Rolul Punctuatiei In Acuratetea Documentelor Manageriale

ROLUL PUNCTUAȚIEI ÎN ACURATEȚEA DOCUMENTELOR MANAGERIALE

CUPRINS

ARGUMENT

Mi-am ales această lucrare deoarece am fost fascinat de faptul că prin simpla inserare a unor semne grafice, litere și semne de punctuație putem să transmitem cititorului prin scris nu numai, niște sunete (prin transcriere fonetică), dar și pauzele, intonația, întreruperea cursului vorbirii, expresivitatea și chiar emoția, sentimentele și trăirile personale. Pe de altă parte însă, folosirea greșită sau omiterea semnelor de punctuație duce la confuzii și la denaturarea conținutului comunicării, ceea ce este foarte important mai ales când este vorba despre documente. Cunoaștem cu siguranță un caz în care un judecător rus a putut să hotărască soarta unui om prin simpla folosire a virgulei, prin locul unde a decis unde va fi aceasta amplasată în cadrul textului: ”Să-l executați nu se poate de iertat!” Este lesne de observat că dacă virgula ar fi fost amplasată după ”Să-l executați”, persoana era condamnată la moarte (Să-l executați, nu se poate de iertat). Dacă însă virgula ar fost plasată după ”nu se poate”, persoana rămânea în viață (Să-l executați nu se poate, de iertat). Putem observa că uneori, o simplă virgulă care nu e pusă la locul ei sau este omisă, poate schimba total conținutul, ceea ce în unele cazuri poate fi ceva foarte grav. Astfel a apărut necesitatea stabilirii normelor de folosire a semnelor de punctuație, tocmai în ideea de a elimina posibilitatea interpretării ideilor transmise în formă scrisă în alt mod decât în cel în care se dorește a fi înțelese.

De aceea orice individ normal, care a trecut prin școală trebuie să știe regulile de bază ale ortografiei, deoarece, a scrie și a vorbi corect nu mai este, astăzi, problema doar a filologilor sau a oamenilor cu o instruire superioară ci și a oamenilor de succes din zilele noastre. Pentru acest lucru cel mai important rol îl joacă atât școala, cât și mass-media prin televiziune în primul rând dar și prin presă și radio, ca să nu mai vorbim de literatura artistică și de informațiile tehnico-științifice. În acest fel, problema scrierii corecte depășește sfera culturală a individului, devenind o chestiune ce vizează limba națională în general.

De obicei limba națională, în varianta ei standard, cea pe care o folosim în viața noastră de zi cu zi, se confundă cu limba literară. Un factor important care conferă stabilitatea acesteia îl reprezintă normele ortografice și de punctuație precise, dar care prin simpla lor prezentare în lucrări de specialitate nu vor da rezultatele așteptate atâta vreme cât ele nu sunt temeinic însușite și aplicate în practica scrisului de către marea majoritate a vorbitorilor de limbă română. Volumul de greșeli este uneori foarte mare, iar sursa lor trebuie căutată, înainte de toate, în instrucția școlară, unde observăm interesul din ce în ce mai scăzut al elevilor față de școală, dar și faptul că, o bună perioadă de timp, ortografia a fost considerată o problemă secundară a predării limbii române. Deși în școli se atrage atenția asupra importanței regulilor gramaticale și de punctuație, conștientizarea acestora apare abia în momentul în care trebuie sa elaborăm sau să interpretăm corect acte normative și documente.

Culegerile de exerciții de ortografie sunt extrem de rare. Una din lucrările cel mai temeinic întocmite aparține Fulviei Ciobanu și Lidiei Sfîrlea: Cum scriem, Cum pronunțăm corect. Norme și exerciții, Editura Științifică, București, 1970. Tot dintre lucrările de marcă, foarte bine întocmite, considerate ca lucrări de referință, putem aminti Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație, Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” București și, mai de actualitate, DOOM – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu IORDAN – Al. ROSETTI”, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Universul Enciclopedic, București, 2005.

În această lucrare vom inventaria semnele de punctuație și ne propunem să reamintim regulile de bază gramaticale, de ortografie și punctuație, atât prin prezentarea lor schematică, cât și prezentarea de exemple și studii de caz.

.

I. SEMNELE DE PUNCTUAȚIE ÎN SISTEMUL LIMBII ROMÂNE

1.1. PUNCTUAȚIA

În vorbire se stabilesc raporturi logice între cuvinte, grupuri sintactice și propozitii care formează unități aparte din punctul de vedere al înțelesului. Pentru a exprima aceste raporturi, vorbirea omenească folosește, în afară de procedeele gramaticale, pauzele, intonația și întreruperea șirului comunicării. De acce pentru a putea exprima în scris ceea ce vorbim avem nevoie de întrebuințarea unor mijloace grafice, respectiv literele alfabetului pentru a forma cuvintele și semnele de punctuație.

Semnele de punctuație au fost folosite, la început, pentru a marca limita dintre cuvinte, pentru ca mai târziu să apară punctuația ca și un sistem de semne convenționale care au rolul de a marca în scris pauzele, intonația, întreruperea cursului vorbirii, etc.. Acestea au caracter convențional, câteva dintre ele puteau fi folosite unul în locul altuia, dar încetul cu încetul s-a ajuns însă la generalizarea întrebuințării unui anumit semn de punctuație pentru o anumită situatie. Fixată prin tradiție, folosirea semnelor de punctuație, cu valori bine precizate, a devenit indispensabilă pentru toti cei care vor să-și exprime clar gândurile în scris. În general însă folosirea greșită sau omiterea semnelor de punctuație duce la confuzii și la denaturarea conținutului comunicării.

Necesitatea de a exprima cât mai clar ideile în scris pentru ca ele să fie mai ușor și pe deplin înțelese, a făcut să crească în ultima vreme interesul pentru stabilirea normelor de folosire a semnelor de punctuație. Forma semnelor de punctuație a variat foarte mult de-a lungul timpului, cel mai folosit semn de punctuație fiind punctul (.), care putea fi întrebuințat și ca semn de abreviere, după inițiala unui prenume sau după un cuvânt prescurtat din una sau mai multe litere.

Aristofan din Bizanț (secolul al II-lea i.e.n.) este primul care a folosit semnele de punctuație pentru a delimita unitățile de înțeles: punctul perfect, corespunzător punctului nostru, subpunctul, marcând suspensia unei fraze neterminate, și punctul mediu, corespunzător virgulei noastre. Sistemul lui Aristofan din Bizanț a avut o largă răspândire dar nu s-a generalizat. Deși a început să se învețe în școli, punctuația lui a fost puțin pusă în practică, abia în secolul al VIII-lea. apărând primele manuscrise care au semne de punctuație. Odată cu descoperirea tiparului s-a născut punctuația modernă, cu semnele pe care le folosim și azi: punctul, virgula, punctul și virgula, semnul întrebării și semnul exclamării. Aceste semne s-au generalizat în scrierea tuturor limbilor, cu câteva excepții.

Ca și în alte scrieri, cel dintâi semn de punctuație folosit în scrisul românesc este punctul. El apare în cele mai vechi texte scrise la noi cu litere chirilice, atât în limba slavă, cât și în limba română. La început, punctul nu marca numai sfârsitul de frază, ci separa și propozițiile din interiorul unei fraze, uneori chiar grupuri de cuvinte și cuvinte izolate. Virgula apare sporadic, cu funcțiunea pe care o are astăzi, din secolul al XVI-Iea, confundându-se însă uneori cu punctul. Tot în secolul al XVI-lea începe să apară, după modelul scrierii grecești semnul întrebării redat prin punct și virgulă. Această particularitate se menține până la începutul secolului al XVIII-lea, dar între timp, încă din secolul al XVII-lea, se introduce și semnul întrebării asemănător cu cel din zilele noastre. Două puncte încep să apară în secolul al XVII-lea, fie pentru a anunța o citare, fie pentru a introduce o enumerare sau o explicație.

Punctuația completă, asa cum se foloseste în zilele noastre, apare abia la începutul secolului al XIX-Iea, mai întâi în cărțile tipărite în Transilvania și apoi în cele din principatele române. Sub influența tipăriturilor, punctuația ajunge să fie aplicată apoi și în scrisul de mână.

1.1.1. PUNCTUL

Semnul grafic numit PUNCT marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propozitii independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

1.1.2. VIRGULA

Virgula delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției. Virgula arată felul în care fraza și propoziția se despart în elementele lor constitutive, pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Aceasta este funcția gramaticală a virgulei.

În legătură cu funcția gramaticală se pot da reguli precise. Ele arată când este obligatorie și când nu este îngăduită folosirea virgulei. Aceste reguli se bazează pe felul în care se înlănțuie logic ideile în succesiunea lor. De accea, între modurile de folosire a virgulei în limbi diferite nu există deosebiri esențiale. Virgula marchează grafic anumite pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziții sau fraze. În felul acesta virgula, alături de alte semne de punctuație servește la redarea grafică a ritmului vorbirii și a intonației. Ea se folosește pentru a reda grafic pauzele scurte, ori de câte ori marcarea lor este considerată necesară de către autor. În vorbire, asemenea pauze sunt folosite în mod intenționat în două situații:

a) pentru a grupa la un loc cuvintele și grupurile de cuvinte care formează unități de înțeles și a le despărți, în felul acesta, de restul frazei sau al propoziției;

b) pentru a atrage atenția în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despărțirea lor de restul frazei.

ÎN PROPOZIȚIE:

Se pune virgulă între părți de propoziție de același fel, când nu sunt legate prin și copulativ ori prin sau:

a) Subiecte, urmate sau nu de determinări;

b) Nume predicative urmate sau nu de determinări;

c) Atribute de același fel (substantivale, adjectivale, pronomifiale, verbale, adverbiale), urmate sau nu de determinări;

d) Complemente de același fel (directe, indirecte, de agent sau circumstantiale de același fel), urmate sau nu de determinări.

Nu se despart prin virgulă părți de propoziție de același fel când sunt legate prin și copulativ ori prin sau. De asemenea nu se desparte prin virgulă subiectul de predicat și nici părțile de propoziție de același fel când sunt legate prin și adverbial. Între predicat și un complement circumstanțial așezat după el, în general nu se pune virgulă. Nu se despart prin virgulă nici complementele directe și indirecte așezate după predicat. Se pun de obicei între virgule complementele circumstanțiale așezate între subiect (însoțit sau nu de determinări) și predicat, dar numai când subiectul e așezat înainte de predicat. Dacă subiectul e așezat după predicat, complementele circumstanțiale se intercalează între virgule numai când autorul vrea să atragă atenția asupra lor. Se intercalează între virgule un complement circumstanțial așezat înainte de locul pe care îl ocupă în ordinea normală a complementelor. Această schimbare de topic are rolul de a atrage atenția în mod deosebit asupra acestui complement circumstanțial.

În locul unui verb (predicativ sau auxiliar) omis prin elipsă, se poate pune virgulă. Se desparte prin virgulă un substantiv de o apoziție explicativă. Dacă după apoziție urmează altă parte de propozitie, apoziția se intercalează între virgule. Construcțiile gerunziale și participiale, cu sau fără determinări, așezate la începutul frazei, se despart prin virgulă, indiferent de funcția sintactică pe care o au.

Se despart prin virgulă de restul propoziției cuvintele și construcțiile cu topică schimbată sau incidente. Se pune virgulă după adverbele de afirmație și de negație, când acestea sunt echivalente ale unei propoziții. Dacă după un adverb din această categorie urmează o propoziție subiectivă, folosirea virgulei nu mai este îngăduită. Se desparte despart de obicei prin virgule de restul frazei substantivele în cazul vocativ. Se despart prin virgulă de restul frazei interjecțiile. După interjecții se poate pune însă și semnul exclamării, dar când acestea sunt urmate de un vocativ cu care formează în rostire o unitate nu se mai pune nici un semn. Nu se recomandă virgula când substantivul în vocativ este de genul femininin. Interjecția la nu se desparte de verbul următor, cu care formează o unitate.

Conjuncțiile însă, deci și adverbul totuși, așezate în interiorul unei propoziții nu se despart prin virgulă. Conjuncția așadar și locuțiunea conjuncțională prin urmare, așezate în interiorul unei propoziții, se pune între virgule.

ÎN FRAZĂ:

Coordonarea:

Se pune virgulă între propozițiile coordonate juxtapuse, fie că sunt, fie că nu sunt determinate de alte propoziții: ”Nourii curg, raze-a lor șiruri despică”. Se pune virgulă între coordonatele de orice fel, astfel:

a) între copulative, când sunt legate prin nici, nu numai, ci și:

b) între coordonate adversative;

c) între coordonate disjunctive, când încep amândouă cu ba, când, fie, ori sau sau:

d) înainte de o coordonată conclusivă.

Coordonatele legate prin și copulativ ori prin sau nu se despart prin virgulă.

Subordonarea:

a) Propozițiile subjective și predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor față de regentă.

b) Propoziția atributivă:

– Propoziția atributivă explicativă, dacă este izolată, se desparte prin virgulă de cuvântul pe care îl determină;

– Atributiva determinativă care nu este izolată, nu se desparte prin virgulă de cuvântul pe care îl determină. Regula se aplică și când propoziția determină un grup de cuvinte, de obicei substantiv + atribut.

c) Propozițiile completive atât directe cât și indirecte se despart de obicei prin virgulă când sunt așezate înaintea regentei. Completivele directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta. Propozițiile completive de agent în general nu se despart prin virgulă de regenta lor.

d) Propoziția circumstanțială de loc se desparte prin virgulă când nu se insistă în mod deosebit asupra ei sau când e așezată înaintea regentei. Așezată după regentă, ea nu se desparte prin virgulă. Propoziția circumstanțială de timp așezată înaintea regentei, atunci când nu se insistă în mod deosebit asupra ei, se desparte de aceasta prin virgulă. Așezată după regentă, ea nu se desparte prin virgulă.

e) Propoziția cauzală, indiferent de locul pe care îl are în frază, se desparte de regenta ei prin virgulă. Dacă însă prin formularea cauzalei autorul ține să arate că ea exprimă unica cauză (sau singurele cauze) care justifică acțiunea din regentă, cauzala nu se mai desparte prin virgulă, indiferent de locul ei față de regentă.

f) Propoziția finală se desparte de obicei de regentă prin virgulă, când se află înaintea acesteia. După regentă, propoziția finală, atunci când vrem să subliniem că ea nu este un element esențial în frază, se desparte prin virgulă. Propozițiile finale introduse prin conjuncția de nu se despart prin virgulă.

g) Propoziția circumstanțială de mod se desparte prin virgulă când e așezată înaintea propoziției regente și când nu se insistă în mod deosebit asupra ei. După regentă, propoziția modală se desparte prin virgulă când nu se insistă asupra ei. Subordonatele consecutive se despart de regentă în genere prin virgulă. Așezate imediat după predicatul regentei, consecutivele introduse prin conjuncția de, nu se despart prin virgulă. Subordonatele concesive, așezate înainte sau după regentă se despart întotdeauna prin virgulă.

h) Propozițiile condiționale, se despart prin virgulă când nu se insistă în mod deosebit asupra lor.

i) Propozițiile opoziționale și cumulative se despart prin virgulă de regenta lor.

j) Propozițiile instrumentale, sociative, de excepție și predicative suplimentare nu se despart prin virgulă de regenta lor în general.

k) Propozițiile de orice fel, intercalate în propoziția regentă, se despart prin virgule. Considerate incidente, propozițiile intercalate într-o frază sau într-o propoziție redată prin vorbire directă (ori care urmează unei astfel de propoziții sau fraze), se pun între virgule sau linii de pauză.

1.1.3. PUNCTUL ȘI VIRGULA.

Punctul și virgula este semnul de punctuație care marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă și mai mică decât cea redată prin punct. O astfel de pauză este adesea necesară pentru a despărți propoziții sau grupuri de propoziții care formează unități relativ independente în cadrul unei fraze. Fraza câștigă astfel în claritate și se evită legarea greșită a unei subordonate dinaintea unei pauze marcate prin punct și virgulă de propoziția imediat următoare.

Propozițiile separate prin punct și virgulă sunt mai mult sau mai puțin legate între ele prin conținutul lor de idei, iar natura acestei legături este uneori exprimată și prin structura lor gramaticală. Ele pot face parte din povestirea de mai mare întindere a unui fapt, din descrierea unui peisaj. În asemenea cazuri, semnul punct și virgulă desparte de obicei propoziții echivalente, cu niște coordonate copulative (uneori determinate, fiecare în parte, de alte propoziții). Dar aceste propoziții pot fi legate și prin raporturi sintactice conclusive, cauzale, concesive. Aceste raporturi se deduc din succesiunea ideilor și din structura gramaticală a propozițiilor iar punctul și virgula nu face decât să le accentueze. În general, pauza notată prin punct și virgulă nu este absolut indispensabilă, omiterea sau înlocuirea ei cu virgula sau cu punctul nu duce la denaturarea sensului frazei.

Punctul și virgula fiind mai mult un mijloc stilistic decât gramatical, folosirea lui e dictată de preferința celui care scrie textul. În textele alcătuite din fraze lungi, punctul și virgula apare mai des. Astfel de fraze trebuiesc fragmentate, pentru a putea fi urmărite cu ușurință la citit. Ele cuprind un număr mare de propoziții mai mult sau mai puțin legate între ele prin diverse raporturi sintactice. Gruparea acestor propoziții în unități sintactice relativ independente, în cadrul frazei, e ușurată de folosirea semnului punct și virgulă.

Punctul și virgula desparte de multe ori propoziții sau grupuri de propoziții între care există raporturi de coordonare sau de subordonare. În asemenea cazuri, valoarea punctului și virgulei e analog cu a punctului când marchează fărâmițarea frazei, ca procedeu stilistic, în:

a) propoziții adversative;

b) propoziții conclusive;

c) o propoziție cauzală de regenta ei.

d) o propoziție concesiv de regenta ei sau de altă concesivă (urmată de alte propoziții care o determină).

Punctul și virgula apare uneori, în dialog, după adverbe de afirmație și de negație sau după unele adverbe de mod. Acest semn de punctuație apare de multe ori în texte care cuprind redarea unei vorbiri directe, și anume, între propoziția incidentă, prin care se dau indicații asupra celui care vorbește și comunicarea propriu-zisă.

1.1.4. DOUĂ PUNCTE.

Două puncte anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o concluzie și marchează totodată o pauză, în general mai mică decât pauza indicată de punct. Ele se pun atât la sfârșitul unei fraze, cât și în interiorul ei.

Două puncte se pun:

– înaintea unei vorbiri directe:

a) după un verb de declarație;

b) după un verb de declarație subînțeles;

c) după un substantiv care anunță vorbirea directă.

– după verbul care anunță reproducerea unor zgomote sau sunete;

– înaintea citării unui text, a unui proverb, a unei zicale, a unui principiu;

– înaintea unei enumerări, în descrieri sau narațiuni;

– înaintea unei explicații sau a unei dezvoltări cu privire la un obiect, la un fenomen. De obicei aceste explicații și dezvoltări sunt propoziții apozitive, care se raportează la o propoziție regentă, întregindu-i înțelesul.

Se pot pune două puncte după cuvinte ca de exemplu, astfel, anume, iată, care anunță explicări, precizări, exemplificări făcute de vorbitor la ceea ce s-a spus mai înainte. Se mai pun două puncte înaintea unei propoziții care exprimă o concluzie sau o consecință. În construcțiile în care verbul nu e exprimat, cele două puncte marchează locul verbului. În astfel de situații, în locul acestui semn de punctuație se poate folosi virgula sau pauza. Uneori două puncte apar și între propoziții principale. De exemplu, între două principale dintre care a doua are sens cauzal, pentru a accentua raportul de cauzalitate dintre cele două propoziții. Două puncte nu se pun între toate categoriile de coordonate principale; folosirea acestui semn de punctuație (în loc de virgulă) între două propoziții adversative nu este justificată.

1.1.5. SEMNUL ÎNTREBĂRII.

Semnul întrebării este folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.

Se pune semnul întrebării după cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții și fraze care au un caracter interogativ și care sunt întrebări directe.

1.1.6. SEMNUL EXCLAMĂRII.

Semnul exclamării marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune de asemenea după interjecțiile și vocativele care exprimă stări afective și sunt considerate cuvinte (sau părți de frază) independente.

Se pune semnul exclamării după o propoziție exclamativă, care poate fi completă sau eliptică de predicat.

1.1.7. SEMNELE CITĂRII (GHILIMELELE).

Semnele citării sau ghilirnelele (,,…“) sunt semne grafice care se întrebuințează atunci când reproducem întocmai un text spus sau scris de cineva. Aceste semne se pun la începutul și la sfârșitul unui citat închizând vorbirea directă. În această situație se disting mai multe cazuri de folosire a ghilimelelor, după cum propoziția pe care o anunță e la sfãrșitul, la începutul sau înăuntrul vorbirii directe.

a) Când reproducerea merge în continuarea cuvintelor care o anunță, ea este precedată de două puncte și începe cu majuscule.

– când după vorbirea directă se pune punct, semnele citării pot sta atât înaintea punctului, dacă vorbirea directă intervine în cursul unei propoziții sau fraze, cât și după punct, dacă vorbirea directă constituie o propoziție sau o frază independentă.

– dacă vorbirea directă se termină cu semnul întrebării sau al exclamării, atunci ghilimelele se pun după aceste semn.

b) Când cuvintele care arată cui îi aparține vorbirea directă stau după aceasta, semnele citării se pun imediat ce se termină vorbirea directă și se separă de restul propoziției prin virgulă sau pauză.

c) Dacă cuvintele care arată cui îi aparține vorbirea directă se află în mijlocul acesteia, atunci ele se despart prin virgule sau pauze. În acest caz nu se pun semnele citării înainte și după intercalare.

Când reproducem un cuvânt sau un grup de cuvinte care nu constituie o propozitie, aceste cuvinte se pun între ghilimele. Semnele citării se pun înainte și după reproducerea unui text; ele pot exprima ironia față de cel care folosește cuvântul sau grupul de cuvinte reprodus. Se pot închide între semnele citării cuvintele asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, să atragă atenția în mod deosebit sau să le dea o mai mare importanță decât au în realitate.

Se pot pune între semnele citării titlurile operelor literare, artistice sau științifice ale publicațiilor atunci când aceste titluri sunt reproduse într-o frază. În lucrările de lingvistică se obișnuiește ca traducerea, sensul unui cuvânt, să se stea între ghilimele. Când în cadrul unui citat intervine un alt citat, este nevoie de două rânduri de ghilimele. Pentru o mai mare claritate, e bine ca în astfel de cazuri să se folosească ambele feluri de ghilimele, și anume ghilimelele <<…>> se așează în interiorul textului cuprins între ghilimelele ,, …“.

1.1.8. LINIA DE DIALOG ȘI DE PAUZĂ.

Același semn de punctuație (—) are două funcțiuni cu totul diferite: Linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la o convorbire, iar linia de pauză marchează, ca și alte semne de punctuație pauza dintre diferitele părți ale propoziției, dintre propoziții sau fraze. Este greșită folosirea semnelor citării împreună cu linia de dialog.

Linia de pauză se foloseste în interiorul propoziției sau al frazei, pentru a delimita cuvintele și construcțiile intercalate sau apozițiile explicative. Apoziția explicativă poate fi despărțită de restul propozitiei atât prin linia de pauză, cât și prin virgulă. Se preferă linia de pauză acolo unde construcția intercalată are în interiorul ei una sau mai multe virgule. Topica inversă este astfel evidentă, pentru cititor, și ușurează înțelegerea frazei.

Uneori construcția explicativă este despărțită de restul frazei atât prin linia de pauză, cât și prin virgulă. În astfel de cazuri, virgula este așezată întotdeauna înaintea primei linii de pauză și după cea de-a doua. Linia de pauză izolează construcția explicativă de restul frazei, iar virgula are aici rolul de a despărți anumite părți de propoziție sau propoziții care au fost despărțite prin virgulă chiar dacă nu ar fi intervenit construcția explicativă. De multe ori pauza creată de o atitudine afectivă a vorbitorului, de o intonație deosebită, este notată prin linia de pauză. Uneori se pune linie de pauză înaintea unei comparații care nu este introdusă printr-un adverb (de obicei ca). Astfel de comparații se numesc asindetice.

Intervenția autorului în cursul vorbirii directe sau la sfârșitul ei se pune fie între virgule, fie între linii de pauză. Folosirea liniei de pauză însoțite de virgulă este nerecomandabilă în asemenea situații. Se recomandă folosirea liniei de pauză după semnul întrebării sau al exclamării, când acestea se pun după un pasaj în vorbire directă și sunt urmate de interverția autorului. Linia de pauză marchează, în construcțiile eliptice, lipsa predicatului sau a verbului copulativ. Linia de pauză poate preceda o explicație, având aceeasi funcțiune ca două puncte.

1.1.9. PARANTEZELE.

Parantezele rotunde () sau drepte [] arată un adaos în interiorul unei propozitii sau al unei fraze.

Parantezele rotunde cuprind o explicație, o precizare ori un amănunt, care îmbogățesc înțelesul propozițieui sau al frazei de care sunt legate. În acest sens, parantezele au aceeași funcțiune ca linia de pauză sau virgula, când acestea cuprind comunicări care explică sau întregesc propoziția sau fraza în interiorul căreia se află. Parantezele închid fie un cuvânt, fie o propoziție sau o frază. Uneori, explicația din paranteză este subtitlul sau titlul unei lucrări. Se pun între paranteze rotunde cuvintele sau propozițiile care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele spuse înainte. În piesele de teatru se pun între paranteze rotunde indicațiile scenice. Astfel de indicații referitoare la gesturile și mimica personajelor se dau între paranteze uneori și în scrieri literare care aparțin altor genuri. Dacă fraza se încheie odată cu explicația dintre paranteze, se pune punct (semnul întrebării sau exclamării) după ultima paranteză. Când fraza continuă, trebuie folosită virgula dupa ultima paranteză în toate situațiile în care, dacă n-ar fi parantezele, s-ar pune virgulă.

Parantezele drepte se folosesc cu scopul de a închide un adaos făcut de noi într-un text citat. Ele ajută deci la separarea spuselor noastre de ale altora, ori de câte ori este nevoie să intervenim. Se închid de asernenea între paranteze drepte cuvintele sau semnele de punctuație asupra cărora vrem să atragem atenția cititorului.

1.1.10. PUNCTELE DE SUSPENSIE.

Când vrem să aratăm o pauză mare în cursul vorbirii, folosim punctele de suspensie. Ca diferențiere față de punctul normal, punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze, ci indică doar, o întrerupere a șirului vorbirii. Comunicarea care e așezată înaintea pauzelor redate în scris prin punctele de suspensie are întotdeauna o intonație caracteristică, când pauza este neintenționată, intonația este descendentă, iar când pauza este intenționată, intonația comunicării este ascendentă.

Funcția principală a punctelor de suspensie este de a arăta o întrerupere a vorbirii. Întreruperea vorbirii se poate face după orice parte a propoziției sau a frazei. Punctele de suspensie apar și între propoziții coordonate. Întreruperea vorbirii poate fi momentană sau definitivă. Vorbitorul își poate opri pentru un moment dat expunerea, înaintea unei afirmații care poate provoca surprinderea. Pauza făcută în acest sens, mărește efectul urmărit de vorbitor. Întreruperea definitivă a vorbirii se folosește ori de câte ori vorbitorul nu vrea să-si exprime până la sfârșit gândirea, considerând restul destul de ușor de subînteles sau recurgând la mimică și gesturi. Comunicarea câștigă astfel în expresivitate.

Punctele de suspensie sunt folosite în povestire fie pentru a marca pauzele lungi care vrea să le facă vorbitorul, arătând că își caută cuvintele, expresii cât mai potrivite, fie pentru a putea sugera ritmul lent cu care vorbește povestitorul. Punctele de suspensie pot să marcheze o vorbire incoerentă sau pot marca lipsa unor propoziții sau fraze. Când o dată este nesigură sau autorul nu intenționează să o scrie în întregime se pun puncte de suspensie în locul părților care lipsesc. Când într-o convorbire, deși este întrebată, persoana nu răspunde sau își arată numai prin mimică mirarea, surprinderea față de ceea ce aude, atitudinea ei poate fi sugerată, în scriere, prin aceste puncte de suspensie, uneori însoțite de semnul întrebării sau al exclamării. În construcțiile eliptice, punctele de suspensie țin uneori locul predicatului sau al verbului copulativ omis.

1.1.11. CRATIMA (LINIUȚA DE UNIRE SAU DE DESPĂRȚIRE).

Ca semn de punctuație, cratima (liniuța de unire sau despărțire) se folosește:

1. În repetiții, când cuvântul repetat (substantiv, adjectiv, adverb, interjecție) formează o unitate;

2. În interiorul unor expresii formate din două substantive, un substantiv și un adverb, din două adverbe sau din două interjecții;

3. Între două numerale, pentru a arăta că indicația numerică e aproximativă;

4. Între cuvinte care arată limitele unei distanțe, ale unui interval de timp.

1.2. SEMNELE ORTOGRAFICE.

Semnele ortografice sunt înrudite cu semnele de punctuație. Uneori chiar semnele de punctuație se folosesc ca semne ortografice. De exemplu, punctul marchează de obicei abrevierile. Semnele ortografice propriu-zise sunt cratima și apostroful.

Cratima marchează rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte, fie că lipsesc sunete, în care caz înlocuiește apostroful din vechea ortografie, fie că nu lipsesc. Cratima se folosește la scrierea unor cuvinte compuse, la despărțirea cuvintelor în silabe sau între două numerale.

Apostroful marchează absența accidentală în rostire a unor sunete.

II. FUNCȚIA STILISTICĂ A SEMNELOR DE PUNCTUAȚIE.

După cum am mai spus, pentru a putea exprima în scris ceea ce vorbim avem nevoie de întrebuințarea literelor pentru a putea transcrie grafic cuvintele dar mai ales avem nevoie de semnele de punctuație pentru a putea trasmite și prin scris pauzele, intonația, întreruperea cursului vorbirii. Uneori semnele de punctuație pot fi întrebuințate pentru a scoate în relief anumite valori stilistice. În asemenea cazuri nu se pot da reguli, folosirea semnelor de punctuație rămânând la aprecierea celui care le scrie.

2.1. Semnele de punctuație, din punct de vedere stilistic, sunt folosite, astfel:

2.1.1. VIRGULA – ”,” se folosește:

– pentru separarea unei apoziții / izolarea unei construcții în vocativ, explicații suplimentare, separarea a două idei aflate în raport adversativ (când întâlnim conjuncțiile dar, ci, însă, iar) sau disjunctive (când întîlnim conjuncția sau), elipsa predicatului (Sora vine, mama, nu), construcție incidentă (zise, vino).

– în situațiile în care este necesar să se accentueze, să se releve o anumită parte a enunțului (cuvânt, enunț) pentru a se atrage atenția asupra faptului că ceea ce se izolează este de primă importanță pentru text;

– în situațiile în care partea izolată este facultativă și poate fi lesne omisă, din cauză că această omitere nu știrbește din valoarea comunicativă a enunțului;

– în situațiile în care elementele frazei antepuse sunt accentuate în mod intenționat de către autor pentru că ele prezintă, de fapt, ceea ce este esențial pentru mesajul textului;

– în situațiile în care are funcția stilistică de a releva modul în care are loc acțiunea;

– în situațiile în care delimitează, separă două complemente care sunt amplasate în același context, consecutiv;

– în situațiile în care izolează un complement indirect antepus predicatului (depinde de poziția complementului);

– în situațiile în care scoate în prim-plan ceea ce este mai important pentru context;

– în situațiile în care se formează un contrast între elementele mesajului dintr-o strofă.

2.1.2. PUNCTELE DE SUSPENSIE – ”…”

Punctele de suspensie marchează întreruperea șirului gândirii și o pauză afectivă ce accentuează sentimentele exprimate în text, evidențiază surprinderea, ezitarea, durerea, regretul, îndoiala, o vorbire încoerentă, disperare, meditație, nedumerire, îngândurare, suspendare, renunțare, haos în gândire.

– deschid undă verde derulării unei profunde dureri materializate în meditație;

– sugerează posibilitatea interpretării meditative a unei sintagme (cuvânt, enunț);

– sugerează ideea de proporție a elementelor mesajului;

– implică sentimentul vinei, determinat de naivitatea și inocența sentimentului;

– constituie fundalul pe care se realizează trăiri și sentimente;

– reprezintă declanșarea unei game de bogate și variate emoții, atitudini;

– interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric)

În textul literar, reprezintă un semn grafic, clar și de tonalitate, care marchează discursul fragmentar, de tip reflexiv / meditativ, semnificând interiorizarea trăirilor sau a gândurilor.

Punctele de suspensie marchează întreruperea comunicării. Motivațiile subiectului vorbitor sunt multiple, consideră că destinatarul subînțelege ceea ce urmează, un moment de surpriză sau șoc emoțional, având ca efect instaurarea tăcerii semnificative, o pauză psihologică, intenționată, a vorbitorului, după care urmează un cuvânt neașteptat, care poate avea nuanță ironică. Punctele de suspensie interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric).

Formule de utilizat:

Punctele de suspensie reprezintă declanșarea unei game de emoții (atitudini) …

Model: Rar ninge-n noapte fără vindecare, Cu leru-i ler peste un sfert de veac… Mi-e dor… Punctele de suspensie marchează întreruperea enunțului, a decursului liric. Au valoarea de a sugera starea profundă a eului liric de retrăire a amintirilor legate de frumusețea tradițiilor, de casa părintească și de părinți. Ele angajează și cititorul într-o stare de reflexivitate. Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ și sugerează reflecțiile rememorării unor întâmplări din trecut. Punctele de suspensie îndeamnă la meditație, sugerând totodată o puternică încărcătură emoțională a eului liric. Punctele de suspensie din poezii și poeme au rol stilistic și semnifică melancolia eului liric, îndemnul spre meditație sau pentru a da o oarecare continuitate aversului, au rolul de a atrage atenția asupra spuselor sale și reprezintă o pauză de gândire a personajului sugerând astfel și o stare emoțională.

2.1.3. PUNCTUL ȘI VIRGULA – ”;”

Punctul și virgula marchează ezitarea autorului de a trece la alt segment de comunicare, el face o legătură între cele enunțate anterior și cele ce urmează să fie spuse în continuare, se utilizează când este necesară o pauză mai mare decât virgula și mai mică decât punctul;

– marchează ezitarea autorului de a trece la alt segment de comunicare;

– face o legătură între cele enunțate anterior și cele ce urmează să fie spuse în continuare. 

– marchează o coborâre a tonului și o pauză mai mare. Conferă frazei o anumită armonie, ritmicitate.

 Model: Florile surâd în taină;

Punctul și virgula marchează finalul unei descrieri a cadrului de natură, realizat printr-o stare calmă, feeric și trecerea la un alt segment de comunicare.

2.1.4. DOUĂ PUNCTE – ”:”

– marchează o pauză, uneori mai mică decât punctul, pauză care pregătește și atrage atenția că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicație sau o concluzie;

– are valoare stilistică atunci când poate fi înlocuit, eventual cu alte semne de punctuație, care au aceeași funcție ca și el, dar se recurge anume la el;

– are rolul de a anunța ceea ce presupune respect, ceea ce constituie un element specific, de altă factură decât alte elemente ale realității;

– introduce o constatare, de o mare valoare, de o mare revelație;

– este un segment de pornire, de demarare a unei constatări derivate din ceea ce a trăit și, în consecință ce a conchis autorul.

2.1.5. LINIA DE PAUZĂ – ”-”

– se folosește cu aceeași funcție ca și virgula, doar că ea vine, deseori, ca o concluzie, cu valoare de precizare, în susținerea aserțiunii anunțate până la ea;

Linia de pauză este marca unei tensiuni lirice deosebite, când este plasată după un enunț cu caracter confesiv, inducând cititorului conștiința gravității mărturisirii:

”Carbonizat, amorul fumega – 

Parfum de pene arse…”

Linia de pauză are rolul de a atrage atenția cititorului asupra trăirilor afective ale eului liric și conferă o frumoasă notă de expresivitate.

Linia de pauză este cea mai adecvată pentru a reda o pauză, care deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei precizări, unei elucidări și a unei insistări:

”Cade

Tot ce-i frumos și unic – 

Cade sufletul.”

Linia de pauză are valoare de sens de egalitate, de echivalență totală între două realități:

Toamna – strugure de chihlimbar.

Linia de pauză marchează totodată o schimbare a intonației și pune în evidență o atitudine afectivă a eului liric.

Linia de pauză:

– se folosește cu aceeași funcție ca și virgula, doar că ea vine, deseori, ca o concluzie, cu valoare de precizare, în susținerea aserțiunii anunțate până la ea;

– deschide perspectiva unei dezvăluiri, a unei elucidări și a unei insistări;

– are valoare de semn de egalitate, de echivalență totală între două realități, făcându-se o identificare între elementele mesajului.

2.1.6. SEMNUL EXCLAMĂRII – ”!”

Semnul exclamării marchează grafic o atitudine a vorbitorului, o stare sufletească. Aceasta poate fi: suferința, bucuria, deznădejdea, admirația, regretul, dezaprobarea, ciuda, etc. Contextul are un rol foarte important în identificarea corectă a acestei stări. Semnul exclamării marchează conturul intonațional al unui enunț exclamativ, dar și participarea afectivă a autorului, accentuând sentimentele exprimate; poate marca și adesarea directă și evocarea unei personalități istorice din trecut.

Prezența propozițiilor exclamative într-un text narativ (când nu aparțin personajelor) indică implicarea afectivă a naratorului, iar într-unul liric reprezintă o marcă a eului liric. În amândouă situațiile, propozițiile exclamative, imprimă textului o notă puternică de subiectivitate:

– prin el poetul (eul liric) își exprimă revolta, durerea de care poate fi cuprins un suflet răvășit;

-prin el poetul (eul liric) își exprimă admirația ce nu poate fi redată prin cuvinte;

– prin ele poetul (eul liric) își exprimă cuvintele de laudă care sunt înglobate în interjecții;

– exteriorizează starea de spirit (a poetului, a eului liric), o face cunoscută cititorului.

 Formule utilizate:

Semnul de exclamare vine să nuanțeze…

Semnul de exclamare evidențiază…

Semnul de exclamare scoate în evidență…

Semnul de exclamare exteriorizează starea de spirit al eului liric…

2.1.7. SEMNUL INTEROGĂRII – ”?”

Semnul interogării exprimă o implicare afectivă puternică: îndoiala, nedumerirea, uimirea, emoția, surpriza, furia, dilema, incertitudinea, căutarea febrilă, suferința, nehotărârea, indignarea etc.

Semnul interogării marchează conturul intonațional al unui enunț interogativ, evidențiază starea de incertitudine sau starea meditativă a eului liric (în funcție de situație):

– încearcă de a te plasa pe o poziție, de a soluționa o problemă, de a găsi un răspuns (de fapt fiind o întrebare la care nu se așteaptă răspuns);

– constată un adevăr.

Poate sugera și el o gamă variată de sentimente și stări sufletești : suferința, uimirea, nehotărârea, indignarea, etc.

,, Să cheltuiesc pentru el?…”

Valoare expresivă deosebită o au propozițiile interogative în monologul interior. Propozițiile interogative care reprezintă de fapt false întrebări se numesc interogative retorice.

Vorbitorul comunică ceva, vrând să sublinieze mesajul, să-i impresioneze și să-i implice pe ascultători (cititori).

Formule utilizate: 

Semnul de interogării provoacă un interes…

 Model:

„Florile surînd în taină;

Oare ce-ar surîde ele?”

Semnul interogării relevă starea de revelație, de surprindere, pe care o trăiește eul liric în raport cu personificarea Florile surâd. Semnul mai exprimă și o încercare a eului liric de a găsi un răspuns, de a exprima o nedumerire.

2.1.8. BARA OBLICĂ – ”/”

Ca semn de punctuație, bara oblică se folosește în interiorul enunțurilor, între cuvinte sau numerale reprezentate cifric, cu funcția generală de delimitare și substituire. Ca și parantezele ori ca și linia de pauză (cu care poate fi de multe ori înlocuită), bara oblică realizează în scris economie de mijloace verbale, compensate sau nu la lectură.

Situațiile în care e întrebuințată:

bara oblică substituie, mai întâi, următoarele prepoziții: pe, spre, până la;

bara oblică substituie locuțiunea prepozițională: față de (versus);

bara oblică substituie conjuncțiile: și, ori, de asemeni, față de;

Bara oblică rezumă formulări dezvoltate, cu repetiții, fie între termeni care implică raportarea alternativă la altul – determinat sau determinant, fie în alternativa conjuncțională sau/și ori și/sau, semnificând două variante opționale rezumate. Bara oblică evită situațiile de echivoc pe care le poate produce linia de pauză, de exemplu, când aceasta se confundă mai ales în textele manuscrise ori dactilografiate sau în culegerile la calculator, cu cratimă, și e impusă univoc atunci când termenii pe care-i delimitează sunt separați între ei prin alt semn, ca linia de pauză însăși.

Formulările cu prepoziție la primul termen, de felul relația dintre scris / oral, sunt nerecomandabile.

2.1.9. LINIA DE DIALOG – ”-”

Linia de dialog este un semn omograf cu linia de pauză, fără să aibă vreo înrudire funcțională cu ea. Nefiind implicată nici în punctuația finală, nici în cea interioară, linia de dialog e izolată funcțional și de celelalte semne ea precedă și semnalează începutul vorbirii directe a fiecărei persoane în cadrul unui dialog, avertizând pe cititor de trecerea de la un registru la altul (de la anunțarea vorbirii directe la redarea ei), precum și de trecerea de la o replică la alta, cu pauza care le separă și cu modificările corespunzătoare ale intonației. Prin acest semn punctuația determină deci o anumită punere în pagină a dialogului direct (nereconstituit) – cu alineat nou pentru fiecare replică:

„- Ziua de azi n-am s-o uit niciodată.

Ea m-a întrebat mișcată:

– De ce?

– Pentru că niciodată n-am fost mai fericit….”

2.2. FIGURILE DE STIL se nasc din două cauze fundamentale:

din deprinderea de a ne închipui că lucrurile și ființele pot să aibe însușirile dorite de noi și să se comporte ca și cum le-ar avea într-adevăr;

din necesitatea de a pune în evidență acele părți din diversele noastre expuneri scrise sau orale cărora dorim să li se acorde o atenție deosebită.

Ceea ce rezultă în vorbire sau în scris dintr-o schimbare cerută de cauzele mai sus arătate este o figură de stil. În basme și nu numai, animalele sau chiar obiectele vorbesc, caii mănâncă jăratec ca să devină năzdrăvani, oamenii se transformă în animale sau lucruri, apoi redevin oameni, etc.

Principalele figuri de stil sunt: comparația, metafora, personificarea, alegoria, metonimia și sinecdoca, hiperbola, ironia, umorul, inversiunea și hiperbatul, repetiția, epitetul și refrenul. În continuare voi încerca să trec în revistă pe fiecare în parte, cu unele exemple pentru a ni le reaminti și sedimenta.

2.2.1. COMPARAȚIA

Când două sau mai multe obiecte (lucruri, ființe, persoane) seamănă sau ni se pare că seamănă pentru că avem impresia că au o proprietate comună, spunem că unul este la fel, tot așa ca și celălalt, cum este și celălalt, precum este și celălalt sau parcă este celălalt, sau face ceva ca celălalt, cum face celălalt, etc. O proprietate comună poate fi: forma, mărimea, culoarea, gustul, mirosul, sunetul, un sentiment, un anume fel de a se mișca, de a gândi, etc. Comparația este cea mai ușoară, și în același timp cea mai grea figură de stil. Ea este ușoară pentru că stă la îndemâna tuturor, dar tocmai de aceea este și foarte grea, căci cele mai reușite comparații fiind făcute, a devenit din ce în ce mai greu să se găsească altele originale.

2.2.2. METAFORA

Este punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, fințe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii. În comparație este nevoie de o însușire comună dar obiectele comparate nu se identifică. De exemplu “Frunzele de păpușoi se mișcă și sună ca niște săbii”. Două obiecte diferite sunt așadar identificate unul cu celălalt, prin metaforă, deși nu se arată ce însușire comună au și obiectele nu seamănă de la prima vedere. În închipuirea celui care realizează metafora însușirea și asemănarea există însă.

Metafora este mai puternică atunci când unul din termenii ei nu se exprimă și trebuie descoperit.

” Dulce-a nopților făclie

Argintie

În Alhambra deștepta

Mii de umbre nevăzute

Și tăcute (….)” unde nu se spune ce este ”dulcea făclie argintie a nopților”, dar din calitățile ei se deduce ușor că este luna.

După cum sunt exprimați amândoi termenii ei sau numai unul, metaforele se împart în două mari categorii:

1. Cele în care apar amândouă numele obiectelor identificate (metafore explicite).

2. Cele în care numele unuia din obiectele identificate este trecut sub tăcere (metafore implicite). Acestea seamănă cu ghicitorile.

Descoperirea obiectului neexprimat se face de obicei cu destulă ușurință, dar câteodată însă este nevoie de un oarecare efort pentru a descoperi termenul absent.

Înlănțuirea de metafore și comparații.

Adesea în proza artistică și mai ales în poezie, metafora și comparația nu stau izolate, ci una dă naștere alteia sau altora în lanț, servind împreună imaginea voită de scriitor. Nașterea metaforei dintr-o comparație și invers depinde de semnificația întregului. Construirea succesiunii de metafore și comparații se face câteodată cu o vizibilă insistență. Metafora nu este destinată numai să înfrumusețeze (când exprimarea este într-adevăr artistică), ci și să transmită idei, adesea foarte profunde, la care trebuie să se ajungă printr-o lectură atentă și prin descifrarea semnificațiilor ascunse.

2.2.3. PERSONIFICAREA

Când obiectelor neînsuflețite și ființelor necuvântătoare li se atribuie însușirea de a vorbi, de a gândi, de a avea sentimente, de a acționa, etc, ca oamenii, ele devin într-o măsură mai mare sau mai mică, persoane. Altfel spus, sunt personificate. Personificarea are la bază o metaforă implicită. Personificarea duce uneori la alegorie.

2.2.4. ALEGORIA

Alegoria este continuarea unei metafore, dar numai dacă se respectă identitatea din acea metaforă. Astfel când capra din povestirea lui I. Creangă, Capra cu trei iezi, spune că ea este o femeie văduvă și necăjită, ne dăm seama că autorul a avut în minte metafora: capra cu trei iezi = o țărancă văduvă care-și crește greu cei trei copii. El a dezvoltat prin alegorie ideea și a făcut din copiii acestei văduve trei iezi, iar în continuare dintr-o ființă rea, care umblă să îi ia și puținul avut al caprei, a creat un lup.

Prin alegorie se concretizează de multe ori o idee abstractă. Personajele din Harap Alb, de I. Creangă: Setilă, Flămânzilă, Ochilă și Pasări-Lăți-Lungilă, sunt forțe care au fost concretizate de autor în oameni. Transformarea lor în personaje având însă calități supraomenești de a scoate pe Harap Alb din încurcături reprezintă personificări ale foamei, setei, puterii de a vedea peste tot și ale puterii de a se întinde în văzduh până la lună pentru a prinde pasărea în care se preschimbase fata împaratului Roșu.

Prezentarea alegorică este foarte variată. Situațiile avute în vedere de scriitor sunt transformate potrivit imaginației lui. În această accepție, alegoria nu mai este o figură de stil propriu-zisă, ci un paralelism între ce este sau ce a fost în realitate și modul în care scriitorul a înțeles și a redat această realitate, trecând-o prin imaginația lui. O asemenea întrebuințare a cuvântului poate să dea naștere la multe încurcături, căci este o lărgire nu pe deplin justificată.

2.2.5. METONIMIA ȘI SINECDOCA

Metonimia și sinecdoca sunt două figuri de stil atât de asemănătoare, încât de multe ori se confundă. Amândouă constau din trecerea numelui unui obiect asupra altuia, dacă între ele există o legătură explicabilă, dar, pe când în cazul metonimiei, această legătură se face prin calitatea obiectelor, în cazul sinecdocii, ea se face în funcție de cantitate.

Se consideră drept relație de calitate care poate da naștere metonimiei:

1. Orice legătură explicabilă dintre un lucru și o persoană. Când o persoană este inventatorul, posesorul sau utilizatorul obișnuit al unui lucru, numele acestuia poate fi folosit în locul numelui persoanei (și invers), de exemplu pana din tableta lui T. Arghezi intitulată Pentru Caragiale denumește de fapt orice scriitor, fiindcă odinioară, pana de gâscă se întrebuința la scrisul cu cerneală.

2. Orice legătură explicabilă dintre conținutul și lucrul, vasul, zona, persoana, etc, în care se află acel conținut sau care îl cuprind, ceea ce permite întrebuințarea numelui conținutului pentru locul, vasul, etc care-l conțin sau cuprind (și invers), ca în versurile populare:

”Eu la joc,

Mândra la joc,

Și oala curge pe foc. ”

unde se înțelege că nu vasul (oala) curge în foc, ci ceea ce se fierbe în el, deși se întrebuințează numele vasului.

3. Orice legătură explicabilă între o cauză și una din consecințele sau efectele, urmările ei, ceea ce permite întrebuințarea numelui cauzei cu înțeles de consecință (și invers), de exemplu, în:

”Uitarea îi vindecă ușor rana care-i sângerase și lui sufletul”

Rana este cauza unei suferințe, dar la E. Gârleanu înseamnă chiar suferința.

4. Orice legătură explicabilă între un lucru abstract și unul concret, ceea ce permite întrebuințarea numelui unuia cu înțelesul celuilalt, ca în:

”Către acel an, aproape toți boierii erau întorși în Moldova, plecându-se la mila lui Ștefan Voievod”

Boierii se plecau în realitate lui Ștefan cel Mare, sperând că-l vor face mai milos față de ei, dar, prin metonimie, se poate spune că se plecau la mila lui, adică unui sentiment, care este abstract, pe când persoana domnitorului este ceva concret.

