Rolul Religiei In Romania

Cuprins:

Introducere

Rolul religiei in Romania

Influenta Bisericii Ortodoxe Romane in activitatile politice

Investitii facute de Stat in sprijinul Bisericii Ortodoxe Romane

Concluzii

In urmatoarea lucrarea o sa analizez relatia dintre Biserica si stat in Romania postcomunista, relatie ce dateaza din trecutul tumultos al tarii, insa in Romania moderna acesta incepe din vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Relatia dintre Biserica si statul roman devine una institutionala din perioada lui Alexandru Ioan Cuza si mai exact din 1863, cand una dintre reformele lui Cuza vizeaza direct Biserica. Secularizarea averilor manastiresti a fost prima reforma impusa de Cuza si avea ca scop transformarea Bisericii intr-o institutie a statului, fara niciun fel de privilegiu. O seria de alte masuri au fost luate atunci cu privire la institutia statului numita Biserica, cum ar fi slujbele in limba greaca au fost interzise, au fost interzise si defrisarile padurilor din jurul manastirilor de catre calugari in mod abuziv, egumenii greci erau obligati sa restituie statului bunurile si obiectele de cult ce apartineau Bisericii Romane, iar toti cei ce se impotriveau vointei domnitorului, erau revocati din functiile detinute.

Inca de atunci, relatia dintre Biserica si Stat devine una institutionala, iar ea se mentine pana in ziua de azi. Se poate observa ca dupa caderea comunismului in Romania, relatia dintre cele doua nu s-a modificat foarte mult. In ultimii 20 de ani, Biserica se implica tot in mai mult in deciziile statului, vorbim aici de campanii electorale, unde influenta Bisericii se observa in lacasurile de cult din zonele rurale asupra cetatenilor, pana la implicarea in decizii ce tin de viata publica. Biserica tinde sa ocupe un loc la masa puterii din statul roman, depasindu-si atributiile civile pe care le detine.

Dupa 1989, mai exact dupa caderea regimului comunist din Romania, Biserica capata o noua fata, acceptand democratia si incercand sa-i dea un nou inteles, devenind mai puternice si cu un impac mai mare si prezent cat si in viitor.

Printre primele semne ca Biserica capata un rol important din viata publica dupa 1989, este introducerea in scoli a religiei ca materie obligatorie, pana in anul 2015, cand legea este revizuita si religie desi isi pastreaza locul printre materiile educationale, elevii sau parintii au dreptul de a alege materia. Curtea Constitutionala decide ca religia ca materie obligatorie in scoli este un act neconstitutional. "In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.9 alin.(2) teza intai din Legea invatamantului nr.84/1995 si dispozitiile art.18 alin.(2) teza intai din Legea educatiei nationale nr.1/2011 sunt neconstitutionale"

Un alt semn prin care Biserica isi arata importanta in Romania, este impotrivirea cultelor pentru recunoasterea homosexualitatii si a transexualilor ca membri cu drepturi depline ai comunitatii politice.

O definitie clasica ce poate fi valabila si in ziua de astazi dateaza din vremea imparatului Iustinian I „daca clerul este in toate privintele fara prihana si are acces la Dumnezeu si daca imparatii conduc in mod drept si judicios statul care le-a fost incredintat, atunci va rezulta o armonie generala si rasa umana va beneficia de tot ceea ce este mai bun.” Acest lucru este general valabil si raspandit in mai toate zonele de catre preoti pentru enoriasi, respectiv alegatori, in special in zonele rurale, dar nu numai.

O analiza mai ampla a ceea ce inseamna relatia biserica-stat se datoreaza studiului comparativ a lui Stephen Monsma si Christopher Soper, The Challenge of Pluralism: Church and State in Five Democracies, sunt propuse scheme ce cuprind relatii dintre biserica-stat la nivelul anumitor tari, cu o democratie consacrata. Din ce reiese din acest studiu, Biserica ar fi un domeniu privat fata de stat care este un domeniu public si neutru, deoarece grupurile religioase nu sunt infiintate din bani publici.

Una dintre lucrarile ce vizeaza atributiile statului, este cea a lui Stepan, acesta sustine separarea Bisericii de stat, vazand acest fapt ca o conditie esentiala a progresului democratiei. Stepan sugereaza ca pentru a beneficia de libertatea cuvenita si pentru a genera politici publice in mod independent, institutiile statului trebuie sa se separe de institutiile religioase, iar acestora din urma sa nu li se recunoasca „prin constitutie prerogative” de a ordona politici publice guvernelor alese in mod democratic. In acelasi timp, credinciosii si comunitatile religioase „trebuie sa aiba libertatea de a se ruga in spatiul lor privat” si trebuie „sa poata sa-si exprime valorile spirituale in mod public in cadrul societatii civile si sa sponzorizeze organizatii si formatiuni in societatea politica, atata timp cat actiunile lor nu influenteaza negativ libertatile altor cetateni si nu violeaza democratia si statul de drept”

Influenta religiei in viata publica dupa 1989, incepe chiar la primele alegerile dupa caderea regimului comunist, in 1990, acestea sunt castigate de Ion Iliescu, si partidul sau de atunci, Frontul Salvarii Nationale, desi Ion Iliescu era un comunist convins, el a reusit sa convinga electoratul ca nu neaparat politicile impuse de comunisti, cat Nicolae Ceausescu a fost cel vinovat de etapa critica si falimentara in care se afla Romania in acel moment. La primele alegeri, cele din 1900 nu se cunoaste foarte mult influenta religiei, Ion Iliescu apeland la alte tactici electorale pentru a castiga alegerile si considerand religia un factor mai putin important pentru cetateni. Insa lucrurile se schimba la algerile din 1996, cand religia devine in mod neasteptat una dintre strategiile de campanie ale lui Emil Constatinescu, acesta apeland la importanta religiei si relatia pe care o avea biserica cu electoratul si reusind sa castige astfel alegerile si simpatia populatiei. Acesta tendinta a fost preluata si de alti lideri politici in diverse campanii electorale.

