Rolul Prezentatorului de Televiziune In Discursul Stirilor. Strategii de Comunicare a Reputatiei Institutiei de Presa – Cazul Antena 1

Rolul prezentatorului de televiziune în discursul știrilor.

Strategii de comunicare a reputației instituției de presă –

Cazul Antena 1

Cuprins

Argument

1. Televiziunea – mijloc de comunicare în masă. Instituția de presă. Produs

2. Dimensiunile televiziunii. Zonă de acoperire. Conținut

3. Genurile jurnalistice

3.1. Jurnalul de știri

3.1.1 Știrile

4. Prezentatorul de televiziune în discursul știrilor

5. Etapele evoluției televiziunii. Paleoteleviziune. Neoteleviziune

6. Strategii de comunicare

1. Evoluția televiziunii în România. Paleoteleviziune. Neoteleviziune

2. Cele 3 dimensiuni ale Televiziunii în România: culturală, politică, economică. Zonă de acoperire

3. Fenomenul de trustizare

1. Jurnalul de știri. Observator 19

2. Strategii de comunicare în Observator 19

3. Prezentatorul de televiziune în jurnalul știrilor. Andreea Berecleanu

Metodologie

Contextul cercetării

Scopul și Obiectivele cercetării

Premisele cercetării

Metode și tehnicile de cercetare

Studiu de caz

Prezentare Intact Media Group

Istoric Intact Media Group

Valorile Intact Media Group

Cine este Antena 1

Analiză de conținut

Observator 19, 6 aprilie 2015

Observator 19, 7 aprilie 2015

Observator 19, 8 aprilie 2015

Observator 19, 9 aprilie 2015

Observator 19, 10 aprilie 2015

Analiză secundară: imaginea canalului de Televiziune Antena 1 și a Observatorului 19 în presă

Concluzii

Bibliografie

Webgrafie

Anexe

Argument

Prezenta lucrarea de cercetare pe care am realizat-o a pornit de la ipoteza conform căreia prezentatorul de știri are rolul de oferi informații publicului, de a le oferi acestora credibilitate, el fiind o marcă a instituției de presă pe care o reprezintă și, implicit, mediatorul dintre canalul de televiziune și public său. Care este rolul lui, cum este perceput de către public, care sunt efectele modului în care acesta se adresează telespectatorilor săi resimțite atât la nivelul buletinului său de știri, cât și la nivelul canalului de televiziune per ansamblu, al cărui imagine este, sunt întrebările la care îmi propun să răspund prin realizarea acestei cercetări. Am ales să analizez jurnalul de știri de seară, din perspectiva amfitrionului și a modului în care acesta se folosește de strategiile de comunicare pentru a își menține și crește cotele de audiență deoarece acesta este cel mai important moment din grila de programe a unui canal de televiziune generalist.

Alegerea temei pentru realizarea lucrării mele de licență și a instituției de presă comercială, privată a fost influențată de o serie de factori, după cum urmează să fie prezentați.

De-a lungul celor 3 ani de activități de voluntariat într-una din marile organizații non-profit studențești din București am avut ocazia să pun în aplicare cunoștințele teoretice dobândite la cursuri în cadrul unor campanii pe care le-am coordonat. În anul universitar 2013-2014, am participat la un curs de Marketing și PR desfășurat pe parcursul a 4 săptămâni, susținut de către cei de la Intact Media Group prin intermediul organizației în care activam ca voluntar. Am intrat în contact cu profesionaliștii care se ocupau de promovarea canalelor de televiziune ale trustului, oameni din departamentul de PR și marketing, deopotrivă. Ne-au învățat cum își identifică publicurile, cum își fidelizează audiența, cum o mențin și, mai exact, cum comunică și ce raporturi instituie între canalul de televiziune și telespectatori. În cele 4 săptămâni de cursuri, accentul a fost pus pe modul în care media tradiționale – televiziunea în acest caz – și social media sunt folosite în așa fel încât mesajul să ajungă mai repede și eficient la publicurile pe care și le doresc. Acela a fost momentul în care am decis în ce direcție îmi voi construi carierea profesională. Și pentru ca acest lucru să îl fac să devină posibil, am privit lucrarea de licență ca pe o bună oportunitate de a dobândi cunoștințele teoretice necesare și de a mă familiariza cu acest domeniu. Așadar, alegerea temei pentru lucrarea de licență a fost influențată, în mod direct, de preferințele mele și de nevoile mele în ceea ce privește conturarea carierei profesionale. În ceea ce privește decizia de a avea drept suport de analiză un produs al Antenei 1, parte a trustului de presă Intact media Group, aceasta a fost luată nu doar pentru că am urmat cursul de „PR și Marketing” susținut de ei, ci și pentru că eu personal mă număr printre telespectatorii fideli ai acestui canal televiziune. În calitate de telespectator fidel al Antenei 1 și a Observatorului orei 19, în mod special, dar și în calitate de viitor practician de Relații Publice, am dorit să identific care sunt strategiile de comunicare ce individualizează discursul și raportul pe care îl instituie cu telespectatorii săi, precum și modul în care își reprezintă atât instituția de presă de care aparține, cât și echipa din care face parte.

Cercetarea pe care am realizat-o a fost construită pe parcursul a 3 etape cu scopul de a se face trecerea de la general la particular, de la ce reprezintă televiziunea în general, la televiziunea în România, pentru ca în final trăsăturile cu caracter general să fie aplicate pe canalul de televiziune Antena 1 și pe Observatorul orei 19. Așadar, primul capitol pune evidență televiziunea în cele 3 accepții ale sale și anume, aceea de mijloc de comunicare în masă, instituție de presă și nu în ultimul rând, de produs, precum și în cele 3 dimenisiuni: culturală, politică și economică. Am menționat, de asemenea, diferența dintre cele două etape ale televiziunii, palteoteleviziune și neotelevizune, funcțiile jurnalului de știri, rolul prezentatorului de știri identificate de către Mirela Lazăr, tipurile de știri și de jurnale. Toate aceste concepte au fost preluate și aplicate, în capitolul doi, pe produsele mass-mediei românești. Am adus aici în discuție istoria și evoluția televiziunii în România, formarea trusturilor de presă și principalele trusturi din România, precum și cele 3 dimensiuni ale televiziunii: economică, politică și culturală. În ceea ce privește cel din urmă capitol, acesta a fost construit în așa fel încât să definească canalul de televiziune Antena 1 și Observatorul orei 19. Dat fiind faptul că trustul de presă Intact Media Group s-a dezvoltat după anul 1990, canalele de televiziune și produsele media pe care le-au pus la dispoziția telespectatorului cu fiecare nouă grilă de programe poartă trăsăturile epocii neoteleviziunii. Andreea Berecleanu este amfitrionul umanizat, care are posibilitatea de a își personaliza atât discursul, cât și relația pe care o instituie în raport cu telespectatorii săi și instituția de presă pe care o reprezintă. Aceste 3 capitole sunt succedate de studiul de caz realizat pe baza a două analize. Prima dintre ele a fost o analiză a Observatorului orei 19, din săptămâna 6 aprilie – 10 aprilie 2015, săptămâna care a precedat Sărbătoarea Pascală. Cealaltă analiză a fost urmărit modul în care Andreea Berecleanu, marcă a Observatorului și a canalului de televiziune Antena 1, a construit în public instituției pe care o reprezintă prin intermediul interviurilor pe care le-a acordat diferitelor reviste dedicate femeilor; interviuri care au abordat în mod egal cele 3 teme importante din viața știristei: carieră, familie și modă și sănătate. Studiul de caz a fost realizat în mod obiectiv cu scopul de a observa în ce măsură Andreea Berecleanu își îndeplinește rolurile identificate de Mirela Lazăr în lucrarea sa, dacă dialogul instituit între ea/instituția de presă și telespectatorii săi este în măsură nu doar să mențină audiența, dar să atragă și alte persoane pe care să le fidelizeze, dacă imaginea pe care ea o construiește canalului de televiziune este similară cu imaginea pe care ea însăși și-a construit-o pentru ea, prin raportare la asumarea valorilor și misiunii pe care trustul le împărtășește cu zi de zi cu românii de pretutindeni.

Lucrarea de față și rezultatele identificate pot constitui, pe viitor, bazele unor alte lucrări de cercetare și analiză. Pornind de la analiza rolului pe care îl are amfitrionul îl are timpul jurnalului de știri, ca marcă a instituției de presă pe care o reprezintă, ar fi interesant să observăm și de la fenomenul de trustizare întâlnit pe piața de mass-media din România, ar fi interesant să observăm cum canalele de televiziune ale aceluiași trust își pot construi și influența reciproc imaginea. Mai mult decât atât, tot în acest context de creare a imaginii unui post de televiziune, am putea analiza care este rolul platformelor online live dezvoltate, de asemenea, de către cele două mari trusturi de presă din România și în ce măsură pot ele înlocui televiziunea. Însă, până a putea descoperi aceste informații, este bine să validăm sau să invalidăm (dacă este cazul), ipoteza conform căreia prezentatorul de știri are rolul de o feri publicului telespectator informații, pe care să le valideze și credibilizeze prin însăși postura de „marcă” a instituției de presă pe care o reprezintă.

Acest prim capitol are rolul de a oferi o imagine de ansamblu a ceea ce reprezintă televiziunea în general. Ceea ce am prezentat aici va fi preluat ca într-o oglindă în capitolele II și III, fiind aplicat pe Instituția de presă în România, respectiv pe Antena 1 și Observatorul orei 19 – în capitolul III. Capitolul de față are rolul de a oferi informațiile generale cu privire la cele 3 perspective din care televiziunea este analizată și anume: mijloc de comunicare în masă, instituție de presă și produs. Acestea fiind identificate, urmează să aducem în discuție cele 3 dimensiuni în funcție de care televiziunea comercială, privată se definește. O astfel de instituție de presă ține seamă de o doctrină politică anume, de o dimensiune culturală și de anumite aspecte economice. După cum vom observa pe parcursul acestui capitol, vom identifica instituții de presă independente sau partizane unei anumite doctrine politice care sunt concentrate pe obținerea de profit ori care sunt susținute financiar de către stat sau partide politice, ca urmare a apartenenței lor la o specifică doctrină și care oferă informații publicurilor sale în funcție de nevoile lor de informare: sunt televiziune generalizate sau specializate, care oferă produse clasificate în două mari categorii: presă de calitate și cea tabloidă.

Trecerea se face către televiziunea privită ca produs, unde accentul va fi pus de jurnalul de știri văzut ca pe cel mai important moment din grila de programe a instituției de presă comercială, privată. Acest produs este analizat, după cum se va putea observa pe parcursul următoarelor pagini, atât din perspectiva prezentatorului și rolurilor pe care acesta le are în cele 45 de minute de emisie în direct, precum și din perspectiva construcției jurnalului, a funcțiilor pe care acesta le îndeplinește, precum și din perspectiva tipurilor de știri identificate.

Neoteleviziunea și paleoteleviziunea sunt cele două etape de evoluție a televiziunii și reprezintă cele două perspective din care vor fi analizate jurnalele de știri, în general.

Capitolul I

Televiziunea – Mijloc de comunicare în masă. Instituție de presă. Produs

Televiziunea este astăzi principalul mijloc de comunicare în masă, fiind printre cele mai importante instrumente de transmitere a informațiilor. Bourdieu este cel care susținea faptul că televiziunea „deține un monopol de facto asupra modelării creierelor unei părți foarte importante a populației”. Cu alte cuvinte, televiziunea care transmite informația pe două canale concomitent, audio și video, are capacitatea nu doar de a informa, ci de a persuada, de a forma și de a schimba opinii. Dacă Janowitz definea conceptul de comunicare de masă drept „suma instituțiilor și a tehnicilor prin care grupuri specializate folosesc tehnologii moderne pentru a distribui conținuturi simbolice unor audiențe largi, eterogene și dispersate”, T. O’Sullivan, în aceeași notă, susținea il următoarelor pagini, atât din perspectiva prezentatorului și rolurilor pe care acesta le are în cele 45 de minute de emisie în direct, precum și din perspectiva construcției jurnalului, a funcțiilor pe care acesta le îndeplinește, precum și din perspectiva tipurilor de știri identificate.

Neoteleviziunea și paleoteleviziunea sunt cele două etape de evoluție a televiziunii și reprezintă cele două perspective din care vor fi analizate jurnalele de știri, în general.

Capitolul I

Televiziunea – Mijloc de comunicare în masă. Instituție de presă. Produs

Televiziunea este astăzi principalul mijloc de comunicare în masă, fiind printre cele mai importante instrumente de transmitere a informațiilor. Bourdieu este cel care susținea faptul că televiziunea „deține un monopol de facto asupra modelării creierelor unei părți foarte importante a populației”. Cu alte cuvinte, televiziunea care transmite informația pe două canale concomitent, audio și video, are capacitatea nu doar de a informa, ci de a persuada, de a forma și de a schimba opinii. Dacă Janowitz definea conceptul de comunicare de masă drept „suma instituțiilor și a tehnicilor prin care grupuri specializate folosesc tehnologii moderne pentru a distribui conținuturi simbolice unor audiențe largi, eterogene și dispersate”, T. O’Sullivan, în aceeași notă, susținea ideea conform căreia comunicarea de masă este „practica și produsul care oferă divertisment și informații unei audiențe formate din persoane necunoscute”. Cunoscută drept a „patra putere în stat” datorită capacității de a transmite, de a crea și schimba opinii prin transmiterea informațiilor în timp real unui număr foarte mare de oameni, uniți doar de interesul arătat față de un subiect anume, prezentator de știri sau trust de presă, televiziunea este așadar, principala sursă de informare și de distrare/relaxare, în același timp, la care publicul apelează.

Mai mult decât atât, conceptul de „televiziune” este folosit și cu sensul de „instituție/organizație de presă”. Din acest punct de vedere, organizațiile sunt, conform Ioanei Liliana Vlăsceanu și lui Cătălin Zamfir, „grupuri de oameni care își structurează și coordonează activitatea în vederea realizării unor finalități relativ clar formulate ca obiective”, iar scopul principal al acestora, după cum susținea și J. Charron este acela de a produce informații pe care să le difuzeze mai departe publicurilor sale. Printre obiectivele organizației de presă se numără acela de a realiza cele mai bune știri cu cele mai mici costuri de producție.

O ultimă accepție a termenului de „televiziune” este aceea de produs mediatic. A. Huet et alii spun despre presă că „apare sub forma unor produse reproductibile, de tip aparte, care includ în moduri diferite, o muncă artistică sau culturală”.

Instituția generalistă are ca principal scop informarea unor mase de oameni extrem de mari, ale căror nevoi de informare și divertisment sunt total diferite. Așadar, oamenii spre care o televiziune generalistă își îndreaptă atenția vin din medii sociale, culturale și economice diferite. Ceea ce îi aduce împreună este interesul arătat pentru buletinele de știri, filmele și emisiunile de divertisment difuzate, dezbaterile politice programate și pentru concursurile și jocurile propuse. Pentru ca audiența să fie menținută mereu la cotele dorite, canalul de televiziune își schimbă de două ori pe an – toamna și primăvara – grila de programe. Emisiuni noi sunt propuse publicului, unele formate, de succes, sunt menținute pe parcursul mai multor sezoane, iar unele suferă câteva modificări sau chiar sunt eliminate din grilă. Posturile de televiziune specializate se adresează unui public omogen, care dorește să afle informații doar dintr-un anumit domeniu precum geografie, istorie, știință, muzică, filme, etc.

Produsele mediatice, așa cum susține și Mihai Coman în lucrarea sa „Introducere în sistemul Mass-Media”, trebuie produse sau actualizate constant și continuu, deoarece nu mai reprezintă interes pentru public după o anumită perioadă de timp și trebuie realizate în așa fel încât costurile de producție să fie minime și prin urmare, prețul final să fie cât mai mic pentru a fi achiziționat cu ușurință.

Pentru ca obiectivele de producție și de informare a masei de oameni să fie obținute, instituția de presă este alcătuită conform unei structuri organizaționale bazate pe ierarhie, norme și reguli. Fiecare angajat al unei instituții de presă își știe sarcinile pe care trebuie să le realizeze și locul pe care îl ocupă fie în departamentul jurnalistic, tehnic sau economic.

Dimensiunile televiziunii. Zonă de acoperire. Conținut.

Instituția de presă poate fi analizată din 3 perspective importante, de ordin economic, politic și cultural.

Astfel, din perspectivă economică, organizațiile de presă se împart, în funcție de activitățile lucrative întreprinse de-a lungul timpului, în instituții comerciale și nonprofit. Instituțiile comerciale dispun de surse de venit din partea proprietarilor și a acționarilor, nefiind astfel condiționate de o sursă externă de finanțare. Succesul instituțiilor de presă comerciale depinde însă, de reacțiile publicurilor cărora li se adresează, reacții care pot fi văzute în mod direct – prin influențarea vânzării unui produs și în mod indirect prin – creșterea sau diminuarea ofertelor de publicitate observate în modificarea audiențelor. Această independență economică aparentă, le oferă posibilitatea instituțiilor de presă de a fi autonome sau de a se integra unor grupuri mai mari, fenomen cunoscut sub denumirea de „trustizare” sau de „asociere în rețele”. Fenomenul de trustizare apare atunci când costurile de producție a mărfurilor media sunt invers proporționale cu cererea de pe piață. Cu cât costurile sunt mai mari și cererea din partea consumatorilor este mai mică, cu atât va crește dorința de asociere în rețele a unor instituții de gresă. Asocierea instituțiilor de presă alcătuiește trustul de presă dezvoltat atât pe orizontală, ceea ce înseamnă că sunt alăturate instituții care produc aceleași bunuri, cât și pe verticală, ceea ce înseamnă că sunt alăturate instituții care asigură materia primă necesară industriei comunicării în masă.

Pe de altă parte, instituțiile de presă nonprofit depind de surse externe de finanțare și depind în cea mai mare măsură de instituțiile Statului, de partide politice sau de organisme filantropice. Această dependență economică cultivă o politică editorialistă de susținere a unor cauze și activități politice sau culturale. Cu toate acestea, există o serie de legi și reglementări care apără instituțiile de presă nonprofit, limitând în același timp implicările finanțatorilor în ceea ce privește modalitatea de realizare a materialelor de informare.

Instituțiile de presă mai pot fi analizate și din perspectiva gradului de aderare la o anumită doctrină politică. Din acest punct de vedere, instituția de presă neutră este cea echidistantă și echilibrată în ceea ce privește transmiterea mesajelor și promovarea unor valori, misiuni și a unui anumit tip de comportament. Pe de altă parte sunt instituțiile partizane, propagandistice. Prin natura mesajelor promovate, a peroanelor, partidelor politice sau a cauzelor susținute se poate observa faptul că acestea susțin anumite valori și misiuni pe care și le însușesc și pe care le insuflă oamenilor care îi urmăresc.

Nu în ultimul rând, dimensiunea culturală și tipurile de subiecte abordate împart instituțiile de presă în două categorii: „presă de calitate și presă tabloidă”. În societatea contemporană, pondere mai mare în rândul cititorilor are presa tabloidă, datorită faptului că publicul cu un nivel mediu de educație acordă o mai mare atenție vieții private a persoanelor publice, decât problemelor care cu adevărat contează la un anumit moment în comunitate. Colin Sparks este de părere că instituțiile de presă promovează 5 tipuri de jurnalism, în funcție de publicurile căror acestea se adresează, după cum urmează: „presă serioasă, presă semi-serioasă, presa serioasă-populară, presă tabloidă și presă de supermarket”.

Pe lângă aceste 3 dimensiuni: economică, politică și culturală care definesc profilul unei instituții de presă, se mai numără alte două criterii importante. Primul criteriu se referă la zona de acoperire a transmiterii informației, ceea ce înseamnă că avem post de televiziune local, regional, național și internațional, iar cel de-al doilea criteriu se referă la conținut, ceea ce înseamnă că sunt posturi de televiziune generaliste sau specializate.

Genurile jurnalistice

„Genurile jurnalistice de televiziune se referă la tipuri și categorii specifice de programe”. Programele de televiziune se pot distinge in genuri de ficțiune și non-ficțiune care, la rândul lor, se pot clasifica fie în seriale polițiste, soap-opera, drame, iar pe de altă parte în jurnale de știri, emisiune sportive, de divertisment, de dezbatere sau talk-show-uri și reality-show-uri. Din categoria genului jurnalistic, produse mediatice sunt articolele adaptate conform canalelor pe care sunt distribuite(televiziune, presă scrisă, mediu online și nu în ultimul rând radio).

Conform Danielei Zeca-Buzura, discursul jurnalistic urmărește două trasee, „monstrativ și demonstrativ”. Dacă traseul monstrativ corespunde genurilor al căror scop este pur informativ, ca în cazul programelor de știri, traseul demonstrativ corespunde genurilor al căror scop este de natură informativă; în această categorie se încadrează genurile de opinie.

Genurile de televiziune sunt selectate cu atenție în funcție de formatul postului de televiziune. Tot Daniela Zeca-Buzura este cea care face distincția dintre gen și format, menționând faptul că genul îi este subordonat formatului. În timp ce formatul reprezintă licența de program, marca înregistrată la nivelul piețelor de televiziune, genul poate fi transformat într-un program de televiziune. Astfel, printre programele de televiziune pe care orice post de televiziune le adoptă în grila sa, se numără dezbaterile televizate, talk-show-urile, jurnalele de știri, reality-show-urile, etc. Pentru ca succesul unui post de televiziune să fie asigurat, în alegerea produselor mediatice difuzate trebuie să se țină cont de valorile, misiunea și viziunea trustului, de tipurile de public căruia instituția de presă i se adresează, cât și de formatul și genurile caracteristice acestuia.

Jurnalul de știri

Jurnalul de știri este cel mai important program din grila unei televiziuni.

Jurnalul televizat a fost inițial construit ca un răspuns la buletinul de actualități întâlnit în sălile de cinema, înainte de începerea filmelor și a fost modificat continuu până la formele actuale. La începutul anilor 1980, jurnalul de știri se bucura de ritualizare și devenea cunoscut drept „liturghia de seară”. Anii 1990 au adus fragmentarea și specializarea tipurilor de programe și emisiuni TV care i-au oferit telespectatorului libertatea de a alege, dorind să găsească acel jurnal care să îl informeze pe deplin. Schimbările sociale și culturale au făcut trecerea de la un public centrat pe valoarea de adevăr a știrii la modul în care informația este ambalată și transmisă. În urma acestor trăsături identificate, s-a ajuns la concluzia conform căreia, jurnalul televizat nu mai are doar rolul de a informa cât mai multe publicuri. Și pentru ca cerințele telespectatorilor să fie respectate au fost dezvoltate mai multe tipologii de jurnale, precum cel „6 minutes” sau „No comment” care se caracterizează prin dominarea mai mult a imaginii și mai puțin a textului.

Principala funcție a unui jurnal televizat este aceea de „agendă”. Această funcție devine vizibilă odată cu prezentarea celor mai important evenimente ale zilei. De aceea, ierarhizarea informațiilor într-un buletin de știri are repercusiuni în viziunea editorială a programului de televiziune. Atunci când este stabilită ordinea în care vor fi prezentate telespectatorului informațiilor de peste zi, se ține cont de două reguli extrem de importante pe care Mădălina Bălășescu le amintește în cartea sa numită „Manual de producție de televiziune”. Dacă prima regulă se referă strict la prezentarea, în primă instanță, a celor mai importante evenimente ale momentului, cea de-a două regulă se referă la cursivitatea subiectelor și la prezentarea logică a acestora. Pentru ca discursurile știrilor să aibă o structură cât de cât similară, subiectele sunt prezentate urmând următoarea schemă. Primele informații furnizate vor fi cele legate de siguranța cetățeanului, urmate de cele care anticipează producerea unor evenimente. Ulterior vor fi prezentate știri din domenii specializate și relatări despre evenimente importante care reprezintă subiect de discuție și pentru celelalte posturi concurente, apoi vor fi prezentate informații cu grad înalt de interes – cum ar fi divorțul unei persoane publice. Ultimele știri prezentate în buletin vor fi cele legate de desfășurarea normală a activităților demarate și nu în ultimul rând știri de divertisment și relaxare.

Cremer este de părere că „selecția știrii principale este esențială pentru că sunt provocate trei consecințe: se obține atenția audienței, e afectat în întregime conținutul primului segment din jurnal și sunt parțial afectate celelalte segmente”. Jurnaliștii sunt de părere că prima informație prezentată are capacitatea de a influența tot buletinul informativ. Jurnalul televizat este văzut precum o rețea care aduce raiting. El este specific fiecărui post de televiziune în parte și poartă amprenta producătorului.

În ceea ce privește structura jurnalului de știri, 2 teoreticienii francezi precum Briggite Besse și Didier Desormeaux au identificat 5 modalități de „punere în profil” a buletinului de știri.

Jurnalul linear este primul profil identificat, care se caracterizează prin durata egală de prezentare a știrilor, de 50 de secunde fiecare și prin succesiunea simplă a relatărilor. Jurnalul în crescendo poate fi identificat după intensitatea crescândă a momentelor. Primele știri prezentate au o durată scurtă și au rolul de a capta atenția telespectatorului pentru ca în cele din urmă, acesta să fie atent la momentele hard, de rezistență și care pun accent pe conținut. Jurnalul în descrescendo a avut la bază modelul presei scrise și poate fi identificat după prezentarea inițială a știrilor hard, ample, iar spre final știrile sunt scurte, cu subiecte de tip anecdotic și flash-uri. Această modalitate de construite a jurnalului imprimă o notă de credibiliate și și sobrietate. Jurnalul cu cocoașă este jurnalul în care momentele de amplitudine alternează cu cele de intensitate medie și scurtă, iar cel din urmă jurnal este cel în crevasă are se caracterizează prin egalitatea ca durată a primei secvențe și a ultimei, între acestea două fiind prezentate știri cu durată scurtă.

„Scopul jurnalului televizat nu este să-mi spună cum merg lucrurile, scopul lui este să-mi dea o proiecție zilnică de subiecte de mânie, de plăcere, de rușine, de înduioșare, de frică… multă frică. Jurnalul televizat nu este un loc care să-ți arate lumea în complexitatea ei, e o uzină cotidiană de mitologii”. Jurnalul de televiziune este, în opinia lui Mercier, acel moment care face trecerea de la emisiunea de divertisment la momentul când începe seara. Cu alte cuvinte, jurnalul televizat este o prezentare ierarhizată a celor mai importante evenimente petrecute în timpul unei zile, care au caracter de știre datorită faptului că sunt informații de interes pentru un număr foarte mare de oameni.

„Relatare audiovizuală succintă despre un fapt din actualitate care intersectează un număr cât mai mare de persoane, știrea de televiziune este, în același timp, un cumul de informații considerate esențiale de către jurnaliști, selectate conform unor criterii determinate și difuzate în formatul consacrat al unui gen publicistic.” Cu alte cuvinte, știrea se caracterizează printr-un grad mare de generalitate care poate stârni interesul unui public numeros, indiferent de clasa lui socială, economică sau culturală. Pentru ca o știre să răspundă nevoilor de informare ale publicurilor, ea trebuie să fie construită răspunzând la 6 întrebări precum: „Cine?”, „Ce?”, „Când?”, „Unde”, „Cum” și „De ce?”. Urmând aceste întrebări, știrea este una completă, iar telespectatorul poate înțelege, cu ușurință, cauzele care au dus la petrecerea unui eveniment și care îi sunt efectele.

3.1.1 Știrile

În ceea ce privește tipologia știrilor, acestea se pot împărți în 5 categorii în funcție de anumite criterii. Așadar, luând în considerare conținutul, putem întâlni știri de televiziune politice, economice, medicale, sportive, chiar ecologice, culinare, de divertisment. În funcție de interesul arătat pentru știre, în timp, Norris a identificat știri care sunt de interes actual, care au impact puternic și grad înalt de spectaculozitate, dar pe o perioadă scurtă de timp, acestea fiind cunoscute sub denumirea de „hard news” și știrile „soft news” care sunt de largă actualitate. În funcție de durata acestor știri, putem identifica, știri scurte, de maximum 30 de secunde, denumite „flash-uri”, știri cu o durată medie care se desfășoară pe o perioadă de timp cuprinsă între 30 de secunde și maximum 2 minute și știri ample, care nu depășesc ca lungime 4 minute. Mai mult decât atât, în funcție de momentul producerii evenimentului, știrile sunt în curs-ceea ce înseamnă că evenimentele se află încă în desfășurare, sunt știri anticipatoare- care anunță evenimentele care urmează să se desfășoare și nu în ultimul rând sunt știri „post factum” care vorbesc despre evenimentele deja încheiate și care pot oferi oamenilor toate informațiile legate cele petrecute. O ultimă trăsătură pe baza căreia știrile se pot clasifica este cea legată de relația instaurată între imagine și comentariu. Conform acestei trăsături, putem identifica „imaginea comentată” unde prioritate are mesajul vizual, „comentariu ilustrat cu imagini generice” ceea ce înseamnă că imaginile folosite pot ilustra cu totul o altă informație, chiar dacă acestea fac parte din tema știrii prezentate, și nu în ultimul rând avem „comentariu cu imagini aleatorii” – această situație, deși nu este unanim acceptată, se poate întâlni atunci când jurnaliștii nu dețin imagini de la evenimentul petrecut și apelează la construcția lor pe calculator, cum ar reproducerile unor scene, ale efectelor pe care le pot avea dezastre naturale precum cutremure sau valuri tsunami.

Știrea de televiziune se bucură de o structură clar definită, fiind alcătuită din 3 niveluri: atacul – cunoscut în limba engleză drept „lead-in”, iar în franceză „lancement”, corpusul știrii și finalul – în limba engleză cunoscut drept „lead-out”, iar în franceză „pied”. Lead-ul – care are ca principale obiective captarea atenției telespectatorului, informarea acestuia cu privire la spațiul și contextul în care evenimentul s-a petrecut, precum și stabilirea registrului în care știrea va trebui prezentată- este citit de pe prompter, în studioul de știri și se întinde pe o durată cuprinsă între 5 și 15 secunde. Aceste lead-uri pot fi narative, cu atenția centrată pe dozaj și proporții, pentru a divulga suficiente date cât să stârnească curiozitatea telespectatorului, prin contrast care se află în contrast cu natura conținutului știrii, lead-uri explorative care oferă accesul la știre printr-o suplimentare de date și lead-uri rezumative, unde corpusul este o continuare a lead-ului.

Prezentarea corpusului știrii se poate face în 4 moduri, urmărind modelul linear, cel al situației conflictuale, al unității dramatice și modelul formulei WHAT. Modul linear sau narativ este unul clasic, unde ordinea momentelor subiectului: introducere, cuprins și încheiere este respectată. Modelul situației conflictuale urmărește prezentarea subiectelor care fac trimitere la un conflict major. Modelul unității dramatice a fost elaborat de James Glen Stovall și urmărește prezentarea evenimentului pornind de la punctul culminant și îndreptând ulterior atenția către cauze și efecte. Cel din urmă model este cel al formulei WHAT care oferă informații precum: W: Ce s-a întâmplat?, H: Cum s-a întâmplat? A: Detalierea evenimentului și T: Prezentarea repercusiunilor pe care evenimentul le are în acea societate.

Ultima structură a știrii, lead-out-ul, are rolul de a face trecerea de la știrea abia prezentată li următoarea. El este, fie citit de pe prompter de către prezentatorul jurnalului de știri, fie este construit și rostit de către reporterul de „stand-up”.

Trăim într-o societate în care ne confruntăm cu evenimente la tot pasul. Cu toate acestea, ele nu reprezintă știri și nu devin cunoscute de un număr foarte mare de oameni. Pentru a fi eliminată orice urmă de ambiguitate în ceea ce privește identificarea știrilor, Galtang și Ruge au identificat un set de 12 valori pe care un eveniment trebuie să le dețină pentru a deveni cunoscut. Așadar, un eveniment trebuie să aibă o anumită frecvență în ceea ce privește desfășurarea lui și un anumit prag ce se referă la amploarea acestuia. Amploarea unui eveniment desfășurat la nivel național este mult mai mare decât cea a unui eveniment regional ori local. Mai mult decât atât, amploarea evenimentului este strâns legată de un prag al dramatismului: un eveniment amplu are nevoie de o doză mare de dramatism pentru a-i fi asigurată continuitatea. Pentru ca un eveniment să devină știre, acesta trebuie să fie clar, lipsit de ambiguități și cu semnificații limitate. Un eveniment trebuie să aibă capacitate de semnificare, ceea ce înseamnă că trebuie să fie în acord cu bagajul cultural al reporterului și relevant pentru telespectatori. Un eveniment trebuie să fie predictibil. Cu cât un eveniment este mai dorit și mai așteptat de către o televiziune, cu atât mai mult acesta va deveni o știre. O știre poate deveni și un eveniment neprevăzut și care se caracterizează prin continuitate. Odată un eveniment aflat în desfășurare, acesta va stârni curiozitatea oamenilor și va deveni știre. Trebuie să se acorde atenției compoziției. Dacă sunt prezentate într-un buletin de știri evenimente de maximă importanță, acestea vor fi echilibrate cu expunerea unor întâmplări care pot să nu stârnească atât de mult curiozitatea și interesul. Un eveniment care se referă la națiuni de elită și la persoane de elită cu siguranță va deveni o știre; ele sunt mereu de actualitate și contribuie la construirea unei imagini de ansamblu asupra lumii și la dorința de asocierea a imaginii cu acele persoane. Cum evenimentele reprezintă activități cotidiene, pentru a deveni știri, acestea sunt personalizate pentru a atrage și mai mult atenția telespectatorilor. Cea din urmă trăsătură face trimitere la negativism. De cele mai multe ori, evenimentele negative asigură succesul unor știri de calitate. Aceste 12 trăsături fiind cunoscute, ele vor asigura selecția obiectă a evenimentelor care urmează a fi incluse în buletinul de știri al zilei. Toate aceste trăsături alcătuiesc un cod ideologic și au fost formulate în așa fel încât, jurnalistul – fie el femeie sau bărbat – nu le poate minimaliza și contesta valoarea și importanța.

Cum posturile de televiziune erau într-o continuă competiție pentru câștigarea audienței, la nivelul jurnalului de știri au avut loc nenumărate schimbări, punându-se accent pe proximitatea evenimentelor prezentate. Mihai Coman este de părere că „discursul jurnaliștilor este un discurs captiv în determinările culturale, un discurs care construiește povești cu ajutorul și prin figurile vocabularului simbolic al culturii înconjurătoare și prin sintaxa narativă a membrilor acestei culturi.”

Prezentatorul de televiziune în discursul știrilor

Jurnalul de știri este rezultatul muncii unei echipe pe care prezentatorul are rolul să îl expună telespectatorilor în fiecare zi. Așadar, „prezentatorul este placa turnată a jurnalului televizat, organizează întregul proces de evenimențializare. Este „interfața” pe de o parte, între universul referențial și telespectator, iar pe de altă parte, între studio – ca materializare a instanței mediatice – și telespectator”. Așadar, prezentatorul jurnalului de știri face legătura între audiență și instituția de presă.

Locul unde își desfășoară activitatea prezentatorul de știri este studioul. Studioul este spațiul unde instanța mediatică întră în contact cu telespectatorul, unde rolul cel mai important îi revine, așa cum este normal, prezentatorului. El realizează contactul cu telespectatorul prin vectorul vizual, iar privirea lui are rolul de a stabili un raport de încredere cu audiența. Jurnalistul se adresează unui număr mare de persoane, iar acestea, la rândul lor, ascultă tot ceea ce prezentatorul are de spus: „este acolo, mă privește și aparține lumii mele”.

