Rolul Profetului Si al Profetiei

=== 9cb56f4fd0a4ef2073927becca4466c6b02035fa_348731_1 ===

Cuprins :

CAPITOLUL III – ROLUL PROFETULUI ȘI A PROFEȚIEI

3.1. Rolul profetului

Fiind chemați direct de Dumnezeu la misiunea lor profeții au păstrat curată credința în Dumnezeu, cel adevărat și au prevestit conaționalilor lor date importante în care se subliniază persoana și lucrarea lui Mesia în lume.

După cum afirmă Dr. Vasile Talpoș, în cartea sa „Studiu introductiv în profeția Vechiului Testament”, „profetul era omul chemat de Dumnezeu din mijlocul poporului, înzestrat cu mesajul divin și trimis să transmită tot ceea ce voia Dumnezeu” . „Profeții au fost oamenii lui Dumnezeu, care au dezvăluit poziția Lui cu privire la anumite lucruri” .

Prorocii îi conduc pe cei din jur la o maturitate reală „printr-o comuniune adâncă cu Dumnezeu sau îi face dependenți de El și de darurile Lui” (Corinteni 1:24).

Prorocul este gata mereu să-și supună propria viață unei examinări critice, pentru a se observa dacă această viață este una curată (Matei 7:22-23). De asemenea prorocul prin viața lui, arată că Sfântul Duh lucrează în caracterul său (Apocalipsa 2:2).

Acel om mort din lăcomie față de averi, de dorințe ale preamăririi este un proroc. Acesta nu-și folosește modul exercitării prorociei în așa fel încât să fie acesta în prim plan (Petru 2:14-16).

Beneficiarul prorociei va fi unul mai smerit și iubitor în relațiile cu cei din jur (Efeseni 4:2-3). El va fi profețit după măsura și credința lui (Romani 12:6), putând însă trece peste limitele cunoștinței și a încredințării, iar prorocul va avea o imagine de super-profet.

Profetul reflectă în viața lui roadele Duhului Sfânt (Galateni 5:22-23; Matei 7:15) și își manifestă acest dar al profeției supusă cu autoritate, în adunări, fraților săi, promovând în acest fel unitatea în trupul lui Hristos (Efeseni 4:16; Efeseni 5:18,Efeseni 5:21).

Rolul profetului este prezentat și de Domnul Isus care spune: „În proroci este scris: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.” (Ioan 6:45). Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui, vine la Mine”. Prin Isus se identifică Dumnezeu care îi învață pe toți.

Conducerea unei biserici este asigurată de cinci slujbe conform Scripturilor : apostoli, profeți, păstori – învățători și evangheliști. Confom Scripturilor, Slujba de profet este imediat după cea de apostol. În Corinteni 12:28, se afirmă: „Și Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învățători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, și vorbirii în felurite limbi”. Apoi se poate constata și completa conform celor scrise în Efeseni 4:11-12: „Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvîrșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Profeții în timpul întruniriilor au multe roluri, nu doar acela de a se ridica și a spune doar unele mesaje. Ei participă la conducerea acestei adunări pentru ca prin Duhul în toate, Dumnezeu, să fie slăvit prin Hristos!

Lucrarea profeților este legată de conducerea adunării, de a oferi îndrumări, direcții, ghidare în lucrare, iar împreună cu apostolii să primească descoperirea despre trupul lui Hristos (Efeeni 3:5-6). Profeții nu spun doar profeții personale, legate doar de persoane individuale, ei vizând de fapt adunarea de credincioși. Profeții conduc rugăciunea, închinarea, cântarea, pentru ca totul să se facă prin Duhul Sfânt!

Profeții au rol decizional și participant la rânduirea slujitorilor (Fapte 13:1-4; Timotei 4:14), la excluderi, primiri și la stabilirea planurilor și a misiunilor.

În Noul Testament, nu este trimis la proroc după sfaturi. Profeții au rol important, fiind trimiși la un om de către Domnul (Fapte 21:10-11), sau să profețească în adunare conform cu ceea ce călăuzește Duhul Sfânt, cu mesajele ce vizează adunarea sau doar pe vreun om prezent la acele adunari (Fapte 11:27-30; 1Corinteni 14:24-25).