Alte domenii in care religia a contribuit si chiar mai mult, a reusit sa influnteze, pe langa campaniile electorale, au mai fost si domeniul educatiei si cel al sexualitatii.

In educatie, avem ca si criteriu principal, materia predata in scolile publice sub titulatura de „Religie”, inca de la inceput, in Romania, Biserica Ortodoxa Romana si-a asumat acest proces, mai exact, au pregatit manualele si materialele didactice necesare, au angajat profesori in scoli, cei mai multi fiind preoti, si chiar au contribuit la eliminarea progresiva a altor culte din cadrul invatamantului preuniversitar.

In domeniul sexualitatii, Biserica Ortodoxa Romana s-a opus in mod vehement fata de homosexualitatea manifestata de anumite persoane, chiar daca acest lucru putea duce la imposibilitatea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

Toate aceste tendinte relatate, duc la concluzia ca relatia Biserica-stat ar trebui sa fie una independenta, David Marquand si Ronald Nettler sublinieaza faptul ca „ chiar si in absenta unei intelegeri de mentinere a Bisericii si statului separate, religia si democratia pot cooxista. Comunitatile religioase constituie un potential pericol pentru fundamentele unei democratii pluraliste prin incercarea lor de a urmari agende esentiale religioase cu mijloace politice.”

In cazul Romaniei este destul de complicat sa se modifice acesta relatie Biserica Ortodoxa Romana si Stat, avand in vedere faptul ca la ultimul recensamant national, 86,8% din cetatenii romani se declara membri ai Bisericii Ortodoxe Romane, iar 5% apartin Bisericii Romano-Catolice. Gradul de religiozitate este unul scazul in Romania fata de alta state europene, chiar si asa, influenta Bisericii ramane una destul de importanta.

Avem de a face in 2006 cu adoptarea unei noi legi a cultelor, care s-o inlocuiasca pe cea din 1948. Prin noua lege a cultelor se garanteaza clar drepturile fundamentale reprezentate de libertatea de opinie, de constiinta si de credinta religioasa (art 1). Exista o schimbare evidenta in cea ce priveste domeniul religie-politica, atfel ca pana acum, in toate cabinetele Romaniei postcomuniste, avem guvernul lui Petre Roman (1900-1991), Teodor Stolojan (1991-1992) si Nicolae Vacaroiu (1992-1996), acestea fiind guverne de centru-stanga unde s-a pus accentul prosperitate, si avem guvernele de centru-dreapta, Victor Ciorbea (1996-1998), Radu Vasile (1998-1999), Mugur Isarescu (1999-2000) care au adoptat masuri mai ferme. Intre 2000-2004 avem guvernul lui Adrian Nastase care pune accentul pe protectia sociala si intre 2004-2008 guvernul lui Calin Popescu Tariceanu, care se bazeaza cel mai mult pe cerintele de integrare in Uniunea Europeana. Insa in toate aceste guverne nu s-a pus accentul pe religie in mod deosebit, aceasta fiind lasata mai la urma si atfel nu exista o evolutie in ceea ce priveste relatia Biserica-Stat.

Se poate observa de dupa 1989, ca statul roman a privilegit Biserica Ortodoxa Romana fata de celalalte culte, avem spre exemplu in 2004 Miscarea de Integritate Spirituala in Absolut (MISA), grupul fiind condus de Gregorian Bivolaru, acesta a fost acuzat de trafic de persoane, exploatare sexuala a minorilor si evaziune fiscala, insa la un an dupa acuzatia adusa de statul roman, acesta a primit azil politic in Suedia, sustindu-se ca liderul MISA a fost neindreptatit si persecutat in tara natala, toate acestea doar pentru opiniile sale religioase diferite de cele ortodoxe. Un alt exemplu elocvent este ca in perioada 1994, in timpul guvernului condus de Nicolae Vacaroiu, li s-a acordat preotilor ortodocsi prime si salarii diferentiate. Astfel Patriarhul ortodox a primit de 4, 5 ori salariu mediu, iar ceilalti lideri au primit numai 3,9 ori salariul mediu. Chiar mai mult de atat, in 1990, conform surselor din mass-media locala, mitropolitii s-au intalnit cu presedintele de atunci, Ion Iliescu pentru a discuta despre implicarea Bisericii in politica, mai exact „reprezentarea Bisericii in Parlamentul Romaniei”, insa acesta respinsa de catre presedinte. Insa in 1998, arhepiscopul Bartolomeu Anania al Clujului, Vadului si Feleacului a reiterat cererea din 1900, sustinand ca implicarea politica a Bisericii este un drept natural, dar aceasta initiativa nu a avut succes nici de data asta, liderii ortdoxi aratandu-se dezamagiti chiar de faptul ca liderii politici nu au luat in calcul cererea lor, insitand pe faptul ca prezenta Bisericii in Parlamentul Romaniei este o obligatie morala din partea statului. Aceste cereri pentru patrunderea in domeniul politicii au continuat de-a lungul timpului.

Implicarea politica a Bisericii a existat in mod direct sau chiar indirect, ramanand un actor important pe scena politica romaneasca, si avand o influenta destul de mare, de exemplu Biserica Ortodoxa a asigurat o educatie religioasa in scolile publice inainte ca Parlamentul sa fi votat legislatia respectiva, si a franat efortul de a dezincrima comportamentul homosexual cu riscul de a pericicla procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana.