\ este un dar al naturii, a[a cum sunt aerul, apa, p\durea virgin\, minereurile etc. Dar fiecare din aceste daruri ale naturii valorificat de c\tre om `n procesul muncii devin `n tot mai mare m\sur\ produse ale muncii omene[ti.

4.1. Pia]a p\mântului – caracterizare general\

~n agricultur\, p\mântul cap\t\ valoare de `ntrebuin]are `nc\ din momentul `n care `ncepe s\ func]ioneze ca mijloc de produc]ie, `nmagazinând un anumit consum de munc\ vie [i materializat\. Aceast\ valoare este o unitate indisolubil\ `ntre propriet\]ile naturale ale p\mântului[i anumite condi]ii social-economice, care determin\ utilizarea acestor propriet\]i, precum [i deosebirile mari `n ceea ce prive[te fertilitatea sa.

Prin aprecierea economic\ a terenurilor agricole de determin\ de câte ori un teren este mai productiv sau mai pu]in productiv decât altul, deoarece scoate `n eviden]\ diferen]ele calitative care decurg din fertilitatea terenurilor.

Stabilirea valorii terenurilor agricole are o deosebit\ importan]\ nu numai `n procesul de schimb efectiv al p\mântului `ntre sectorul agricol [i celelalte sectoare, dar [i `n aprecierea nivelului de produc]ie [i `n special a eficien]ei economice a folosirii acestuia.

Procesul continuu de organizare [i reorganizare a exploata]iilor [i a teritoriului agricol creaz\ cadrul pentru utilizarea economic\ a mijloacelor de produc]ie `n condi]iile respect\rii [i aprob\rii drepturilor de proprietate asupra p\mântului printr-o corect\ reparti]ie a veniturilor. Punerea `n posesie a proprietarilor de p\mânt, ca efect al Legii nr. 18/1991, a creat o diversitate de posibilit\]i pentru punerea `n valoare a resurselor funciare asigurând folosin]a intensiv\ integral\ a fiec\rei suprafe]e de teren, a bazei tehnico-materiale [i a for]ei de munc\, corespunzând condi]iilor specifice din cadrul unor exploata]ii economice.

~n condi]iile actuale din ]ara noastr\, unde dimensiunea medie a unei exploata]ii agricole este de 2,3 ha, pentru a atinge pragul de eficien]\, suprafe]ele ar trebuie s\ tind\ spre o dimensionare optim\ [i eficient\. ~n acest sens se pune problema g\sirii c\ilor celor mai adecvate.

~n ]ara noastr\, exploata]iile agricole au diferite dimensiuni [i un specific din punct de vedere economic [i tehnic corespunz\tor zonelor agricole, fiecare din aceste zone de]inând [i un cadru de valorificare a condi]iilor naturale. ~ns\ `n aceast\ perioad\, dimensiunea fermelor din România nu se situeaz\ la nivelul optim. ~n acest sens, se impune adoptarea unor m\suri moderne, cum ar fi `n special crearea unui cadru legal de func]ionare a pie]ei funciare agricole, precum [i func]ionarea formelor de asociere [i cooperare `n produc]ia agricol\, sub toate formele posibile.

Crearea cadrului legal de concentrare a capitalului funciar prin organizarea pie]ei p\mântului va produce schimb\ri `n structura de proprietate funciar\ [i de organizare a produc]iei agricole, ceea ce va crea condi]iile desf\[ur\rii unei activit\]i economice rentabile. Structura propriet\]ii funciare se va `mbun\t\]i `ndeosebi pe seama suprafe]elor ob]inute de la persoanele care nu lucreaz\ `n agricultur\ [i care posed\ p\mânt, precum [i a celor `n vârst\ afla]i `n imposibilitatea de a mai organiza o activitate de produc]ie agricol\.

~n condi]iile economiei actuale, evaluarea b\neasc\ a p\mântului [i crearea condi]iilor obiective de formare a pie]ei funciare st\ la baza tranzac]iilor pe aceast\ pia]\, precum [i la baza stabilirii valorii de patrimoniu a asuprafe]elor de teren [i a drepturilor ce revin proprietarilor din societ\]ile pe ac]iuni.

~ntr-o economie de pia]\ `n care func]ioneaz\ un anumit mecanism economic bine determinat, pia]a se bazeaz\ pe echilibrul ce trebuie s\ existe `ntre cerere [i ofert\, ca rezultat al schimburilor libere, al concuren]ei, deci a practic\rii unor pre]uri economice. ~n acest sens, `n vederea demar\rii, precum [i func]ion\rii mecanismului pie]ei se impune `ncheierea ac]iunii de acordare `n totalitate a titlurilor de proprietate.

~n vederea constituirii unei pie]e func]ionale a p\mântului, este necesar\ estimare valorii p\mântului care trebuie s\ aib\ la baz\ date teoretice [i [tiin]ifice care reflect\ `n mod obiectiv valoarea real\ a p\mântului. Aceast\ estimare serve[te ca valoare de referin]\ `n stabilirea pre]ului de vânzare-cump\rare a p\mântului.

Ca urmare, trebuie revenit asupra rolului pe care `l poate juca pia]a funciar\ `n organizarea exploata]iilor de dimensiune optim\, prin concentrare de suprafe]e `n vederea cre[terii eficien]ei economice. ~n prezent, prioritatea este acordat\ propriet\]ii, rezolv\rii problemelor legate de aceasta, l\sându-se pe planul al doilea exploatarea [i realizarea produc]iei agricole.

Regulile de func]ionare pe pia]a p\mântului sunt `n linii generale identice cu cele de pe pia]a oric\rui alt bun economic, dar exist\ [i unele elemente specifice.

Elementele comune sunt: existen]a cererii [i ofertei, care `n jocul lor determin\ formarea unui pre] de echilibru, adic\ pre]ul cu care se vinde [i se cump\r\ p\mântul respectiv; pre]ul p\mântului are o baz\ de calcul ca orice al bun economic [i aceasta este, dup\ cum am ar\tat, renta capitalizat\; pre]ul cre[te [i scade `n func]ie de oferta, respectiv cererea de p\mânt; calit\]ile productive ale p\mântului agricol determin\ nivelul pre]ului; utilitatea p\mântului pentru cel care vinde, respectiv cump\r\ terenul determin\ m\rimea pre]ului.

Elementele specifice sunt: pia]a p\mântului este limitat\ de grani]ele statului (mai pe larg a se vedea art. 41 alin. 2 din Constitu]ie, art. 68 din Legea nr. 18/1991 republicat\, art. 3 din Legea nr. 54/02.03.1998 [i art. 24 din Ordonan]a de Urgen]\ a Guvernului nr. 31/16.06.1997, privind regimul investi]iilor str\ine `n România, toate acestea fiind prezentate `n anexa prezentei lucr\ri), deci exist\ numai o pia]\ na]ional\ a p\mântului; oferta de p\mânt este cea care impune regulile jocului pe pia]\, datorit\ faptului c\ p\mântul este limitat ca `ntindere, fertilitate, dimensiunea terenului sau exploata]iei agricole; nu exist\ un pre] al p\mântului general, fie el [i mediu, a[a cum exist\ pentru orice alt bun economic, ci fiecare teren are pre]ul s\u. Acest pre] este func]ie de locul [i timpul efectu\rii tranzac]iei comerciale, astfel c\ terenuri cu putere productiv\ identic\ pot avea pre]uri diferite pe unitatea de suprafa]\, cum acela[i teren va avea `n timp un alt pre].

~n concluzie p\mântul se vinde [i se cump\r\ pe propria sa pia]\, dar fiecare teren `n parte are un pre] al s\u care nu se poate translata la alte suprafe]e, chiar dac\ sunt de puteri productive egale.