Apostolul Pavel spune în contextul prorociei, afirmând de fapt rolul profetului: „Cât despre prooroci, să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece. Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel dintîi să tacă. Fiindcă puteți să proorociți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați. Duhurile proorocilor sînt supuse proorocirilor; căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinților. Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea”. (1Corinteni 14:29-34).

Rolul profetului este în strânsă legătură cu rolul de lider. Ȋn vremurile îndepărtate, ei influențau societatea datorită relației acestora cu divinitatea. Având rolul de sfătuitori ai regilor, profeții beneficiau de o mare putere datorită cunoștințelor pe care le dețineau.

Acestia erau “priviți ca fiind mai cunoscători decât regii, iar cunoștințele lor veneau de la un lider situat mai sus decât toți liderii umani de pe pământ. Astfel, regi precum Hezekiah au plănuit cuceriri sub influența unor profeți precum Isaiah”. În acest context, C. O. Ogunkunle susținea cu tărie că profetul Isaiah a avut rol semnificativ în perioada de criză de la sfârșitul secolului al VIII-lea d.Ch. pe planurile: spiritual, politic, economic și național.

Se cunoaște faptul că “ între darurile Duhului Sfînt se află și profeția” . Darul acesta a fost oferit fiind “semn de identificare al bisericii rămășiței și a fost manifestat în lucrarea lui Ellen White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sînt un izvor continuu al adevărului învestit cu autoritate, aducînd bisericii încurajare, călăuzire, instruire și mustrare. Ele declară în mod clar că Biblia este etalonul după care orice învățătură și experiență trebuie să fie verificată”.

Omul ca ființă păcătuiește. “Deși păcatul a pus capăt comuniunii față către față dintre Dumnezeu și ființele omenești” (Is. 59, 2), se poate constata că Dumnezeu nu întrerupe relațiile Lui cu neamul lumesc, cel omenesc. Văzând păcatul, Dumnezeu a realizat și dezvoltat alte căi pentru a comunica. “El a început să trimită, prin profeți, soliile Sale de încurajare, avertizare și mustrare”.

Conform Sfintele Scripturi, rolul profetului este descris ca fiind „cel care primește comunicări de la Dumnezeu și transmite conținutul lor poporului Său".

Nici măcar un profet nu comunica cele sfinte din propria lui inițiativă. Acestia au un rol de intermediari, între oameni și Dumnezeu „căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfînt" (Petru 1, 21).

Profeții au avut contribuții importante la întemeierea bisericilor, inițiind apoi misiuni de creștere și dezvoltare a acesteia. Profetul a fost înzestrat cu putere pentru a zidi spiritual biserica pe care a unit-o și a apărat-o.

Profetul a avetizat lumea despre dificultățile care vor apărea, găsint astfel soluții pentru a trece cu bine peste praguri și încercări ale vieții lumești. Prorocul a confirmat și a slujit credința în perioade conflictuale. „Iuda și Sila, care și ei erau prooroci, au îndemnat pe frați, și i-au întărit cu multe cuvinte" (Fapte 15, 32) pentru a rezolva problemele controversate ale mântuirii creștine a neamurilor, cu ajutorul Duhului Sfânt.

Prin cuvintele lui Pavel, descoperim continuitatea existenței profetice care aveau ca scop avertizarea credincioșilor: „Nu stingeți Duhul. Nu disprețuiți proorocirile." (1 Tes. 5, 19-20), oferindu-le sfaturi: „Umblați și după darurile duhovnicești, dar mai ales să proorociți" (1 Cor. 14, 1).

De-a lungul istoriei, activitatea profeților a îndemnat oamenii să cugete profund la sensul și rostul vieții lor, făcând legătură cu datoriile lor morale față de Dumnezeu. Prin aceștia, oamenii au luat pildă, având model în persoana acestora, care să-i călăuzească în spiritul religios.

