Rolul Psihoterapiei DE Relaxare Si Sugestiologiei In Reducerea Anxietatii Si Terapia Durerii In Stomatologie

ROLUL PSIHOTERAPIEI DE RELAXARE SI SUGESTIOLOGIEI IN REDUCEREA ANXIETATII SI TERAPIA DURERII IN STOMATOLOGIE

CUPRINS

INTRODUCERE

1. ANXIETATEA: DELIMITĂRI CONCEPTUALE, CLASIFICARE ȘI DIAGNOSTIC, PREVALENTA

1.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1.1. Termenul de frica

1.1.2. Termenul de anxietate

1.2. CRITERII DE DIFERENTIERE “NORMAL” DE “ANORMAL”- A FRICII SI ANXIETATII

.1.3. DIAGNOSTICUL ȘI CLASIFICAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE

1.3.1 CLASIFICAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE ÎN DSM‐5

1.3.2 CLASIFICAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE ÎN ICD-10

1.4. PREVALENTA TULBURARILOR ANXIOASE

1.5 IMPACTUL SOCIAL AL TULBURARILOR DE ANXIETATE

2. MODELE EXPLICATIVE ALE ANXIETĂȚII

2.1. MODELE BIOLOGICE

2.1.1. Psihofiziologie

2.1.2. Factorii genetici

2.1.3. Neurofiziologie

2.1.4. Sisteme de neurotransmitatori

2.2. MODELE PSIHOLOGICE

2.2.1. Modelul psihodinamic

2.2.2. Modelul comportamentalist

2.2.3. Modelul cognitist

2.2.4. Modelul umanist

2.3. MODELE PSIHOSOCIALE

3. ANXIETATEA ȘI FOBIA DENTARĂ

3.1. DIAGNOSTICUL FOBIEI DENTARE ÎN DSM‐5 ȘI ICD 10

3.2. ETIOLOGIA ANXIETATII SI FOBIEI DENTARE

3.3. MODELE EXPLICATIVE ALE FOBIEI DENTARE

3.3.1. Modelul lui Berggren

3.3.2. Modelul cognitiv

3.4. FACTORII PRINCIPALI IMPLICATI IN FOBIA DENTARA

3.5. SEMNE, SIMPTOME SI CONSECINTE ALE FOBIEI DENTARE

3.6. INCIDENTA FOBIEI DENTARE

3.7. IMPACTUL PSIHOSOCIAL AL ANXIETĂȚII ȘI AL FOBIEI DENTARE

3.8. CONTROLUL ANXIETĂȚII ȘI AL FOBIEI DENTARE

4. SUGESTIOLOGIE SI TERAPIE DE RELAXARE

4.1. SUGESTIBILITATEA

4.1.1. Contributii romanesti in domeniul sugestiologiei

4.1.2. Criterii ale sugestiilor eficiente dupa Jencks

RELAXAREA

4.2.1.Caracterizarea psihofiziologica a starii de relaxare

4.2.2.Mecanismele relaxarii

4.2.2.1.Tonusul muscular

4.2.2.2.Sugestia si autosugestia

4.2.3. Tehnici de relaxare

4.2.3.1. Metoda de relaxare progresiva Jacobson

4.2.3.2.Antrenamentul autogen al lui Schultz

4.2.3.3.Muzica de relaxare si aromoterapia

4.2.4. Beneficiile tehnicilor de relaxare

4.3. TEHNICI DE HIPNOTERAPIE PENTRU CONTROLUL DURERII

4.3.1. Tehnici specifice sintetizate de Rose pentru controlul durerii

4.3.2. Tehnici hipnotice descriese de Hart pentru controlul durerii

4.3.3. Criteriile lui Barber in alegerea hipnozei pentru reducerea hipnozei

4.3.4. Hipnoterapia in cazul procedurilor medicale dureroase si in chirurgie

4.3.5.Limitele hipnoanesteziei

4.4. HIPNOTERAPIA ANXIETATII

4.4.1. Caracteristici ale hipnoterapiei in anxietate

4.4.2. Obiective ale hipnoterapiei in tulburarile anxioase

4.4.3. Principiile utilizate in terapia anxietatii prin hipnoza:

4.4.4. Metode folosite in hipnoterapie in anxietate

4.4.5. Hipnoterapia in fobii specific

5. STUDIU STATISTIC COMPARATIV

5.1. SCOP SI OBIECTIVE

5.2. IPOTEZELE CERCETARII

5.3. METODOLOGIA GENERALA A CERCETARII

5.3.1. Etape ale cercetarii

5.3.2. Participanti si descrierea loturilor

5.3.3. Procedura de lucru

5.3.4. Design experimental

5.3.5. Instrumente de lucru

5.3.5.1. Instrumente de cercetare

5.3.5.2. Instrumente metodologice constatative utilizate

5.3.5.3. Instrumente de analiza comparativa

5.3.5.4. Instrumente de testare a gradului de sugestibilitate

5.3.5.5. Instructaj de relaxare si sugestiologie

5.4. IPOTEZA 1

5.4.1. Datele inainte de tratament

5.4.2. Rezultate dupa o sedinta

5.4.3. Rezultate dupa cinci sedinte

5.4.4. Discutii si concluzii

5.5. IPOTEZA 2

5.5.1. Datele inainte de tratament

5.5.2. Rezultate dupa o sedinta

5.5.3. Rezultate dupa cinci sedinte

5.5.4. Discutii si concluzii

5.6. IPOTEZA 3

5.6.1. Datele inainte de tratament

5.6.2. Rezultate dupa o sedinta

5.6.3. Rezultate dupa cinci sedinte

5.6.4. Discutii si concluzii

5.7. IPOTEZA 4

5.8. CONCLUZII FINALE

5.9.LIMITE ALE STUDIULUI

5.10. CONTRIBUTII PERSONALE

Bibliografie

Anexe

ANXIETATEA: DELIMITARI CONCEPTUALE, CLASIFICARE SI DIAGNOSTIC, PREVALENTA

Anxietatea reprezinta o stare psihica obisnuita pentru conditia umana. De la inceputul istoriei, consemnate in scris, filozofii, liderii religiosi, oamenii de stiinta, medicii au incercat sa desluseasca misterele anxietatii si sa elaboreze interventii care sa abordeze eficient aceasta afectiune raspandita si ingrijoratoare a omenirii. Azi, mai mult ca oricand, evenimentele dezastruoase provocate de catastrofe naturale, criminalitate transnationala impletita cu terorism, saracie globala, problema resurselor si a competitiei pentru resurse, prapastia culturala, atacurile cibernetice organizate, capabile să cauzeze destabilizarea infrastructurii naționale critice, a economiei sau a securității naționale au creat un climat social de nesiguranta, frica si anxietate in multe tari din lume. Caracteristica etapei actuale de evolutie a umanitatii consta in faptul că societatea creează și se recreează în mod permanent si aparent haotic. Individul se confrunta cu o supraexpunere la informație, respectiv este asaltat de o cantitate imensă de informații incorect înțeleasă, asimilată și digerată, care descurajează interesul, deturnează atenția, demobilizează energiile. Prețul pe care trebuie să-l plătim poate fi exorbitant si îmbracă forme difuz conceptuale: alienare, manipulare, prăpastie cognitivă. În tot acest timp, sociologii măsoară și cântăresc fenomenul, studiază efectele, deduc anumite reguli și trag semnale de alarmă.

Frica, anxietatea si ingrijorarea nu sunt totusi declansate in mod exclusiv de dezastre naturale sau de alte evenimente care ameninta viata indivizilor. In majoritatea cazurilor, anxietatea se dezvolta in contextual tensiunilor fluctuante, al solicitarilor si al stresului cotidian.

De fapt, tulburarile de anxietate reprezinta principal problema majora de sanatate mintala in Statele Unite (Barlow, 2002), unde exista peste 19 milioane de adulti care sufera de o tulburare de anxietate in fiecare an (Institutul National de Sanatate Mintala, 2002). Mai mult, antidepresivele si stabilizatorii de dispozitie se afla pe locul trei intre cele mai prescrise clase farmaco-terapeutice, cu vanzari globale de peste 19,5 miliarde de dolari in anul 2003 (IMS,2004).

Astfel, milioane de oameni din intreaga lume duc o lupta zilnica impotriva anxietatii clinice si a simptomelor sale. Aceste tulburari constitue o povara economica, sociala si medicala semnificativa pentru toate tarile in curs de dezvoltare care se confrunta cu frecvente dificultati sociale si politice si cu numeroase dezastre naturale.

1.1.DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1.1.Termenul de “frica”

In cadrul psihologiei emotiei exista o multitudine de opinii, unele contradictorii, cu privire la natura si la functia emotiilor umane. Totusi, toti teoreticienii emotiei care accepta existenta emotiilor de baza, enumera si frica printre ele (Ohman si Wiens, 2004). Fiind parte a naturii noastre emotionale, frica apare ca o reactie sanatoasa, adaptativa, declansata de perceptia unei amenintari sau a unui pericol fata de siguranta si securitatea fizica a unei persoane. Frica ii avertizeaza pe indivizi in legatura cu o amenintare iminenta si cu nevoia unei actiuni defensive (Beck si Greenberg, 1988). Totusi frica poate deveni dezadaptativa atunci cand apare intr-o situatie inofensiva sau neutra, care este interpretata gresit ca fiind un pericol sau o amenintare potentiala. Asadar, in orice teorie a anxietatii exista doua aspecte fundamentale: cum sa deosebesti frica de anxietate si cum sa faci distinctia intre o reactie normala si una anormala.

Barlow in 2002 afirma ca “ frica este o alarma primitiva, ca raspuns la un pericol iminent, caracterizata printr-o stimulare puternica si prin tendinte de a actiona”.

Beck, Emery si Greenberg in 1985 au oferit o perspective oarecum diferita asupra diferentierii dintre frica si anxietate. Ei au definit frica ca pe “o stare neurofiziologica primitiva, automata, de alarmare, care presupune estimarea cognitive a unei amenintari iminente sau a unui pericol imminent pentru siguranta si securitatea unui individ.”

Astfel, frica este procesul essential in toate tulburarile de anxietate, dar ea are o functie adaptativa care este decisiva pentru supravietuirea speciei umane, prin avertizarea si pregatirea organismului pentru a reactiona la pericole si la situatii de urgent, care ameninta viata.

1.1.2. Termenul de “anxietate”

In limba engleza exista numeroase cuvinte care denumesc experienta subiectiva a anxietatii, cum ar fi “spaima”, “teama”, “panica”, “aprehensiune”, “neliniste”, “ingrijorare”, “frica”, “groaza”, “teroare” (Barlow, 2002) ceea ce a dus la confuzie si la utilizarea inexacta, in limbaj comun, a termenului “anxios”.

Barlow in 2002 afirma ca anxietatea este ” o emotie orientata catre viitor, caracterizata de perceptia caracterului incontrolabil si a imprevizibilitatii unor evenimente potential ostilive si de o comutare rapida a atentiei spre evenimente potential ostilive si de o comutare rapida a atentiei spre evenimente potential periculoase sau spre propria reactie afectiva la aceste evenimente”.

Beck, Emery si Greenberg in 1985 au oferit o perspectiva oarecum diferita asupra diferentierii dintre frica si anxietate. Ei definec anxietatea ca pe “un sistem complex, de reactii cognitive, afective, fiziologice si comportamentale (adica modul amenintarii), care este activat atunci cand evenimentele sau circumstantele anticipate sunt considerate deosebit de ostilive, deoarece sunt percepute ca evenimente imprevizibile, incontrolabile care pot ameninta interesele vitale ale unui individ.”

Astfel, anxietatea descrie o stare de amenintare mai persistent, o ”aprehensiune” care, pe langa frica, include si alti factori cognitivi precum: ostilitatea perceputa, caracterul incontrolabil, incertitudinea, vulnerabilitatea, neajutorarea si incapacitatea de a obtine rezultatele dorite. (Barlow, 2002).

1.2. CRITERII DE DIFERENTIERE “NORMAL” DE “ANORMAL”- A FRICII SI ANXIETATII

Clark D. si Beck A. in 2010 propun cinci criterii care pot fi folosite pentru a identifica starile anormale de frica si de anxietate. Nu este obligatoriu ca toate aceste criterii sa fie prezente intr-un anumit caz, dar este de asteptat ca multe dintre aceste caracteristici sa fie prezente in starile de anxietate clinica.

A. Cognitie disfunctionala: frica si anxietatea anormale provin dintr-o presupunere falsa, care implica o estimare eronata a pericolului, intr-o situatie in care acesta nu este confirmat prin observatie directa. Activarea convingerilor disfunctionale despre amenintare si erorile de procesare cognitiva associate conduc la aparitia unei frici puternice si exagerate, care este in discordanta cu realitatea obiectiva a situatiei.

B. Functionare deteriorata: stresul puternic sau interferenta semnificativa cu programul normal, cu activitatea ocupationala, cu functionarea sau cu activitatile sociale este unul din criteriile principale de diagnostic pentru majoritatea tulburarilor de anxietate.

C. Persistenta: persoana suferind de anxietate clinica poate sa simta o stare de aprehensiune subiectiva intensa, doar gandindu-se la probabilitatea unei amenintari iminente, indiferent daca, in cele din urma, aceasta se materializeaza sau nu. Astfel, se intampla deseori ca indivizii predispusi la anxietate sa traiasca stari de anxietate puternica in fiecare zi, timp de multi ani.

D. Alarme false : pe care Barlow le defineste “ frica sau panica puternica care apare in absenta oricarui stimul pentru o amenintare fatala”. Prezenta atacurilor de panica sau de frica intense, in absenta unor indici ai amenintarii sau in cazul provocarii unei amenintari minime, sugereaza o stare clinica.

E. Hipersensibilitatea la stimuli : indivizii suferind de o tulburare de anxietate interpreteaza o paleta mai larga de situatii ca fiind amenintatoare, in comparatie cu indivizii care nu sufera de o tulburare de anxietate.

1.3. DIAGNOSTICUL ȘI CLASIFICAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE

Tulburarile de anxiea engleza exista numeroase cuvinte care denumesc experienta subiectiva a anxietatii, cum ar fi “spaima”, “teama”, “panica”, “aprehensiune”, “neliniste”, “ingrijorare”, “frica”, “groaza”, “teroare” (Barlow, 2002) ceea ce a dus la confuzie si la utilizarea inexacta, in limbaj comun, a termenului “anxios”.

Barlow in 2002 afirma ca anxietatea este ” o emotie orientata catre viitor, caracterizata de perceptia caracterului incontrolabil si a imprevizibilitatii unor evenimente potential ostilive si de o comutare rapida a atentiei spre evenimente potential ostilive si de o comutare rapida a atentiei spre evenimente potential periculoase sau spre propria reactie afectiva la aceste evenimente”.

Beck, Emery si Greenberg in 1985 au oferit o perspectiva oarecum diferita asupra diferentierii dintre frica si anxietate. Ei definec anxietatea ca pe “un sistem complex, de reactii cognitive, afective, fiziologice si comportamentale (adica modul amenintarii), care este activat atunci cand evenimentele sau circumstantele anticipate sunt considerate deosebit de ostilive, deoarece sunt percepute ca evenimente imprevizibile, incontrolabile care pot ameninta interesele vitale ale unui individ.”

Astfel, anxietatea descrie o stare de amenintare mai persistent, o ”aprehensiune” care, pe langa frica, include si alti factori cognitivi precum: ostilitatea perceputa, caracterul incontrolabil, incertitudinea, vulnerabilitatea, neajutorarea si incapacitatea de a obtine rezultatele dorite. (Barlow, 2002).

1.2. CRITERII DE DIFERENTIERE “NORMAL” DE “ANORMAL”- A FRICII SI ANXIETATII

Clark D. si Beck A. in 2010 propun cinci criterii care pot fi folosite pentru a identifica starile anormale de frica si de anxietate. Nu este obligatoriu ca toate aceste criterii sa fie prezente intr-un anumit caz, dar este de asteptat ca multe dintre aceste caracteristici sa fie prezente in starile de anxietate clinica.

A. Cognitie disfunctionala: frica si anxietatea anormale provin dintr-o presupunere falsa, care implica o estimare eronata a pericolului, intr-o situatie in care acesta nu este confirmat prin observatie directa. Activarea convingerilor disfunctionale despre amenintare si erorile de procesare cognitiva associate conduc la aparitia unei frici puternice si exagerate, care este in discordanta cu realitatea obiectiva a situatiei.

B. Functionare deteriorata: stresul puternic sau interferenta semnificativa cu programul normal, cu activitatea ocupationala, cu functionarea sau cu activitatile sociale este unul din criteriile principale de diagnostic pentru majoritatea tulburarilor de anxietate.

C. Persistenta: persoana suferind de anxietate clinica poate sa simta o stare de aprehensiune subiectiva intensa, doar gandindu-se la probabilitatea unei amenintari iminente, indiferent daca, in cele din urma, aceasta se materializeaza sau nu. Astfel, se intampla deseori ca indivizii predispusi la anxietate sa traiasca stari de anxietate puternica in fiecare zi, timp de multi ani.

D. Alarme false : pe care Barlow le defineste “ frica sau panica puternica care apare in absenta oricarui stimul pentru o amenintare fatala”. Prezenta atacurilor de panica sau de frica intense, in absenta unor indici ai amenintarii sau in cazul provocarii unei amenintari minime, sugereaza o stare clinica.

E. Hipersensibilitatea la stimuli : indivizii suferind de o tulburare de anxietate interpreteaza o paleta mai larga de situatii ca fiind amenintatoare, in comparatie cu indivizii care nu sufera de o tulburare de anxietate.

1.3. DIAGNOSTICUL ȘI CLASIFICAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE

Tulburarile de anxietate, include unul sau mai multedintre urmatoarele simptome: a) sentimente de panică, frică și neliniște, b) gânduri obsesive, incontrolabile, c) gânduri repetate sau flashback de experiențe traumatice, d) coșmaruri, e) comportamente ritualice, cum ar fi spălarea si dezifectarea repetată a mâinilor, f) insomnii, g) mâini reci sau transpirate, h) dificultăți de respiratie, i) palpitații, k) nervozitate, l) gura uscată, m) amorțeală sau furnicături în mâini sau picioare, n) greață, o) tensiuni musculare.

Dacă simptomele sunt prezente, psihologul va începe evaluarea prin efectuarea unui istoric medical complet și examinarea fizică. Deși nu există teste de laborator pentru a diagnostica în mod specific tulburările de anxietate, psihologul poate utiliza mai multe teste de diagnosticare pentru a exclude bolile fizice ca și cauză a simptomelor. Dacă nu este prezentă nici o boală fizică, psihologii folosesc un interviu special conceput și instrumente de evaluare specifice pentru a evalua o persoană cu o tulburare de anxietate, in baza carora se pune diagnosticul privind raportul pacientului în legătură cu intensitatea și durata simptomelor, inclusiv orice problemă de zi cu zi cauzată de simptome și observatia psihologului cu privire la atitudinea și comportamentul pacientului. Pe baza diagnosticului se determină dacă simptomele pacientului și gradul de disfuncție indică o tulburare de anxietate specifică.

Prezentam in continuare diagnosticul si clasificarea tulburarilor anxioase in DSM‐V si in ICD 10

1.3.1. DIAGNOSTICUL ȘI CLASIFICAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE ÎN DSM‐V

Tabel nr.1

DIAGNOSTICUL ȘI CLASIFICAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE ÎN ICD 10

Tabel nr.2

Starile de anxietate imbraca forme diferite:

Atacul de panică este o tulburare psihica caracterizata prin sentimente de teroare, care sunt apar brusc și în mod repetat, fără nici un avertisment si pot fi insotite de transpirații, dureri în piept, palpitații, sufocare;

Tulburările obsesiv-compulsive (TOC) se manifesta sub forma unor gânduri sau temeri (obsesii), care determină persoanele afectate să îndeplinească anumite ritualuri (compulsii).în mod extrem

Stresul post traumatic (PTSD) este o afecțiune care poate apare în urma unui eveniment traumatizant și/sau terifiant, cum ar fi un accident, o agresiune sexuală sau fizică, moartea neașteptată a unei persoane apropiate sau o catastofa naturala (cutremur, incendiu, inundatie). Persoanele cu PTSD au adesea gânduri recurente înfricoșătoare și amintiri ale evenimentului, și tind să fie emoțional amorțiți.

Tulburări de anxietate sociala, (fobie social), implică griji copleșitoare, frică de nu a fi judecați de alții, comportament jenant care poate duce la ridiculizare.

Fobii specifice, caracterizate printr-o frică intensă de un anumit obiect sau situație, cum ar fi paianjeni, șerpi, înălțimi, zbor, spatii inchise. De obicei, nivelul de frică nu este adecvat situației și ar putea determina ca acea persoană să evite situațiile obișnuite, de zi cu zi.

Tulburarea de anxietate generalizată presupune griji excesive, nerealiste și tensiune, chiar dacă nu există o situație care justifică anxietatea.

1.4. PREVALENTA TULBURARILOR ANXIOASE

Tulburarile de anxietate sunt forma cea mai raspandita de tulburare psihologica (Kessler, Chiu, Demler si Walters,2005). Studiile epidemiologice efectuate pe esantioane din comunitatea adulta sunt in concordanta in ceea ce priveste o rata de prevalenta pe parcursul vietii de 25-30% pentru cel putin o tulburare de anxietate. SNC (Studiul National pentru Comorbiditate) a stabilit prevalenta pe durata unui an pentru orice tulburare de anxietate de 17,2%, comparativ cu 11,3% pentru abuz sau dependenta de substante si 11,3% pentru orice tulburare de dispozitie afectiva. (Kessler si colab., 1994).

Sondaje nationale efectuate in alte tari occidentale precum Australia, Marea Britanie si Canada au semnalat, de asemenea, frecventa ridicata a tulburarilor de anxietate in populatia generala, desi nivelurile reale de prevalenta variaza usor de la un studiu la altul.

Programul OMS pentru sanatatea mintala din lume a constat ca anxietatea este tulburarea cel mai des intalnita in toate tarile, cu exceptia Ucrainei (7,1%), cu o prevalenta anuala variind intre 2,4% in Shanghai, China si 18,2% in Statele Unite ale Americii (OMS, World Mental Health Survey Consortium, 2004).

Cele mai frecvente tulburari sunt fobia specifica, TAG si anxietatea de separare (Breton si colab., 1999). Incidenta unor tulburari, cum ar fi fobia sociala, tulburarea de panica si anxietatea generalizata, creste in mod semnificativ in cursul adolescentei, in timp ce altele, cum ar fi anxietatea de separare, inregistreaza o scadere a numarului de cazuri. La fete, incidenta tulburarilor de anxietate este mai mare decat la baieti.

Majoritatea tulburarilor de anxietate au o incidenta mult mai mare in cazul femeilor, comparativ cu barbatii. La femeile participante in SNC s-a constatat o prevalenta de 30,5% a diagnosticului pentru orice tulburare de anxietate pe toata durata vietii, in comparative cu 19,5%, in cazul barbatilor.

Alte studii efectuate pe comunitati, precum si studii epidemiologice au confirmat, in general, un raport de 2:1 intre femei si barbati, in ceea ce priveste prevalenta tulburarilor de anxietate (Andrews si colab.2001, Jenkins si colab.1997). Totusi, tarile au rate diferite ale tulburarilor de anxietate la nivelul populatiei. In urma sondajelor efctuate de OMS s-a constatat ca prevalenta pe durata unui an a variat de la 2,4%, 3,2% si 3,3% in China (Shanghai, Beijing) si Nigeria, si respectiv 11,2%, 12% si 18,2% in Liban, Franta si Statele Unite.

IMPACTUL SOCIAL AL TULBURARILOR DE ANXIETATE

Prezenta unei tulburari de anxietate sau doar a unor simptome de anxietate este asociata cu o diminuare semnificativa a calitatii vietii si a functionarii sociale si profesionale. Indivizii cu o tulburare de anxietate pird mai multe zile de munca, sunt inregistrati cu mai multe zile de incapacitate de munca si prezinta o frecventa ridicata a formelor de dependent financiara, precum: pensie de handicap, somaj cronic sau ajutor social.

Anxietatea tinde sa reduca calitatea vietii si functionarea sociala in cazul pacientilor suferind de o boala somatic cronica comorbida. Impactul negative al tulburarilor de anxietate- distresul, incapacitatea de munca, utilizarea serviciilor medicale- este mai mare decat al indivizilor a caror problema principal este o tulburare de personalitate sau abuzul de substante( Andrews, Slade si Issakidis, 2002).

In urma unui amplu studiu al persoanelor active din America, s-a constat ca persoanele suferind de tulburari de anxietate sunt mult mai predispose decat grupul de control nonclinic sa apeleze la medici dentist, sa solicite internarea sis a apeleze la serviciul de urgenta.( Marciniak si colab.2004). Cu toate acestea, majoritatea persoanelor cu o tulburare de anxietate nu primesc niciodata un tratament adecvat si foarte putine ajung in atentia specialistilor in sanatate mintala.

Avand in vedere efectele negative pe care anxietatea le are la nivel personal si social, costurile economice ale anxietatii sunt substantiale, cuprinzand atat costuri directe, pentru servicii, cat si costuri indirect, reprezentate de pierderile care se inregistreaza in productivitate.