4.2. Pia]a p\mântului agricol `n actuala etap\ de dezvoltare economic\ a României

Deocamdat\ `n ]ara noastr\ nu exist\ o pia]\ a p\mântului agricol. Motivul este reprezentat de faptul c\ dup\ 1945 nu a mai existat o pia]\ funciar\ `n adev\ratul sens al cuvântului. Astfel, prin Legea nr. 203/23.06.1947, pentru reglementarea circula]iei [i stabilirea regimului juridic al imobilelor, s-au interzis vânz\rile de terenuri din afara vetrei satului, f\r\ autoriza]ie, iar prin Legea completatoare nr. 362/29.12.1947 s-au anulat `nstr\in\rile de p\mânt f\cute pe timpul [i din cauza secetei din perioada 1946-1947. Prin Decretele nr. 151/1959 [i nr. 221/1959 s-au stabilit condi]iile `n care p\mântul – proprietate privat\ – putea forma obiectul opera]iunilor juridice de `nstr\inare. Aceasta se f\cea numai cu autoriza]ie [i `n form\ autentic\. ~n anul 1974, prin Legea nr. 59 s-a stabilit c\ terenurile nu pot [i dobândite decât prin mo[tenire legal\, fiind interzise orice acte juridice ce avea de obiect transferul dreptului de proprietate asupra acestora.

Dup\ cum am amintit mai sus, prin promulgarea [i aplicarea Legii nr. 18/1991 fo[tilor proprietari li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate abuziv `n patrimoniul cooperativelor agricole de produc]ie sau a `ntreprinderilor agricole de stat, precum [i asupra acelor care au fost expropriate abuziv, f\r\ a avea la baza principiul utilit\]ii publice. Tot `n acest context s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole anumitor categorii sociale defavorizate: familiilor tinere, speciali[tilor din agricultur\, cadrelor didactice din zona rural\ etc. ~ns\ la acea dat\ circula]ia juridic\ a terenurilor din extravilan a fost interzis\.

~n 1998, prin Legea nr. 54/02.03.1998 a fost stabilit cadrul juridic al pie]ei funciare. Trebuie subliniat c\, `n conformitate cu prevederile acestei legi, vânzarea-cump\rarea terenurilor situate `n intravilan se poate desf\[ura `n mod liber, tranzac]iile ce au de obiect terenurile situate `n extravilan fiind supuse respect\rii dreptului de preem]iune al coproprietarilor, vecinilor sau arenda[ilor. ~ns\ de cele mai multe ori lipsa pie]ei p\mântului este pus\ pe lipsa titlurilor de proprietate. Autorii consider\ c\ [i aceasta poate fi una din cauze, dar cu influen]\ cea mai mic\, pentru c\ lipsa titlurilor de proprietate nu `mpiedic\ existen]a unei pie]e destul de active a terenurilor intravilane, urbane [i rurale. Se consider\ `ns\ c\ principalele cauze ale stagn\rii pie]ei funciare `ntr-o form\ incipient\ sunt imposibilitatea acumul\rii de capital `n agricultur\ [i oferta foarte redus\.

~nc\ din anul 1991 metru p\trat de teren din mediul rural ajunsese la 100 de lei, adic\ 1 milion de lei hectarul, iar `n 1994 `n marile centre urbane pre]ul era `ntre 100.000 – 125.000 lei metrul p\trat, adic\ 1,0 – 1,25 miliarde lei hectarul. Mai curând p\mântul se vinde numai pe valut\ `n anumite centre urbane [i anumite zone.

Deci nu numai inexisten]a titlurilor f\cea s\ lipseasc\ o pia]\ a p\mântului `n agricultur\, ci [i alte cauze:

– inexisten]a acumul\rilor de capital `n mediul rural, [i nu numai, `n vedrea constituirii sau m\ririi exploata]iei agricole;

– absen]a unor `ntreprinz\tori dornici s\ `nceap\ o activitate `n agricultur\;

– `n condi]iile actuale ar fi lipsit de sens s\ cumpere p\mânt, când anual r\mân zeci de mii de hectare necultivate [i milioane de hectare se lucreaz\ `n arend\;

– lipsa unor obliga]ii ferme ale proprietarilor de p\mânt fa]\ de stat, de societatea `n ansamblu, propag\ ideea c\ p\mântul agricol “nu cere mâncare”, ceea ce `i face s\ men]in\ terenul indiferent dac\ `l cultiv\ sau nu;

– legea fondului funciar a creat gospod\ria agricol\ de subzisten]\ f\r\ cea mai mic\ preocupare pentru pia]\; acest fapt `ndep\rteaz\ [i mai mult de ]\rani, con[tientizarea faptului c\ ferma agricol\ trebuie s\ fie optim dimensionat\ pentru a r\spunde cerin]elor pie]ei;

– pentru român p\mântul a constituit dintotdeauna o avere de care nu s-a desp\r]it u[or [i acum, când abia a ob]inut p\mântul, [i mai greu se va desp\r]i de el; de altfel, zecile de mii de procese `ntre rude de sânge pentru un "petic" de p\mânt spun totul despre acest lucru;

– p\mântul reprezint\ o investi]ie sigur\, un plasament de capital care scap\ de sub inciden]a devaloriz\rii [i infla]iei `n momentele de criz\.

Când via]a economic\ se va stabiliza vor apare [i primele semne ale pie]ei p\mântului, dar o pia]\ adev\rat\ se va constitui `ntr-o perioad\ mult mai lung\ de timp, atunci când acumul\rile vor cre[te, rata dobânzii se va reduce la parametrii normali, iar rata rentabilit\]ii `n agricultur\ va fi cel pu]in la nivelul ratei dobânzii dac\ nu mai mare.

Perspectivele evalu\rii terenului agricol `n România

Necesitatea func]ion\rii optime a pie]ei funciare [i a proceselor economice care au de obiect exploatarea terenurilor agricole impune existen]a unor mecanisme bine fundamentate [tiin]ific de evaluare a acestor terenuri.

Pentru aceasta, se impune `n primul rând stabilirea clar\ a valorii economico-sociale a terenului agricol [i clarificarea dublului s\u con]inut – element de capital [i factor de produc]ie – `n sensul cre\rii posibili]ii amortiz\rii acelei p\r]i din poten]ialul productiv care se diminueaz\ `n condi]iile practic\rii unei agriculturi mai intensiv\ pe zi ce trece.

~n al doilea rând, practicarea unor pre]uri economice, avantajoase atât pentru ofertant, cât [i pentru cel ce reprezint\ cererea, presupune luarea `n considerare a cât mai multor factori care influen]eaz\ valoarea unei suprafe]e agricole.

~n al treilea rând, impunerea just\ a tranzac]iilor de vânzare-cump\rare pe pia]a funciar\ presupune stabilirea unor pre]uri care s\ reflecte realitatea, adev\rata valoare a obiectului tranzac]iei

~n al patrulea rând, situa]ia economic\ dificil\ a României poate genera fenomene de specul\ pe pia]a funciar\, ceea ce va duce la cre[terea mai rapid\ a prte]ului terenului agricol `n raport cu capitalizarea unit\]ilor de exploatare din agricultur\. ~n acest sens, se impune informarea poten]ialilor cump\r\tori [i vânz\tori pe aceast\ pia]\ despre modul de formare a pre]ului p\mântului.

Important\ pentru mecanismul evalu\rii terenurilor agricole este baza de calcul. Astfel, realizarea evalu\rii prin capitalizarea rentei funciare impune `n plan teoretic clarificarea conceptului de rent\ funciar\ absolut\ [i stabilirea unor modalit\]i simple [i exacte de m\surare a acesteia.

~n condi]iile economice-sociale [i politice ale ]\rii noastre, venitul net ob]inut de pe o suprafa]\ de teren agricol poate constitui, a[a cum am ar\tat mai sus, o baz\ suficient de real\ pentru evaluarea p\mântului agricol.