Din studioul știrilor, prezentatorul jurnalului este centrat pe construirea unui raport de apropiere și de încredere cu publicurile sale pentru ca întâlnirea cu programul său să fie continuă și constantă, ceea ce ar asigura postului de televiziune frecvența audienței pe care dorește să o atingă. Postura prezentatorului de știri în timpul emisiei s-a schimbat mult de-a lungul timpului.

Trecerea de la etapa paleoteleviziunii la neoteleviziunea de azi a adus nenumărate schimbări în ceea ce privește prezentatorul și modul în care acesta se comportă. Mercier a ajuns la concluzia că în perioada paleoteleviziunii, jurnalistul era distant, rece, cu o mimică ce nu transmitea prea multe, care nu se arăta interesat de crearea prin intermediul jocurilor de cuvinte, a unei relații de apropiere, familiară. Noua televiziune ne pune în fața unui prezentator cu totul diferit. El iese de sub anonimat, își construiește un nume, devine o voce credibilă a instituție care poate oferi informației statutul de real, de adevăr și care este capabil să își personalizeze relația pe care o stabilește cu telespectatorii săi. În această situație, prezentatorul pare că depășește limitele studioului și ale micul ecran și intră în casele oamenilor. Fidelizarea publicului începe încă din formula ritualică a salutului. Ea este însoțită de mici componente de factură kinezică precum zâmbetul, surâsul sau alte gesturi care instituie, cum am mai spus, atmosfera prietenoasă.

Textul pe care îl rostește prezentatorul de știri în fiecare seară este un cumul de semne și urma discursului în care cuvântul are rolul principal. Scenografia din discursul știrilor are rolul de a capta telespectatorul și de a crea o comuniune cu acesta.

Activitățile pe care un prezentator de jurnal de știri le săvârșește au rolul de a oferi credibilitate informației și de a întări imaginea și poziția instituției de presă în contextul competițional întâlnit pe piața media. Charaudeau descrie în lucrarea sa rolul pe care prezentatorul îl joacă de fiecare de dată la pupitrul știrilor. „Prezentatorul are rolul de „ghid” în balizarea parcursului tematic (anunță și introduce știrile), de moderator al discuțiilor (cu invitații) din studio, de organizator al luărilor de cuvânt (din studio și din teren), de delegat al publicului, punându-se în postura cetățeanului ce are întrebări pentru actorii spațiului public”. Așadar activitatea sa este una complexă. Toate sarcinile pe care le realizează sunt gândite pentru a crea un jurnal de știri individualizat, care să fascineze telespectatorul, să-l fidelizeze și să-l facă să aleagă și a doua oară același program TV pentru a urmări cele mai importante evenimente ale zilei.

Prezentatorul de știri dirijează un eveniment ciclic. El este cel care anunță continuitatea știrilor sau întreruperea lor, el creează suspansul și îi îndeamnă de telespectatori să rămână în continuare alături de el.

Meseria de prezentator de știri presupune asumarea a numeroase roluri interconectate între ele. În primul rând, prezentatorul poate impune ordinea prezentării știrilor, arătându-și autoritatea. Sunt folosite expresii precum: „mergem acum la”, „ne îndreptăm atenția asupra”. În momentul comunicării cu reporterii, prezentatorul acționează în numele publicului lui spunând: „este bine ca ei să știe”, „telespectatorii trebuie să afle că”. Prezentatorul de știri are rolul de a da continuitate jurnalului, de a îl fragmenta sau de a anunța motivele pentru care telespectatorul trebuie să nu părăsească micul ecran. Replici precum: „continuăm cu”, „detalii noi vom afla mai târziu în jurnal” sau „imediat în jurnal” animează jurnalul și individualizează discursul jurnalistului. Pentru ca publicul să fie bine informat, prezentatorul are rolul și în același timp obligația de a cere reporterului lămuriri și completări în legătură cu un anumit subiect: „haideți să lămurim”, „cu alte cuvinte, ceea ce ați pus mai devreme înseamnă că”. Mai mult decât atât, prezentatorul depășește barierele micului ecran și trece de aceeași parte cu publicul său. El folosește pronumele personal, la persoana I, numărul plural, referindu-se la el și la publicurile sale ca la un tot unitar: „ce ne facem dacă”. O situație similară este aceea când prezentatorul se situează pe aceeași scară cu publicul pe care îl informează: „să vedem ce are să ne spună”, „urmează să vedem și noi ce s-a petrecut” și nu în ultimul rând, prezentatorul are rolul de a fi jurnalist. Această trăsătură este evidențiată în schimbul de replici instituit între el și corespondenții din țară: „ îmi permit un comentariu”.

Toate aceste trăsături identificate de Mirela Lazăr în lucrarea sa sunt specifice prezentatorului de știri al noii televiziuni, pe care Negri, Signorelli și De Berti l-au definit drept: „dezinvolt, fără să fie prea perfect sau prea „construit”. Vrea să se facă înțeles și folosește deseori expresii din limba vorbită”. Modul în care se comportă prezentatorul pe tot parcursul buletinului de știri influențează modul în care telespectatorul se raportează și se identifică cu acesta. Tonul sigur credibilizează spusele, micile ezitări umanizează prezentatorul, mimica atrage atenția telespectatorului.

Prezentatorul de știri, în legătura pe care o stabilește cu reporterul, creează o atmosferă de „small talk”. Conversația dintre cei doi plasează informația într-un cadru normal, uman. În ceea ce privește structura dialogului pe care îl poartă, aceasta este una prestabilită, standardizată pentru a marca eficientizarea discuției într-un interval de timp limitat.

Așa cum este de părere și Mercier, prin intermediul jurnalului televizat, prezentatorul își poate construi identitatea pe care și-o dorește în funcție de modul în care prezintă știrile, de cum stabilește contactul cu publicul căruia i se adresează, de modul în care se raportează la un eveniment, dar mai ales în funcție de cum se folosește de mimică și gesturi pentru a transmite anumite emoții, trăiri și informații.

Etapele evoluției televiziunii: Paleoteleviziune și Neoteleviziune

În lucrarea sa realizată la începutul anilor 1980, Umberto Eco a realizat o analiză a unui raport instituit între realitate și modul în care este reflectată realitatea prin intermediul transmisiilor televizate, raport în urma căruia a identificat două mari perioade ale televiziunii: paleoteleviziunea și neoteleviziunea.

Prima etapă identificată de criticul Umberto Eco este cea paleoteleviziunii întâlnită până în anul 1980, când misiunea era una clar stabilită: aceea de a educa, informa și distra publicul. În această perioadă existau doar televiziunile publice, ale conținutului, care practicau un model de comunicare vectorializat și care se bucurau de un monopol al legitimității experților, iar publicurile aveau o atitudine detașată, de neparticipare, la actul de comunicare al instituțiilor publice de televiziune și vedeau lumea de dincolo de ecran drept una care nu avea legătură cu realitatea curentă, din jurul lor. Publicul nu intervenea activ în comunicarea cu jurnaliștii și de aceea, nici nu putea răspunde imediat.

Epoca neoteleviziunii se instaurează odată cu apariția posturilor de televiziune private care au adus nenumărate oferte de informare, libertatea de a alege și nu în ultimul rând specializarea ofertei. Cea mai mare schimbare a fost sesizată la nivelul relației dintre instituția de presă și publicul spectator. Actul de pedagogie este înlocuit cu cel de complicitate, iar scopul comunicării neotelevizuale este acela de a intra în viața cotidiană a publicului căruia i se adresează. Umberto Eco era de părere că noua televiziune nu vorbește doar despre ea, cât și despre relația pe care o realizează cu audiența, iar Soulages reinterpretează această idee, afirmând: „sunt aici, sunt eu, priviți-mă, rămâneți cu mine”. Noua televiziune se caracterizează prin construirea unei proximități spațiale și temporale, atitudine pe care postul de televiziune Antena 1 o prezintă și o amintește de fiecare dată publicurilor sale. Această atitudine duce la o fidelizare a oamenilor și le induce ideea de familiaritate, încredere și siguranță față de instituția de presă. Cum rolul noii televiziuni este acela de a crea realitatea și a de a o aduce cât mai repede în casele oamenilor, în această perioadă au fost dezvoltate transmisiile în direct precum și simultaneitatea și multiplicarea conexiunilor. Mai mult decât atât, Umberto Eco caracterizează etapa neoteleviziunii drept una autoreflexivă. Această însușire presupune faptul că posturile de televiziune au dreptul de a își personaliza condițiile de enunțare verbală și de prezentare a știrilor și reportajelor. Comunicarea este bidirecțională: instituția de presă transmite o știre pe care telespectatorul o poate comenta oferind feedback. În cazul televiziunii, feedback-ul poate fi resimțit printr-o creștere sau scădere a audienței unui anumit produs, pe când în mediul online, feedback-ul se poate măsura atât prin numărul de „aprecieri” și de „distribuiri” pe care o postare le are, precum și prin analizarea directă a comentariilor venite din partea oamenilor. Emisiunile pun accent nu doar pe informare, ci mai mult pe divertisment, iar temele acestora sunt inspirate din universul oamenilor către care instituția de presă își îndreaptă atenția și toate resursele.

În ultimii 50 de ani, televiziunea a fost văzută ca „spectacol și ca soluție”și-a creat propriile limite ale adevărului și realului, forțându-le pe cât de mult posibil.

Strategii de comunicare

Relațiile Publice reprezintă o activitate desfășurată la nivel global, al cărei principal scop este acela de a asigura o bună comunicare între organizații și publicurile sale. Pentru contextul actual, cea mai bună definiție a Relațiilor Publice a fost considerată cea a lui Lawrence W. Long și a lui Vincent Hazelton. Cei doi vedeau Relațiile Publice drept o „funcție de comunicare a managementului, prin care organizațiile se adaptează, se modifică sau își mențin mediul pentru a-și atinge țintele organizaționale”. Cu alte cuvinte, Relațiile Publice nu doar că trebuie să convingă publicul, ci trebuie să îl stimuleze și să propună o comunicare bilaterală și o înțelegere mutuală, deoarece nu doar publicul își poate schimba atitudinea față de organizație, ci și organizația își poate modifica comportamentul față de public. Relațiile Publice au rolul de a crea și de a dezvolta imaginea unei organizații în mediul extern, de a face cunoscute produsele, serviciile, valorile și ideile organizației și de a crea un mediu plăcut de dezvoltare. Pentru ca organizația să devină cunoscută, mesajele emise de aceasta trebuie să ajungă la un număr cât mai mare de oameni și prin intermediul diferitelor mijloace de comunicare. Pentru ca efectul să fie cel scontat, departamentul de Relații Publice al organizației sau unul extern acesteia apelează la mijloacele de comunicare în masă, construind și planificând strategii de comunicare pentru. Opinia publică este „suma opiniilor individuale asupra unei teme care îi afectează pe acești indivizi” sau este „o colecție de puncte de vedere susținute de persoane interesate de subiect”. Pentru ca organizația să fie cunoscută de un public tot mai numeros, departamentul de Relații Publice trebuie să ajungă la formatorii sau liderii de opinie importanți din domeniul de activitate al acesteia, iar modalitatea cea mai simplă de a reuși acest lucru este prin apelul la Mass-Media. Cu toate acestea, informarea publicurilor nu se face fără un plan bine stabilit. Pentru ca organizația să își atingă obiectivele sunt planificate strategii de comunicare pe care J.L Thompson le definea drept „mijloc prin care se atinge un scop. Scopurile implică obiectivele organizației”, iar Bennett le vedea drept „direcția pe care organizația alege să o urmeze pentru a-și îndeplini misiunea”. Realizarea unei strategii de comunicare, cu toate că diferă de la o organizație la alta, ține cont de trei niveluri: cel macro, micro și individual. Strategiile de comunicare trebuie să fie coerente, consecvente și să fie construite în așa manieră încât să redea în totalitate imaginea, identitatea și cultura organizațională reală a instituției. Pentru ca o comunicare să fie coerentă trebuie să se țină cont de faptul că mesajul trebuie adaptat, rapid și creativ, în funcție de publicul căruia îi este adresat. Ind este de părere că strategia de comunicare trebuie să se dezvolte pornind de la obiectivele cuantificabile ale organizației, iar scopul acestor strategii trebuie să urmărească poziționarea clară pe piață care să înglobeze toate obiectivele propuse.

Promovarea performanțelor unei organizații este realizată cu scopul de a fundamenta reputația instituției, oferind publicurilor exemple concrete și reale, și nu exagerări lipsite de adevăr. „Specialiștii în relații publice comunică cu toate tipurile relevante de public intern sau extern, pentru a dezvolta relații pozitive și a crea o coeziune între scopurile organizaționale și expectanțele sociale. Aceștia elaborează, aplică și evaluează programe organizaționale care promovează schimbul de influență și cunoștințe între elementele constituente ale unei organizații și public”. Organizația trebuie să fie atentă ca imaginea externă pe care o construiește să fie în echilibru cu cea internă și ambele să fie corelate cu misiunea și valorile ei.

Odată cu dezvoltarea tehnologiei și a telecomunicațiilor, mijloacele de comunicare în masă au un rol deosebit de important în activitatea specialistului de Relații Publice, deoarece ele asigură evoluția, dar mai ales supraviețuirea, unei instituții.

Luând în considerare organizațiile mari, acestea apelează la agenții pentru monitorizarea presei, pentru menținerea contactului cu jurnaliștii sau cu alte persoane care ar putea ajuta la îndeplinirea misiunii și la realizarea obiectivelor și scopurilor acesteia. Analizând din punct de vedere strategic, această situație mai sus prezentată, poate fi văzută nu doar ca pe o relație defensivă unilaterală, ci ca pe o relație creativă bilaterală datorită căreia organizația poate beneficia de toate datele și informațiile de care are nevoie pentru a se adapta mediului schimbător.

Pentru a demonstra cât de importantă este mass-media pentru societate ca întreg, și pentru compania în sine, McQuail a identificat 5 trăsături ale acesteia, prima fiind aceea de sursă de putere. Mass-Media este considerată o forță pentru că ea este principalul mijloc de transmitere al informațiilor și principala sursă de informare a oamenilor. Mass-Media este arena afacerilor publice, ceea ce înseamnă că toate instituțiile, organizațiile guvernamentale mai mult, organizațiile de afaceri mai puțin, își desfășoară activitățile în lumina și atenția mass-mediei. Mai mult decât atât, mass-media este definiția realității sociale, ceea ce înseamnă că aici este locul unde sunt elaborate, acumulate și exprimate vizibil, valorile și cultura grupurilor. Mass-Media este modalitatea prin care faima și statutul de celebritate sunt dobândite. Conducătorii organizațiilor apelează la mijloacele de comunicare în masă pentru a își construi o imagine pozitivă. Și nu în ultimul rând, mass-media este reperul pentru normalitate. Ind este de părere că, din punct de vedere strategic, Relațiile Publice îndeplinesc un rol similar cu cel pe care îl are publicitatea și anume „funcția sa constă în sporirea conștientizării și în amplificarea sentimentului favorabil, însă are de pierdut față de publicitate sub aspectul controlabilității.”

În cazul discursurilor de informare media, acestea sunt construite, cu scopul de a influența, în funcție de datele și de nivelul de cunoștințe ale publicului. În funcție de mesajul pe care instituția de presă dorește să îl transmită sunt alese diferite strategii și tactici de comunicare. Ținând cont de faptul că mediul în care își desfășoară activitatea un post de televiziune se află într-o continuă schimbare, strategiile de comunicare abordate sunt selectate în așa fel încât receptorul să afișeze un anumit grad de interes față de produsul oferit, pe care să îl consume de fiecare dată, fără a fi nevoit să caute un produs similar, prezentat în manieră diferită.

Cum principalele obiective ale unui jurnal de știri sunt acelea de „informare-captare-seducție”, strategiile de comunicare adoptate sunt acelea precum: credibilizarea surselor informațiilor, crearea unei impresii de implicare în desfășurarea evenimentului a receptorului, familiarizarea acestuia cu suportul mediatic. Strategiile dezvoltate de instituția de presă urmăresc implicarea tuturor celor 3 nivele: studioul, ecranul și nu în ultimul rând terenul, acolo unde se petrec întâmplările. Când este luat în calcul studioul, instituția de presă adoptă o strategie a contactului. În acest caz, jurnalistul menține contactul vizual cu receptorul său pe toată durata jurnalului, este atent la mimica, gestica, intonația și ritmul enunțării pe care le adaptează în funcție de profilul știrii. Conform lui Soulages, această strategie a contactului vizual implică și toposul. Receptorul este familiarizat cu un anumit tip de platou, cadre, culori, mobilier, care sunt specifice trustului și se induce astfel ideea de continuitate și de apartenență a publicului la anumite misiuni, valori și viziuni pe care instituția de presă le prezintă pe parcursul buletinului de știri.

Jurnalul de știri abordează o strategie de autentificare. Este întâlnită în contextul transmisiunii în direct și presupunere diminuarea limitelor spațiale și temporale, aducând receptorul cât mai aproape de evenimentul desfășurat. Transmisiile în direct au rolul de a autentifica evenimentele petrecute și de a le aduce cât mai aproape de telespectator. Limitele spațiale sunt depășite, iar receptorul se află, mai mult decât s-ar fi așteptat, aproape de eveniment. El este așadar, nu doar un simplu receptor de mesaje și participant la cele ce se petrec.

Strategia de autentificare este strâns legată de strategia de credibilizare. Transparența imaginilor, mărturiile celor prezenți la eveniment și tehnicile enunțării argumentative, narative și descriptive aduc evenimentul în proximitatea receptorului și nu numai că pare real, dar este și plauzibil. Aceste două strategii sunt folosite cu scopul de a persuada receptorul și sunt construite pe un fundament veridic și transparent. Cele două voci întâlnite în cadrul știrii: cea a reporterului și cea a prezentatorului își asumă un rol didactic și oferă lămuriri de fiecare dată când acestea se impun ca fiind necesare.

Jurnalul știrilor se bazează de fiecare dată pe o strategie de scenarizare care, conform Mirelei Lazăr „vizează integrarea destinatarului în scena evenimențială, se actualizează prin organizarea discursivă narativă”. Scenarizarea presupunea crearea unui produs care să fie asemănat suspansului, să producă emoție, dar mai ales suspans. Receptorul mesajului este captivat de întregul joc și va rămâne alături de acest jurnal până la finalizarea acestuia. Sunt folosite tehnici ale reconstrucției pentru a prezenta ce a dus la petrecerea unui eveniment, și melodii de fundal care să întețească emoțiile.

Strategiile discursive nu se opresc aici. Pentru a menține activă atenția receptorului, instituția de presă adoptă o strategie a ancorării realizată cu ajutorul unor tactici precum, retorica imaginii, structurarea sinoptică,de ansamblu, a informațiilor. Mesajul vizual completează mesajul verbal și cel mai adesea, îl face pe receptor să rămână atent pe parcursul prezentării informației. Strategia de acroșare este cea care își propune să racoleze vizual receptorul. Printre tacticile folosite în acest caz se numără crearea unor imagini energice care să exprime sensul dorit. Sunt folosite culorile, sunetele și chiar mișcarea cu scopul de a capta atenția și de a sensibiliza ochiul privitorului. Mai mult decât atât, strategia de autopromovare are un rol extrem de important, ținând cont de mediul concurențial în care televiziunile își desfășoară activitățile zi de zi. Această strategie presupune promovarea tuturor calităților pe care jurnalul de știri le ale în comparație cu celelalte jurnale concurente, cu scopul de a îl individualiza, personaliza și identifica precum un punct de referință pe piața media. Raportându-ne la piața competitivă, aceste strategii nu pot asigura succesul dacă nu sunt interconectate. De aceea, strategia relațională se intersectează, de cele mai multe ori cu ancorarea receptorului în evoluția textuală a buletinului de știri.

Prin urmare, acest prim capitol are rolul de prezenta conceptele teoretice cu privire la conceptul de televiziune care definește atât produsul, cât și mijlocul de comunicare în masă și televiziunea în general. S-a demonstrat faptul că, în ceea ce privește instituirea unui raport de comunicare între prezentator și public, cât și între instituția de presă pe care acesta îl reprezintă și publicurile sale, se recurge la adoptarea unor strategii care să seducă, să acroșeze și să ancoreze destinatarul mesajului într-un discurs autentic și credibilizat atât de către prezentator, cât și de vocile accesate. Aceste strategii sunt puse aplicate nu doar de prezentator, cât și de echipa de jurnaliști din spatele camerelor. Ei caută să ofere puncte de vedere din partea terților implicați în desfășurarea evenimentului în așa fel încât să creeze o știre obiectivă care să lase telespectatorii să își construiască propriul răspuns și punct de vedere la cele întâmplate. Mai mult decât atât, se poate observa faptul că jurnalul de știri este un produs puternic normat. Știrile nu depășesc anumite dimensiuni, sunt dispuse în desfășurător după o anumită ordine prestabilită și vin din domenii de interes pentru telespectator, toate aceste criterii fiind deosebit de importante în ceea ce privește construirea unui produs media care să aibă puterea de a menține telespectatorul pe acest canal de televiziune și pentru a îl determina să îl aleagă și în zilele următoare, fidelizând-ul așadar și câștigând, prin urmare, puncte de raiting. Toate aceste concepte teoretice au fost prezentate în raport cu etapa neoteleviziunii în care se dezvoltă în prezent televiziunea ca instituție de presă, mijloc de comunicare în masă și produs.

În cele ce urmează, informațiile din primul capitol vor fi acum prezentate în raport cu sistemul mediatic românesc. Așadar, televiziunea din România va fi analizată în diacronie, ținând cont de cele două etape deja cunoscute: paleoteleviziune și neoteleviziune. Ulterior, vom identifica instituțiile de presă și canale de televiziune pornind de la clasificarea celor 3 dimenisiuni: economică, politică și culturală și vom face distincția dintre televiziunile publice și cele private întâlnite în țară. Nu în ultimul rând, va fi adus conceptul de trustizare și vom analiza contextul concurențial în care televiziunile se dezvoltă, aduc produse și formate noi pentru elaborarea unor emisiuni care să le aducă telespectatori și cote ridicate de audiență.

Acest al doilea capitol are rolul de a construi contextul în care Observatorul orei 19:00 prezentat de Andreea Berecleanu urmează a fi analizat ulterior. Este imperios necesar să se cunoască trăsăturile specifice sistemul mediatic românesc pentru a putea fi analizat un anumit produs al unei instituții de presă românești.

CAPITOLUL 2

Evoluția televiziunii în România. Paleoteleviziune. Neoteleviziune

De-a lungul timpului, dezvoltarea televiziunii a fost direct susținută de evoluția și adoptarea unor noi sisteme politice și economice, precum și de transformările ce au avut loc la nivel tehnologic și astfel, rolul și postura jurnalistului au fost, la rândul lor, influențate. El s-a apropiat din ce în ce mai mult de publicuri, adoptând „jocul seducției și al personalizării, dezvoltându-și talente de entertainer”.

Televiziunea, dezvoltată în urma unei hibridări a radioului cu cinematograful, a fost pentru prima dată întâlnită în România în anul 1928, la doar 2 ani după ce s-a încercat transmiterea, cu ajutorul undelor radio, a semnalelor TV. Anul 1928 este, în mass-media românești, anul lui George Cristescu. El a redactat și publicat o lucrare despre televiziune în spațiul românesc și începe realizarea unor experimente de transmitere a imaginilor la distanță. Pe George Cristescu îl succede Sergiu Condrea care, în anul 1935, a adus o metodă de transmite a imaginilor prin punctele mobile care presupunea eliminarea unor benzi laterale de frecvență a semnalelor de televiziune. Se scriu articole și cărți despre televiziune în spațiul românesc și au loc primele transmisii experimentale sub îndrumarea lui Cristian Musceleanu. În cadrul Facultății de Științe, București, acesta a prezentat prima instalație de televiziune, pentru ca un an mai târziu, în 1938, Philips să lanseze o stație modernă de televiziune, electronică, mult îmbunătățită față de ceea ce reușise să facă Musceleanu. În anul 1955, după doi ani de la construirea emițătorului de televiziune românesc alb-negru, au loc primele transmisii televizate, regulate. Așadar, pe 21 august 1955, are loc prima transmisie difuzată în intervalul orar 20:00-22:00 prezentată de către Cleo Steiber care și-a început transmisia cu formula „Bună seara, dragi spectatori”. Cu 15 minute înainte de ora 20:00 se difuza o imagine de identificare a stației, având pe fundal melodia „București. București, peste vreme să trăiești, mai voinic, mai frumos…”. După cum se poate observa încă de la începuturi, se folosesc formule de adresare care capătă caracter repetitiv, ritualic și care au rolul de familiariza telespectatorul cu anumit program televizat. Acel anunț făcut cu 15 minute înainte de transmisia jurnalului (1955) este echivalentul legăturii în direct făcută astăzi din platoul emisiunii de divertisment în studioul știrilor, și care are rolul de a înștiința publicul cu privire la momentul televizat următor. Fiind o perioadă a experimentelor, din luna august și până în luna noiembrie, transmisiile nu se difuzau cu regularitate. Abia din 12 noiembrie, acestea fost difuzate regulat, în fiecare sâmbătă, în intervalul orar 19:00 – 21:00. Această perioadă a transmisiilor alb-negru a durat până în anul 1964, când au avut loc primele difuzări color ale programelor. Perioada experimentală s-a încheiat odată cu apariția televiziunii publice, adică până în anul 1956.

Pe 31 decembrie 1956 se lansează prima televiziune publică din România numită Televiziunea Română urmând modelul și formatul televiziunii British Brodcasting Company -BBC-. Anul 1957 aduce pentru Televiziunea Română primul car de reportaj și înființarea unei stații de preluare a emisiunilor și informațiilor din extern. O altă evoluție a televiziunii în spațiul românesc o reprezintă realizarea primelor transmisii în direct, precum și lansarea celui de-al doilea post de televiziune. Numărul de ore de transmisie pe săptămână ating numărul record de 100, iar numărul abonaților la televiziunea publică, în 5 ani, crește de la 500.000 la 1, 5 milioane în anul 1970. Evoluția televiziunii în România stagnează. Numărul de ore de transmisii televizate se reduce considerabil, este desființat postul 2 de televiziune și astfel, cetățenii sunt limitați la doar 3 ore de transmisie a primei Televiziuni Române. Toate aceste limitări nu au fost cauzate doar de criza economică instalată în țară, ci și de controlul Rusiei asupra României care a îngreunat evoluția transmisiilor color.

Evoluția televiziunii în România a coincis cu un regim politic cu foarte multe restricții și limitări. Într-un regim politic dictatorial, libertatea presei și libertatea de opinie erau cenzurate și erau folosite de către putere pentru a manipula masele de oameni.

Luând în considerare taxonomia lui D. Mc.Quail care prevede 6 teorii cu privire la relația instituită între stat și mass-media spațiului românesc de până în anul 1989 îi corespunde teoria sovietică. În acest caz, teoria sovietică oferă „presei rolul de militant, de activist politic, de mobilizator al maselor pentru transpunerea în practică a obiectivelor stabilite de partidul comunist; ea solicită subordonarea totală a presei în fața partidului și transformarea acesteia într-un instrument de propagandă și educare (îndoctrinare) ideologică a maselor”. Cu alte cuvinte, pentru Nicolae Ceaușescu și membrii Partidului Comunist, mass-media nu era decât un instrument de îndoctrinare a oamenilor, un instrument prin care adevărurile lor, nevoile lor și ale statului erau comunicate și făcute publice cetățenilor care nu se bucurau de dreptul la opinie. Astfel, comunicarea în perioada comunistă era unidirecțională, de la instituția de presă către public.

O altă taxonomie, cu privire la rolul pe care îl are presa în societate, aparține lui Siebert, Peterson și Schramm. Pornind de la regimul politic întâlnit într-o anumită țară/regiune, aceștia au identificat 4 modele și anume: Modelul autoritarist, modelul comunist, modelul liberal și nu în ultimul rând, modelul serviciului public. Perioadei dictatoriale din România îi corespunde „modelul comunist”, unde presa nu este altceva decât un instrument al puterii folosit în educarea (manipularea) și mobilizarea oamenilor pentru ca partidul să își realizeze obiectivele economice și politice. Astfel, cei din conducere dețineau controlul tuturor materialelor realizate de presă pentru difuzarea știrilor ale căror subiecte prezentau favorabil toate activitățile întreprinse de stat. Presa din societatea comunistă nu trebuia să caute adevărul; ea prelua discursurile oficiale și le reproducea aproape mecanic. În ceea ce privește televiziunea, numărul de ore pe care cineva le putea acorda privitului la televizor nu a fost redus doar din cauza crizei economice, ci și din dorința reprezentanților puterii de a limita numărul de știri ce ar fi putut fi transmis, așa cum s-a întâmplat și în cazul presei scrise, unde producția era limitată tocmai prin impunerea unor cote de hârtie. De aici se deduce o nouă trăsătură a presei. Date fiind aceste limitări, știrile erau difuzate puțin câte puțin cu scopul de a crea o realitate filtrată, ordonată și ușor de controlat de către stat. Cenzura era întâlnită și la nivelul limbajului. Jurnaliștii lucrau cu un așa-zis limbaj de „lemn”, deoarece acesta fusese standardizat prin impunerea unor formule stereotipe, iar odată cu trecerea timpului, pentru a se apăra jurnaliștii au apelau la aluzii și metafore – cu ajutorul cărora puteau să își exprime punctul lor de vedere și să aducă în atenția publicului cate o parte din adevăr. Cum reprezentanții doreau doar prezentarea faptelor bune pe care le realizau pentru țară, fără a menționa și problemele pe care le întâmpinau, realitatea era distorsionată, presa nu comunica transparent și astfel, crea o „nonactualitate”. Ca rezultat al tuturor acestor restricții impuse de regimul dictatorial, publicul s-a autoeducat și nu a recepta mesajul ca atare, ci s-a obișnuit să citească printre rânduri. Toate aceste condiții de dezvoltare a mass-mediei românești au coincis etapei de paleoteleviziune care a durat până în luna decembrie a anului 1989, când regimul comunist a fost înlocuit de regimul democratic ca urmare a Revoluției românilor. Prin urmare, un nou regim politic a dus la dezvoltarea televiziunii într-o altă direcție, instalându-se deci, etapa neoteleviziunii.

După anul 1990, televiziunea românească cunoaște două mari etape care ajung astăzi să coexiste. Televiziunea publică și televiziunea comercială își împart publicurile și audiența zi de zi, emisiune cu emisiune. Deși a fost lansată în perioada comunistă, televiziunea publică s-a dezvoltat după anul 1990, ajungând astăzi să dețină mai multe licențe pentru programe precum: TVR1, TVR2, TVR3, TVR Info, TVR Cultural, TVR Moldova, TVR HD, TVR Cluj, TVR Cluj, TVR Iași, TVR Târgu-Mureș, TVR Timișoara și TVR Internațional, iar TVR Plus reprezintă platformă online unde pot fi vizualizate toate „emisiunile preferate de pe canalele Televiziunii Române”.

Primele televiziuni private, comerciale au apărut imediat după momentul Revoluției, acestea fiind SIGMA și SOTI. Dacă televiziunea SIGMA a fost înființată în anul 1990 de către Ministerul de Externe Francez și Universitatea din București, SOTI – Societatea pentru O Televiziune Independentă – a fost înființată în anul 1991, ca răspuns la Televiziunea Română. Aceste televiziuni nu mai există astăzi, iar locul lor a fost luat de alte televiziuni care se află în competiție pentru obținerea celor mai multe puncte de audiență. În ordine cronologică, au fost înființate televiziunile Antena 1 (noiembrie 1993), Pro TV (decembrie 1993), Tele 7 Abc (1994 și închisă în 2005), Prima TV (1997), Acasă TV (1998), Realitatea TV (2001), B1 (2001).

Conform lui McQuail, teoria care caracterizează societatea românească din punctul de vedere al televiziunii este cea dezvoltaționistă. Modelul dezvoltaționist, spune McQuail, „a apărut pentru a preciza rolurile specifice ale presei în societățile în curs de dezvoltare, societăți care efectuează tranziția de la colonialism și sărăcie la democrație și prosperitate; în aceste țări, presa se confruntă cu lipsa unei baze economice solide, a unor instituții democratice stabile, a unei infrastructuri tehnice moderne, a deprinderilor și conștiinței etice profesionale și a unui public educat și exigent”. Ceea ce menționează McQuail în teoria dezvoltaționistă caracterizează societatea românească aflată după anul 1990 într-o perioadă de tranziție, România încercând să se adapteze regimului democratic la nivelul tuturor domeniilor. În această perioadă televiziunea a avut și încă are rolul de a susține dezvoltarea României și obligația de a oferi cetățenilor liberul acces la informațiile externe ce au în vedere situația celorlalte state.

Pe de altă parte, conform modelelor identificate de Siebert, Peterson și Schramm, televiziunea din România este caracterizată de „modelul liberal” în care Thomas Jefferson vorbește despre libertatea presei, ținând cont de piața liberă a ideilor unde spațiul concurențial este reglat de raportul instituit între cerere și ofertă. Conform ideologiei liberale, drepturile oamenilor sunt sacre, fundamentale, inalienabile, iar instituțiile statului își asumă rolul de a lucra în interesul cetățenilor și de a le asigura și respecta drepturile. Varietatea surselor de informare vine din necesitatea de a le oferi indivizilor posibilitatea de a cunoaște mai multe puncte de vedere pentru a-și construi propriul adevăr. După anul 1989, presa a devenit stabilă, puternică și independentă de influența politicienilor și a instituțiilor statului. Cum presa poate controla toate instituțiile Puterii ale țării în interesul cetățeanului, aceasta este recunoscută astăzi, în societatea democratică, drept a patra putere în stat. Spre deosebire de perioada comunistă, când rolul presei era acela de a manipula masele de oameni în interesul statului, acum rolul presei este acela de a educa cetățenii, contribuind astfel la formarea conștiinței civice. În îndeplinirea intereselor personale, oamenii au nevoie de libera informare și exprimare a opiniilor.

Cele 3 dimensiuni ale televiziunii în România: culturală, politică și economică. Zonă geografică

În România, în funcție de scopul activităților pe care le desfășoară, instituțiile de presă sunt comerciale, orientate spre obținerea de profit și non-profit, aflate în serviciul statului. Din această ultimă categorie face parte postul de Televiziune Român 1 (TVR1) înființat în perioada comunistă și toate celelalte 12 programe TVR, naționale și regionale. Aceste posturi de televiziune își desfășoară activitatea cu ajutorul resurselor financiare provenite atât de la Stat, cât și de la alte organizații. Pe de altă parte, instituțiile comerciale sunt cele care se autofinanțează. Nu au nevoie de suport material din partea Statului, ci doar de o echipă de profesioniști și genuri jurnalistice bune care să atragă telespectatorul în așa fel încât instituțiile să înregistreze cote de audiențe cât mai mari. Banii pe care instituțiile de presă îi investesc în producție vin și din contractele de publicitate încheiate cu marile companii care comercializează bunuri și servicii. Din această categorie se numără posturile de televiziune care aparțin marilor trusturi de presă Intact Media Group, Media PRO, Realitatea Cațavencu (Realitatea Media), Ringier, Centrul Național Media, B1TV Channel/ Editura Evenimentul și Capital, Adevărul Holding, Prima Broadcasting Group, Medien Holding.

Din punct de vedere politic, în spațiul mediatic românesc există televiziuni atât neutre, cât și partizane. Apartenența la o anumită doctrină politică este influențată de interesele și de capitalul de imagine pe care televiziunile doresc să îl construiască și nu atât de mult de resursele financiare pe care acestea le-ar putea primi de la Stat ori din partea altor organizații și instituții. Singurele posturi de televiziune partizane din România sunt, în mare parte, cele de știri. Dacă postul de televiziune Antena 1 susține doctrina politică de stângă, postul de televiziune B1 TV susține ideologia politică de dreapta. Celelalte posturi de televiziune sunt neutre. Nu împărtășesc și nu susțin anumite tendințe, misiuni sau valori politice, ci prezintă în manieră obiectivă activitățile aleșilor.

Nu în ultimul rând, din punct de vedere cultural, se disting două tipuri de presă: cea tabloidă și cea de calitate. Adaptând la domeniul audio-vizualului, posturile de calitate ar fi reprezentate de posturile de televiziune de știri, istorie, geografie sau știință. Ele se adresează unui public cu un nivel de cunoștințe ridicat, interesat de aceste domenii și subiecte prezentate. În schimb, presa tabloidă ar reprezenta posturile generaliste. Se adresează tuturor categoriilor de public. La un film ori la o emisiune de divertisment se poate uita orice persoană, indiferent de nivelul de studii, deoarece acestea au rolul de a relaxa individul.

În funcție de criteriul de acoperire geografică, posturile de televiziune ale instituțiilor de presă sunt naționale, regionale și internaționale. Posturile de televiziune naționale și-au dezvoltat posturi de televiziune regionale sau locale și internaționale cu scopul de a ajunge la un număr cât mai mare de oameni. Posturile de televiziune naționale sunt într-o competiție directă pentru obținerea unei audiențe cât mai mari. Posturi regionale și-au dezvoltat atât televiziunile comerciale cât și cele publice, de stat, după cum urmează: TVR (Moldova, Iași, Craiova, Cluj, Târgu-Mureș, Timișoara), PRO TV (Constanța, Galați, Iași, Chișinău, Buzău, Ploiești, Pitești, Sinaia, Brașov, Târgu-Mureș, Deva, Sibiu, Alba Iulia, Turda, Cluj, Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Arad, Timișoara), Antena 1 (Arad, Curtea de Argeș, Bacău, Baia Mare, Brașov, Brăila, Constanța, Călărași, Craiova, Deva, Mureș, Piatra Neamț, Oradea, Ploiești, Pitești, Reșița, Slobozia, Satu Mare, Sibiu, Târgu-Jiu, Târgu-Mureș, Timișoara, Vaslui, Zalău). Am menționat anterior, gradul de acoperire la nivel local al postului de televiziune public și al celor două posturi comerciale, private aflate în permanență competiție. Și la nivel internațional pot fi urmărite emisiuni ale acestor posturi de televiziuni pe TVR Internațional, PRO TV Internațional, Antena Internațional.

Așadar, posturile de televiziune din România caută să își mulțumească toate categoriile de telespectatori. Posturile de televiziune regionale prezintă știri care sunt mai apropiate de universul lor de desfășurare a activităților zilnice, pe când posturile de televiziune internaționale oferă românilor de pretutindeni o privire panoramică asupra a ceea ce se întâmplă zi de zi în România.

Fenomenul de trustizare

În ceea ce privește „trustizarea”, acest fenomen îi corespunde României de după anul 1990, perioadă în care presa românească începe să se dezvolte și să își însușească trăsăturile specifice neoteleviziunii. Cele mai importante trusturi de presă din România sunt Adevărul Holding,  Doğan Yayin Holding, Intact Media Group, Media Pro, Realitatea Media și SBS Broadcasting Group. Dintre aceste trusturi de presă fac parte televiziuni precum Kanal D, Antena 1, PRO TV, Realitatea TV și Prima TV.

Trustul de presă Doğan Yayin Holding este de origine turcească și este prezent în România prin intermediul postului de televiziune generalist Kanal D care a avut prima transmisie pe 1 martie 2007. Conform unei statistici realizate de GFK (Grow from Knowledge) și postată pe site-ul postului de televiziune Kanal D, acesta se situează pe locul 3 în preferințele publicului, în luna ianuarie 2015, după PRO TV și Antena1, în intervalul orar de prime-time 18:00-24:00, cu un public din mediul urban a cărui vârsta este cuprinsă între 18 și 49 de ani.

Trustul de presă Intact Media Group a fost înființat de Dan Voiculescu în anul 1991 odată cu dezvoltarea unei tipografii de presă, alăturându-i-se postul de televiziune Antena1 și ziarul Jurnalul Național în 1993, Radio Romantic în 1994 și multe alte publicații și televiziuni. Tot în anul 1994 începe și expansiunea teritorială cu lansarea primului post de televiziune local Antena1 Pitești. Din portofoliul Intact Media Group mai fac parte astăzi posturile de televiziune Antena3, Antena Stars, Euforia TV, GSP TV, Zu TV, publicațiile Gazeta Sporturilor, revista Săptămâna Financiară, Top Gear, Top Food, Felicia, Ghimpele, Confidențial, precum și Intact Media Acadamy, Intact Production, Seed Consults.

Trustul de presă Media PPO a fost înființat de Adrian Sârbu și în anul 1991 este dezvoltată prima agenție de presă din România, căreia i se va alătura în anul 1993 postul de radio PRO FM, postul de televiziune PRO TV în anul 1995, PRO TV Magazin în 1996, precum și casa de producție Media PRO, ziarul Financiar, revista PRO Motor, compania PRO Video, Cinema PRO, revista The One.

Trustul de presă Realitatea Media a fost înființat în anul 2006 prin achiziționarea trustului Academia Cațavencu. În portofoliul de activitatea se află postul de televiziune Realitatea TV, Romantica și The Money Channel precum și publicațiile Business Standard și Money Express.

Nu în ultimul rând, din trustul de presă SBS Broadcasting Group – Scandinavian Broadcasting Systems – fac parte posturile de radio Kiss FM, Magic FM, One FM, Terra Radio și posturile de televiziune Kiss TV și Prima TV. Prima Tv este un post de televiziune generalist și și-a început activitatea în anul 1994 sub numele de CANAL 38 fiind recepționat doar în București. În anul 1997 CANAL 38 devine Prima TV, iar în anul 2000 a semnat un contract de colaborare cu SBS –Scandinavian Broadcasting Systems. Anul 2013 aduce o altă schimbare pentru acest trust de presă, în ideea că Scandinavian Broadcasting Systems a fost achiziționat de compania română Graffiti Red.

După cum se poate observa în urma prezentării celor mai importante trusturi de presă din România care dețin în portofoliul lor de activitate un post de televiziune generalist, se deduce faptul că acest fenomen a luat amploare pe măsură ce concurența a dus la limitarea piețelor de desfacere, iar instabilitatea cererii a crescut nivelul de nesiguranță al producției de bunuri media. Pe piața românească, această dezvoltare s-a realizat atât pe orizontală, prin producerea de bunuri de același tip, indiferent de canalul de transmitere posturi de televiziune Antena1, Antena Stars, Antena 3, ZU TV, reviste și ziare precum Top Gear, Top Food, Gazeta Sporturilor, Săptămâna Financiară, etc. cât și pe verticală, prin dezvoltarea unor instituții care asigură producerea de bunuri media: tipografia INTACT, agenția de branding Seed Consultants, Intact Production) etc.

Prin urmare, fenomenul de trustizare este în România, atât o formă de a obține monopolul pe piața de media, cât și o soluție la producția acestor bunuri cu un cost de producție cât mai mic, așa încât prețul de vânzare să fie unul accesibil pentru cumpărător.

Așadar, se poate observa că în ceea ce privește dezvoltarea televiziunii în România, a fost înțeles faptul că este necesară înființarea unor trusturi de presă în condițiile în care se dorea obținerea unor cote cât mai mari de audiențe, prin informarea unor publicuri tot mai numeroase, cu realizarea unor costuri de producție cât mai mici. În ceea ce privește obținerea supremației pe piață, analizată din perspectiva audiențelor înregistrate, dar și a unei puteri de exprimare și de susținere a unor valori, politici ori anumite cauze specifice culturii organizației, canalele de televiziune aleg să fie adepte ale unor doctrine politice, atrăgându-și, prin urmare cetățenii susținători ai aceleiași doctrine, să furnizeze un anumit tip de informații care să le aducă mai aproape de publicurile pe care doresc să le atingă și, nu în ultimul rând aleg să își dezvolte și stații locale de transmisie în așa fel încât să le ofere telespectatorilor știri și întâmplări din imediata lor proximitate. Toate aceste alegeri sunt, mai exact, strategiile fiecărui trust de presă în parte adoptate în funcție de trăsăturile demografice și psiho-sociale ale publicului pe care doresc să și-l apropie.

Capitolul III este în întregime dedicat Observatorului orei 19:00 prezentat de Andreea Berecleanu la Antena 1 încă din luna august a anului 2010, în această formulă. Acesta descrie contextul și modul în care raporturile de comunicare sunt instituie între amfitrion/ instituția de presă și public. Urmează să identificăm la ce strategii de discurs, conform Mirelei Lazăr, apelează Andreea Berecleanu împreună cu echipa din care face parte, cum își folosește imaginea pentru a promova imaginea Observatorului 19 și a canalului de televiziune Antena 1. Ce face ca Observatorul să fie unic, cum este promovat acest produs media în grila de programe, cum și ce fel de știri sunt adoptate pentru ca publicul să urmărească acest jurnal și să îi rămână fidel, dar mai ales, care sunt statisticile în cea ce privește obținerea audienței, ținând cont de eforturile pe care echipa de producție le depune și în raport cu principalele jurnale de știri concurente.

Capitolul 3

Jurnalul de știri. OBSERVATOR 19

Conform Mirelei Lazăr jurnalul de știri este „o formă ritualizată de discurs în care se actualizează contractul „mediatic” de informare” unde contractul „este gândit să răspundă așteptărilor presupuse ale telespectatorilor, să creeze legături de încredere și fidelitate față de post”, iar în opinia lui Miege, buletinul de știri reprezintă „ocazia pentru ca o proporție importantă a populației să-și creeze contacte în jurul unui fond comun minim de informații și să participe, astfel, în mod imaginar, dar împreună, la ceea ce se întâmplă în lume; el este, de asemenea, alimentul constant al interacțiunilor sociale cotidiene, furnizând materia conversațiilor de la serviciu, din mijloacele de transport sau din timpul liber”. Cu alte cuvinte, buletinul de știri îi oferă cetățeanului posibilitatea de a fi mereu informat cu privire la ultimele evenimente petrecute în țară și în străinătate și de a putea participa la o discuție care vizează schimbările care au avut loc în ultima perioadă.

Postul de televiziune generalist Antena 1, prezintă de-a lungul unei zile 4 buletine de știri principale și unul secundar. Aceste buletine de știri sunt cunoscute publicului sub numele de „Observator”, deoarece deviza acestui moment al programei este „Fii Observator”. La Antena 1, ziua începe cu Observator 6 (în timpul săptămânii), iar în week-end cu Observator 7 și continuă cu Observator 13, Observator 16 și nu în ultimul rând Observator 19 și Observator Special – numele programului fiind alcătuit din Observator și ora la care acesta este difuzat. Ediția Observator Special are o durată de doar 30 de minute și se află în grila de programe a postului TV începând cu data de 5 noiembrie 2012. Aici sunt difuzate știri cu grad mare de interes pentru telespectatori, știrile fiind comentate atât de specialiști în domeniu precum și de simpli cetățeni. Sunt subiecte legate de viața cotidiană, de sănătate, îngrijirea corpului, relaxare, vacanțe, machiaj, etc.

Fiecare ediție a Observatorului este prezentată de un jurnalist anume. Dacă Observatorul de dimineață este prezentat în timpul săptămânii de echipa alcătuită din Valentin Butnaru și Olivia Păunescu, iar în week-end de către Daniel Osmanovici și Geanina Ilieși, Mihaela Călin prezintă, de luni până vineri, Observatorul orei 13 și 16 pentru ca în week-end locul să îi fie cedat lui Daniel Osmanovici. Observatorul orei 19 este prezentat de către Andreea Berecleanu, de luni până vineri, iar sâmbătă și duminică acesta este prezentat de către Anca Lungu. Nu în ultimul rând, ediția Observator Special este difuzată de luni până vineri și este prezentată de către Octavia Geamănu.

Observatorul orei 19 este cel mai important jurnal de știri, deoarece prezintă cele mai importante evenimente ale zilei. Observatorul orei 19 este transmis în perioada de prime-time, de maximă audiență care corespunde intervalului orar 19:00-22:30. Pentru ca audiența să fie cât mai mare pe durata transmisiei buletinului de știri, acesta este precedat de o emisiune de divertisment – care se adresează unui public omogen – de tipul news magazine, „Acces direct”(de luni până vineri), sâmbătă Observatorul orei 19 este precedat de emisiunea matrimonială „Mireasă pentru fiul meu”, iar duminică de „Superbingo Metropolis”. Așadar, după cum se poate observa, programarea acestor emisiuni înainte de cele mai importante jurnale de știri ale zilei face parte din strategia postului de televiziune de a ține aproape un număr cât mai mare de telespectatori care să aducă succesul măsurat în audiență și puncte de raiting.

Pe un site românesc adresat familiei, jurnalul de știri al postului de televiziune Antena 1 este descris după cum urmează: „Știri, reportaje, anchete, informații utile și de ultimă oră. Fii Observator! Observatorul Antenei 1 este construit ca un jurnal de atitudine, în care subiectele mari, grave, naționale contează și nu suferă în competiția cu soluția facilă a știrilor sângeroase. Știri reportaje, anchete și informații de ultimă oră. Fii în pas cu vremea și cu vremurile. Fii observator!”. Platforma online a trustului Intact Media Group, Antena Play, prezintă Observatorul orei 19 astfel: „Andreea Berecleanu vă invită în fiecare seară să urmăriți cel mai bun buletin informativ cu știri reale, interesante și spectaculoase”. Pe platforma online Antena Play, publicul este informat cu privire la cine este amfitrionul Observatorului de seară, cel care urmează să le prezinte cele mai importante evenimente ale zilei petrecute atât la nivel național, cât și internațional.

Modalitatea în care se face trecerea de la emisiunea de divertisment a devenit, în timp, un ritual. Cu 15 minute înainte de ora 19:00, când încă se transmite în direct emisiunea „Acces Direct”, Simona Gherghe transmite legătura Andreei Berecleanu în platoul Observatorului pentru a prezenta, pe scurt, cele mai importante știri ale zilei. Această legătură către platoul de știri face parte din strategia de menținere a telespectatorilor. Arătându-le acestora care sunt principalele știri, ei nu vor mai fi tentați să „zappeze” către un alt post de televiziune pentru a urmări știrile, ci rămân „mereu aproape” de Antena 1. Telespectatorilor pe care postul de televiziune îi avea deja din timpul emisiunii „Acces direct” li se alătură cei care și-au făcut un obicei de a afla care sunt știrile cele mai importante de la Andreea Berecleanu și Observator și cei care ajung „din întâmplare”, în urma zappingului, pe acest canal. Acesta este și modul în care audiența și punctele de raiting sunt strânse în prime-time. I. Panache și I. Comănescu sunt de părere că „într-o televiziune comercială, principalul scop al unui program este să facă raiting. Nu faci raiting, ești în pericol”.

Observatorul orei 19 se întinde pe o durată de 45 de minute, cu o scurtă pauză publicitară de 3 minute, luată spre sfârșitul jurnalului, înaintea difuzării știrilor de divertisment; de la 19:42 și până la 19:45. Jurnalul de seară este promovat pe parcursul zilei prin intermediul unor spot-uri de promovare, începând cu a doua jumătate a zilei și cu precădere în pauzele publicitare din emisiunea Acces direct.

Strategii de comunicare în Observatorul 19

Jurnalul de știri de seară de la Antena 1 este construit pe baza unor strategii al căror scop este acela de a menține telespectatorii „mereu aproape”. Obiectivul de menținere a audienței cât mai mare începe încă de la nivelul platoului de unde are loc transmisia. Aici se face apel la strategia de contact. Este creată autenticitatea și unicitatea jurnalului prin contactul vizual și sonor. Jingle-ul de început și muzica de pe fundalul știrilor creează „o dispoziție și asigură un leitmotiv pentru distracție”. Aici se leagă relația dintre Andreea Berecleanu și telespectatorul său. Îl privește în ochi, iar elementele de comunicare non-verbală și para-verbală îi umanizează și mai mult discursul. Ritmul, intonația și tonalitatea vocii sunt adaptate în funcție de subiectul prezentat. Privirea, la rândul ei, comunică. La un subiect grav, privirea acuză, la o știre plăcută, privirea ai aprobă. I se adresează încă de la început telespectatorului și îl invită să urmărească principalele „titluri de astăzi”. Cadrul prim-plan din care este filmată Andreea îi nuanțează și mai mult gesturile și mimica și o accentuează, încă o dată, discuția față în față cu telespectatorul.

Menținerea telespectatorului aproape se realizată și pe baza strategiei de autentificare care elimină barierele spațiale și temporale. Folosirea elementelor deictice și temporale în discursul prezentării, precum și legătura pe care o dă Andreea reporterului, aduc evenimentul mult mai aproape de telespectator. Imaginile „în direct de la fața locului” credibilizează știrea așa cum Andreea Berecleanu credibiliează întregul jurnal. Această strategie de autentificare este îndeaproape susținută de strategia de credibilizare la care membrii din echipa din redacție apelează pentru pregătirea fiecărui buletin de știri. Știrile sunt construite în așa fel încât să îi garanteze telespectatorului cele întâmplate. Reporterul de la fața locului, interviurile date de persoanele implicate direct în desfășurarea evenimentului, martorii evenimentului, specialiștii și părerile lor avizate precum și imaginile filmate, toate acestea conferă veridicitate celor întâmplate. Aceste strategii, de autentificare și de credibilizare, nu fac decât să convingă telespectatorul de cele întâmplate, de obiectivitatea prezentării faptelor, de calitatea produsului mediatic și să îl determine să revină și a doua zi la Observatorul orei 19.

Mai mult decât atât, Observatorul orei 19 prezintă telespectatorului știri construite pe baza strategiei de acroșare, strategie care presupune combinarea imaginilor și culorilor cu muzica în așa fel încât știrea să atragă telespectatorul. Știrile Observatorului sunt asemenea unor filmulețe scurte, dar de impact. Dramatismul imaginilor și fragmentele muzicale sunt ambalate de intonația, ritmul și timbrul Andreei Berecleanu și astfel, ajung să fie percepute de către telespectatori ca fiind de impact.

Nu în ultimul rând, jurnalul Observator 19 are la bază strategia de autopromovare. Această ultimă strategie presupune promovarea produsului prin intermediul sloganului Observator „Fii Observator”. Prezentatorul îndeamnă telespectatorul să fii atent la cele ce se petrec în jurul lui, să fie parte a societății și, în mod indirect, i se insuflă ideea de a fi telespectator al produsului mediatic al postului de televiziune Antena1.

Așadar, Observatorul orei 19 este un produs al Antenei 1 care are scopul de a informa telespectatorii, dar mai ales de a îi persuada și de a îi fideliza cu scopul de a crește audiența și de a obține cât mai multe puncte de raiting.

Prezentatorul de televiziune în jurnalul de știri. Andreea Berecleanu

Andreea Berecleanu este gazda Observatorul orei 19 încă din luna august 2010. Din momentul în care Andreea Berecleanu s-a reîntors la Antena 1, a prezentat Observatorul orei 16 și Observatorul orei 23 împreună cu Andrei Zaharescu. În numărul 7 al revistei TV Mania, Andreea Berecleanu și Andrei Zaharescu au fost asemănați cu Familia Addams, dat fiind faptul că prezentau un jurnal „în care abundă crimele și infracțiunile de tot felul” . Deși nu toată lumea a văzut această schimbare ca pe una bună, audiențele din timpul jurnalelor lor s-au dublat „Veniți la Antenă ca să prezinte știri vesele și să redevină un cuplu pe ecran, Andreea Berecleanu și Andrei Zaharescu s-au trezit o «Familie Addams» a audiovizualului românesc, la un jurnal care abundă crimele și infracțiunile de tot felul. […] Schimbarea bruscă a stârnit reacții negative, însă audiența jurnalului aproape că s-a dublat”. După cum se poate observa, produsul mediatic este bun sau nu, nu după cum cred producătorii ori celelalte posturi concurente, ci după modul în care publicul îl primește. Dacă publicul este încântat de un anumit program, atunci această reacție va fi observată în audiența înregistrată pe parcursul difuzării acestuia. Deși, la momentul acela, pe piața audiovizuală, exista un astfel de buletin de știri produs de postul concurent, audiențele au crescut semnificativ, iar Andreea Berecleanu a argumentat această evoluție, spunând că: „ „Brigada” se vrea un format care să despice firul în patru atunci când este vorba despre știri care ne privesc pe toți”. Andreea nu ezită să nu aducă publicului ei elementul care îi definește și, încă de pe atunci, trece barierele impuse între ea și telespectatori, realizând o astfel o comuniune.

Andreea este placa turnată a jurnalului orei 19. Timp de 5 ani Andreea aduce în casele românilor cele mai importante știri ale zilei. Stabilitatea și consecvența de care a dat dovadă în ultimii ani, de când se află la pupitrul Observatorului orei 19 a creat fidelitate și stabilitate în rândul telespectatorilor. Seară de seară, Andreea le aduce știrile în casă.

Andreea Berecleanu se bucură de un capital de imagine pe care îl folosește în promovarea și prezentarea Observatorului orei 19. Asocierea ei cu diferite campanii umanitare, produse de sănătate și de îngrijire corporală nu a făcut decât să crească în preferințele publicului, iar publicul care o preferă a făcut să crească audiențele înregistrate de ea pe parcursul buletinului de știri.

Anul 2013 este anul în care meritele ei de jurnalist au fost recunoscute pentru a doua oară de Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România” care i-a oferit titlul pentru „Cea mai bună prezentatoare de știri din România”. Conform unei statistici realizate de Pagina de Media, Antena 1 ocupă locul 2 în rândul preferințelor românilor din perioada de prime-time după PRO TV, cu toate că a înregistrat cu creștere de 8000 de telespectatori. Astfel, în intervalul mai-iulie 2014, s-a observat faptul că, în rândul preferințelor publicului, Observator 19 ocupă locul III în clasamentul celor mai urmărite buletine de știri, după Știrile PRO TV 19:00 (804.000 telespectatori) și Știrile PRO TV 22:30 (642.000 telespectatori), iar Observator 19:00 (563.000 telespectatori), în luna mai, după Știrile PRO TV 19:00 (669.000 telespectatori) și Știrile PRO TV 22:30 (583.000 telespectatori), iar Observator 19:00 (460.000 telespectatori) în luna iunie, iar în luna iulie aceleași buletine de știri s-au aflat în fruntea clasamentului: Știrile PRO TV 19:00 (665.000 telespectatori) și Știrile PRO TV 22:30 (549.000 telespectatori), iar Observator 19:00, pe locul III, (495.000 telespectatori). Luând în considerare atât premiul obținut, în luna noiembrie, de Andreea Berecleanu în 2013, cât și audiențele înregistrare în anul 2014, la doar 6 luni de la obținerea premiului, se pot trage două concluzii, după cum urmează. Fie, nu a fost intens promovată ideea obținerii acestui premiu și deci, nu a putut influența alegerile publicurilor, fie telespectatorii țin cont doar de preferințele lor în ceea ce privește un anumit produs media și, prin urmare, obținerea unor premii de recunoaștere nu garantează și succesul. Andreea Berecleanu este „pivotul mizanscenei jurnalului: construiește continuitatea, legătura dintre evenimente, dar și rupe linearitatea, creează suspansul”. Ea este cea care hotărăște ordinea în care vor fi prezentate știrile. Începe cu cele mai importante momente ale zilei și încheind cu cele de divertisment și relaxare. Întrerupe linearitatea anunțând pauza de 3 minute de la 19:40 și anunțând știrile care urmează în Observator. În această situație Andreea își arată autoritatea și impune ierarhizarea. Ea știe că evenimentele de actualitate sunt cele care interesează publicul cel mai mult. Știe că probleme de ordin politic, medical ori crimele sau accidentele nu numai că atrag telespectatorul, dar îl uimesc și îl fac să își dorească să afle mai multe informații.

Andreea este mediatorul între public și instituția de presă. Ea este imaginea postului de televiziune pe care îl reprezintă. El îi conferă autoritate, așa cum Andreea îi oferă credibilitate. Andreea este, mai mult decât atât, „purtătorul de cuvânt” al echipei din redacție: „Eu nu sunt în competiție cu Andreea (n.r. Esca). Îmi pare rău că așa se văd lucrurile din afară. Eu sunt port-drapelul și, sper, port-bonheur-ul unei echipe de știri care muncește să ofere publicului un produs jurnalistic bun.” Ea expune seară de seară, de luni până vineri, telespectatorilor munca realizată de colegi. Minute întregi de montaje, kilometri parcurși pentru filmarea evenimentelor, melodii selectate pentru amplificarea emoțiilor transmise de știri.

În momentul intervenției reporterului de la fața locului, Andreea este reprezentantul publicului său. Ea adresează întrebări reporterului în numele telespectatorilor. Știe care sunt informațiile pe care aceștia vor să le afle și nu ezite să întrebe. Nu numai că vorbește în numele publicului telespectator, dar devine și ea parte a acestui grup în momentul în care cel care prezintă știrea este reporterul.

Charaudeau menționează faptul că prezentatorul are rol în balizarea parcursului tematic (anunță și introduce știrile), de moderator al discuțiilor cu invitații din studio, de organizator al luărilor de cuvânt din studio și din teren, de delegat al publicului, punându-se în postura cetățeanului ce are întrebări pentru actorii spațiului public”. Andreea îndeplinește toate aceste roluri, cu excepția celui de moderator al discuțiilor cu invitații în studio, deoarece acest moment nu face parte din desfășurătorul jurnalului. Rolul de ghid pe care Andreea îl are nu este identificat doar pe parcursul jurnalului, începând cu ora 19:00, ci începe odată cu legătura Simonei Gherghe în platoul Observatorului unde, timp de un minut, anunță cele mai importante știri ale zilei, formula ei de adresare devenind una ritualică: „Bună seara doamnelor și domnilor! Haideți să vedem care sunt principalele știri din Observator”. În acest moment, prezentatoarea își seduce telespectatorii prin titlurile știrilor. Ele sunt lansate folosind tot ce are mai viu și mai interesant un eveniment. Corpul textului alături de imagini și de fundalul sonor construiesc o știre, care captează atenția,care seduce și care nu doar informează, dar determină telespectatorul să rămână în continuare alături de respectivul program de știri.

Andreea Berecleanu instituie cu publicul său un raport familiar. I se adresează direct, îi lasă dreptul de a analiza situația prezentată și de a își spune un punct de vedere propriu.

Cadrul prim-plan îi accentuează contactul vizual cu telespectatorul și îi pune în evidență trăsăturile, mimica, gestica pe care le adoptă la fiecare știre prezentată. Nu se sfiește să zâmbească ori să se încrunte. Umanizează știrile și în mod subtil, dar în același timp evident, îi transmite telespectatorului ideea conform căreia și ea are o părere similară cu a lui cu privire la cele petrecute. Privirea directă spre obiectivul camerei creează impresia de privire ochi în ochi, ceea ce denotă faptul că aceasta se adresează publicului și fiecărui telespectator în parte. Îi tratează în mod egal pe toți telespectatorii ei, le creează impresia unei camaraderii care trebuie să fie perpetuată în timp, seară de seară, începând cu ora 19.

După cum se poate observa, Andreea Berecleanu este imaginea și prezentatorul Observatorului 19 de la Antena 1 din anul 2010. Nu doar că se bucură de faptul că a fost premiată de către Agenția Profesionaliștilor de Televiziune din România pentru „Cea mai bună prezentatoare de știri” în anul 2013, dar a fost și imaginea a numeroase campanii umanitare și comerciale care au adus-o mai aproape de categorii de public specifice care au contribui la construirea unei imaginea personale puternice care are capacitatea de promova și endorsa imaginea canalului de televiziunea și a emisiunii pe care o prezintă. Știind cât de important este capitalul ei de imagine în construirea imaginii produsului pe care îl pune la dispoziția românilor seară de seară, de luni până vineri, Andreea încearcă să o consolideze, pe cât mai mult posibil, prin intermediul construirii unui jurnal de știri autentic, relevant și puternic, promovând astfel valorile trustului de care aparține făcând apel la strategiile de discurs, al mijloacele audio-video de acroșare a telespectatorului, precum și la limbajul non-verbal și para-verbal cu ajutorul cărora își completează discursul verbal și își seduce publicul.

Cu toate acestea, am observat faptul că, în urma statisticilor înregistrate de www.paginademedia.ro, Antena 1 și Observatorul orei 19:00 ocupă doar locul III în clasamentul jurnalelor de știri urmărite de telespectatori, în lunile mai, iunie, iulie 2014, după Știrile PRO TV 19:00 și Știrile PRO TV 23:00.

Prin urmare, pornind de la toate aceste date identificate în acest ultim capitol și de la ipoteza lucrării de licență conform căreia prezentatorul de știri are rolul de oferi informații telespectatorilor și de a le credibiliza, prin poziția însăși de „marcă” a instituției de presă, se stabilesc direcțiile înspre care studiul de caz va fi realizat, după cum urmează a fi prezentat în partea aplicativă a acestei cercetări.

METODOLOGIE

Contextul cercetării

Procesul de realizare al lucrării de licență a început în iulie a anului 2014, moment când am început să parcurg bibliografie și să strâng informațiile necesare pentru redactarea studiului de caz. În ceea ce privește alegerea interviurilor și declarațiilor acordate de Andreea Berecleanu publicațiilor românești adresate publicului feminin în cea mai mare măsură, procesul de selecție al acestora a început în luna februarie a anului curent 2015, în timp ce pregăteam proiectul de Construire a Imaginii Personale prin Mass-Media ce o avea ca subiect de analiză pe însăși Andreea Berecleanu.

Scopul și Obiectivele cercetării

De-a lungul lucrării am urmărit modul în care prezentatorul de televiziune în discursul știrilor își elaborează și instituie relațiile de comunicare cu telespectatorii săi și cum imaginea acesteia influențează nu doar imaginea Observatorului pe care îl prezintă, dar și a canalului de televiziune Antena 1.

Obiectivul acestei lucrări a fost acela de a demonstra în ce măsură prezentatorul de știri mediază informația și o credibilizează, ca imagine a instituției de presă pe care o reprezintă și de asemenea, care este puterea cuvintelor amfitrionului în ceea ce privește construirea imaginii jurnalului de știri în presa din România, în așa fel încât telespectatori noi să fie câștigați.

Premisele cercetării

Prezentatorul de știri este mediatorul în relația dintre instituția de presă și telespectatorii săi.

Prezentatorul de știri are capacitatea de a credibiliza informațiile transmise nu doar prin strategiile de discurs folosite, dar și prin însăși prezența lui la pupitrul știrilor ținând cont de limbajul verbal, non-verbal și paraverbal.

Prezentatorul de televiziune în cadrul știrilor promovează produsul său prin intermediul imaginii publice pe care și-a construit-o de-a lungul timpului.

Metode și tehnici de cercetare

În ceea ce privește metodele de cercetare am ales o analiză de conținut și o analiză secundară.

Țin să menționez faptul că, inițial, când am planificat structura și modul în care va decurge redactarea aceste cercetări, intenția mea a fost aceea de a folosi un instrument de cercetare de natură cantitativă, și anume chestionarul., însă acest lucru nu a mai putut fi posibil din cauza unui conflict izbucnit pe neașteptate. În data de 14 mai 2015, în cadrul emisiunii „Sinteza zilei” de la Antena 3, prezentată de către Mihai Gâdea a fost invitat Julio Iglesias Junior pentru a promova concertele pe care urma să le susțină în România. La finalul acestei emisiuni, artistul Julio Iglesias a fost întrebat de către moderator dacă dorește să îl învețe câteva vorbe în limba română, acesta răspunzând afirmativ. În această situație, Iglesias a fost pus să reproducă, în necunoștință de cauză următoarele 2 propoziții cu trimitere către partidul politic pe care Antena 3 nu îl susține deloc: „Antena 3 e aici! Jos Băsescu!”. Această situație nu numai că a deranjat echipa de management a artistului, anulând, pe cale de consecință, concertul din stațiunea turistică Mamaia, dar a iscat numeroase păreri și controverse în rândul publicului. Ținând cont de faptul că lansarea unui chestionar trebuie să se facă într-o perioadă în care companiile nu trebuie să se afle într-un conflict deschis, dând naștere unor reacții controversate, care ar putea influența rezultatele obține, am decis ca implementarea chestionarului să fie înlocuită cu o analiză secundară a interviurilor pe care Andreea Berecleanu le-a acordat anumitor publicații în care a abordat subiectul Carieră.

În ceea ce privește analiza de conținut, jurnalele de știri de la ora 19:00 ale Antenei 1, din săptămâna 6 aprilie 2015 – 10 aprilie 2015, au fost analizate urmărind 3 aspecte importante în ceea ce privește rolul pe care Andreea Berecleanu îl are în ceea ce privește credibilizarea informațiilor pe care le pune la dispoziția telespectatorilor și imaginea pe care o construiește Observatorului. Astfel, au fost urmărite strategiile de discurs abordate, modul în care sunt folosite comunicarea verbală, non-verbală și para-verbală pentru a seduce telespectatorul și pentru a îl determina să rămână „mereu aproape” de Antena 1, precum și tipul de jurnal, privit din perspectiva formei și a conținutului. Am decis să analizez jurnalele de știri din această săptămână, deoarece în lunile februarie și martie subiectele abordate în jurnalele de știri au fost, în cea mai mare parte, de natură politică, dată fiind cercetarea Elenei Udrea pentru fapte de corupție, arestarea acesteia și ulterior, dispunerea ei în arest la domiciliu.

Pe de altă parte, analiza secundară a fost centrată pe identificarea imaginii pe care o construiește trustul Intact Media Group pentru Antena 1 și Observator, fiind aici analizate instrumentele oficiale de comunicare ale trsutului: site-ul www.intactmediagroup.ro, platforma online www.antenaplay.ro, site-ul www.observator.tv și paginile de Facebook ale Antenei 1 și a Observatorului. Tot în această direcție, de construire a imaginii trustului din perspectiva persoanelor care fac parte din această echipă, au fost analizate și declarațiile și interviurile acordate de Andreea Berecleanu pe această temă a carierei. Țin să menționez faptul că interviurile selectate sunt acordate de știristă încă din anul 2010 și până în anul 2014 și le-am considerat a fi de actualitate, tocmai datorită faptului că de 5 ani, din luna august 2010 și până în prezent, Andreea este parte a aceleiași echipe. Pe de altă parte, am dorit să analizez și să identific imaginea pe care o lumea o percepe în legătură cu Antena 1 și Observatorul, dincolo de eforturile pe care specialiștii în Marketing și Relații Publice le fac pentru a se poziționa cât mai corect. Pentru această cercetare m-am folosit de forumul www.softpedia.com unde am găsit trei discuții cu privire la Antena 1 și Observatorul orei 19:00 și la trustul per ansamblu, discuții ce datează din anul precedent: mai 2014, 24 iunie 2014 și 2 septembrie 2014

Studiu de caz

Prezentare Intact Media Group

Istoric

Revoluția românilor din luna decembrie a anului 1989 a adus odată cu instaurarea regimului democratic, libertatea presei, dreptul la libera informare și exprimare a opiniilor.