MODELE EXPLICATIVE ALE ANXIETATII

2.1. MODELE BIOLOGICE

Anxietatea este multifatetata, implicand diferite elemente din domeniul functionarii umane: domeniul fiziologic, domeniul cognitive, domeniul comportamental si domeniul afectiv. Raspunsurile fiziologice automate ce apar in mod tipic in prezenta amenintarii sau a pericolului sunt considerate reactii defensive. Aceste reactii, observate atat la animale, cat si la oameni in contexte de discriminare a fricii, implica stimularea sistemului nervos autonom, care pregateste organismul pentru a infrunta pericolul prin fuga (adica “fugi”) sau prin confruntarea directa (adica”lupta”), un proces cunoscut ca reactia “lupta sau fugi”.(Cannon,1927)

Caracteristicile comportamentale implica, in primul rand, reactiile de indepartare de pericol sau de evitare a pericolului si de cautare a sigurantei. Variabilele cognitive furnizeaza interpretarea semnificatiei starii noastre interioare, identificand anxietatea. Domeniul afectiv deriva din activarea cognitive si fiziologica si constituie experienta subiectiva a anxietatii.

2.1.1.Psihofiziologie

Multe din simptomele anxietatii sunt de natura fiziologica, reflectand activarea sistemului nervos simpatic (SNC) si parasimpatic (SNP). Activarea SNS este reactia fiziologica cea mai evident in anxietate si conduce la simptomele stimularii: vasoconstrictie periferica, creste forta muschilor striate, creste ritmul cardiac si forta de contractie, dilatarea plamanilor, dilatarea pupilelor, intensificarea metabolismului bazal si cresterea secretiei de epinefrina si norepinefrina a glandelor suprarenale. (Bradley,2000) Toate aceste reactii fiziologice periferice sunt asociate cu stimularea si provoaca simptome vizibile: tremuraturi, agitatie, senzatii de frig si de caldura, palpitatii, uscaciune a gurii, transpiratie, respiratie intretaiata, dureri sau apasare in piept si tensiune musculara.

Stimularea SNP determina mentinerea anumitor reactii fiziologice, reactii apartinand strategiei “conservare-retragere”.(Friedman si Thayer,1998): imobilitate tonica, scaderea tensiunii arteriale si lesin, scaderea ritmului cardiac si a fortei de contractie, pupile contractate, relaxarea muschilor abdominali si constrictia plamanilor.(Bradley, 2000)

Barlow in 2002 a ajuns la concluzia ca una din cele mai edificatoare si importante descoperiri din ultimii 50 de ani in cercetarea psihofiziologica este aceea ca indivizii care sufera de anxietate cronica au, in mod persistent, un nivel ridicat de stimulare a sistemului nervos autonom (SNA), deseori in absenta unei situatii care sa provoace anxietate. Cuthbert si colab.(2003) au raportat niveluri de baza ale ritmului cardiac deosebit de ridicate in cazuri de panica si fobii specifice, dar nu si la subiectii cu fobie sociala sau tulburare de stress posttraumatic. Alti cercetatori (Eysenck, 1979) au asociat anxietatea cu labilitatea si reactivitatea excesiva a SNA.

Craske in 2003 a sugerat ca reactivitatea cardiovasculara crescuta ar putea fi un factor care predispune la declansarea tulburarii de panica.

Tabel nr.3 Simptome fiziologice in anxietate

Cercetari psihofiziologice recente sugereaza ca persoanele cu anxietate cronica prezinta o flexibilitate diminuata a sistemului nervos autonom ca reactie la stresori (Noyes si Hoehn-Saric,1998) . Aceasta se caracterizeaza prin reactia slaba, dar sustinuta, la stresori indicand o traiectorie slaba a adaptarii. Intr-un studiu al reactivitatii ritmului cardiac in conditii obisnuite, in conditii de relaxare si in conditii de neliniste, Thayer, Friedman si Borkovec (1996) au constatat ca persoanele suferind de TAG sau care sunt implicate in mod active in starile de ingrijorare aveau un control vagal cardiac mai scazut, ceea ce sprijina idea ca TAG se caracterizeaza prin inflexibilitatea SNA.

2.1.2. Factorii genetici

Exista numeroase dovezi empirice ale faptului ca anxietatea este ereditara (Barlow,2002). In metaanaliza studiilor privind tulburarea de panica, TAG, fobiile si TOC effectuate pe familii de gemeni, Hettema, Neale si Kendler in 2001 au ajuns la concluzia ca exista o incidenta semnificativa a tuturor celor patru tulburari la nivelul familiilor. Pentru tulburarile de anxietate in ansamblu, procentul de transmitere pe cale ereditara a variat intre 30% si 40% , proportia cea mai mare a variatiei datorandu-se factorilor de mediu.

Exista mai putine dovezi ale faptului ca indivizii mostenesc tulburari de anxietate specifice, dar exista un support empiric mai puternic al ideii ca se mosteneste o vulnerabilitate generala pentru dezvoltarea unei tulburari de anxietate (Barlow, 2002). Indivizii vulnerabili manifesta o reactive emotional mai puternica sau, cel putin, mai persistent) fata de situatiile potrivnice sau stresante. Factorii de mediu si factorii cognitive interactioneaza, totusi, cu aceasta predispozitie genetic, pentru a determina tipul specific de tulburare de anxietate pentru fiecare individ.

2.1.3. Neurofiziologie

O descoperire importanta din ultimii ani este aceea cu privire la rolul central al amigdalei in procesarea emotiei si in memorie. Cercatarile lui LeDoux (1989,1996,2000) in domeniul conditionarii auditive a fricii au contribuit cel mai mult la implicarea amigdalei ca substrat neural al dobandirii reactiilor conditionate de frica. Concluzia lui LeDoux (1996) a fost ca amigdala este “axul din roata fricii”, cu alte cuvinte este “in esenta, implicate in evaluarea sensului emotiei”.

LeDoux sustine ca una din cele mai importante sarcini ale creierului emotional este aceea de a evalua semnificatia afectiva, amenintare versus non-amenintare, a stimulilor mintali, fizici sau externi. El a propus doua cai neurale paralele in procesarea stimulilor fricii de catre amigdala. Prima cale este transmiterea directa a unui stimul conditionat al fricii prin talamusul sensorial catre nucleul lateral al amigdalei, ocolind cortexul. Cea de-a doua cale presupune transmiterea informatiri stimulului fricii de la talamusul sensorial, prin cortexul sensorial, si, mai departe, nucleului lateral. In interiorul amigdalei, nucleul lateral, care primeste informatii despre conditionarea fricii, inerveaza nucleul central care este raspunzator pentru exprimarea reactiei conditionate de frica.

Calea mai directa, talamo-amigdaliana, denumita “calea inferioara”, este mai rapida, mai rudimentara si este parcursa fara aportul gandirii, al ratiunii si al constiintei. Traiectoria talamo-cortico-amugdaliana, denumita “calea superioara” este mai lenta, dar implica o procesare mai amanuntita a stimulului fricii, din cauza participarii extinse a regiunilor corticale de ordin superior ale creierului. Stimulii relevant pentru frica pot fi procesati de catre amigdala urmand calea subcorticala, fara o reprezentare constienta. Studiile au constatat ca stimuli fricii se asociaza cu cresteri relative ale fluxului sagvin cerebral in cortexul visual si cu reduceri relative ale fluxului sangvin cerebral in hipocamp si in cortexul prefrontal, orbitofrontal, tempore-polar, si posterior. Aceste rezultate au fost interpretate ca o dovada a faptului ca frica poate sa fie preconstienta, fara interventia procesarii cognitive de ordin superior.

Calea superioara este activate in conditionarea mai complexa a fricii. Astfel, structurile corticale ale creierului implicate in memoria de lucru, cum sunt cortexul prefrontal si regiunile cingulate anterioare sic el orbital , precum si structurile implicate in memoria declarative de lunga durata, cum este cazului hipocampului si al lobului frontal, sunt implicate in stimularea emotional dependent de amigdala pentru a constitui baza neural a experientei subiective (constiente) a fricii.

Amidala are conexiuni neuroanatomice cu hipotalamusul, hipocampul, regiunile cotexului, trunchiul cerebral implicat in stimularea sistemului nervos autonom si in reactiile neuroendocrine associate stresului si anxietatii. Grillon in 2002 afirma ca nucleul-pat strieiterminalis ar putea fi cel mai important substrat neural al anxietatii.

2.1.4. Sisteme de neurotransmitatori

Sistemele neurotransmitatoare ca, de exemplu, acidulgammaaminobutiric (GABA), sistemul noradrenergic sic el serotonergic, precum si calea hormonala de eliberare a corticotropinei sunt importante in biologia anxietatii ( Noyes si Hoehn-Saric,1998).

Serotonina functioneaza asupra comportamentului asemeni unei piedici neurochimice, iar , la oameni, blocajul receptorilor serotoninei este asociat cu anxietatea. Siatemul serotonergic transmite spre diverse zone ale creierului care moduleaza anxietatea, cum sunt amigdala, cea septo-hipocampala sic ea corticala prefrontala, astfel incat el poate sa exercite o influenta directa asupra anxietatii sau o influenta indirect prin modificarea functiei altor neurotransmitatori.

Un subgroup al transmitatorului inhibitor GABA contine receptori ai banzodiazepinei care potenteaza efectele inhibitoare ale GABA, atunci cand moleculele de benzodiazepine se unesc cu acesti receptori.(Gardner, Tully si Hedgecock,1993) Faptul ca anxietatea generalizata s-ar putea datora inhibitiei sistemului GABA-benzodiazepina este dovedit de efectele anxiolitice ale medicamentelor din grupa benzodiazepinelor( Lorazepam, Alprazolam).

Hormonul care elibereaza corticotropina (CRH) este un neurotransmitator stocat indeosebi in nuclei paraventriculari hipotalamici (PVN). Stimulii stresori sau amenintatori pot active anumite zone din creier, cum sunt locus coeruleus, amigdala, hipocampul si cortexul prefrontal, care apoi elibereaza CRH. Ulterior, CRH stimuleaza secretia hormonului adrenocorticotropic (ACTH) de catre glanda pituitara si alta activitate adrenopituitara ceea ce duce la producerea si eliberarea crescuta de cortisol (Barlow 2002). Astfel, CRH nu mediaza doar reactiile endocrine la stress, ci si alte reactii mai extinse ale creierului si reactii comportamentale care joaca un rol in manifestarea stresului, anxietatii si a depresiei.

2.2. MODELE PSIHOLOGICE

2.2.1. Modelul psihodinamic

Modelul psihodinamic considera ca o tulburare psihica este rezultatul unor conflicte interne nerezolvate. Anxietatea obiectiva este emotia neplacuta determinate de realitate. Ea este similara cu ceea ce in mod obisnuit numim frica si serveste unui scop pozitiv de autoaparare, orientand comportamentul spre evitarea pericolului. Anxietatea morala este determinate de ingrijorarea individului de a nu fi facut ceva inacceptabil si de a nu fi pedepsit (Supraeul). Anxietatea nevrotica isi are sursele in copilarie intr-un conflict intre gratificatia intelectuala si realitate. Mecanismele de aparare sunt procese psihologice automate care protejeaza individual impotriva anxietatii si in fata constientizarii unor stresori interni sau externi.

Modelul psihodinamic este primul demers sistematic care încearcă să explice maniera în care procesele psihologice pot influența funcționarea mintală și tulburările psihice. Freud este primul teoretician care analizează rolul inconștientului în dinamica fenomenelor mintale si contribuie la dezvoltarea unor metode pentru investigarea proceselor psihodinamice și tratarea tulburărilor mintale.

Limitările științifice decurg din raportărilor personale asupra propriei experiențe, ce constituie pentru psihanaliști sursa primară de informație si lipsa unor validări științifice a supozițiilor explicative, ca și a eficacității psihoterapiei precum si fatalismul în abordarea naturii umane.

2.2.2. Modelul comportamentalist

Atât comportamentul normal cât și cel anormal sunt rezultatul învățării, deci manifestările psihopatologice sunt deprinderi dezadaptative învățate.

Formele invatarii sunt condiționarea clasică, condiționarea operantă si învățarea observațională.

Conditionarea clasica: o situație amenințătoare produce frică în afara oricărei învățări, deci situația periculoasă este stimul necondiționat (SN), iar reacția de răspuns – frica – este o reacție necondiționată (RN). Un stimul neutru, nepericulos nu produce frică. Dar, stimulul neutru, asociat frecvent cu situația periculoasă (SN), devine stimul condiționat (SC), legat el însuși de răspunsul necondiționat (RN) – frica. După un timp, situația nepericuloasă (SC) poate produce ea însăși frică , care devine astfel răspuns condiționat.

Condiționarea instrumentală sugerează drept premisă faptul că învățarea (înțeleasă ca o asociere S – R) depinde de consecințele comportamentului, respectiv de prezența sau absența întăririi (pozitive sau negative) după producerea acestuia.

Învățarea observațională sau modelarea sau învățarea prin imitare este procesul de învățare a unui comportament prin observarea comportamentului altora. Această formă de învățare decurge în afara oricărei întăriri. Experimentele inițiate de Bandura sugerează că agresivitatea poate fi rezultatul observării și imitării unor persoane agresive din anturaj.

Demersul behaviorist a generat multor cercetări și experimente care au avut drept scop explicarea tulburărilor psihice, dar și identificarea unor metode specifice pentru tratarea acestora.

Limitele acestui model sunt: explicarea în termeni de învățare a tulburărilor psihice este considerată suprasimplificatoare și nerealistă, divizarea comportamentelor umane în unități mici care pot fi abordate experimental și măsurate pierde din vedere complexitatea psihicului umansi ignoră total aspectele neobservabile ale comportamentului, motivațiile sale interne, influența factorilor cognitivi, etc.

2.2.3. Modelul cognitivist

Modelul cognitivist consideră că tulburările psihice se datorează unor interpretări dezadaptative asupra propriei persoane, asupra celorlalți și a lumii.

Teoria rațional-emoțională a lui Albert Ellis

Postulatul de bază al acestei teorii este exprimat în modelul A-B-C, conform căruia anumite credințe iraționale (beliefs) despre anumite evenimente sau situații (activating event) determină anumite consecințe emoționale (consequences). Un comportament dezadaptativ survine atunci când o persoană acționează pe baza unor prezumții inadecvate sau credințe iraționale, cum ar fi ideea că “cineva trebuie să fie în permanență competent, să se comporte adecvat și să fie respectat pentru a se simți mulțumit”

Teoria cognitivă asupra depresiei a lui Aaron Beck

Manifestările depresive sunt distorsiuni ale judecății insului asupra evenimentelor. Factorii cognitivi sunt primari în etiologia tulburărilor depresive, în timp ce fenomenele afective sunt secundare și derivate din aceste cogniții distorsionate. Distorsiunile cognitive înglobează evenimentele negative trăite în copilărie.

Practica clinică i-a oferit un suport empiric, prin identificarea unor corelații între prezența unor simptome și existența unor credințe iraționale sau a unor distorsiuni cognitive, dar ea ignoră influența factorilor biologici și interpersonali.

2.2.4. Modelul umanist

Patologia psihică rezultă din blocarea sau distorsionarea dezvoltării personale și a tendințelor naturale către sănătate fizică și mintală. Aceste blocaje sunt, de obicei, rezultatul acțiunii mai multor factori: folosirea exagerată a mecanismelor de apărare ale Eului, astfel încât individul pierde progresiv contactul cu realitatea, condițiile sociale nefavorabile și o învățare defectuoasă, stresul excesiv.

Anxietatea se manifestă atunci când există o discrepanță între sinele curent și sinele ideal. Depresia se instalează atunci când individul realizează că nu se va micșora niciodată discrepanța dintre sinele ideal și sinele real, ceea ce îl conduce la renunțare, la abandon.

Modelul umanist a fundamentat o orientare terapeutică centrată pe client care s-a dovedit a fi foarte eficientă si a iinfluențat dezvoltarea unor grupuri de întâlnire, insa teoria nu poate fi testată din punct de vedere științific, are o lipsa de unitate în ceea ce privește procedeele și tehnicile terapeutice și caracter vag al relației terapeut-pacient.

Persepectiva umanista consideră că indivizii sunt motivați spre creșterea pozitivă, spre realizarea personală, perfecțiune și unicitate, adică de tendința de autoactualizare. Ei pot realiza această creștere dacă recunosc cu onestitate atât slăbiciunile, cât și punctele tari și își stabilesc valori personale pe care le respectă. Stresul apare atunci când există o discrepanță între sinele curent sau nivelul nostru de funcționare actual și sinele ideal sau sinele actualizat.

Perspectiva existentialista condidera ca oamenii sunt conștienți de propria lor existență, sunt liberi să aleagă, așadar ei sunt responsabili pentru propria lor viață. Aceia care aleg să „se ascundă” de responsabilități și alegeri vor avea ca rezultat sentimentul de neajutorare și slăbiciune, ducând o viață inautentică.

2.3.Modele psihosociale

Factorii sociali actioneazã, cel mai frecvent, prin intermediul factorilor psihici,generând stresuri psihosociale. Presiunea socialã si comportamentele de risc, pot favoriza actiunea unor factori biologici (ex. accidentele auto, microbi,virusi, etc.), însã pot actiona si în mod favorabil ca si suport social. Factorii sociali implicaþi în sãnãtate si boalã se referã cu precãdere la statusul socioeconomic, ilustrat în conditiile de viatã, locuintã, alimentatie, conditiile de muncã – substante toxice, orar, relatiile cu colegii -, precum si prezenta/absenta unei retele de support social.

Tabel nr.4

3. ANXIETATEA SI FOBIA DENTARA

3.1. DIAGNOSTICUL FOBIEI DENTARE DSM-5 SI ICD 10

Criteriile de diagnostic ale fobiei specfice conform DSM-V sunt:

Frica sau anxietate marcata in legatura cu un obiect specific ( in acest caz la stomatolog)

Obiectul sau situatia fobica provoaca aproape mereu frica sau anxietate imediata

Obiectul fobic sau situatia este evitata in mod active sau suportata cu frica sau anxietate intense.

Frica sau anxietatea sunt peste limita pericolului actual determinat de obiectul sau situatia specifica si contextual sociocultural.

Frica, anxietatea sau evitarea sunt persistente, dureaza 6 luni sau mai mult.

Frica, anxietatea sau evitarea cauzeaza distress semnificativ in ariile de functionare sociale, ocupationale sau alte domenii.

Perturbarea nu este explicate mai bine prin simptomele altei afectari mentale, incluzand frica, anxietatea si evitarea situatiilor associate cu simptome de tip panica sau alte simptome de incapacitare ( ca in agorafobie): obiecte sau situatii associate obsesiilor ( ca in tulburarea obsesiv-compulsiva); amintiri ale unui evenimemt traumatic (ca in tulburarea de stress posttraumatic); separarea de casa sau de figurile de atasament ( ca in tulburarea anxioasa de separare; sau situatii sociale ( ca in tulburarea de anxietate sociala).

Codarea in DSM-V si ICD-10 se face in functie de stimulul fobic:

300.29 (F40.23X) Sange-injectii-plaga ( exemplu ace, procedure medicale invasive)

Fobia specifica de sange (F40.230),

Fobia specifica injectii sau transfuzii(F40.231),

Fobia specifica de plaga(F40.233),

Fobia specifica de alta actiune medicamentoasa(F40.232)

300.29 (F40.298) Alte fobii (exemplu: situatii care pot duce la inecare sau voma, sunete puternice etc)

Daca se intalnesc mai multi stimuli fobici se noteaza toate codurile specifice.

3.2. ETIOLOGIA ANXIETATII SI FOBIEI DENTARE

Fobia dentara este cauzata de o varietate de factori: genetici, comportamentali si cognitivi:

1. Vulnerabilitatea genetica

Indivizii cu fobii specifice, incluzand odontofobia, se pare ca au mostenit factori de vulnerabilitate care predispun la anxietate in general si fobii specifice in special. In timp ce indivizii cu fobie dentara nu mostenesc direct fobia insasi, factorii genetici de vulnerabilitate pot interactiona cu alte elemente etiologice care cauzeaza fobia. Teoria originii filogenetice a fricii este controversata si s-a sugerat ca desi genetica poate prezice cativa factori legati de frica dentara, pare sa nu fie strans relationata cu dezvoltarea simptomului fobic.

2. Afectivitatea negative/vulnerabilitatea anxioasa

Afectivitatea negative se refera la o vulnerabilitate la a experimenta stari emotionale negative. Afectivitatea negative pare sa fie o trasatura de personalitate stabile care predispune individual la o gama de afectiuni psihologice, incluzand fobiile. Relatia dintre afectivittea negative si fobia dentara nu a fost inca stabilita.

3. Starea de pregatire

De Silva in 1988 a sugerat ca fricile de inaltime, de paianjan sau de serpi indica o predispozitie inascuta la anxietate. Noi sunt pregatiti de-a lungul evolutiei sa ne fie frica de lucruri care sunt sau pot fi periculoase. Astfel stramosii nostril au supravietuit tocmai datorita fricii de paianjenii otravitori si aceasta s-a transmis prin AND generatiilor viitoare. Din pacare pentru stomatologie, interventiile stomatologice par sa incorporeze niste “stimuli pregatiti” foarte puternici pentru intrumentele ce cauzeaza durere, invazia spatiului personal, abandonarea controlului etc. Astfel, specia umana este “pregatita” mai de graba sa dobandeasca reactii de frica la stimuli care au reprezentat un anumit pericol pentru predecesorii nostri. Fobia dentara poate fi o parte din tendinta de evolutie care urmareste protectia corpului de intruzia obiectelor straine.

4. Conditionarea cognitiva (Paloviana)

Conditionarea clasica (Palovniana) se refera la procesul in care un stimul anterior neutru capata abilitatea de a produce un raspuns prin asocierea lui cu un alt stimul neconditionat care produce acest raspuns. De exemplu, un individ care trece printr-o procedura dureroasa ( si un raspuns neconditionat de anxietate/frica) in timpul unei vizite la stomatolog poate capata o asociere conditionata intre dentist (stimulul conditionat) si anxietate/frica ( raspunsul conditionat). Re-prezentarea stimulului conditionat (dentistul sau stimulii asociati) devine capabila sa declanseze raspunsul conditionat al anxietatii in timpul sedintei viitoare de stomatologie.

5. Conditionarea operanta

Conditionarea operanta se refera la procesul in care frecventa unui comportament particular (operant) este modificata prin consecintele care urmeaza comportamentului. Anumite comportamente pot fi “intarite” (cresterea frecventei) prin asocierea cu consecinte positive (intarire pozitiva) sau indepartarea consecintelor negative (intarire negativa). Alternativ, comportamentele pot fi “pedepsite” (reduse in frecventa) daca duc la consecinte negative ( pedepsire pozitiva) sau indepartate consecintele positive (pedepsire negativa).

Pentru fobii, procesul de pedepsire pozitiva (ex. durerea si anxietatea care apar in timpul vizitei la dentist) si intarirea negativa (ex. reducerea anxietatii care apare cand individual evita dentistul) sunt cele mai importante si ele cuprind Modelul lui Mowrer privind achizitia si mentinerea fobiei.

6. Delegarea

Rachman in 1978 presupune ca indivizii au dobandit raspunsurile fobice indiect. Aceasta abordare a fost numita “experienta delegata” sau “conditionarea delegata”. In conditionarea indirect, individual dobandeste un raspuns de frica vazand experientele inspaimantatoare ale altora. In fobia dentara, de exemplu, un copil care vede un raspuns de frica la un parinte care merge la dentist crede indirect ca situatia respective reprezinta o amenintare semnificativa.

7. Amenintarea verbala

Rachman in 1977 propune o a doua abordare indirecta cu privire la dobandirea fobiei: “transmiterea verbala”. In acest process, individual dobandeste o frica sau fobie prin invatarea despre periculozitatea situatiei de la altii, fara a vedea in mod direct. In fobia dentara, de exemplu, individual poate auzi povesti de la altii despre experientele traumatice sau dureroase pe care le-au avut in timpul tratamentului dentar, care duc la o frica invatata vis-a vis de procedurile dentare.

8. Continutul cognitiv

Sunt multe cognitii care au fost identificate ca importante in dobandirea si mentinerea tulburarilor de anxietate, incluzand fobiile specifice. Acestea include un set de idei despre probabilitate ( ex.“ Daca merg la dentist va fi cu siguranta dureros”) si severitate (ex. “ Daca merg la dentist durerea va fi covarsitoare”) a rezultatelor negative. In plus, indivizii pot avea credinte despre incapacitatea lor sa faca fata unui rezultat negative. ( “ Daca voi avea o durere la dentist, va fi de nesuportat”).

9. Inclinatia cognitiva

In completarea continutului cognitive, fobiile sunt associate cu inclinatia procesului cognitive. De exemplu, indivizii cu tulburari de anxietate de tip fobii sunt cunoscuti ca avand o inclinatie a memoriei catre experiente amenintatoare. Desi legatura dintre inclinatiile cognitive si frica si anxietatea dentara este plauzibila, nu s-a facut nici un studiu care sa confirme ipoteza.

3.3.MODELE EXPLICATIVE ALE FOBIEI DENTARE

3.3.1. MODELUL LUI BERGGREN

Modelul lui Berggren din 1984 sustine ca pacientii cu anxietate dentara amana tratamentul, ducand la o deterioare a statusului dentar si in consecinta la o evaluare negativa in legatura cu situatia dentara.