Se poate afirma cu certitudine că fiecare profet are o inspirație și lumină în calea existenței într-o lume dezorientată, unde păcatul pândește la fiecare pas, iar fără el, umanitatea ar fi eșuat de la sensul existențial, originar, trecând peste destinul pentru care a fost creat, trădând astfel scopul său principal.

Fiecare dintre profeți se identifică de-a lungul propriilor existențe cu epoca istorică din care au făcut parte. Profeții sunt exponenții și promotori ai vocii lui Dumnezeu, către poporul Lui. Profetul este un călăuzitor, un far în întunericul păcatului, pentru contemporanii săi.

Oricare profet real, prin personalitatea lui înseamnă enorm nu doar pentru poporul în mijlocul căruia a trăit, ci pentru întreaga istorie. Prin alegerea unui profet, Dumnezeu instaurează regatul davidic, care este preambulul la Împărăția care va veni și care are propriul său rost. Profetul, cu harul pe care-l deține împlinește voia Domnului participând activ la îndeplinirea planului Divin.

Declinul profeției și a darului prorocirii nu însemnă pentru istoria bisericii, că Dumnezeu s-a retras, iar prorocii au dispărut permanent. Biblia spune că atunci când se va apropia sfîrșitul, darul profeției va fi prezent pentru a ajuta biserica, pe parcursul acelor vremuri dificile. Prorocii vor reveni cu o activitate crescîndă a acestui dar profetic.

Apariția profeților mincinoși, este conform lui Hristos, un semn că venirea Lui este aproape (Mat. 24, 11. 24), deci vor reapărea și profeții adevărați.

3.2. Rolul profeției

“Profeția este metoda pe care Dumnezeu o folosește pentru a ne dovedi adevărul Lui” .

Una dintre dovezile cele mai importante despre divinitatea religiei creștine este și împlinirea profețiilor făcute atât în legea veche cât și în cea nouă. Profețiile și minunile sunt cele două criterii principale care demonstrează divinitatea misiunii Mântuitorului nostru.

Pentru a descifra mai bine rolul profeției putem considera edificator comentariul lui James Moffat: „Căci mărturia lui Isus (dată de Isus) este (constituie) spiritul profeției. Aceasta definește în mod special pe frații care au mărturia lui Isus, ca posesori ai inspirației profetice. Mărturia lui Isus este, în mod practic, echivalentă cu faptul că Isus depune mărturie (XXII, 20). Este o autodescoperire a lui Isus (conform cu Apoc. 1, 1, datorată în ultimă instanță lui Dumnezeu) care inspiră (pune în mișcare) pe profeții creștini. "

Prin spirit profetic se referă la:

– Duhul Sfânt care inspiră profetul cu darul descoperit de la Dumnezeu,

– acțiunea darului profeției,

– profeția ca mijloc, instrument.

Chiar prin Dumnezeu care a oferit darul profeției, descoperim rolul acesteia în cadrul bisericii care este de organizare, instruire și călăuzire a poporul Său (Fapte 7, 38). „Printr-un prooroc a scos Domnul pe Israel din Egipt și printr-un prooroc a fost păzit Israel" (Osea 12, 13). Profetul în biserica ultimului exod va fi scăparea de pe planeta Pământ, întinată de păcat, și intrarea în Canaanul ceresc odată cu a doua venire, ca o îndeplinire finală și deplină conform textului din Isaia 11, 11: „În același timp, Domnul Își va întinde mîna a doua oară, ca să răscumpere rămășița poporului Său risipită".

„Nu disprețuiți proorociile", grăia Pavel „cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun. Feriți-vă de orice se pare rău" (Tes. 5, 20-22, cf. Ioan 4, 1).

Profeția este încadrată de o prezență sesizabilă a Domnului, așa cum este firesc pentru Divinitate, fiind o operă inspirată și insuflată de credința și existența lui Dumnezeu.

Campbel Morgan prezintă importanța profeției, a mesajului pe care-l transmite prin faptul că sunt trei elemente generate prin aceasta și anume:

mesajul transmis de la Dumnezeu care este în acest caz unul specific perioadei profeției,

mesajul prin care se prezic viitoarele evenimente,

mesajul “viu către epoca contemporană” prin care se transmit principii care se referă la sensul binelui și al răului, al moralității și existenței.

Prin profeție se îndepărtează ispita, păcatul care sălășluiește în sufletul și trupul fiecărei persoane.

Profeția este o binecuvântare adusă de profet. Profeția dacă nu aparține unui profet, nu poate fi de la Dumnezeu. Profetul juca un rol important în vestirea binecuvântărilor viitoare ale împărăției lui Israel cu privire la promisiunea inițială făcută lui Avraam în Genesa (12:1-3) și amplificată sub Legământul Palestinian (Deuteronom 30:1-10) și cel Davidic (Sam. 7:12-16). Slujba de profet a fost instituită în Deuteronom 18:15-18, anticipând imediat pe marele proroc, Mesia, de care va asculta poporul (Deuteronom18:18).

,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate”.(2Tim.3,16). Pentru aceasta a fost scrisă de Duhul Sfânt pentru ca toți oamenii să ia leac pentru suferințele lor. Una ne învață profeții, altele ne învață cărțele istorice, altele Legea și altele Proverbele, însă dumnezeu prin cei dintâi amintiți: profețește cele viitoare, readuce aminte istorii, învață cele morale și aduce sănătate sufetelor împovărate de patimi. Prin profeție sunt aduse laude moralității, credinței în Dumnezeu.

Conținutul oricărei profeții este greu de înțeles la început, înainte ca aceste evenimente să se întâmple. Aceste evenimente profețite nu sunt în general așezate într-o ordine cronologică infailibilă. Multe texte profetice fac referire la evenimentele care au loc la finalul istoric al omenirii.

Originalitatea profeției biblice este un rezultat al inspirației. Profetul nu este un magician care să-l determine pe Dumnezeu să intervină și să acționeze. Profetul, prin profeție este el înșuși sub determinarea divină. Dumnezeu îi inițiază acțiunea, oferindu-i ca dar „mesajul Său și-l trimite să-l transmită oamenilor” (Ier. 20:7).

Profeția transmisă de profet trebuie să treacă prin timp și nu pot fi înțelese îndeajuns, deoarece au fost transmise în limbajul specific experiențelor profesionale ale profetului. Profeția pentru a fi înțeleasă perfect trebuie să depăsească bariera timpului și a civilizației.

Profeția care se îndeplinește sub ochii privitorului de rând dovedește încă o dată acestuia că Dumnezeu este atotputernic, fiind cel care ne conduce spre îndeplinirea planurilor Sale.

Profețiile sunt transmise în momente specifice, care sunt cunoscute pentru fiecare profet. Aceste profeții au darul de a îndruma oamenii și de a da încredere că Dumnezeu este alături de ei. O profeție care nu este transmisă la momentul potrivit poate fi ignorată și omul cade în păcat sau se pierde în negura existenței lumești. Astfel evenimentele istorice și religioase sunt mai bine percepute iar Dumnezeu va fi considerat mereu ca fiind Dumnezeul istoriei.

„Cercetarea profețiilor este adevărată delectare. Apostolul Petru îndemna pe creștini să ia aminte la Cuvântul prorociei pentru că prorociile conduc la Luceafărul de dimineață, La Domnul Isus, Mântuitorul” .

Profeția este metoda Domnului de a trimite mesaje pentru a reda încrederea credincioșilor în viața lumească conform spiritului religios, moral adecvat existenței Divine. Prin aceste mesaje, Dumnezeu reamintește credincioșilor că El este mereu prezent iar profeția are rolul de a-i întări.

3.3. Rolul profetului și a profeției în cadrul religiei și a bisericii

Dacă titlul acestui subcapitol ar fi o întrebare, pentru a găsi răspunsul, trebuie întăi să remarcăm rolul și importanța religiei în istorie, în contextele istorice și culturale specifice fiecărei epoci.