În acest context, Dan Voiculescu înființează în anul 1991 Tipografia Intact-care avea să devină nucleul unui puternic grup media: Intact Media Group. În anul 1993, sub umbrela brand-ului Intact, este înființată prima televiziune comercială din România -Antena1- care difuza, în primă instanță, jurnale de știri și filme. Un an mai târziu, Radio Romantic se caracteriza printr-un format care difuza neîntrerupt melodiile cele mai cunoscute din acea perioadă. Tot în acest an începe și dezvoltarea teritorială a trustului fiind lansat primul post de televiziune local: Antena 1 Pitești. Anii 2000 alătură trustului Intact Media Group Gazeta Sporturilor.

În anul 2005, prin lansarea postului de televiziune Antena 3 și a revistei Săptămâna Financiară, trustul Intact a abordat un nou segment de public; și anume cel interesat de domeniul financiar. Tot în acest an Intact Media Group obține licențele BBC pentru revistele Top Gear și Good Food și alătură portofoliului compania Media Sport Group, deținătoare a primei reviste 4×4 din țară-4WD.

Expansiunea grupului media continuă în 2006. Sunt lansate 2 canale de televiziune: EuforiaTV care se adresează în exclusivitate publicului feminin și Antena Internațional adresat tuturor românilor din Diaspora. Revistelor aflate deja sub umbrela Intact li se alătură alte două: Good Homes și Felicia – revistă de well-being, publicată săptămânal. Evoluția media a dus la necesitatea înființării și lansării Open Media Networks- „firmă care proiectează și integrează soluții și servicii interactive de advertising, IT și multimedia”.

În anul 2007 este lansat un alt post de televiziune, Antena 2, de data aceasta axat pe talk-show-uri și divertisment. Expansiunea teritorială continuă și astfel va fi publicat săptămânal localul Ghimpele.

În 2008, trustul Intact se dezvoltă în ceea ce privește presa scrisă: 2 cotidiane sunt acum lansate: Financiarul, cunoscut din 2011 drept Fin.ro (Financial Intelligence News) și revista de lifestyle cu apariție lunară: Confidențial. Sub umbrela trustului Intact sunt lansate sunt lansate alte două canale: unul de televiziune – GSPTV; program sportiv, și unul radio – Radio ZU. Mediul online reprezintă o nouă punte pentru a ajunge la public și, prin urmare, sunt dezvoltate platformele: www.vdtonline.ro, www.videonews.ro, www.totulredus.ro.

Anul 2009 aduce o consolidare a trustului atât în mediul online cât și în presa scrisă. Această consolidare se traduce printr-o creștere a numărului de stații locale de radio, ajungându-se la numărul 7, iar în presa scrisă, Jurnalul Național demarează campanii pentru a promova valorile românești: Biblioteca pentru toți și Mișcarea de rezistență fiind două dintre campaniile de valorificare a culturii românești.

În anul 2010, o strategie de marketing adună la un loc brandurile Euforia, Antena1 și Antena2 și se formează astfel, platforma Antena Group, iar în 2011 Gazeta Sporturilor lansează nu doar o comunitate online pentru pasionații de fotbal, ci și o aplicație pentru iPad și un radio online. În luna septembrie 2011 este lansată revista The Industry care se adresează pasionaților de media, oferindu-li-se informații despre strategii, cifre exacte, achiziții, evenimente și liderii din acest domeniu.

În anul 2013 a fost lansat postul de televiziune muzical ZU și platforma online Antena Play.

Valorile Trustului Intact Media Group

Dezvoltarea trustului de presă Intact Media Group a avut la bază trei valori care au caracterizat și caracterizează continuu modul în care activitățile sunt demarate, iar rezultatele obținute. „Putere”, „relevant” și „autentic” sunt atributele care definesc evoluția grupului Intact.

În primul rând „putere” înseamnă a ajunge la peste zece milioane de români într-o singură zi, înseamnă a obține informația relevantă pe care să o transmită publicului, înseamnă a iniția campanii cu scopul de a ajuta și a schimba viețile oamenilor și de a se implica activ în îmbunătățirea societății.

Prezența Intact Media Group atât pentru partenerii de afaceri, dar mai ales pentru publicul său este relevantă tocmai prin abordarea autentică și mai ales individualistă a tuturor evenimentelor sociale petrecute în societate.

Autenticitatea derivă din faptul că dezvoltarea trustului Intact Media Group a devenit, în timp, o afacere de familie, o afacere construită de români pentru publicul român și mai ales din implementarea campaniilor pentru susținerea spiritului românesc.

Cine este Antena1?

Antena 1 este primul canal de televiziune comercial, privat lansat pe 29 noiembrie 1993 de către Dan Voiculescu sub umbrela a ceea ce avea să devină trustul Intact Media Group. La început pe acest post de televiziune erau difuzate doar jurnale de știri și filme. Astăzi programul TV este unul generalist și sunt difuzate atât știri și filme, cât și emisiuni de divertisment, seriale și transmisiuni sportive. Sloganul sub care postul de televiziune și-a desfășurat activitatea de-a lungul cel 21 de ani este „Mereu aproape!” și sugerează ideea că indiferent de evenimentele sociale care se petrec atât la nivel național, cât și internațional, jurnaliștii de la acest post de televiziune sunt mereu aproape pentru a oferi informații relevante și autentice audienței.

Publicul căruia i se adresează Antena 1 este familia, iar prin diferitele formate ale emisiunilor reușesc să atingă toate categoriile de vârstă. Emisiunile de divertisment „Next Starr”, „Te cunosc de undeva”, „Iadul bucătarilor”, „Acces direct”, „Un show păcătos”, „Neatza cu Răzvan și Dani”, „Insula Iubirii”, „Poftiți pe la noi”, „Mireasă pentru fiul meu” și „Estetica premium” vin să satisfacă nevoile de divertisment și informare ale publicurilor sale, acestora alăturându-li-se jurnalul de știri Observator 6/Observator 7 (la sfârșit de săptămână), Observator 13, Observator 16, Observator 19 și Observator Special

Platforma on-line a canalului de televiziune Antena 1, www.a1.ro este alcătuită din 5 secțiuni pentru a acoperi ariile de interes ale publicurilor. Astfel, pentru a se informa, audiența poate accesa categorii precum: „News”, „Life Style”, „Timp liber”, „Showbiz”, „TV”, „Casting” și „Video”.

Analiza de conținut

Analiză jurnal – 6 aprilie 2015

Observatorul începe la ora 18:58 cu genericul programului. Telespectatorii sunt anunțați că buletinul de știri începe pentru a veni în fața micului ecran. Genericul Observatorului este același de fiecare dată și este folosit nu doar la fiecare jurnal de la ora 19, dar la fiecare buletin de știri, produs al postului de televiziune Antena1. Genericul este marcă identitară a jurnalului de știri, îl distinge de celelalte produse similare ale posturilor de televiziune concurente și îl individualizează în mentalul colectiv al consumatorilor, publicurilor țintă.

Jurnalul de știri de la ora 19 este unul de tip clasic. El se caracterizează printr-o strânsă legătură între platoul de știri și genericul Observatorului. Din punct de vedere cromatic, genericul preia culorile – albastru, roșu și alb – din platou și astfel, în momentul difuzării acestuia, se face trecerea spre particular, adică se restrâng elementele definitorii ale produsului marca Antena 1. Andreea Berecleanu este, pe parcursul prezentării Observatorului, vocea instituțională a postului de televiziune, înzestrată cu autoritate și definită prin credibilitate. Aflându-ne astăzi în etapa neoteleviziunii, unghiul de filmare al prezentatorului de știri este acela de prim-plan, preluat din spațiul francez. Această aducere în prim-plan a Andreei are rolul de a-i fi accentuată mimica, gestica, fizionomia deoarece, la rândul lor, acestea sunt purtătoare de mesaje verbale și para-verbale; cu alte cuvinte ele transmit emoție, umanizează mesajul și, în acest fel, este perceput mai ușor de către telespectator.

Fiind considerat un „jurnal de atitudine, în care subiectele mari, grave, naționale contează și nu suferă în competiția cu soluția facilă a știrilor sângeroase. […]. În cadrul Observatorului va exista un dozaj între două curente, rigoare și tabloid, pentru a satisface toate categoriile de public”, Observatorul se caracterizează printr-o dispunere a știrilor ordonată descrescător, atât din punctul de vedere al importanței lor, dar și al duratei de prezentare a acestora. Astfel, din acest punct de vedere, jurnalul de știri din data de 6 mai 2015 este un jurnal în descrescendo, ceea ce înseamnă că subiectele principale sunt prezentate pe parcursul a 2 minute, 2 minute și 40 de secunde, în timp ce ultimele știri nu depășesc 30 de secunde, poartă denumirea de flash-uri și au rolul de a relaxa telespectatorul. Așadar, conform desfășurătorului jurnalului de luni, am observat că au fost realizate toate cele 3 tipuri de știri: cele de tipul flash, cu o durată de sub 30 de secunde, două la număr-prezentând o întâmplare a unei doamne din Rusia și prietenii ciudate într-o o rață și un ied. Aceste știri de tipul flash au rolul de a destinde telespectatorul și de a îl distra. Știrile medii sunt cele care nu depășesc 2 minute și, la rândul lor, nu doar că îl distrează pe telespectator, dar îl și informează. Plasate printre știrile lungi, acestea au rolul de a detensiona atmosfera. În această categorie se numără știrile despre sortimentele de ciocolată lansate de Casa Regală din România, despre a doua fetiță a lui Pepe care a venit pe lume în ziua de Florii, cât și despre 2 cei mai mari iepuri din lume. Știrile ample depășesc 2 minute și sunt cele care necesită o mai mare atenție, datorită problemei sau cazului dezbătut. Acestea sunt construite sub forma unor reportaje sau interviuri. Problema este prezentată pe larg, sunt intervievate atât persoanele aflate de o parte și de alta a conflictului, cât și specialiști precum medici, polițiști sau orice altă persoană care poate oferi un punct de vedere oficial. Mai mult decât atât, pe lângă știrile sub forma de interviu și reportaj, a mai fost o știre în imagini însoțită doar de comentariul Andreei Berecleanu. Imaginile nu erau filmate de curând, dar au fost adaptate contextului; știrea fiind despre politicianul Vâlcov – aflat în acea perioadă într-un centru de detenție – și despre tablourile sale în valoare de sute de mii de euro.

Subiectele prezentate sunt de actualitate. Sunt evenimente care s-au petrecut cu puțin timp în urmă: cazul celor 2 frați care s-au sinucis din cauza jocurilor de noroc, cazul românului răpit în Burkina Faso, cazul copilului operat în urmă cu două zile de transplant de ficat, lansarea ciocolatei regale; evenimente care se află în curs de desfășurare: achiziționarea cozonacilor pentru Sărbătoarea Pascală, plecarea lui Gheorghe Becali la muntele Athos; precum și evenimente care urmează să se întâmple: Marea Extragere de la Loteria Bonurilor Fiscale și difuzarea emisiunii Iadul Bucătarului începând cu ora 20:30.

Domeniile din care au fost preluate știrile au fost cel medical, social, culinar, monden, politic. Dintr-un total de 24 de știri prezentate, doar 7 au avut caracter violent: 2 sinucideri, 2 crime, un caz de violență domestică, un accident rutier grav și un caz de hărțuire sexuală, iar dintre acestea 5 au fost prezentate în primele 20 de minute ale jurnalului.

În ceea ce privește modul în care este construit jurnalul televizat, am observat că Observatorul orei 19 a început la ora de 18:58 și s-a încheiat la ora 19:45. Jurnalul este fragmentat de o scurtă pauză publicitară, de 3 minute, 19:40-19:43. „Ne revedem după 3 minute de publicitate. Vă aștept!” Prin aceste două replici, Andreea nu doar că instituie raportul de comuniune cu telespectatorul, prin folosirea verbului al persoana I, numărul plural „ne revedem”, dar își instituie și rolul de amfitrion, de gazdă a întâlnirii „vă aștept”. Menționarea timpului „3 minute” are rolul de a-l înștiința exact pe telespectator când trebuie să se întoarcă în fața micului ecran. Tot în acest moment, se observă o trecere de la unghiul de filmare în prim-plan, cu accente pe mimica Andreei Berecleanu, la planul – cadru de localizare – moment în care platoul Observatorului este prezentat telespectatorului pentru a-l fideliza și pentru a îi planta în mentalul său elementele definitorii ale buletinului de știri de la Antena 1.

Observatorul orei 19 se încheie la ora 19:45 cu replica „Observatorul se încheie aici. La Antena 1 urmează Observator Special și Hell’s Kitchen. Să aveți o seară bună!” Andreea Berecleanu își arată încă o dată autoritatea, punând punct buletinului de știri din acea seară. Fiind interfața postului de televiziune Antena 1, Andreea Berecleanu are sarcina de a anunța care sunt următoarele emisiuni pe care telespectatorii le pot urmări în continuare aici. Ea este liantul dintre audiența înregistrată pe parcursul Observatorului și cea ce pe care postul de televiziune dorește să o atingă în intervalul orar de seară. Așadar, pe umerii ei poate sta presiunea unei audiențe ridicate în timpul emisiunii Iadul Bucătarilor. În aceste ultimele minute de transmisie Andreea este mai dezinvoltă și mai relaxată. Zâmbește când îi dă legătura colegei sale, Octavia Geamănu pentru prezentarea subiectelor din cadrul Observatorului Special și râde când recunoaște că și ea este adepta noii tendințe în modă. Râsul și apoi zâmbetul și fericirea iau locul privirii și mimicii severe. Le urează telespectatorilor săi o seară bună, în semn de mulțumire pentru că au urmărit-o pe parcursul transmisiei televizate și imediat este prezentat genericul, jurnalul terminându-se cu imaginea de ansamblu a platoului de știri, când este surprins și planiglobul. Acesta din urmă este specific buletinul de știri, dat fiind faptul că reprezintă simbolul pentru știrile transmise, al căror subiecte de interes prezintă întâmplări atât din țară, cât și din străinătate.

Pauza publicitară de 3 minute care fragmentează buletinul de știri între momentul propriu-zis și cel al finalului, unde sunt anunțate programele ce pot fi urmărite în continuare la Antena 1, are două funcții. În primul rând, pauza este văzută din perspectiva publicității. În intervalul celor 3 minute sunt difuzate reclame comerciale și spoturi de promovare a propriilor produse media. În al doilea rând, pauza publicitară are funcție de promovare și de autopromovare. În cadrul Observatorului orei 19, pauza publicitară delimitează evenimentele cele mai importante petrecute în țară și în străinătate, în ultimul interval de timp de cele momentul promovării propriilor programe TV. Astfel, după cele 3 minute de publicitate, Andreea Berecleanu îi dă legătura colegei sale de la Observator Special pentru a anunța subiectele ce pot fi urmărite, iar apoi, știrista Observatorului orei 19 le spune telespectatorilor care sunt emisiunile pe care le pot urmări: Observator Special, iar de la 20:30 emisiunea Hell’s Kitchen. În această ipostază, pauza publicitară are rolul de autopromovare.

Buletinul de știri este construit conform Mirelei Lazăr, pe baza unui set de strategii de discurs care au rolul de a crea un produs mediatic care să stârnească interesul telespectatorului, să îl seducă și să îl informeze pe parcursul celor 45 de minute de transmisie. Așadar, prima strategie pe care Observatorul, prezentat de Andreea Berecleanu, o folosește este aceea de credibilizare, ceea ce înseamnă că redacția este primul loc unde se muncește pentru crearea unui produs mediatic care să seducă. Reporterii și jurnaliștii echipei Observator, pentru realizarea știrilor, caută să strângă informații atât din partea martorilor și a celor implicați în eveniment(dacă este posibil), cât și de la specialiști. În cazul copilului de 5 ani care a beneficiat de un transplant, chiar el a putut da declarații, spunând: „Am fost operat. Aveam burtica mare”, iar medicul care s-a ocupat de pacient a mărturisit că: „Avea tensiune, avea dureri, avea un disconfort general, nu putea să mănânce. De aici încolo, riscul major era de insuficiență hepatică, în fază, chiar terminală”. Așadar, rolul echipei de jurnaliști, precum și a Andreei este acela de a le oferi telespectatorilor lor informații cât mai complete și mai complexe. Odată știrile construite în așa fel încât să fie credibile, Andreea Berecleanu are rolul, prin poziția sa de mediator între instituția de presă și public, de a autentifica cele spuse. Așadar, folosește un ton grav și apăsat, precum și o dicție curată, oferind astfel o notă de profesionalism discursului jurnalistic. De asemenea, strategia de scenarizare este, la rândul ei folosită pentru a îl integra pe telespectator în evenimentele petrecute. Scenarizarea constă în construirea unui știri care să atragă atenția celui care privește. Imaginile, efectele sonore, precum și ordinea în care sunt dispuse în jurnal creează o poveste cu un for narativ atent urmat. Trecerea de la moarte(cazul celor doi frați care s-au sinucis este urmat de cazul băiețelului care a suferit un transplant și de cel al lui Gherghe Becali, eliberat, de curând, din arest. Astfel, de la moarte, la viață și apoi, la libertate, este o trecere firească, care nu deranjează telespectatorul. Strategia de ancorare și cea de acroșare se referă la modul în acre cel care urmărește buletinul de știri este atras în această relație cu prezentatorul. Dacă strategia de ancorare se referă la titlurile știrilor și la acele 30 de secunde care corespund lansării informației, strategia de acroșare este folosită la nivelul audio-vizual, fiind folosite imaginile și efectele sonore pentru a crea o știre care să seducă. Titlurile sunt compuse în așa fel încât să ofere accente dramatice și emoție știrii și să îl impresioneze pe telespectator. „Un copil de 2 ani salvează unul de 5”, „Datori la păcănele, frații s-au sinucis”, „O armată pe urmele unui pui de urs¨, ¨A bătut un polițist, a omorât un deținut”, „Și-a vânat prietenul din greșeală”. După cum se poate observa, titlurile sunt construite prin alăturarea unor cuvinte care să creeze emoții și să îl determine să rezoneze cu cei aflați în impas.

„Prezentatorul este placa turnată a jurnalului televizat, organizează întregul proces de evenimențializare. Este „interfața”, pe de o parte, între universul referențial și telespecator, iar pe de altă parte, între studio – ca materializare a instanței mediatice – și telespectator”

Andreea Berecleanu este imaginea Observatorului orei 19, jurnal de știri pe care îl prezintă de luni până vineri la Antena1. Aceasta își intră în roluri cu 15 minute înainte de începerea buletinului de știri, când are loc transmisia din platoul emisiunii Acces direct. La ora 18:48, Simona Gherghe îi dă legătura Andreei în platoul Observatorului pentru a anunța cele mai importante știri ale zilei. Din acest moment, știrista începe să își personalizeze relația pe care o stabilește cu telespectatorii săi. Prima dată îi mulțumește Simonei, apoi li se adresează direct telespectatorilor. Fiind în etapa neoteleviziunii, Andreea iese din anonimat, personalizându-și formula de adresare. Discursul verbal îi este însoțit de elemente ale vorbirii paraverbale. Formula de adresare „Bună seara, Simona! Bună seara, doamnelor și domnilor” oferă continuitate și oferă caracter ritualic jurnalului. În fiecare seară, Andreea începe transmisiunea în direct cu această replică. În momentul în care Simona îi dă legătura Andreei, aceasta din urmă se uită în jos, mai exact în partea ei stângă, către monitorul în care sunt difuzate imagini din platoul emisiunii Acces Direct, iar apoi își ridică privirea către obiectivul camerei, inițiind contactul vizual cu telespectatorul și deschizând astfel dialogul pentru următoarea oră pe care o va petrecere alături de el. Pe moment ce replică formula de adresare, privirea-i este blândă și prietenoasă, iar zâmbetul îi luminează chipul. Ulterior, zâmbetul și privirea prietenoasă capătă accente grave. Privirea parcă împietrită și tonul grav al vocii sunt „alese” în raport cu subiectele anunțate. Inflexiunile vocii variază. Sunt accentuate unele cuvinte pentru a spori impactul emoțional ori pentru a stârni amuzamentul, în funcție de știre. Nararea rapidă a întâmplării, fără pauze prea lungi în vorbire îi conferă autoritate și îi consolidează statutul de instanța credibilă a postului de televiziune Antena 1.

În ceea ce privește barierele instituite între ea și public, acestea sunt depășite. La sfârșitul celor 2 minute de transmisie din platoul Observatorului, Andreea are grijă să își invite telespectatorii alături de ea și începând cu ora 19. „Ne revedem la ora 19. Mulțumesc, Simona”. Rostește aceste două propoziții mișcând capul în semn de aprobare și astfel, mesajul verbal este dublat de cel paraverbal. Andreea Berecleanu folosește verbul la persoana întâi, numărul plural „ne revedem”, fapt ce atestă faptul că este nerăbdătoare să fi alături de publicul său și în acea seară.

Transmisia din platoul Observatorului începe cu un cadru prim-plan al Andreei Berecleanu, iar discursul acesteia începe brusc, cu formula de salut „Doamnelor și domnilor, bună seara! Iată ce vedeți la Observator”. Adresarea directă este urmată de invitația la urmărirea celor mai importante întâmplări din acea zi din țară și din străinătate. Autoritatea Andreei Berecleanu este arătată imediat după momentul salutului, când anunță într-o anumită ordine, știrile cele mai importante ale zilei și impune această ierarhizare pe toată durata întâlnirii cu telespectatorii. Andreea le prezintă telespectatorilor, pe scurt, agenda întâlnirii lor pentru a îi pune în temă cu subiectele cele mai importante și pentru a ști la ce să se aștepte. Aceasta anunța pe scurt în ordinea menționării lor aici, evenimentele importante din România, începând cu o știre al cărui subiect este sinuciderea, ca efect al dependenței de jocurile de noroc, apoi o știre despre un transplant, despre ursul care a speriat locuitorii orașului Sibiu, despre Gheorghe Becali care a ales să petreacă Săptămâna Mare pe Muntele Athos și imediat, pentru 2 secunde apare, din nou, genericul Observatorului. Astfel, genericul face trecerea de la momentul de „intro”, de prezentare pe scurt a știrilor, la prezentarea propriu-zisă a faptelor pregătite. În mai puțin de un minut au fost aduse la cunoștință telespectatorilor știrile dezbătute, pentru ca tot la minutul 58 al orei 18 să înceapă prezentarea primului moment. Primele două știri tratează același subiect: cei doi frați sinuciși din cauza jocurilor de noroc. Dacă prima știre este construită cu ajutorul imaginilor surprinse și a specialistului intervievat, în cea de-a doua știre, Andreea își impune rolul de organizator al legăturilor stabilite cu reporterii: „Bună seara, te ascultăm”. În această situație, Andreea se află în situația de „așteptare” când ea însăși este parte a publicului care are nevoie de mai multe informații și, prin intermediul verbului construit la persoana I, numărul plural „te ascultăm”, se stabilește un raport de comuniune cu cei care o urmăresc. O altă postură a Andreei Berecleanu, arătată încă din primele minute ale buletinului de știri, este aceea de „pivot” al construirii jurnalului, asigurându-se de faptul că jurnalul se caracterizează prin continuitate și discontinuitate, care are rolul de a crea suspansul și a ține telespectatorul aproape de Antena 1 și pe parcursul următorului moment. Este anunțată următoare știre, iar la finalul acesteia Andreea spune: „Ce spun părinții fetelor, dar și șefii profesorului, aflați imediat la Observator”. Suspansul este creat, iar cei care doresc să afle ceea ce s-a întâmplat vor aștepta ca știrea să fie prezentată; această tehnică de anticipare a știrilor fiind și o strategie de menținere a telespectatorului pe acest post de televiziune. Așadar, ea impune ordinea în care știrile vor fi prezentate. Este urmat un anumit fir narativ, iar trecerea de la o temă dezbătută la următoarea, se face treptat, fără a deranja și agita telespectatorul. De la știrile grave precum sinucideri, transplant și crime se face trecerea, înspre jumătatea jurnalului, la știrile plăcute, despre pregătirile pascale, nașterea celei de-a doua fetițe a cântărețului Pepe, despre Loteria bonurilor fiscale, etc.

Conform lui Negri, Signorelli, De Berti, „prezentatorul noii televiziuni trebuie să fie dezinvolt, fără să fie prea perfect sau prea construit. Vrea să se facă înțeles și folosește deseori expresii din limba vorbită”. Limbajul Andreei Berecleanu este adaptat categoriilor de public cărora i se adresează și, prin urmare, ea trebuie să se facă înțeleasă de oricine o privește. Astfel, în prezentarea știrilor Berecleanu folosește expresii precum: „a pierdut la păcănele banii pentru înmormântarea celuilalt”, „îl scoate din minți pe chef Scărlătescu”, „urecheatul care aparține englezoaicei”. Această naturalețe în vorbire este completată de o naturalețe în comportament. Zâmbește când prezintă știrile despre cozonacii de Paște, despre ciocolata Regală, despre iepurii din Anglia ori despre emisiunea Iadul Bucătarilor și se încruntă și atrage atenția prin vocea-i gravă cu privire la pericolele la care sunt expuși cetățenii. Mai mult decât atât, naturalețea-i îi este atestată și gestul făcut: ea nu ezită să își aranjeze o șuviță de păr care îi stătea pe față. Acest semn demonstrează faptul că meseria de jurnalist este astăzi umanizată, iar detaliile de acest tip o situează mai aproape de femeile care o urmăresc. Tot aceste gesturi naturale atestă încă o dată telespectatorului faptul că transmisiunea se face în direct, din platoul de știri și îi atestă ipostaza de „aici și acum pentru voi”.

7 aprilie 2015

În data de 7 aprilie 2015, Simona Gherghe îi dă legătura Andreei Berecleanu, în platoul Observatorului la ora 18:51, pentru aproximativ 2 minute, până la ora 18:53. Formula cu care își întâmpină telespectatorii, „Bună seara, doamnelor și domnilor! Vă aștept peste 10 minute cu cele mai importante știri din Observator” este una definitorie pentru acest produs mediatic, însă nu este identică, ci doar similară cu cea din data de 6 aprilie 2015. Andreea li se adresează direct telespectatorilor săi și le menționează indicii temporali și spațiali pentru momentul întâlnirii lor: peste 10 minute, în Observator. Ea zâmbește, semn că îi face plăcere să se afle, din nou, la pupitrul știrilor și să își reîntâlnească publicul telespectator. Odată încheiată formula de salut și de adresare, Andreea Berecleanu adoptă o altă stare. Devine serioasă, întocmai subiectelor pe care urmează să le prezinte. Trecerea de la propoziția de salut la subiectele prezentate se face brusc, fără nici o altă secvență introductivă de genul: „iată ce vom urmări astăzi”, semn că timpul este prețios. Acele știri prezentate sunt cele mai importante întâmplări petrecute în țară în ultime ore. Prima știre este despre neatenția unui șofer care a omorât o fată ai cărei părinți au decis să îi doneze organele pentru ca alte vieți să fie salvate, știrea cu numărul doi prezentată este legată de cazul celor doi frați sinuciși din cauza jocurilor de noroc, iar ultimele două subiecte sunt despre situația „matrimonialelor” și despre noua decizie a guvernului:bonul de șpagă. Pentru ca telespectatorul să fie captat, Andreea Berecleanu începe cu prezentarea celor două sinucideri și a crimei, urmând apoi cu celelalte două întâmplări care nu ridică nivelul de curiozitate. Pe parcursul celor aproximativ 2 minute de prezentare a știrilor se aude neîntrerupt genericul Observatorului Antena 1. Această tactică este folosită pentru ca, în situația în care telespectatorul nu mai se află în încăperea unde este televizorul, acesta să fie atenționat acustic că Observatorul este pe cale să înceapă. Andreea Berecleanu își atenționează publicul de faptul că este acolo pentru ei.

Jurnalul orei 19, începe la ora 18:58 cu aceeași manieră introductivă. Genericul se aude iar telespectatorii sunt chemați în fața micului ecran pentru a urmări cele mai importante știri ale zilei prezentate de Andreea Berecleanu. Știrista se adresează telespectatorilor ei, așa cum i-a obișnuit: „Doamnelor și domnilor, bună seara! Iată ce vedeți la Observator! Nu le mai zâmbește, dar privirea și tonul grav le comunică faptul că subiecte importante trebuie să fie cunoscute de către ei. Vorbește repede, fără pauze și trece direct la enunțarea știrilor. Anunță agenda subiectelor pe care le vor afla astăzi și trece la prezentarea propriu-zisă a știrilor.

Jurnalul de știri din data de 7 aprilie 2015 este alcătuit din 19 știri, dintre care o știre este de tipul flash (20 de secunde), iar celelalte 18 durează între 2 minute și 4 minute. Observatorul orei 19 este un jurnal descrescendo, cu știri de lungă durată la început, și cele de scurtă durată spre finalul programului. Dispunerea în așa manieră a știrilor se datorează în primul rând, faptului că evenimentele foarte importante sunt prezentate din mai multe puncte de vedere, pentru a oferi o imagine de ansamblu, iar în al doilea rând, datorită faptului că telespectatorii își mențin atenția ridicată la începutul buletinului de știri. Odată cu diminuarea gradului de gravitate al subiectelor scade și atitudinea rigidă și sobră și tonul grav al Andreei Berecleanu.

Subiectele știrilor prezentate în jurnal sunt din domenii precum sănătate, social, alimentație, economie, politic.

În ceea ce privește construcția jurnalului de știri din data de 7 aprilie 2015, acesta este fragmentat de o pauză publicitară de 3 minute, de la 19:41 la 19:44. Această pauză face trecerea spre finalul jurnalului de știri și spre subiectele care au rolul de a relaxa și distra telespectatorul. Sunt 2 știri cu durată scurtă. Una este despre o întâmplare petrecută în afara granițelor țării, iar cealaltă face trecerea către Observatorul Special, Octavia Geamănu primind legătura pentru a-și prezenta subiectele interesante ce urmează a fi dezvăluite publicului. La ora 19:45 Andreea anunță încheierea Observatorului: „Octavia, mulțumesc! Observatorul se încheie aici. La Antena 1 urmează Observator Special și emisiunea Hell’s Kitchen! Să aveți o seară bună! În această ultimă secvență a jurnalului de știri, Andreea construiește continuitatea la nivelul programului de televiziune al postului de televiziune Antena 1. Își înștiințează publicul cu privire la emisiunile pe care le poate viziona și invită astfel, să rămână aproape și după încheierea momentului ei. Ultimele minute de transmisie în direct, Andreea zâmbește, râde, tonul vocii îi este prietenos, nu mai condamnă, este mai relaxară, așa cum sunt și subiectele prezentate. Jurnalul se încheie cu imaginea de ansamblu a platoului de filmare, făcându-se astfel legătura între prezentator și platoul de unde sunt transmise știrile și publicul telespectator. Acestuia îi sunt transmise culorile specifice Observatorului pentru a-l familiariza cu ele și pentru a-l învăța să fie capabil să îl recunoască pe piață.

Pauza de 3 minute, 19:41-19:43, are rolul de publicitate. În acest interval orar, sunt promovate produse alimentare și produse și servicii din domeniul construcțiilor. Această pauză, delimitează, la nivelul jurnalului, momentul propriu-zis, unde sunt prezentate cele mai importante știri și întâmplări ale zilei, de momentul final, unde sunt anunțate și promovate programele postului de televiziune Antena 1. Așadar, cel de-al doilea rol pe care pauza dinspre finalul Observatorului îl deține, este acela de autopromovare. După acest moment, Octavia Geamănu, prezentatoarea Observatorului Special, anunță publicul telespectator cu privire la informațiile pe care le pot afla dacă vor rămâne în continuare alături de ea, iar Andreea Berecleanu anunță, încă o dată, spunând „la Antena 1 urmează Observator Special, iar de la 20:30 emisiunea Hell’s Kitchen”.

Jurnalul din data de 7 aprilie 2014 este construit urmând un set de mai multe strategii de discurs pe care Mirela Lazăr le amintește în lucrarea sa „Noua televiziune și jurnalismul de spectacol”. Strategia de autopromovare are rolul de a plasa produsul mediatic în mentalul telespectatorul, în așa fel încât acestuia să îi fie ușor să îl recunoască în contextul competitiv al celorlalte programe de știri. În cazul Observatorului 19, îndemnul „Fii Observator” și salutul deja ritualic al Andreei Berecleanu „Doamnelor și domnilor, bună seara!” individualizează jurnalul și îl fac ușor de reperat. Numai prin acest moto și salut, produsul devine unic, chiar dacă știrile prezentate fac parte și din desfășurătorul altor jurnale TV. Strategia de ancorare și cea de acroșare sunt cele care stau la baza construirii știrii, iar una fără cealaltă nu asigură reușita. Dacă titlul nu este construit în așa fel încât să fie captată atenția, telespectatorul vă căuta să schimbe programul, iar dacă titlul este unul bun, iar știrea este monotonă, telespectatorul va proceda la fel. În cazul acestui jurnal de știri, efectele sonore și vizuale sunt în strânsă legătură titlul știrii, iar împreună asigură coerență și coeziune momentului de 2 minute. Titluri precum „Inima Dorei s-a oprit. Alte patru bat”, „Trei frați prinși în jocul morții”, „O mamă se luptă să trăiască” sunt vizibile pe micul ecran pe parcursul lansării știrilor când Andreea Berecleanu este filmată în prim plan. Elementele vizuale nu sunt aglomerate pe micul ecran, ci lasă telespectatorul să caute el însuși informațiile. Aceste titluri sunt corelate cu efectele sonore și reconstituirile și folosirea unor secvențe, altele decât cele filmate direct despre cauză pentru a construi reportajele atunci când trebuie respectată strategia de autentificare. Sunt folosite mărturii ale martorilor ori a celor implicați în desfășurarea evenimentului Mărturiile „Dora s-a transformat într-un înger”, „Diferența de la 24% la 9%, aceea va fi diferența calculată în funcție de fiecare rețea comercială în parte” F.C -Vice-Președintele Asociației Marilor Rețele Comerciale, „Mă uit, în primul rând, să aibă termenul de garanție”. Sunt mărturii care nu doar că oferă autenticitate știrii, dar care o fac să pară mai aproape de telespectator și îl determină pe acesta să se implice și el în ceea ce înseamnă petrecerea unui anumit eveniment.

Jurnalul de știri arată o prezentatoare de știri sobră și dură în ton și în privire. Nu zâmbește deloc pe parcursul jurnalului, ci doar în momentul în care dă legătura Octaviei Geamănu și când anunță încheierea programului de știri. Ea știe că este imaginea unui post de televiziune care produce emisiuni de calitate și că acestea sunt înțelese și prin prisma celui care le prezintă. Mai mult decât atât, fiind un produs mediatic al cărui scop principal este acela de a informa, și ulterior de a distra și relaxa, Andreea trebuie să adopte o atitudine care să transmită acest lucru. Ea nu se poate prezenta în fața publicului său râzând, atunci când subiectele sunt grave și condamnă un anumit tip de comportament.