Un studiu calitativ realizat Moore in 2004 a evidentiat rolul pe care il are “rusinea” in fobia dentara. Astfel , pacientii, sunt atat de rusinati de sanatatea lor orala proasta incat evita sa mearga la dentist de frica de a nu primi reprosuri. Astfel acesti pacienti ajung la stomatolog doar in situatii de urgenta, cand apare durere insuportabila sau infectie. Studiile au constatat ca , desi acesti pacienti fac programari, ei nu respecta programarea sau o anuleaza premature din cauza fricii.

Intelegerea psihologiei complexe a fricii dentare este esentiala pentru prevenirea si tratamentul anxietatii dentare, a fricii si fobiei.

3.3.2. MODELUL COGNITIV

Armfield a propus un model al etiologiei fobiei dentare in care cognitiile, mai mult decat experientele, sunt elemental principal in dobandirea si exprimarea fricii. Astfel, perceptia pacientului a stimului sau a situatiei este crucial in etiologia fricii. In mod specific, perceptia lipsei controlului, a impredictibilitatii, pericolului sunt factori care creeaza un puternic sentiment de vulnerabilitate. Conform teoriei cognitive, perceptiile legate de vulnerabilitate sunt considerate ca fiind incluse intr-o schema, o structura cognitive care serveste la filtrarea informatiei si ghidarea experientelor, a credintelor, emotiilor si comportamentului. Individul intra intr-o situatie data cu o schema pre-existenta care serveste la modelarea comportamentului, a experientei psihologice si fiziologice la situatie.

Conform modelului cognitive, intalnirea cu stimulul sau situatia dentara produce o reactive afectiva rapida automata si pre-constienta care determina starea de lupta sau fuga a individului. Atat reactia afectiva automata la situatia dentara cat si evaluarea generala determina o succesiune de raspunsuri fiziologie, comportamentale si emotionale care include: mnervozitate, panica, transpiratie, dorinta de a iesi din situatie, ganduri catastrofice, grija, panica etc. experienta vizitei la stomatolog impreuma cu perceptiile si emotiile associate determina un feedback in cadrul schemei de vulnerabilitate afectand expunerea continua la stimulul de frica si determinand reactii viitoare in vizita la stomatolog.

3.4. FACTORII PRINCIPALI IMPLICATI IN FOBIA DENTARA

Tabel nr.5

3.5. SEMNE, SIMPTOME SI CONSECINTE

Dentistul poate observa in timpul consultatiei semne fiziologice si comportamentale ale anxietatii dentare. Exista 3 indicatori fiziologici:

Transpiratul palmelor, a fruntii, a buzei superioare. Dentistul poate aprecia acest lucru in momentul strangerii de mana.

Pulsarea carotidei si arterelor temporal

Respiratie adanca si in ritm rapid

Comportamental se poate observa ca pacientul anxios se misca foarte mult in sala de asteptare:

Agitarea mainilor sau a altor obiecte

Asezarea pe marginea scaunului inclinat inainte

Rasfoitul rapid al revistelor

Paseste stanga-dreapta

Schimbarea pozitiei foarte des

Vizite repetate la baie

Impactul fobiei dentare in viata pacientului este vast si dinamic. Cohen in 2000 in lucrarea “Impactul anxietatii dentare in viata de zi cu zi” explica impactul psihologic al fobiei dentare care implica raspuns de lupta sau fuga, sentimentul de epuizare dupa sedinta la stomatolog. Simptome comportamentale sunt afectarea comportamentului alimantar, a igienei dentare, automedicatia, si agresiunea. Impactul asupra starii generale de sanatate determina tulburari de somn, performanta scazuta la lucru, scaderea stimei de sine si afectarea relatiilor interpersonale.

3.6. INCIDENTA FOBIEI DENTARE

Incidenta fobiei dentare apare relative constanta in lume, cu cateva sub-grupuri care au nivele mai ridicate fata de altele. Un studio in Australia a raportat 16.1% indivizi cu nivele ridicate de anxietate dentara, indivizii cu varsta intre 40 si 64 ani au inregistrat o incidenta mai mare, iar femeile de orice varsta au fost inregistrate cu o frica mai mare de dentist decat barbatii.In plus, oamenii cu un status socio-economic scazut au inregistrat o fobie mai mare decat cei cu status ridicat.

Incidenta a fost 10% in Islanda, 17.1% in Singapore, 30% in China, 15% in Danemarca, 24.3% in Olanda, 11% in Germania. Cea mai mare prevalenta a fricii dentare a fost inregistrata in Japonia, unde un studiu de 3041 studenti si adulti a publicat un procent de 42.1%.

In studiul “Sanatatea dentara la adulti” din 2009 SUA s-au obtinut urmatoarele rezultate: 36% din adulti manifesta o anxietate dentara moderata, 12% din adulti au o anxietate dentara extrema, 30% din adulti sunt extreme de anxiosi in legatura cu curatarea unui dinte cu freza, 28% din adulti sunt extreme de anxiosi privind infectia dentara. Anxietatea dentara extrema este mai frecventa la femei, 17%, decat la barbate, 8%., iar dim punct de vedere professional 14% sunt casnici sau lucratori manual si 10% sunt manageri si profesii independente.

IMPACTUL PSIHOSOCIAL AL ANXIETATII SI FOBIEI DENTARE

Odontofobia (fobia dentara) este “ unica fobie cu component psihosomatice care impacteaza sanatatea dentara a persoanelor odontofobice” Pentru unii indivizi, frica dentara poate fi atat de mare incat afecteaza viata normala si duce la comportament de evitare si nivele semnificative de distress si perturbarea functionalitatii. Efectul de ansamblu al anxietatii si fobiei apare cu multiple fatete pentru ca indivizii nu doar evita tratamentul dentar, dar au si o sanatare dentara proasta. Cunoasterea factorilor care stau la baza etiologiei si mentinerii fobiei dentare poate ajuta dentistii si cercetatorii sa dezvolte interventii menite sa reduca comportamentul de evitare. In plus, asta va contribui la imbunatatirea sanatatii dentare.

Mehrstedt si colab. in 2004 au observat ca fobia dentara era relationata negativ cu calitatea vietii, starea de bine psihologica, functionarea sociala si vitalitatea. Studii scandinaviene recente au raportat un cerc vicios al anxietatii dentare: frica si evitarea duc la anularea prematura a programarilor dentare ducand la inrautatirea starii de sanatate.

CONTROLUL ANXIETATII SI FOBIEI DENTARE

Ghidul GDC afirma ca “ Dentistii au o datorie si pacientii un drept de a primi controlul durerii si al anxietatii […] in acordarea ajutorului unui pacient trebuie sa fie luate in vedere toate aspectele managementului comportamental inainte de a prescrie sau efectua tratamentul”

Exista cateva tehnici si metode disponibile care ajuta la controlarea anxietatii dentare. Tehnicile abordate vor fi cele mai disponibile pentru fiecare caz in parte, folosind una sau mai multe tehnici daca medical are pregatirea necesara.

Tehnici utile sunt: sedarea constienta:inhalatorie, intrevenoasa sau orala, anestezia generala, tehnici psihologice, comunicarea si construirea increderii, tehnici comportamentale, tehnici clinice ca anestezia locala, tehnici de desensibilizare, hopnoza, programare neurolingvistica, acupunctura, homeopatia.

SUGESTIOLOGIE SI TERAPIE DE RELAXARE

4.1. SUGESTIBILITATEA

La mijlocul secolului al XIX-lea, psihologii A. J. Francois Bertrand in Franta si James Braid in Anglia au incercat sa explice fenomenele hipnotice si au utilizat termenul de sugestie, care a apoi a fost extins de catre Hippolyte Bernheim si la fenomenele nonhipnotice, definind sugestia ca fiind “actul prin care o idee este trezita in creier si acceptata de el”.

In anul 1945, H. J. Eysenck si W. D. Furneaux au publicat “Primary and secondary suggestibility: an experimental and statistical study” in care au diferentiat sugestibilitatea in functie de metoda de masurare utilizata, astfel:

– Sugestibilitate primara-masurata in special prin teste directe;

– Sugestibilitate secundara-masurata prin teste indirect;

– Sugestibilitate tertiara – care se refera la modificarile atitudinii ca urmare a unei comunicari persuasive bazate pe prestigiu.

4.1.1. Contributii romanesti in domeniul sugestiologiei

Unul dintre cei mai renumiti cercetatori în domeniul sugestiei, sugestibilității și hipnozei clinice este profesorul Vladimir Gheorghiu care este si întemeietorul Școlii românești de hipnoterapie. In perioada in care a fost in tara (1973 – 1983), a tratat prin intermediul hipnozei un număr foarte mare de pacienți. Deoarece hipnoza clinica a fost reprimata de regimul comunist de dinainte de 1990, iar “Psihologia” a fost radiata din nomenclatorul profesiilor, profesorul Vladimir Gheorghiu a fost nevoit sa plece in Germania in anul 1983. În anul 1987 a organizat la Giessen, primul Simpozion de Sugestie și Sugestibilitate. A fost distins cu numeroase premii international printre care amintim Premiul Societatii Germane “Milton Erikson” pentru contributii remarcabile asupra Fenomenului Sugestiei si Sugestibilitatii (1998) si Premiul “Ernest Hilgard” pentru Excelenta Stiintifica acordat de Societatea Internationala de Hipnoza (2000).

Printre cei mai cunoscuți discipoli ai săi sunt: prof.univ.dr. Ion Dafinoiu, prof.univ.dr. Irina Holdevici, prof.univ. dr. Ilie Puiu Vasilescu, prof. univ. dr. Daniel David.

In conceptia profesorului Vladimir Gheorghiu sugestia este un stimul sau un cumul de stimuli cu caracter provocativ, capabil sa declanseze atat sugestii negative (reactii neadecvate-confundari, distorsionari, disfunctii), sugestii pozitive (reactii susceptibile sa accentueze adecvarea la realitate) sau sugestii neutre sub raportul adecvarii sau neadecvarii la realitate. El face distinctia intre sugestie inteleasa ca stimul sugestiv, comportament sugestiv si sugestibilitate privita ca disponibilitate a individului de a fi influentat prin sugestie.

Profesorul Gheorghiu, a pus in evident faptul ca este nevoie ca individul sa fie receptiv, adica sa posede anumite particularitati ale personalitatii, denumite predispozitii sau dispozitii la sugestie pentru ca situatia de sugestie sa se transforme in comportament sugerat, astfel:

Inchipuirea reprezinta capacitatea omului de a-si forma imagini si opinii despre situatii sau persoane si de a investi aceste imagini sau opinii cu atributul autenticitatii si plauzibilitatii, indiferent daca acestea reflecta sau nu in mod adecvat, realitatea. Produse1e inchipuirii tind in genere sa se sustraga controlului critic. Apare astfel tendinta detasarii constructelor mentale de sistemele discriminative care le-ar putea invalida. Astfel de procese mediaza substituirea realitatii printr-o reprezentare particulara a ei, precum si investirea acestei reprezentari cu un statut de autonomie. Dispozitia inchipuirii poate fi antrenata de cele mal variate dorinte, credinte, pareri, stari de expectanta si poate fi sustinuta de cele mai variate mobiluri de aparare: refugierea in iluzoriu, ascunderea in spatele cuvintelor, supraestimarea aspectelor fenomenale etc. Situaliile in care separarea dintre aparent si real, subiectiv si obiectiv, fenomenal si esential se realizeaza cu dificultati, deoarece lipseste un cadru adecvat de referinta, constituie o sursa permanenta de activarea functiei inchipuirii.

Transpunerea este capacitatea individului de a se comuta spontan sau voluntar de la o situatie la alta, de la o traire la alta, de la un “rol” la altul. Aceasta presupune imaginatie, empatie, capacitate de imitatie si invatare sociala. Bazandu-se in mare masura pe capacitatea de inchipuire, dar implicand si antrenarea altor particularitati ca de pilda capacitatea de empatizare, imitare si invatare sociala, transpunerea se realizeaza in confomitate cu un rol sau model. Ea poate fi superficiala sau profunda, mergand pana la totala detasare de concretul ambiantei, pana la uitarea de sine.

Transpunerea poate fi intalnita in procesul aclivitatii creatoare (joc dramatic, elaborarea unei opere literare), in hipnoza, meditatie si chiar in viata cotidiana cand empatizam cu altii sau jucam diferite roluri sociale si poate produce chiar o serie de modificari fiziologice ale organismului.

Conformarea reprezinta disponibilitatea indivizilor de a-si acorda opiniile si atitudinile cu cele ale grupului social din care fac parte, sau de a le ebanora de la inceput in asa fel incat sa nu difere de modelele existente. Tendinta de conformare variaza de la individ la individ si imbraca o mare varietate de forme, de la minciunile conventionale in care individul este pe deplin constient ca actioneaza din complezenta, pana la situatiile in care actul adaptarii propriilor pareri, atitudini, obiceiuri normele de grup se realizeaza in mod constient.

Subordonarea reprezinta dispozitia individului de supunere necritica fata de stimulii din interior sau din afara sa, care urmaresc, direct sau indirect, sa-i dirijeze comportamentul. Desi dispune de libertatea de decizie, persoana in cauza se simte cvasiconstransa sa reactioneze in conformitate cu indicatiile ce i se transmit sau pe care si le transmite ea insasi. O astfel de manifestare este conditionata de sistemul de dependenta in care se gaseste individul fata de anumite persoane, institutii sau fata de un complex de convingeri (prejudecati, superstitii); ea poate rezulta din prezenta unor influente persuasive sau din actiunea unor situatii derutante. Cand ia forma subordonarii, supunerea capata un caracter de circumstanta. Supunerea poate insa corespunde si unor particularitati de structura ale subiectului (exista persoane docile, obediente, credule, gata oricand sa se subordoneze altora). Tendinta de subordonare fata de persoane sau situatii se intalneste in diferite proportii la toti oamenii, inc1usiv la cei caracterizati prin spirit critic foarte accentuat sau prin caracter voluntar si autoritar. Subordonarea interfereaza cu manifestarile de conformism si transpunere, dar nu se confunda cu ele. Ea se bazeaza si pe necesitati de autoprotejare (aparare a eului): evitarea disconfortului pe care il aduce dupa sine contrazicerea altora, iesirea din situatii de ambiguitate prin solutii mai dificile preluate de-a gata de la altii (Gheorghiu, 1982).

Captarea este definita ca fiind dispozitia prin care se asigura orientarea selectiva a persoanei spre o sursa provocativa, aceasta lasandu-se absorbita de respectiva sursa, care pune stapanire pe ea.

Anumite situatii exercita asupra individului o forta deosebita de fascinatie sau seductie. Individul se lasa furat de ideile altora pentru ca ele se apropie de ale sale sau pentru ca provin de la persoane care ii plac (Gheorghiu, 1987). Dispozitia captarii intervine probabil in toate situatiile sugestive, ea reprezentand mai mult decat un factor predispozant al comportamentului sugerat. Caracteristica cea mai reprezentativa a acestei insusiri consta in aceea ca, odata cu orientarea selectiva spre sursa de atractie, ea asigura dirijarea conduitei in conformitate cu iradierea exercitata de aceasta sursa.

Caracteristic pentru comportamentul sugerat este ca aceste dispozitii se desfasoara undeva la marginea sau in afara constiintei sau, mai exact, produsele acestor dispozitii se instituie ca o realitate mai mult sau mai putin autonoma, disociata de distantele critice si de autocontrol ale eului. Incercand sa explice, la randul sau, mecanismele receptivitatii la sugestii, Lundy (1989) postuleaza existenta unei legaturi intre receptivitatea la sugestie si confruntarea interna a unor constructe personale. Autorul porneste de la conceptele de baza ale lui Kelly (1955) conform carora "constructele personale" reprezinita o modalitate cognitiva caracteristica a individului de a ordona lumea sa.

4.1.2. Criterii ale sugestiilor eficiente supa Jencks

Psihologul american Jencks B. in anul 1977, subliniaza conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca sugestiile pentru a fi eficiente: sa fie acceptate de pacient, sa concorde cu sistemul de valori al persoanei, sa serveasca scopului propus, sa se integreze adecvat in ciclurile de activitate, sa urmareasca, pe cat posibil, ciclurile respiratorii, sa nu fie prea lungi, sa fie positive, sa impresioneze (sa fie plastice), sa fie ritmice, sa fie realiste, sa fie simple, sa fie convingatoare, sa fie individualizate in functie de situatia in care se aplica si de problematica fiecarui subiect.

Efectele sugestiei sunt extreme de numeroase. Toate aspectele vietii psihice, incepand cu senzatiile si perceptiile si sfarsind cu deciziile, rationamentele, atitudinile si opiniile individului, sunt susceptibile de a fi influentate prin sugestie.

Din punct de vedere al valorii lor adaptative pentru individ, aceste efecte pot sa fie atat pozitive, ducand la optimizarea functionalitatii diferitelor sisteme psihofizice, la ameliorarea sanatatii si actualizarea disponibilitatilor latente ale individului- vindecarile miraculoase produse prin sugestie- cat si negative, autosugestiile sau heterosugestiile, putand duce la disfunctii neuropsihice sau psihosomatice ori chiar la agravarea unor boli.

4.2. RELAXAREA

In sens larg, termenul de relaxare semnifica o deconectare generala a individului de activitatea sa cotidiana. Aceasta cuprinde activitati foarte variate, mergand de la odihna activa pana la forme statice de deconectare. In alte culturi, relaxarea inseamna reconstientizarea propriului corp si a simturilor, prin intermediul unei serii de exercitii (yoga). In sens restrains, relaxarea este o tehnica psihoterapeutica si autoformativa, fundamentata stiintific, care urmareste realizarea unei decontractii musculare si nervoase, avand ca efect un repaus cat mai eficient, economisirea energiei fizice si psihice, cresterea rezistentei la stres a organismului si diminuarea efectelor negative ale stresului deja instalat.

Relaxarea este in acelasi timp o metoda de autoreglare a starilor psihice utilizata in pregatirea psihologica a sportivilor si cosmonautilor, precum si in tratamentul unor afectiuni de tip nevrotic sau psihosomatic.

La ora actuala, tehnicile de relaxare sunt studiate cu cea mai moderna aparatura de laborator in foarte multe tari ale lumii, interesul crescut pentru aceste sisteme fiind determinat de aplicatiile lor practice imediate in diferite domenii de activitate: clinica, sport, antrenamentul pilotil or sau cosmonautilor.

Relaxarea face parte din cadrul tehnicilor de terapie sugestivă. Sugestiile intervin atât în inducerea și adâncirea stării de relaxare, cât și în terapia simptomatică, prin intermediul sugestiilor „țintite" care au drept scop înlăturarea simptomului. De asemenea, în starea de relaxare se pot realiza tehnici de desensibilizare sistematică, precum și diverse antrenamente focalizate în direcția optimizării performanțelor fizice și psihice ale subiecțior. Aplicata in viata de zi cu zi, relaxarea are multiple beneficii: scade stresul si ajuta la o mai buna gestionare a lui, previne tulburarile respiratorii, reduce frecventa crizelor de astm, amelioreaza calitatea somnului si creste stima de sine.

4.2.1. Caracterizarea psihofiziologica a starii de relaxare

Analizand cu atentie starea in care se gaseste subiectul in timpul relaxarii, putem desprinde cateva caracteristici generale ale acesteia valabile: la subiectul in stare de relaxare se constata o limitare a motricitatii, o lipsa a nevoii de a actiona si apare frecvent trairea senzatiei de greutate si caldura in membre. Se remarca o modificare a dinamicii atentiei in sensul unei orientari selective a acesteia asupra comandate si, in acelasi timp, o scadere a interesului subiectului pentru stimuli exterior.

In timpul relaxarii, subiectul traieste o stare de pasivitate in raport cu ambianta, pasivitatea se accentueaza atunci cand relaxarea este comandata din exterior de catre terapeut si scade pe masura ce subiectul invata singur sa-si autocomande starea de relaxare. Aproape toti subiectii remarca instalarea in timpul relaxarii a unei stari afective aparte, de nuanta pozitiva, ei traiesc o stare de liniste, de calm, de destindere.

Starea de relaxare este o modalitate de activare a disponibilitatilor latente ale finite umane, fapt demonstrat de efectele favorabile ale relaxarii asupra starii psihice si fizice a subiectilor. Relaxarea este, ca si hipnoza, o stare modificata de constiinta si astazi, majoritatea autorilor, considera ca hipnoza nu este altceva decat o relaxare profunda. S-a constatat ca in timpul relaxarii se produce o modificare a ritmului alfa, pana la aparitia si generalizarea ritmului teta, ceea ce i-a determinat pe specialisti sa apropie starea de relaxare mai mult de starile de concentrare decat cele de somn si presomn, la acestea din urma inregistrandu-se, de regula, ritmuri mai lente.

Relaxarea poate fi considerata o metoda de autoreglare a starilor psihice ale subiectului, de autoorganizare a eului acestuia, fiind nu numai o tehnica de psihoterapie, ci si o tehnica cu caracter autoformativ.Tehnica de inducere a starii de relaxare se apropie in mare masura de aceea de inducere a hipnozei prin urmatoarele caracteristici: presupune o anumita standardizare a conduitei subiectului, cu efecte sugestive si autosugestive, implica exercitiu, practicare sistematica si regulate, presupune neaparat persuasiune, care poate fi externa atunci cand relaxarea se face cu ajutorul terapeutului si interna atunci cand subiectul ajunge sa practice singur tehnica, dup ace a deposit fazele de invatare.

In cursul practicarii relaxarii, ca si in cazul hipnozei, este absolut necesara o anumita verbalizare a efectelor pe care trebuie sa le obtina subiectul, aceasta verbalizare avand, de asemenea, un rol sugestiv si autosugestiv. Pentru ca subiectul sa traiasca plenar starea de relaxare si sa beneficieze de efectele acesteia, trebuie sa dispuna de o anumita capacitate de a se transpune in sistem, de a juca un rol, de a se identifica cu situatia.

4.2.2. Mecanismele relaxarii

4.2.2.1. Tonusul muscular

Este cunoscut faptul ca , in timpul unor stari emotionale puternice sau cand avem de facut fata unei sarcini dificile, resimtim si un anumit grad de incordare muscular. Dimpotriva, cand suntem linistit, relaxati, musculatura noastra se destinde, tonusul muscular scade. Avand in vedere legatura stransa dintre tonusul muscular si starile afective, tehnicile de relaxare incearca, prin scaderea tonusului muscular, sa reduca si gradul de incordare psihica. Deci, punctul de plecare al relaxarii il reprezinta tonusul muscular, la baza caruia se afla o stare de hipotonie muscular.

Tonusul muscular reprezinta starea de contractura usoara, fiziologica, cu caaracter permanent, in care se afla intregul sistem muscular al organismului, stare intretinuta prin impulsuri nervoase cu frecventa scurta. Repetarea stimularilor nervoase conduce la contractii repetate, care se traduc pe plan muscular printr-o crestere a incordarii adica hipertonie musculara. Odata cu diminuarea stimularii nervoase se instaleaza starea inversa, hipotonie musculara, stare care e caracteristica relaxarii.

Reglarea nervoasa a tonusului are loc in mai multe niveluri ale sistemului nervos:

Reglarea medulara

Aceasta are ca model reflexul miotatic a lui Sherrington cu proprioceptorii din fusurile neuromusculare, caile aferente reprezentate de fibrele mielinizate de tip I si II spre coarnele posterioare ale maduvei spinarii si caile aferente ce pornesc din motoneuronii coarnelor anterioare.

Excitarea pasiva a unui muschi provoaca o rezistenta activa, muschiul dezvoltand o tensiune superioara celei provocate prin simpla rezistenta elastica a tonusului muscular. Aceasta reactie reprezinta reflexul miotatic care presupune informatii senzoriale de la nivelul muschilor. Excitarea acestor celule e transmisa maduvei, care retransmite prin nervii motori comenzile de crestere a tonusului.

Reglarea subcorticala

Sectionarea nevraxului intre tuberculii cvadrigemeni anterior si posterior declanseaza o crestere a reflexelor miotatice. In conditii normale, centrii superiori exercita un control al tonusului muscular, control care se manifesta in influxuri inhibitorii. Acest lucru este demonstrat experimental prin asa-numita”rigiditate de decerebrare”. De-a lungul nevraxului se mai disting si alti centri reglatori ai tonusului, localizati intr-o regiune de integrare, unde se aduna mesajele de la muschii striati si netezi, regiuni ce cuprind formatiuni mezemcefalice, hipotalamice si din talamusul superior, cat si sistemele reticulate activator si inhibitor. Aceste formatiuni exercita un un reglaj general al posturii si intregului tonus muscular. De asemenea, cerebelul, prin conexiunile sale cu cortexul, substanta reticulata si talamusul, are un rol important in reglarea tonica si coordonarea dinamica.

Reglarea corticala

Cortexul cerebral influenteaza tonusul atat prin activitatea buclei gama, cat si prin interventia electiva de la nivelul regiunii frontale prin fibrele eferente motorii sau indirect, prin mediatie reticulata. Prin comanda corticala putem mari sau reduce tonusul muscular. Acest fenomen sta la baza invatarii tehnicilor de relaxare.

4.2.2.2. Sugestia si autosugestia

Sugestia si autosugestia pot fi abordate atat din punctul de vedere al mecanismelor relaxarii, ele fiind implicate profund in producerea si mentinerea starii de relaxare, cat si ca metode independente de autoreglare, respectiv de influentare al comportamentului uman. Se poate actiona sugestiv asupra unui individ in stare de hipnoza, in stare de relaxare, cat si in stare obisnuita de veghe.