5. Orice legătură explicabilă produsă între un semn cu valoare de simbol și ceea ce simbolizează el, ca în:

”Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce răgușită”

unde lanțul simbolizează robia, servitutea, lipsa de libertate.

6. Orice legătură explicabilă în care sunt implicate partea și întregul, ale căror nume se pot întrebuința unul în locul altuia, de exemplu:

”Mai trăi-voi primăveri

Să-mi văd turmele și câinii?”

unde primăveri înseamnă ani.

7. Orice legătură explicabilă între singular și plural, ceea ce permite întrebuințarea unui cuvânt la singular pentru plural și invers, de exemplu:

”Rața sălbatică era pe atunci idealul meu cinegetic și aveam despre ea păreri foarte ciudate. Mai întâi eram încredințat că mă pot prezenta în marginea luncii și-n fața bălții cu pușca întinsă și rațele mă vor privi fără bănuială (…)”

Este vorba bineînțeles de rațe sălbatice, nu de una singur, cum rezultă din continuarea ideii.

8. Orice legătură explicabilă între gen și specie, ceea ce permite întrebuințarea numelui genului pentru specie și invers, ca în:

”Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie.”

unde icoana stelei nu se referă la ideea de tablou pe care sunt zugrăvite figuri de sfinți, ci doar pentru imagine, reprezentare. S-a trecut așadar de la specie (tablou cu figuri de sfinți zugrăviți) la gen (orice fel de imagine, de reprezentare).

2.2.6. ÎNLĂNȚUIREA DE METONIMII, METAFORE ȘI COMPARAȚII

După cum metaforele nu stau izolate în text, nici metonimiile nu stau izolate, ci se asociază cu celelalte figuri de stil și între ele. Înlănțuirea dintre metafore, metonimii și comparații are în unele cazuri o concentrare mai mare și atunci cere ca dezlegarea semnificației întregului să se facă atent și pas cu pas.

2.2.7. HIPERBOLA

Hiperbola este o exagerare în direcția măririi sau micșorării dimensiunilor obiectelor, a intensificării sau slăbirii însușirii ori acțiunii lor. Ea se întâlnește foarte des în poezia și proza populară, mai ales în basme și balade. De exemplu:

”Iar la ospăț! Un râu de vin!

Mai un hotar tot a fost plin

De mese, și tot oaspeți rari”

adăugând la hiperbola un râu de vin pe aceea a hotarului plin de mese.

2.2.8. IRONIA

Ironia este un mod de a critica sau de a lua în râs pe cineva prefăcându-ne că-l lăudăm fiindcă are defecte, fiindcă nu reușește să realizeze ceva cum se cuvine, etc. Sau invers, un mod de a admira pe cineva prefăcându-ne că-l criticăm sau îl mustrăm pentru calitățile ori reușitele lui. Cea mai simplă formă de ironie constă în a adresa cuiva un cuvânt de laudă și imediat după, contrariul lui, ca în expresia populară ”e deștept…ca oaia” sau ca în formulele din strigături ”ea înaltă…cât un dop, el mititel… cât un plop.” Efectul ironiei este transformarea laudei în luare în râs, iar a mustrării sau a criticii în laudă sau admirație.

2.2.9. IRONIA ȘI UMORUL

Ironia nu e tot una cu umorul. Umorul exprimă o stare de spirit care caută în realitatea înconjurătoare aspectele plăcute sau transformă în aspecte plăcute lucruri obișnuite și numai în cazuri mai rare, ca umor negru, caută lucrurile neobișnuite sau neplăcute. Dar în nici unul din cele două feluri de umor nu se simulează o laudă sau o critică la adresa cuiva spre a sugera ideea opusă.

Un exemplu simplu este reflexia lui Ivan:

”Rai mi-a trebuit mie la vremea asta? Ia așa pățești dacă te strici cu dracul; aici la sărăcăciosul ist de rai, vorba ceea: fală goală, traistă ușoară; șezi cu banii în pungă și duci dorul la toate.”

2.2.10. INVERSIUNEA ȘI HIPERBATUL

Ordinea în care se înșiruie ideile într-o expunere depinde de intenția autorului de a sublinia sau nu diferitele părți ale textului său. Dacă intenția lui se potrivește cu așezarea obișnuită a cuvintelor, el o respectă. De aceea, pentru mai buna înțelegere a inversiunilor, este util să avem în față măcar un exemplu de ordine nemodificată, simplă, normală a cuvintelor, ca în:

”Împăratul a dat de știre prin crainicii săi în toată lumea că oricine s-ar afla să-i facă, de la casa aceluia și până la curțile împărătești, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe, și fel de fel de copaci, pe de o parte și pe de alta, și în copaci să cânte tot felul de păsări, care nu se mai află pe lumea asta, aceluia îi va da fata …”

Prin așezarea pe primul loc a complementelor (cu stânga și cu dreapta), în propozițiile din care face parte, autorul sugerează gestul larg și teatral al personajului:

”Cu stânga îi intindea paharul într-un gest teatral, cu dreapta își smulgea din cap pălăria lată-n boruri și zvârlea câteva note de bariton răgușit, într-o limbă pocită, de se stricau de râs ceilalți trei tovarăși …”

Inversiunile se pot complica prin mai multe răsturnări ale ordinii normale. În versurile de mai jos, o frază care, dacă ar fi exprimată în mod obișnuit, ar fi fost: ”Calea rătăcită printre holde pare o fâșie nesfârșită dintr-o pânză”, dar după inversiune, apare ca:

”O fâșie nesfârșită

Dintr-o pânză pare calea

Printre holde rătăcită,

(Toată culmea-i adormită,

Toată valea)”

2.2.11. REPETIȚIA

A relua de câteva ori același cuvânt, același grup de cuvinte, aceeași propoziție sau chiar aceeași frază în cursul unei scurte expuneri este ceva foarte obișnuit. Altceva este însă a folosi acest procedeu atât de simplu într-o compoziție literară și artistică, în care trebuie să se obțină cu ajutorul lui nu numai concentrarea atenției asupra lucrurilor denumite de mai multe ori, ci și alte efecte. De aceea, prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem în fața oricărei repetiții este: ”la ce servește, ce vrea să scoată în evidență?”

Pe lângă faptul că se pot relua în poezie și, într-o oarecare măsură, în proză, cuvintele se și așează în așa fel încât să asigure repetarea accentului la anumite distanțe, iar la sfârșitul versurilor să apară una sau mai multe silabe identice cu cele din versul următor, dar din cuvinte diferite. Versul trebuie să aibă ritm, iar ritmul nu este decât repetarea la intervale regulate a accentelor din cuvintele folosite. Versul are adesea și rimă, care nu este decât tot o repetare a silabelor identice de la sfârșitul unuia la sfârșitul altuia. Prin repetarea unor cuvinte sau a unor construcții mai mari decât un cuvânt se obține în primul rând îndreptarea atenției către ele și către înțelesul lor, ceea ce se întâmplă și în viața de toate zilele. Dacă un scriitor prezintă o situație de acest fel din realitate, el este nevoit să reproducă modul în care s-au petrecut lucrurile:

”S-a pornit cocoana pe răgnete să ridice mahalaua-n picioare:

Săriiiți!, săriiiiți, oameni buni! Că mă omoară păgânul, arvanitul!”

2.2.12. REFRENUL

Refrenul este un grup de cuvinte, uneori un cuvânt, de obicei un vers sau un grup de versuri (sau chiar o strofă) care se repetă după una ori mai multe părți de poezie. El reia sau adâncește o idee la care poetul ține să ne oprim.

2.2.13. EPITETUL

Epitetul nu este o formă de stil în sine, ci numai un purtător de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă, o metonimie, o sinecdotă, o hiperbolă, etc. Sau când face el însuși să apară o asemenea figură. Dacă nu cuprinde așa ceva, atunci el nu este epitet. Atunci când, de exemplu, unui car stricat i se spune hodorogit, acest atribut nu este un epitet. Însă el devine în următoarea frază:

”Noroc că nu ne pune să le cântăm (e vorba despre regulile gramaticale), c-ar fi și mai rău de capul nostru cel hodorogit.”

fiindcă hodorogit pe lângă substantivul cap crează o metaforă.

III. PUNCTUAȚIA ÎN ACTELE MANAGERIALE

Ca și formă de respect trebuie să avem mare grijă la corectitudinea datelor de identificare ale destinatarului: scrierea corectă a numelui, prenumelui, titlurilor și a adresei. Există o mare diferență între corespondența oficială unde este admis umorul și familiarismul și corespondența informală unde folosim adresările de tipul ”Stimată Doamnă / Stimate Domn / Cu stimă,” sunt corecte în cazul reclamațiilor, somațiilor dar și în probleme de rutină și în relațiile amiabile.

Ca și regulă de bază trebuie facută referire la confidențialitate. Mențiunile uzuale și categoria de acces privind acest aspect sunt: “Confidențial”, “Personal”, “Personal și confidențial” și “Secret”. Respectivele mențiuni limitează accesul la document. Dacă nu se face referire la categoria de acces atunci documentul este considerat ”Neclasificat” adică conținutul documentului nu conține decât informații cu caracter general și poate fi citit de oricine.

Trebuie să avem grijă la dimensiunile comunicării scrise. Rapoartele prea stufoase, lungi sau complicate, descurajează la prima vedere și denotă o posibilă lipsă de respect pentru funcția destinatarului și chiar a timpului care întotdeauna în afaceri e foarte important. De asemenea trebuie să avem grijă la stilul și tonul comunicării. Rugămintea, de pildă, nu poate fi formulată ca o somație, iar invitația nu trebuie să semene cu un “convocator”,.

Imaginea unei firme, indiferent de mărimea ei, se construiește încetul cu încetul, în timp îndelungat. Nici un amănunt nu trebuie neglijat în acest efort de durată. Un rol important în această “piesă”, pe lângă finețea, acuratețea și corectitudinea gramaticală a textului, este jucat și de papetăria firmei. În general, papetăria înseamnă corespondența scrisă a firmei și tipăriturile ei, hârtie de corespondență, hârtia de fax, cărțile de vizită, plicurile personalizate, invitații, somații, scrisori promoționale, oferte, scrisori de refuz, documente comerciale, ambalaje, etichete, fluturași, afișe și chiar tipărituri (pliante, broșuri, cataloage, rapoarte). Practic însă, papetăria se referă expres la toate documentele pe suport de hârtie cu antet.

Crearea acesteia, design-ul, poate fi primul pas spre profesionalism, într-o strategie unitară și coerentă de comunicare globală a designului companiei. Design-ul papetăriei oferă șansa de a face imagine, cu investiții moderate, chiar și atunci când nu se apelează la graficieni sau stiliști, care cunoaștem că sunt scumpi, dacă sunt buni. Hârtia antet produce efecte de finețe, care contează la imaginea firmei pe termen lung. Antetul, conform dicționarului ar fi un “text scurt, gravat sau imprimat în partea de sus a hârtiei…”. În schimb, despre hârtia antet, creatorii de imagine spun că e primul act de design comercial al companiei. Profesionistul în comunicare consideră hârtia antet un avanpost în strategia de comunicare vizuală a companiei. Prima cheie este concepția logotipului (logo-tipului) firmei. Unicitatea și forța sa de expresie pot semnala rapid identitatea din punct de vedere vizual a companiei. Abia după definitivarea logo-ului urmează abordarea într-o idee unitară a celorlalte elemente de comunicare vizuală: papetăria propriu-zisă, însemnele specifice birourilor, modul lor de aranjare, decorațiunile interioare, arhitectura exterioară, design-ul produselor, vitrinele, fațadele, uniforma personalului etc. Hârtia de corespondență, sigla, numele, logo-ul, jingle-ul, sloganul etc. reprezintă elemente vizuale și auditive ale identității și personalității firmei în conștiința clienților și a publicului.

Pentru că de obicei la elaborarea acestor documente lucrează ”specialiștii” în sensul că pentru acestea sunt cooptați ori cei mai buni din firmă sau chiar sunt angajate firme de specialitate în domeniu, cu designeri, stiliști și tot ce trebuie pentru a rezulta un produs cât mai profesionist, în continuare nu voi face referire la acest mod de întocmire a documentelor firmei ci la simplul mod de a întocmi un curriculum vitae și o scrisoare de introducere într-un mod cât mai corect.

3.1. CURRICULUM VITAE

Currriculum vitae este de fapt un memoriu de activitate care este trimis către companii pentru a le stimula interesul față de persoana ta și de ceea ce tu poți oferi companiei respective. Acesta trebuie foarte bine întocmit, pentru acest lucru existând modele standard care trebuiesc completate la specificul pregătirii individuale și bineînțeles la specificul activității firmei în conformitate cu datele cerute. Dacă biografia ta ilustrează portretul ,,unui necunoscut”, atunci nu este bună și probabil nu-ți va aduce rezultatele dorite. După ce ai depășit etapa de autoevaluare, ar trebui să fii capabil să înțelegi mai bine cine ești și care este tipul de slujbă pe care o cauți. Această capacitate de înțelegere este esența pentru a redacta o biografie adecvată.

Pentru a aplica la un post avem mai multe tipuri de bază de CV-uri pe care le putem folosi și anume cronologic, funcțional sau vizat. De la caz la caz, alegeți tipul de curriculum vitae care vă avantajează cel mai mult.

CV cronologic:

Un CV cronologic începe cu prezentarea pe scurt a istoricului dumneavoastră de lucru, prima prezentată fiind cea mai recentă. Locurile de muncă sunt prezentate în ordine invers cronologic, ultimul loc de muncă fiind prezentat în capul listei. Acest tip de CV este în topul preferințelor angajatorilor doarece este foarte ușor de vizualizat locurile de muncă și sarcinile avute în ordinea calificării. Este recomandat să folosim acest tip de CV dacă suntem o persoană calificată și avem experiență pe piața muncii.

CV funcțional:

Dacă suntem la început de drum sau nu prea avem un istoricul de lucru cronologic, ne avantajează dacă folosim un CV-funcțional, care se axează mai mult pe experiența și abilitățile noastre. Acest tip de CV este indicat să fie folosit de pesoanele care au lacune sau întreruperi în istoria ocupării forței de muncă sau au intenția de a schimba cariera.

CV combinat:

Un CV combinat prezintă atât experiența și abilitățile în prima parte, dar imediat după este prezentat și istoricul pe piața forței de muncă. Cu acest CV avem posibilitatea să evidențiem atât abilitățile pe care le avem și care pot fi relevante pentru postul vacant pentru care aplicăm dar oferă de asemenea și istoria cronologică pe care o preferă angajatorii.

CV vizat sau țintă:

Un CV care este personalizat devine un CV-țintă și este în așa fel redactat încât să evidențieze în mod special experiența și aptitudinile pe care le-ați dobîndit în cariera proprie și care sunt relevante pentru postul pentru care aplicați. Este mai dificil și necesită mai mult timp pentru a scrie un astfel de CV decât să faceți clic și să aplicați cu CV-ul existent și mai are dezavantajul ca este focusat doar pe un tip de post, nefiind util dacă aplicăm pentru mai multe posturi dar, cu toate acestea, merită efortul, mai ales atunci când se aplică pentru un post care se mulează perfect pe experiența și calificările dobândite.

Mini CV:

Un mini CV conține un rezumat al carierei și prezintă pe scurt calificările principale. Poate fi folosit dacă un angajator cere acest fel de CV sau în cazul în care persoana respectivă cere o referință sau mai degrabă dorește doar o imagine de ansamblu și nu un CV complet.

Înainte de a întocmi orice tip de curriculum vitae, deși avem o sumedenie de modele și exemple, este bine să cunoaștem câteva elemente generale, importante pentru ,,aspectul fizic” al curriculum vitae. Sunt lucruri care se aplică indiferent de stadiul de pregătire sau de nivelul postului pentru care se aplică.

1. În primul rând trebuie să folosim o coală format A4 de calitate cât mai bună, albă, fără să exagerăm în sensul ca aceasta să fie cartonată, lucioasă sau să aibă imprimeuri sau modele.

2. Prenumele, numele, adresa cât mai completă, numărul de telefon (fix, mobil sau alte canale uzuale de comunicare) trebuie să apară la începutul primei pagini, fotografia (dacă este solicitată), va fi aplicată în dreapta sus. Numele și prenumele trebuie să apară și la începutul eventualelor pagini următoare.

3. Curriculum vitae trebuie să fie un document îngrijit, prezentabil, fără greșeli de ortografie, gramatică sau de punctuație. Acestui aspect cred că trebuie să i se acorde cea mai mare atenție.

4. Curriculum vitae nu trebuie să se întindă pe mai mult de două pagini, să aibă o formulare generală pentru a ne putea permite să-l folosim, la mai multe companii. Dacă totuși candidezi pentru mai multe posturi diferite, este bine să-ți pregătești biografii clare, distincte, specifice fiecărui post în parte.

5. Biografia trebuie să fie dactilografiată folosind un procesor de texte, să fie corect încadrată în pagină, să fie folosit un font clar, lizibil și să fie tipărită la o imprimantă bună.

6. Niciodată nu trebuie să menționăm în biografie pretenții sau informații salariale.

7. Curriculum vitae trebuie să fie sincer. Nu putem afirma că avem diplome sau experiențe de care nu dispunem. Trebuiesc prezentate informațiile adevărate, care poat fi confirmate prin verificarea referințelor.

8. Un curriculum vitae trebuie să înceapă cu propunerea unui obiectiv. Acest lucru ajută cititorul să afle care sunt posturile de care ești interesat și pentru care te consideră calificat.

9. Curriculum vitae trebuie întocmit în concordanță cu obiectivele și postul pentru care candidezi.

10. Pentru candidații cu experiență în muncă, cei ce citesc curriculum vitae vor căuta acele informații care să demonstreze competența, realizările, succesiunea logică a slujbelor anterioare și evoluția în carieră.

11. În cazul celor lipsiți de experiența practică, domeniul pentru care candidează precum și în cazul tinerilor absolvenți, cei ce citesc biografia vor căuta informațiile care să le demonstreze potențialul uman de care dispun. Mediile mari din timpul studiilor, cursurile relevante, premiile, aptitudinile de lider sunt elemente care ne indică faptul că absolventul respectiv are potențial și poate deveni un bun angajat. Sunt de asemenea foarte importante informațiile ce fac referire la anumite burse, la eventualele slujbe de vară sau cu program parțial. Aceste lucruri ne demonstrează că absolventul este determinat, stabil și își asumă responsabilitatea finanțării propriilor studii.

12. Cititorii biografiei sunt mai mult interesați să afle ce anume ai facut, și mai puțin interesați de ceea ce ai dori să faci. De aceea, indiferent de tipul de, curriculum vitae, acesta trebuie să includă informațiile referitoare la contriibuțiile importante și realizările obținute. De exemplu, menționăm în curriculum vitae:

– am fost declarat ,,angajatul lunii” în lunile……..

– am absolvit al doilea din 150 de persoane;

– dacă ai contribuit la optimizarea sistemului contabil al companiei sau trecerea la un soft mai performant;

– am participat la inovarea procesului de ……….la vechiul loc de muncă;

– în ultimii doi ani am fost promovat de trei ori.

13. Dacă intenționezi să folosești adjective pozitive, descriptive la adresa ta, în biografie, este bine să le urmezi de scurte propoziții cu fapte doveditoare. Nu este suficient să afirmi că ești organizat, motivat, creativ și un lucrător independent. Trebuie să poți să dai câteva exemple care să argumenteze aceste afirmații,

În definitiv, curriculum vitae este un instrumentul de marketing și cine îl citește dorește să descopere fapte pozitive despre tine. Iată, spre exemplu, cele mai întâlnite secvențe de curriculum vitae:

– Aptitudini de comunicare și prezentare: ,,am fost desemnat de către companie pentru a prezenta pe suport audio-video cursuri de instruire pentru reprezentanții săi comerciali”.

– Rezultate comerciale foarte bune: ,,am depășit în anul 2014 normele de vânzare, fiind evidențiat pentru cele mai mari vânzări în linia de produse respective; reușind să cresc rezultatele financiare din teritoriul meu cu 20%”.

14. Nu trebuie lăsate perioade de discontinuitate în biografia ta. De exemplu, menționează că după ce ai lucrat trei ani, ai mers la școală doi ani, după care ai revenit la lucru pentru următorii doi ani. Citind informațiile despre experiența ta de muncă, dacă nu ești explicit, cititorul ar putea crede că ai fost șomer doi ani și ar putea trage concluzii eronate asupra situației. În acest caz, ar fi bine să te explici spunând că ai părăsit slujba pentru a te înapoia la școală și a putea obține diploma.

15. Pentru a dovedi că ești un individ multilateral este bine să-ți menționezi implicarea civică, activitatea în organizațiile profesionale, pasiunile, și eventualele poziții de lider. Totuși nu este bine să adaugi informații de natură religioasă, politică sau de altă natură controversată deoarece aceasta ar putea să te elimine din competiție.

16. Referințele nu trebuiesc introduse în biografie, dar, cu toate acestea, îți poți exprima dorința de a le furniza la cerere.

17. În unele cazuri, în funcție de natura postului, este foarte indicat să-ți menționezi în biografie disponibilitatea de a te muta sau a călători, la solicitarea companiei.

18. În cazul unui inventator cu brevete, al unui scriitor cu lucrări publicate sau al unui artist cu activitate expozițională, este indicat ca la finalul biografiei să fie incluse toate aceste lucruri remarcabile.

Curriculum vitae cele mai utilizate sunt cele cronologice și cele funcționale. (Biografiile sau memoriile de activitate sunt de obicei numite ,,curriculum vitae” în mediile academice sau științifice).

Revenind la tipurile de curriculum vitae, ca să concluzionăm, cel cronologic este, în zilele noastre, cel mai popular. El este organizat secvențial, începând cu activitățile cele mai recente și continuând cu cele mai vechi, așezate în ordine invers cronologică. O persoană cu o experiență de muncă foarte îndelungată trebuie să se concentreze pe cele mai recente posturi, nemaifiind necesar să menționeze activitatea de început decât în cazul în care slujba pentru care candidează este în strânsă legatură cu experiența sa de la început. Cu alte cuvinte, trebuie inclus tot ceea ce consideră că ajută la consolidarea imaginii sale de candidat pentru postul respectiv.

Curriculum vitae cronologic nu avantajează persoanele cu schimbări de carieră și nici pe cele frivole din punct de vedere al atașamentului față de o companie sau față de un anumit post. Persoanele din această categorie vor trebui să folosească curriculum vitae funcțional.

În continuare, vom analiza, exemple de curriculum vitae cronologice.

3.2. STRUCTURA STANDARD a unui CURRICULUM VITAE:

Nume și prenume (eventual foto)

Adresa

Telefon/fax

CURRICULUM VITAE (titlul se trece opțional)

Obiectiv

Studii

Cursuri, calificări, specializări

Experiența profesională

Realizări

Competențe

Lucrări publicate

Diverse (pasiuni, limbi străine, carnet auto, cunoștințe operare tehnică de calcul, etc.)

Referințe

3.2.1. Curriculum vitae cronologic pentru un contabil experimentat

ION POPESCU

Strada Mărgeanului nr. 42

București, România.

Telefon: (021) 885564564

OBIECTIV: Post la nivel managerial în domeniul contabilității costurilor

într-o întreprindere de prelucrare a lemnului.

STUDII: Atestat expert contabil, 1990

Doctorat În finanțe, Facultatea de Contabilitate UWX, (1984-

1986 (media generals: 9,50)

Diploma de economist, Facultatea de Contabilitate UWX, 1980-1984 (media generală: 9,25)

Liceul XYZ, București, Romania, 1972-1976.

EXPERIENTA: 1995 – în prezent la Compania XYZ MANUFACTURING, Inc.

CONTABIL-ȘEF. Subordonarea directă controlorului (responsabil și cu implementarea contabilității costurilor variabile de buget și redactarea lunară și trimestrială a raporturilor financiare pentru întreprindere având un capital social de 6 miliarde $ (1990 – În prezent).

CONTABIL responsabil pentru colectarea datelor de analiză,

pregătirea rapoartelor financiare, inclusiv a rapoartelor de

profit și pierderi, în cea mai mare unitate de prelucrare a lemnului (1990-1995).

ANALIST FINANCIAR subordonat contabilului de costuri,

responsabil pentru calculul balanțelor, analiza vănzărilor și

alocațiile bugetare (1986-1990).

1984-1986 Firma XYZ PUBLIC – CONTABIL responsabil pentru clientela de bază a firmei. Aceastea includea întreprinderi prelucrătoare mici, mijlocii și mari.

APRECIERI DEOSEBITE: Alfa Beta – Asociacia Contabililor (1984) Premiat pentru implementarea unei noi proceduri de contabilitate ce a determinat reducerea cheltuielilor companiei cu 500000$ (1986).

Voluntar servicii de contabilitate gratuite în București

PASIUNI: Schiul, bucătăria, lectura, calculatorul – lucrul in rețele; Sisteme automate de gestiune a bazelor de date.

Limbi străine cunoscute: Engleză – nivel BINE.

Secretara lunii în decembrie 1988, septembrie 1989 și decembrie 1990.

STUDI Școala de operator tehnică de calcul, 1982, 6 luni de curs zi, atestat.

Școala de secretariat ADB.

Liceul XYZ, bacalaureat, 1976

REFERINȚELE VOR FI FURNIZATE LA CERERE

Acest exemplu prezintă biografia unei persoane cu experiență, care caută un post imediat superior. Este evident pentru un cititor experimentat că în curriculum vitae această persoană a pornit de la un nivel inferior prin muncă a reușit treptat să promoveze. Are doi ani de școală de secretariat și ceva pregătire în domeniul calculatoarelor. Prima sa slujbă a fost într-un birou cu un singur ocupant. A avut ocazia să facă o mulțime de lucruri. Se pare că a dorit să lucreze într-o companie mai mare și de aceea a acceptat postul de dactilograf în biroul de dactilografie, alături de multe alte persoane cu aceeași activitate.

Această nouă slujbă nu putea să-i ofere acel grad de responsabilitate ca slujba anterioară, dar a văzut-o ca pe un punct de plecare în noua companie. A depus efort, a fost conștiincios și a fost promovat de trei ori. Semnatarul biografiei și-a enumerat aptitudinile în stujba sa actuală. Sunt bune și foarte diverse. A primit recunoașterea de a fi ,,secretara lunii” de trei ori. Se află în postul actual din 1995 și pare că a ajuns pe un post cu o responsabilitate foarte mare. Este interesant de aflat dacă există posibilități de avansare și anume pe postul de director economic.

3.2.2. Curriculum vitae funcțional:

Acest gen de curriculum vitae se concentrează asupra realizărilor în sine, fără a ține seama de cronologia lor. Folosirea acestui tip este recomandată celor care urmăresc o schimbare de carieră, a celor care au cunoscut prea multe schimbări ale locului de muncă și celor care au petrecut un timp îndelungat în cadrul aceleiași companii. Inserând spre final enumerarea slujbelor avute, se pune accentul pe realizările și deprinderile individului.

Iată în continuare un exemplu de curriculum vitae funcțional.

MIRCEA IONESCU

Strada Bicaz, nr. 27

București, România

Telefon: (021) 134575445

OBIECTIV: Să pun în aplicare experiența managerială într-un post care

să-mi ofere evoluție continuă.

EXPERIENȚA MANAGERIALĂ:

Am supravegheat activitatea departamentului.

Am mărit productivitatea personalului prin intermediul unor sesiuni de instruire individuală și în grup.

Am inițiat un nou program managerial care a determinat creșterea satisfacției la locul de muncă și reducerea fluctuațiilor în producție a angajaților cu 20% pe an.

EXPERIENȚA DE COMUNICARE:

Am mărit satisfacția clientelei și cooperarea

interdepartamentală printr-o comunicare verbala și scrisă mai eficientă.

Am elaborat un manual de instruire a responsabilităților

relației cu clientela; am dezvoltat un program de instruire și am predat cursuri adresate celor ce se ocupă cu clientela.

EXPERIENȚA ANALITICĂ:

Am îmbunătățit profiturile prin inițierea unei noi strategii de marketing și a unui nou sistem de control al inventarului.

Am executat analize de vânzări precise și am evaluat eficiența și eficacitatea zonelor de vânzare.

Am conceput și am implementat un program grafic pe calculator pentru a fi folosit ca instrument motivațional.

STUDII: Facultatea de Management, ASE, 1980

Doctorat în management, ASE, 1985 (la seral, ziua muncind)

EXPERIENȚA DE MUNCĂ:

1980-1983 Compania ABC, reprezentant relații cu clientela;

1983-1985 Compania ACB, specialist controlul inventarului;

1985-1987 Compania CBC, instructor relații cu clientela;

1987 – În prezent Compania XYZ, manager relații cu clientela.

AFILIERI PROFESIONALE:

Membru al Asociației Managerilor din România, București

(1990)

PASIUNI Ș1 ALTE ACTIVITĂȚI: Tenis, golf, lectură, calculatoare:

RECUNOAȘTERI DEOSEBITE: Managerul lunii decembrie 1991

Disponibilitate de a călători și / sau muta.

REFERINTELE VOR Fl FURNIZATE LA CERERE.

Analiza biografiei functionale:

Autorul acestei biografii caută un post de manager, dar nu necesar în domeniul relațiilor cu clientela sau al controlului inventarului, în care avea experiența anterioară. Acesta este probabil motivul pentru care a ales acest gen de biografie. Se remarcă experiența sa în următoarele categorii: managerial de comunicare și analitică. În cadrul fiecărei categorii a folosit cuvinte marcante la începutul propoziției. Aceste cuvinte sunt: am supravegheat, am inițiat, am elaborat, am dezvoltat, am predat, am îmbunatășit, am executat, am conceput și am implementat.

La rubrica despre studii a menționat că a frecventat cursurile serale, în timp ce continua să muncească în cursul zilei. Experiența de muncă evidențiază doar perioadele de angajare, companiile pentru care a lucrat, titlurile și posturile ocupate. Alte detalii nu sunt necesare pentru că ele sunt prezentate mai sus, prin categoriile de experiență. Un alt element interesant al biografiei acestei persoane este faptul că în prezent este manager relații cu clientela. În aceea companie care l-a angajat, după absolvire, în postul de reprezentant relații cu clientela. Aceasta îi comunică cititorulul faptul că acest individ a fost atât un bun angajat cât și foarte loial, din moment ce a fost reprimit și a rămas în rândurile aceleiași companii.

La rubrica de afilieri profesionale, pe lângă enumerarea asociațiilor în care este membru, a arătat că a deținut, a un moment dat, chiar o poziție de conducere.

În secțiunea rezervată pasiunilor și altor activități, autorul biografiei a menționat ca joacă tenis și golf, aceste informații te determina să presupui că starea sa fizică este încă foarte bună. De asemenea citește, ceea ce dovede că are o minte activă. A fost recompensat cu titlul de ,,manager al lunii”, care arată că are o carieră îndelungată, încă este capabil de realizări.

3.3. SCRISOAREA DE INTRODUCERE

Pe langă Curriculum vitae care este instrumentul general de marketing destinat stimulării interesului cititorului, de a prezenta datele de angajare, adresele fostelor companii, evoluția salarială, etc, mai avem și scrisoarea de introducere care este personalizată. Ea este făcută să răspundă cerințelor companiei căreia i-o trimiți. Pentru fiecare curriculum vitae pe care îl expediezi trebuie să ai pregătită și o scrisoare de introducere. Scopul acesteia este de a te ajuta la obținerea interviului; de aceea, trebuie să o pregătești foarte bine. Un curriculum vitae sau o scrisoare de introducere care care nu este redactată cu acuratețe sau, mai grav, conține greșeli de ortografie sau punctuație este din start sortită eșecului. De aceea la redactarea lor trebuie acordată o atenție deosebită.

În primul rând, ca și conținut, scrisoarea de introducere nu trebuie să repete informațiile conținute în curriculum vitae. Trebuie să fie un insoțitor scurt, bine scris și, dacă este posibil, mai direct. Ea conține și unele elemente care nu sunt incluse în biografie: de exemplu, date asupra salariului, motivele căutării unei noi slujbe, postul (posturile) pentru care dorești să fii luat în considerare etc. Este acceptabil, și uneori solicitat, să incluzi în scrisoarea de introducere date referitoare la salariul tău actual, dar NICIODATA să nu menționezi salariul pe care-l dorești de la noul post.

Un alt sfat important în ceea ce prive scrisoarea de introducere: ea trebuie întotdeauna adresată unei anumite persoane. (Este indicat să suni la companie pentru a afla cui trebuie să-i trimi scrisoarea de introducere și curriculum vitae.) Reține numele persoanei, corect ortografiat, și titlul acesteia. Dacă este imposibil să obții aceste informații este recomandat să trimiți ambele documente în atenția departamentului personal, În cazul unei mari companii care dispune de a ceva, sau în atenția președintelui, în cazul firmelor mici.

Expedierea curriculum vitae împreună cu scrisoarea de introducere este de fapt răspunsul la anunțul de angajare al unei companii. Dacă în acest anunț publicitar se solicită furnizarea anumitor informații, atunci include aceste informații în scrisoarea ta de introducere. Dacă informațiile cerute se referă la salariu, atunci poți include date asupra salariulul tă actual. Totuși nu este indicat să se includă detalii legate de salariul pe care-l dorești de la noua slujbă. Poți să scrii companiilor pentru care dorești să lucrezi fără a avea cunoștință despre eventualele posturi vacante. În acest caz, dacă ai experiență într-un anumit domeniu (sau domenii) de care compania ar putea beneficia, include această informație în scrisoarea ta de introducere.

Dacă ești proaspăt absolvent și cauți un loc de muncă, atunci este bine să te concentrezi asupra câtorva segmente din cadrul companiei în care cunoști că potențialul tău de muncă ar putea fi folosite cel mai bine. Trimite biografia unei agenții de forță de muncă sau unor firme specializate în recrutarea personalului. Datorită spectrului larg de posibilități ale acestora, este recomandat ca scrisoarea de introducere să te prezinte într-o manieră largă, dar să ofere informații legate de tipurile de posturi de care ești interesat, preferințele de amplasare geografică și salariu.

Poți răspunde chiar și unui anunț „orb” (Acesta este un anunț care nu menționează compania, iar pentru răspuns menționează doar o căsuță poștală. În acest caz, fii atent la volumul de informații pe care-l furnizezi. Deoarece nu cunoști cui îi scrii, vei dori să cunoști compania, să se identifice înainte de a dezvălui mai multe informații personale. Prezintă lucrurile sub un aspect comercial. ,,Iți voi spune câteva lucruri despre mine și, dacă mi te dezvălui, s-ar putea să-ți spun mai multe.” Anunțurile oarbe pot fi periculoase. Sunt cunoscute câteva cazuri în care persoane aflate în căutarea unei slujbe și-au trimis curriculum vitae ca răspuns la unele anunțuri oarbe, pentru a descoperi mai târziu cu stupoare că, în fapt, destinatarii erau chiar companiile unde deja lucrau. De îndată ce aceste companii au aflat despre intenția angajaților de a găsi o altă slujbă, au făcut tot posibilul ca persoanele respective să plece. Majoritatea companiilor mari, onorabile nu folosesc însă anunțuri oarbe ca metodă de a asigura noi angajări. Dacă nu doresc să fie identificate, folosesc, de cele mai multe ori, serviciile unor firme de recrutare specializate care să le ajute să-și asigure personalul necesar. Dacă îți este recomandat de vreun prieten, rudă, asociat sau cineva cunoscut dintr-o companie să trimi curriculum vitae, este bine ca să ceri permisiunea să folosești numele celui care ți-a făcut recomandarea. Astfel, în scrisoarea de introducere vei menționa: ,,Mihai Georgescu, de la compania XYZ, mi-a recomandat să mă adresez dumneavoastră în vederea trimiterii curriculum vitae”.

De indată ce ai și motivele pentru care expediezi scrisoarea de introducere și curriculum vitae, îți va fi mai ușor să te hotărăști asupra tipului de scrisoare de introducere pe care o vei scrie. Păstrează câte o copie a curriculum vitae și a scrisorilor de introducere expediate, împreună cu data expediției, numele și titlul persoanelor cărora le-au fost adresate. Aceste copii îți vor folosi la momentul potrivit.

În continuare voi prezenta câteva exemple de scrisori de introducere.

Exemplul 1 – Scrisoare de introducere ca răspuns la un anunț publicitar.

VALERICĂ GRIGORESCU

Str. Republicii, nr. 442

București, România

Telefon: (021) 88225468

27 decembrie 2014

Compania XYZ

Strada Nouă nr. 12

București, România

În atenția domnului Ion Ionescu, director de personal.

Stimate domnule Enescu,

Ca răspuns la anunțul dumneavoastră din ziarul ,,Adevărul”, pentru un post de analist programator calculator, anexez curriculum vitae, care reflectă doi ani de experiență încununată de succes în postul de analist programator pentru o companie prelucrătoare prin așchiere a lemnului.

Datorită crizei economice care a dus la reducerea activității, compania își va reduce personalul. Postul meu, alături de multe altele, va fi desfințat. Postul meu actual este de programator șef și am în subordine un număr de 2 asistenți analiști programatori din 5 cât ar trebui sa fie conform organigramei. Deși suntem putini, prin optimizarea muncii și printr-o muncă de calitate am reușit să facem față cu brio problemelor apărute, fiindu-ne rasplătită munca prin plata unei prime de 10% plus plata orelor suplimentare.

Sunt deosebit de mulțumit de activitatea mea actuală și de aceea caut o slujbă similară, interesantă și solicitantă. Aș fi bucuros să mă pot întâlni cu dumneavoastră personal pentru a discuta cu privire la postul de analist programator din cadrul companiei dumneavoastră. Vă rog să mă contactați oricând pentru a fixa un interviu.

Cu sinceritate,

Valerică Grigorescu

Această scrisoare de introducere este adresată unei persoane anume și citează un anunț publicat într-un ziar local specificat. Autorul ei subliniază faptul că slujba anterioară a fost în cadrul unei companii prelucrătoare, știind că și firma căreia i se adresează are același profil. Menționează motivul datorită căruia se află în căutarea unei alte slujbe. De asemenea, oferă informații legate de titlu și salariu, dar nu indică nimic despre salariul pe care ar dori să-l primească în noua slujbă. Ceea ce dorește este doar participarea la interviu. A menționat de asemenea că nu este singurul care-și va pierde slujba, pe lângă el fiind mulți alții. Aceasta elimină îngrijorarea determinată de posibilitatea ca motivul concedierii sale să fie lipsa rezultatelor bune în munca desfășurată.

Exemplul 2 – Scrisoare de introducere adresată unei companii pentru care ai dori să lucrezi.

STEFAN IORDACHE

Str. Verde nr. 567

București, România

Telefon: (021) 3859087

27 decembrie 2013

ABC Electronics Co

Str. Mare nr. 65

București, România

În atenția domnului Mihai Oprea, președinte.

Stimate domnule Oprea,

Am aflat de compania dumneavoastră din informațiile primite de la Oficiul Județean pentru Ocuparea Forței de Muncă. Deoarece firma dumneavoastră pare a fi similară ca producție și dimensiune cu compania pentru care am lucrat până la recenta mea mutare în România, am decis să vă prezint curriculum vitae, care să evidențieze perioada de mai mult de trei ani de experiență ca tehnician electronist. Totodată vreau să specific că vorbesc curent limba română. Am fost foarte mulțumit de slujba mea anterioară, fiid considerat extrem de competent în repararea și instalarea echipamentului electronic specializat. Clienții companiei mă căutau întotdeauna atunci când întâmpinau probleme.

Aș fi deosebit de încântat să am prilejul sa vă întâlnesc personal, când vă convine dumneavoastră pentru a analiza posibilitatea de a lucra în compania dumneavoastră.

Vă rog să mă contactați pentru a fixa un interviu.

Cu sinceritate,

Ștefan Iordache

În acest caz, autorul scrisorii caută o companie asemănătoare celei pentru care a lucrat anterior în Polonia. Deoarece s-a mutat într-o altă țară, a ținut sa menționeze că poate vorbi limba română. Autorul nu răspunde unui anunț și nu știe dacă chiar există vreo slujbă. Rugămintea sa este de a se putea întâlni cu prețedintele acestei mici companii pentru a analiza împreună o posibilă angajare. Salariul de asemenea nu este menționat.

Exemplul 3 – Scrisoare de introducere a unui proaspăt absolvent.

ION BUJOREANU

Str. Letea, nr. 88

București, România

Telefon: (021) 24798717

27 noiembrie 2014

Magazinul Universal DEF

Str. Lalelei nr. 33

București, România

În atenția domnului Traian Filip, manager angajări.

Stimate domnule Flip,

În mai 2015 voi absolvi ASE din București, specializarea management / vânzari. Țelul meu a fost dintotdeauna să pot lucra pentru un lanț de supermagazine DEF. De fapt, decizia de a urma cariera managerială în domeniul vânzărilor a fost determinată de slujba cu program parțial pe care am avut-o în timpul liceului într-unul din departamentele magazinului dumneavoastră. Pe durata facultății am avut șansa să pun în practică ceea ce am învățat în domeniul managerial în cadrul unui alt lanț de magazine concurent dumneavoastră.

Anexez curriculum vitae și îmi exprim speranța de a vă putea întâlni personal pentru a discuta posibilitatea acceptării mele în cadrul programului dumneavoastră de instruire managerială.

Vă rog să mă contactați pentru a fixa un interviu.

Cu sinceritate,

Ion Bujoreanu

Acest absolvent a îmbrățișat cariera managementului în vânzări încă din liceu, când a obținut o experiență practică în domeniu. Nu se referă la salariu. El dovedește că este la curent cu programul de instruire managerială al companiei și dore să i se dea o șansă de a fi inclus în cadrul acestuia.

Este interesat de acest lanț de magazine în mod special.

Exemplul 4 – Scrisoare de introducere adresată agenției forțelor de muncă sau firmelor specializate de recrutare a personalului.

Sorin DUMITRESCU

Str. Romei, nr. 74

București, România

Telefon: (021) 88197553

27 decembrie 2014

EASY Per Recruiters

Str. Nouă 123

București, România

În atenția domnului Răzvan Dinu, specialist marketing/vânzari.

Stimate domnule Dinu,

Recent am aflat că vă ocupați de recrutarea personalului în domeniul vânzărilor / marketingului produselor farmaceutice și a celor de uz științific. După cum veți vedea citind curriculum vitae anexat, am experiență în marketingul produselor farmaceutice și medicale oferite centrelor de sănătate și cabinetelor medicale particulare.

Compania pentru care lucrez în prezent urmează să-și mute sediul în altă regiune. Mi s-a oferit posibilitatea de transfer la noul sediu, dar slujba soției și vârsta copiilor nu-mi permit mutarea în momentul de față. Cu toate acestea, slujba mea actuală implică aproximativ 50% din timp pentru călătorii internaționale și sunt convins că voi putea păstra același program într-o nouă slujbă similară. Cel actual cuprinde un salariu de … $ și un procent de 0-20%, în funcție de vânzări.

Dacă aveți cumva, în acest moment, vreun post care să corespundă pregătirii mele, a fi bucuros să mă pot întâlni cu dumneavoastră pentru a discuta despre viitorul meu profesional. Voi mai suna la biroul dumneavoastră peste aproximativ o săptămână, pentru a fixa eventual un interviu.

Cu sinceritate,

Sorin Dumitrescu

Autorul acestei scrisori se adresează, în fapt, unei firme de recrutare a personalului, pentru a afla dacă există disponibilă vreo slujbă adecvată pregătirii lui. El furnizează informații suplimentare, necesare firmei, ce includ indisponibilitatea sa de a se muta în alt oraș dar și disponibilitatea de a călători, retribuția actuală și structura clientelei. Nu dorește să piardă timpul întâlnindu-se cu cei din compania de recrutare decât dacă consideră că au vreo propunere adecvată pentru el.

Exemplul 5 – Scrisoare de introducere în urma unui anunț ,,orb”.

LAURA PRICOPIE

Str. Pădurii nr. 108

București, România

Telefon: (021) 8858789

27 decembrie 2014

Departamentul personal

C.P. 443-21

București, România

În atenția managerului departamentului personal

Stimate doamnă/domnule,

Ca răspuns la anunțul dumneavoastră publicat în revista ,,Business Magazine” din luna iulie, vă trimit curriculum vitae spre a mă lua în considerare pentru postul de asistent administrativ din compania dumneavoastră.

Experiența și aptitudinile mele din domeniul secretariatului, așa cum sunt prezentate în curriculum vitae, ar trebui să corespundă postului descris în anunț. Sunt interesată să aflu mai multe despre compania dumneavoastră și aș fi încântată să vă pot furniza informațiile suplimentare pe care le-ați cerut de îndată ce vom stabili ce vă interesează.

La ora actuală fiind angajată, vă rog să luați legătura cu mine prin poștă sau, după ora 17:30, la numărul de telefon menționat mai sus.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Cu sinceritate,

Laura Pricopie

Autoarea scrisorii neștiind cui se adresează, folosește un ton precaut. Nu dă informații despre salariu și evident, nu răspunde multora dintre întrebările puse în anunțul de angajare orb. Își exprimă bunăvoința de a furniza și alte date din momentul în care compania își va dezvălui identitatea. De asemenea, își protejează poziția cerând să fie contactată prin poștă sau după orele de program. Cu alte cuvinte, nu dorește să fie contactată la locul de muncă.

Exemplul 6 – Scrisoare de introducere în urma unei recomandări.

DORIN RAVĂR

Str. Arinului, nr. 79

București, România

Telefon: (021) 88618351

27 decembrie 2014

ACCURATE Public Accountants

Str. Plopului, nr. 7

București, România

În atenția doamnei Corina Petrescu, contabil șef.

Stimată doamnă Petrescu,

Domnul Horia Albu, contabil la ABC Public Accountants, mi-a sugerat să supun atenției dumneavoastră curriculum vitae anexat aici. Dânsul a considerat că pregătirea mea ar putea interesa firma dumneavoastră contabilă din două motive: (1) am lucrat cu o clientelă asemănătoare și (2) compania dumneavoastră și-a anunțat recent dezvoltarea.

Datorită unor lucrări de consolidare, actuala mea companie se mută într-o altă zonă, la două ore distanță față de locuința mea. Deplasarea la clienți nu reprezintă nici un fel de problemă dar cele patru ore în plus pe drumul de la și către birou îmi creează dificultăți.

Sper ca experiența mea să fie pe măsura exigențelor companiei dumneavoastră. Dacă doriți, voi fi încântat să vă întâlnesc pentru a examina eventualele posibilități ce s-ar putea ivi. Vă rog contactați-mă pentru a fixa o întâlnire de comun acord.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Cu sinceritate,

Dorin Ravăr

Autorul acestei scrisori cunoaște, evident, pe cineva care lucrează într-o firmă de contabilitate și care i-a recomandat această companie. (Poate că domnul Horia Albu este unul din foștii săi intervievatori.) Din moment ce nu răspunde unui anunț și n-a fost întrebat asupra salariului, evită acest subiect. Exprimă motivele pentru care se află în căutarea altei slujbe și de ce crede el că ar putea fi un candidat interesant pentru compania respectivă.

CONCLUZII

Orice om care se respectă și vrea să fie respectat, care a absolvit o școală, trebuie să cunoască și să se mândrească cu faptul că știe regulile de bază de ortografie, întrucât a scrie și a vorbi corect nu mai este, astăzi, problema doar a filologilor sau a oamenilor cu o instruire superioară ci a oamenilor de succes din zilele noastre.

În acest fel, problema scrierii corecte depășește sfera culturală a individului, devenind o chestiune ce vizează limba națională în general.

Incultura sau mai grav analfabetismul, în zilele noastre au o cu totul altă conotație față de sensul de bază al cuvintelor.

În societatea contemporană, folosirea greșită sau omiterea semnelor de punctuație care pot genera confuzii și chiar denaturarea conținutului comunicării, este o problemă foarte gravă, mai ales când este vorba despre documente oficiale. O simplă virgulă pusă aiurea sau omiterea ei poate schimba total conținutul, ceea ce în unele documente oficiale poate avea repercursiuni nefaste pentru anumite persoane sau mai grav chiar asupra firmelor.

Necesitatea de a exprima cât mai clar și coincis ideile în scris, în așa fel încât să fie mai ușor și deplin înțelese, fără a lăsa loc de interpretare, a făcut să crească în ultima vreme interesul pentru stabilirea normelor de folosire a semnelor de punctuație.

De aceea consider că tema pe care am ales-o este de o însemnătate crucială atât pentru dezvoltarea noastră ca indivizi, cât și un pas important pentru realizarea unei cariere de succes atât în plan personal cât și ca reprezentant al oricărei firme, bazată pe cunoaștere, pe corectitudine și profesionalism.

BIBLIOGRAFIE

1. Sergiu DRINCU – Semnele ortografice și de punctuație în limba română – Norme și exerciții, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.

2. „Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație”, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu IORDAN”, ediția a V-a, Univers enciclopedic, București, 1996.

3. Gramatica limbii române, vol. Al II-lea, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura Academiei R.S.R., București, 1996

4. DOOM – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu IORDAN – Al. ROSETTI”, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Universul Enciclopedic, București, 2005.

5. Acad. Ioan COTEANU – Gramatica de bază a limbii române, Editura Garamond, București.

6. G. BELDESCU – Punctuația în limba română, Editura 100+1 Gramar, București, 1997.

7. Helen NEUMAN – Arta de a găsi o slujbă bună, Editura Business Tech International Press, București, 1994.

8. Ion-Mihail Iosif (YO3NN) – Vademecum pentru radioamatori., Regulamentul de radiocomunicații penrtu serviciul de amator din Romania, Ministerul Comunicațiilor, Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor, București, 1992.

9. Wikipedia, Abbreviations for Radio Telegraphy – NW7US, 

10. www.QSL.net:

– The Art and Skill of Radiotelegraphy – N0HFF;

– Abbreviations used in Radio Telegraphy (Morse code) – VU2MSY;

– List of abbreviations found in ARRL publication .

11. http://www.giz.ro/internet/prescurtari-folosite-pe-internet-37389/

Anexa 2 ADRESĂ

FAX ANPM NEAMT :0233215049

MINISTERUL EDUCATIEI NAȚIONALE

COLEGIUL TEHNIC “PETRU PONI”

B-DUL REPUBLICII, NR 1-3, ROMAN, JUD.NEAMȚ

TEL/FAX 0233724336

E-MAIL:[anonimizat]

WEB: www.ct3.ro

NR. …. DIN …………

CĂTRE,

ANPM NEAMT

Prin prezenta, vă anunțăm că în ziua de 24.04.2012, orele 12.00 vom efectua o lecție- vizită în Agenția dumneavoastră cu elevii clasei a XI a A , profil „ Resurse naturale și protecția mediului”, specializarea „ Tehnician ecolog și protecția mediului”, împărțiți în două grupe a câte 15 elevi.

Obiectivul vizitei constă în cunoașterea activității laboratoarelor de analize fizico-chimice din cadrul agenției dumneavoastră .

Menționam faptul că elevii au fost instruiți pe linie de protecție și securitatea muncii în întreprinderi și societăți comerciale, fiind însoțiți de două cadre didactice de specialitate : prof. Niță Maricica și prof. Fodor Elena.

Ỉn speranța unui răspuns favorabil privind solicitarea noastră , vă mulțumim !

DIRECTOR ,

PROF. SESCU ADRIAN

Anexa 3 CONTRACT DE PARTENERIAT

CONTRACT DE PARTENERIAT

1. Părțile contractului

1.1.

a. Colegiul Tehnic „ Petru Poni”, B-dul Republicii, nr.1-3, Roman

b. Compania județeană Apa Serv SA, Piatra Neamț, Str. Lt. Drăghicescu, Nr. 20, 610125, telefon 0233/233340; email: [anonimizat]; tel: 0233/743307

1.2. Inițiatorul proiectului Colegiul Tehnic „ Petru Poni”, cu sediul în B-dul Republicii, nr.1-3, Roman, reprezentat prin director profesor GABRIELA DASCĂLU, se angajează în parteneriat cu Compania județeană Apa Serv SA reprezentat prin director ing. IONUȚ CĂTĂLIN DUGHIR.

2. Obiectul contractului de parteneriat

2.1. Inițiatorul, respectiv Colegiul Tehnic „ Petru Poni” va folosi parteneriatul pentru:

2.1.1. Difuzarea în rândul elevilor a unor materiale informativ-educative pe probleme de mediu urmărind:

– însușirea de noțiuni elementare legate de protecția mediului, conservare;

– activitatea omului asupra mediului-consecințe;

– igiena mediului înconjurător;

– prevenirea distrugerii mediului natural de către om;

– formarea la elevi a unor atitudini și comportamente responsabile față de mediul înconjurător.

2.2. Elaborarea unor referate, proiecte, portofolii, casete video, galerii foto,pliante, pagini web, materiale utile pentru desfășurarea activității didactice, pentru diferite concursuri în scopul înțelegerii și participării la acțiuni de protejare și conservare a mediului.

2.3. Implicarea și participarea elevilor și cadrelor didactice la concursurile inițiate de către Colegiul Tehnic

„ Petru Poni” și Compania județeană Apa Serv SA.

2.4. Inițierea unor activități în parteneriat pentru promovarea campaniilor de protejare și conservare a patrimoniului natural, Romania fiind țara cu cea mai mare diversitate biogeografică din țările membre ale Uniunii Europene( întâlniri, mese rotunde între reprezentanți ai Compania județeană Apa Serv SA și elevii și cadrele didactice din Colegiul Tehnic „ Petru Poni”.

2.5. Antrenarea elevilor Colegiului Tehnic „ Petru Poni” în anotimpul primăvara la activități de ecologizare a unor suprafețe cu multe deșeuri care pun în pericol viața oamenilor sau a rezervațiilor naturale de pe teritoriul județului Neamț.

2.6. Însoțirea grupelor de lucru și cadre didactice în vizite și excursii desfășurate în ariile protejate ( în limita posibilităților ).

2.7. Susținerea logistică a activităților va fi asigurată de Colegiul Tehnic „ Petru Poni”.

3. Instituția parteneră va proceda la :

3.1. Susținerea activităților educative de protecție a mediului și de educație pentru sănătatea mediului, organizate de Colegiului Tehnic „ Petru Poni”.

3.2. Punerea la dispoziție a informațiilor legate de calitatea mediului local pentru realizarea unor proiecte, portofolii, referate și alte materiale care au ca scop formarea unor comportamente de viată sănătoasă într-un mediu sănătos; cunoașterea și conservarea ariilor protejate din județul Neamț

3.3. Implicarea unor specialiști de la Compania județeană Apa Serv SA în dezbateri, mese rotunde realizate cu elevii și cadrele didactice ale Colegiului Tehnic „ Petru Poni”.

3.4. Vizite ale elevilor însoțiți de cadrele didactice în laboratoarele Compania județeană Apa Serv SA (instruirea privind NTSM va fi asigurată de profesorii coordonatori).

3.5. Elaborarea, împreună cu reprezentanți ai Colegiului Tehnic „ Petru Poni”, a unor strategii, proiecte pentru reciclarea deșeurilor, colectarea selectivă a deșeurilor.

Prezentul protocol are drept rezultat realizarea de activități curriculare extracurriculare și extrașcolare cum ar fi: concursuri, campanii și programe de îngrijire a spațiilor verzi, acțiuni de igienizare cu caracter zonal, simpozioane, drumeții, expediții, expoziții.

Prezentul protocol este încheiat în doua exemplare între Colegiul Tehnic Petru Poni și Compania județeană Apa Serv SA reprezentat prin director ing. IONUȚ CĂTĂLIN DUGHIR.

Valabilitatea protocolului :până la 31 august 2018

COLEGIUL TEHNIC PETRU PONI ROMAN AGENȚIA DE MEDIU NEAMȚ

DIRECTOR, DIRECTOR EXECUTIV,

PROF. DASCĂLU MARIANA GABRIELA ING. IONUȚ CĂTĂLIN DUGHIR

Anexa 4. PRESCURTĂRI SAU ABREVIERI UZUALE

Un factor major în tendința spre prescurtare este acela al economiei. Prescurtarea există din cele mai vechi timpuri, putând fi definită ca o acțiune sau un rezultat al reprezentării unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte printr-o formă concentrată a cuvântului sau a frazei. Prescurtările pot lua numeroase forme, ele pot fi găsite în înscripțiile antice elene, în manuscrisele medievale (de exemplu DN pentru Dominus Noster), în Torah-ul ebraic și în Coran. Marcus Tullius Tiro, secretarul lui Cicero a inventat multe prescurtări care au supraviețuit până în timpurile moderne, cum ar fi de pildă semnul & pentru «și», în latină et.

Alte prescurtări au fost inventate de oameni simpli, s-au încetățenit în decursul anilor și apar în mai toate listele, deși utilizarea lor nu este obligatorie. Ele sunt deosebit de utile și celor care nu au învățat limba engleză. Folosindu-le ei pot transmite mesaje fără riscul de a face greșeli de gramatică și ortografie.

Astfel de liste apar în numeroase cărți, manuale și pagini de internet, fără pretenția ca ele să fie complete.

În continuare am prezentat cele mai uzuale dintre ele.

ACPART – Agenția Națională pentru Calificările din Învățământul Superior și Parteneriat cu Mediul Economic și Social.

ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

ANPCDEFP – Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale.

ANR – Agenția Națională pentru Rromi.

ARACIP – Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar.

ARDOR – Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică.

BDNE – Baza de Date Națională a Educației.

CCD – Casa Corpului Didactic.

CD – Cercetare & Dezvoltare.

CDI – Centrul/centre de Documentare și Informare.

CEDEFOP – Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale.

CES – Cerințe Educative Speciale.

CNC – Centrul Național pentru Curriculum.

CNCD – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

CNCEIP – Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar.

CNCIS – Cadrul Național al Calificărilor în Învățământul Superior.

CNDIPT – Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic.

CNEAA – Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare.

CNFIPS – Consiliul Național al Finanțării Învățământului Preuniversitar de Stat.

CNFP – Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar.

COR – Clasificarea Ocupațiilor din România.

CRFP – Centrul Regional de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar.

CQAF – Cadrul Comun de Asigurare a Calității.

DGBFIP – Direcția Generală Buget-Finanțe, Investiții și Patrimoniu.

DGIP – Direcția Generală pentru Învățământ Preuniversitar.

DGILMRP – Direcția Generală Învățământ în Limbile Minorităților și Relația cu Parlamentul.

DPPD – Departamentul/departamente pentru Pregătirea Personalului

Didactic.

ECVET – European Credit System for Vocational Education and Training.

EN – Evaluarea Națională.

ENIC – NARIC – European Network of International Centers – National academic Recognition Information Centers in the European Union.

ENQA-VET – Rețeaua Europeană pentru Asigurarea Calității în Educația și Formarea Profesională.

EQF – European Qualifications Framework.

EUROSTAT – Oficiul de Statistică al Comunităților Europene.

FEDR – Fondul European de Dezvoltare Europeană.

FPC – Formare Profesională Continuă.

FSE – Fondul Social European.

HG – Hotărâre de Guvern.

IDD – Învățământ Deschis la Distanță.

IMI – Institute for Management and Information.

INS – Institutul Național de Statistică.

ISCED – International Standard Classification of Education.

ISJ – Inspectorat/inspectorate școlare județene.

ISMB – Inspectoratul Școlar al Municipiului București.

IT – Information Technology.

IR – Indicator de rezultat.

LCCR – Limbă, Cultură și Civilizație Românească.

LLP – Long-Learning Programme.

MAPDR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile.

MECI – Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

MECT – Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.

MIP – Mentorat pentru Inserție Profesională.

MTS – Ministerul Tineretului și Sportului.

NQF – National Qualifications Framework.

OECD – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

OG – Ordonanță de Guvern.

OUG – Ordonanță de Urgență.

OIPOSDRU – Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial

pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

OMECI/OMECT– Ordin al ministrului educației, cercetării și inovării / Ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului.

ONG – Organizație non-guvernamentală.

PE – Parlamentul European.

PER – Project on Ethnic Relations.

PIB – Produsul Intern Brut.

PIR – Proiect pentru Învățământul Rural.

PIRLS – The Progress in International Reading Literacy Study.

PISA – Programme for International Student Assessment.

PLAI – Planul Local de Acțiune pentru Învățământ.

PNUD – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.

POSDRU – Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

PP – Puncte procentuale.

PRAI – Planul Regional de Acțiune pentru Învățământ.

PRIS – Proiectul de Reabilitare a Infrastructurii Școlare.

PROQAVET – Utilizarea Cadrului Comun de Asigurarea a Calității (CQAF) în VET (Vocational Education and Training).

SAM – Școala/ școli de Arte și Meserii.

SICI – Standing International Conference of Inspectorates.

SCAC – Service de Cooperation et d´Action Culturelle.

SNIE – Sistemul Național de Indicatori pentru Educație.

SSE – Sistemul Statistic European.

SSP – Standarde de pregătire profesională.

TIC – Tehnologia Informațiilor și Comunicației.

TIMSS – Tendințe Internaționale în Studiul Matematicii și al Științelor.

UE – Uniunea Europeană.

UNESCO – United Nations Education, Science and Culture Organization.

UNICEF – Fondul Internațional al Națiunilor Unite pentru Urgențe ale Copiilor

VET – Vocational Education and Training.

Anexa 5. Cele mai populare prescurtări de pe internet

Pe lângă prescurtările consacrate din limba româna care sunt corecte din punct de vedere gramatical și aceptate de mediile de specialitate, mai întâlnim și alte prescurtări populare, create în general din comoditate de către internauti în general. Aproape toate aceste prescurtări provin din limba engleză, iar printre cele mai populare putem exemplifica:

ASL – Age, Sex, Location – apare la inițierea conversațiilor pentru a afla vârsta, sexul și localitatea interlocutorului

BRB – Be Right Back – anunță partenerul de discuții că va reveni imediat la calculator

DND – Do Not Disturb – prin acest mesaj, autorul informeaza ca nu vrea sa fie deranjat;

LOL – Lough Out Loud – ceva foarte comic, care generează hohote de râs

OMG – Oh, My God! – exclamație de uimire la adresa unei vești sau întâmplări

BF și GF – Boyfriend și, respectiv, Girlfriend – prietenul și prietena

G2G – Gotta Go – trebuie să plec

GTR – Got To Run – același înțeles ca mai sus

AFK – Away From Keybord – nu sunt la tastatură

WB – Welcome Back – bine ai revenit

CU – See You – ne vedem mai târziu

K – ok, în regulă

W8 – Wait – așteaptă

BBL – Be Back Later – mă întorc mai târziu

F2F – Face to Face – față în față

HW – HomeWork – teme pentru acasă

JJ – Just Joking – este doar o glumă

M2 – Me Too – și eu

M8 – Mate – prieten

YOLO – You Only Live Once – un fel de scuză pentru o greșeală sau o activitate mai puțin obișnuită – O viață avem!

9 – Parents are watching – mesaj codificat pentru ca interlocutorul să nu scrie lucruri compromițătoare, întrucât este supravegheat de părinți

BTW – By The Way – apropo

FYI – For Your Information – pentru informația ta

PPL – People – oameni

ROFL – Rolling On Floor Laughing – te prăpădești de ras

TTYL – Talk To You Later – vorbim mai târziu

Mai există însă și o serie de prescurtări care provin de la diverse afirmații în limba română, iar cel mai des întâlnite pe messenger și rețele sociale sunt:

CMF – Ce Mai Faci?

LMA – La Mulți Ani

NB – Noapte Bună

BV – Bravo

DC – De Ce?

MS – Merci

CP – Cu Plăcere

AFR – Afară

APP – Apropo

AKS – Acasă

CNV – Cineva

BN – Bine

E BESC – Te iubesc!

PWP – Te pup

T’BESK – Te iubesc

Anexa 6. Prescurtări uzuale în traficul de telegrafie

În secolului al XX-lea, datorită exploziei informaționale, prescurtările au început să devină o practică obișnuită în comunicații. De exemplu în transmisiile telegrafice, telex, dar și în comunicațiile digitale, computerizate, timpul, spațiul și materialul suplimentar necesar redării frazelor, propozițiilor lungi sau chiar cuvintelor a fost un motiv de îngrijorare. În toate formele de vorbire redundanța informației există și, în situația în care contextul nu este cunoscut, ea crește exponențial.

La începuturi, în telegrafie prescurtările au fost folosite de operatorii stațiilor comerciale, mai apoi și cele militare au fost nevoite să le utilizeze și chiar să mai inventeze aletele noi, pentru a putea concentra cât mai multă înformație în cât mai puține litere respectiv cuvinte transmise.

Radioamatorii telegrafiști, mulți dintre ei provenind din rândul telegrafiștilor profesioniști sau din armată, le-au adoptat și ei. Unele dintre prescurtările noastre provin din traficul comercial, de exemplu AA=all after sau AB=all before, transmise pentru a cere omologului de la celălalt capăt al stației (firului sau al antenei) repetarea din textul transmis a unui anumit fragment.

Radioamatorii au mai inventat alte prescurtări care s-au încetățenit în timp și apar în tot mai multe și mai stufoase liste, deși utilizarea lor nu este obligatorie. Ele sunt foarte utile și pot fi folosite și de cei care nu au învățat limba engleză. Am exemplificat cateva prescurtări care sunt mai uzuale și mai actuale, cu ajutorul cărora se pot formula discuții simple în QSO-urile (legăturile) obișnuite între radioamatori, mai ales pe timp-ul concursurilor unde timpul este limitat, și astfel se pot adresa întrebări și se poate răspunde la acestea.

Astfel de prescurtări sunt folosite și în afara concursurilor, în traficul radio de zi cu zi, în telegrafie, convorbiri radio, în transmisii digitale, etc.

Desigur radioamatorii au inventivitatea nelimitată și resursele de documentare acum sunt nelimitate, de aceea această listă va fi mereu agăugită șI completată cu noi exemple.

“

”

BIBLIOGRAFIE

1. Sergiu DRINCU – Semnele ortografice și de punctuație în limba română – Norme și exerciții, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.

2. „Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație”, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu IORDAN”, ediția a V-a, Univers enciclopedic, București, 1996.

3. Gramatica limbii române, vol. Al II-lea, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura Academiei R.S.R., București, 1996

4. DOOM – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu IORDAN – Al. ROSETTI”, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Universul Enciclopedic, București, 2005.

5. Acad. Ioan COTEANU – Gramatica de bază a limbii române, Editura Garamond, București.

6. G. BELDESCU – Punctuația în limba română, Editura 100+1 Gramar, București, 1997.

7. Helen NEUMAN – Arta de a găsi o slujbă bună, Editura Business Tech International Press, București, 1994.

8. Ion-Mihail Iosif (YO3NN) – Vademecum pentru radioamatori., Regulamentul de radiocomunicații penrtu serviciul de amator din Romania, Ministerul Comunicațiilor, Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor, București, 1992.

9. Wikipedia, Abbreviations for Radio Telegraphy – NW7US, 

10. www.QSL.net:

– The Art and Skill of Radiotelegraphy – N0HFF;

– Abbreviations used in Radio Telegraphy (Morse code) – VU2MSY;

– List of abbreviations found in ARRL publication .

11. http://www.giz.ro/internet/prescurtari-folosite-pe-internet-37389/

Anexa 2 ADRESĂ

FAX ANPM NEAMT :0233215049

MINISTERUL EDUCATIEI NAȚIONALE

COLEGIUL TEHNIC “PETRU PONI”

B-DUL REPUBLICII, NR 1-3, ROMAN, JUD.NEAMȚ

TEL/FAX 0233724336

E-MAIL:[anonimizat]

WEB: www.ct3.ro

NR. …. DIN …………

CĂTRE,

ANPM NEAMT

Prin prezenta, vă anunțăm că în ziua de 24.04.2012, orele 12.00 vom efectua o lecție- vizită în Agenția dumneavoastră cu elevii clasei a XI a A , profil „ Resurse naturale și protecția mediului”, specializarea „ Tehnician ecolog și protecția mediului”, împărțiți în două grupe a câte 15 elevi.

Obiectivul vizitei constă în cunoașterea activității laboratoarelor de analize fizico-chimice din cadrul agenției dumneavoastră .

Menționam faptul că elevii au fost instruiți pe linie de protecție și securitatea muncii în întreprinderi și societăți comerciale, fiind însoțiți de două cadre didactice de specialitate : prof. Niță Maricica și prof. Fodor Elena.

Ỉn speranța unui răspuns favorabil privind solicitarea noastră , vă mulțumim !

DIRECTOR ,

PROF. SESCU ADRIAN

Anexa 3 CONTRACT DE PARTENERIAT

CONTRACT DE PARTENERIAT

1. Părțile contractului

1.1.

a. Colegiul Tehnic „ Petru Poni”, B-dul Republicii, nr.1-3, Roman

b. Compania județeană Apa Serv SA, Piatra Neamț, Str. Lt. Drăghicescu, Nr. 20, 610125, telefon 0233/233340; email: [anonimizat]; tel: 0233/743307

1.2. Inițiatorul proiectului Colegiul Tehnic „ Petru Poni”, cu sediul în B-dul Republicii, nr.1-3, Roman, reprezentat prin director profesor GABRIELA DASCĂLU, se angajează în parteneriat cu Compania județeană Apa Serv SA reprezentat prin director ing. IONUȚ CĂTĂLIN DUGHIR.

2. Obiectul contractului de parteneriat

2.1. Inițiatorul, respectiv Colegiul Tehnic „ Petru Poni” va folosi parteneriatul pentru:

2.1.1. Difuzarea în rândul elevilor a unor materiale informativ-educative pe probleme de mediu urmărind:

– însușirea de noțiuni elementare legate de protecția mediului, conservare;

– activitatea omului asupra mediului-consecințe;

– igiena mediului înconjurător;

– prevenirea distrugerii mediului natural de către om;

– formarea la elevi a unor atitudini și comportamente responsabile față de mediul înconjurător.

2.2. Elaborarea unor referate, proiecte, portofolii, casete video, galerii foto,pliante, pagini web, materiale utile pentru desfășurarea activității didactice, pentru diferite concursuri în scopul înțelegerii și participării la acțiuni de protejare și conservare a mediului.

2.3. Implicarea și participarea elevilor și cadrelor didactice la concursurile inițiate de către Colegiul Tehnic

„ Petru Poni” și Compania județeană Apa Serv SA.

2.4. Inițierea unor activități în parteneriat pentru promovarea campaniilor de protejare și conservare a patrimoniului natural, Romania fiind țara cu cea mai mare diversitate biogeografică din țările membre ale Uniunii Europene( întâlniri, mese rotunde între reprezentanți ai Compania județeană Apa Serv SA și elevii și cadrele didactice din Colegiul Tehnic „ Petru Poni”.

2.5. Antrenarea elevilor Colegiului Tehnic „ Petru Poni” în anotimpul primăvara la activități de ecologizare a unor suprafețe cu multe deșeuri care pun în pericol viața oamenilor sau a rezervațiilor naturale de pe teritoriul județului Neamț.

2.6. Însoțirea grupelor de lucru și cadre didactice în vizite și excursii desfășurate în ariile protejate ( în limita posibilităților ).

2.7. Susținerea logistică a activităților va fi asigurată de Colegiul Tehnic „ Petru Poni”.

3. Instituția parteneră va proceda la :

3.1. Susținerea activităților educative de protecție a mediului și de educație pentru sănătatea mediului, organizate de Colegiului Tehnic „ Petru Poni”.

3.2. Punerea la dispoziție a informațiilor legate de calitatea mediului local pentru realizarea unor proiecte, portofolii, referate și alte materiale care au ca scop formarea unor comportamente de viată sănătoasă într-un mediu sănătos; cunoașterea și conservarea ariilor protejate din județul Neamț

3.3. Implicarea unor specialiști de la Compania județeană Apa Serv SA în dezbateri, mese rotunde realizate cu elevii și cadrele didactice ale Colegiului Tehnic „ Petru Poni”.

3.4. Vizite ale elevilor însoțiți de cadrele didactice în laboratoarele Compania județeană Apa Serv SA (instruirea privind NTSM va fi asigurată de profesorii coordonatori).

3.5. Elaborarea, împreună cu reprezentanți ai Colegiului Tehnic „ Petru Poni”, a unor strategii, proiecte pentru reciclarea deșeurilor, colectarea selectivă a deșeurilor.

Prezentul protocol are drept rezultat realizarea de activități curriculare extracurriculare și extrașcolare cum ar fi: concursuri, campanii și programe de îngrijire a spațiilor verzi, acțiuni de igienizare cu caracter zonal, simpozioane, drumeții, expediții, expoziții.

Prezentul protocol este încheiat în doua exemplare între Colegiul Tehnic Petru Poni și Compania județeană Apa Serv SA reprezentat prin director ing. IONUȚ CĂTĂLIN DUGHIR.

Valabilitatea protocolului :până la 31 august 2018

COLEGIUL TEHNIC PETRU PONI ROMAN AGENȚIA DE MEDIU NEAMȚ

DIRECTOR, DIRECTOR EXECUTIV,

PROF. DASCĂLU MARIANA GABRIELA ING. IONUȚ CĂTĂLIN DUGHIR

Anexa 4. PRESCURTĂRI SAU ABREVIERI UZUALE

Un factor major în tendința spre prescurtare este acela al economiei. Prescurtarea există din cele mai vechi timpuri, putând fi definită ca o acțiune sau un rezultat al reprezentării unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte printr-o formă concentrată a cuvântului sau a frazei. Prescurtările pot lua numeroase forme, ele pot fi găsite în înscripțiile antice elene, în manuscrisele medievale (de exemplu DN pentru Dominus Noster), în Torah-ul ebraic și în Coran. Marcus Tullius Tiro, secretarul lui Cicero a inventat multe prescurtări care au supraviețuit până în timpurile moderne, cum ar fi de pildă semnul & pentru «și», în latină et.

Alte prescurtări au fost inventate de oameni simpli, s-au încetățenit în decursul anilor și apar în mai toate listele, deși utilizarea lor nu este obligatorie. Ele sunt deosebit de utile și celor care nu au învățat limba engleză. Folosindu-le ei pot transmite mesaje fără riscul de a face greșeli de gramatică și ortografie.

Astfel de liste apar în numeroase cărți, manuale și pagini de internet, fără pretenția ca ele să fie complete.

În continuare am prezentat cele mai uzuale dintre ele.

ACPART – Agenția Națională pentru Calificările din Învățământul Superior și Parteneriat cu Mediul Economic și Social.

ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

ANPCDEFP – Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale.

ANR – Agenția Națională pentru Rromi.

ARACIP – Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar.

ARDOR – Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică.

BDNE – Baza de Date Națională a Educației.

CCD – Casa Corpului Didactic.

CD – Cercetare & Dezvoltare.

CDI – Centrul/centre de Documentare și Informare.

CEDEFOP – Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale.

CES – Cerințe Educative Speciale.

CNC – Centrul Național pentru Curriculum.

CNCD – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

CNCEIP – Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar.

CNCIS – Cadrul Național al Calificărilor în Învățământul Superior.

CNDIPT – Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic.

CNEAA – Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare.

CNFIPS – Consiliul Național al Finanțării Învățământului Preuniversitar de Stat.

CNFP – Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar.

COR – Clasificarea Ocupațiilor din România.

CRFP – Centrul Regional de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar.

CQAF – Cadrul Comun de Asigurare a Calității.

DGBFIP – Direcția Generală Buget-Finanțe, Investiții și Patrimoniu.

DGIP – Direcția Generală pentru Învățământ Preuniversitar.

DGILMRP – Direcția Generală Învățământ în Limbile Minorităților și Relația cu Parlamentul.

DPPD – Departamentul/departamente pentru Pregătirea Personalului

Didactic.

ECVET – European Credit System for Vocational Education and Training.

EN – Evaluarea Națională.

ENIC – NARIC – European Network of International Centers – National academic Recognition Information Centers in the European Union.

ENQA-VET – Rețeaua Europeană pentru Asigurarea Calității în Educația și Formarea Profesională.

EQF – European Qualifications Framework.

EUROSTAT – Oficiul de Statistică al Comunităților Europene.

FEDR – Fondul European de Dezvoltare Europeană.

FPC – Formare Profesională Continuă.

FSE – Fondul Social European.

HG – Hotărâre de Guvern.

IDD – Învățământ Deschis la Distanță.

IMI – Institute for Management and Information.

INS – Institutul Național de Statistică.

ISCED – International Standard Classification of Education.

ISJ – Inspectorat/inspectorate școlare județene.

ISMB – Inspectoratul Școlar al Municipiului București.

IT – Information Technology.

IR – Indicator de rezultat.

LCCR – Limbă, Cultură și Civilizație Românească.

LLP – Long-Learning Programme.

MAPDR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile.

MECI – Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

MECT – Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.

MIP – Mentorat pentru Inserție Profesională.

MTS – Ministerul Tineretului și Sportului.

NQF – National Qualifications Framework.

OECD – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

OG – Ordonanță de Guvern.

OUG – Ordonanță de Urgență.

OIPOSDRU – Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial

pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

OMECI/OMECT– Ordin al ministrului educației, cercetării și inovării / Ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului.

ONG – Organizație non-guvernamentală.

PE – Parlamentul European.

PER – Project on Ethnic Relations.

PIB – Produsul Intern Brut.

PIR – Proiect pentru Învățământul Rural.

PIRLS – The Progress in International Reading Literacy Study.

PISA – Programme for International Student Assessment.

PLAI – Planul Local de Acțiune pentru Învățământ.

PNUD – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.

POSDRU – Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

PP – Puncte procentuale.

PRAI – Planul Regional de Acțiune pentru Învățământ.

PRIS – Proiectul de Reabilitare a Infrastructurii Școlare.

PROQAVET – Utilizarea Cadrului Comun de Asigurarea a Calității (CQAF) în VET (Vocational Education and Training).

SAM – Școala/ școli de Arte și Meserii.

SICI – Standing International Conference of Inspectorates.

SCAC – Service de Cooperation et d´Action Culturelle.

SNIE – Sistemul Național de Indicatori pentru Educație.

SSE – Sistemul Statistic European.

SSP – Standarde de pregătire profesională.

TIC – Tehnologia Informațiilor și Comunicației.

TIMSS – Tendințe Internaționale în Studiul Matematicii și al Științelor.

UE – Uniunea Europeană.

UNESCO – United Nations Education, Science and Culture Organization.

UNICEF – Fondul Internațional al Națiunilor Unite pentru Urgențe ale Copiilor

VET – Vocational Education and Training.

Anexa 5. Cele mai populare prescurtări de pe internet

Pe lângă prescurtările consacrate din limba româna care sunt corecte din punct de vedere gramatical și aceptate de mediile de specialitate, mai întâlnim și alte prescurtări populare, create în general din comoditate de către internauti în general. Aproape toate aceste prescurtări provin din limba engleză, iar printre cele mai populare putem exemplifica:

ASL – Age, Sex, Location – apare la inițierea conversațiilor pentru a afla vârsta, sexul și localitatea interlocutorului

BRB – Be Right Back – anunță partenerul de discuții că va reveni imediat la calculator

DND – Do Not Disturb – prin acest mesaj, autorul informeaza ca nu vrea sa fie deranjat;

LOL – Lough Out Loud – ceva foarte comic, care generează hohote de râs

OMG – Oh, My God! – exclamație de uimire la adresa unei vești sau întâmplări

BF și GF – Boyfriend și, respectiv, Girlfriend – prietenul și prietena

G2G – Gotta Go – trebuie să plec

GTR – Got To Run – același înțeles ca mai sus

AFK – Away From Keybord – nu sunt la tastatură

WB – Welcome Back – bine ai revenit

CU – See You – ne vedem mai târziu

K – ok, în regulă

W8 – Wait – așteaptă

BBL – Be Back Later – mă întorc mai târziu

F2F – Face to Face – față în față

HW – HomeWork – teme pentru acasă

JJ – Just Joking – este doar o glumă

M2 – Me Too – și eu

M8 – Mate – prieten

YOLO – You Only Live Once – un fel de scuză pentru o greșeală sau o activitate mai puțin obișnuită – O viață avem!

9 – Parents are watching – mesaj codificat pentru ca interlocutorul să nu scrie lucruri compromițătoare, întrucât este supravegheat de părinți

BTW – By The Way – apropo

FYI – For Your Information – pentru informația ta

PPL – People – oameni

ROFL – Rolling On Floor Laughing – te prăpădești de ras

TTYL – Talk To You Later – vorbim mai târziu

Mai există însă și o serie de prescurtări care provin de la diverse afirmații în limba română, iar cel mai des întâlnite pe messenger și rețele sociale sunt:

CMF – Ce Mai Faci?

LMA – La Mulți Ani

NB – Noapte Bună

BV – Bravo

DC – De Ce?

MS – Merci

CP – Cu Plăcere

AFR – Afară

APP – Apropo

AKS – Acasă

CNV – Cineva

BN – Bine

E BESC – Te iubesc!

PWP – Te pup

T’BESK – Te iubesc

Anexa 6. Prescurtări uzuale în traficul de telegrafie

În secolului al XX-lea, datorită exploziei informaționale, prescurtările au început să devină o practică obișnuită în comunicații. De exemplu în transmisiile telegrafice, telex, dar și în comunicațiile digitale, computerizate, timpul, spațiul și materialul suplimentar necesar redării frazelor, propozițiilor lungi sau chiar cuvintelor a fost un motiv de îngrijorare. În toate formele de vorbire redundanța informației există și, în situația în care contextul nu este cunoscut, ea crește exponențial.

La începuturi, în telegrafie prescurtările au fost folosite de operatorii stațiilor comerciale, mai apoi și cele militare au fost nevoite să le utilizeze și chiar să mai inventeze aletele noi, pentru a putea concentra cât mai multă înformație în cât mai puține litere respectiv cuvinte transmise.

Radioamatorii telegrafiști, mulți dintre ei provenind din rândul telegrafiștilor profesioniști sau din armată, le-au adoptat și ei. Unele dintre prescurtările noastre provin din traficul comercial, de exemplu AA=all after sau AB=all before, transmise pentru a cere omologului de la celălalt capăt al stației (firului sau al antenei) repetarea din textul transmis a unui anumit fragment.

Radioamatorii au mai inventat alte prescurtări care s-au încetățenit în timp și apar în tot mai multe și mai stufoase liste, deși utilizarea lor nu este obligatorie. Ele sunt foarte utile și pot fi folosite și de cei care nu au învățat limba engleză. Am exemplificat cateva prescurtări care sunt mai uzuale și mai actuale, cu ajutorul cărora se pot formula discuții simple în QSO-urile (legăturile) obișnuite între radioamatori, mai ales pe timp-ul concursurilor unde timpul este limitat, și astfel se pot adresa întrebări și se poate răspunde la acestea.

Astfel de prescurtări sunt folosite și în afara concursurilor, în traficul radio de zi cu zi, în telegrafie, convorbiri radio, în transmisii digitale, etc.

Desigur radioamatorii au inventivitatea nelimitată și resursele de documentare acum sunt nelimitate, de aceea această listă va fi mereu agăugită șI completată cu noi exemple.

“

”