Andreea Berecleanu a impus, și de data aceasta, ordinea prezentării știrilor în jurnal. De 3 ori prezintă, pe scurt, știrile ce urmează a fi difuzate. În această situație, Andreea Berecleanu a creat suspans. Nu le spune telespectatorilor povestea anumitor știri, ci doar le menționează pentru a îi determina pe aceștia să rămână mai mult timp în fața micului ecran vizionând Observatorul. În aceeași situație, știrista dă continuitate jurnalului și îl fragmentează în același timp. Anunțarea știrilor care urmează să fie prezentate fragmentează cursul Observatorului prin difuzarea, preț de câteva secunde, a genericului. Cu toate acestea, fragmentarea duce la continuitatea jurnalului. Această scurtă prezentare a știrilor asigură integrarea lor în agenda jurnalului și plasarea lor în momentul potrivit în rândul știrilor cu teme și subiecte similare.

Mai mult decât atât, vedeta postului de televiziune Antena 1 are rolul și misiunea de a cere lămuriri. De aceea, în calitate de organizator al luărilor de cuvânt, Andreea Berecleanu oferă reporterilor posibilitatea de a prezenta noi informații despre subiect: „Berta Popescu vine cu ultimele vești de la omul de afaceri. Berta, bună seara!”. După cum se poate observa, Andreea Berecleanu îl înștiințează, mai întâi, pe telespectator cu privire la ce urmează să se petreacă în Observator. Îi prezintă publicului său reporterul care o să i se adreseze pentru următoarele 2 minute. Andreea este, așadar liantul între publicul său pe de o parte și colega sa, pe de altă parte. Andreea își consideră publicul un adevărat prieten căruia trebuie să i se prezinte persoana necunoscută care i se va adresa.

Mercier este de părere că prezentatorul își poate construi așa cum dorește el identitatea, în funcție de cum prezintă știrile. Așadar, Andreea și-a construit identitatea de formator de opinie, de persoană care își respectă meseria, dar mai ales oamenii cărora li se adresează seară de seară de la pupitrul știrilor. Este credibilă, autoritară, responsabilă, pasionată de ceea ce face și de gândul că ar putea să corijeze societatea românească. Valorile trustului Intact Media Group sunt și valorile ei. Este puternică, autentică, iar prezența-i în spațiul mediatic românesc îi este relevantă. Autenticitatea de care dă dovadă în fiecare seară, derivă din imaginea de prezentator pe care și-a construit-o și prin modul în care i se adresează publicului telespectator. Nu face pauze în vorbire, însă știe foarte bine să accentueze cuvintele cheie în transmiterea mesajului. Nu are probleme de dicție, iar acest lucru îi ușurează modul în care se adresează publicului și îi conferă un statut de specialist obținut după foarte mulți ani de experiență în televiziune. Andreea Berecleanu este puternică. În primul rând, puterea ei derivă din faptul că a știut să se mențină pe această piață, luând în calcul și generațiile tinere care au venit din urmă. Puterea ei vine, de asemenea, din cunoștințele dobândite de-a lungul anilor în acest domeniu. Experiența ei îi conferă puterea de a lua decizii, de a realiza anumite materiale și de a informa publicurile. Prezența-i pe micile ecrane a Andreei este relevantă, atât pentru Antena 1, cât și pentru cei care urmăresc acest post de televiziune. În primul rând, Andreea este cea mai importantă imagine a postului de televiziune Antena 1, dat fiind faptul că prezintă jurnalul de știri de seară, cel mai important produs mediatic marca Antena 1. De peste 16 ani, Andreea Berecleanu prezintă știrile Antenei 1. Ea este întocmai parte din istoria și evoluția, în timp, a Antenei. Mai mult decât atât, prezenta Andreei Berecleanu pe micile ecrane este relevantă și pentru publicul telespectator, dată fiind experiența acumulată în cei 22 de ani de jurnalism. Telespectatorii o urmăresc pentru că știe să prezinte, pentru că nu are greșeli de dicție, pentru comportamentul natural pe care îl afișează în fața camerei de filmat și pentru că ea însăși reprezintă o sursă reală și credibilă de informare.

Pe parcursul jurnalului de știri din data de 7 aprilie 2015, Andreea Berecleanu nu a utilizat verbe ori pronume personale la persoana I, numărul plural, semn că nu a instituit o comuniune cu publicul căruia i se adresează, ci a folosit o atitudine distantă, marcând astfel rolul de persoană autoritară. „veți vedea”. Îi pregătește pe telespectatori pentru ceea ce urmează, adresându-li-se direct. Nu îi individualizează pe telespectatori, cu forma verbală și pronominală la persoana a doua, numărul singular, ci li se adresează colectiv, „veți vedea” pentru a le demonstra că sunt mult mai multe persoane care se uită la Observator și care au aceleași nevoi de informare.

Andreea Berecleanu este prezentatorul de știri umanizat. Eu nu doar că prezintă o știre, menționând mesajul verbal, informațiile strict legate de evenimentul petrecut, dar prin intermediul limbajului non-verbal și para-verbal, transmite informații suplimentare telespectatorului, informații care îl ajută să perceapă și să interpreteze altfel mesajul. Fiecare cuvânt important dintr-o știre este accentuat. Inflexiunile vocii conferă știrii sens, emoție, îi accentuează caracterul grav ori nota ludică a evenimentului. Comunicarea para-verbală este însoțită de cea non-verbală pentru a construit un întreg în ceea ce privește transmiterea unui mesaj. Andreea dă din cap negativ atunci când un eveniment neplăcut s-a petrecut, la fel cum se mișcă, involuntar – sau nu, pentru a le demonstra telespectatorilor că este „aici”, că este „vie” și nu doar o statuie care are rolul de a furniza niște mesaje. Mai mult decât atât, ochii ei comunică la fel de multe informații, precum mesajul verbal transmite. De fiecare dată când termină de prezentat o știre ori trebuie să prezinte o alta nouă, Andreea își lasă privirea înspre partea ei stângă, jos și o ridică, ulterior, spre obiectivul camerei, atunci când trebuie să prezinte din nou, ceea ce înseamnă că din postura de prezentator, Andreea devine parte a publicului, urmărind imaginile. Acest moment surprins de obiectivul camerei de filmat, demonstrează faptul că Andreea are un comportament firesc, natural, asemenea tuturor celor care doresc să afle mai multe despre un eveniment și le arată faptul că și pentru ea reprezintă o curiozitate cele ce s-au petrecut și mai mult decât atât, le arată telespectatorilor că are încredere în această sursă de informare și în muncă depusă de colegii ei. Andreea Berecleanu nu ezită să privească drept în obiectivul camerei de filmat care reprezintă liantul între ea și telespectatorii săi. Camera este cea care intermediază legătura stabilită între știristă și publicuri, pe de o parte, și între instituția de presă și publicuri, pe de altă parte. Această privire direct în obiectivul camerei de filmat, asigură contactul vizual, atât de important în comunicarea interpersonală. În acest fel, Andreea se adresează, din punct de vedere verbal, „veți vedea” unei comunități unite de aceleași interese și nevoi de informare, dar stabilește un contact vizual cu fiecare telespectator în parte, stabilindu-se astfel un dialog între două persoane: emițător (Andreea Berecleanu) – receptor (publicul telespectator).

Nu în ultimul rând, Andreea ține cont de faptul că se adresează unui public diferit din punct de vedere, social, economic, demografic și astfel, își adaptează vocabularul pentru a fi înțeleasă de către toți cei cărora li se adresează. De aceea, știrista apelează la cuvinte și expresii care sunt ușor de înțeles, fără a lăsa loc unor interpretări acre să schimbe valoarea mesajului propriu-zis. Expresii precum „să cocheteze cu moartea” sau „administrează păcănelele” nu doar că sunt ușor de înțeles, dar au și capacitatea de a crea a numite trăiri și păreri referitoare la subiectele în cauză.

8 aprilie 2015

Miercuri, 8 aprilie 2015, Andreea Berecleanu se adresează pentru prima dată telespectatorilor la ora 18:51, când Simona Gherghe îi dă legătura știristei în platoul Observatorului pentru a anunța cele mai importante evenimente ale zilei. Timp de aproximativ 2 minute, Andreea prezintă 4 știri, 2 dintre ele reluând subiecte prezentate cu o zi înainte, și anume: cazul fetei omorâte de un șofer vitezoman, ale cărei organe a salvat viața altor 4 persoane și cazul omului de afaceri George Copos, proaspăt eliberat din penitenciar; acestor două subiecte, alăturându-se două alte evenimente și informații importante pentru public precum vremea în ziua de Paște și marea captură de droguri.

Buletinul de știri din data de 8 aprilie 2015 este alcătuit din 17 știri, fiecare depășind 2 minute de prezentare și nu este selectată nici o știre de tipul flash. Jurnalul orei 19 este unul de tip descrescendo. Dacă prima știre durează peste 3 minute, următoarele sunt de aproximativ 2 minute, 2 minute și; în funcție de subiectul abordat și de gradul de interes pe care telespectatorul l-ar putea arăta față de știre. Știrile cele mai ample sunt dispuse la început jurnalului de știri deoarece publicul nu se plictisește atât de repede și dă dovadă de o atenție ridicată. Jurnalul este alcătuit din știri construite atât din imagini cât și din comentarii; comentarii ale amfitrionului, ale reporterului ori ale unui specialist în domeniu, părerile acestuia din urmă având rolul de a oferi veridicitate și consistență știrii, dar mai ales, de a aduce noi informații suplimentare. De data aceasta, pauza de publicitate este luată începând cu minutul 42 al orei 19 până la ora 19:45. Momentul publicitar este anunțat de către Andreea „noi ne revedem după 3 minute de publicitate. Vă aștept!”. În această situație se poate observa faptul că Andreea Berecleanu hotărăște să depășească barierele impuse între ea și public, alegând să folosească verbul la persoana I, numărul plural „ne revedem”, ceea ce înseamnă că aceasta este doritoarea să își restabilească legătura cu cei care o urmăresc. De aceeași parte cu publicul ei este și în momentul în care, în postura de a cere lămuriri: „Este important să știm dacă în Noaptea de Înviere să ne luăm umbrela. Colega mea, Alexandra, ne spune la ce să ne așteptăm! Bună seara, Alexandra! …. Alexandra, Mulțumesc!” La început, după cum se poate observa, Andreea, nu doar că este cea care mediatiză legătura dintre instituția de presă și public, dar devine, ea însăși parte a publicului. Este de aceeași baricadă cu publicul său, semn că și ea este interesată de prognoza meteorologică și că are încredere în informațiile transmise de colega sa. Până a o lăsa pe colega ei să vorbească, Andreea Berecleanu se asigură de faptul că publicul său o cunoaște pe cea care li se va adresa și o plasează drept imagine a postului de televiziune Antena 1. Prin folosirea substantivului și a pronumelui adjectival „colega mea”, Andreea îi conferă reporteriței autoritate și, mai mult decât atât, rolul de mediator între Antena 1 și public. După ce reporterul Antenei 1 își încheie momentul, Andreea Berecleanu își obține rolul de autoritate în Observator și îi mulțumește Alexandrei în nume propriu: „Alexandra, mulțumesc!”, iar din acest moment începe să își privească, din nou în ochi, telespectatorul. Buletinul de știri se încheie cu genericul Observatorului și cu anunțarea celor două momente pe care telespectatorii le pot urmări în continuare la Antena 1. Zâmbește și urează publicului său o seară frumoasă în continuare alături de produsele Antenei 1.

Scenografia contribuie la captarea și menținerea atenției publicului telespectator. De fiecare dată când o știre este prezentată pe scurt de către Andreea Berecleanu, este difuzat în paralel genericul Observatorului. Astfel, genericul are un impact asupra telespectatorului și îi amintește încă o dată că urmărește un produs marca Antena 1.

Observatorul din data de 8 aprilie 2015 a avut și el, la bază, strategiile de discurs menționate de Mirela Lazăr. Strategia de autentificare s-a făcut remarcată prin declarațiile celor implicați în desfășurarea evenimentului. Cazul fetei Dora, care a fost omorâtă din cauza neatenției unui șofer și ai căror părinți au decis să îi doneze organele au făcut ca 4 persoane să aibă o viață nouă, iar declarațiile acestora aduc cazul și mai aproape de inimile românilor: „Mulțumesc familiei și mă bucur că există oameni care se gândesc la asta. Simt că mi s-a acordat dreptul la o nouă viață”, „A fost un om minunat, a fost cea mai bună prietenă a mea și doare foarte tare să știi, dintr-o dată, că nu mai e”. Sunt mărturii care emoționează telespectatorul și care îl determină să empatizeze cu cei aflați în cauză, dar mai ales îl determină să urmărească în continuare buletinele de știri ale Antenei 1 în speranța ca va primi noi informații despre acest caz. Atât strategia de autentificare, cât și cea de credibilizare care vizează oferirea transmiterea unor informații care ușor pot fi probate, se sprijină pe ideea realizării unei realități transparente, obiective și cât mai aproape de adevăr. Strategia de acroșare a publicului telespectator folosește genericul, efectele sonore și imaginile pentru a crea suspansul. Efectele sonore sunt folosite, în cea mai mare măsură, ca pe un amplificator al emoțiilor, fie că sunt pozitive – Campania Cioc-Cioc a Antenei 1 , negative, ori de compasiune, cazul Dorei. În cazul Dorei și a mamei bolnave de cancer care are nevoie de ajutorul românilor pentru a se trata, secvențele sunt difuzate încet pentru a accentua anumite trăsături fizice și pentru a amplifica telespectatorului emoțiilor. În ceea ce privește construirea știrii, pe lângă strategia de acroșare, este utilizată și strategia de ancorare. Aceasta din urmă se referă la dispunerea imaginii și textului pe micul ecran. Titlul știrii este prezent pe micul ecran pe tot parcursul prezentării informațiilor, atât în momentul în care Andreea Berecleanu lansează știrea, cât și în momentul în care imaginile sunt difuzate. Elementele vizuale nu sunt aglomerate pe micul ecran. Când știrea este lansată, pe televizor, telespectatorul observă doar imaginea prim-plan a Andreei și titlul știrii, iar în partea a doua a știrii, pe micul ecran sunt doar imagine audio-video și titlul, în partea de jos a ecranului. Mai mult decât atât, strategia relațională este abordată pentru ca telespectatorul să fie implicat în dialogul cu Andreea Berecleanu. Această strategie relațională constă în folosirea unor pronume personale, persoana I și a II-a, numărul plural, care să ateste adresarea directă către public: „Vă aștept peste 10 minute cu cele mai importante știri din Observator”, „[…] mai greu va fi cu taximetriștii și cu cei care livrează la mâncare domiciliu. De ce? Vă spun peste 10 minute!”, „Noi ne revedem este 3 minute de publicitate. Vă aștept”. Prin intermediul acestor forme pronominale se stabilește relația dintre Emițător și Receptor, dintre Andreea Berecleanu și publicul său. Mai mult decât atât, această adresare directă marchează o comunicare bidirecțională. Andreea se adresează publicului său, iar publicul îi răspunde prin intenția pe care o are după auzul acestei adresări: rămâne în continuare alături de știristă ori își caută un alt jurnal pe care să îl urmărească.

În ceea ce privește primele propoziții rostite din momentul preluării cuvântului, Andreea Berecleanu o salută pe Simona, apoi își salută publicul, cel căruia i se adresează seară de seară. „Bună seara, Simona! Bună seara, doamnelor și domnilor! Vă aștept peste 10 minute la Observator cu cele mai importante știri!”. În momentul în care își salută, atât colega de televiziune, cât și publicul, Andrea Berecleanu zâmbește, fiind amabilă și bucuroasă că se află din nou la pupitrul știrilor. În momentul în care știrile cele mai importante sunt anunțate, Andreea adoptă o postură serioasă și încă de acum își impune rolul de persoană autoritară, deoarece hotărăște care sunt știrile cu care dorește să își surprindă publicul și să îl determine să rămână alături de ea începând cu ora 19:00. Trecerea de la momentul introductiv la cel de anunțare al știrilor se face brusc, fără nici o altă formă de anunț, cum ar fi „haideți să vedem cele mai importante știri ale zilei”. Vorbește repede, așa cum și-a obișnuit telespectatorii, și fără pauze în vorbire. Mediază legătura între publicul telespectator și instituția de presă pe care o reprezintă într-un mod propriu, personal și ușor de identificat de către cei care o urmăresc. Modul în care rostește cuvintele, siguranța de sine de care dă dovadă pe parcursul jurnalului de știri, modul în care le accentuează și i le prezintă publicului său o poziționează drept o persoană care inspiră credibilitate și încredere. Jurnalul de știri din data de 8 aprilie 2015 a început la ora 18:58 cu formula de adresare devenită deja cunoscută de către telespectatori „Doamnelor și domnilor, bună seara! Iată ce vedeți la Observator!”. Prin adoptarea unei formule de adresare unică, specifică ei, Andreea Berecleanu își personalizează și individualizează relația pe care o instituie cu publicul căruia i se adresează. La acest mesaj verbal contribuie și elementele de factură kinezică, precum mimica și gestica. Zâmbește și dă din cap în sens pozitiv, semn că se bucură să se afle din nou în fața lor.

Și de data aceasta, Andreea impune ordinea prezentării știrilor, arătându-și autoritatea. În momentul în care Simona Gherghe îi dă legătura în platoul știrilor Andreei, aceasta alege să aducă la cunoștință 4 dintre cele mai importante evenimente petrecute în țară în ultimele ore. Începând cu ora 18:58, când jurnalul de știri a început, Andreea a ales să prezinte alte 4 știri cu scopul de a îi prezenta o parte din știrile pe care le-ar putea afla telespectatorul. Imediat după prezentarea primei știri, Andreea începe să sporească suspansul, anunțând un nou subiect dezbătut în Observator mai târziu. Ea știe cum să facă trecerea de la o temă dezbătută la următoarea, fără ca aceasta să fie una bruscă și deranjantă pentru telespectator. Când îi dă cuvântul colegei sale, pentru a aduce cele mai noi informații despre meteo, Andreea știe să facă trecerea de la momentul ei la cel ai reporterului.

Fiind un buletin de știri de tip clasic, acesta are o singură persoană înzestrată cu autoritate, iar aceea este prezentatorul, cunoscut drept și amfitrion sau gazdă. Andreea Berecleanu îndeplinește acest rol și are sarcina de a anunța lansarea fiecărei știri urmată de reportajul în imagini. Mai mult decât atât, jurnalul de știri clasic are tendința de a crea din simplul prezentator o vedetă și astfel, se întâmplă ca telespectatorii să spună că se uită la știrile Andreei Berecleanu. În această situație, imaginea postului de televiziune pe care îl reprezintă devine similară cu imagine prezentatorului în mentalul publicului. Când acest lucru se întâmplă, înseamnă ca știristul nu doar că prezintă cele mai importante evenimente ale zilei, dar a preluat și și-a însușit valorile trustului de care aparține și le promovează seară de seară, de fiecare dată când se află în fața telespectatorilor săi. Andreea Berecleanu este un model în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor ce țin de meseria ei. Nu are greșeli de dicție, nu se emoționează, nu îi tremură vocea. Este stăpână pe sine și pe ceea ce trebuie să facă. Știe, când și cum să se comporte cu autoritate sau cu blândețe și voioșie în funcție de subiectul prezentat.

Fiind vocea instituțională a Antenei 1, Andreea Berecleanu trebuie să țină cont, pe de o parte de politica și de valorile postului de televiziune pe care îl reprezintă, iar pe de altă parte de publicul căruia i se adresează. Acest fapt nu îi influențează doar modul de adresare, ci și ținuta vestimentară și comportamentală. Așadar, stilul vestimentar reprezintă o combinație între autoritate și prietenie, adoptând ținute în linii clasice, dar în culori vii.

9 aprilie 2015

Ziua de 9 aprilie 2015 aduce o modificare la nivelul Observatorului orei 19. Dat fiind faptul că ziua de 9 aprilie a corespuns zilei cunoscută în calendarul creștin-ortodox drept Joia Mare, emisiunea prezentată de Simona Gherghe și-a modificat puțin programul. Astfel, spre sfârșitul emisiunii au fost difuzate imagini filmate în Israel, acolo unde Simona Gherghe împreună cu alte vedete din România, iar din acest motiv nu a fost posibilă legătura în platoul știrilor. Prin urmare, Observatorul prezentat de Andreea Berecleanu a început la ora 18:58 cu genericul programului și ulterior, cu adresarea directă a acesteia, așa cum și-a obișnuit telespectatorii: „Doamnelor și domnilor, bună seara! Iată ce vedeți la Observator!”. Relația cu publicul său este personalizată încă din formula de adresare devenită element specific al discursului prezentatoarei, căpătând caracter ritualic. Din cea de-a doua propoziție, Andreea se poziționează drept Emițător, persoana cu autoritate, persoana care aduce cele mai noi informații. Andreea este amfitrionul, gazda întâlnirii din acea seară.

Din punctul de vedere al construcției buletinului de știri, acesta este definit prin 19 de știri cu durată de peste 2 minute, dispuse în așa fel încât, structura rezultată să fie aceea a unui jurnal descrescendo, cu știri mai ample la început și mai scurte spre final. Fiind Joia Mare, majoritatea subiectelor prezentate au legătura cu sărbătoarea Pascală, semn că alegerea știrilor unui jurnal este puternic influențată de evenimentele importante care se petrec în viața românilor. Nu numai că sunt difuzate știri în legătura cu vopseaua de ouă, despre alimentele de Paște și despre locul de unde pot fi achiziționate, dar și numărul cazurilor sociale a crescut. De data aceasta am putut observa faptul că numărul știrilor negative, despre crime și accidente a fost redus semnificat, acestea fiind difuzate până în minutul 17 al jurnalului, restul timpului fiind dedicat informațiilor cu tematică pascală. Pauza de 3 minute, din intervalul orar: 19:42 – 19:45, anunță sfârșitul buletinului de știri, așa cum publicul a fost obișnuit. Aceste schimbări observate la nivelul informațiilor prezentate, aduc schimbări la nivelul comunicării non-verbale și para-verbale. Andreea Berecleanu a zâmbit din a doua jumătate a jurnalului, începând cu minutul 17, a dat de fiecare dată din cap în semn aprobator, ochii îi comunicau, la rândul lor, bunătate, iar inflexiunile vocii transmiteau emoțiile și fericirea pe care mesajul verbal i le furniza.

Deși unghiul de filmare specific buletinului de știri este cel prim-plan, în momentul în care Andreea îi dă legătura G.M unghiul de filmare se schimbă și astfel se recurge la obținerea unei imagini de ansamblu a studioului, surprinsă din partea ei stângă, deoarece s-a dorit obținerea unui cadru în care atât reporterul G.M cât și prezentatoarea, se află. Scenografia, în această situație, captează atenția telespectatorului. Pentru el, atât omul care își desfășoară activitatea pe teren pentru a obține cele mai importante evenimente, cât și cel care se află la pupitrul știrilor sunt puși la egalitate și aduși, simultan în casa lui. Surprinderea decorului oferă autenticitate și credibilitate știrilor prezentate în aceeași măsură în care stârnește curiozitatea telespectatorului; el dorindu-și să vadă, de fiecare dată, cum și unde se realizează știrile.

Trecerea de la salut la prezentarea celor mai importante știri ale zilei se face brusc, fără o pauză un vorbire sau prin difuzarea genericului. Cele 4 știri prezentate pe scurt sunt despre o crimă, despre un miracol în domeniul medicinii, despre un accident rutier grav și în ultimul rând, despre vopseaua de ouă. Imediat după acest moment, este difuzat genericul și astfel, se face trecerea de la momentul introductiv la cel propriu-zis, al jurnalului. Această trecere este marcată și la nivelul mimicii, Andreea Berecleanu ridicând privirea spre obiectivul camerei și astfel, este inițiat dialogul cu telespectatorul.

Jurnalul de știri este construit pe baza unor câteva strategii de discurs, numite și strategii de influență, pentru ca telespectatorul să fie ținut mereu aproape. Prima strategie la care Andreea recurge este cea a contactului vizual. Pe tot parcursul buletinului de știri, Andreea se uită direct în obiectivul camerei de filmat, și dincolo de el, își privește în ochi telespectatorul, iar pe de altă parte, se uită în plasma din studio, semn că i se adresează direct reporterului care are rolul de a oferi informațiile suplimentare pe care gazda jurnalului i le cere. Andreea Berecleanu se bazează în tot acest parcurs de 45 de minute, de strategia autentificării. Ea știe că prezența în platoul de știri al Antenei 1 îi conferă un atu în ceea ce privește credibilizarea știrilor. Dincolo de prezența ei care conferă știrii veridicitate, platoul știrilor vine și întărește acest lucru. Genericul, culorile specifice și decorul conferă autenticitate și credibilitate sursei de informare. Andreea Berecleanu, de-a lungul fiecărui jurnal de știri, așa cum s-a întâmplat și în cel din data de 9 aprilie 2015, folosește o strategie de autentificare și credibilizare. Pentru Quere „valabilitatea verosimilului are în vedere nu adevărul enunțului, ci adevărul enunțării, iar în aceasta, nu sinceritatea sau autenticitatea locutorului, ci capacitatea de a garanta o largă adeziune”. Așa se explică modalitatea în care Andreea frazează mesajul, accentuează cuvintele cele mai importante și se folosește de inflexiunile vocii și de privire pentru a atrage încă o dată atenția la ceea ce dorește să transmită. Vorbirea rapidă, fără pauze prea lungi, conferă continuitate și dinamică știrii și nu lasă telespectatorul să se plictisească. Mai mult decât atât, Observatorul orei 19 este construit ținând cont de o strategie de scenarizare, strategie ce constă într-o actualizare a discursului ținând cont de publicul căruia i se adresează seară de seară. Astfel, în funcție de subiectul prezentat, Andreea adoptă mecanisme specifice de prezentare a știrii. Amplifică dramatismul, creează și crește suspansul ori sporește ludicul apelând la satiră ori retorică, toate acestea fiind posibile atât prin punerea în comun a limbajului verbal, non-verbal și para-verbal. Strategia de ancorare este strâns legată de cea de acroșare. Aceste două strategii țin de nivelul vizual și de toate instrumentele folosite în așa fel încât telespectatorul Antenei 1 să rămână fidel acestui program de știri. Genericul, culorile din platoul precum și reportajele sunt construite în așa fel încât publicul să fie acroșat, sensibilizat și fidelizat. Dacă genericul are rolul de a anunța telespectatorul de începerea și încheierea buletinul de știri, precum și de a îl înștiința care sunt subiectele ce vor fi prezentate pe larg, mai târziu în jurnal, reportajele au rolul de a îl informa, de a îl distra și de a îl capta. Reportajele sunt alcătuite din imagini și sunet, cel din urmă contribuind la amplificarea emoțiilor și mesajelor transmise. Ele ancorează produsul într-o realitate proxemică a telespectatorului și îl acroșează, determinându-l să urmărească în continuare Antena 1. În ceea ce privește strategia de autopromovare, Observatorul Antenei 1 se face cunoscut prin însuși mesajul pe care îl promovează „Fii Observator!”. Acest mesaj individualizează produsul pe piața concurențială și are caracter didactic. Jurnaliștii acestui post de televiziune și în mod direct, Andreea Berecleanu și ceilalți prezentatori ai Observatorului, aflați în ipostaza persoanei autoritare, îndeamnă românii să fie observatori în comunitatea în care trăiesc, să fie parte a societății și atunci când pot, să se implice pentru a schimba în bine ceva. În mod indirect însă, mesajul „Fii Observator” le induce ideea de a urmări știrile Observatorului, de a fi parte a acestui moment din grila de programe a postului de televiziune Antena 1.

Pauza de 3 minute dinspre finalul Observatorului are rol atât de publicitate cât și de promovare și autopromovare. Pe parcursul pauzei de publicitate sunt promovate produse electrocasnice, servicii de telefonie mobilă și autoturisme,. Așadar, sunt promovate produse și servicii de interes general care se adresează unui public general. După cum s-a putut observa, în această pauză publicitară nu a fost amintit telespectatorului nici o emisiune marca Antena 1. Odată început Observatorul, se poate observa faptul că pauza publicitară a făcut trecerea spre momentul de promovare a emisiunilor care urmează a fi difuzate la Antena 1 și, implicit, de autopromovare a postului de televiziune. Andreea înștiințează publicul telespectator că la Antena 1 urmează Observator Special, iar de la 20:30 Next Star. Această reamintire a publicului cu privire la ce urmează în grila de programe reprezintă o tactică de a menține ridicate audiențele și în orele următoare.

Toate aceste strategii identificate la nivelul Observatorului se încheie odată cu genericul de final și cu replicile care încheie o nouă ediție a buletinului de știri. Jurnalul se încheie la ora 19:46 cu recomandările făcute de Andreea „Observatorul se încheie aici! La Antena 1 urmează Observatorul Special și de la ora 20:30 Next Star! Să aveți o seară plăcută!”. Până în acest ultim moment, Andreea își menține rolul de gazdă al emisiunii și de liant, mediator între instituția de presă și public. Ea se asigură că publicul său va urmări în continuare programele Antenei 1.

Încă de la început și până la finalul buletinului de știri, Andreea Berecleanu a avut rolul de a impune ordinea prezentării știrilor. Ea știe care sunt știrile care au capacitatea nu doar de a capta atenția telespectatorului său, ci și de a îi stârni curiozitatea. Andreea Berecleanu lansează știrea cu tot ce are ea mai captivant, fie că este vorba despre o persoană cunoscută, despre o întâmplare unică, ori despre o reușită. Modul în care sunt planificate știrile în desfășurător este unul atent stabilit, ceea ce înseamnă că evenimentele prezentate urmează un fir narativ specific, construit în așa fel încât, trecerea de la un subiect la un subiect la următorul să se facă treptat, fără a deranja telespectatorul. Mai mult decât atât, această atentă structurare a știrilor și dispunere într-o ordine logică în desfășurător conferă linearitate și continuitate jurnalului. Cu alte cuvinte, cum fiecare știre este o poveste a cuiva, așa toate știrile dispuse și prezentare într-o ordine firească a subiectelor, Andreea Berecleanu îi prezintă telespectatorului o poveste alcătuită din poveștile oamenilor. Povestea fiecărui Observator este alcătuită din poveștile oamenilor de pretutindeni. Această continuitate este asigurată și de anunțarea subiectelor care vor fi prezentate mai târziu în jurnal. De 4 ori au fost anunțate noi subiecte ce vor fi discutate pe larg în jurnal, iar de fiecare dată s-a auzit genericul, cele două fiind instrumente de creștere a suspansului. Odată lansată știrea cu ceea ce are ea mai captivant, telespectatorul va dori să urmărească în continuare știrile la Antena 1, fără a fi tentat să caute un alt post de televiziune care să îi ofere informații interesante.

Și în acest buletin de știri, Andreea Berecleanu își duce la capăt responsabilitatea de a cere noi informații despre un anumit caz pentru publicul său telespectator. De patru ori se află în ipostaza de a cere informații de actualitate unor colegi-reporteri, iar de fiecare dată are grijă să îi facă publicului său cunoștință cu reporterul, cel care se va afla, timp de câteva minute, în locul Andreei Berecleanu. „G.M este în locul în care a fost făcută descoperirea șocantă. Georgiana, bună seara!” Andreea Berecleanu, în calitate de instanță mediatoare între instituția de presă pe care o reprezintă și publicul său, aduce informații pentru a credibiliza, nu doar veridicitatea situației petrecute, dar și faptul că instituția de presă, respectiv postul de televiziune Antena 1, caută să le ofere publicului știri adevărate.

În ceea ce privește stabilirea unui dialog cu publicul său, Andreea încearcă să depășească orice bariere comunicaționale. Astfel, știrista nu doar că a depășit pragul instituit între cele două instanțe ale comunicării: emițător și receptor și renunță la postura de persoană autoritară, spunând că „noi ne revedem peste 3 minute de publicitate”. Acest pronume personal „noi” sugerează, pe de o parte, faptul că jurnalul continuă cu noi informații, iar pe de altă parte, Andreea le transmite faptul că dorește să îi reîntâlnească și după pauză. Aceste bariere comunicaționale sunt depășite și datorită încercărilor de a folosi cuvinte ușor de înțeles de către cei care o urmăresc. Prin urmare, sunt folosite expresii precum: „a fost făcut colet la propriu”sau „va conjuga verbul a avea la trecut”; expresii ce sunt nu doar înțelese de public, dar au rolul de a umaniza discursul, de a-l detașa de acele formulări tip caracterizate de un limbaj sec, de lemn.

S-a demonstrat de-a lungul timpului faptul că jurnalul clasic de televiziune are rolul de a face din prezentatorul de știri, o vedetă a postului. Și Kotler susține acest punct de vedere afirmând că, o vedetă devine „actorul social care beneficiază de un total semnificativ de ore de cameră video alocate într-un timp determinat de apariția la televiziune”. Analizând cazul Andreei Berecleanu, se poate susține faptul că aceasta este o vedetă a postului de televiziune Antena 1, deoarece face parte din acest trust de peste 13 ani, iar de peste 5 ani prezintă singură știrile Observatorului orei 19. Mai mult decât atât, titulatura de vedetă a postului Antena 1 i-o dă chiar postura în care se află, prezentatoare a celui mai important buletin de știri al zilei”

10 aprilie 2015

Data de 10 aprilie 2015 a coincis zilei de vineri, cunoscută de către creștini drept Vinerea Mare. Această zi de sărbătoare a influențat modul în care emisiunile difuzate la Antena 1 au fost structurate și realizate. Așadar, cum emisiunea Acces Direct prezentată de către Simona Gherghe nu a fost una „în direct”, legătura în platoul Observatorului nu a fost posibilă. A fost a doua zi când legătura în platoul știrilor nu a fost realizată, iar telespectatorii jurnalului nu au putut fi înștiințați cu privire la evenimentele care vor fi prezentate pe larg pe parcursul Observatorului. În aceste condiții, Observatorul orei 19 începe la ora 18:58 cu momentul introductiv: salutul știristei și prezentarea pe scurt a celor mai importante evenimente ale zilei. Relația personalizată între Andreea Berecleanu și publicul său începe prin formula de adresare deja cunoscută: „Doamnelor și domnilor, bună seara! Iată ce vedeți la Observator!”.

Buletinul de știri difuzat în acea zi, a fost alcătuit din 18 știri din domenii precum: medicină, social, monden, sport, politică, religios. În această zi de sărbătoare, știrile cu caracter social sunt mai numeroase. Sunt cazuri sociale susținute de Campania Mereu Aproape și oamenii bine-voitori din țară. . La fel de numeroase sunt și crimele prezentate în jurnal care reprezintă un semnal de alarmă și care condamnă astfel de comportamente. Pauza publicitară luată în intervalul ora 19:42-19:45 delimitează subiectele cele mai importante de cele care au rolul de a destinde. Această pauză are atât rolul de publicitate, cât și de promovare. Pauza este văzută drept publicitate în momentul în care sunt difuzate reclame pentru produse și servicii de telefonie mobilă, servicii de asigurări, produse alimentare, medicamente și campania de promovare a României. Pe de altă parte, pauza este văzută ca pe un instrument de promovare și autopromovare. Imediat după încheierea momentului publicitar, Andreea Berecleanu o lasă pe O.G să prezinte știrile pe care românii le pot urmări la Observator Special, fiind astfel autopromovat produsul mediatic marca Antena 1, iar duă acest moment Andreea promovează filmul care poate fi urmărit începând cu ora 20:30. Subiectele prezentate au lungimea de aproximativ 2 minute, cu excepția a două dintre ele, unul dintre ele fiind de tipul flash, de 30 de secunde, celălalt fiind de 6 minute și prezentând povestea castelului Bran. Acest jurnal este de tipul crevasă, cu știri prima și ultima știre de lungă durată de 6:01 și respectiv 6 minute.