Sugestia si autosugestia reprezinta unul dintre mecanismele de baza ale relaxarii. Tehnicile de relaxare si, in special antrenamentul autogen, vizeaza obtinerea decontractiei musculare sau nervoase prin sugestie si autosugestie. Acestea intervin , in primul rand, la inducerea starii de relaxare, obtinerea senzatiilor de greutate, caldura, calmare a respiratiei, senzatiile caracteristice exercitiilor de relaxare realizandu-se prin formule de tip sugestiv monotone, repetitive, cat si prin imagini menite sa medieze concentrarea sugestiva.

Deasemenea sugestia joaca un rol important si in adancirea si consolidarea starii de ralaxare. Ascultand comenzile subiectul reuseste sa intre intr-o stare de relaxare tot mai adanca, sa realizeze la nivel superior senzatiile de greutate si caldura caracteristice. Subiectul care a realizat relaxarea este deconectat de stimuli exterior perturbatori ai ambiantei, prin concentrarea selectiva asupra unor imagini sau formule pe care le aude. In felul acesta, receptivitatea lui fata de sugestiile venite de la terapeut creste foarte mult. Pe aceasta se bazeaza utilitatea in timpul relaxarii a unor formule cu caracter terapeutic, de reducere a unor fenomene morbide, in scopul optimizarii performantelor.

4.2.3. Tehnici de relaxare

Tehnicile de relaxare se bazeaza pe exercitii de respiratie si de vizualizare. Se porneste de la reglarea propriului ritm respirator si se evolueaza treptat spre destindere musculara, spre concentrarea atentiei pe anumite zone ale corpului in care stresul este resimtit mai profund si relaxarea zonelor respective si spre vizualizarea propriei persoane in situatii fericite. Aceasta descriere este insa una sumara ce contine trei dintre cele mai intalnite elemente ale tehnicilor de relaxare, exista mult mai multe posibilitati in ceea ce priveste relaxarea care se stabilesc in functie de problematica si disponibilitatea individuala.

Robert Durant de Bousingen in 1965 imparte sistemele de relaxare in:

a. analitice: in cadrul lor se porneste de la grupe muscular restranse, generalizandu-se relaxarea treptat la nivelul intregului organism. Inspirate de cercetarile de fiziologie muscular, aceste metode cunosc o larga raspandire, cea mai frecvent utilizata fiind aceea a lui Jacobson.

b. sintetice: au punct de plecare din psihoterapie, in care personalitatea pacientului este abordata global, ca un tot unitar. Aceste sisteme deriva in mare masura din traditiile hipnozei medicale a psihoterapeutilor francezi si germane de la sfarsitul secolului al XIX-lea, antrenamentul autogen al lui Schultz fiind tehnica cea mai reprezentativa.

c. sisteme de relaxare derivate din ritmica care pun accent pe gest si miscare.

Eric de Winter in 1963 clasifica metodele de relaxare dupa doua criterii:

a. dupa criteriul rational- metode de relaxare rationale, medicale, stiintifice

– metode de relaxare extramedicale, empirice.

b. dupa criteriul conceptual- metode de relaxare analitice-Jacobson

– metode de relaxare sintetice- Schultz

– metode de relaxare eclectice, care imbina elemente ale mai multor sisteme (include tehnicile lui Jarau si Klotz, cat si antrenamentul psihoton folosit de sportivi).

Stokvis si Wiesenhuter fac distinctia intre metodele de relaxare active in care subiectul joaca un rol important in realizarea starii respective-antrenamentul autogen- si metodele de relaxare passive in care sarcina realizarii relaxarii cade mai mult pe umerii terapeutului- sisteme de relaxare de tip hipnotic.

4.2.3.1. Metoda de relaxare progresiva Jacobson

Metoda de relaxare progresivă a mușchilor a fost elaborată la începutul anilor 1920 de către Edmund Jacobson si dezvoltata ulterior de catre Barlow și Cerny (1988), Ost (1987) și Clark (1989).

Jacobson a descoperit că fiecare tensiune musculară este asociată cu o tensiune psihologică. Dacă tensiunea fiziologică este eliberată, atunci și tensiunea psihologică va eliberată. Pacienții învață să încordeze voluntar grupele importante de mușchi în mod consecutiv (progresiv), apoi să le relaxeze și, astfel, să se relaxeze. Pacienții învață și să distingă mai clar între tensiune și eliberarea tensiunii din corp. Obiectivul este reinstalarea echilibrului involuntar sau inconștient dintre elementele stimulatoare (luptă sau fugi), care pun presiune asupra mușchilor scheletali, și elementele relaxante ale sistemului nervos autonom. Jacobson credea ca este esential ca oamenii sa invete sa isi monitorizeze nivelul de tensiune din grupe de muschi specifice, prin tensionarea si relaxarea lor deliberata, in mod progresiv. Odata cu eliberarea tensiunii musculare, este necesara si concentrarea atentiei asupra contrastului dintre contractie si relaxare, pentru o eliberare eficienta a muschilor de efectele stresului si o mai buna stare fiziologica si mentala.

Edmund Jacobson si-a invatat pacientii sa isi relaxeze in mod voluntar musculatura corpului, atunci cand muschii nu sunt angrenati in indeplinirea unei anumite activitati. El a descoperit ca aceasta tehnica simpla poate fi eficienta in eliminarea mai multor probleme de sanatate, precum ulcerul stomacal, insomnia sau hipertensiunea. Motivul este unul destul de simplu. Organismul intra intr-o stare de atac atunci cand este stimulat de factori ai stresului. In aceste momente, grupele mari de muschi de la nivelul membrelor superioare si inferioare, dar si din zona pieptului si a spatelui, devin intens vascularizate. Creierul le transmite sa fie gata de actiune, instalandu-se rapid o stare de tensiune. Daca semnalul de alarma este fals, tensiunea musculara nu trece de la sine, ci trebuie sa fie eliberata cumva. Iar cand acest lucru nu se intampla, apare disconfortul specific, insotit de dureri musculare, crampe etc. Prin relaxarea musculara, se urmareste descarcarea unor eventuale tensiuni acumulate in urma raspunsului organismului la stres.

De obicei, pacienții sunt învățați o serie de tehnici din ce în ce mai scurte, concepute în așa fel încât să condiționeze răspunsul de relaxare, care în final va putea fi evocat în doar câteva secunde. Exercițiile de relaxare prin respirație pot fi învățate într-o perioadă mai scurtă de timp și pot fi predate în cazul în care învățarea întregii succesiuni a relaxării musculare progresive pare inutilă sau nu servește scopul inițial.

Relaxarea musculara progresiva dezvoltata de Jacobson a ramas o tehnica populara in fizioterapia moderna. Noile tehnologii au condus la dezvoltarea unor solutii moderne care au la baza acest principiu, integrate in categoria denumita biofeedback, care se folosesc de dispozitive externe ce pot indica gradul de detensionare obtinut prin contractare si relaxare graduala a musculaturii.

4.2.3.2. Antrenamentul autogen al lui Schultz

Derivata din hipnoza medicala, metoda a fost elaborata in Germania in 1920, de catre medical psihiatru I.H.Schultz. Este o metoda bine fundamentata stiintific, verificata experimental si clinic, si se caracterizeaza prin simplitate si economicitate in sensul ca se invata usor si dureaza relative putin.

Este considerata o metoda de relaxare stiintifica, care are la baza o abordare globala a personalitatii. Sursa de la care a pornit Schultz a fost hipnoza fractional a lui Oscar Vogt. Schultz a inceput sa investigheze valoarea terapeutica a hipnozei si halucinatiile aparute la subiectii normali. El a observat ca, in stare hipnotica, acestia raportau in mod repetat anumite reactii fiziologice si psihologice, cum ar fi senzatii de greutate si caldura in membre, modificari ale ritmului cardiac si respirator. Autorul a pornit de la premise ca, in vreme ce aceste reactii apareau mereu in mod spontan in stare de hipnoza, putea fi indusa, invers, o stare hipnoida asupra reactiilor psihofiziologice respective.

Schultz a observat, de asemenea, ca o atitudine relaxata si pasiva din partea subiectului mai utila pentru inducerea unei stari hipnotice prin intermediul exercitiilor standard si a denumit aceasta stare a subiectului- stare autogena.

Scopul antrenamentului autogen consta in obtinerea de catre subiecti a unor reactii psihice si psihofiziologice adecvate, inlaturarea reactiilor si comportamentelor neadecvate si realizarea pe aceasta cale a unei eficiente personale si sociale crescute. Schultz in 1967 arata ca antrenamentul autogen ajuta subiectului sa obtina o serie de avantaje, cum ar fi: odihna si recuperare dupa effort, autorelaxare, autoreglarea functiilor autonome, reducerea durerii, intarirea eul-ui prin formele suggestive special, perfectionarea in tehnica introspectiei, cu efecte favorabile asupra dezvoltarii spiritului autocritic si cresterea autocontrolului voluntar.

4.2.3.3. Muzica de relaxare si aromoterapia

Muzica poate calma bataile inimii si poate alina sufletul, spun expertii. Asa incat, atunci cand lucrurile se inrautatesc, va puteti lasa invaluiti de sunetele muzicale, iar bataile inimii vor fi calmate de tempoul lent al unui cantec de relaxare. La fel de potrivita este si muzica clasica. Cercetarile arata ca ascultarea timp de 30 de minute de muzica clasica poate produce efecte calmante echivalente cu administrarea a 10 mg de valium.

In antichitate, grecii credeau ca muzica aste un instrument de vindecare, motiv pentru care o foloseau pentru tratarea anumitor probleme de sanatate. Se pare ca ritmul muzicii are un efect imediat asupra organismului. Pe masura ce ascultam muzica ritmul cardiac scade si activeaza procesul de relaxare, care presupune detensionare musculara, gandire clara si logica si ritm respirator normal. In genere, muzica are un efect calmant asupra intregului organism. De asemenea, s-a dovedit ca în timp muzica de relaxare reduce atat presiunea arteriala, cat si nivelul de anxietate.
Muzica stimuleaza productia hormonului serotonina. Acest hormon dezvolta sentimentul de fericire si asigura mentinerea starii de spirit in timp ce inhiba instalarea anxietatii. Un nivel scazut de serotonina in organism favorizeaza instalarea depresiei, insa muzica va ajuta sa va simtiti mai bine si sa evitati emotiile si sentimentele negative.
Stilul muzical cu cea mai mare capacitate de calmare este cea lenta si cea cu note si sunete repetitive (jazz, clasic). Cu toate acestea, fiecare tip de muzica va avea un efect diferit asupra oamenilor, astfel ca muzica care ii relaxeaza pe unii, ar putea provoca agitatie altora. 

Aromaterapia este studiul stiintific si arta tratarii bolilor cu esente extrase din plante. Este cunoscuta sub numele de terapie holistica deoarece nu priveste doar corpul pacientului, ci si mintea si sufletul acestuia. Desi chinezii stiau deja despre proprietatile vindecatoare ale anumitor uleiuri esentiale inca de mii de ani, in 1926 francezul Rene Maurice Gatte Fosse a fost cel care a patentat denumirea de “aromaterapie”. Uleiurile esentiale sunt substante aromatice derivate din plante si sunt de 75-100 de ori mai puternice decat ierburile uscate si pot fi extrase din flori, frunze, fructe, seminte, radacini sau rasina. Astfel sunt cunoscute pentru efectele lor de relaxare

uleiul de lavanda, tamaie, trandafir si musetel.

4.2.4. Beneficiile tehnicilor de relaxare

Tehnicile de relaxare pot fi utilizate si in cazul altor afectiuni sau pur si simplu pentru prevenirea unor dificultati ulterioare, ele nu se rezuma doar la combaterea stresului. Iata cateva dintre motivele pentru care ne putem indrepta spre tehnici de relaxare: pregatirea pentru o situatie de viata ce declanseaza anxietate (examen, vorbit in public etc), reglarea ritmului cardiac, reglarea respiratiei, imbunatatirea circulatiei sangelui, reducerea tensiunii muscular, reducerea durerilor cornice, imbunatatirea capacitatii de concentrare, cresterea nivelului de incredere in sine, reducerea sentimentelor de frustrare si de furie, tingerea unor obiective personale

Aproape orice formă de relaxare le poate fi de folos pacienților, începând de la înregistrări comerciale la meditație. Majoritatea intervențiilor bazate pe studiile de eficiență se axează pe variațiuni ale relaxării musculare progresive, dezvoltată de Jacobson (1938). De obicei, pacienții sunt învățați o serie de tehnici din ce în ce mai scurte, concepute în așa fel încât să condiționeze răspunsul de relaxare, care în final va putea fi evocat în doar câteva secunde. Acestea pot fi învățate într-o perioadă mai scurtă de timp și pot fi predate în cazul în care învățarea întregii succesiuni a relaxării musculare progresive pare inutilă sau nu servește scopul inițial.

4.3. TEHNICI DE HIPNOTERAPIE PENTRU CONTROLUL DURERII

Rose in 2001 subliniaza faptul ca exista o multitudine de factori care influenteaza reactia individului la durere: structura personalitatii, afectivitatea, factori ce tin de cultura, experienta anterioara, importanta organului implicat si aspect ce tin de situatia economica.

O problema importanta de care trebuie sa tina seama terapeutul se refera la terminologia pe care o utilizeaza clientul pentru a-si descrie durerea: arsura, intepatura, lovitura de cutit, presiune, strivire, inghetare Atunci cand clientul utilizeaza cuvinte care se refera la fierbinteala , arsura, foc, terapeutul va trebui sa administreze imagini si fraze care sa sugereze senzatia de rece sau racoare. Zonele dureroase asociate cu senzatii de rece cauzate de vasoconstrictie raspund foarte bine la sugestii legate de incalzire: “ o caldura placuta iti cuprinde fruntea, fata, crestetul capului”.

Hart in 1993 afirma ca durerea reprezinta un fenomen psihosocial multidimensional, care implica experiente senzoriale, factori emotionali (suferinta, teama, expectatii, modificari ale dispozitiei, anxietate, tensiune, amintiri, motivatie si fenomene sugestive) precum si componente sociale, care tin de consecintele culturale si de insertia in mediu a persoanei care sufera durerea. Astfel, prin sugestiologie intr-o stare modificata de constiinta, se produc distorsionari la nivelul senzatiilor, perceptiilor, memoriei, prin modificari involuntare ale comportamentului, precum si prin facilitarea accesului la zonele inconstiente ale psihismului subiectului.

4.3.1. Tehnici specifice sintetizate de Rose pentru controlul durerii

Tehnici specifice de controlul durerii sistematizate de Rose in 2001 sunt:

A. Inducerea relaxarii profunde poate diminua anxietatea care insoteste durerea. Sugestiile administrate clientului trebuie sa-l ajute sa-si imagineze ca se afla intr-un loc placut, unde se simte in deplina siguranta, linistit, relaxat. Este indicat sa se apeleze la cat mai multe modalitati senzoriale: vizuala, auditiva, kinestezica. Astfel, unor pacienti li se poate sugera faptul ca se plimba undeva la munte, in zapada, fac bulgari si chiar se tavalesc in zapada pufoasa, moale, rece.

B. Sugestii directe de reducere a durerii. Simpla sugerare in starea de transa ca durerea dispare din zona x si nu mai revine.

C. Transferarea senzatiei dureroase dintr-o zona a corpului in alta, mai putin importanta sau anxiogena, ii poate ajuta pe acei client care mai au nevoie de simptomul lor, poate pentru a avea un control asupra corpului sau un beneficiu secundar. Clientului i se poate sugera sa transfere durerea din zona dentara in zona degetului mic al palmei stangi.

D. Modificarea senzatiei dureroase prin transformarea acesteia intr-o senzatie mai tolerabila de presiune, de amorteala.

E. Durerea poate fi controlata si prin sugerarea senzatiei de amorteala care se poate obtine cerindu-le clientilor sa-si imagineze ca le-a fost injectat un anestezic local. Tehnica “anesteziei in manusa” sugereaza anestezia la nivelul mainii si apoi transferarea acesteia in zona dureroasa. De pilda, unui copil aflat in cabinetul de stomatologie i se poate aplica gelul anestezic pe deget, apoi degetul va atinge gingia si va face ca orice traire neplacuta sa dispara.

F. G. In stare de transa, unora dintre clienti li se poate sugera faptul ca isi analizeaza durerea ca pe o experienta interesanta.

H. Regresia de varsta: clientului i se poate sugera sa se intoarca in timp, inainte de perioada in care a aparut disconfortul, durerea. Cand revine la starea normala, clientul va aduce cu sine acea imagine de persoana fara durere.

I. Distorsionarea perceptiei timpului in transa, poate face ca subiectul sa perceapa perioadele dureroase ca fiind mai scurte.

J. Concretizarea simptomului: clientului i se poate cere sa-si reprezinte durerea sub forma unei imagini care poate fi apoi modificata, distrusa. “ Cum iti reprezinti durerea? Ce culoare are ea? Ce forma? Imagineaza-ti acum ca iti modifici forma si culoarea durerii si, odata ce isi modifica forma si culoarea, nu mai este durere… este o alta senzatie…”

K. Metoda camerei interioare secrete. Instructajul administrat clientului ar putea imbraca urmatoarea forma: “stai pe un fotoliu calm si relaxat… foarte relaxat… destins… linistit… Treptat simti cum corpul tau devine tot mai usor, tot mai usor… te ridici de pe fotoliu si pornesti pe un culoar intunecos, la capatul caruia se vede o lumina alta. Ajungi acolo si vezi o usa, o us ape care nu ai mai vazut-o inainte…In spatele acelei usi este camera ta secreta…sanctuarul tau, locul unde nu exista durere…Deschizi usa…intri in camera si inchizi usa la loc. Lasi in urma ta durerea, teama, tristetea, disconfortul…Te asezi pe un fotoliu moale, de plus verde-deschis, si observe ca in fata ta este un ecran mare in care te vezi asa cum ai fost candvasau cum ai dori sa devii, sanatos, puternic, plin de energie, liber de orice durere sau discomfort…Imagineaza-ti acum ca te ridici din noul tau fotoliu si intri in ecranul din fata ta, devenind una cu persoana care doresti sa devii, una cu imaginea ta ideala…”

L. Un alt scenariu imaginativ care poate fi adaptat si pentru controlul durerii este “calatoria prin culorile curcubeului”, unde rosu va putea fi asociat cu caldura si energiile vindecatoare, portocaliu cu forta si caldura soarelui, galben cu starea de multumire si bunastare, verde cu prospetimea ierbii, albastru cu libertatea apelor unui rau sau a valurilor marii, iar violet cu pacea si linistea deplina.

4.3.2. Tehnici hipnotice descriese de Hart pentru controlul durerii

Hipnoza se aplica pentru reducerea durerii produse de anumite procedure medicale atunci cand pacientul trebuie sa ramana treaz in timpul interventiei, cand anestezicele sunt contraindicate sau cand anestezia nu se instaleaza datorita unor modificari anatomice ale zonei unei se injecteaza substanta anesteazica.

Principalele tehnici hipnotice utilizate in combaterea durerii dupa Hilgard, 1980, Barber, 1986:

A.Sugestiile directe.

Aceste sugestii se refera la reducerea durerii prin utilizarea metaforelor prin intermediul carora subiectul isi reprezinta durerea si apoi isi imagineaza ca aceasta isi schimba culoarea, se reduce ca volum, se raceste, se topeste etc.

B. Anestezia.

Se administreaza sugestii care fac o zona a corpului sa devina insensibila si apoi anestezia se transfera in zona dureroasa. Frecvent se utilizeaza “ anestezia in manusa”: teraputul sugereaza faptul ca mana subiectului devine insensibila prin intermediul unor formule verbale, insotite de imagini menite sa induca senzatia de rece in zona respectiva. Apoi, I se cere pacientului sa puna mana in zona dureroasa sis a permita transferarea anesteziei, deoarece este mai usor sa se sugereze anestezia in zonele neafectate decat in cele dureroase.

Anestezia poate fi realizata si prin intermediul unor sugestii directe: “ atunci cand iti ating obrazuldin partea dreapta, acesta va amorti, va deveni tot mai insensibil, amortit, fara senzatii” sau indirect: “ma intreb daca iti amintesti de senzatia pe care ai avut-o atunci cand ti-ai spalat obrazul cu zapada? Ar fi interesant de stiut care parte a fetei tale va amorti mai intai, dreapta sau stanga?”

C. Deplasarea

Deplasarea implica sugerarea faptului ca durerea se muta dintr-o zona in alta a corpului, si acest lucru o face sa fie mai tolerabila pentru subiect, mai putin anxiogena si, eventual, i se pot modifica mai usor caracteristicile- intensitate, durata etc. Karle si Boys afirma in 1987 ca o durerela nivelul extremitatilor e mai putin anxiogena decat o durere in zona abdominal. Rezultate mai bune se obtin daca sugestiile de deplasare a durerii se bazeaza pe utilizarea umorului: durerea poate fi deplasata la nivelul unui deget sau la lobul urechii.

Barber in 1986 prezinta un model de sugestii permissive pentru deplasarea durerii: “ poate ai observat deja ca durerea ta incepe sa se miste, la inceput usor, luind o traiectorie in spirala. Pe masura ce te concentrezi asupra acestei miscari, observi ca durerea ta s-a deplasat, a iesit din zona abdominal si s-a instalat in mana ta stanga.”

D. Disocierea

Se administreaza sugestii de separare totala a subiectului de durerea sa. Aceasta tehnica este utila mai ales pentru pacientii imobilizati sau pentru cei care sufera de dureri severe si multiple. Pacientului I se sugereaza ca se deplaseaza intr-un alt loc, ca isi paraseste corpul, lasand in urma suferinta si ca se indeletniceste cu ceva agreabil.

Sugestiile de disociere pot imbraca urmatoarea forma: “ in timp ce o parte din tine sta in fotoliu, cealalta parte a persoanei tale paraseste corpul si pleaca intr-o calatorie. Te relaxezi tot mai mult, in timp ce acea parte din tine a pornit in calatorie… Descrie-mi acum ce vezi in jurul tau. Mai tarziu, in timpul zilei, cand vei dori sa te simti mai bine, vei inchide ochii si iti vei imagina ca pleci in calatoria ta placuta de nunta, in locul acela minunat despre care mi-ai povestit.”

E. Substitutia

Consta in transformarea unei senzatii dureroase intr-o senzatie mai acceptabila si mai putin anxiogena. Durerea poate fi transfomata in mancarime, presiune, caldura, etc. Se obtin rezultate mai bune daca senzatia noua cu care a fost substituita durerea nu este total agreabila, ceea ce nu ar fi total plauzibil pentru pacient. Dup ace s-a obtinut substitutia, subiectul s-a convins ca schimbarea este posibila si in celelalte aspect legate de durere.

Hart in 1993 a prezentat un instructaj prin care a obtinut in mod spontan o substitutie de simptom pornind de la sugestia anesteziei degetului la o pacienta de 36 de ani care suferea de dureri severe, de etiologie organic, in zona gatului: “ In timp ce plasezi cele doua degete anesteziate la ceafa, vei observa cum senzatia de amorteala inlocuieste disconfortul pe care il simti in acea zona. Atunci cand amorteala din degetele tale s-a mutat in zona gatului si a inlocuit durerea, vei constata ca degetele tale revin la normal, iar gatul tau este insensibil si se simte confortabil.” Pacienta a povestit ca a avut senzatia ciudata ca degetele apasa ceafa , dar ca durerea a disparut. Teraputul i-a explicat ca mentalul ei inconstient a utilizat in folosul sau sugestiile primate, chiar daca nu au fost administrate in mod explicit sugestii care sa inlocuiasca durerea cu presiunea.

F. Metaforele terapeutice

Se folosesc metafore cu continut neurofiziologic. Se pot administra sugestii care sa-l determine sa-si imagineze un centru de control al durerii situate la nivelul creierului sau in zona dureroasa. Centrul respectiv este prevazut cu un comutaror care poate bloca impulsurile nervoase ce transmit mesajul de durere. Pacientul trebuie sa-si imagineze ca opreste comutatorul respectiv si durerea dispare, pentru ca mesajele senzoriale ale acesteia sunt blocate. Hilgard in 1980 subliniaza faptul ca aceasta tehnica este utila atat la adulti, cat si la copii.

G. Distorsionarea timpului

Tehnica se bazeaza pe perceptia subiectiva a timpului in cadrul careia unele evenimente sunt percepute ca avand o durata mai lunga, altele mai scurta. Dup ace pacientul a fost intrat in transa, terapeutul va sugera ca atunci cand va aparea durerea, timpul se va scurge mai repede, in vreme ce intervalele dintre episoadele dureroase vor fi tot mai lungi.

H. Autohipnoza

Dupa ce a parcurs mai multe sedinte de heterohipnoza, terapeutul il va invata pe pacient autohipnoza, pentru a avea la dispozitie o metoda personala de autoreglare, in caqzul in care va aparea senzatia de durere.

4.3.3. Criteriile lui Barber in alegerea hipnozei pentru reducerea hipnozei

Barber in 1966 stabileste patru criterii care trebuie avute in vedere in alegerea hipnozei ca metoda de tratament al durerii:

1. Nu-i va face rau clientului. Anumiti pacienti non-complianti la tratamentul medicamentos sau cu tulburari psihopatologice de personalitate pot utilize hipnoza pentru a ignora semnalele pe care le furnizeaza durerea, lasand maladia sa progreseze.

