Rolul Presei In Societatea Democratica.modalitati de Abordare
Rolul presei în societatea democratica.
Modalități de abordare.
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. PRESA ÎN SOCIETATE
Presa scrisa:,definiții,generalizări,clasificări
Rolul și locul presei în societatea democratică
. Evoluția presei în societate
CAPITOLUL II. PRESA A PATRA PUTERE ÎN STAT.
II.1.Presa a patra putere în stat. Modalități de abordare
teoretică
II.2.Presa în calitate de element al suprapunerii politice
CAPITOLUL III. PROMOVAREA VALORILOR DEMOCRATICE
III.1.Valori și principii democratice
III.2. Libertatea presei
III.3. Promovarea valorilor democratice prin intermediul
Presei în Republica Moldova (studiul de caz
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFIE
ANEXE
2
INTRODUCERE
Prin presă se ințelege totalitatea modalitaților de comunicare care pot ajunge la un numar foarte mare de oameni. Presa este o formă de exprimare a libertații de gîndire care contribuie la formarea opiniei publice. Ea contribuie la schimbul de idei si pluralismul de ideii.
Valorile sunt idei abstracte despre ceea ce este dezirabil,corect și trebuie să urmărească majoritatea membrilor unei societăți cu adevărat democratice.Deoarece, ”democrația este o metodă politică de a ajunge la luarea deciziilor politice și care nu poate fi un scop în sine”,valorile democratice au evoluat și ele de la valori scop,la valori mijloc.
Rolul valorilor democratice rezidă și în favorizarea creșterii bunăstării generale.Astfel de valori ca libertatea,raționalitatea,egalitatea,siguranța,integritatea,participarea,competența,solidaritatea,eficiența,dreptatea socială sunt scopuri fundamentale tipice,dar și metode de atingere a altor scopuri supreme.
Actualitatea temei
În Republica Moldova pe parcursul a celor 24 ani de independență nu s-a reușit edificarea unui stat democratic. Totuși unele principii de edificare a statului au fost realizate. De exemplu:
Principiul de funcționare a statului;
Sistemul de electoral;
Sistemul judecătoresc;
Sistemul politic în general.
Odată cu aderarea Republicii la Organizația Națiunilor Unite,din martie 1992 și la Consiliul Europei din 15 iulie 1995,Republica Moldova și-a luat ca angajamente edificarea unei societăți democratice.
După mai mult de 50 de ani de regim totalitar ,edificarea unei societăți democratice a devenit un lucru complicat deoarece mentalitatea populației,lipsa societății civile și a unei economii reale de piață nu au favorizat dezvoltarea proceselor democratice in Republica Moldova.
3
Răsturnările valorice produse după 1989 ne-au adus imediat nu numai valori pozitive,ci și unele confuzii și substituiri de valori prin nonvalori ca și o serie de influențe negative ale unei lumi deschise,dar marcate uneori de violență și criminalitate.În aceste condiții se simte nevoia de educație valorică. De aceea, un rol important pentru societatea în tranziție revine presei neangajate politic ce are scopul promovării valorilor democratice.
Gradul de investigare a problemei
În literatura occidentală,de studierea democrației și respectiv a valorilor democratice s-au ocupat mai mulți cercetători. Ei au elaborat multe teorii ale democrației,iar valorilor le-au fost acordate un rol important.
Albert Arblaster ”Democrația”;
Giovani Srtori “ Teoria democrației reinterpretate”;
Domenico Fisichella “Știința politică.Probleme,concepte,teorie”;
În literatura romîna relația dintre mas-media și democrație a fost studiată de Doru Pop în cartea ”Mass-media și democrația”.
În Republica Moldova însă,nu exista cercetători care s-au ocupat efectiv de cercetarea problemei promovării valorilor democratice în presa scrisă,deși există unele lucrări autohtone ce vizează relația dintre mass media și politica. De exemplu cartea lui Victor Moraru “ Mass media vs politica” scoate în evidență aspectele tangențiale ale mass media cu politica.
Scopul și sarcinile
Scopul lucrării este: de a investiga mediatizarea de către presa din Republica Moldova a valorilor democratice.
Reieșind din acest scop sarcinile lucrării sunt:
Definitrea conceptului teoretic a noțiunii de valori și valori democratice;
Studierea procesului de democratizare în Repubica Moldova;
Determinarea rolului mass media în Republica Moldova;
4
Investigarea mediatizării valorilor democratice în presă din Republica Moldova;
Suportul metodologic
Pentru a stabili situația reală a democrației în Republica Moldova și rolul presei în promovarea valorilor democratice voi utiliza diferite metode de cercetare:
Metoda comparativă- pentru a aprecia starea instituțiilor democratice din Republica Moldova în raport cu cele din statele democrațiilor avansate;
Metoda inductivă și deductivă – pentru a cerceta problema promovării valorilor democratice de la particular la general.
Metoda instituțională – care analizează instituțiile democratice și rolul lor în societate;
Metoda content-analizei – care analizează conținutul materialelor cercetate;
Descrierea lucrării
Lucrarea va avea trei capitole:
Rolul și locul presei într-o societate democratică – în care voi vorbi despre importanța valorilor pentru o societate democratică,dar și pentru o societate aflată în tranziție.
Presa ca a patra putere în stat – unde este dată o explicare rolului presei în societate, cît și modalitățile de abordare a acestui concept.Sunt prezente condițiile și factorii ce favorizează dezvoltarea presei de la o structură ce servește puterea politică, într-un element de supraputere politică.
Promovarea valorilor democratice – în care voi cerceta cum reușesc ziarele să promoveze anumite valori democratice.
5
Printre cele mai cunoscute valori democratice se numară: libertatea, egalitatea, toleranța, încrederea, solidaritatea, cultura politică, raționalitatea, siguranța, integritatea, participavitatea, competența, eficiența, dreptatea socială.
6
CAPITOLUL I. ROLUL ȘI LOCUL PRESEI IN SOCIETATEA DEMOCRATICĂ.
I.1. Presa : generalizări, definiții, clasificări
Într-o epocă în care valorile democratice sunt extrem de prețuite, apărate și este elogiată libertatea de expresie în primul rând în cazul presei, o investigație asupra implicațiilor acesteia în epoca interbelică spre exemplu merită realizată pur și simplu din dorința de a privi evolutiv modificări ce intervin de-a lungul timpului, din cauza răsturnărilor istorice , a curentelor de idei, a personalităților impunătoare ce au trasat și au stabilit anumite principii. În acest sens bogata epocă interbelică, cunoscută prin firescul dialogului, polemicului, a schimbului dialectic de viziuni, lipsa îngrădirii expresiei libere, însă în același timp marcată de mentalitățile vremii, de disputele belicoase între tradiționaliști și moderniști, de expansiunea curentelor avangardiste ce își propuneau exprimarea instinctului pur, lupta împotriva stereotipiilor și poncifurilor, toate acestea redau un tablou vast, eclectic în care cultura își simte firescul și de aceea înregistrează un apogeu de neegalat. Pornind de la ideea de libertate a presei, Nae Ionescu identifică câteva implicații reale și uneori paradoxale legate de aceasta în articolul intitulat : „Funcția națională a presei”. Pentru a purcede spre analiza sistematică a funcțiilor presei care dau relevanță acesteia , filosoful răstoarnă mai întâi prejudecăți legate de aceasta: faptul că presa ar fi a patra putere a statului- idee privită de acesta ca o evidentă exagerare, combaterea ideii desuete conform căreia presa ar reprezenta o funcție a statului și nu în ultimul rând nuanțarea câtorva stari ale presei care o fac pe aceasta să își piardă menirea, în speță lipsa de obiectivare a datelor realității prezentate confuz, exagerarea inutilă a unor evenimente fără nicio relevanță de interes public.
7
În plus, demersul lui Nae Ionescu prin intermediul acestui articol urmărește o definiție clară, distinctă și adecvată a presei si a menirii acesteia, a functiilor pe care le exercita si nu in ultimul rand evidentiaza pericolele la care se expune presa , însa și beneficiile pe care le poate aduce publicului larg sau „națiunii” înseși pe care acesta insistă aproape naționalist. Mai mult, se resimte chiar un ton antidemocratic, autorul simțind nevoia trasării unor reguli prestabilite care să limiteze exagerări ale presei în acest sens: „Dreptul pentru presă , deci, de a vorbi și de a spune orice? Orice- și oricine? Nu!’’
Spre a ajunge către funcțiile presei într-o societate, Nae Ionescu clarifică necesitatea principiului separației puterilor în stat, separație care necesită a fi reală, demontând astfel asumpția lui John Locke, conform căreia aceasta ar fi utopică, „o iluzie”, apoi preluarea din zbor și plagierea cu succes a acestei idei de către Montesquieu, subliniind astfel că a considera presa o putere în stat, în speță a patra putere în stat nu numai că este irealizabil, însa nu s-a petrecut nicăieri. Astfel, Nae Ionescu adoptă o poziție critică față de aceștia, manifestându-și opoziția față de o astfel de teorie ce nu poate fi considerată decât “primejdioasă” prin prisma faptului că ar subjuga presa și libertatea ei statului care și-ar permite organizarea acesteia la nivel instituțional, renunțând astfel la neîngradita ei organizare. Prin urmare, publicistul remarcă rolul presei ca fiind important în înregistrarea și exprimarea evenimentelor într-o formă cât mai exactă și conformă cu importanța acestora, căci există riscul supraestimării unor evenimente banale, cărora li se atribuie un rol exagerat. Mai mult, modul în care presa informează publicul larg este cu atât mai important cu cât datoria acesteia este de a elimina confuziile, complicarea datelor realității, scăparea unor fapte esențiale. Menirea presei într-o societate se află astfel în afara relației cu statul care nu își poate aroga dreptul de a o organiza, pe de altă parte este necesară obiectivarea prezentării evenimentelor și nu în ultimul rând, cum recunoaște însuși publicistul nu se poate guverna fără presă, în pofida faptului că adesea aceasta pare insurgentă și pregatită să îngreuneze activitatea puterii executive. A doua funcție a presei constă în cea de „expresie a națiunii”, aceasta decurgând din „dreptul de a vorbi”, iar înțelesul esențial al acestui rol este acela de a servi națiunea și nu interesul personal.
8
Pentru a îndeplini acest deziderat publicistul trebuie să posede câteva calități esențiale: să-și iubească dezinteresat poporul, să posede cultură și obiectivitate în exprimarea realelor frământări ale națiunii. De asemenea dimensiunea etică e evidentă și în calitățile protectoare ale publicistului față de națiune în demersul de prevenire al acesteia. Pe de altă parte articolul „Incertitudini” al aceluiași Nae Ionescu aruncă o privire asupra anchetei politice prin care publicistul pune la curent publicul cu mersul politicii românești în „intimitatea acesteia”, chiar dacă genul este privit cu suspiciune, acesta este necesar tocmai din nevoia de prevenire a publicului larg „căci un om prevenit face cât doi”
Definirea presei
Prin presă se ințelege totalitatea modalităților de comunicare care pot ajunge la un număr foarte mare de oameni. Presa este o forma de exprimare a libertății de gîndire care contribuie la formarea opiniei publice. Ea contribuie la schimbul de idei si pluralismul de idei.
Funcțiile presei sunt următoarele: de transmitere a informației, de educație, de formare, influențare și de manipulare a opiniei publice, de educație, de divertisment.Funcția de educație: conținutul informației și modul de prezentare contribuie la educarea publicului. Funcția de educație se realizează prin: acțiuni de popularizare a științenire a publicului larg „căci un om prevenit face cât doi”
Definirea presei
Prin presă se ințelege totalitatea modalităților de comunicare care pot ajunge la un număr foarte mare de oameni. Presa este o forma de exprimare a libertății de gîndire care contribuie la formarea opiniei publice. Ea contribuie la schimbul de idei si pluralismul de idei.
Funcțiile presei sunt următoarele: de transmitere a informației, de educație, de formare, influențare și de manipulare a opiniei publice, de educație, de divertisment.Funcția de educație: conținutul informației și modul de prezentare contribuie la educarea publicului. Funcția de educație se realizează prin: acțiuni de popularizare a științei și culturii (de exemplu majoritatea emisiunilor transmise de Radio Romania Cultural, Radio Romania Muzical, diverse emisiuni de pe diverse posturi TV – de exemplu Teleenciclopedia, Atlas,Drumuri europene, Din viața animalelor la TVR1 si TVR2,Infomania – emisiune cu noutăți din domeniul informaticii,emisiunile transmise de canalele international.
9
Discovery –reportaje științifice, istorice-, National Geographic, AnimalPlanet – informații despre viața animalelor). De asemenea și presa scrisă conține informații din diverse domenii care contribuie la educarea populației (de exemplu revistele culturale ca „Romania literara”, „Secolul XX”, „Magazin istoric”),revistele cu caracter științific „Arborele lumii”, „Terra”), reviste și ziare cu informații economice („Revista economica”, „Ziarul financiar” etc.)Funcția de relaxare, divertisment: Apariția în presa scrisă a unor publicații care au un astfel de conținut (Revista Rebus, diverse ziare și reviste pe teme sportive, reviste si ziare de divertisment, emisiuni de divertisment la Radio sau TV).Functia de formare, influențare și manipulare a opiniei publice:continutul informațional relativ la un anume subiect de interes general, de exemplu din domeniul politic, economic sau social transmis în mod asemănător sau identic prin mai multe mijloace de comunicație (ziar, radio, TV, Internet) poate forma și/sau influența opinia celor care recepționează acea informație.
Media de masă care include ansamblul mijloacelor de informare scrise, principalele grupe fiind: presa cotidiană (națională, regională sau locală), publicațiile periodice (reviste/magazine saptamanale sau lunare), presa gratuita, presa tehnica si profesionala s.a. Inglobeaza, de asemenea, presa vorbită (informațiile radio), presa audiovizuala (jurnalul televizat, engl. – audiovisual media), presa electronică (online/web publishing, webzine s.a.). periodicitate- presa cotidiană, saptamanală, bilunară, lunară etc.- tiraj- numarul de exemplare tipărite – de la cîteva mii, la zeci și sute de mii de exemplare, conform BRAT- difuzare- tiraj – (minus) exemplarele nevîndute ale publicației- audiența- numărul mediu de cititori, intr-o perioadă determinată- profilul geografic al electoratului – presa naționala, religionala sau locală- conținutul redacțional- presa generalistă, de informații/de actualități, presa sportivă, turistica, de moda, economică, pe probleme de sănătate, gastronomie, imobiliare etc. Sau dedicată unui segment particular (copii, femei, pensionari)- modul de difuzare- chioscuri stradale, abonament- modalitatea de achizitie- presa platita, presa gratuita (se autofinanteaza, in intregime, din publicitate – anunturi de mica si de mare publicitate, publicatii de prestigiu ale unor companii s.a.- publicul vizat- marele public, plublic profesional.
10
Caracteristici ale suporturilor de presa:Ca suport promotional de masa, presa scrisa prezinta un atu puternic: vizualizare si argumentatie – prin ilustratie si text (permanenta cuvantului scris da o forta mai mare comunicarii). Prezinta si avantajul ca actiunile promotionale pot fi bine directionate in profil geografic – pe segmente tinta de cititori. Elaborarea campaniei depinde de criterii socio-demografice si socioculturale ale segmentului-tinta de audiență, de posibilitățile de vizualizare a ofertei, de mediul redacțional s.a. Este utilizată și ca suport media purtător – în diverse acțiuni promoționale: eșantioane, doze de încercare (sampling), bonuri/cupoane de reducere, pliante, broșuri etc, înșerate in ziare si reviste de specialitate s.a. Ansamblu complex de publicații imprimate, activități jurnalistice, instituții specifice, împreuna cu modul de organizare și de funcționare, legăturile cu celelalte instituții și cu societatea, în general.