Jurnalul difuzat în ziua de 10 aprilie 2015 a fost construit ținând cont de strategiile de discurs care au rolul de a asigura stabilirea relației între Andreea Berecleanu și publicul său. Sunt strategii discursive care asigură audiența mărită pe care postul de televiziune dorește să o obțină seară de seară, în intervalul orar 19:00-19:45 și nu numai.

Observatorul orei 19 este construit pe baza unor strategii de discurs cu scopul de a realiza un produs mediatic care să atragă atenția telespectatorului, să îl determine să îl urmărească știrile Antenei 1. Pornind de la strategiile de autentificare și credibilizare, jurnaliștii Observatorului se deplasează la locul producerii întâmplărilor cu scopul de a obține mărturii și declarații, atât din partea celor implicați direct, când este posibil, cât și din partea martorilor și a autorităților, cu scopul de a construi o realitate transparentă, obiectă și credibilă. „Deci nu, nu știu persoane, așa clar să pot indic pe cineva”-soția sirianului găsit mort în portbagajul unui autoturism. „Prevederile legii Big Brother îi stopează cumva pe anchetatori. Nu pot polițiștii afla date esențiale, cum ar fi: ultima convorbire și mai ales, unde s-a aflat atunci când a purtat această convorbire” Colone D.A. La această strategie de autentificare și credibilizare contribuie și reporterul deplasat la fața locului pentru a aduce informații noi telespectatorilor: „L.C este în locul unde noaptea trecută s-a dezlănțuit urgia”. Andreea Berecleanu este parte a unei echipe care trebuie să se ocupe de strategia de scenarizare. În această situație, atât Andreea, cât și echipa din care face parte, trebuie să se asigure de faptul că telespectatorul este integrat în povestea subiectului și astfel, aceștia se folosesc de diferite instrumente pentru a integra publicul telespectator în cele ce se petrec. Astfel, reconstrucția poveștii sirianului găsit mort într-o mașină, precum și filmulețe utilizate în știrile din domeniul medicinii, fac în așa fel încât telespectatorul să fie implicat direct. Vizionând filmulețele de reconstruire devine chiar el martor al întâmplării și își poate construi singur o opinie pe care să o susțină. Pe lângă acest filmuleț, cei din echipa Observatorului se folosesc de efecte sonore și vizuale care contribuie la realizarea unui scenariu care să îl acroșeze, să îl capteze și să îl determine pe telespectator să rămână în continuare fidel acestui buletin de știri. Observatorul orei 19 este rezultatul unei echipe care știe cât de importantă este strategia de ancorare care ține de modul în care sunt dispuse mesajele vizuale și textuale pe micul ecran. Astfel, în cadrul Observatorului din data de 10 aprilie 2015 am observat că imaginile sunt dispuse în așa fel încât să ofere omogenitate, coeziune produsului mediatic. Momentul lansării știrii de către Andreea Berecleanu este prezentat pe micul ecran în două maniere, fie pe micul ecran apare în prim plan Andreea , fie micul ecran este împărțit în așa fel încât, în partea stângă a imaginii să fie gazda jurnalului, iar în partea dreaptă să fie secvențele care alcătuiesc știrea. Mai mult decât atât, momentul de lansare al știrii este susținut și de acel titlu al știrii care este dispus în partea de jos a ecranului. Mai mult decât atât, publicul telespectator este ancorat în jurnal și datorită genericului, efectelor vizuale și sonore care, împreună, dau ca rezultat știrea care îi ține pe telespectatori pe acest program de știri. Nu în ultimul rând, strategia relațională, care constă în ancorarea telespectatorului în mesajul Andreei Berecleanu se realizează prin depășirea barierelor impuse între ea și cei cărora li se adresează. Prin urmare, Andreea realizează o comuniune, și devine chiar ea parte a publicului „mai multe ne spune O.G!”, „Să ne bucurăm cât mai putem de Bran!”. Andreea, nu doar că este gazda a acestui program de știri și imaginea acestui post de televiziune, dar este și cetățean, membru al societății care dorește să afle cât mai multe despre cele ce se petrec în jurul ei. Astfel, nu doar că este un exemplu în ceea ce privește rolul de amfitrion al celui mai important buletin de știri al zilei, dar este și un exemplu pentru cei doresc să se informeze cu privire la schimbările care se petrec în comunitate, deoarece ea însăși ascultă sfaturile și informațiile primite de la reporterii Antenei 1.

Andreea Berecleanu se situează astfel, pe postul de amfitrion al întâlnirii, de persoană cu autoritate în ceea ce privește desfășurarea programului. Ea știe ce și mai ales când trebuie să vadă anumite imagini și să audă anumite informații. Astfel, își stabilește ordinea în care știrile vor ajunge la telespectator conform desfășurătorului. Primele 4 știri prezentate au drept subiecte 2 crime, un divorț monden și o caz medical românesc reușit. Prin urmare, Andreea Berecleanu are rolul de a impune ordinea știrilor, arătându-și autoritatea. Acest rol este strâns corelat cu cel de a conferi continuitate jurnalului ori de a îl fragmenta. În momentul în care Andreea Berecleanu hotărăște să anunțe știrile care urmează a fi prezentate în jurnal, hotărăște și ordinea în care vor fi aduse la cunoștința publicului. Ea știe să mențină ridicat interesul telespectatorului și să îl țină în suspans, deoarece un subiect care îi va stârni curiozitatea îl va ține în fața micului ecran, urmărind Observatorul și așteptând ca respectiva știre să fie difuzată.

În calitate de amfitrion al jurnalului, este nevoită să îi ofere publicului său care o urmărește seară de seară informații complete și de aceea își asumă rolul de a cere lămuriri, iar reporterii Observatorului o ajută să își ducă la îndeplinire acest rol: „L.G este în locul unde noapte trecută s-a dezlănțuit urgia și ne poate sune mai multe. Laura, bună seara!”; „M.B este la Mănăstirea Radu Vodă. M, ce spune tradiția? Ce se întâmplă în această seară, după slujbă?”, „Mai multe detalii ne sune O.G. Bună seara, O!”. De trei ori și-a asumat acest rol în jurnalul din data de 10 aprilie 2015. După cum se poate observa, de două ori, Andreea Berecleanu a depășit barierele impuse între ea și public și a ales să fie și ea parte a celor interesați de informațiile suplimentare transmise de reporteri. În această situație, Andreea demonstrează celor care o urmăresc faptul că are încredere în informațiile furnizate, dar mai ales în cel care transmite informațiile. Această barieră este depășită și prin folosirea unor expresii și cuvinte care sunt nu doar ușor de înțeles, ci și stârnesc amuzamentul prin alăturarea unor cuvinte care fac parte din domenii diferite: „Oierii au schimbat strategia de marketing”, „A vrut să pună pe masă ouă de dinozaur dar n-a găsit pe internet. De supărare, a tăiat un porc”. Sun expresii construite având la bază umorul fin, iar tonalitatea, element al comunicării para-verbale, amplifică și mai mult aceste intenții satirice.

Voce credibilă a instituției de presă, Andreea Berecleanu iese din anonimat. Conform lui Charaudeau ea „se postulează ca un enunțător personalizat”, pune întrebări, completează și hotărăște cum să se adreseze publicului său, cum să își construiască discursul în așa fel încât să își seducă publicul și să îl determine să rămână lângă ea seară de seară, începând cu ora 19. Tonul sigur, fluența cu care prezintă știrile, precum și stăpânirea pe sine dobândită de-a lungul anilor îi credibilizează, pe de o parte, spusele, și pe de altă parte, rolul pe care îl deține, acela de prezentator de știri.

III. Analiza secundară: Imaginea canalului de televiziune Antena 1 și a Observatorului orei 19 în presă

Postul de televiziune Antena 1 a fost lansat în România pe data de 29 noiembrie 1993 și a emis în București și în zonele învecinate ale Capitalei, fiind astfel un post de televiziune regional. Odată cu trecerea anilor, grila de programe s-a dezvoltat, Antena 1 difuzând în prezent, nu numai jurnale de știri și filme, ci și emisiuni sportive și de divertisment, iar din punct de vedere al acoperirii geografice, postul de televiziune este unul național. Produsele media difuzate de Antena 1 sunt gândite în așa fel încât acestea să se adreseze familiei. De la emisiuni pentru copii, precum Next Star și până la emisiuni de divertisment precum Hell’s Kitchen, Te cunosc de undeva și filme sau jurnale de știri, Antena 1 reușește să se poziționeze drept postul de televiziune dedicat familiei.

Cum competiția pentru obținerea unor audiențe ridicate pe parcursul emisiunilor difuzate este una acerbă, posturile de televiziune își construiesc identitatea pornind de la valorile care le definesc activitatea. Conform Collins English Dictionary identitatea reprezintă „posesia unor caracteristici identificatoare sau individuale unice, prin intermediul cărora o persoană sau un lucru se recunoaște sau se definește pe sine". Identitatea postului de televiziune Antena 1 este construită pornind de la cele 3 valori care definesc Intact Media Group și anume putere, relevanță și autenticitate. Trustul este unul puternic deoarece, conform datelor postate pe site-ul lor www.intactmediagroup.ro, prin intermediul posturilor de televiziune și radio, precum și prin intermediul tuturor publicațiilor și platformelor on-line care fac parte din acest conglomerat mediatic, sunt informați peste 10 milioane de români. Mai mult decât atât, Intact Media Group are puterea de a schimba multe vieți în bine, de a influența și schimba, tot în bine, societatea. Mai mult decât atât, trustul de presă este relevant și autentic. Dacă relevanța definește raportul instituit între instituție și partenerii și publicurile sale, oferindu-le celor din urmă, cele mai importante informații ale momentului, autenticitatea se datorează nu doar faptului că Intact Media Group este cel mai mare trust media românesc, ci și faptului că acesta susține valorile și realitățile naționale prin nenumăratele campanii pe care le demarează. Pornind de la aceste valori ale trustului, acestea sunt definitorii și pentru postul de televiziune generalist Antena 1 dat fiind faptul că nu doar că sunt informați sute de mii de români zilnic, dar sunt schimbate vieți și destine prin intermediul campaniei Observator și a Fundației Mereu Aproape. Puterea postului de televiziune derivă tocmai datorită faptului că au reușit să mobilizeze și să implice românii în cauzele umanitare pe care campaniile Observator și Fundația Mereu Aproape le susțin. În acest fel, ei nu numai că au educat românii să se implice activ în susținerea cazurilor sociale, dar și-au atras de partea lor și un număr foarte mare de oameni, care sunt alături de programele Antenei 1 zilnic, acest lucru fiind observat din audiențele înregistrate. Antena 1 este un post de televiziune autentic mulțumită faptului că se difuzează emisiuni specifice publicurilor cărora le sunt adresate, emisiuni construite conform abilităților și cunoștințelor producătorilor. Nu în ultimul rând, Antena 1 este un post de televiziune relevant pentru piața de media din România și pentru publicurile sale, deoarece se adresează întregii familii, oferindu-le emisiuni TV care să acopere nevoile de informare și divertisment tuturor membrilor acesteia și, implicit, tuturor categoriilor de vârstă.

Mai mult decât atât, aceste valori ale trustului și ale postului de televiziune sunt și valorile celui mai important moment din grila de programe a Antenei 1. Observatorul, indiferent că este cel al orei 6:00, 13:00, 16:00 ori 19:00, este unul puternic. Se adresează unui public numeros, sute de mii de români, conform statisticii Paginii de Media, aleg ca sursă de informare acest buletin de știri, situându-l pe locul trei în topul celor mai urmărite jurnale după ProTV 19 și ProTV 22:30. Observatorul este relevant pentru telespectatorii săi deoarece le sunt pregătite informații atent lucrate, reporterii căutând să le ofere o imagine obiectivă asupra celor petrecute construită prin obținerea unor mărturii și declarații ale celor implicați direct în eveniment(atunci când este posibili), ale martorilor și a specialiștilor în domeniu. Le sunt pregătite știri de actualitate, a căror desfășurare fie s-a încheiat, este în proces de derulare sau urmează să se petreacă. Mai mult decât atât, campaniile Observatorului „Alege să nu suferi”, „Vreau să ajut” „Campania Oamenilor invizibili”, „Alege să nu suferi”, „Transplant pentru viață”, „Ajută-i să zâmbească”, etc. sunt relevante pentru români; pentru cei care au nevoie de ajutor, cât și pentru cei care au fost educați să ajute, deoarece campaniile Observatorului nu doar că schimbă vieți, dar schimbă și comportamente. Datorită acestor campanii implementate și a profesionalismului cu care sunt realizate jurnalele de știri, Observatorul se menține în topul preferințelor românilor în ceea ce privește nevoia de informare și deci, el este un produs mediatic puternic. Puterea este rezultatul, pe de o parte a echipei de profesionaliști din spatele camerelor, care pregătesc îndeaproape jurnalul de știri, iar pe de altă parte a profesionalismului și pregătirii prezentatorilor de știri, care sunt mediatorul între postul de televiziune și publicurile sale, precum și a numărului mare de telespectatori pe care îl înregistrează seară de seară. Nu în ultimul rând, implementarea acestor campanii mai sus amintite conferă Observatorului autenticitate, deoarece misiunea lor este aceea de a schimba societatea românească, schimbare care trebuie să înceapă mai întâi cu oamenii care o compun. Sunt campanii, care, după cum le prezintă și titlurile lor, vor asă aducă schimbarea, mai mult și mai presus de orice, în sistemul medical. Sunt campanii al căror scop principal este tratarea oamenilor bolnavi și ajutorarea copiilor defavorizați, abandonați în centrele de plasament.

Având o identitate riguros construită, cu valori atent identificate și bine făcute cunoscute de fiecare dată, postul de televiziune Antena 1, parte a Intact Media Group, își construiește în presă imaginea pe care și-o dorește. Mackiewicz este de părere că „imaginea corporatistă puternică este un bun valoros în epoca actuală a competiției lipsite de frontiere”. Așadar, pe site-ul oficial al trustului Intact Media Grup, postului de televiziune Antena 1 i-a fost construită o imagine puternică, după cum urmează: „Prin toate programele sale, Antena 1 urmărește să nu lase indiferent publicul telespectator și să devină un „generator de emoții”, un partener important în viața fiecăruia dintre români. Fie că stârnește controverse, fie că oferă pur și simplu momente de relaxare, fie că aduce informația de ultim moment în casele românilor, Antena 1 rămâne fidelă principiului său de a exista, „mereu aproape”.

Imaginea postului de televiziune Antena 1 și a Observatorului sunt construite prin intermediul mijloacelor de comunicare tradiționale și new-media. Dacă până nu demult, trustul Intact Media Group comunica publicurilor sale numai prin intermediul posturilor de televiziune și a ziarelor și a revistelor pe care le dețineau în portofoliu, acum site-urile, paginile de Facebook și platforma on-line Antena Play ajută la construirea imaginii întregului trust de presă și a fiecărui post de televiziune, radio ori revistă sau ziar în parte.

În ceea ce privește construirea imaginii postului de televiziune, aceasta poate fi analizată din două perspective la fel de importante și anume: din perspectiva trustului și a postului de televiziune(oamenii care lucrează la construirea unei imagini pozitive în presă) și cum o poziționează ei în raport cu celelalte posturi concurente și din perspectiva oamenilor, cei care primesc produsele media marca Antena 1 și pe care le percep în maniere diferite.

Echipa Antena 1 construiește imaginea acestui post de televiziune și Observatorului prin intermediul mai multor mijloace de comunicare după cum urmează: site-ul Intact Media Group www.intactmediagroup.ro, pagina de Facebook a Antenei 1 https://www.facebook.com/TV.Antena1?fref=ts și a Observatorului https://www.facebook.com/ObservatorAntena1?fref=ts, platforma online Antena Play www.antenaplay.ro, cât și prin intermediul paginii de facebook a Andreei Berecleanu, prezentatoarea Observatorului 19 https://www.facebook.com/AndreeaBerecleanu?fref=ts și a interviurilor pe care aceasta le-a oferit publicațiilor și a premiilor obținute la concursuri naționale, cum ar fi cel organizat de Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România. De cealaltă parte, imaginea postului de televiziune Antena 1 este imaginea pe care oamenii și-o construiesc ținând cont de preferințele lor, de situația generală a trustului Intact Media Group și de raportarea la concurență. Așadar, analizând discuțiile iscate pe forumul Softpedia http://forum.softpedia.com/ și în cadrul postărilor de pe paginile de Facebook ale Antenei 1, Observatorului și pe pagina oficială a Andreei Berecleanu oamenii și-au construit o imagine mai mult sau mai puțin identică cu cea pe care specialiștii de la Antena 1 doresc să o compună.

Încă de pe site-ul oficial al trustului Intact Media Group, Antena 1 este poziționat în mentalul colectiv drept postul de televiziune care „urmărește să nu lase indiferent publicul telespectator” , iar pe pagina de Facebook este menționată misiunea de a fi „numărul unu în divertismentul de televiziune”, dat fiind publicul căruia i se adresează. Antena 1 pune la dispoziția telespectatorilor emisiuni care să le stârnească interesul, să îi distreze și să îi informeze. Își promovează emisiunile de divertisment ca fiind cele mai spectaculoase show-uri, care promovează ideea conform căreia „copiii românilor sunt cei mai tari”, care aduc cele mai cunoscute 8 vedete din România pentru a trece prin „transformări incredibile”, ori care reprezintă „cel mai condimentat show al momentului”. Așadar, din punct de vedere al emisiunilor de divertisment, postul de televiziune Antena 1 promovează absolutul și superlativul. Tocmai prin folosirea acestor descrieri, telespectatorii sunt intrigați de ceea ce ar putea să le ofere o emisiune în materie de divertisment și sunt convinși să aleagă, cel puțin pentru o singură dată, să urmărească programele propuse de ei. Toate emisiunile și informațiile difuzate la televizor sunt aduse și mai aproape de publicurile sale prin postarea lor în mediul online, atât pe site-ul Antena 1, cât și pe pagina de Facebook cu același nume. Această adaptare a mijloacelor de comunicare tradiționale la noile media a venit ca urmare a digitalizării și a timpului tot mai lung petrecut la serviciu ori în oraș cu prietenii și mai puțin acasă, în fața micului ecran. Fie că sunt la muncă, în metrou ori în oraș cu prietenii, Internetul le facilitează accesul la informație și la emisiunile preferate.

Imaginea trustului de presă Intact Media Group și a postului de televiziune Antena 1 influențează imaginea celui mai important moment din grila de programe, Observatorul, și invers. Observatorul, nu este un simplu buletin de știri, care pune la dispoziția publicurilor sale numai informații atent prelucrate și organizate de către specialiștii din redacție, ci este mediatorul între Campaniile de responsabilitate socială marca Observator, realizate de jurnaliștii Antenei 1 și Antenei 3 și publicurile telespectatoare. Prin urmare, pe lângă Fundația Mereu Aproape, echipa Observatorului a implementat de-a lungul anilor nenumărate campanii sociale prin intermediul cărora să fie acordate șanse la viață, nu numai oamenilor bolnavi, ci și copiilor defavorizați, abandonați în centrele de plasament ale statului și oamenilor ale căror locuințe au fost avariate de viiturile puternice și de ninsorile abundente. Așadar, Antena 1 adoptă un marketing legat de cauzele sociale care „asociază contribuțiile firmei la o cauză desemnată prin angajarea clienților”. Astfel, campaniile Observatorului aduc la cunoștința românilor, clienți ai buletinului de știri, probleme cu care se confruntă, fie societatea, fie oamenii bolnavii care au nevoie de resurse financiare pentru a se trata. La finalul fiecărei prezentări, pe micile ecran sunt afișate conturile unde pot fi depuse sume de bani pentru susținerea cauzei. Ceea ce atașează și mai mult publicul telespectator de Observator este faptul că sunt prezentate toate etapele campaniilor implementate și rezultatele acestora și astfel, toți cei care s-au implicat în susținerea cauzelor se simt apropiați de cauză și mândri că s-au alăturat mișcării Antenei 1. Campaniile Observatorului susțin și îndeamnă românii să fie Mereu aproape. Să fie aproape de Observator, pe de o parte, să urmărească cele mai importante știri ale zilei, iar pe de altă parte, să fie mereu aproape de cei care au nevoie, indiferent de cauza promovată. Astfel, Observatorul este mediatorul în cauză și public, între telespectator și telespectator, între cei care au nevoie de ajutor și cei care pot oferi ajutor. Jurnalul de știri este promotorul, prin intermediul campaniilor, unității și al non-discriminării.

La construirea imaginii Observatorului și implicit a postului de televiziune Antena 1 contribuie și factorii externi precum premiile naționale și internaționale obținute, cât și interviurile pe care știrista Andreea Berecleanu le acordă publicațiilor, vorbind despre meseria de jurnalist raportată la mediul de muncă, provocările zilnice, oamenii întâlniți și poveștile descoperite.

După cum se bine știe, construirea unei imagini, fie personale, fie corporative necesită timp și implică o planificare strategică atent stabilită. Puterea și imaginea pe care Observatorul orei 19 o are poate fi transferată de la Andreea Berecleanu. În anul 2013, gazda jurnalului de seară a fost declarată în cadrul Galei organizate de Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România, APTR, drept „cea mai bună prezentatoare de știri din țară”. Astfel, o parte din capitalul de imagine deținut de Andreea a fost transferat jurnalului pe care ea îl prezintă singură încă din 2015, oferindu-i astfel credibilitate, veridicitate și autenticitate. Acest premiu onorific primit de Andreea îi atestă profesionalismul de care dă dovadă în practicarea meseriei de jurnalist și prezentator de știri, abilitățile de comunicare și relaționare cu publicul său, precum și asumarea responsabilă a rolului de mediator între postul de televiziune Antena 1 și publicul său. Mai mult decât atât, acest premiu îi conferă notorietate, atât ei, cât și jurnalului pe care îl prezintă în fiecare seară, de luni până vineri, începând cu ora 19:00. Mai mult decât atât, în cadrul galei organizate cu ocazia lansării postului de televiziune Antena Stars în 2014, Andreea Berecleanu și Alessandra Stoicescu au primit câte un premiu „Star Salvator” pentru munca depusă pentru realizarea campaniilor marca Observator: „Nu știu al câtelea premiu este. Nu le monitorizez, nu le contabilizez, important este ce transmit aceste premii mai departe. Eu mă gândesc deja la următoarele campanii care sunt programate pentru 2015, mă gândesc la ce lucruri s-au schimbat, câte mentalități s-au schimbat în urma campaniilor noastre și câte vieți au fost salvate”, a declarat Andreea Berecleanu în momentul în care premiul i-a fost înmânat. Această declarație evidențiază cele trei roluri pe care știrista le are în cadrul echipei Observatorului. Andreea Berecleanu este, în primul rând, jurnalist. Este membru al echipei care are grijă ca viețile oamenilor și mentalitățile să fie schimbate în bine prin implementarea campaniilor. Cel de-al doilea rol pe care știrista îl are este acela de prezentator, dublat de un al treilea rol, și anume de cel de mediator între postul de televiziune Antena 1 și publicul său, între echipa pe care o reprezintă și oamenii pa care dorește să îi informeze. În calitate de prezentator, Andreea este cea care prezintă reportajele realizate de colegii ei, reportaje cărora le conferă autoritate, veridicitate și credibilitate.

Un alt premiu deosebit de important care a conferit notorietate și un plus de imagine Observatorului, prin intermediul Campaniilor marca Observator, este cel obținut la Las-Vegas, pe 14 aprilie 2015. „Campania „Generația pierdută” a Observatorului Antenei 1, program produs de redacția de știri Antena 3, a câștigat medalia de argint în cadrul celei mai disputate secțiuni „Best News Documentary/Special” din cadrul ediției 2015 a New York Festivals – World’s Best TV&Film”. Acest premiu internațional este o recunoaștere a meritelor, muncii și profesionalismului celor care lucrează pentru implementarea acestor campanii la nivel național. Astfel, încă o dată, acest transfer de imagine îi oferă postului de televiziune Antena 1 notorietate, putere, relevanță și autenticitate. Încă o dată, prin campaniile implementate, Observatorul nu numai că este Mereu aproape de români, dar nu se dezice nici de la respectarea și promovarea valorilor adoptate de Intact Media Group. Misiunea și Viziunea trustului de presă și implicit a posturilor de televiziune sunt respectate și îndeplinite prin programele pe care le difuzează pe micile ecrane.

Imaginea jurnalului de știri este construită și prin prisma interviurilor acordate de Andreea Berecleanu publicațiilor. Fiind imaginea celui mai important jurnal al zilei: Observatorul 19, Andreea Berecleanu, vorbind despre cariera ei de jurnalist a avut și are puterea de a endorsa imaginea buletinului de știri. În fiecare interviu acordat de Andreea Berecleanu revistelor, aceasta a abordat 3 subiecte la fel de importante pentru ea și anume jurnalismul, familia și frumusețea. Fiecare dintre aceste 3 subiecte abordate au în interviuri un număr aproximativ egal de întrebări. Am observat că, de fiecare dată când a fost nevoită să vorbească despre meseria de jurnalist a făcut ușor trecerea de la general la particular, restrângând, răspunsul la echipa din care face parte în momentul respectiv. Deși interviurile acordate de Andreea Berecleanu nu sunt recente, ele datând din 2010, 2011, 2012 și 2014 acestea rămân actuale datorită faptului că Andreea este, din luna august a anului 2010, prezentatoarea Observatorului 19, imagine a aceluiași produs media, marca Antena 1 și membră a aceleiași echipe. Așadar, declarațiile ei privind meseria de jurnalist pot fi cu ușurință aduse în actualitate. Prin experiența pe care a acumulat-o în cei 22 de ani de televiziune, Andreea Berecleanu oferă Observatorului credibilitate, autoritate și notorietate.

Într-un interviu acordat revistei pentru femei Viva, în anul 2012, care începe cu replica Andreei Berecleanu „sunt omul extremelor”, aceasta a avut ocazia de a vorbi, pe lângă familie și frumusețe, despre meseria de jurnalist. La întrebarea legată de întâmpinarea unor situații noi în meseria pe care o practică de aproximativ 20 de ani, Andreea Berecleanu, răspunde sincer, raportându-se strict la experiența ei, dar aducând în lumină și meritele și munca pe care echipa din care face parte o depune zi de zi. „Sunt în continuare situații care mă surprind, indiferent de experiența pe care o am. M-aș plânge de rutină, de zilele în care știrile par aceleași, dar se schimbă data din calendar. La noi nu e cazul. În plus, redacția noastră este specializată în campanii, în investigații și dezvăluiri, este alături de omul de rând și îi știe durerile”,a declarat știrista. După cum se poate observa Andreea are dublă identitate în acest interviu. Vorbește din perspectiva jurnalistei Andreea Berecleanu, la fel cum vorbește din perspectiva reprezentantului Observatorului. Ea este imaginea jurnalului de știri, vocea echipei pe care o reprezintă și mediatorul între Observator, Antena 1 și public. Are grijă să își pună Observatorul și echipa din care face parte într-o lumină pozitivă, are grijă să aducă la cunoștința cititoarelor Viva și telespectatorilor săi, faptul că materialele audio-video difuzate în fiecare seară, începând cu ora 19, sunt realizate de specialiști. Mai mult decât atât Observatorul este umanizat, conform spuselor Andreei. El știe să fie alături de omul de rând, să îl înțeleagă și să îl asculte, făcând toate acestea prin intermediul știrilor difuzate și al campaniilor sociale implementate.

Un alt articol publicat pe site-ul www.jurnalul.ro în 2014, cu ocazia împlinirii a 21 de ani de emisie Antena 1, Andreea Berecleanu declara: „în televiziune nu ai cum să te plictisești”. În acest articol, Andreea vorbește doar despre meseria de jurnalist și despre ce presupune această meserie. „Prezentatorul este un jurnalist cu expunere, ca și reporterul. El trebuie oricând să fie pregătit să fie în spatele camerelor, făcându-și meseria la fel de bine”. Andreea își recunoaște rolul de prezentator, știe la ce se expune în fiecare seară și știe că reporterii trebuie să fie la fel de bine pregătiți precum este prezentatorul, dacă doresc ca materialele realizate să fie unele de succes. Dat fiind faptul că este, mai întâi, imaginea unei echipe în care își desfășoară activitatea și ulterior, imaginea Observatorului și a postului de televiziune Antena 1, Andreea își definește prin declarația, mai sus menționată, echipa. Și de data aceasta, le transmite cititorilor acestui site și telespectatorilor săi, mesajul conform căreia Observatorul este produsul mediatic, rezultat al unei echipe de profesioniști. Întrebată ce a reprezentat pentru ea anii petrecuți în echipa Antenei 1, Andreea a folosit o înșiruire de substantive, atribute și adjective care au impact asupra cititorului: „oameni puternici, meserie pe pâine, libertate, prietenii, încredere, curaj, toleranță, devotament, forță”. Așadar, imaginea Observatorului și a Antenei 1 este încă o dată construită pozitiv de către un reprezentant al acestui trust. Sunt expresii care denotă profesionalismul, pregătirea, pasiunea, devotamentul și înclinația pe care o au asupra oamenilor și societății pe care vor să o schimbe în bine.

Andreea Berecleanu face parte din echipa Antenei 1 încă din anul 2005, an precedat de o perioadă de 8 ani de zile petrecută alături de trustul Media PRO în intervalul de timp 1995-2003 și de un alt an petrecut la Antena 1 în 1993-1994. Așadar, ceea ce o definește pe Andreea acum este experiența de jurnalist acumulată la cele două mari trusturi de presă. Este jurnalistul care și-a însușit valorile fiecărui trust de presă, le-a promovat cât timp a reprezentat fiecare trust, au format-o ca om de televiziune și le-a implementat în echipa căreia ulterior i s-a alăturat. Andreea Berecleanu este, din punct de vedere al jurnalistului, produsul fiecărui trust de presă pentru care a lucrat.

În octombrie 2010, la doar 3 luni de la momentul reîntoarcerii la Antena 1 de la postul de televiziune concurent, Andreea Berecleanu a acordat revistei Viva un articol în care a vorbit despre trecerea de la PRO TV la Antena 1, despre competiția directă dintre ea și Andreea Esca și despre raiting-ul pe care îl realizează Observatorul. Vocea instituțională, jurnalistul Viva i-a spus Andreei „Se poate spune că Antena 1 a învins, în final, PRO-ul? Pentru că, în mod paradoxal, s-a ajuns tot la un produs PRO care să se lupte cu… PRO-ul” Andreea se arată deranjată de remarca jurnalistei și critică: „Este simplu de judecat așa și nedrept.[…] Eu eram un jurnalist al Antenei când am primit oferta PRO-ului în 1995. Asta înseamnă că lui A.S i-a plăcut produsul Antenei din acea perioadă, la fel cum Antenei i-a plăcut produsul PRO-ului în 2003. Dincolo de toate speculațiile, eu sunt aceeași la orice oră. Contextul face diferența, iar eu sunt un jurnalist flexibil, cu ochii larg deschiși”. Andreea Berecleanu se arată deranjată de remarca făcută de jurnalistă și scoate să evidențieze flexibilitatea ei și capacitatea de adaptare la nou. Schimbarea trusturilor și implicit, schimbarea echipelor, este văzută de către știrista Observatorului 19 ca pe o oportunitate de dezvoltare. Punerea în oglindă a alegerilor celor de la PRO, respectiv Intact, în decizia de a „achiziționa” un produs al postului concurent, respectiv prezentatorul de știri, scoate în evidență faptul că în ambele trusturi Andreea a fost înconjurată de oameni de la care a avut ce învăța. Intervievatorul Viva pune accentul pe competiția dintre Andreea Berecleanu și Andreea Esca, dat fiind faptul că a devenit „cea mai importantă vedetă a postului”. „Eu nu sunt în competiție cu Andreea. Îmi pare rău că așa se văd lucrurile din afară. Eu sunt port-drapelul și, sper, port-bonheur-ul unei echipe de știri care muncește să ofere publicului un produs jurnalistic bun”. Astfel, încă o dată, Andreea construiește imaginea Observatorului. Ea este port-drapelul, adică mediatorul, cel care face legătura între public și Antena 1, prin intermediul Observatorului. Ea pune accentul pe rezultatul muncii de echipă și pe calitatea materialelor pe care le realizează. În ceea ce privește această competitivitate în care sunt văzute cele două posturi de televiziune, Andreea a declarat că „în ceea ce privește competiția cu PRO TV-ul, este de notorietate lupta pentru supremația știrilor de ani buni de zile, pentru că în divertisment Antena 1 a limpezit demult lucrurile”. Așadar, Andreea își apără postul de televiziune pe care îl reprezintă, ba chiar îl poziționează pe o treaptă superioară în ceea ce privește segmentul de divertisment. O altă declarație a Andreei Berecleanu știe să pună Observatorul într-o lumină pozitivă chiar și în contextul bătăliei pentru raiting câștigată de PRO. Ca un adevărat reprezentant al postului de televiziune și prezentator a unui buletin de știri, Andreea știe să folosească cuvintele în avantajul lor, iar prin intermediul lor, să propulseze Observatorul pe o scară mai înaltă în ceea ce privește aprecierea publicului. „Noi avem publicul nostru. PRO-ul are publicului lui, diferențele de abordare și de atragere ale celor două stații sunt diferite. Ei o fac agresiv dintotdeauna, noi comunicăm firesc, nu ne împăunăm cu una cu două. PRO-ul își strigă în toate ziarele cotele de piață, la orice oră din zi și din noapte. Noi o facem doar ca o trecere în revistă, ca bilanț, nu ca strategie de marketing”. În această situație se poate spune, că Andreea vorbește în cunoștință de cauză, dat fiind faptul că a făcut parte și din echipa Media PRO. Tot ce spune ea este credibil. Faptul ca lucrat la PRO îi conferă autoritate și credibilitate. Știe care sunt slăbiciunile postului concurent, știe care îi sunt tacticile de promovare și acest lucru devine credibil. Știe să contureze o imagine umană Observatorului și știe că publicul lor nu reprezintă numerele, cotele pe care le înregistrează seară de seară și de aceea, ei aleg un discurs firesc și natural, așa cum este orice comunicare între două sau mai multe persoane. În continuarea acestei discuții Andreea declara „Eu nu mizez pe raiting, eu mizez pe atragerea publicului spre un Observator de calitate. Poate că de multe ori competiția nu e corectă, e greu să lupți cu apetența românilor către spectacolul știrilor tabloide, oferite strident la orice oră, chiar dacă e vorba despre un jurnal principal. Antena 1 nu vrea raiting cu orice preț, mizează în continuare pe modelul televiziunile performante din străinătate” . Încă o dată, Andreea ia apărarea Observatorului și descrie modul în care își plănuiesc strategiile de promovare. Ei pun încă o dată accentul pe faptul că își doresc ca Observatorul să fie privit ca pe o sursă nu doar de informare, ci și de educare. Andreea Berecleanu, tocmai prin această declarație mărturisește că își dorește un public care apreciază calitatea și profesionalismul deoarece acestea sunt trăsăturile materialelor pe care ei le realizează și le pun la dispoziția celor care doresc să se informeze. Tocmai prin acest tip de declarație, oamenii pot fi intrigați și determinați să se uite la cel puțin o ediție a jurnalului și ar putea deveni telespectatori fideli. După cum se poate observa, în ceea ce privește instituirea raportului de comunicare cu telespectatorii săi, Andreea mizează pe calitate, și nu pe cantitate. Preferă un public mai puțin numeros, dar care să fie unul proactiv, să înțeleagă viziunea, modul de abordare al problemelor de către echipa Observatorului și să se implice activ în susținerea cauzelor sociale pe care le fac cunoscute. Ei știu foarte bine că pregătirea și calitatea sunt atuurile cele mai importante care definesc reușita, aceste trăsături venind atât din partea Observatorului, cât și din partea publicului căruia i se adresează.