2. Clientul nu poate tolera un anumit nivel de intimidate psihologica pe care il presupune hipnoza.

3. In cazul in care reducerea durerii va conduce la pierderi (pierderea unor avantaje material, a stabilitatii familial sau altele), hipnoza va fi contraindicata.

4. Hipnoza nu va fi utilizata in cazul pacientilor care refuza sa continue tratamentul prin intermediul autohipnozei.

4.3.4. Hipnoterapia in cazul procedurilor medicale dureroase si in chirurgie

Waxman in 1989 a subliniat avantajele si dezavantajele utilizarii hipnozei in chirurgie, care pot fi luate in considerare si in interventiile stomatologice. Printre avantaje, el mentioneaza: reducerea anxietatii preoperatorii, absenta unor efecte secundare produse de utilizarea anestezicelor, reducerea socului operator, controlul durerilor, al disconfortului, precum si faptul ca hipnoza nu interfereaza cu reflexul de tuse. Dezavantajele constau in faptul ca hipnoza necesita prea mult timp si reprezinta o metoda terapeutica dificil de aplicat in anumite cazuri.

4.3.5. Limitele hipnoanesteziei

Desi recunoscuta contributia hipnozei in reducerea durerii, aceasta e putin utilizata din urmatoarele motive: opinia specialistilor ca tehnica hipnotica dureaza prea mult, neincrederea unor specialist in utilitatea hipnozei in reducerea durerii, conceptiile eronate cu privire la natura hipnozei, unele esecuri timpurii inregistrate in aplicarea tehnicii, teama de ridicol a unor specialisti, dezvoltarea spectaculoasa a anestezicelor, numarul limitat de specialisti hipnoterapeuti care lucreaza in domeniul medicine si al stomatologiei.

In ciuda acestor limitari, utilizarea terapeutica a hipnozei in combaterea durerii ramane un domeniu promitator, mai ales pentru faptul ca nu are nici un effect secundar, asa cum se intampla in cazul majoritatii anestezicelor. Hipnoterapeutii de orientare ericksoniana, care utilizeaza un demers terapeutic mai natural si mai permisiv, sunt de parere ca nivelul hipnotizabilitatii nu este atat de important atunci cand pacientii motivati sunt initiati intr-o tehnica indirecta si permisiva care ii va ajuta sa-si utilizeze resursele interioare pentru a-si rezolva problemele personale, inclusive pe cele legate de durere.

4.4. HIPNOTERAPIA ANXIETATII

Anxietatea poate fi un fenomen normal pe care il traiesc toti oamenii in anumite moment ale existentei lor, dar exista si o anxietate patologica, excesiva sau inadecvata situatiei, care poate ajunge pana la nivelul de tulburare anxioasa. Anxietatea normala are o functie adaptativa, deoarece protejeaza persoana in situatiile amenintatoare si poate creste motivatia acesteia de a depasi situatia respectiva. Anxietatea patologica nu are nici un fel de functie pozitiva, ea generand incapacitatea persoanei de a functiona adecvat in conditii de stres.

Observatiile clinice au condus la stabilirea unei legaturi intre susceptibilitatea hipnotica si unele tulburari anxioase. Frankel in 1976 a gasit la pacientii fobici un nivel mult mai inalt de hipnotizabilitate, comparative cu alte categorii de subiecti. El a lansat ipoteza conform careia nivelul inalt de hipnotizabilitate ar putea fi implicat in etiologia si mentinerea tulburarilor fobice.

4.4.1. Caracteristici ale hipnoterapiei in anxietate

O caracteristica de baza a subiectilor anxiosi este orientarea acestora spre viitor, ei imginandu-si pericole posibile care s-ar putea produce si care sunt traite la nivelul unui proces de autohipnoza, ca niste halucinatii positive cu continut terifiant. Aceasta particularitate trebuie utilizata de terapeut prin sugerarea progresiei de varsta in care va proiecta un viitor lipsit de simptome si va anula halucinatiile pe care si le induce singur subiectul, inlocuindu-le cu predictii favorabile. Supraincordarea, tensiunea si graba subiectilor anxiosi pot fi combatute prin comentarea metaforica a comportamentului lor cotidian. Terapeutul va sublinia contrastul dintre “accelerare” si “incetinire” in timpul conducerii unui autoturism.

O paricularitate interesanta sub aspect psihopatologic a anxietatii cornice o constituie nivelul scazut al autostimei pe care il au subiectii anxiosi.

Gafner si Benson in 2003 recomanda inceperea terapiei anxietatii printr-o inductie hipnotica de tip conversational, adancind transa prin intermediul tehnicii clasice a numararii sau a imginarii coborarii unor trepte. Terapeutul va actiona in mod permisiv, lasand clientului libertatea de a-si alege singur tehnica de adancire a transei. Clientului aflat in transa I se vor administra sugestii directe si indirect de reducere a tensiunii si supraincordarii, sugestii ce pot imbraca urmatoarele forme: “incepand din acest moment teama, incordarea, nervozitatea te vor parasi, vor iesi din tine, odata cu aerul expirat…” sau “imagineaza-ti ca tii in mana ata unui balon…poate unul rosu sau albastru…sau verde…nu stiu ce culoare poate avea balonul pe care il vezi cu ochii mintii…acum imagineaza-ti ca dai drumul balonului care zboara liber…”.

Anxietatea, cat si mania, pot fi reduse prin intermediul exagerarii metaforice a simptomelor. Gafner si Bensonrecomanda aceasta tehnica in 2003 in cazul pacientilor care au sentimentul eficientei personale destul de dezvoltat (nu au nevoie de tehnici de intarire a Eului), nu opun rezistenta la psihoterapie si nu sufera de o tulburare a personalitatii. Forta acestei tehnici consta in alaturarea unor elemente opuse, respective sugerarea contrastului dintre prezenta si absenta simptomului. Aceasta va fi explicate clientului intr-o discutie care are loc inainte de inducerea transei. Terapeutul va analiza apoi cu clientul aflat in stare de veghe continutul imaginilor alese.

4.4.2. Obiective ale hipnoterapiei in tulburarile anxioase

Obiectivele principale ale hipnoterapiei in tulburarile anxioase sunt:

1.Expunerea clientului (in plan imaginar sau real) la situatiile anxiogene, in vederea deconditionarii, obisnuirii sau desensibilizarii.

2. Reevaluarea cognitive a situatiilor, pentru a modifica modul de percepere a amenintarii.

3. Determinarea semnificatiei personale (simbolice) a factorului stresant, generator de anxietate.

4. Dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate in lupta clientului cu situatiile stresante, dar si cu simptomele anxietatii.

5. Formarea si dezvoltarea unor strategii adaptative (de coping) pentru a face fata stresului.

4.4.3. Principiile utilizate in terapia anxietatii prin hipnoza

In terapia anxietatii sunt utile de respectat urmatoarele principii:

1. Modificarea mediului pentru a impiedica producerea unor evenimente stresante respectiv: schimbarea locului de munca, reducerea incarcaturii de efort.

2. Modificarea interpretarii si a modului in care individual evalueaza situatiile.

3. Actionarea directa asupra raspunsului emotional si fiziologicla stimulul anxiogen, relaxarea progresiva, autohipnoza si tehnicile meditative.

4. Modificarea modului de interpretare a datelor mediului extern. Desensibilizarea sau deconditionarea reprezinta o tehnica comportamentala de modificare a modului in care cineva apreciaza situatiile, de la situatii nonanxiogene, putin anxiogene, pana la situatii puternic anxiogene. Aceasta orientare este bazata pe supozitia lui Wolpe conform careia anxietatea se datoreaza asocierii dintre stimuli normali, neanxiogeni cu situatii amenintatoare.

In practica se recomanda aplicarea relaxarii si asocierea acesteia cu stimuli progresivi tot mai anxiogeni.

4.4.4. Metode folosite in hipnoterapie in anxietate

Hipnoterapia in cazul tulburarilor anxioase implica:

Sugestiile directe

Aceste sugestii directe de reducere a anxietatii sunt si mai eficiente daca se asociaza cu tehnica imaginatiei dirijate. Lamb in 1980 a demonstrate rolul psihoterapiei de relaxare pentru a reduce anxietatea pacientilor care se adresau unui cabinet de stomatologie. Santon in 1978 a demonstrate ca doar simpla relaxare obtinuta in urma unei inductii hipnotice, fara nici o sugestie, relaxare in care subiectul a ramas timp de o jumatate de ora, a avut efecte positive in reducerea anxietatii subiectilor.

Sugestiile pentru reducerea anxietatii folosite in hipnoza sunt mai eficiente atunci cand se administreaza intr-o maniera mai putin directa, prin utilizarea imaginarii dirijate: pacientului I se sugereaza sa se vizualizeze pe sine relaxat si linistit, in diverse situatii care ii creau anxietate in trecut. Simpla sugerare a relaxarii reduce adesea anxietatea fara a solicita din partea terapeutului abilitati speciale.

2.Autohipnoza

Aproape toate sugestiile care s-au dovedit utile in heterohipnoza pot fi aplicate si in autohipnoza. O’Connor in 1978 sustine ca daca heterohipnoza este combinata cu o tehnica de autohipnoza, rata vindecarii este de peste 82%. Sodomsky in 1974 a demonstrat experimental ca o mare parte a pacientilor care au invatat autohipnoza,dupa 1-3 sedinte de heterohipnoza) au renuntat la medicatia cu tranchilizante.

3.Hipnoanaliza

O mare parte a pacientilor anxiosi beneficiaza doar partial si temporar de pe urma sugestiilor directe administrate in stare de hipnoza. Se presupune ca la pacientii care nu beneficiaza de pe urma sugestiilor directe, anxietatea are un rol important in cadrul mecanismelor de aparare a Eului. In aceste cazuri, psihoterapia are drept obiective: sa descopere sursa de conflict care contribuie la perpetuarea anxietatii si sa intre in comunicare cu acele instante intrapsihice care pot rezolva conflictul si care pot ajuta subiectul sa faca fata anxietatii.

Astfel, tehnica raspunsului ideomotor permite descoperirea unor amintiri semnificative, precum si identificarea unor resurse inconstiente latent ale subiectului. Cand respectivele resurse latente sunt mobilizate, pacientul devine capabil sa faca fata problemelor cu care se confrunta.

4.4.5. Hipnoterapia in fobii specifice

In cazul fobiilor specifice, desensibilizarea sistematica in plan real sau imaginar este consideratacea mai eficienta metoda de psihoterapie. Terapeutul il va ghida pe client in timpul procesului de expunere la situatiile fobice. Este important ca acesta sa inteleaga modul in care s-au structurat fobiile. Acestea pot sa aiba drept cauza: experienta traumatic in situatiile fobice (conditionarea clasica), observarea comportamentului unor persoane care sufera de fobii (Invatare observationala), informatii eronate cu privire la unele situatii descries ca fiind amenintatoare (invatare cognitiva) sau consecinta reducerii accidentale a anxietatii ca urmarea iesirii dintr-o situatie careia I se atribuie un potential generator de pericole (invatare operanta).

Cunoasterea acestor cauze va facilita demersul de deconditionare si, in acelasi timp, va conduce la reducerea tendintei subiectului de a se autoblama pentru comportamentul sau. Astfel, insusirea unor tehnici de relaxare va facilita procesul de desensibilizare in plan real. Pacientii fobici prezinta un nivel inalt de hipnotizabilitate comparative cu alte categorii, dupa cum sustinea Frankel in 1974.

Hipnoza va contribui la optimizarea si accelerarea desensibilizarii in plan imaginative, la modificarea atitudinii subiectului fata de situatiile anxiogene si la cresterea increderii in sine a subiectului. Hipnoza va diminua si tendinta clientului de a se lasa absorbit de simptomele sale cu character fobic. De asemenea, tehnica hipnotica a regresiei de varsta poate contribui la descoperirea semnificatiei simbolice a obiectului fobic sau la dezvaluirea traumei implicate in aparitia acestuia, dupa cum afirma Clarke si Jackson in 1983.

Helen Crawford si Anreed Barabasz in 1993 subliniaza ca hipnoza este utilizata in tratamentul fobiilor ca metoda auxiliara pe langa alte tipuri de interventii terapeutice, cum ar fi terapia cognitiva, comportamentala sau terapiile de orientare dinamica. Studiile experimentale si clinice au demonstrate faptul ca eficienta utilizarii hipnozei in terapia fobiilor se bazeaza pe sugestibilitatea ridicata, vivacitatea reprezentarilor vizuale, abilitatea de a focalize atentia, precum sip e flexibilitatea strategiilor cognitive. Aceeasi autori afirma si faptul ca particularitatile mentionate sunt implicate si in aparitia si mentinerea fobiilor, adica temeri intense si disproportionate fata de diverse situatii care pentru majoritatea oamenilor nu sunt anxiogene. Reactiile anxioase fata de stimuli respective nu pot fi controlate voluntar, subiectii punand in actiune mecanisme de evitare a acestora.

Temerile cu character patologic se refera la obiecte, persoane si situatii foarte diferite (fobie de animale, boala, sange, spatii inchise, zbor cu avionul, agorafobia, fobii sociale etc.)

Tulburarile fobice au fost tratate cu success prin internediul unor metode psihoterapeutice care imbina hipnoza, ca metoda de focalizare dirijata a atentiei, cu desensibilizarea sistematica, tehnici cognitive de depistare si combatere a gandurilor negative, imaginare, cu continut emotional, imersiune, precum si tehnici psihodinamice. Terapeutii au constatat ca inductia hipnotica la subiectii cu sugestibilitate moderata si inalta le produce acestora o stare de realaxare in care se pot administra mai usor sugestii de reducere a reactiilor emotionale si fiziologice care apar in cazul fobiilor. De asemenea, utilizarea desensibilizarii sistematice in stare de hipnoza mareste foarte mult eficienta acestei tehnici de confruntare in plan imaginativ cu stimuli anxiogeni ierarhizati gradat.

In abordarea cognitiv-comportamentala prin intermediul hipnozei sunt aduse la suprafata amintirile uitate, care apoi sunt restructurate prin intermediul sugestiilor si tehnicii imaginatiei dirijate. De asemenea se identifica gandurile negative irationale, precum si substituirea acestora cu ganduri alternative mai realiste. Acestea pot fi administrate sub forma unor sugestii hipnotice sau posthipnotice. Hipnoza este deosebit de utila si in cazul imersiunii (flooding) realizate in plan imaginative, situatie in care subiectul se confrunta in mod direct si brutal cu stimulul anxiogen la nivel de reprezentare mental, pana cand anxietatea se reduce in mod semnificativ.

Psihoterapeutii care se ocupa de tratamentul fobiilor trebuie sa verifice daca fobiile constituie tulburari de sine statatoare, daca subiectul prezinta fobii multiple sau daca fobiile fac parte din cadrul unor tulburari psihopatologice mai ample, cum ar fi tulburarile depressive, atacurile de panica sau sindromul de stress posttraumatic.

Autorii, clinicienii si experimentalistii au inregistrat in hipnoza variatiile pulsului si reflexului electrodermal in timpul expunerii in plan imaginativ la stimuli anxiogeni. Aceste inregistrari fiziologice au avut drept obiectiv stabilirea si reordonarea ierarhiilor de stimuli anxiogeni, precum si extinderea sedintei de expunere, pana cand anxietatea subiectului s-a redus in mod semnificativ. Aceste masuratori pot fi utilizate si ca indicatori ai profunzimii relaxarii.

STUDIU STATISTIC COMPARATIV

5.1. SCOP SI OBIECTIVE

Scopul lucrarii este investigarea eficacității tehnicilor de relaxare și sugestiologie în reducerea anxietății și terapia durerii în stomatologie.

Obiective

Evidențierea evoluției anxietății și durerii la stomatolog pe un lot de pacienți cărora li s-au aplicat tehnici de relaxare și sugestiologie comparativ cu un alt lot de pacienți cărora nu li s-au aplicat astfel de tehnici.

Evidențierea evoluției anxietății de fond pe un lot de pacienți cărora li s-au aplicat tehnici de relaxare și sugestiologie la stomatolog comparativ cu un alt lot de pacienți cărora nu li s-au aplicat astfel de tehnici.

Evidențierea unei corelații între anxietatea la stomatolog și anxietatea de fond.

Evidențierea efectului de reducere a anxietății și durerii la stomatolog prin tehnici de relaxare și sugestiologie și extinderea aplicării acestei metode pe scară largă.

5.2. IPOTEZELE CERCETARII

Se presupune că pacienții cărora li se aplică terapie de relaxare și sugestiologie vor avea un grad de anxietate la stomatolog mai scăzut față de pacienții cărora nu li se aplică aceste terapii.

Se presupune că pacienții cărora li se aplică terapie de relaxare și sugestiologie vor percepe un grad de durere la stomatolog mai scăzut față de pacienții cărora nu li se aplică aceste terapii

Se presupune că pacienții cărora li se aplică terapie de relaxare și sugestiologie la stomatolog vor avea un grad de anxietate de fond mai scăzut față de pacienții cărora nu li se aplică aceste terapii.

Se presupune că pacienții care prezintă anxietate la stomatolog crescută au și o anxietate de fond crescută.

METODOLOGIA GENERALA A CERCETARII

5.3.1. Etape ale cercetării

Identificarea unor instrumente psihologice valide prin care să evaluăm anxietatea la stomatolog, anxietatea de fond și durerea.

Selectarea pacienților cu un grad de anxietate la stomatolog ridicat,

Testarea sugestibilității și păstrarea pacienților cu un grad crescut de sugestibilitate.

Împărțirea pacienților în două loturi cu conținut asemănător

Aplicarea scalelor și chestionarelor înainte de prima ședință la stomatolog

Realizarea terapiei de relaxare și sugestiologiei pe lotul experimental în timpul primei ședințe la stomatolog

Aplicarea scalelor și chestionarelor după prima ședință la stomatolog pe ambele loturi

Realizarea terapiei de relaxare și sugestiologiei pe lotul experimental în timpul următoarelor 4 ședințe la stomatolog

Aplicarea scalelor și chestionarelor după toate cele 5 ședințe la stomatolog pe ambele loturi.

Colectarea finală a datelor

Cotarea răspunsurilor conform instrucțiunilor autorilor, realizarea unei baze de date și analiza statistică a datelor obținute, în vederea identificării diferențelor între lotul experimental și lotul de control.

Pe baza observațiilor din literatura de specialitate precum și rezultatelor cercetării am urmărit crearea unor tehnici de reducere a anxietății și terapia durerii în cabinetul de stomatologie

5.3.2.Participanți și descrierea loturilor

Tabel nr.6 Structura lotului experimental

Fig. nr.1 Structura lotului experimental în funcție de grupele de vârstă

Figura nr.1 reprezintă structura lotului experimental în funcție de grupele de vârstă și anume: 27% reprezintă persoane cu vârsta cuprinsă între 25-30 de ani, 7% reprezintă pacienți cu vârsta între 30-35 de ani, 13% reprezintă indivizi cu vârsta cuprinsă între 35-40 de ani, 13% reprezintă persoane cu vârsta cuprinsă între 40-45 de ani, 40% reprezintă persoane cu vârsta cuprinsă între 45-50 de ani.

Tabel nr.7 Structura lotului de control

Fig. nr.2 Structura lotului de control în funcție de grupele de vârstă

Figura nr. 2 reprezintă structura lotului de control în funcție de grupele de vârstă și anume: 23% reprezintă persoane cu vârsta cuprinsă între 25-30 de ani, 10% reprezintă pacienți cu vârsta între 30-35 de ani, 13% reprezintă indivizi cu vârsta cuprinsă între 35-40 de ani, 14% reprezintă persoane cu vârsta cuprinsă între 40-45 de ani, 40% reprezintă persoane cu vârsta cuprinsă între 45-50 de ani.

Fig. nr.3 Structura loturilor în funcție de nivelul de studii

Figura nr. 3 reprezintă structura loturilor în funcție de nivelul de studii: 67% dintre participanți au studii medii, iar 33% au studii superioare.

Fig. nr.4 Structura loturilor în funcție de mediul de proveniență

Figura nr. 4 reprezintă structura loturilor în funcție de mediul de proveniență și anume: 26 de persoane (87%) reprezintă persoane din mediul urban și 4 persoane (13%) reprezintă persoane diagnosticate din mediul rural.

Fig. nr. 5 Structura lotului experimental în funcție de momentul declanșării anxietății față de stomatolog

Fig. nr. 6 Structura eșantionului de control în funcție de momentul declanșării anxietății față de stomatolog

5.3.3. Procedura de lucru

Inițial s-au selectat 100 de pacienți care s-au prezentat în cabinetul stomatologic și prezentau anxietate în legătură cu tratamentul stomatologic.

Prima etapă a fost reprezentată de aplicarea Scalei de Anxietate la Stomatolog Modificată (SADM) și astfel au fost selectați 78 de pacienți. Am folosit ca limită de separare (cut-off score) scoruri mai mari de 19 la SADM. Drept urmare, 12 participanți nu au îndeplinit acest criteriu și au fost excluși din studiu.

Celor 78 de pacienți li s-a aplicat teste de sugestiologie și au fost selectați doar pacienții care au obținut un scor de sugestibilitate>= 2 pentru a fi luați în cercetare. Pentru a testa sugestibilitatea respondenților, am utilizat Testul catalepsiei brațelor, Testul încleștării pleoapelor și Testul apropierii mâinilor. S-a constat că din cei 78 de pacienți 66 au avut o sugestibilitate ridicată și confirmă ipoteza din literatură de specialitate că un grad de anxietate ridicat se corelează cu un grad de sugestibilitate ridicat.

Fig. nr. 7a. Grafic reprezentând nivelul de sugestibilitate al participanților

Fig. nr. 7b. Grafic reprezentând nivelul de sugestibilitate al participanților din lotul experimental

S-au păstrat în studiu 60 pacienți care s-au împărțit în două loturi asemănătoare. Lotul experimental are 30 pacienți: 14 femei și 16 bărbați, 16 cu studii superioare și 14 cu studii medii, 26 din mediu urban și 4 din mediu rural cu vârsta cuprinsă în intervalul 25-50 ani. Lotul de control are 30 pacienți: 16 femei și 14 bărbați, 14 cu studii superioare și 16 cu studii medii, 26 din mediu urban și 4 din mediu rural, cu vârsta cuprinsă în intervalul 25-50 ani.

Cele două loturi au fost supuse tratamentului stomatologic și s-a urmărit evoluția lor pe parcursul a 5 ședințe, timp în care pe lotul experimental s-au aplicat tehnici de relaxare și sugestiologie în cursul ședințelor la stomatolog.

Înainte de prima ședință la stomatolog s-au aplicat SADM (scala aplicată inițial pentru selectare), Scala HADS (Hospital Anxiety and Depression Scale) și Chestionarul durerii McGill.

În cursul primei ședințe la stomatolog s-a aplicat instructajul de relaxare și sugestiologie pe pacienții din lotul experimental.

După prima ședință, s-a aplicat din nou Scala SADM și Chestionarul durerii McGill pentru a evidenția diferențele care apar comparativ între cele două loturi.

Se continua aplicând instructajul de relaxare și sugestiologie pe lotul experimental în următoarele 4 ședințe. La finalul celor 5 ședințe se aplică Scalele SADM și HADS și Chestionarul durerii McGill pe cele două loturi pentru compararea rezultatelor.

Aceste tratamente stomatologice au fost realizate în perioada 1 octombrie-10 decembrie 2014 și 15 ianuarie – 18 februarie 2015, pe o perioadă de 110 de zile, în Clinica NOBEL DENTAL CLINIC din București.

Datele au fost colectate prin scale și chestionare, care au fost înmânate subiecților în mod individual, neexistând un timp limită pentru completarea răspunsurilor. În momentul în care subiecții s-au aflat față în față cu examinatorul, li s-a explicat scopul cercetării și li s-a făcut instructajul pentru completarea chestionarelor.

S-a lucrat în paralel cu ambele loturi, în funcție de programările realizate în clinică și în funcție de necesitățile stomatologice. Pacienții au fost deschiși cercetării, mai ales că unii dintre ei deja aveau informații despre aceste tehnici de relaxare și sugestiologie și erau curioși și dornici să le folosească.

5.3.4. Design experimental

Plecând de la cele spuse anterior, se poate spune că această cercetare este una non experimentală constând în examinarea diferențelor dintre variabile. Subiecții au participat benevol. Testele au avut întrebări închise, subiecții fiind chestionați despre anumite aspecte ale anxietății, depresiei și durerii. Strategia folosită a fost cea a diferențelor deoarece s-a urmărit analiza discrepanțelor între diferite categorii de variabile. Toate cele 4 ipoteze ale cercetării au fost formulate pe baza diferențelor dintre variabile.

5.3.5.Instrumente de lucru

5.3.5.1.Instrumente de cercetare

Testul HAD (Hospital Anxiety and Depression Scale) a fost elaborată de Zigamond și Snaith în 1983. Scala HADS a fost validată în țara noastră de Ladea Maria pe o populație de pacienți psihiatrici, cu tulburãri depresive și anxioase.

Scala conține 14 itemi, 7 care evaluează depresia și 7 care măsoară anxietatea.

Fiecare item are patru variante care reflectã severitatea, notate de la 0 la 3.

Subscala anxietate: itemii 1,3,5,7,9,11,13

Încadrarea, în funcție de scor, este urmãtoarea:0-7 normal; 8-10 anxietate ușoară; 11-14 anxietate moderată; 15-21 anxietate severă.

Subscala depresie: itemii: 2,4,6,8,10,12,14

Încadrarea, în funcție de scor, este urmãtoarea: 0- 7 normal; 8-10 depresie ușoară; 11-14 depresie moderată; 15-21 depresie severă.

Experiența bogatã legatã de Scală HADS a stabilit cã acest instrument poate să fie utilizat atât pentru depistarea stãrilor anxioase și respectiv depresive, cât și pentru evaluarea severității acestora.

Scala Anxietății Dentare Modificată (Dental Anxiety Scale) – un instrument specific, conceput de Norman Corah în 1969 pentru a măsura anxietatea în contextul stomatologic (Corah, Gale și Illig, 1978, 816-819). SADM desemnată pentru măsurarea anxietății legată de tratamentul dentar, este considerată  cea mai utilizată  scală  folosită  în contexte clinice pentru măsurarea anxietății dentare, întrucât este sensibilă la modificările anxietății dentare ca rezultat al tratamentului. Adaptarea în limba română a fost realizată de Iustin Lupu după Benjamin Perez, Joseph Katz, Itzak Zilburg și Josua Shemer (1996, apud Lupu și Zanc, 1999, 290-292). Participanții au fost rugați să încercuiască varianta care ilustrează cel mai bine propriile lor emoții. Fiecărei variante îi este asociată o valoare numerică simplă de la 1 la 5, astfel încât se poate obține un scor total între 5 și 25. Un scor final de 20-25 ar trebui să îl alerteze pe medicul dentist. Subiecții care prezintă scoruri mai mari de 20 puncte sunt aproape de fiecare dată extrem de anxioși.

Chestionarul Durerii McGill (Melzack, 1975, 1983) constituie una dintre cele mai extinse scale de testare multidimensionalå folositå în prezent. Este conceput pentru colectarea unor date de ordin cantitativ obținute prin măsurarea unor experiențe calitative complexe, cum sunt cele de durere. SF-MPQ constă în 15 cuvinte considerate a fi reprezentative, alese din categoriile  senzorială (n= 11) și afectivă (n=4), preluate din forma standard a MPQ. Descrierile au fostselectate pe baza utilizării mai frecvente de către pacienții cu dureri acute, intermitente și cronice.A mai fost adăugat un termen, considerat a fi un adjectiv descriptiv important, discriminativ pentrudurerea dentară -rupere (Grushka și Sessle 1984). Fiecare descriere are și o scală de intensitate, unde pacientul gradează senzația: 0 – nimic, 1 – ușoară, 2 – moderată, 3 – severă.

Chestionarele au fost autoadministrate, iar datele obținute au fost prelucrate cu ajutorul programului SPSS.

5.3.5.2. Instrumente metodologice constatative utilizate

Tendința centrală reprezintă valoarea centrală a datelor obținute. În cazul datelor numerice, aceasta este reprezentată prin medie. Media este reprezentată de suma datelor raportată la numărul de subiecți:

m = x / n

Ea reprezintă modul în care datele tind să se concentreze în jurul unei valori centrale sau dimpotrivă migrează în efective mari spre una din extremele intervalului de variație.

Pentru determinarea intervalului de încredere al mediei se calculează eroarea standard a mediei notată cu Em = / n. Această eroare standard este un indicator prin care putem evalua eroarea pe care o comitem luând ca bază media eșantionului în locul celei adevărate, a populației.

Măsurile dispersiei scorurilor sunt folosite pentru a indica gradul de împrăștiere a scorurilor în jurul tendinței centrale. În studiul de față vom folosi ca indicator al gradului de dipersie abaterea standard. Acest indicator se notează cu în cadrul unei populații și cu S în cazul în care exprimă abaterea unui eșantion și se obține conform formulei:

( x)2

= S = x2 – n

n

Un indice statistic utilizat adesea, pe lângă medie și abaterea standard este reprezentat de frecvență. Frecvența reprezintă numărul de elemente existente într-o anumită clasă dintr-o populație sau un eșantion dat. Pornind de la frecvențe se obțin procentajele conform formulei: n/N x 100, unde n reprezintă numărul de subiecți existenți într-o clasă și N – numărul total de subiecți.

5.3.5.3. Instrumente de analiză comparativă

Testul T independent. Pentru aplicarea acestui test este necesar ca distribuția rezultatelor să fie normală, iar cele două grupe să aibă o dipersie omogenă (dispersii relativ egale).

Formula de calcul a testului T independent este:

M1 – M2

t = , unde

E EM1 – M2

M1 și M2 reprezintă mediile celor două eșantioane, iar E EM1 – M2 – eroarea standard a diferențelor dintre cele două medii.

5.3.5.4. Instrumente de testare a gradului de sugestibilitate

Testul catalepsiei pleoapelor.

Subiectului, așezat într-o poziție șezândă comodă, i se administrează următoarele sugestii:

„Doresc să închizi ochii și să te relaxezi. Nu te teme, nu te voi hipnotiza încă. Fii atent la vocea mea și relaxează-te. Pe măsură ce te relaxezi, pleoapele tale devin tot mai grele, din ce în ce mai grele, grele ca de plumb. Curând vei constata că ți-e foarte greu să deschizi ochii, deoarece pleoapele tale sunt grele, foarte grele, grele ca de plumb. Iți va fi foarte greu să deschizi ochii când îți voi spune s-o faci. Pleoapele tale sunt foarte grele. Foarte grele și strâns lipite. Ochii sunt atât de bine închiși, încât nu-i poți deschide. încearcă să deschizi ochii." (Holdevici,I. , 2010, p 68)

Se noteaza cu 0 daca pacientul deschide ochii fara dificultate

1 daca pacientul deschide ochii cu o usoara dificulatate

2 daca pacientul deschide ochii foarte greu

3 daca pacientul nu poate deschide ochii

Dacă subiectul are nota >=2 , terapeutul îl poate considera un bun subiect pentru hipnoză.

Testul rigiditatii brațului.

Subiectului așezat pe un scaun i se dau următoarele instrucțiuni:

„Întinde brațul drept înainte, la înălțimea umărului (se demonstrează). Strânge pumnul, uită-te în ochii mei și imaginează-ți că brațul tău drept devine rigid, tot mai rigid, ca o bară de oțel. Brațul devine rigid, țeapăn, parcă ar fi o bară de oțel și știi că este imposibil să îndoi o bară de oțel așa cum este brațul tău. Brațul tău este tot mai rigid. Încearcă, dar nu poți!". (Holdevici,I. , 2010, p 69)

Se noteaza cu 0 daca pacientul indoaie bratul cu usurinta

2 daca pacientul indoaie bratul cu o usoara greutate

3 daca pacientul indoaie bratul foarte greu

4 daca pacientul nu poate indoi bratul

Ca și în cazul celorlalte de sugestibilitate, dacă subiectul >=2, terapeutul îl poate considera potrivit pentru hipnoză.

Testul inclestatii degetelor

I se administrează subiectului următorul instructaj:

„Doresc sa-ti inclestezi degetele (se demonstrează). Acum uită-te în ochii mei și si stange degetele unele intr-altele. Strange degetele cat poti de tare. Pe masura ce strangi degetele unele intr-altele vei constata ca degetele devin tot mai inclestate, tot mai stranse unele in altele, ca si cum ar fi sudate. Degetele sunt tot mai inclestate, tot mai stranse, tot mai inclestate, incat nu poti sa le reface. Ti-e imposibil sa le desfaci. Incerca sa-ti desfaci degetele, cu cat incerci mai mult, cu atat reusesti mai putin…incearca! Dar nu poti.”.( Holdevici,I. , 2010, p 69)

Se noteaza: 0 pacientul desface degetele cu usurinta

1 pacientul desface degetele cu greutate

2 pacientul desface partial degetele

3 pacientul nu poate desface degetele deloc

Dacă subiectul are nota >=2 , terapeutul îl poate considera un bun subiect pentru hipnoză.

5.3.5.5. Instructaj de relaxare și sugestiologie

Am ales sa facem acest instructaj de relaxare si sugestiologie in vivo, adica direct in cabinetul stomatologic, in timpul tratamentului, cand pacientru este expus direct factorului declansator al anxietatii. Am realizat inductia prin relaxarea treptata a zonelor corpului..

Am folosit ca si tehnica, tehnica disocierii cu ajutorul imaginatiei dirijate pentru a putea disocia clientul de durerea sa. Am sugerat chiar ca subiectul isi paraseste corpul., sugerindu-se clientului ca se afla in locuri placute. I-am sugerat sa se proiecteze in viitor, in momentul cand va parasi cabinetul stomatolog fericit, plin de viata si fara durere.Am folosit elementele din cabinetul stomatologic ca zgomotul frezei, ca element de adancire a relaxarii.

Deoarece, in general, pacientii care prezinta anxietate au o stima de sine scazuta, am introdus si sugestii de intarire a Eu-lui.

Iesirea din transa am facuta treptat in sensul invers al inductiei. (Anexe)

5.4. IPOTEZA 1

Se presupune că pacienții cărora li se aplică terapie de relaxare și sugestiologie vor avea un grad de anxietate la stomatolog mai scăzut față de pacienții cărora nu li se aplică aceste terapii.

Ipoteza nulă (Ho) presupune că diferențele dintre cele două eșantioane privind nivelul anxietății la stomatolog sunt datorate hazardului și nu instructajului de relaxare și sugestiologie.

5.4.1. Datele inainte de tratament

Tabel nr. 8

După cum se poate observa din datele oferite de SPSS, centralizate în tabelul de mai sus, media obținută pe eșantionul experimental la anxietate față de stomatolog este 22,30, ceea ce corespunde anxietății ridicate, în timp ce media obținută de eșantionul de control la acest parametru este 22,53, adică anxietate față de stomatolog ridicată.

Figura nr. 8

În urma analizei diferenței dintre medii, se observă că nu există o diferență privind nivelul de anxietate, iar mediile nu diferă semnificativ.

Distanța dintre medii nu este suficient de mare pentru a sprijini existența unei diferențe privind nivelul de anxietate dintre persoanele din grupul experimental și persoanele din grupul de control.

Tabel nr. 9

Valoarea lui t ne indică faptul că nu există diferențe semnificative între cele două eșantioane

Pentru cazul de față, testul Levene nu este semnificativ statistic F=2,37, p>.10. Ce reprezintă t(58) = .86, p>.05? Rezultatul nu este semnificativ statistic, ceea ce conduce la ideea că cele două populații nu diferă în ceea ce privește nivelul de anxietate la stomatolog. Analiza datelor din tabel indică faptul că nu există diferențe între cele două eșantioane. Așadar, nivelul de anxietate la stomatolog este ridicat pentru ambele eșantioane și nu există diferențe între cele două populații.

5.4.2. Rezultatele după o ședință de relaxare și sugestiologie

Grupului experimental i s-a realizat un instructaj de relaxare si sugestiologie in timpul sedintei la stomatolog, iar grupul de control a realizat sedinta la stomatolog fara instructaj..

Datele obținute și prelucrate statistic sunt prezentate mai jos.

Tabel nr. 10

Figura nr. 9

După cum se poate observa din datele oferite de SPSS, centralizate în tabelul de mai sus, media obținută pe eșantionul experimental la anxietate față de stomatolog este 17,40, ceea ce corespunde anxietății medii, în timp ce media obținută de eșantionul de control la acest parametru este 22,10, adică anxietate față de stomatolog ridicată.

În urma analizei diferenței dintre medii, se observă că există o diferență privind nivelul de anxietate, iar mediile diferă semnificativ.

Distanța dintre medii este suficient de mare pentru a sprijini existența unei diferențe privind nivelul de anxietate, ca urmare a intervenției de relaxare și sugestiologie, dintre persoanele din grupul experimental și persoanele din grupul de control.

Tabel nr. 12

Valoarea lui t ne indică faptul că există diferențe semnificative între cele două eșantioane

Pentru cazul de față, testul Levene nu este semnificativ statistic F=1,83, p>.10. Ce reprezintă t(58) = .-8.70, p<.01? Rezultatul este semnificativ statistic, ceea ce conduce la ideea că cele două populații diferă în ceea ce privește nivelul de anxietate la stomatolog. Analiza datelor din tabel indică faptul că există diferențe între cele două eșantioane. Așadar, nivelul de anxietate la stomatolog este diferit pentru ambele eșantioane și există diferențe între cele două populații, pentru eșantionul experimental însemnând că intervenția de relaxare și sugestiologie a avut efect în diminuarea anxietății față de stomatolog.

5.4.3. Rezultatele după cinci ședințe de relaxare și sugestiologie

Grupul experimental a primit cinci ședințe la stomatolog impreuna cu instructajul de relaxare și sugestiologie, în timp ce grupul de control nu a primit nicio intervenție in timpul celor 5 sedinte la stomatolog.

Datele obținute și prelucrate statistic sunt prezentate mai jos.

Tabel nr. 13

Figura nr. 10

După cele cinci ședințe de relaxare și sugestiologie, se poate observa din datele oferite de SPSS, centralizate în tabelul de mai sus, că media obținută pe eșantionul experimental la anxietate față de stomatolog este 10,66, ceea ce corespunde anxietății scăzute, în timp ce media obținută de eșantionul de control la acest parametru este 21,23, adică anxietate față de stomatolog ridicată.

În urma analizei diferenței dintre medii, se observă că există o diferență privind nivelul de anxietate, iar mediile diferă semnificativ.

Distanța dintre medii este suficient de mare pentru a sprijini existența unei diferențe privind nivelul de anxietate, ca urmare a intervenției de relaxare și sugestiologie, dintre persoanele din grupul experimental și persoanele din grupul de control.

Tabel nr. 14

Valoarea lui t ne indică faptul că există diferențe semnificative între cele două eșantioane

Pentru cazul de față, testul Levene nu este semnificativ statistic F=0,29, p>.10. Ce reprezintă t(58) = .-17.31, p<.01? Rezultatul este semnificativ statistic, ceea ce conduce la ideea că cele două populații diferă în ceea ce privește nivelul de anxietate la stomatolog. Analiza datelor din tabel indică faptul că există diferențe între cele două eșantioane. Așadar, nivelul de anxietate la stomatolog este diferit pentru ambele eșantioane și există diferențe între cele două populații, pentru eșantionul experimental însemnând că intervenția de relaxare și sugestiologie a avut efect în diminuarea anxietății față de stomatolog.

5.4.4. Discutii si concluzii

Analizând datele prezentate până acum, putem concluziona că sub aspect cantitativ, ipoteza statistică se validează, în sensul că există diferențe semnificative între cele două eșantioane, relevând nivelul anxietății. Persoanele care nu au primit nicio intervenție de relaxare in timpul sedintei la stomatolog au un nivel mai crescut al anxietății, iar persoanele din grupul experimental, care au fost supuse tratamentului stomatologic concomintent cu instructajul de relaxare si sugestiologie, au un nivel al anxietății mai scăzut dupa 1 sedinta si dupa 5 sedinte. Scaderea nivelului de anxietate la stomatolog nu este foarte mare dupa numai o sedinta ( 17,4 fata de 22,3), dar este considerabil dupa 5 sedinte (10,66 fata de 22,3). Constatam o usoara scadere si la lotul de control si punem acest fapt pe comunicarea buna medic-pacient, empatie si intelegere.

Asemenea multor procese emoționale, anxietatea este un răspuns multidimensional la situații interne sau externe și la evenimente. Este o stare afectivă trăită ca neplăcută, rezultată din previziunea unei primejdii apropiate, a unui pericol iminent resimțit de persoana care urmează să viziteze stomatologul datorită problemei dentare, insotita de tensiunea așteptării a ceva ce nu se știe cum va fi. În plus, individul elaborează fantasme care amplifică totul, ridicând situația la proporțiile unei drame. In urma studiului realizat am evidentiat efectul benefic al terapiei de relaxare si sugestiologie asupra anxietatii la stomatolog si consideram ca aceasta este o metoda de luat in seama pentru pacientii cu fobie dentara si de pus in practica pe viitor.

5.5 IPOTEZA 2

Se presupune că pacienții cărora li se aplică terapie de relaxare și sugestiologie vor percepe un grad de durere la stomatolog mai scăzut față de pacienții cărora nu li se aplică aceste terapii.

Ipoteza nulă (Ho) presupune că diferențele dintre cele două eșantioane privind nivelul durerii la stomatolog sunt datorate hazardului și nu instructajului de relaxare și sugestiologie.

5.5.1. Datele inainte de tratament

Tabel nr. 15

Figura nr. 11

După cum se poate observa din datele oferite de SPSS, centralizate în tabelul de mai sus, media obținută pe eșantionul experimental la durere este 37,76, ceea ce corespunde durerii ridicate, în timp ce media obținută de eșantionul de control la acest parametru este 37,60, adică durere crescută față de procedurile stomatologice.

În urma analizei diferenței dintre medii, se observă că nu există o diferență privind nivelul de anxietate, iar mediile nu diferă semnificativ.

Distanța dintre medii nu este suficient de mare pentru a sprijini existența unei diferențe privind nivelul de durere dintre persoanele din grupul experimental și persoanele din grupul de control.

Tabel nr. 16

Valoarea lui t ne indică faptul că nu există diferențe semnificative între cele două eșantioane

Pentru cazul de față, testul Levene nu este semnificativ statistic F=1,36, p>.10. Ce reprezintă t(58) = .35, p>.05? Rezultatul nu este semnificativ statistic, ceea ce conduce la ideea că cele două populații nu diferă în ceea ce privește nivelul de durere la stomatolog. Analiza datelor din tabel indică faptul că nu există diferențe între cele două eșantioane. Așadar, nivelul de durere la stomatolog este ridicat pentru ambele eșantioane și nu există diferențe între cele două populații.

5.5.2. Rezultatele după o ședință de relaxare și sugestiologie

Grupului experimental i s-a realizat un instructaj de relaxare si sugestiologie in timpul sedintei la stomatolog, iar grupul de control a realizat sedinta la stomatolog fara instructaj..

Datele obținute și prelucrate statistic sunt prezentate mai jos.

Tabel nr. 17

Figura nr. 12

După cum se poate observa din datele oferite de SPSS, centralizate în tabelul de mai sus, media obținută pe eșantionul experimental la durerea față de stomatolog este 22,90, ceea ce corespunde durerii medii, în timp ce media obținută de eșantionul de control la acest parametru este 37,63, adică durere la stomatolog ridicată.

În urma analizei diferenței dintre medii, se observă că există o diferență privind nivelul de durere, iar mediile diferă semnificativ.

Distanța dintre medii este suficient de mare pentru a sprijini existența unei diferențe privind nivelul de durere, ca urmare a intervenției de relaxare și sugestiologie, dintre persoanele din grupul experimental și persoanele din grupul de control.

Tabel nr. 18

Valoarea lui t ne indică faptul că există diferențe semnificative între cele două eșantioane

Pentru cazul de față, testul Levene nu este semnificativ statistic F=0,00, p>.10. Ce reprezintă t(58) = .-19.06, p<.01? Rezultatul este semnificativ statistic, ceea ce conduce la ideea că cele două populații diferă în ceea ce privește nivelul de durere la stomatolog. Analiza datelor din tabel indică faptul că există diferențe între cele două eșantioane. Așadar, nivelul de durere la stomatolog este diferit pentru ambele eșantioane și există diferențe între cele două populații, pentru eșantionul experimental însemnând că intervenția de relaxare și sugestiologie a avut efect în diminuarea durerii față de stomatolog.

5.5.3. Rezultatele după cinci ședințe de relaxare și sugestiologie

Grupul experimental a primit cinci ședințe de relaxare și sugestiologie conform instructajului descris anterior, în timp ce grupul de control nu a primit nicio intervenție.

Datele obținute și prelucrate statistic sunt prezentate mai jos.

Tabel nr. 19

Figura nr. 13

După cele cinci ședințe de relaxare și sugestiologie, se poate observa din datele oferite de SPSS, centralizate în tabelul de mai sus, că media obținută pe eșantionul experimental la durere față de stomatolog este 8,56, ceea ce corespunde durerii scăzute, în timp ce media obținută de eșantionul de control la acest parametru este 23, adică durere față de stomatolog ridicată.

În urma analizei diferenței dintre medii, se observă că există o diferență privind nivelul de durere, iar mediile diferă semnificativ.

Distanța dintre medii este suficient de mare pentru a sprijini existența unei diferențe privind nivelul de durere, ca urmare a intervenției de relaxare și sugestiologie, dintre persoanele din grupul experimental și persoanele din grupul de control.

Tabel nr. 20

Valoarea lui t ne indică faptul că există diferențe semnificative între cele două eșantioane

Pentru cazul de față, testul Levene nu este semnificativ statistic F=0,00, p>.10. Ce reprezintă t(58) = .-12.87, p<.01? Rezultatul este semnificativ statistic, ceea ce conduce la ideea că cele două populații diferă în ceea ce privește nivelul de durere la stomatolog. Analiza datelor din tabel indică faptul că există diferențe între cele două eșantioane. Așadar, nivelul de anxietate la stomatolog este diferit pentru ambele eșantioane și există diferențe între cele două populații, pentru eșantionul experimental însemnând că intervenția de relaxare și sugestiologie a avut efect în diminuarea durerii față de stomatolog.

5.5.4. Discutii si concluzii

Analizând datele prezentate până acum, putem concluziona că sub aspect cantitativ, ipoteza statistică se validează, în sensul că există diferențe semnificative între cele două eșantioane, relevând nivelul durerii. Persoanele care nu au primit nicio intervenție de relaxare în timpul vizitei la stomatolog au un nivel mai crescut al durerii, iar persoanele din grupul experimental, care au fost supuse unei ședințe, respectiv unor cinci ședințe de relaxare și sugestiologie, au un nivel al durerii mai scăzut.

Durerea este unul din factorii care afecteaza foarte mult calitatea vieții. Mijloacele de reducere a durerii si restabilirea confortului personal sunt importante. Folosind aceste tehnici de relaxare combinate cu sugestii am reusit sa scadem nivelul durerii semnificativ de la 37,76 la 22,9 dupa o sedinta si 8,5 dupa 5 sedinte. Aceasta interventie s-a dovedit a fi foarte eficienta si am hotarat sa o folosim in viitor. Am putea combina cu acupunctura si homeopatia pentru o anestezie”fara anestezic”. In grupul de control durerea a scazut dupa 5 sedinte, dar punem acest fapt si pe comunicarea medic-pacient si abilitatea stomatologului de a gestiona durerea prin tehnicile de anestezie folosite current in stomatologie.

5.6. IPOTEZA 3

Se presupune că pacienții cărora li se aplică terapie de relaxare și sugestiologie la stomatolog vor avea un grad de anxietate de fond mai scăzut față de pacienții cărora nu li se aplică aceste terapii.

Ipoteza nulă (Ho) presupune că diferențele dintre cele două eșantioane privind nivelul anxietății de fond sunt datorate hazardului și nu instructajului de relaxare și sugestiologie.

5.6.1. Datele inainte de tratament

Tabel nr. 21

După cum se poate observa din datele oferite de SPSS, centralizate în tabelul de mai sus, media obținută pe eșantionul experimental la anxietatea de fond este 18,33, ceea ce corespunde anxietății de fond ridicate, în timp ce media obținută de eșantionul de control la acest parametru este 19,70, care semnifică tot anxietate de fond ridicata.

În urma analizei diferenței dintre medii, se observă că există o diferență destul de mică privind nivelul de anxietate de fond, iar mediile diferă oarecum semnificativ.

Distanța dintre medii este suficient de mare pentru a sprijini existența unei diferențe privind nivelul de anxietate de fond dintre persoanele din grupul experimental și persoanele din grupul de control.

Figura nr. 14

Tabel nr. 22

Valoarea lui t ne indică faptul că nu există diferențe semnificative între cele două eșantioane

Pentru cazul de față, testul Levene este semnificativ statistic F=4,20, p<.10. Ce reprezintă t(58) = -4.12, p<.01? Rezultatul este semnificativ statistic, ceea ce conduce la ideea că cele două populații diferă în ceea ce privește nivelul de anxietate de fond. Analiza datelor din tabel indică faptul că există diferențe între cele două eșantioane. Așadar, nivelul de anxietate de fond este ridicat pentru ambele eșantioane și există diferențe între cele două populații.

5.6.2. Rezultate după o ședință de relaxare și sugestiologie

Tabel nr. 23

Figura nr. 15

După cum se poate observa din datele oferite de SPSS, centralizate în tabelul de mai sus, media obținută pe eșantionul experimental la anxietatea de fond este10,36, ceea ce corespunde anxietăți de fond medii, în timp ce media obținută de eșantionul de control la acest parametru este 16, adică anxietate de fond ridicată.

În urma analizei diferenței dintre medii, se observă că există o diferență privind nivelul de durere, iar mediile diferă semnificativ.

Distanța dintre medii este suficient de mare pentru a sprijini existența unei diferențe privind nivelul de anxietate de fond, ca urmare a intervenției de relaxare și sugestiologie, dintre persoanele din grupul experimental și persoanele din grupul de control.

Tabel nr. 24

Valoarea lui t ne indică faptul că există diferențe semnificative între cele două eșantioane

Pentru cazul de față, testul Levene este semnificativ statistic F=17,94, p<.10. Ce reprezintă t(58) = .-11.66, p<.01? Rezultatul este semnificativ statistic, ceea ce conduce la ideea că cele două populații diferă în ceea ce privește nivelul anxietății de fond. Analiza datelor din tabel indică faptul că există diferențe între cele două eșantioane. Așadar, nivelul anxietății de fond este diferit pentru ambele eșantioane și există diferențe între cele două populații, pentru eșantionul experimental însemnând că intervenția de relaxare și sugestiologie a avut efect în diminuarea anxietății.

5.6.3. Rezultate după cinci ședințe de relaxare și sugestiologie

Grupul experimental a primit cinci ședințe de relaxare și sugestiologie in timpul sedintei la stomatolog, conform instructajului descris anterior, în timp ce grupul de control nu a primit nicio intervenție de acest fel.

Datele obținute și prelucrate statistic sunt prezentate mai jos.

Tabel nr. 25

Figura nr.16

După cele cinci ședințe de relaxare și sugestiologie, se poate observa din datele oferite de SPSS, centralizate în tabelul de mai sus, că media obținută pe eșantionul experimental la anxietate de fond este 3,4, ceea ce corespunde anxietății de fond scăzute, în timp ce media obținută de eșantionul de control la acest parametru este 16,53, adică anxietate de fond ridicată.

În urma analizei diferenței dintre medii, se observă că există o diferență privind nivelul de anxietate de fond, iar mediile diferă semnificativ.

Distanța dintre medii este suficient de mare pentru a sprijini existența unei diferențe privind nivelul de anxietate de fond, ca urmare a intervenției de relaxare și sugestiologie, dintre persoanele din grupul experimental și persoanele din grupul de control.

Tabel nr. 26

Valoarea lui t ne indică faptul că există diferențe semnificative între cele două eșantioane

Pentru cazul de față, testul Levene nu este semnificativ statistic F=0,47, p<.10. Ce reprezintă t(58) = .-19.70, p<.01? Rezultatul este semnificativ statistic, ceea ce conduce la ideea că cele două populații diferă în ceea ce privește nivelul de anxietate de fond. Analiza datelor din tabel indică faptul că există diferențe între cele două eșantioane. Așadar, nivelul de anxietate de fond este diferit pentru ambele eșantioane și există diferențe între cele două populații, pentru eșantionul experimental însemnând că intervenția de relaxare și sugestiologie a avut efect în diminuarea anxietății.

5.6.4. Discutii si concluzii

Analizând datele prezentate până acum, putem concluziona că sub aspect cantitativ, ipoteza statistică se validează, în sensul că există diferențe semnificative între cele două eșantioane, relevând nivelul anxietății de fond. Persoanele care nu au primit nicio intervenție de relaxare in timpul vizitei la stomatolog au un nivel mai crescut al anxietății de fond, iar persoanele din grupul experimental, care au fost supuse unei ședințe, respectiv unor cinci ședințe de relaxare și sugestiologie, au un nivel al anxietății de fond mai scăzut.

Anxietatea este una dintre cele mai răspândite tulburări ale afectivității, ca o consecință firească a vieții trăite într-o societate înstrăinată de natură, în care dispare, treptat, respectul valorilor morale, lipsește sentimentul unui viitor asigurat și apar, tot mai frecvent, excese de violență. Omul modern a devenit mai vulnerabil ca niciodată în fața stresului general, a vieții sedentare și a viciului supraalimentației necontrolate. Toți acești factori contribuie la afectarea sănătății fizice și psihice, uneori pe termen îndelungat. Anxietatea constă dintr-o stare de teamă, neliniște, agitație, nesiguranță și nervozitate, care provoacă o tensiune interioară și tulburări neurovegetative (dispnee, paloare, tahicardie, transpirație excesivă).

În majoritatea cazurilor, are la bază un sentiment de așteptare a unui pericol imaginar, greu de definit și de înlăturat. Cu toate acestea, teama este fără obiect, întrucât acel pericol, eveniment sau situație închipuită este posibil să nu survină niciodată.

Am descoperit ca pacientii cu fobie la stomatolog au si un grad ridicat al anxietatii de fond. In urma instructajului de relaxare si sugestiologie s-a realizat o scadere marcanta a gradului anxietatii de fond de la 18,13 la 10,36 dupa o sedinta si la 3,4 dupa 5 sedinte. Este posibil ca aceasta anxietate sa fi fost corelata tot cu tratamentul stomatologic privind poate costurile si neincrederea in tratament si in stomatolog, iar pe masura avansarii aceste temeri dispar tocmai datorita castigarii increderii, a controlului asupra situatiei si unui plan de tratament bine pus la punct cu plati adaptate posibilitatii pacientului. Instructajul de relaxare nu a fost unul adresat exclusiv fobiei de stomatolog si a reusit sa redea pacientului relaxarea si increderea in sine.

.

5.7. IPOTEZA 4

Se presupune că pacienții care prezintă anxietate la stomatolog crescută au și o anxietate de fond crescută.

Ipoteza nulă (HO): eventualele asocieri dintre anxietatea la stomatolog și anxietatea de fond se datorează hazardului.

Tabel nr. 27

Tabel nr. 28

Lot experimental

În faza inițială de măsurare a anxietății de fond și față de stomatolog, mediile obținute de eșantionul experimental s-au încadrat la nivelul de anxietate la stomatolog ridicată (M = 22.30, S = .91) și anxietate de fond ridicată (M = 18.13, S = 1.27).

S-a aplicat metoda statistică a coeficientului de corelație r, în urma careia ipoteza nulă a fost respinsă, rezultând deci o corelație pozitivă semnificativă statistic între anxietatea la stomatolog și anxietatea de fond. Tabelul 22 de mai sus este ilustrativ în acest sens, unde r(30)= .11, p<.01.

Pentru a vedea cat de puternic este asocierea dintre scorurile înregistrate pentru anxietatea la stomatolog și anxietatea de fond, a fost calculată marimea efectului. Astfel r² = 43., indică o asociere foarte puternică între cele două variabile (43%).

Lot de control

În faza inițială de măsurare a anxietății de fond și față de stomatolog, mediile obținute de eșantionul de control s-au încadrat la nivelul de anxietate la stomatolog ridicată (M = 22.53, S = 1.16) și anxietate de fond ridicată (M = 19.70, S = 1.64).

S-a aplicat metoda statistică a coeficientului de corelație r, în urma careia ipoteza nulă a fost respinsă, rezultând deci o corelație pozitivă semnificativă statistic între anxietatea la stomatolog și anxietatea de fond. Tabelul 22 de mai sus este ilustrativ în acest sens, unde r(30)= .55, p<.01.

Pentru a vedea cat de puternic este asocierea dintre scorurile înregistrate pentru anxietatea la stomatolog și anxietatea de fond, a fost calculată marimea efectului. Astfel r² = 31., indică o asociere puternică între cele două variabile (31%).

5.8. CONCLUZII FINALE

Schimbarea atitudinilor și comportamentelor față de sănătatea orală constituie unul dintre obiectivele permanente ale medicilor dentiști, ale specialiștilor în sănătate publică, dar și ale companiilorcare fabrica produse de îngrijire dentară. Pentru a reprezenta un succes, orice tratament al afecțiunilor oro-maxilo-faciale trebuie să fie, în primul rând, însoțit de recomandări privind practicile de igienizare, dispensarizare și stil de viață, care să asigure menținerea rezultatelor în timp. Totuși, în ciuda importanței crescânde față de igiena orală, tot mai multe persoane prezintă o anxietate crescută față de intervențiile stomatologice.

Diagnosticul dentar rupe echilibrul psiho-fizico-social al individului printr-o serie de evenimente ca: anunțarea diagnosticului, uneori spitalizarea, posibilitatea intervenției chirurgicale, suportarea durerii și a tratamentului pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată de timp, eventualele complicatii. Toate aceste aspect conduc spre apariția anxietății, a fricii, și la o toleranță scăzută față de durere, care influențează calitatea vieții. Se manifestă prin transpirații abundente, dureri la nivelul toracelui sau abdomenului, absența salivației sau salivație abundentă, micțiuni frecvente, reducerea încrederii în propria persoană, sentiment de culpabilitate, perturbarea somnului, scăderea apetitului.

Relaxarea și sugestiologia sunt o soluție excelentă de reducere a anxietății și a fricii corelate cu tratamentele dentare. În anumite cazuri rare, pacienții sunt supuși la mai multe ședințe de hipnoză pentru a reduce frica de durere. Totuși, în majoritatea celorlalte cazuri, cateva ședințe sunt suficiente pentru a invata pacientul sa foloseasca el insusi aceste tehnici ca un antrenament autogen.

În urma rezultatelor statistice obținute, ipoteza „pacienții cărora li se aplică terapie de relaxare și sugestiologie vor avea un grad de anxietate la stomatolog mai scăzut față de pacienții cărora nu li se aplică aceste terapii” a fost confirmată, de unde derivă importanța intervenției de relaxare și ajutorul oferit de aceasta medicului stomatolog, dar mai ales pacientului.

Cea de-a doua ipoteză, „pacienții cărora li se aplică terapie de relaxare și sugestiologie vor percepe un grad de durere la stomatolog mai scăzut față de pacienții cărora nu li se aplică aceste terapii” a fost confirmată în urma prelucrării statistice a datelor. Durerea este favorizata de stresul situațional legat de diagnostic, tratament si complicatiile care pot aparea.. Totuși, pentru lotul asupra căruia s-a intervenit cu terapie de relaxare și sugestiologie, nivelul durerii a scăzut considerabil.

În urma prelucrării statistice a datelor, a treia ipoteză „pacienții cărora li se aplică terapie de relaxare și sugestiologie la stomatolog vor avea un grad de anxietate de fond mai scăzut față de pacienții cărora nu li se aplică aceste terapii” fost confirmată. Astfel, această dispoziție anxioasă se manifestă ca o stare de îngrijorare cu dificultatea trăirii prezentului, deoarece viitorul este resimțit ca incert. Poate apărea un sentiment de nesiguranță interioară, datorită lipsei reperelor, toate aceste aspecte fiind provocate de apariția intervenției stomatologice. Bolnavul resimte amețeli, transpirații. Anxietatea provoacă suferință semnificativă clinic și alterări în domeniile importante ale funcționării: social, ocupațional, personal.

Ipoteza „pacienții care prezintă anxietate la stomatolog crescută au și o anxietate de fond crescută” a fost confirmată prin prelucrarea statistică a datelor. Prin urmare, un nivel crescut al anxietății de fond poate conduce la un nivel crescut al anxietății față de stomatolog, ce se manifestă prin: bătăi puternice de inimă; transpirații; tremurături; amețeală sau confuzie.

5.9. LIMITE ALE STUDIULUI

Una dintre posibilele limite ale studiului privind reducerea anxietății și terapia durerii la stomatolog este aceea că eșantioanele de studiu sunt prea mici pentru generalizarea rezultatelor obținute.

În plus, testele nu au fost validate și etalonate absolut pe populația românească.

În ceea ce privește posibilitățile de continuare ale studiului, acesta ar putea fi realizat pe o populație mai extinsă.

Ar fi interesantă și investigarea unor eventuale diferențe în plan psihic între indivizi în funcție de antecedentele stomatologice în familie si utilizarea relaxarii pentru reducerea cantitatii de anestezic.

Pe viitor, este utilă construirea unui profil de personalitate a pacienților stomatologici cu anxietate ridicată pentru a se evidenția daca exista trăsături asemanatoare acestei categorii de persoane.

5.10. CONTRIBUTII PERSONALE

Scopul acestei lucrări este acela de a evidenția rolul terapiei de relaxare și tehnicilor de sugestiologie în reducerea anxietății și durerii la stomatolog.

După cum se observă și din cuprins, această lucrare este structurată în 2 mari părți, și anume: “Partea întîi. Noțiuni teoretice generale” și “Partea a doua. Contribuții personale ale autorului la această lucrare”

A doua parte a acestei lucrări, se numește ”Partea a doua. Contribuții Personale” și conține principalele contribuții personale din această lucrare. În această parte este elaborată structura studiului aplicativ : ipotezele care s-au dorit testate, instrumentele de lucru utilizate, tehnicile de sugestibilitate folosite, instructajul de relaxare și sugestiologie dat participanților, compararea datelor pre- și posttest.

Sintetizând cele scrise mai sus, principalele contribuții personale constau în :

– cercetarea literaturii de specialitate cu raportare critică la contribuțiile existente în literatură și formularea unor concluzii care au valoare de cunoștințe noi, deducții ipotetice, noi direcții de studiu;

– identificarea unor instrumente psihologice valide pentru evaluarea anxietății la stomatolog, anxietății de fond și durerii;

– realizarea și aplicarea testelor de sugestibilitate participanților;

– schițarea, proiectarea și aplicarea terapiei de relaxare și sugestiologie lotului experimental;

– realizarea măsurătorilor psihometrice pre – și posttest;

– realizarea unei baze de date și analiza statistică a datelor obținute;

– dovedirea eficienței terapiei de relaxare și sugestiologie in fobia dentara si reducerea durerii.

Bibliografie

American Psychological Association, (2006), APA Dictionary of Psychology. USA: APA.Andrews, G., Henderson, S., Hall, W., (2001), Prevalence, comorbidity, disability and service utilization: overview of the Australian national mental health survey, British Journal of Psychiatry, 178, 145-153.

American Psychiatric Association, (2013), Desk Reference to the Diagnostic Criteria from DSM-5, American Psychiatric Publishing, Washington DC, USA.

Armfield, JM., (2010), How do we measure dental fear and what are we measuring anyway? Oral Health Prev Dent. 2010;8(2):107-15.Barlow, D.H., (2002), Anxiety and its disorders: The nature and treatment of anxiety and panic (2nd ed.), Guilford Press, New York.

Bandler, R.,(1985), Using Your Brain for a Change, Steve Andreas and Connirae Andreas (eds.), Moab Utah Beck, A.T., Greenberg, L.R., (1988). Cognitive therapy of panic disorder, American Psychiatric Press, Washington DC.

Bandler, R., Grinder, J., (1975), Patterns of the Hypnotic Technique of Milton, H.Erickson, vol.I, Metapublications Cupertino, California

Beck, A.T., Emery,G., (1985), Anxiety disorders and phobias: A cognitive perspective, Basic Books, New York.

Berggren, U., Hakeberg, U., Carlsson, SG., (2000), Relaxation vs. cognitively oriented therapies for dental fear, J Dent Rest. 2000 Sep;79(9):1645-51.

Breton, J.J., Bergeron, L.,Valla, J.P., Berthiaume,C., Gaudet, N., Lambert, J., et al., (1999), Quebec Child Mental Health Survey: Prevalence of DSM-III-R mental health disorders, Journal of child psychology and psychiatry, 40, 375-384.

Carter, A., Carter, G., Boschen, M., AlShwaimi, E., George, R., (2014), Pathways of fear and anxiety in dentistry: A review , World J Clin Cases. 2014 Nov 16; 2(11): 642–653. Published online 2014 Nov 16.

Chraif, M., (2012), Psihologie experimentala, Ed. Renaissance, Bucuresti.

Clark, D.A., Beck,A.T., (2010), Cognitive therapy of anxiety disorders: science and practice, Guilford Press, New York.

Cohen, SM., Fiske, J., Newton, JT., (2000), The impact of dental anxiety on daily living, Br Dent J. 2000 Oct 14;189(7):385-90.

Cristea, D., ( 2015), Tratat de psihologie sociala, Editura TREI, Bucuresti.

Dafinoiu, I., Vargha, J-L., (2007), Hipnoza clinica: Tehnici de inductie. Strategii terapeutice, Polirom, Bucuresti.

Dailey, YM., Humphris, GM., Lennon, MA., (2001), The use of dental anxiety questionnaires: a survey of a group of UK dental practitioners, Br.Dent J., 2001 Apr 28;190(8):450-3.

Dinca, M., (2014), Metodologia cercetarii psihologice-Note de curs, Univ.Titu Maiorescu, Bucuresti.

DSM-5 Essentials, The Savvy Clinician’s Guide to the Changes in Criteria, (2014), John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey.

Erickson, Milton H., Hershman, S., Secter, I., (2005), The Practical Application of Medical and Dental Hypnosis, OTC Publishing Corp.

Gheorghiu, D., (2011), Statistica pentru psihologi, Editura TREI, Bucuresti.

Gheorghiu, V.I., Ciofu, I., (1982), Sugestie si sugestibilitate, Editura Academiei Romane, Bucuresti.

Gow, M., Dental anxiety, fear and phobia, www.dentistry.co.uk.

Hartland, Y., (1979), Medical and Dental Hypnosis and its Clinical Application, Bailliere, Tindall, London.

Holdevici, I., (2010), Hipnoza clinica, Editura TREI, Bucuresti.

Holdevici, I., (2010), Psihologia succesului- Autosugestie si relaxare, Editura Universitara, Bucuresti.

Holdevici, I., Ion, A., Ion, B., (1997), Psihoterapii moderne: Noua hipnoza ericksoniana, Editura I.N.I., Bucuresti.

Holdevici, I., (1995), Sugestiologie si terapie sugestiva, Editura Victor, Bucuresti.

Hilgaard, E.R., (1968), The Experience of Hypnotic Susceptibility. A harbinger Book, Harcourt, Brace and Woraldn, Inc, New York.

Hilgaard, E.R., Hilgaard, J.,(1975), Hypnosis in the Relief of Pain, William Kauffman, Inc., Los Altos, California.

Hunter, M., (1988), Daydreams for Discovery. A manual for Hypnotherapists, Sea Walk Press, Canada.

IMS. (2004). Liptor leads the way in 2003. Retrieved May 31, 2004, www.ims-global.com.

Jenkins, R., Lewis, G., Bebbington, P., Brugha, T., Farell, M., Gill, B., et al., (1997), The National Psychiatric Morbidity Surveys of Great Britain: Initial findings from the Household Survey, Psychological Medicine, 27, 775-789.

Jongh, A., Schutjes, M., Aartman, IHA., (2011), A test of Berggren's model of dental fear and anxiety, ACTA University of Amsterdam.

Kessler, R.C., Chiu, W.T., Demler, O., Walters, E.E., (2005). Prevalence, severity and comorbidity of 12-month DSM-IV disorders in the National Comorbidity Survey Replication, Archives of General Psychiatry, 62, 617-627.

Kessler, R.C., McGonagle,K.A., Shanyang, Z., Nelson, B., Hughes,M., Eshleman, S., et al., (1994), Lifetime and 12-month prevalence of DSM-III-R psychiatric disorders in the United States, Archives of General Psychiatry, 51, 8-19.

Leahy R., Holland S., (2012), Planuri de tratament si interventii pentru depresie si anxietate, Editura ASCR, Cluj-Napoca.

Linden, H., (2001), “Pacient Selection: Assessment and preparation, indication and contraindication”. In International Handbook of Clinical Hypnosis, editors: Burrows, D., Graham, Stanley, R.O., Bloom, B.P., John Wiley & Sons, LTD.

Locker, D., Thomson, WM., Poulton, R., (2001), Psychological disorder, conditioning experiences, and the onset of dental anxiety in early adulthood, J Dent Res.,2001 Jun;80(6):1588-92.

McNeil, DW., Berryman, ML., (1989), Components of dental fear in adults? Behav Res Ther. 1989;27(3):233-6.

Milgrom, P., Fiset, L., Melnick,S., Weinstein, P., (1988), The prevalence and practice management consequences of dental fear in a major US city. J Am Dent Assoc. 1988 May;116(6):641–647. [PubMed]

Milgrom, P., Newton J.T., Boyle, C., Heaton, L., Donaldson, M., The Effects Of Dental Anxiety And Irregular Attendance On Referral For Dental Treatment Under Sedation Within The National Health Service In London

Neacsu, V., Craciun, B., (2014), Sugestiologie- Note de curs, Univ.Titu Maiorescu, Bucuresti.

Ohman,A., Wiens,S., (2004). The concept of an evolved fear module and cognitive theories of anxiety, Cambrige University Press, Cambridge UK.

Oosterink, A., Hoogstraten, J., (2009), Prevalence of dental fear and phobia relative to other fear and phobia, F.M.D. ACTA.

Pavel, B., (2014), Neurofiziologia durerii-Note de curs, UMF Carol Davila, Bucuresti.

Rose, L., (2001), Hypnosis and Pain. An International Handbook Of Clinical Hypnosis, John Wiley& Sons, Inc., Hoboken, New Jersey.

Schuurs, AH., Hoogstraten, J., (1993), Appraisal of dental anxiety and fear questionnaires: a review. Community Dent Oral Epidemiol. 1993 Dec;21(6):329-39.

Urbina, S., (2009), Testarea psihologica, Editura TREI, Bucuresti.

Weitzenhoffer, A.M., (1963), Am Objective Study in Suggestibility, Science Edition, John Wiley & Sons, Inc., New York.

Willumsen, T., Vassend, O., Hoffart, A., (2001), A comparison of cognitive therapy, applied relaxation, and nitrous oxide sedation in the treatment of dental fear, Acta Odontol Scand. 2001 Oct;59(5):290-6.

http://www.icd10data.com/ICD10CM/Codes/F01-F99

Zamfirescu, D.V. , (2007), Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana, Ed.TREI, Bucuresti.

Anexa

Instructaj de relaxare si sugestiologie

Acum vreau sa facem un exercitiu de relaxare, un exercitiu care e asemanator cu ceea ce facem atunci cand meditam. Poti sa inchizi ochii sau poti sa cauti un punct fix la care sa te uiti. Aseaza-te cat mai confortabil in fotoliu si primul lucru la care as vrea sa te gandesti este respiratia ta. In timp ce te relaxezi poti sa-ti tii mainile pe genunchi sau pe manerele scaunului. Poti simti scaunul confortabil in contact cu corpul tau. Da-ti voie sa gasesti pozitia cea mai relaxanta a corpului tau. Foarte bine… foarte bine..

Poti incepe prin a respira profund: inspira adanc… si expira…exact asa… Si sa continui cu 2-3 respiratii adanci: inspira-expira, inspira-expira. Perfect…observa respiratia ta… Inspira si expira lent si odata cu fiecare expiratie da afara oboseala, incordarea, stresul si odata cu fiecare inspiratie acumulezi incredere, relaxare si liniste. Vreau sa observi valuri dupa valuri de relaxare cu fiecare respiratie pe care o ai.

Acum voi numara de la 10 inapoi si cu fiecare numar iti vei da voie sa te linistesti si sa te relaxezi…din ce in ce mai mult, iar la 1 vei fi complet relaxat. Intri in starea de relaxare adanca, placuta, odihnitoare. 10: gandeste-te la picioarele tale si relaxeaza-le cat de mult poti. Relaxarea trece din calcai in talpa si la varful degetelor. Picioarele devin tot mai grele, corpul destins si linistit. Foarte bine…foarte bine…

9-8: si pe masura ce auzi sunetul vocii mele devii tot mai relaxat. Relaxarea continua spre coapse, abdomen…relaxeaza abdomenul cat mai mult posibil, asa…bine…, foarte bine…corpul relaxat si linistit…

7-6: relaxarea urca spre pieptul tau, acum urca spre umeri- relaxeaza umerii- in sus in brate, in coate, in maini, in degete. Observa cum se relaxeaza degetele…foarte bine…foarte bine… bratele devin tot mai grele, corpul tot mai greu, destins si linistit.

5-4 acum relaxarea urca din nou spre umeri, spre gat si in sus spre fata. Relaxeaza muschii fruntii, fruntea destinsa, relaxata, linistita. Orice tensiune din zona fruntii dispare complet, fruntea relaxata si linistita, Relaxeaza ochii: pleoapele devin grele, foarte grele, parca ar fi de plumb. Ochii se odihnesc , pleoapele foarte grele, grele ca de plumb.

3-2 relaxeaza obrajii, maxilarele, desclesteaza falcile, corpul tot mai relaxat si linistit. O greutate mare te cuprinde tot mai mult, greu corpul, tot mai greu.

1: intra in starea de relaxare adanca, placuta , odihnitoare…

Esti calm si linistit. Fa acum o calatorie in viitor si te vezi in momentul in care vei parasi acest cabinet. E vorba de o persoana care iti seamana fizic, dar care are acele trairi de placere si fericire care tie iti lipsesc sau sunt putin simtite. Formeaza aceasta imagine, acea persoana fericita pentru ca a primit cel mai bun tratament posibil, si simte ce simte aceasta persoana… traind starea de calm, liniste, echilibru si armonie… Foloseste toate modalitatile senzoriale: te vezi cu ochii mintii- plin de placere si fericire- auzi cu urechile mintii ceea ce gandesti-plin de placere si fericire- te simti ca si cum ai fi cu adevarat asa… traind starea de calm , liniste, echilibru si armonie… Dupa ca ai format imaginea ideala te identifici cu ea si ea va deveni un program mental, exact ca un program introdus intr-un calculator. Si vei trai starea de placere, calm ,liniste, armonie, pace… placere, calm, liniste, armonie, pace… si vei trai starea de placere, calm, liniste, armonie…starea de placere, calm, liniste, armonie, pace…

In continuare nu este necesar ca mintea ta sa stea aici. Corpul tau e nevoie sa stea aici pentru a fi tratat, dar mintea ta poate merge departe, oriunde ii place…in starea de calm, liniste, pace, armonie… Ceea ce vreau acum este doar sa deschizi gura… asa… foarte bine…in fundal vei auzi zgomote ale aparatelor electrice, asa cum auzi acum…Odata cu sunetul pe care il auzi, cu fiecare miscarepe care o simti, intri tot mai mult in starea de pace si armonie. In timp ce simti atingerea buzelor tale, atingerea obrazului tau, atingerea limbii si a dintilor te vei simti tot mai relaxat si minunat…foarte bine…foarte bine…in starea de calm, liniste, armonie, pace… Nu e necesar ca mintea ta sa fie aici, mintea ta poate merge departe, oriunde doreste, oriunde ii place… in starea de calm, liniste, pace si armonie…

Acum, timp de cinci minute, nu vei mai auzi vocea mea, si-ti vei lasa mintea sa calatoreasca unde iti va placea si te va face sa te simti minumat. Poate vei dori sa-ti amintesti un moment frumos din pe care l-ai trait sau poate vrei sa-ti imaginezi un moment frumos din viitor sau poate vrei doar sa-ti lasi mintea sa pluteasca la intamplare in starea de calm, liniste, pace si armonie… Vei avea 5 minute in care poti sa calatoresti oriunde vrei. Simte-te bine in corpul tau pentru ca primesti cel mai bun tratament posibil…minunat…foarte bine…in starea de calm, liniste, pace si armonie…

5 minute pauza ( timp in care stomatologul lucreaza)

Ok, ne apropiem de sfarsit…respira…foarte bine…foarte bine…Cand vei reveni din relaxare te vei simti bine, odihnit, dar in acelasi timp vioi si atent, plin de placere si fericire… si vei privi lumea cu optimism si incredere. In cateva secunde voi incepe numaratoarea de la 1 la 10 si. Pe masura ce eu voi numara, tu te vei trezi din starea de meditatie si vei fi foarte fericit ca ai avut o experienta minunata in scaunul stomatologic. Vei fi atat de fericit deoarece ai trait o experienta minunata. Cand voi ajunge cu numaratoarea la 10 vei fi complet revenit, te vei simti bine, refacut, odihnit, dar in acelsi timp vioi si atent, plin de placer si fericire. Vei fi foarte fericit ca ai avut o experienta minunata in scaunul stomatologic…Si vei privi lumea cu optimism si incredere…si vei fi foarte fericit.

Curand voi incepe sa numar. Cand voi ajunge cu numaratoarea la 10 vei fi complet revenit. 1: incepi sa-ti simti degetele de la picioare si poate vrei sa te misti. Picioarele nu mai sunt grele, revii incet.. foarte bine… foarte bine…2-3 incepi sa-ti simti picioarele, gleznele si genunchii…foarte bine…revii, revii incet…4-5 iti simti acum coapsele si abdomenul, revii incet…revii incet…foarte bine foarte bine… 6-7: mainile nu mai sunt grele si poate vrei sa le misti, revii… foarte bine…8-9: iti simti acum gatul, fata si capul si le poti misca…asa… foarte bine…10: poti sa deschizi ochii, inspira-expira, misca bratele, picioarele si revii usor.

Anexa

Forma scurtă a chestionarului de durere McGill Ronald Melzack

Anexa 3

Hospital Anxiety and Depression Scale

Vă rugam să răspundeți la fiecare întrebare, și anume la ceea ce vi s-a întâmplat în ultima lunǎ. Alegeți răspunsul care vă apare cel mai repede la îndemână ( răspunsul spontan la întrebarea respectivă).

Mă simt încordat și surescitat.

În cea mai mare parte a timpului.

Adesea.

Din când în când, ocazional.

Deloc.

Pot să mă bucur încă de lucrurile care mi-au făcut mereu plăcere.

Categoric la fel de mult.

Nu chiar așa de mult.

Doar puțin.

Extrem de puțin sau deloc.

3. Mă cuprinde câte o presimțire neliniștitoare că ar putea să se întâmple un lucru groaznic

Da, foarte puternică.

Da, dar nu extrem de puternică.

Parcă simt ceva, dar nu îmi fac nici o grijă.

Deloc.

4. Sunt în stare să râd și sa văd partea veselă a lucrurilor.

Da, la fel de mult ca până acum

Nu chiar așa de mult ca înainte.

Mult mai puțin ca până acum.

Deloc.

5. Îmi trec prin minte gânduri neliniștitoare.

În cea mai mare parte a timpului.

Destul de des.

Din când în când.

Foarte rar sau niciodată,

6. Mă simt fericit.

A.Mai deloc

B. Rareori.

C.Destul de des.

D.De cele mai multe ori.

7.Pot să stau comod și să mă relaxes.

A. Da, desigur.

B. De obicei, da.

C. Nu prea des.

D. Aproape deloc.

8. Mă simt ca și cum aș fi “frânat” ( lent, încet în tot ceea ce fac ).

A. Aproape întotdeauna.

B. Adesea.

C. Câteodată.

D. Deloc.

9. Am o senzație de neliniște ( ca un ghem la stomac ).

A. Nu am deloc.

B. Ocazional.

C. Adesea

D. Foarte des.

10. Mi-am pierdut interesul pentru aspectul meu exterior ( ținuta, înfățișarea mea )

A. Cu siguranță așa este.

B. Nu îi acord atâta importanță câtă ar trebui.

C. Îi acord atenție, dar nu câtă mi-aș dori.

D. Îi acord aceeași importanță ca întotdeauna.

11. Mă simt agitat, trebuie să fiu permanent în mișcare.

A. Da, foarte adevărat.

B. Așa și așa.

C. Nu prea se întâmplă să fie așa.

D. Nici vorbă, mă simt excelent.

12. Privesc cu încredere viitorul.

A. Da, cu foarte multă încredere.

B. Cu ceva mai puțină încredere ca înainte.

C. Cu mult mai puțină încredere ca înainte.

D. Cu aproape nici un fel de încredere.

13. Mă cuprinde din senin o stare de panică.

A. Foarte des.

B. Destul de des.

C. Nu prea des.

D. Aproape niciodată.

14. Mă pot bucura de lectura unei cărți, de ascultarea unui program radio, de vizionarea unei emisiuni la televizor.

A. Aproape mereu.

B. Destul de des.

C. Din când în când.

D. Foarte rar.

Anexa 4 Scala SADM

PUTETI SA NE SPUNETI CAT DE ANXIOS VA SIMTITI, DACA VA SIMTITI,

IN LEGATURA CU TRATAMENTUL LA STOMATOLOG?

VA ROG BIFATI “X” IN CASUTA CORESPUNZATOARE

Daca ati merge MAINE LA TRATAMENT LA STOMATOLOG, cum v-ar face sa va simtiti?

Bibliografie

American Psychological Association, (2006), APA Dictionary of Psychology. USA: APA.Andrews, G., Henderson, S., Hall, W., (2001), Prevalence, comorbidity, disability and service utilization: overview of the Australian national mental health survey, British Journal of Psychiatry, 178, 145-153.

American Psychiatric Association, (2013), Desk Reference to the Diagnostic Criteria from DSM-5, American Psychiatric Publishing, Washington DC, USA.

Armfield, JM., (2010), How do we measure dental fear and what are we measuring anyway? Oral Health Prev Dent. 2010;8(2):107-15.Barlow, D.H., (2002), Anxiety and its disorders: The nature and treatment of anxiety and panic (2nd ed.), Guilford Press, New York.

Bandler, R.,(1985), Using Your Brain for a Change, Steve Andreas and Connirae Andreas (eds.), Moab Utah Beck, A.T., Greenberg, L.R., (1988). Cognitive therapy of panic disorder, American Psychiatric Press, Washington DC.

Bandler, R., Grinder, J., (1975), Patterns of the Hypnotic Technique of Milton, H.Erickson, vol.I, Metapublications Cupertino, California

Beck, A.T., Emery,G., (1985), Anxiety disorders and phobias: A cognitive perspective, Basic Books, New York.

Berggren, U., Hakeberg, U., Carlsson, SG., (2000), Relaxation vs. cognitively oriented therapies for dental fear, J Dent Rest. 2000 Sep;79(9):1645-51.

Breton, J.J., Bergeron, L.,Valla, J.P., Berthiaume,C., Gaudet, N., Lambert, J., et al., (1999), Quebec Child Mental Health Survey: Prevalence of DSM-III-R mental health disorders, Journal of child psychology and psychiatry, 40, 375-384.

Carter, A., Carter, G., Boschen, M., AlShwaimi, E., George, R., (2014), Pathways of fear and anxiety in dentistry: A review , World J Clin Cases. 2014 Nov 16; 2(11): 642–653. Published online 2014 Nov 16.

Chraif, M., (2012), Psihologie experimentala, Ed. Renaissance, Bucuresti.

Clark, D.A., Beck,A.T., (2010), Cognitive therapy of anxiety disorders: science and practice, Guilford Press, New York.

Cohen, SM., Fiske, J., Newton, JT., (2000), The impact of dental anxiety on daily living, Br Dent J. 2000 Oct 14;189(7):385-90.

Cristea, D., ( 2015), Tratat de psihologie sociala, Editura TREI, Bucuresti.

Dafinoiu, I., Vargha, J-L., (2007), Hipnoza clinica: Tehnici de inductie. Strategii terapeutice, Polirom, Bucuresti.

Dailey, YM., Humphris, GM., Lennon, MA., (2001), The use of dental anxiety questionnaires: a survey of a group of UK dental practitioners, Br.Dent J., 2001 Apr 28;190(8):450-3.

Dinca, M., (2014), Metodologia cercetarii psihologice-Note de curs, Univ.Titu Maiorescu, Bucuresti.

DSM-5 Essentials, The Savvy Clinician’s Guide to the Changes in Criteria, (2014), John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey.

Erickson, Milton H., Hershman, S., Secter, I., (2005), The Practical Application of Medical and Dental Hypnosis, OTC Publishing Corp.

Gheorghiu, D., (2011), Statistica pentru psihologi, Editura TREI, Bucuresti.

Gheorghiu, V.I., Ciofu, I., (1982), Sugestie si sugestibilitate, Editura Academiei Romane, Bucuresti.

Gow, M., Dental anxiety, fear and phobia, www.dentistry.co.uk.

Hartland, Y., (1979), Medical and Dental Hypnosis and its Clinical Application, Bailliere, Tindall, London.

Holdevici, I., (2010), Hipnoza clinica, Editura TREI, Bucuresti.

Holdevici, I., (2010), Psihologia succesului- Autosugestie si relaxare, Editura Universitara, Bucuresti.

Holdevici, I., Ion, A., Ion, B., (1997), Psihoterapii moderne: Noua hipnoza ericksoniana, Editura I.N.I., Bucuresti.

Holdevici, I., (1995), Sugestiologie si terapie sugestiva, Editura Victor, Bucuresti.

Hilgaard, E.R., (1968), The Experience of Hypnotic Susceptibility. A harbinger Book, Harcourt, Brace and Woraldn, Inc, New York.

Hilgaard, E.R., Hilgaard, J.,(1975), Hypnosis in the Relief of Pain, William Kauffman, Inc., Los Altos, California.

Hunter, M., (1988), Daydreams for Discovery. A manual for Hypnotherapists, Sea Walk Press, Canada.

IMS. (2004). Liptor leads the way in 2003. Retrieved May 31, 2004, www.ims-global.com.

Jenkins, R., Lewis, G., Bebbington, P., Brugha, T., Farell, M., Gill, B., et al., (1997), The National Psychiatric Morbidity Surveys of Great Britain: Initial findings from the Household Survey, Psychological Medicine, 27, 775-789.

Jongh, A., Schutjes, M., Aartman, IHA., (2011), A test of Berggren's model of dental fear and anxiety, ACTA University of Amsterdam.

Kessler, R.C., Chiu, W.T., Demler, O., Walters, E.E., (2005). Prevalence, severity and comorbidity of 12-month DSM-IV disorders in the National Comorbidity Survey Replication, Archives of General Psychiatry, 62, 617-627.

Kessler, R.C., McGonagle,K.A., Shanyang, Z., Nelson, B., Hughes,M., Eshleman, S., et al., (1994), Lifetime and 12-month prevalence of DSM-III-R psychiatric disorders in the United States, Archives of General Psychiatry, 51, 8-19.

Leahy R., Holland S., (2012), Planuri de tratament si interventii pentru depresie si anxietate, Editura ASCR, Cluj-Napoca.

Linden, H., (2001), “Pacient Selection: Assessment and preparation, indication and contraindication”. In International Handbook of Clinical Hypnosis, editors: Burrows, D., Graham, Stanley, R.O., Bloom, B.P., John Wiley & Sons, LTD.

Locker, D., Thomson, WM., Poulton, R., (2001), Psychological disorder, conditioning experiences, and the onset of dental anxiety in early adulthood, J Dent Res.,2001 Jun;80(6):1588-92.

McNeil, DW., Berryman, ML., (1989), Components of dental fear in adults? Behav Res Ther. 1989;27(3):233-6.

Milgrom, P., Fiset, L., Melnick,S., Weinstein, P., (1988), The prevalence and practice management consequences of dental fear in a major US city. J Am Dent Assoc. 1988 May;116(6):641–647. [PubMed]

Milgrom, P., Newton J.T., Boyle, C., Heaton, L., Donaldson, M., The Effects Of Dental Anxiety And Irregular Attendance On Referral For Dental Treatment Under Sedation Within The National Health Service In London

Neacsu, V., Craciun, B., (2014), Sugestiologie- Note de curs, Univ.Titu Maiorescu, Bucuresti.

Ohman,A., Wiens,S., (2004). The concept of an evolved fear module and cognitive theories of anxiety, Cambrige University Press, Cambridge UK.

Oosterink, A., Hoogstraten, J., (2009), Prevalence of dental fear and phobia relative to other fear and phobia, F.M.D. ACTA.

Pavel, B., (2014), Neurofiziologia durerii-Note de curs, UMF Carol Davila, Bucuresti.

Rose, L., (2001), Hypnosis and Pain. An International Handbook Of Clinical Hypnosis, John Wiley& Sons, Inc., Hoboken, New Jersey.

Schuurs, AH., Hoogstraten, J., (1993), Appraisal of dental anxiety and fear questionnaires: a review. Community Dent Oral Epidemiol. 1993 Dec;21(6):329-39.

Urbina, S., (2009), Testarea psihologica, Editura TREI, Bucuresti.

Weitzenhoffer, A.M., (1963), Am Objective Study in Suggestibility, Science Edition, John Wiley & Sons, Inc., New York.

Willumsen, T., Vassend, O., Hoffart, A., (2001), A comparison of cognitive therapy, applied relaxation, and nitrous oxide sedation in the treatment of dental fear, Acta Odontol Scand. 2001 Oct;59(5):290-6.

http://www.icd10data.com/ICD10CM/Codes/F01-F99

Zamfirescu, D.V. , (2007), Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana, Ed.TREI, Bucuresti.

Anexa

Instructaj de relaxare si sugestiologie

Acum vreau sa facem un exercitiu de relaxare, un exercitiu care e asemanator cu ceea ce facem atunci cand meditam. Poti sa inchizi ochii sau poti sa cauti un punct fix la care sa te uiti. Aseaza-te cat mai confortabil in fotoliu si primul lucru la care as vrea sa te gandesti este respiratia ta. In timp ce te relaxezi poti sa-ti tii mainile pe genunchi sau pe manerele scaunului. Poti simti scaunul confortabil in contact cu corpul tau. Da-ti voie sa gasesti pozitia cea mai relaxanta a corpului tau. Foarte bine… foarte bine..

Poti incepe prin a respira profund: inspira adanc… si expira…exact asa… Si sa continui cu 2-3 respiratii adanci: inspira-expira, inspira-expira. Perfect…observa respiratia ta… Inspira si expira lent si odata cu fiecare expiratie da afara oboseala, incordarea, stresul si odata cu fiecare inspiratie acumulezi incredere, relaxare si liniste. Vreau sa observi valuri dupa valuri de relaxare cu fiecare respiratie pe care o ai.

Acum voi numara de la 10 inapoi si cu fiecare numar iti vei da voie sa te linistesti si sa te relaxezi…din ce in ce mai mult, iar la 1 vei fi complet relaxat. Intri in starea de relaxare adanca, placuta, odihnitoare. 10: gandeste-te la picioarele tale si relaxeaza-le cat de mult poti. Relaxarea trece din calcai in talpa si la varful degetelor. Picioarele devin tot mai grele, corpul destins si linistit. Foarte bine…foarte bine…

9-8: si pe masura ce auzi sunetul vocii mele devii tot mai relaxat. Relaxarea continua spre coapse, abdomen…relaxeaza abdomenul cat mai mult posibil, asa…bine…, foarte bine…corpul relaxat si linistit…

7-6: relaxarea urca spre pieptul tau, acum urca spre umeri- relaxeaza umerii- in sus in brate, in coate, in maini, in degete. Observa cum se relaxeaza degetele…foarte bine…foarte bine… bratele devin tot mai grele, corpul tot mai greu, destins si linistit.

5-4 acum relaxarea urca din nou spre umeri, spre gat si in sus spre fata. Relaxeaza muschii fruntii, fruntea destinsa, relaxata, linistita. Orice tensiune din zona fruntii dispare complet, fruntea relaxata si linistita, Relaxeaza ochii: pleoapele devin grele, foarte grele, parca ar fi de plumb. Ochii se odihnesc , pleoapele foarte grele, grele ca de plumb.

3-2 relaxeaza obrajii, maxilarele, desclesteaza falcile, corpul tot mai relaxat si linistit. O greutate mare te cuprinde tot mai mult, greu corpul, tot mai greu.

1: intra in starea de relaxare adanca, placuta , odihnitoare…

Esti calm si linistit. Fa acum o calatorie in viitor si te vezi in momentul in care vei parasi acest cabinet. E vorba de o persoana care iti seamana fizic, dar care are acele trairi de placere si fericire care tie iti lipsesc sau sunt putin simtite. Formeaza aceasta imagine, acea persoana fericita pentru ca a primit cel mai bun tratament posibil, si simte ce simte aceasta persoana… traind starea de calm, liniste, echilibru si armonie… Foloseste toate modalitatile senzoriale: te vezi cu ochii mintii- plin de placere si fericire- auzi cu urechile mintii ceea ce gandesti-plin de placere si fericire- te simti ca si cum ai fi cu adevarat asa… traind starea de calm , liniste, echilibru si armonie… Dupa ca ai format imaginea ideala te identifici cu ea si ea va deveni un program mental, exact ca un program introdus intr-un calculator. Si vei trai starea de placere, calm ,liniste, armonie, pace… placere, calm, liniste, armonie, pace… si vei trai starea de placere, calm, liniste, armonie…starea de placere, calm, liniste, armonie, pace…

In continuare nu este necesar ca mintea ta sa stea aici. Corpul tau e nevoie sa stea aici pentru a fi tratat, dar mintea ta poate merge departe, oriunde ii place…in starea de calm, liniste, pace, armonie… Ceea ce vreau acum este doar sa deschizi gura… asa… foarte bine…in fundal vei auzi zgomote ale aparatelor electrice, asa cum auzi acum…Odata cu sunetul pe care il auzi, cu fiecare miscarepe care o simti, intri tot mai mult in starea de pace si armonie. In timp ce simti atingerea buzelor tale, atingerea obrazului tau, atingerea limbii si a dintilor te vei simti tot mai relaxat si minunat…foarte bine…foarte bine…in starea de calm, liniste, armonie, pace… Nu e necesar ca mintea ta sa fie aici, mintea ta poate merge departe, oriunde doreste, oriunde ii place… in starea de calm, liniste, pace si armonie…

Acum, timp de cinci minute, nu vei mai auzi vocea mea, si-ti vei lasa mintea sa calatoreasca unde iti va placea si te va face sa te simti minumat. Poate vei dori sa-ti amintesti un moment frumos din pe care l-ai trait sau poate vrei sa-ti imaginezi un moment frumos din viitor sau poate vrei doar sa-ti lasi mintea sa pluteasca la intamplare in starea de calm, liniste, pace si armonie… Vei avea 5 minute in care poti sa calatoresti oriunde vrei. Simte-te bine in corpul tau pentru ca primesti cel mai bun tratament posibil…minunat…foarte bine…in starea de calm, liniste, pace si armonie…

5 minute pauza ( timp in care stomatologul lucreaza)

Ok, ne apropiem de sfarsit…respira…foarte bine…foarte bine…Cand vei reveni din relaxare te vei simti bine, odihnit, dar in acelasi timp vioi si atent, plin de placere si fericire… si vei privi lumea cu optimism si incredere. In cateva secunde voi incepe numaratoarea de la 1 la 10 si. Pe masura ce eu voi numara, tu te vei trezi din starea de meditatie si vei fi foarte fericit ca ai avut o experienta minunata in scaunul stomatologic. Vei fi atat de fericit deoarece ai trait o experienta minunata. Cand voi ajunge cu numaratoarea la 10 vei fi complet revenit, te vei simti bine, refacut, odihnit, dar in acelsi timp vioi si atent, plin de placer si fericire. Vei fi foarte fericit ca ai avut o experienta minunata in scaunul stomatologic…Si vei privi lumea cu optimism si incredere…si vei fi foarte fericit.

Curand voi incepe sa numar. Cand voi ajunge cu numaratoarea la 10 vei fi complet revenit. 1: incepi sa-ti simti degetele de la picioare si poate vrei sa te misti. Picioarele nu mai sunt grele, revii incet.. foarte bine… foarte bine…2-3 incepi sa-ti simti picioarele, gleznele si genunchii…foarte bine…revii, revii incet…4-5 iti simti acum coapsele si abdomenul, revii incet…revii incet…foarte bine foarte bine… 6-7: mainile nu mai sunt grele si poate vrei sa le misti, revii… foarte bine…8-9: iti simti acum gatul, fata si capul si le poti misca…asa… foarte bine…10: poti sa deschizi ochii, inspira-expira, misca bratele, picioarele si revii usor.

Anexa

Forma scurtă a chestionarului de durere McGill Ronald Melzack

Anexa 3

Hospital Anxiety and Depression Scale

Vă rugam să răspundeți la fiecare întrebare, și anume la ceea ce vi s-a întâmplat în ultima lunǎ. Alegeți răspunsul care vă apare cel mai repede la îndemână ( răspunsul spontan la întrebarea respectivă).

Mă simt încordat și surescitat.

În cea mai mare parte a timpului.

Adesea.

Din când în când, ocazional.

Deloc.

Pot să mă bucur încă de lucrurile care mi-au făcut mereu plăcere.

Categoric la fel de mult.

Nu chiar așa de mult.

Doar puțin.

Extrem de puțin sau deloc.

3. Mă cuprinde câte o presimțire neliniștitoare că ar putea să se întâmple un lucru groaznic

Da, foarte puternică.

Da, dar nu extrem de puternică.

Parcă simt ceva, dar nu îmi fac nici o grijă.

Deloc.

4. Sunt în stare să râd și sa văd partea veselă a lucrurilor.

Da, la fel de mult ca până acum

Nu chiar așa de mult ca înainte.

Mult mai puțin ca până acum.

Deloc.

5. Îmi trec prin minte gânduri neliniștitoare.

În cea mai mare parte a timpului.

Destul de des.

Din când în când.

Foarte rar sau niciodată,

6. Mă simt fericit.

A.Mai deloc

B. Rareori.

C.Destul de des.

D.De cele mai multe ori.

7.Pot să stau comod și să mă relaxes.

A. Da, desigur.

B. De obicei, da.

C. Nu prea des.

D. Aproape deloc.

8. Mă simt ca și cum aș fi “frânat” ( lent, încet în tot ceea ce fac ).

A. Aproape întotdeauna.

B. Adesea.

C. Câteodată.

D. Deloc.

9. Am o senzație de neliniște ( ca un ghem la stomac ).

A. Nu am deloc.

B. Ocazional.

C. Adesea

D. Foarte des.

10. Mi-am pierdut interesul pentru aspectul meu exterior ( ținuta, înfățișarea mea )

A. Cu siguranță așa este.

B. Nu îi acord atâta importanță câtă ar trebui.

C. Îi acord atenție, dar nu câtă mi-aș dori.

D. Îi acord aceeași importanță ca întotdeauna.

11. Mă simt agitat, trebuie să fiu permanent în mișcare.

A. Da, foarte adevărat.

B. Așa și așa.

C. Nu prea se întâmplă să fie așa.

D. Nici vorbă, mă simt excelent.

12. Privesc cu încredere viitorul.

A. Da, cu foarte multă încredere.

B. Cu ceva mai puțină încredere ca înainte.

C. Cu mult mai puțină încredere ca înainte.

D. Cu aproape nici un fel de încredere.

13. Mă cuprinde din senin o stare de panică.

A. Foarte des.

B. Destul de des.

C. Nu prea des.

D. Aproape niciodată.

14. Mă pot bucura de lectura unei cărți, de ascultarea unui program radio, de vizionarea unei emisiuni la televizor.

A. Aproape mereu.

B. Destul de des.

C. Din când în când.

D. Foarte rar.

Anexa 4 Scala SADM

PUTETI SA NE SPUNETI CAT DE ANXIOS VA SIMTITI, DACA VA SIMTITI,

IN LEGATURA CU TRATAMENTUL LA STOMATOLOG?

VA ROG BIFATI “X” IN CASUTA CORESPUNZATOARE

Daca ati merge MAINE LA TRATAMENT LA STOMATOLOG, cum v-ar face sa va simtiti?