Consider\m ca arenda poate reprezenta o baz\ de calcul a valorii terenului agricol. Aceasta deoarece pre]ul pl\tit `n urma arend\rii este compus `n cea mai mare parte din renta funciar\. Calculul acestei valori se va face de asemenea prin capitalizare.

~n condi]iile socio-economice actuale consider\m c\, datorit\ limit\rii suprafe]ei productive din agricultur\, pre]ul terenului agricol scos din circuitul agricol va trebui s\ se situeze `n continuare la un nivel foarte ridicat.

~n alt\ ordine de idei, subliniem c\ stabilirea prin acte normative a pre]ului p\mântului nu este de bun augur, date fiind fenomenele infla]ioniste care se `nregistreaz\ pe parcursul tranzi]iei prin care trece România [i care determin\ r\mânerea `n urm\ a valotilor stipulate prin aceste reglement\ri. Credem c\ se impune o stabilire a unor norme metodologice de calcul flexibile cât mai obiective [i cât mai pertinente.

ANEXA

Extrase din principalele acte normative citate

Constitu]ia României

Art. 41 alin. 2: "Proprietatea privat\ este ocrotit\ `n mod egal de lege, indiferent de titular. Cet\]enii straini [i apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor".

Legea nr. 18/1991 a fondului funciar

Monitorul Oficial, Partea I, nr. 143/25.06.1992, modificat\ prin Legea nr. 169/27.10.1997, republicat\ `n Monitorul Oficial nr. 1/05.01.1998

Art. 37: "(1) Persoanele ale c\ror terenuri agricole au fost trecute `n proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, [i care se afl\ `n administrarea unit\]ilor agricole de stat devin, la cerere, ac]ionari la societ\]ile comerciale `nfiin]ate, `n baza Legii nr. 15/1990, din actualele unit\]i agricole de stat. De acelea[i prevederi beneficiaz\ [i mo[tenitorii acestor persoane.

(2) Cererea se depune, `n termen de 30 de zile de la intrarea `n vigoare a prezentei legi, la prim\ria `n a c\rei raz\ teritorial\ este situat terenul.

(3) Num\rul de ac]iuni primite va fi propor]ional cu suprafa]a de teren `n echivalent arabil, trecut\ `n patrimoniul statului, f\r\ a putea dep\[i `ns\ valoarea a 10 ha teren de familie, `n echivalent arabil.

(4) Nu beneficiaz\ de dispozi]iile acestui articol persoanele ale c\ror terenuri au fost confiscate ca efect al unor condamn\ri penale, cu excep]ia persoanelor prezentate `n Decretul-Lege nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurat\ cu `ncepere din 6 martie 1945, precum [i a celor deportate `n str\in\tate ori constituite `n prizonieri, cu modific\rile ulterioare".

Art. 38: "(1) Persoanele fizice c\rora li s-a stabilit calitatea de ac]ionar `n temeiul art. 37, persoanele c\rora li s-au stabilit drepturi la institutele [i sta]iunile de cercetare agricole [i la regiile autonome cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum [i persoanele care au calitatea de locatori, potrivit art. 25 din Legea arend\rii nr. 16/1994, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate [i pentru diferen]a de peste 10 ha de familie, pân\ la limita suprafe]ei prev\zute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, indiferent dac\ reconstituirea urmeaz\ s\ se fac\ `n mai multe localit\]i sau de la autori diferi]i, `n termenul, cu procedura [i `n condi]iile prev\zute la art. 9 din prezenta lege.

(2) Persoanele prev\zute la alin. (1), c\rora li s-a stabilit dreptul `n ac]iuni, `n limita suprafe]ei de pân\ la 10 ha `n echivalent arabil, pot face cerere, `n cazul `n care prin aplicarea coeficientului de echivalare, prev\zut `n regulamentul aprobat de Hot\rârea Guvernului nr. 131/1991, suprafa]a de teren putea dep\[i, ca echivalen]\, 10 ha teren arabil, `n termenul, cu procedura [i `n condi]iile prev\zute la art. 9 alin. (3)-(9)".

Art. 68: "(1) Persoanele fizice care nu au cet\]enie român\ [i domiciliul `n România, precum [i persoanele juridice care nu au na]ionalitate român\ [i sediul `n România, nu pot dobândi `n proprietate terenuri de orice fel prin acte `ntre vii.

(2) Persoanele prev\zute la art. (1), care dobândesc `n proprietate terenuri prin mo[tenire, sunt obligate s\ le `nstr\ineze `n termen de 1 an de la data dobândirii, sub sanc]iunea trecerii `n mod gratuit a acestora `n proprietatea statului [i `n administrarea Agen]iei pentru Dezvoltare [i Amenajare Rural\.

(3) Persoanele prev\zute la alin. (1), care au dobândit `n proprietate terenuri `nainte de data `ntr\rii `n vigoare a prezentei legi, sunt obligate s\ le `nstr\ineze `n termen de 1 an de la aceast\ dat\, sub sanc]iunea trecerii `n mod gratuit a terenurilor `n proprietatea statului [i `n administrarea Agen]iei pentru Dezvoltare [i Amenajare Rural\".

Legea nr. 54/1998 privind circula]ia juridic\ a terenurilor

publicat\ `n M. Of. nr. 102/04.03.1998

Art. 3: " (1) Cet\]enii str\ini [i apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(2) Persoanele fizice care au cet\]enie român\ [i domiciliul `n str\in\tate pot dobândi `n România, prin acte juridice `ntre vii [i prin mo[tenire, terenuri de orice fel.

(3) Persoanele juridice str\ine nu pot dobândi terenuri `n România prin acte juridice `ntre vii sau pentru cauz\ de moarte.

(4) ~n cazul terenurilor ce fac obiectul investi]iilor persoanelor fizice sau juridice str\ine sunt [i r\mân aplicabile dispozi]iile legisla]iei `n vigoare privind regimul juridic al investi]iilor str\ine".

Art. 4: "~nstr\inarea terenurilor agricole situate `n intravilan este liber\".

Art. 5: "~nstr\inarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate `n extravilan se face cu respectarea dreptului de preem]iune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arenda[ilor".

Ordonan]a de Urgen]\ a Guvernului nr. 31/16.06.1997 privind regimul investi]iilor str\ine `n România

Monitorul Oficial, Partea I, nr. 125/19.06.1997.

Art. 24: "(1) Societ\]ile comerciale cu capital social par]ial sau integral str\in, persoane juridice române, care se `ncadreaz\ `n prevederile art. 1 alin. 2, pot dobândi, pe `ntreaga durat\ de func]ionare, `n orice moment, dreptul de proprietate [i orice alte drepturi reale asupra terenurilor, necesare pentru realizarea sau dezvoltarea obiectului propriu de activitate.

(2) ~n cazul dizolv\rii [i lichid\rii societ\]ilor comerciale prev\zute la alineatul precedent, lichidatorii au obliga]ia `nstr\in\rii terenurilor, `n termen de 1 an de la data hot\rârii de dizolvare, numai c\tre persoane care au capacitatea juridic\ de a dobândi astfel de bunuri".

BIBLIOGRAFIE

1. Bajura F., Botnarenco, I., Moroz V., ~ndrum\tor pentru proprietarii cotelor de p\mânt [i a loturilor de pe lâng\ cas\, Editura ARC, Chi[in\u, 1997

2. B\lcescu Nicolae, Opere, Bucure[ti, 1949.

3. Bold I. (coord.), Economie funciar\, Bucure[ti, 1984.

4. Bonfous Edouard, Omul sau natura, Editura Politic\, Bucure[ti, 1978.

5. Constantinescu N.N., Acumularea primitiv\ a capitalului `n România, Editura Academiei Române, Bucure[ti, 1991.

6. Constantinescu N.N. (coord.), Economie politic\. Socialismul, Edi]ia a IV-a, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1980.

7. Frois G. A., Economie politic\, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1994.

8. Georgescu Roegen Nicholas, Legea entropiei [i procesul economic, Editura Politic\, Bucure[ti, 1979.

9. Georgescu Roegen Nicholas, Economia României, Editura Expert, Bucure[ti, 1993.

10. Ionescu de la Brad Ion, Opere, vol. II, Bucure[ti, 1943.

11. Ionescu Sise[ti Gh., Politica agrar\ cu privire special\ la România, Bucure[ti, 1914.

12. Malinschi V., Aspecte actuale ale rentei funciare, Bucure[ti, 1970.

13. Miclea Mircea, Cadastrul [i cartea funciar\, Editura ALL, Bucure[ti, 1995.

14. Pan\ Viorica, Pan\ Ioan, Costescu Mihai, P\mântul [i folosirea lui `n agricultur\, Editura Ceres, Bucure[ti, 1994

15. Popescu Gabriel, Economie [i politic\ agrar\, curs prezentat `n cadrul Facult\]ii Economia [i Gestiunea Produc]iei Agricole [i Alimentare – A.S.E. – Bucure[ti, 1997.

16. Postolache T. (coord.), Tratat de economie contemporan\, vol. II, Editura Politic\, Bucure[ti, 1987.

17. R\u]\ C., Cârstea S., Prevenirea [i combaterea polu\rii solului, Editura Ceres, Bucure[ti, 1983.

18. Ricardo David, Opere alese, vol. I-II, Editura Universitas, Chi[in\u, 1993.

19. Rotaru M., Anculete Gh., Sistemul cadastral [i regimul funciar `n România, Editura Tehnic\, Bucre[ti, 1996.

20. Sila[i Grigore, Economia viitorului, Editura Facla, Timi[oara, 1986.

21. Smith Adam, Avu]ia na]iunilor. Cercetare asupra naturii [i cauzelor ei, vol. I-II, Editura Universitas, Chi[in\u, 1993.

22. Teaci D., Bonitarea terenurilor agricole, Bucure[ti, 1970.

23. Timariu Gh., Fondul funciar al României [i m\surile de inventariere, conservare, ameliorare [i folosire ra]ional\, Editura Tehnic\ Agricol\, Bucure[ti, 1992.

24. Titulescu Nicolae, Reflec]ii, Editura Albatros, Bucure[ti, 1985.

25. Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 143/25.06.1992, republicat\ `n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1/05.01.1998

26. Legea nr. 54/1998 privind circula]ia juridic\ a terenurilor, publicat\ `n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 102/04.03.1998

27. Legea nr. 16/1994, a arendei, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 91/07.04.1994.

28. O.U.G. nr. 31/16.06.1997 privind regimul investi]iilor str\ine `n România, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 125/19.06.1997.