Mai mult decât atât, o altă declarație din 2013, a Andreei Berecleanu pune în oglindă cele două buletine de știri: Observator 19, pe care îl prezintă de 3 ani de zile și Știrile orei 19:00 de la PRO pe care le-a prezentat timp de 6 ani și ajunge la concluzia că: „Da. Era momentul ca, după șase ani de știri nu tocmai vesele, să inaugurez o nouă perioadă în viața mea profesională. Mai ales după nașterea fetiței noastre, Eva, euforia maternității nu se potrivea deloc cu morbiditatea știrilor pe care le comunicam. Mie îmi venea să zbor, nu să plâng. În ce privește noul jurnal, cel de pe Antena 1, nu pot spune că îl consider o nouă provocare, pentru că după nouă ani de televiziune nu cred că mai exista provocări reale. E vorba mai degrabă despre un plus de implicare afectivă în meserie, legat de prezența alături de mine a unui “personaj” extrem de interesant, care e Andrei Zaharescu, soțul meu”. O altă declarație a știristei care poate fi oricând adusă în prezent, dat fiind faptul că ambele produse mediatice îi sunt cunoscute la fel de bine. Andreea pune accentul pe ceea ce diferențiază cele două jurnale de știri și spune nu doar ce ar vrea publicul să audă, dar și realitatea evidentă. Ea a făcut trecerea de la acele „știri nu tocmai vesele” la un jurnal cu „un plus de implicare afectivă în meserie”. Este constantă în declarații și promovează o imagine a Observatorului umanizată, care prezintă știri de calitate din toate domeniile de interes pentru public, de la medicină la economie, la politic la sport. La Antena 1, după cum chiar ea declară, are posibilitatea de a se atașa de publicul său, de a se implica din punct de vedere afectiv în legătura pe care o instituie cu cei care o privesc, poziționându-se astfel în fața lor nu ca un robot, care prezintă știri, ci ca un om, cu emoții și trăiri la fiecare moment expus. Condamnă prin vocea-i dură și privirea-i tăioasă, zâmbește și se bucură de reușită ori de un caz fericit. Nu se sfiește să își arate reacțiile în momentul în care prezintă o știre și asta o umanizează și o aduce mai aproape de telespectatorii săi.

Cum prezentatorul de știri al neoteleviziunii este unul deschis și dezinvolt, Andreea își alege sigură modul în care dorește să comunice cu publicul său telespectator. Acest lucru l-a susținut și în cadrul unui proiect dezvoltat de către Antena 1 cu ocazia aniversării a 20 de ani de emisie. “Mereu am mizat pe naturalețe, în fața camerei de luat vederi, dar și în spatele ei. Ca să fii jurnalist ai nevoie de talent, dar mai important decât asta este să vrei să muncești și să reziști unui ritm trepidant. În spatele imaginii de la televizor, este o muncă dură, tensionată, cu nervi și nerv”. Andreea mizează pe o comunicare umanizată și pe o tratare a publicului de la egal la egal. Știe că o atitudine falsă în fața publicului nu este apreciată, la fel cum un produs mediatic nu tocmai reușit, la rândul lui, nu este apreciat. Are grijă să le vorbească oamenilor despre atuurile pe care le are în stabilirea unei relații de comunicare bidirecționale. Își respectă publicul și de aceea îi oferă nu numai un jurnal de știri bine construit și atent realizat dar și o atitudine pozitivă și naturală.

Așadar, construirea imaginii postului de televiziune Antena 1 a fost realizată cu ajutorul mijloacelor de comunicare online și tradiționale. Aceștia au încercat de-a lungul timpului să contureze o imagine a postului de televiziune pozitivă, poziționându-l drept jurnalul de știri de calitate care se adresează unui public care știe să aprecieze valorile, reușita, calitatea și devotamentul jurnaliștilor.

Pe de altă parte însă, există posibilitatea ca imaginea pe care specialiștii o construiesc pentru un anumit produs să fie percepută într-un mod diferit de către publicuri. Fie că sunt atașați de alt produse concurente, fie că sunt influențați de părerile apropiaților, oamenii tind să își schimbe părerea și să perceapă respectivul produs care i se oferă cu totul diferit decât i se prezintă. Este și cazul Antenei 1 și al jurnalului de știri Observator. Deși canalul de televiziune generalist Antena 1 a fost lansat pe data de 29 noiembrie 1993, cu doi ani de zile înainte de lansarea canalului de televiziune PRO TV, 1 decembrie 1995, oamenii percep PRO TV-ul ca pe un promotor al tendințelor în ceea ce privește lansarea emisiunilor de divertisment. Din acest motiv, telespectatorii raportează munca desfășurată de Antena 1 și emisiunile pe care le pregătesc la tot ce face și pune în practică PRO TV-ul.

Pentru a susține cele menționate anterior, o să fac o analiză a discuțiilor de pe forumul Softpedia. Aceste discuții sunt relativ recente: 19 mai 2014, 24 iunie 2014 și 2 septembrie 2014 și au ca titluri: Antena 1 trece la 16:9 din octombrie 2014, Antena Group ar putea lansa un al șaptelea canal, pentru copiiși, respectiv, Televiziunile Antena Group se pregătesc de ieșirea din lista must-carry. Pornind de la aceste știri, discuțiile au degenerat, iar tema de discuție a fost raportată de fiecare dată la postul de televiziune concurent.

Discuția din data de 19 mai 2014 este relevanta pentru analiza imaginii pe care publicul o construiește canalului de televiziune Antena 1, aceasta întinzându-se pe 10 pagini. Articolul este construit în așa fel încât imaginea Antenei 1 să fie pusă în oglindă cu cea a PRO TV-ului pentru a da naștere unor discuții. „Intact Media Group se pregătește intens pentru asaltul de toamnă asupra PRO TV. După ce a luat vedete de la postul concurent, echipe întrei de producție, în frunte cu Mona Segall, Antena 1 pregătește noi emisiuni, dar și noutăți tehnice așteptate de ani de zile”. Pornind de la aceste principale propoziții, oamenii și-au exprimat opinia, punând accentul nu pe puterea de inovație în ceea ce privește promovarea unor formate noi pentru emisiunile de divertisment, ci pe capacitatea echipei Intact de a copia îndeaproape tot ce PRO TV încearcă să realizeze.

Persoanele care au comentat la acest post nu și-au declarat identitatea reală, însă numerele comentariilor pe care le au în dreptul contului lor, atestă faptul că sunt active pe acest forum. Alina632 a comentat pe acest forum de 6,773 de ori, Bog4tu a comentat de 3,842 și are indicativul de „membru activ”, pe când Daian95 este membru senior cu 7,153 de comentarii, ever_forever este un membru activ cu 1,245 de comentarii. „Antena 1 ar trebui să își schimbe numele în CopyTV, ei copiază tot ce văd în jur, în special de la PRO”, „cam târziu se face trecerea la HD. Alte canale au deja 2 ani de când transmit”, „Și dacă trec la HD ce se întâmplă? Le crește audiența sau cum? Nu cred că vor filma tot în HD, ar fi prea scump”, Grinci este de părere că „Plagiat 100%. Master Chef/Top Chef, Vocea României/X Factor, Dansez pentru tine/România dansează. Au fost (n.r Antena 1) tot timpul cu doi pași în urmă copiind”, „Te poți uita pe A1 la reluare. Dacă ai pierdut ceva pe PRO TV, dai pe A1”. Imaginea postului de televiziune și a emisiunilor lansate sunt profund influențate pe care oameni o construiesc este profund influențată de alegerile pe care Antena 1 le face în materie de formate ale emisiunilor de divertisment. Cum publicul este de părere că Antena 1 copiază ceea ce postul concurent aduce nou pe piață, acesta preferă să se uite la PRO. De aici, această nemulțumire a publicului iscată de competiția în formate de același tip al canalelor de televiziune comerciale private principale, influențează imaginea pe care fiecare emisiune în parte și canalul per ansamblu o are.

Alte două discuții, aceleași păreri. La anunțul conform căruia Antena Group ar dori să lanseze un canal de televiziune pentru copii, părerile negative s-a iscat tocmai din imaginea neplăcută pe care Antena 3 o are în rândul publicului. Comentarii precum: „Îți dai seama că inaugurarea se va face cu copiii lui V.P și a altora din PSD”, „Oricum, ăștia au devenit obositori și plictisitori. […]. Observatorul a devenit deja anost, cu aceleași știri lacrimogene pentru cei în vârstă”. După cum se poate observa, tot ce intenționează să realizeze este influențat, în concepția telespectatorilor, fie de televiziunile concurente, fie de imaginea canalului de televiziune Antena 3. Sancționarea Observatorului de către telespectatori, nu se face din cauza formatului, ci din cauza conținutului. Cum știrile și informațiile prezentate seară de seară și zi de zi nu sunt pe placul publicului, este de la sine înțeles că nu vor mai urmări jurnalul, chiar dacă prezentatorul este pe placul lor. După cum se poate observa, în cadrul unui trust de presă, canalele de televiziune se influențează reciproc în ceea ce privește imaginea. Persoanele publice, prezentatorii anumitor emisiuni au capacitatea de a contura nu doar imaginea produsului media pe care îl prezintă telespectatorului, dar au puterea de a influența, atât prin intermediul muncii depuse în echipa din care face parte, cât și prin propria imagine. După cum am văzut mai sus comentariile telespectatorilor privind cine va participa la petrecerea de inaugurare a canalului de desene animate, este foarte ușor de înțeles faptul că în mintea oamenilor, imaginea trustului Intact este influențată negativ de imaginea canalului de știri Antena 3, iar imaginea Antenei 1 este influențată de competitorul direct, PRO TV.

Prin urmare, în ceea ce privește imaginea construită a canalului de televiziune Antena 1 și imaginea percepută de către public, se poate observa faptul că există serioase diferențe. După cum se poate observa, rolul Andreei Berecleanu de a construi și îmbunătăți totodată imaginea Observatorului este asumat încă din momentul în care preia pupitrul locul la pupitrul știrilor, în 2010. De atunci și până în prezent, Andreea prezintă publicului său eforturile pe care, împreună cu echipa din care face parte, le depun în vederea realizării celui mai bun jurnal de știri. Își compară Observatorul 19 cu buletinul de știri pe care a avut oportunitatea de a îl prezenta atunci când făcea parte din echipa Media PRO și spune că aici, la Intact, se poate implica afectiv și se bucură de eliberarea de știrile morbide. În orice interviu acordat, Andreea construiește o imagine pozitivă, reală, credibilă a Observatorului și nu uită să vorbească și despre eforturile depuse de toți colegii ei, la fel cum premiile obținute îi consolidează rolul de autoritate mediatică. Tot la construirea imaginii jurnalului de știri contribuie și asumarea rolurilor și funcțiilor pe care Andreea le are seară de seară la pupitrul știrilor. După cum se poate observa din analiza de conținut realizată în săptămâna 6 aprilie 2015 – 10 aprilie 2015, Observatorul orei 19:00 este construit întocmai respectând strategiile de discurs și folosește limbajul non-verbal și para-verbal pentru a-și personaliza discursul, a-l individualiza și pentru a își seduce publicul căruia i se adresează. Zâmbește ori de câte ori subiectul prezentat îi permite, privirea și tonul vocii condamnă atunci când un eveniment grav s-a petrecut, își privește în ochi telespectatorii, inițiind astfel contactul vizual cu fiecare telespectator în parte, însă pe care îl face să simtă apartenența la un grup de oameni care au aceleași nevoi de informare și divertisment precum el, prin folosirea formelor verbale și pronominale la persoana a doua, numărul plural. Mai mult decât atât, după fiecare știe prezentată, Andreea Berecleanu privește în colțul drept al ecranului, jos, sau în partea ei stângă, jos și ridică privirea când trebuie să anunțe următoarea știre, semn că este și ea telespectator și, indirect, transmite mesajul conform căruia și ea are încredere în reportajele realizate de către membrii echipei ei. Cu toate că sarcinile sunt îndeplinite corect de către Andreea Berecleanu și face tot ce este posibil pentru ca Observatorul să fie mereu în topul preferințelor românilor, iar imaginea acestui jurnal de știri este atent construită de către specialiștii din cadrul echipei Intact media Group, imaginea Observatorului și a canalului de televiziune Antena 1 este negativ influențată, pe de o parte de imaginea Antenei 3, iar pe de altă parte de către PRO TV, principalul competitor al Antenei 1. În calitate de prezentator al Observatorului orei 19:00, Andreea Berecleanu este mediatorul între relația instituită între instituția de presă și telespectatori. Ea este imaginea și vocea unei echipe care muncește să pună la dispoziția românilor cele mai importante, relevante și de actualitate evenimente petrecut în România și nu numai, în ultimele ore. Așa cum spune știrista, ea este „port-drapelul” și, speră ea, „port-bohneur-ul” echipei sale, ceea ce înseamnă că își recunoaște și își asumă rolul mediator.

Chiar dacă Observatorul 19 este mai puțin violent decât Știrile de la ora 19:00 de la PRO TV, nu schimbă statisticile conform cărora Antena 1 este subclasată de PRO TV. Acest fapt se datorează, în cea mai mare măsură, faptului că, telespectatorii văd Antena 1 ca pe o copie fidelă a canalului de televiziune concurent, iar această mimetizare nu naște decât frustrări și păreri negative în rândul românilor. Pe de altă parte, la acest triumf al trustului din Buftea se datorează și părerii negative pe care oamenii o au la adresa Antenei 3, iar pentru că face parte din grupul de presă Intact Media Grup, această atitudine o adoptă și față de Antena 1, fapt ce dăunează imaginii și câștigării audienței.

Concluzii

În această lucrare am căutat să demonstrez ipoteza conforma căreia prezentatorul de televiziunea al unui jurnal de știri are rolul de a media informația, de îi conferi credibilitate, el fiind marca instituției de presă pe care o reprezintă.

Cele două cercetări pe care le-am întreprins au validat premisa de la care am pornit această lucrare, date fiind elementele identificate. În primul rând, prezentatorul are rolul de a media informația. Andreea Berecleanu este „port-drapelul” echipei sale, după cum ea declară. „Doamnelor și domnilor, iată ce vedeți la Observator” – așa începe seară de seară discursul și jurnalul pe care îl prezintă; în această situație spunând telespectatorilor (receptorilor) că îi așteaptă la Observator (produsul pe care ea îl reprezintă în calitate de amfitrion). Interacțiunea discursivă în care rolul prezentatorului de știri este acela de amfitrion și mediator, deopotrivă, „urmărește să construiască un raport de apropiere și de încredere a publicului față de instanța mediatică, esențiale pentru întâlnirea cu programul”. În ceea ce privește medierea informației, Andreea Berecleanu își construiește o manieră personală în care transmite știrile. Vorbește fluent, face pauze foarte scurte în vorbire și accentuează puternic cuvintele cheie ale mesajului. Fiind o etapă a neoteleviziunii, discursul mediatic presupune o comuniune cu telespectatorul stabilită atât la nivel sonor, prin intermediul melodiei de generic, cât și la nivel vizual prin intermediul colurilor din studio, al imaginilor știrilor și a mimicii și gesticii jurnalistului, precum la nivel verbal prin interpelarea telespectatorului, cu ajutorul formelor verbale și pronominale la persoana a doua, numărul plural. În tot acest context, creat, datorită acestui mijloc de transmisie a mesajului, cu ajutorul elementelor vizuale, sonore și verbale, Andreea Berecleanu nu își pierde rolul de prezentator și mediator.

Prin însăși prezența ei la pupitrul știrilor, Andreea oferă credibilitate știrii. Premiul pe care l-a primit în 2013 pentru „cea mai bună prezentatoare de știri din România”, precum și premiul obținut de către Observator, pentru Campania „Generația pierdută” marca Observator și Antena 3 la New York Festivals – World’s Best TV&Film, premiul News Documentary 2015, conferă încă o dată credibilitate și autoritate Observatorului orei 19:00. Aceste 2 premii nu fac decât să întărească imaginea de specialiști a echipei Intact Media Group și să înzestreze jurnalul de știri cu notorietate și profesionalism. Credibilitatea știrilor mai este susținută și de acele strategii pe care Mirela Lazăr le menționează în lucrarea sa „Noua televiziune și jurnalismul de spectacol” și anume: strategia de autentificare ce presupune transparența știrii, strategia de credibilizare presupune apelul la reconstituie și la opiniile martorilor sau a celor implicați în eveniment cu privire la cele petrecute, strategia de ancorare presupune dispunerea informațiilor pe micul ecran în așa fel încât să nu obosească privirea telespectatorului, dar să mențină ridicată atenția acestuia. Tot la nivel vizual este folosită și strategia de acroșare care constă în folosirea culorilor, sunetelor, imaginilor și cuvintelor în așa fel încât să fie sensibilizat telespectatorul, iar strategia relațională are rolul de a plasa telespectatorul în șirul evenimentelor petrecute prin folosirea indicațiilor „ce s-a întâmplat, vă spun mai târziu”, „veți afla mai târziu în jurnal”. Așadar toate aceste strategii de construcție a discursului au rolul de o feri credibilitate știrii și de a îi conferi continuitate în jurnal.

Mai mult decât atât, beneficiind de experiența celor peste 20 de ani de experiență petrecuți la pupitrul știrilor, precum și datorită faptului că a avut ocazia de a reprezenta atât canalul de televiziune PRO TV, cât și Antena 1 în prezent, declarațiile Andreei Berecleanu cântăresc mult în favoarea canalului de televiziune și a jurnalului de știri pe care îl reprezintă.

Cu toate acestea, o problemă afectează nu numai imaginea canalului de televiziune și a jurnalului de știri, dar și cotele de audiență înregistrate. Competiția în care se află cu Media PRO, pe care Andreea a declarat că au câștigat-o la nivelul emisiunilor de divertisment, este cea care le diminuează imaginea. Faptul că Antena 1 este văzut ca pe o imitație a PRO TV-ului atrage, ca răspuns, cote de audiențe scăzute și păreri negative din partea telespectatorilor, iar încercările, oricât de asidue ar fi ele, de construire a unei imagini favorabile în presă a Antenei 1 sunt suprimate.

Pentru ca această situație să fie depășită de către Antena 1 și pentru ca audiențele să crească în timpul jurnalului de știri, schimbările ar trebui să vină întocmai de la segmentul de divertisment. Cu alte cuvinte, echipa de management ar trebui să achiziționeze licențe pentru emisiuni noi, cu totul diferite de cele propuse de Media PRO pentru următorul sezon. În momentul în care Antena 1 își va îmbunătăți portofoliul cu emisiuni singulare și va adopta idei de campanii originale, percepția oamenilor cu privire la canalul de televiziune „Copy-Paste Media Pro” se va schimba și ulterior ar urmări și produsele care se află în grila lor de programe, inclusiv jurnalul de știri. La fel de bine trebuie corijată și imaginea de ansamblu a trustului care afectează imaginea fiecărei divizii a grupului de presă. Dat fiind faptul că, Intact Media Group este un grup de presă partizan, acesta stârnește nenumărate păreri negative și repulsii din partea publicului și în special din partea publicului tânăr. Cum Intact Media Group susține și este susținut, la rândul lui de către Partidul Social Democrat, acesta nu beneficiază de susținere de partea publicului.

Prin urmare, analiza de conținut aduce în prim-plan o echipă a Observatorului care muncește în așa fel încât rezultatele obținute să fie cele scontate, nu se dezic de la calitate și profesionalism, la fel cum Andreea Berecleanu realizează tot ce îi stă în putință pentru ca relația instituită între ea și publicul telespectator, care este, din păcate umbrită de părerile negative pe care le au oamenii ca urmare a competiției cu PRO TV-ul și a apartenenței la doctrina politică de stânga a trustului Intact Media Group.

Bibliografie

Coman, Mihai, Introducere în sistemul Mass-Media, Iași, Polirom, 2007

Gilbert, Edward, La television Echo-Hachette, Ed. CFPJ, Paris, 1987

Hartley, John, Discursul știrilor, Iași, Polirom, 1999

KOTLER, Philip; KELLER, Kevin Lane, Managementul marketingului, ed. a V-a, trad. de Cosmin Crișan și Smaranda Nistor, București, Ed. Teora, 2008

Lazăr, Mirela, Noua televiziune și jurnalismul de spectacol, Iași, Polirom, 2008

Oliver, Sandra, Strategii de Relații Publice, Iași, Polirom, 2009

Panache, I, Comănescu, I „Jurnalul familiei „Addams”, TV mania, nr.7, 16.02.2004

Rieffel, Remy, Sociologia Mass-Media, Iași, Polirom, 2008

Zeca-Buzura, Daniela, La taclale cu idolii, Iași, Polirom, 2015

Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziunie, Iași, Polirom, 2005

Willcox, Denis, Relații Publice: strategii și tactici, București, Edit. Curtea Veche, 2009

Webgrafie

Antena Internațional http://antenainternational.ro/, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:07

Antena Play http://antenaplay.ro/search/observator%2019, pagină accesată pe 15.02.2015, ora 15:43

Ascultălive.ro http://www.ascultalive.ro/trust-media-pro.html, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 17:14

Acasa TV http://tv.acasa.ro/observator/ieri, pagină accesată pe 15.02.2015, ora 15:20

Enciclopedia României http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Televiziunea_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia, pagină accesată pe 16.02.2015, ora 10:26

Europa Fm http://www.europafm.ro/managementul-lui-julio-iglesias-jr-dupa-ce-artistul-a-fost-pus-sa-spuna-jos-basescu-la-antena-3-a-fost-indus-in-eroare-in-mod-voit/ pagină accesată în data de 7 iunie 2015, ora 15:57

Facebook Next Star https://www.facebook.com/Next.Star.Antena1?fref=ts, pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 12:20

Facebook Te cunosc de undeva https://www.facebook.com/tecunoscdeundeva/info?tab=page_info, pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 12:19

Facebook Iadul Bucătarilor https://www.facebook.com/iadulbucatarilor/info?tab=page_info, pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 12:23

GFK http://www.gfk.com/ro/about-us/who-we-are/Pagini/default.aspx, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:50

Intact Media Group http://www.intactmediagroup.ro/despre-noi/istoric/ pagină accesată în data de 7 iunie 2015, ora 17:40

Jurnalul.ro http://jurnalul.ro/cultura/jurnalul-tv/andreea-berecleanu-in-televiziune-nu-ai-cum-sa-te-plictisesti-681866.html pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 18:41

Kanal D http://www.kanald.ro/Despre/, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:59

Livero http://livero.ro/sigma-tv-televiziunea-ta-de-practica/, pagină accesată pe 17.02.2015, ora 21:39

Media Addict http://www.mediaddict.ro/andreea-berecleanu-mereu-am-mizat-pe-naturalete/, accesat pe 23 martie 2015, ora 18:14

Observator http://observator.tv/campanii/ pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 10:55

Pagina de media http://www.paginademedia.ro/2013/12/audiente-pro-tv-a-ajuns-la-un-milion-media-seara-cresteri-pentru-antena-3-romania-tv-si-b1/, pagină accesată pe 4 mai 2015, ora 01:55

Pagina de media http://www.paginademedia.ro/stiri-mai-2014/, pagină accesată pe 25 mai 2015, ora 10:12

Prima TV http://www.primatv.ro/companie/istorie.html, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 17:38

PRO TV http://www.protv.ro/design/protv/flash/contact.swf, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 15:47

PRO TV Internațional http://www.protvi.ro/, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:09

Revista Viva http://www.viva.ro/vedete-si-evenimente/articole-revista/andreea-berecleanu-serile-fara-andrei-1471815, pagină accesată pe 25 mai 2015, ora 10:34

Soft Pedia http://forum.softpedia.com/topic/973639-antena-1-trece-la-169-din-octombrie-2014-intact-a-inceput-sa-distribuie-cartele-pentru-retransmisia-antena-hd/, pagină accesată pe 29 mai 2015, ora 11:03

Spy News http://spynews.ro/monden/andreea-berecleanu-si-sandra-stoicescu-siau-adjudecat-trofeele-star-salvator-54241.html, pagină accesată pe data de 28 mai 2015, ora 16:41

TVR http://www.tvr.ro/#, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 15:48

TVR Internațional http://tvri.tvr.ro/, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:08

TVR Plus http://www.tvrplus.ro/despre-tvr, pagină accesată pe 17.02.2015, ora 21:16

Wow Biz http://www.wowbiz.ro/declaratii-halucinante-ale-andreei-berecleanu-despre-plecarea-din-pro-tv-la-antena-1–e2809cmie-imi-venea-sa-zbor–nu-sa-plange2809d_83308.html pagină accesată pe 29 mai 2015, ora 10:02

Anexe

*Anexa 1 – Jurnal Antena 1 – 6 aprilie 2015

*Anexa 2 – Jurnal Antena 1 – 7 aprilie 2015

*Anexa 3 – Jurnal Antena 1 – 8 aprilie 2015

*Anexa 4 – Jurnal Antena 1 – 9 aprilie 2015

*Anexa 5 – Jurnal Antena 1 – 10 aprilie 2015

*Cele 5 anexe reprezintă înregistrările jurnalelor de știri care sunt atașate pe CD

Anexa 6

Articol în presă: Andreea Berecleanu și Sandra Stoicescu și-au adjudecat trofeele „Star Salvator”

Vedete de top au fost prezente aseară la Gala Stars Awards, care a marcat un an de la lansarea pe piață a Antenei Stars, postul TV care a revoluționat piața media și care a obținut audiențe uriașe într-un timp scurt.

Amfitrionii grandiosului eveniment au fost simpaticii prezentatori de la Antena Stars: Cristi Brancu și Mihai Morar. La categoria „Star Salvator“, cel care a urcat pe scenă pentru a anunța la cine merge trofeul a fost însuși Sorin Alexandrescu, CEO Antena Group.

Iar la această categorie, câștigătoare au fost Sandra Stoicescu și Andreea Berecleanu, cele două prezentatoare TV având la activ numeroase campanii care au schimbat vieți. „Nu știu al câtelea premiu este. Nu le monitorizez, nu le contabilizez, important este ce transmit aceste premii mai departe. Eu mă gândesc deja la următoarele campanii care sunt programate pentru 2015, mă gândesc ce lucruri s-au schimbat, câte mentalități s-au schimbat în urma campaniilor noastre și câte vieți au fost salvate“, a declarat, pentru spynews.ro, prezentatoarea Observatorului de la ora 19.00.

Vedeta Antena 3 a menționat că își va dona premiul unei fetițe de câțiva anișori, care a reușit să învingă boala: "Nu m-am simțit niciodată un star. La noi, meseria noastră se împletește între o lacrimă de râs și o lacrimă de plâns. Sara este cea care merită premiul acesta. Sara până în urmă cu 6 luni nu auzea, dar în această seară ea a dansat. Sara nu este doar o micuță care cu 8 luni în urmă, înainte de implantul cornear, nu auzea, luptă pentru implementarea controlului auditiv la naștere. Mulțumesc pentru premiu, am să i-l dau Sarei", a precizat ea.

Anexa 7

Interviu Viva: Serile fără Andrei

Andreea Berecleanu (35) a preluat Observatorul de la ora 19 (Antena 1). Cu alte cuvinte, a devenit cea mai importanta vedeta a postului. Cum de s-a ajuns la o asemenea schimbare, ce înseamnă pentru cei doi soți faptul că nu vor mai fi alături pe ecran și că vor avea de acum programe diferite, am aflat chiar de la vedetă, în exclusivitate.

„Eu nu sunt în competiție cu Andreea (n.r. Esca). Îmi pare rău că așa se văd lucrurile din afară. Eu sunt port-drapelul și, sper, port-bonheur-ul unei echipe de știri care muncește să ofere publicului un produs jurnalistic bun.“ (Andreea)

Tu ești prietenă foarte bună cu Lucian Mândruță. Care va fi relația ta cu el acum după ce ai preluat Observatorul? Intuiesc răspunsul, că vă știu prieteni, dar, în același timp, sunteți firi competitive, cu orgoliu profesional, cu ambiții…
Relațiile de familie pe care le am cu Lucian, le am și cu Andreea Esca, cu Mihai Dedu, Adriana Muraru, Mona Nicolici. Ne-au unit preocupările comune, pasiunea pentru știri, copiii. Când ne vizităm, vorbim câte-n lună și în stele, avem o istorie comună, amintiri, chiar dacă suntem pe baricade diferite. La fel se întâmplă și cu oamenii din redacție. Dincolo de competiția de pe ecran, de lupta pentru o exclusivitate, fiecare face în papucii lui de acasă ce vrea.

Se poate spune ca Antena 1 a învins în final Pro-ul? Pentru că în mod paradoxal, s-a ajuns tot la un produs Pro care să se lupte cu… Pro-ul.
Este simplu de judecat așa și nedrept. Culmea face că in acest moment am un număr egal de ani în Pro și în Antena. Eu văd acest tip de experiență în ambele televiziuni ca pe un dar, nu puțini au avut tăria sau libertatea de a alege. Eu eram un jurnalist al Antenei 1 când am primit oferta Pro-ului în 1995. Asta înseamnă că lui Adrian Sârbu i-a plăcut produsul Antenei din acea perioada, la fel cum și Antenei i-a plăcut produsul Pro-ului în 2003. Dincolo de toate speculațiile, eu sunt aceeași la orice oră. Contextul face diferența, iar eu sunt un jurnalist flexibil, cu ochii larg deschiși.

Ce spune Andrei? Ce părere are?

Andrei mă susține mereu, întotdeauna încearcă să găsească argumente care să-mi facă decizia mai ușoară. Mă cunoaște, se bazează pe intuiția mea și știe că nu mă pripesc, că sunt un om care analizează. Sigur că ne plăcea mult să fim împreună și acasă și pe ecran, mereu am spus că e varianta ideală pentru un cuplu, dar privește firesc această mutare.

Cum va fi acasă de acum, pentru că vei fi mai mult timp plecată. Știu că făceai temele cu Eva, știu că erai foarte aproape de copiii tăi, pentru că aveai, spre invidia tuturor, timp pentru ei.

Eva va face în continuare temele ajutată de mine, chiar dacă un pic mai târziu, dar marea bucurie și surpriză pentru ei este că vor adormi citindu-le povești în fiecare seară, nu doar în weekend.

E o provocare pentru tine. Ai emoții? Ți-e teamă? Ești sigură pe tine, ce sentimente ai?

Provocare a reprezentat fiecare proiect în parte, emoțiile vin la pachet cu această meserie, siguranța ți-o dau anii de experiență, sentimentele înseamnă dorința de a nu-ți dezamăgi publicul.

Andreea, ce surpriză, ce lovitură de teatru! Cum ai auns să prezinți Observatorul de la ora 19? Când s-a decis asta și cum?

Este o bombă cu explozie întârziata! Pentru mine nu e o surpriză. De-a lungul acestor ani, mi-au mai fost propuse diverse proiecte. Unora le-am dat curs, pe altele le-am amânat pentru un moment mai potrivit, iar altele nu m-au interesat deloc. Așa că nu este o decizie luată peste noapte decât privită din exterior, altfel este un curs firesc al istoriei mele în televiziune.

E o mutare foarte importantă. O dată pentru că îl „părăsești pe Andrei după câți ani de prezentare împreună? 8? Și apoi mă gândesc că te vei plasa într-o poziție foarte interesantă: vei fi principala adversară a unei alte Andreea (Esca, de data asta). Cum privești, cum comentezi toate acestea?

Din 2003 prezentăm împreună la Antenă 1 și nici acum nu regret decizia de a pleca din Pro pentru acest proiect de cuplu. A fost una dintre cele mai bune perioade în viața mea profesională. Toate au mers ca unse și acasă și la serviciu. De altfel, am spus-o de multe ori, alături de Andrei orice prezentator are de învățat sau de „furata€œ meserie. Chiar și unul cu experiență! În ceea ce privește competiția cu Pro TV-ul, este de notorietate lupta pentru supremația știrilor de ani buni de zile, pentru că în divertisment Antenă 1 a limpezit demult lucrurile.

Se știa că ratingul Observatorului este extrem de mic, dar mă gândeam că Alina Petrescu are, poate, nevoie de timp pentru a demonstra sau nu mai era cazul să se aștepte performanța?

Ratingul oscilează mereu, iar adevărul 100% este cunoscut doar de către cei implicați în muncă de televiziune. Ce se comunică pe piață este, de multe ori, ce-i convine fiecăruia. Noi avem publicul nostru, Pro-ul are publicul lui, diferențele de abordare și de atragere ale celor două stații sunt diferite. Ei o fac agresiv dintotdeauna, noi comunicăm firesc, nu ne aruncăm cu una cu două. Pro-ul își strigă în toate ziarele cotele de piață la orice oră din zi și din noapte. Noi o facem doar ca trecere în revistă, ca bilanț, nu ca strategie de marketing. Despre Alină Petrescu nu pot spune de că este un jurnalist foarte bun, proaspăt și activ, potrivit unei televiziuni tinere cum este Antena 3.

Andrei și Andreea încearcă să fie părinți foarte buni. Muncesc mult la asta, Andreea urmând chiar un curs de parenting. A descoperit astfel că limba copiilor este una pe care „o știi deja, dar vrei s-o aprofundezi. Parentime are un mesaj foarte frumos: „We speak childish”.€œ

Care este ratingul pe care mizezi?

Eu nu mizez pe rating, eu mizez pe atragerea publicului spre un Observator de calitate. Poate că de multe ori competiția nu e corectă, e greu să lupți cu apetența românilor către spectacolul știrilor tabloide, oferite strident la orice oră, chiar dacă e vorba de-spre un jurnal principal. Antena 1 nu vrea rating cu orice preț, mizează în continuare pe modelul televiziunilor performanțe din străinătate. Nu mai trăim în America anilor a€™80, trebuie să încercăm să cizelăm publicul, nu să-l păcălim.

Ești un Berbec încăpățânat. Nu te învinge nimic, nu-i așa? Locul întâi sau nimic?

Nu, să știi că n-am fost comandant de detașament, ci de grupă. No offense! Dar am avut o grupă disciplinată, unită și iubitoare.

Cum de arăți din ce în ce mai bine odată cu trecerea timpului? E de invidiat și de neînțeles. O spun glumind, desigura€¦

Știu că e de neînțeles dacă n-ai văzut-o pe mamă sau pe bunica mea! E trăsătură de familie, iar tenacitatea de care vorbeai mai devreme nu se trage de la zodie, ci mai degrabă de la tata și din educație.

În ce mod produsele Olay te-au ajutat să arăți mai bine?

Da, exact cum spui, m-am simțit relaxată când am constatat după o lună de folosire a întregii game Total Effects de la Olay că este ce aveam nevoie demult și nu nimeream. Am acceptat propunerea de a fi imaginea Olay după ce m-am asigurat de calitatea produselor, de eficientă lor și de faptul că se potrivesc perfect tenului meu. De altfel, se împlinește aproape un an de când folosesc exclusiv Total Effects de la Olay. Sunt încântată și sper că multe femei din România să aibă încredere în recomandarea unei femei care are are grijă de imaginea ei și nu comunică decât onest. În plus, sunt bucuroasă că o bună parte dintre prietenele mele au fost convinse de calitatea Olay, dincolo de frumusețea ambalajului.

Ce preferi din toată gamă Olay?

Eu folosesc întreagă gamă, incluzând și produsele de curățare, dar port mereu în trusă de cosmetice serumul Total Effects.