Pe parcursul istoriei conform izvoarelor istorice se pot constata existența multor conflicte, revolte și războaie din motive religioase. Regulile morale stabilite de religie în cursul istoriei au fost de a păstra comunitățile unite și de formare a instituției bisericești. Unele instituții au manipulat masele de oameni pentru a porni diferite conflicte.

În cadrul istoriei, profeții au avut roluri active, importante. Profeții erau sfătuitori ai regilor. Conform Vechiului Testament, profetul era la curent cu tot ce se întîmplă prin lume, indiferent că erau evenimente politice, economice sau sociale.

Conform izvoarelor istorice, tabletele mesopotamice de la Mari atestă rolul profetului ca fiind cel ce transmite regelui ceea ce se spune din Cer. Profeții pe lângă rolul de a prezice evenimentele, se implicau chiar și în provocarea lor.

Profeții au rolul de lideri, având influență importantă în istorie prind implicarea lor în politică. Profeții impresionând masele și-au impus autoritatea atât asupra lor, cât și asupra conducătorilor acestora, fie că erau lideri sau regi. Astfel se poate spune că profeții au fost adevărații lideri politici, care au provocat evenimentele istorice, cuceriri de teritorii și declanșare de conflicte.

„Slujirea profetică, alături de cea a preotului, judecătorului și împăratului a fost crucială în istoria evreilor din timpul Vechiului Testament” .

Importanța profetului și a profeților este una imensă, cuvântul profet „în variatele sale forme, apare de peste 660 de ori în Biblie, din care 2/3 sunt în Vechiul Testament” iar “în cuprinsul Cuvântului divin ocupă aproximativ o treime din tot conținutul Bibliei și constituie, alături de Lege și celelalte cărți ale Vechiului Testament, revelarea planului lui Dumnezeu către copiii Săi” .

În concluzie, profeții Vechiului Testament au fost ridicați de Dumnezeu, din rândul oamenilor, în vremuri grele de încercări și decădere morală. Se poate spune că acești oameni au fost pe lângă profeți și patrioți, deoarece prin acțiunile lor au fost adevărate conștiințe și spirite îndrăznețe ale unei națiuni.

Mesajul profeției este caracteristic local și contemporan fiind rostit în anumite circumstanțe ale vremii, vestind viitoare împliniri ale planurilor lui Dumnezeu. “Au apărut în vremuri de criză pentru a îndruma, mustra, avertiza și mângâia Israelul, combinând învățăturile lor morale cu numeroase preziceri ale unor evenimente viitoare ce privesc Israelul sau lumea. Dacă am vrea să rezumăm mesajul profețiilor într-o singură frază ar trebui să spunem că ele vestesc: înălțarea națiunii evreiești, căderea ei prin neascultare, risipirea ei printre neamurile lumii, binecuvîntarea lumii întregi prin lucrarea lui Mesia venit din Israel, pocăința națiunii evreiești, reîntoarcerea evreilor în propria lor țară, revenirea Domnului Isus în slavă, instaurarea împărăției prin convertirea lui Israel la Domnul Isus și judecata tuturor împotrivitorilor împărăției” .

Dumnezeu nu prezintă în întregime planul istoriei, lăsând să se întrevadă unele evenimente necesare percepției și înțelegerii faptului că istoria se află pe drumul prestabilit avertizând că “vremea se apropie” (Apoc. 1:3; 22:10).

Existența omului a fost mereu influențată de mai mulți factori externi sau interni mediului său de desfășurare a vieții. Dumnezeu constatând că omul nu este mereu puternic, cu caracter integru și cu moralitate de nezdruncinat, a folosi tehnica profeției prin intermediul profetului. Biserica are un rol important și primordial în existența umană dar nu este suficientă uneori.

Omul prin natura și firea lui nu crede decât ceea ce vede sau percepe ca o realitate viitoare. Pentru a se convinge, omul are nevoie de mental, de raționalizare iar cuvântul, cel mai important instrument al rațiuni este înșuși Dumnezeu. Prin El, toate necazurile și problemele vieții lumești dispar, iar credința spre o viață fără păcate este în sufletul fiecărui credincios. Credința înseamnă mai mult decât încredere, înseamnă îndreptarea spre Divinitate, acordarea atenției și mentalului către Dumnezeu prin trecerea spre Duhul Sfânt cu ajutorul lui Isus.