CUPRINS

CAPITOLUL I P\mântul [i renta funciar\

1.1. P\mântul – principalul element al capitalului agricol

1.2. Renta funciar\

1.2.1. Delimit\ri conceptuale

1.2.2. Renta funciar\ absolut\ `n agricultur\

1.2.3. Renta funciar\ absolut\ `n agricultura României

1.2.4. Renta funciar\ diferen]ial\ `n agricultur\

1.2.5. Renta funciar\ diferen]ial\ `n agricultura României

1.2.6. Impactul rentei funciare diferen]iale asupra principalilor indicatori economici

CAPITOLUL II Evaluarea p\mântului agricol

2.1. Necesitatea evalu\rii economice a terenurilor agricole

2.2. Evaluarea calitativ\, relativ\ sau bonitarea terenurilor

2.3. Evaluarea absolut\ sau economic\ a terenurilor agricole

CAPITOLUL III Pre]ul p\mântului agricol

3.1. Defini]ie [i caracterizare

3.2. Pre]ul terenului agricol scos definitiv din circuitul agricol

3.3. Rela]ia evaluare economic\ – pre]

CAPITOLUL IV Pia]a funciar\

4.1. Pia]a p\mântului – caracterizare general\

4.2. Pia]a p\mântului agricol `n actuala etap\ de dezvoltare economic\ a României

Perspectivele evalu\rii terenului agricol `n România

Anexa

Cuprins

Bibliografie

Se sus]ine [i se poate demostra foarte u[or un fapt: compozi]ia capitalului `n agricultur\ este mai mic\ decât media `n economia na]ional\. C\rui fapt se datoreaz\ acesta? Dup\ sus]inea Ion Ionescu de la Brad, renta funciar\ `[i mai are izvorul `n acea calitate specific\ p\mântului: fertilitatea. Ea este cea care determin\ diferen]a compozi]iei organice a capitalului mai sus men]ionat\.

( a se comenta aici c\ valoarea utiliz\rii fertilit\]ii naturale intr\ `n pre]ul de echilibru ca [i pre]ul factorilor de mediu, dat fiind faptul c\ hr\nirea for]ei de munc\ valoreaz\ mult mai mult decât pre]ul de echilibru)

A se avea `n vedere mai târziu faptul ca renta funciar\ absolut\ este rezultatul direct fertilit\]ii naturale a p\mântului, iar renta funciar\ diferen]ial\ este rezultatul direct al diferen]ei de fertilitate `ntre diferite terenuri agricole; iar monopolul asupra terenurilui agricol determin\ reparti]ia [i uneori cuantumul acesteia, pre]ul de realizare pe pia]\ a produselor agricole fiind pârghia care determin\ nivelul b\nesc al valorii rentei funciare oricare ar fi tipul acestei a se vedea aici [i foarfecele pre]urilor, mai ales `n perioada de tranzi]ie, când pre]urile produselor agricole au r\mas mult `n urma celor ale produselor de natur\ industrial\. Monopolul asupra unei grupe de produse este de aceeaâ natur\ ca [i cel pe care `l au unii agen]i economici asupra unor produse de natur\ industrial\ (renta de monopol)

Monopolul asupra terenului agricol determin\ renta funciar\ datorit\ diferen]ei numerice `ntre de]in\torii de teren agricol [i cei care au nevoie de produselel p\mântului. Dar [i pentru industrie poate fi valabil\ aceast\ opinie [i cu toate aceste industria nu produce venit net suplimentar fa]\ de agricultur\, ci invers.

Apari]ia rentei funciare absolute mai poate fi dat\ [i de valoarea social\ foarte mare a produsului agricol, ca necesitate a existen]ei, [i deci care are un cost de oportunitate greu de calculat `n raport de existen]a omului pe P\mânt ca specie (lucru valabil [i pentru alte specii).

Interesant este faptul c\ formula valorii terenului agricol pe baza rentei capitalizate arat\ ce s-a `ntâmplat ast\zi la noi cu valoarea terenului agricol [i anume c\ la o rat\ mare a infla]iei [i implicit a dobânzii valoarea eternului agricol scade, comportament normal din punct de vedere financiar

A se comenta [i faptul c\ `n actuala conjunctur\ de tranzi]ie pre]urile principalelor produse agricole `n România sunt stabilite centralizat [i sunt subevaluate, ceea de induce o rent\ funciar\ subevaluat\ [i implicit un pre] al p\mântului agricol mult mai mic decât este `n realitate.

Dup\ Marx p\mântul are pre] deoarece el este o surs\ de venit. Deci, bunurile ce pot forma obiectul vânz\rii-cump\r\rii se `mpart `n bunuri care au utilitate [i aduc venit (acesta este motivul pentru care sunt utile) [i bunuri utile care nu aduc venit.

Bunurile utile pot aduce venit sau pl\cere (ceea ce echivaleaz\ [i faptul c\ u[ureaz\ munca [i via]a omului).