Știu că faci cursuri de parenting. Le recomanzi? Folosesc cu adevărat? Te-au ajutat?

Asta chiar este o provocare! Să fii părinte este cea mai grea meserie, iar noi căutăm mereu abordări cât mai diferite în relația cu Eva și Petru. Deși sunt născuți în aceeași zodie, se manifestă complet diferit. Simt nevoia să aflu cât mai multe despre ce se întâmplă în mintea lor și vreau s-o fac cât mai delicat posibil. Am citit multe cărți pe această temă, dar am întrebări la care nu am găsit răspuns. Metoda Thomas Gordon, a cărei franciză există deja în România, funcționează în America din 1962. Trainingul părinților eficace îți arată cum să comunici deschis și responsabil cu copilul tău, să-l înveți să facă alegeri democratice, să ai empatie și să beneficiezi de încredere peste ani în relația cu el. De fapt, nu e o limbă complet necunoscută. Asta trebuie să știe părinții care sunt interesați de dezvoltarea armonioasă a copilului. Este o limbă străină pe care o știi deja, dar vrei s-o aprofundezi. Sau înveți noi cuvinte și expresii pe care să le folosești în conversațiile ulterioare. Parentime are un mesaj atât de frumos: „We speak childisha€œ.

Ți se va schimba viața din toamnă. Cum te pregătești pentru aceste schimbări, pentru că trupul, mintea și sufletul tău să treacă mai ușor peste stres?

Noi ne limpezim trupul, mintea și sufletul la Breaza, unde avem o căsuță de vacanță. Acolo nu avem televizor, ci doar un proiector și un ecran pe care vedem ce ne place, ascultăm concerte, copiii fac spectacole. Ne adunăm prietenii, citim în voie, stăm desculți, ascultăm foșnetul naturii cu ajutorul unui amplificator de sunete, ne luptăm cu invazia limacșilor după ploaie, trăim în alt univers, al libertății.

Cristina Stănciulescu, Fotograf Alex Galmeanu, Stilist Ana Andrei, Coafură Cristina Trohani (Cristina Trohani Hair Studio) Machiaj Mirela Vescan, Asistent foto Cristi Bănică, Vestimentație The Place Concept Store, garderobă personală a vedetelor, Accesorii Oscar de la Rentă (The Place Concept Store), Pilgrim (La Boutique Suisse). Fotografiile au fost realizate la GAIA BOUTIQUE CLUB. Mulțumim pentru sprijin.

Anexa 8

Interviu Jurnalul.ro: În televiziune nu ai cum să te plictisești

La ceas aniversar, Andreea Berecleanu vorbește despre cei 21 de ani la pupitrul știrilor, despre experiențele sale, primul “direct” și pasiuni…
21 de ani la pupitrul Știrilor. Ce a însemnat pentru tine toată această perioadă? Care sunt lucrurile cele mai importante pe care le-ai învățat?
Un arc peste timp. Nu e un arc întins, e un curcubeu mai degrabă. Pare o performanță și cred că este pentru vremurile noastre. Sunt jurnaliști, prezentatori, realizatori care au lucrat înainte de '90 mai mult de 21 de ani. Poate că au lucrat 40-50, dar anii au trecut altfel. Nu spun dacă era greu sau ușor, îi las pe ei să o facă, dar știu cât de mult a trecut din '93 și până astăzi. 
Am învățat să împart din ce știu, să dau sfaturi, să încurajez. Toți colegii mei îmi cer sfatul, indiferent dacă e o problemă profesională sau personală. Le sunt alături necondiționat.
În 21 de ani de televiziune trăiești nenumarate experiențe. Care dintre ele ți-au rămas în minte?
Mă uit la colegii cu o generație mai tineri și nu-i invidiez. Știi de ce? Pentru că istoria m-a așteptat pe mine ca să trăiesc lucid și matur vremurile schimbării. Să știu de ce am ascultat împreună cu părinții mei Europa Liberă, să iau interviuri primilor politicieni de după '90, să-l aștept pe Rege să iasă în balconul de la Continental și astăzi să povestesc despre toate acestea și câte au urmat. Sunt recunoscătoare unor oameni care m-au încurajat să rămân în meseria asta și m-au învățat să o îndrăgesc. De asemenea, fac parte dintr-o generație care nu și-a consumat trăirile, care are atitudine și care are forța de a muta munții.

Se spune că primul "direct" nu se uită niciodată. Cum a fost pentru tine prima apariție pe sticlă?
La ora 6 dimineața la Soti. Eram studentă și jurnalist de presă scrisă. O colegă din facultate m-a invitat la locul ei de muncă. Mi s-a propus să intru în direct, fără machiaj, cu părul strâns în coadă de cal, îmbrăcată cu jeans și o bluză simplă. Mi s-a dat un text să-l citesc la prima vedere. M-au oprit. Le-a plăcut. Au urmat mii de ore de teren, de editare și de prezentare. Zi și noapte. Multe vieți.
Jurnalismul a fost meseria pe care ți-ai dorit-o întotdeauna sau ai cochetat și cu alte domenii?

M-am pregătit să fiu traducator și am nimerit să mă joc tot cu cuvintele. Nu e mare diferența!

Care sunt lucrurile care te atrag cel mai tare în meseria ta?

Știrile politice, interviurile, evenimentele în derulare, reportajul.
De luni până vineri de la ora 19:00, aduci ultimele noutăți în casele românilor prin intermediul Observator. Te-ai gândit să abordezi și o altă latură a televiziunii, în afară de știri?

M-am gândit doar pentru că mi s-a pus întrebarea asta de foarte multe ori. Într-un fel am făcut-o atunci când am avut o emisiune de călătorii sau când am făcut radio. Sau când am scris editoriale, sau când am ieșit pe teren. În televiziune nu ai cum să te plictisești, asta dacă îți place meseria de jurnalist. Aviz tinerilor care vor să ajungă direct prezentatori fără să știe să scrie o știre! Prezentatorul este un jurnalist cu expunere, ca și reporterul. El trebuie oricând să fie pregătit să fie în spatele camerelor, făcându-și meseria la fel de bine. 
Ești un model de stil și rafinament pentru femeile din România. Care ar fi responsabilitățile unui "role-model"?
Să nu dezamăgească, să-și păstreze naturalețea, să aibă un mesaj categoric cu privire la lucrurile importante, să se implice în acțiuni caritabile, sociale, să fie discret.

Care sunt pasiunile Andreei Berecleanu? Lucrurile care te relaxează și te ajută să evadezi din cotidian?
În acest moment îmi împart pasiunile cu copiii. Eva are deja 13 ani și avem multe în comun. La fel și Petru. Facem sport împreună, mergem la film, ne distrăm la cumpărături…

Au trecut primii 21 de ani din cariera ta. Ce așteptări ai de la următorii ani? Mari!

Ce au însemnat pentru tine (din punct de vedere profesional și personal) toți anii petrecuți în echipa Antenei 1 și, implicit, a Observatorului?

Oameni puternici, meserie pe pâine, libertate, prieteni, încredere, curaj, toleranță, devotament, forță.
Cum definește frumusețea una dintre cele mai frumoase femei din România?

Frumusețea este trecătoare. Carisma, eleganța, stilul, rămân!

Anexa 9

Declarație Wow Biz:

Declarații halucinante ale Andreei Berecleanu despre plecarea din PRO TV la Antena 1: „Mie îmi venea să zbor, nu să plâng!”

Când a părăsit PRO TV-ul pentru Antena 1, Andreea Berecleanu a mărturisit că a scăpat de trauma știrilor morbide, care nu se potriveau cu starea pe care o avea după naștere.

În 2003, Andreea Berecleanu și soțul său de atunci, Andrei Zaharescu, părăseau pupitrul știrilor PRO TV pentru cel al Antenei 1. Întrebată dacă a scăpat de trauma știrilor negre de la Pro TV, Berecleanu a mărturisit: a€œDa. Era momentul ca, după șase ani de știri nu tocmai vesele, să inaugurez o nouă perioadă în viața mea profesională. Mai ales după nașterea fetiței noastre, Eva, euforia maternității nu se potrivea deloc cu morbiditatea știrilor pe care le comunicam. Mie îmi venea să zbor, nu să plâng. În ce privește noul jurnal, cel de pe Antena 1, nu pot spune că îl consider o nouă provocare, pentru că după nouă ani de televiziune nu cred că mai există provocări reale. E vorba mai degrabă despre un plus de implicare afectivă în meserie, legat de prezența alături de mine a unui a€œpersonaj” extrem de interesant, care e Andrei Zaharescu, soțul meu”.

Anexa 10

Declarație Media Addict:

Andreea Berecleanu: Mereu am mizat pe naturalețe”

Pentru a ajunge un bun jurnalist ai nevoie de talent, dar cel mai important este să vrei să muncești și să reziști într-un ritm foarte rapid, a spus Andreea Berecleanu, prezentatoarea Observatorului, în fața unui grup de 20 de tineri care au fost desemnați ambasadori ai brandului Intact în cadrul programului „Primii 20”.

Ea le-a povestit acestora cum a ajuns să lucreze în televiziune, care au fost pașii pe care i-a avut de făcut și ce înseamnă să fii jurnalist. „Mereu am mizat pe naturalețe, în fața camerei de luat vederi, dar și în spatele ei. Ca să fii jurnalist ai nevoie de talent, dar mai important decât asta este să vrei să muncești și să reziști unui ritm trepidant. În spatele imaginii de la televizor, este o muncă dură, tensionată, cu nervi și nerv”, a afirmat Andreea Berecleanu.

Primii 20” este o inițiativă Intact Media Group, de susținere a 20 de tineri români care au 20 de ani și doresc sprijin în demararea propriilor proiecte în diverse domenii de activitate. Evenimentul a fost anunțat la sfârșitul lui 2011, de ziua Intact, în mediul online, cei 20 de aleși fiind selectați din mai mult de 200 de aplicanți.

Intact Media Group este trustul care deține branduri media precum Antena1, Antena 3, Jurnalul Național, Radio ZU sau gsp.ro.

Bibliografie

Coman, Mihai, Introducere în sistemul Mass-Media, Iași, Polirom, 2007

Gilbert, Edward, La television Echo-Hachette, Ed. CFPJ, Paris, 1987

Hartley, John, Discursul știrilor, Iași, Polirom, 1999

KOTLER, Philip; KELLER, Kevin Lane, Managementul marketingului, ed. a V-a, trad. de Cosmin Crișan și Smaranda Nistor, București, Ed. Teora, 2008

Lazăr, Mirela, Noua televiziune și jurnalismul de spectacol, Iași, Polirom, 2008

Oliver, Sandra, Strategii de Relații Publice, Iași, Polirom, 2009

Panache, I, Comănescu, I „Jurnalul familiei „Addams”, TV mania, nr.7, 16.02.2004

Rieffel, Remy, Sociologia Mass-Media, Iași, Polirom, 2008

Zeca-Buzura, Daniela, La taclale cu idolii, Iași, Polirom, 2015

Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziunie, Iași, Polirom, 2005

Willcox, Denis, Relații Publice: strategii și tactici, București, Edit. Curtea Veche, 2009

Webgrafie

Antena Internațional http://antenainternational.ro/, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:07

Antena Play http://antenaplay.ro/search/observator%2019, pagină accesată pe 15.02.2015, ora 15:43

Ascultălive.ro http://www.ascultalive.ro/trust-media-pro.html, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 17:14

Acasa TV http://tv.acasa.ro/observator/ieri, pagină accesată pe 15.02.2015, ora 15:20

Enciclopedia României http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Televiziunea_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia, pagină accesată pe 16.02.2015, ora 10:26

Europa Fm http://www.europafm.ro/managementul-lui-julio-iglesias-jr-dupa-ce-artistul-a-fost-pus-sa-spuna-jos-basescu-la-antena-3-a-fost-indus-in-eroare-in-mod-voit/ pagină accesată în data de 7 iunie 2015, ora 15:57

Facebook Next Star https://www.facebook.com/Next.Star.Antena1?fref=ts, pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 12:20

Facebook Te cunosc de undeva https://www.facebook.com/tecunoscdeundeva/info?tab=page_info, pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 12:19

Facebook Iadul Bucătarilor https://www.facebook.com/iadulbucatarilor/info?tab=page_info, pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 12:23

GFK http://www.gfk.com/ro/about-us/who-we-are/Pagini/default.aspx, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:50

Intact Media Group http://www.intactmediagroup.ro/despre-noi/istoric/ pagină accesată în data de 7 iunie 2015, ora 17:40

Jurnalul.ro http://jurnalul.ro/cultura/jurnalul-tv/andreea-berecleanu-in-televiziune-nu-ai-cum-sa-te-plictisesti-681866.html pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 18:41

Kanal D http://www.kanald.ro/Despre/, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:59

Livero http://livero.ro/sigma-tv-televiziunea-ta-de-practica/, pagină accesată pe 17.02.2015, ora 21:39

Media Addict http://www.mediaddict.ro/andreea-berecleanu-mereu-am-mizat-pe-naturalete/, accesat pe 23 martie 2015, ora 18:14

Observator http://observator.tv/campanii/ pagină accesată pe 28 mai 2015, ora 10:55

Pagina de media http://www.paginademedia.ro/2013/12/audiente-pro-tv-a-ajuns-la-un-milion-media-seara-cresteri-pentru-antena-3-romania-tv-si-b1/, pagină accesată pe 4 mai 2015, ora 01:55

Pagina de media http://www.paginademedia.ro/stiri-mai-2014/, pagină accesată pe 25 mai 2015, ora 10:12

Prima TV http://www.primatv.ro/companie/istorie.html, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 17:38

PRO TV http://www.protv.ro/design/protv/flash/contact.swf, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 15:47

PRO TV Internațional http://www.protvi.ro/, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:09

Revista Viva http://www.viva.ro/vedete-si-evenimente/articole-revista/andreea-berecleanu-serile-fara-andrei-1471815, pagină accesată pe 25 mai 2015, ora 10:34

Soft Pedia http://forum.softpedia.com/topic/973639-antena-1-trece-la-169-din-octombrie-2014-intact-a-inceput-sa-distribuie-cartele-pentru-retransmisia-antena-hd/, pagină accesată pe 29 mai 2015, ora 11:03

Spy News http://spynews.ro/monden/andreea-berecleanu-si-sandra-stoicescu-siau-adjudecat-trofeele-star-salvator-54241.html, pagină accesată pe data de 28 mai 2015, ora 16:41

TVR http://www.tvr.ro/#, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 15:48

TVR Internațional http://tvri.tvr.ro/, pagină accesată pe 3 mai 2015, ora 16:08

TVR Plus http://www.tvrplus.ro/despre-tvr, pagină accesată pe 17.02.2015, ora 21:16

Wow Biz http://www.wowbiz.ro/declaratii-halucinante-ale-andreei-berecleanu-despre-plecarea-din-pro-tv-la-antena-1–e2809cmie-imi-venea-sa-zbor–nu-sa-plange2809d_83308.html pagină accesată pe 29 mai 2015, ora 10:02

Anexe

*Anexa 1 – Jurnal Antena 1 – 6 aprilie 2015

*Anexa 2 – Jurnal Antena 1 – 7 aprilie 2015

*Anexa 3 – Jurnal Antena 1 – 8 aprilie 2015

*Anexa 4 – Jurnal Antena 1 – 9 aprilie 2015

*Anexa 5 – Jurnal Antena 1 – 10 aprilie 2015

*Cele 5 anexe reprezintă înregistrările jurnalelor de știri care sunt atașate pe CD

Anexa 6

Articol în presă: Andreea Berecleanu și Sandra Stoicescu și-au adjudecat trofeele „Star Salvator”

Vedete de top au fost prezente aseară la Gala Stars Awards, care a marcat un an de la lansarea pe piață a Antenei Stars, postul TV care a revoluționat piața media și care a obținut audiențe uriașe într-un timp scurt.

Amfitrionii grandiosului eveniment au fost simpaticii prezentatori de la Antena Stars: Cristi Brancu și Mihai Morar. La categoria „Star Salvator“, cel care a urcat pe scenă pentru a anunța la cine merge trofeul a fost însuși Sorin Alexandrescu, CEO Antena Group.

Iar la această categorie, câștigătoare au fost Sandra Stoicescu și Andreea Berecleanu, cele două prezentatoare TV având la activ numeroase campanii care au schimbat vieți. „Nu știu al câtelea premiu este. Nu le monitorizez, nu le contabilizez, important este ce transmit aceste premii mai departe. Eu mă gândesc deja la următoarele campanii care sunt programate pentru 2015, mă gândesc ce lucruri s-au schimbat, câte mentalități s-au schimbat în urma campaniilor noastre și câte vieți au fost salvate“, a declarat, pentru spynews.ro, prezentatoarea Observatorului de la ora 19.00.

Vedeta Antena 3 a menționat că își va dona premiul unei fetițe de câțiva anișori, care a reușit să învingă boala: "Nu m-am simțit niciodată un star. La noi, meseria noastră se împletește între o lacrimă de râs și o lacrimă de plâns. Sara este cea care merită premiul acesta. Sara până în urmă cu 6 luni nu auzea, dar în această seară ea a dansat. Sara nu este doar o micuță care cu 8 luni în urmă, înainte de implantul cornear, nu auzea, luptă pentru implementarea controlului auditiv la naștere. Mulțumesc pentru premiu, am să i-l dau Sarei", a precizat ea.

Anexa 7

Interviu Viva: Serile fără Andrei

Andreea Berecleanu (35) a preluat Observatorul de la ora 19 (Antena 1). Cu alte cuvinte, a devenit cea mai importanta vedeta a postului. Cum de s-a ajuns la o asemenea schimbare, ce înseamnă pentru cei doi soți faptul că nu vor mai fi alături pe ecran și că vor avea de acum programe diferite, am aflat chiar de la vedetă, în exclusivitate.

„Eu nu sunt în competiție cu Andreea (n.r. Esca). Îmi pare rău că așa se văd lucrurile din afară. Eu sunt port-drapelul și, sper, port-bonheur-ul unei echipe de știri care muncește să ofere publicului un produs jurnalistic bun.“ (Andreea)

Tu ești prietenă foarte bună cu Lucian Mândruță. Care va fi relația ta cu el acum după ce ai preluat Observatorul? Intuiesc răspunsul, că vă știu prieteni, dar, în același timp, sunteți firi competitive, cu orgoliu profesional, cu ambiții…
Relațiile de familie pe care le am cu Lucian, le am și cu Andreea Esca, cu Mihai Dedu, Adriana Muraru, Mona Nicolici. Ne-au unit preocupările comune, pasiunea pentru știri, copiii. Când ne vizităm, vorbim câte-n lună și în stele, avem o istorie comună, amintiri, chiar dacă suntem pe baricade diferite. La fel se întâmplă și cu oamenii din redacție. Dincolo de competiția de pe ecran, de lupta pentru o exclusivitate, fiecare face în papucii lui de acasă ce vrea.

Se poate spune ca Antena 1 a învins în final Pro-ul? Pentru că în mod paradoxal, s-a ajuns tot la un produs Pro care să se lupte cu… Pro-ul.
Este simplu de judecat așa și nedrept. Culmea face că in acest moment am un număr egal de ani în Pro și în Antena. Eu văd acest tip de experiență în ambele televiziuni ca pe un dar, nu puțini au avut tăria sau libertatea de a alege. Eu eram un jurnalist al Antenei 1 când am primit oferta Pro-ului în 1995. Asta înseamnă că lui Adrian Sârbu i-a plăcut produsul Antenei din acea perioada, la fel cum și Antenei i-a plăcut produsul Pro-ului în 2003. Dincolo de toate speculațiile, eu sunt aceeași la orice oră. Contextul face diferența, iar eu sunt un jurnalist flexibil, cu ochii larg deschiși.

Ce spune Andrei? Ce părere are?

Andrei mă susține mereu, întotdeauna încearcă să găsească argumente care să-mi facă decizia mai ușoară. Mă cunoaște, se bazează pe intuiția mea și știe că nu mă pripesc, că sunt un om care analizează. Sigur că ne plăcea mult să fim împreună și acasă și pe ecran, mereu am spus că e varianta ideală pentru un cuplu, dar privește firesc această mutare.

Cum va fi acasă de acum, pentru că vei fi mai mult timp plecată. Știu că făceai temele cu Eva, știu că erai foarte aproape de copiii tăi, pentru că aveai, spre invidia tuturor, timp pentru ei.

Eva va face în continuare temele ajutată de mine, chiar dacă un pic mai târziu, dar marea bucurie și surpriză pentru ei este că vor adormi citindu-le povești în fiecare seară, nu doar în weekend.

E o provocare pentru tine. Ai emoții? Ți-e teamă? Ești sigură pe tine, ce sentimente ai?

Provocare a reprezentat fiecare proiect în parte, emoțiile vin la pachet cu această meserie, siguranța ți-o dau anii de experiență, sentimentele înseamnă dorința de a nu-ți dezamăgi publicul.

Andreea, ce surpriză, ce lovitură de teatru! Cum ai auns să prezinți Observatorul de la ora 19? Când s-a decis asta și cum?

Este o bombă cu explozie întârziata! Pentru mine nu e o surpriză. De-a lungul acestor ani, mi-au mai fost propuse diverse proiecte. Unora le-am dat curs, pe altele le-am amânat pentru un moment mai potrivit, iar altele nu m-au interesat deloc. Așa că nu este o decizie luată peste noapte decât privită din exterior, altfel este un curs firesc al istoriei mele în televiziune.

E o mutare foarte importantă. O dată pentru că îl „părăsești pe Andrei după câți ani de prezentare împreună? 8? Și apoi mă gândesc că te vei plasa într-o poziție foarte interesantă: vei fi principala adversară a unei alte Andreea (Esca, de data asta). Cum privești, cum comentezi toate acestea?

Din 2003 prezentăm împreună la Antenă 1 și nici acum nu regret decizia de a pleca din Pro pentru acest proiect de cuplu. A fost una dintre cele mai bune perioade în viața mea profesională. Toate au mers ca unse și acasă și la serviciu. De altfel, am spus-o de multe ori, alături de Andrei orice prezentator are de învățat sau de „furata€œ meserie. Chiar și unul cu experiență! În ceea ce privește competiția cu Pro TV-ul, este de notorietate lupta pentru supremația știrilor de ani buni de zile, pentru că în divertisment Antenă 1 a limpezit demult lucrurile.

Se știa că ratingul Observatorului este extrem de mic, dar mă gândeam că Alina Petrescu are, poate, nevoie de timp pentru a demonstra sau nu mai era cazul să se aștepte performanța?

Ratingul oscilează mereu, iar adevărul 100% este cunoscut doar de către cei implicați în muncă de televiziune. Ce se comunică pe piață este, de multe ori, ce-i convine fiecăruia. Noi avem publicul nostru, Pro-ul are publicul lui, diferențele de abordare și de atragere ale celor două stații sunt diferite. Ei o fac agresiv dintotdeauna, noi comunicăm firesc, nu ne aruncăm cu una cu două. Pro-ul își strigă în toate ziarele cotele de piață la orice oră din zi și din noapte. Noi o facem doar ca trecere în revistă, ca bilanț, nu ca strategie de marketing. Despre Alină Petrescu nu pot spune de că este un jurnalist foarte bun, proaspăt și activ, potrivit unei televiziuni tinere cum este Antena 3.

Andrei și Andreea încearcă să fie părinți foarte buni. Muncesc mult la asta, Andreea urmând chiar un curs de parenting. A descoperit astfel că limba copiilor este una pe care „o știi deja, dar vrei s-o aprofundezi. Parentime are un mesaj foarte frumos: „We speak childish”.€œ

Care este ratingul pe care mizezi?

Eu nu mizez pe rating, eu mizez pe atragerea publicului spre un Observator de calitate. Poate că de multe ori competiția nu e corectă, e greu să lupți cu apetența românilor către spectacolul știrilor tabloide, oferite strident la orice oră, chiar dacă e vorba de-spre un jurnal principal. Antena 1 nu vrea rating cu orice preț, mizează în continuare pe modelul televiziunilor performanțe din străinătate. Nu mai trăim în America anilor a€™80, trebuie să încercăm să cizelăm publicul, nu să-l păcălim.

Ești un Berbec încăpățânat. Nu te învinge nimic, nu-i așa? Locul întâi sau nimic?

Nu, să știi că n-am fost comandant de detașament, ci de grupă. No offense! Dar am avut o grupă disciplinată, unită și iubitoare.

Cum de arăți din ce în ce mai bine odată cu trecerea timpului? E de invidiat și de neînțeles. O spun glumind, desigura€¦

Știu că e de neînțeles dacă n-ai văzut-o pe mamă sau pe bunica mea! E trăsătură de familie, iar tenacitatea de care vorbeai mai devreme nu se trage de la zodie, ci mai degrabă de la tata și din educație.

În ce mod produsele Olay te-au ajutat să arăți mai bine?

Da, exact cum spui, m-am simțit relaxată când am constatat după o lună de folosire a întregii game Total Effects de la Olay că este ce aveam nevoie demult și nu nimeream. Am acceptat propunerea de a fi imaginea Olay după ce m-am asigurat de calitatea produselor, de eficientă lor și de faptul că se potrivesc perfect tenului meu. De altfel, se împlinește aproape un an de când folosesc exclusiv Total Effects de la Olay. Sunt încântată și sper că multe femei din România să aibă încredere în recomandarea unei femei care are are grijă de imaginea ei și nu comunică decât onest. În plus, sunt bucuroasă că o bună parte dintre prietenele mele au fost convinse de calitatea Olay, dincolo de frumusețea ambalajului.

Ce preferi din toată gamă Olay?

Eu folosesc întreagă gamă, incluzând și produsele de curățare, dar port mereu în trusă de cosmetice serumul Total Effects.

Știu că faci cursuri de parenting. Le recomanzi? Folosesc cu adevărat? Te-au ajutat?

Asta chiar este o provocare! Să fii părinte este cea mai grea meserie, iar noi căutăm mereu abordări cât mai diferite în relația cu Eva și Petru. Deși sunt născuți în aceeași zodie, se manifestă complet diferit. Simt nevoia să aflu cât mai multe despre ce se întâmplă în mintea lor și vreau s-o fac cât mai delicat posibil. Am citit multe cărți pe această temă, dar am întrebări la care nu am găsit răspuns. Metoda Thomas Gordon, a cărei franciză există deja în România, funcționează în America din 1962. Trainingul părinților eficace îți arată cum să comunici deschis și responsabil cu copilul tău, să-l înveți să facă alegeri democratice, să ai empatie și să beneficiezi de încredere peste ani în relația cu el. De fapt, nu e o limbă complet necunoscută. Asta trebuie să știe părinții care sunt interesați de dezvoltarea armonioasă a copilului. Este o limbă străină pe care o știi deja, dar vrei s-o aprofundezi. Sau înveți noi cuvinte și expresii pe care să le folosești în conversațiile ulterioare. Parentime are un mesaj atât de frumos: „We speak childisha€œ.

Ți se va schimba viața din toamnă. Cum te pregătești pentru aceste schimbări, pentru că trupul, mintea și sufletul tău să treacă mai ușor peste stres?

Noi ne limpezim trupul, mintea și sufletul la Breaza, unde avem o căsuță de vacanță. Acolo nu avem televizor, ci doar un proiector și un ecran pe care vedem ce ne place, ascultăm concerte, copiii fac spectacole. Ne adunăm prietenii, citim în voie, stăm desculți, ascultăm foșnetul naturii cu ajutorul unui amplificator de sunete, ne luptăm cu invazia limacșilor după ploaie, trăim în alt univers, al libertății.

Cristina Stănciulescu, Fotograf Alex Galmeanu, Stilist Ana Andrei, Coafură Cristina Trohani (Cristina Trohani Hair Studio) Machiaj Mirela Vescan, Asistent foto Cristi Bănică, Vestimentație The Place Concept Store, garderobă personală a vedetelor, Accesorii Oscar de la Rentă (The Place Concept Store), Pilgrim (La Boutique Suisse). Fotografiile au fost realizate la GAIA BOUTIQUE CLUB. Mulțumim pentru sprijin.

Anexa 8

Interviu Jurnalul.ro: În televiziune nu ai cum să te plictisești

La ceas aniversar, Andreea Berecleanu vorbește despre cei 21 de ani la pupitrul știrilor, despre experiențele sale, primul “direct” și pasiuni…
21 de ani la pupitrul Știrilor. Ce a însemnat pentru tine toată această perioadă? Care sunt lucrurile cele mai importante pe care le-ai învățat?
Un arc peste timp. Nu e un arc întins, e un curcubeu mai degrabă. Pare o performanță și cred că este pentru vremurile noastre. Sunt jurnaliști, prezentatori, realizatori care au lucrat înainte de '90 mai mult de 21 de ani. Poate că au lucrat 40-50, dar anii au trecut altfel. Nu spun dacă era greu sau ușor, îi las pe ei să o facă, dar știu cât de mult a trecut din '93 și până astăzi. 
Am învățat să împart din ce știu, să dau sfaturi, să încurajez. Toți colegii mei îmi cer sfatul, indiferent dacă e o problemă profesională sau personală. Le sunt alături necondiționat.
În 21 de ani de televiziune trăiești nenumarate experiențe. Care dintre ele ți-au rămas în minte?
Mă uit la colegii cu o generație mai tineri și nu-i invidiez. Știi de ce? Pentru că istoria m-a așteptat pe mine ca să trăiesc lucid și matur vremurile schimbării. Să știu de ce am ascultat împreună cu părinții mei Europa Liberă, să iau interviuri primilor politicieni de după '90, să-l aștept pe Rege să iasă în balconul de la Continental și astăzi să povestesc despre toate acestea și câte au urmat. Sunt recunoscătoare unor oameni care m-au încurajat să rămân în meseria asta și m-au învățat să o îndrăgesc. De asemenea, fac parte dintr-o generație care nu și-a consumat trăirile, care are atitudine și care are forța de a muta munții.

Se spune că primul "direct" nu se uită niciodată. Cum a fost pentru tine prima apariție pe sticlă?
La ora 6 dimineața la Soti. Eram studentă și jurnalist de presă scrisă. O colegă din facultate m-a invitat la locul ei de muncă. Mi s-a propus să intru în direct, fără machiaj, cu părul strâns în coadă de cal, îmbrăcată cu jeans și o bluză simplă. Mi s-a dat un text să-l citesc la prima vedere. M-au oprit. Le-a plăcut. Au urmat mii de ore de teren, de editare și de prezentare. Zi și noapte. Multe vieți.
Jurnalismul a fost meseria pe care ți-ai dorit-o întotdeauna sau ai cochetat și cu alte domenii?

M-am pregătit să fiu traducator și am nimerit să mă joc tot cu cuvintele. Nu e mare diferența!

Care sunt lucrurile care te atrag cel mai tare în meseria ta?

Știrile politice, interviurile, evenimentele în derulare, reportajul.
De luni până vineri de la ora 19:00, aduci ultimele noutăți în casele românilor prin intermediul Observator. Te-ai gândit să abordezi și o altă latură a televiziunii, în afară de știri?

M-am gândit doar pentru că mi s-a pus întrebarea asta de foarte multe ori. Într-un fel am făcut-o atunci când am avut o emisiune de călătorii sau când am făcut radio. Sau când am scris editoriale, sau când am ieșit pe teren. În televiziune nu ai cum să te plictisești, asta dacă îți place meseria de jurnalist. Aviz tinerilor care vor să ajungă direct prezentatori fără să știe să scrie o știre! Prezentatorul este un jurnalist cu expunere, ca și reporterul. El trebuie oricând să fie pregătit să fie în spatele camerelor, făcându-și meseria la fel de bine. 
Ești un model de stil și rafinament pentru femeile din România. Care ar fi responsabilitățile unui "role-model"?
Să nu dezamăgească, să-și păstreze naturalețea, să aibă un mesaj categoric cu privire la lucrurile importante, să se implice în acțiuni caritabile, sociale, să fie discret.

Care sunt pasiunile Andreei Berecleanu? Lucrurile care te relaxează și te ajută să evadezi din cotidian?
În acest moment îmi împart pasiunile cu copiii. Eva are deja 13 ani și avem multe în comun. La fel și Petru. Facem sport împreună, mergem la film, ne distrăm la cumpărături…

Au trecut primii 21 de ani din cariera ta. Ce așteptări ai de la următorii ani? Mari!

Ce au însemnat pentru tine (din punct de vedere profesional și personal) toți anii petrecuți în echipa Antenei 1 și, implicit, a Observatorului?

Oameni puternici, meserie pe pâine, libertate, prieteni, încredere, curaj, toleranță, devotament, forță.
Cum definește frumusețea una dintre cele mai frumoase femei din România?

Frumusețea este trecătoare. Carisma, eleganța, stilul, rămân!

Anexa 9

Declarație Wow Biz:

Declarații halucinante ale Andreei Berecleanu despre plecarea din PRO TV la Antena 1: „Mie îmi venea să zbor, nu să plâng!”

Când a părăsit PRO TV-ul pentru Antena 1, Andreea Berecleanu a mărturisit că a scăpat de trauma știrilor morbide, care nu se potriveau cu starea pe care o avea după naștere.

În 2003, Andreea Berecleanu și soțul său de atunci, Andrei Zaharescu, părăseau pupitrul știrilor PRO TV pentru cel al Antenei 1. Întrebată dacă a scăpat de trauma știrilor negre de la Pro TV, Berecleanu a mărturisit: a€œDa. Era momentul ca, după șase ani de știri nu tocmai vesele, să inaugurez o nouă perioadă în viața mea profesională. Mai ales după nașterea fetiței noastre, Eva, euforia maternității nu se potrivea deloc cu morbiditatea știrilor pe care le comunicam. Mie îmi venea să zbor, nu să plâng. În ce privește noul jurnal, cel de pe Antena 1, nu pot spune că îl consider o nouă provocare, pentru că după nouă ani de televiziune nu cred că mai există provocări reale. E vorba mai degrabă despre un plus de implicare afectivă în meserie, legat de prezența alături de mine a unui a€œpersonaj” extrem de interesant, care e Andrei Zaharescu, soțul meu”.

Anexa 10

Declarație Media Addict:

Andreea Berecleanu: Mereu am mizat pe naturalețe”

Pentru a ajunge un bun jurnalist ai nevoie de talent, dar cel mai important este să vrei să muncești și să reziști într-un ritm foarte rapid, a spus Andreea Berecleanu, prezentatoarea Observatorului, în fața unui grup de 20 de tineri care au fost desemnați ambasadori ai brandului Intact în cadrul programului „Primii 20”.

Ea le-a povestit acestora cum a ajuns să lucreze în televiziune, care au fost pașii pe care i-a avut de făcut și ce înseamnă să fii jurnalist. „Mereu am mizat pe naturalețe, în fața camerei de luat vederi, dar și în spatele ei. Ca să fii jurnalist ai nevoie de talent, dar mai important decât asta este să vrei să muncești și să reziști unui ritm trepidant. În spatele imaginii de la televizor, este o muncă dură, tensionată, cu nervi și nerv”, a afirmat Andreea Berecleanu.

Primii 20” este o inițiativă Intact Media Group, de susținere a 20 de tineri români care au 20 de ani și doresc sprijin în demararea propriilor proiecte în diverse domenii de activitate. Evenimentul a fost anunțat la sfârșitul lui 2011, de ziua Intact, în mediul online, cei 20 de aleși fiind selectați din mai mult de 200 de aplicanți.

Intact Media Group este trustul care deține branduri media precum Antena1, Antena 3, Jurnalul Național, Radio ZU sau gsp.ro.