3.4. Concluzii

Profeția acționează la susținerea Bibliei ca bază de credință și practici, explicând învățăturile ei, precum și aplicarea acestor principii în viață. Profeția se implică în consolidarea și edificarea bisericii pentru a îndeplini misiunea Divină.

Prin profeții, au loc mustrări, avertizări ale greșelilor și sunt călăuziți și încurajați credincioșii să se ferească de erezie, trăind în adevăratele valori și atitudini descrise în Biblie.

Profeția adevărată se separă prin credință de profeția falsă. Profeția se armonizează prin mesajul transmis cu Biblia, iar cele spuse se împlinesc, în întruchiparea Domnului Hristos.

Profetul este “solul lui Dumnezeu”. Acesta apare mereu când apar perioade grele, când credința poate fi zdruncinată și reprezentanții răului pot avea efecte asupra sufletelor oamenilor.

Dumnezeu folosește orice persoană pe care a chemat-o pentru a sluji ca profet și care este pregătit să îndeplinească acest rol în urma unei chemări Divine. Profetul apare atunci când este nevoie și acolo unde este nevoie, ca omul să nu se simtă singur și părăsit, fiind mereu în preajma Domnului, pentru îndeplinirea menirii pe care o are. Viața este un dar de la Dumnezeu.

Credința este fundamentată printre altele și pe conceptul că Salvatorul neamului omenesc este prezent pretutindeni în Cuvântul lui Dumnezeu. Mesajul divin are în vedere transmiterea unor adevăruri profunde cu scopul de a readuce omul la starea de har pe care o dorește Creatorul.

Deși pare dificil să cauți și să găsești prezența lui Hristos în Biblie, totuși, odată ce El este găsit, înțelegerea întregii Scripturi devine mai ușoară, iar lumina înțelepciunii divine pătrunde în mintea și inima cititorului aducând claritate.

Așa precum oamenii comunică între ei pentru a-și ușura existența și de a trece prin diverse etape din viață, așa și Dumnezeu ne comunică ceea ce va urma, ceea ce ni se pregătește, îndrumându-ne spre calea cea bună, fără a ne abate de pe drumul drept al credinței și al încrederii în El.

Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, toate cele ce se întâmplă au un anumit scop, doar de Dumnezeu știut, care ne conduce spre o viață liniștită și conformă Divinității, prin darul profeților și a informației profetice.

Fără profeți, nu am fi avut mesajele de la Dumnezeu. Fără profeții, credinciosul se simțea ca o trestie în bătaia vântului neștiind ceea ce-l așteaptă, ceea ce-i pregătește Duhul Sfânt prin voia Domnului și prin intermediul profetului.

BIBLIOGRAFIE

Buttsic, G.A.,, Dictionary of The Bible , , Ed. The Interpreters, Abingdon Press, New York, 1962.

Holbrook, F.B., Modern Prophet, Ellen G. White Estate Inc., 1955.

Holbrook, F.B., , The Biblical Basis for a Modern Prophet, Ellen G. White Estate Inc., 1955.

Îndrumătorul Creștin Baptist, an IX, nr.8-9, 1954.

Jemison, A., A Prophet Among You , Mountain View, CA: Pacific Press, 1955.

Moffatt, J., .Expositor’s Greek Testament, Ed. W. Robertson Nicoll, vol. 5, 1995.

Moldovan, A., Biserica adventistă și criticii ei, Ed.Viață și sănătate, București, 1998.

Mowvley, H., Guide to Old Testament Profecy, Guildford and London: Lutterworth Press, 1979.

Spicer, W.A., The Spirit of Prophecy in the Advent Movement, Washington D. C. / Review and Herald, 1937.

Talpoș, V., Studiu introductiv în profeția Vechiului Testament, Ed. Cartea Universitară, București, 2006.

Acasă

http:// www.caleacrestina.ro/

http://www.crestinul.ro/

http://www.mybible.ro/