Mass media – presa scrisă, mijloace audiovizuale și sisteme multimedia – Zilnic, în lume se editează peste 10.000 de ziare, care se tiparesc în 500.000.000 de exemplare și se difuzeaza zeci de mii de știri la radio si televiziuni. Ziarele, radioul si televiziunea oferă oamenilor informații despre viața politică, economică și culturală a societății, despre educație, sănătate, relații internaționale, personalități publice etc. Totodată, mass-media pune în circulații opinii și puncte de vedere cu privire la evenimentele de interes public. Nu în ultimul rînd, presa informează cetățenii asupra modului in care functionează instituțiile statului. Din acest motiv, presa a fost supranumită “ a patra putere “ în stat.
Presa scrisă – este cel mai vechi și mai divers domeniu din mass media.
Aceasta cuprinde:
– ziare, numite și “ gazette, jurnale ” sau “ cotidiene “. Au apariție zilnică. Rolul lor este de a ține publicul la curent cu cele mai noi evenimente. Dupa aria in care sunt difuzate, se disting “ gazette centrale, regionale “ sau “ locale “. După felul informatiilor, majoritatea sunt cu profil general; altele sunt specializate in știri sportive, economice s.a.
11
– reviste, publicații cu apariție saptamînală, lunară, trimestrială. De aceea, ele se mai numesc și periodice. Majoritatea sunt specializate (profil literar, economic, medical, sportive etc.) sau se adreseaza unui public foarte bine precizat (tineret, femei, pasionati de calculatoare, iubitori de muzică rock etc.)
Mijloacele audiovizuale sunt :
– radioul, care transmite mesaje sonore;
– televiziunea, care comunică prin sunet si imagine.
După aria în care pot fi recepționate, se deosebesc posturi
“ naționale “ si posturi “ locale “. După proprietar, există posturi “ publice “ (de stat) și posturi “ particulare “.
Posturile particulare au un caracter pregnant comercial; între și în cadrul emisiunilor intercalează numeroase sporturi publicitare. Emisiunile TV sunt difuzate în eter (prin relee ori prin satelit) sau sunt transmise prin cablu. Sistemele multimedia – sunt mijloacele de comunicare și informare care folosesc computerul.
I.2. Rolul și locul presei în societatea democratică.
În perioada comunistă, presei i-a fost atribuit un rol instrumental,de propagandă. În prezent, însă, suntem martorii unui proces de diversificare și respectiv de asumare a presei din Republica Moldova a mai multor roluri în principalele domenii de activitate,în politică, în societate, în economie.
Activitatea în mass-media într-o societate democratic ar trebui să se bazeze pe un drept fundamental al individului. Un exemplu concludent al unui astfel de drept este exprimat în articolul zece din Convenția europeană a Dreptului Omului:
Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seamă de frontiere.
12
Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități,condiții,restrîngeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare,într-o societate democratică,pentru securitatea naționala,integritatea teritorială sau siguranța politică,apărarea ordinii și prevenirii infracțiunilor,protecția sănătății sau a moralei,protecția reputației sau a drepturilor altora,pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Libertatea de expresie constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale progresului său și ale prosperării fiecăruia.
Rolul mass-mediei in contextul artucolului zece al convenției europene a Dreptului Omului a fost deasemenea expus în detalii de către comitetul miniștrilor al consiliului europei în declarația cu privirea la libertatea de exprimare și din informare din 29 aprilie1982 în care statele membre:
„Reamintind atașamentul nostru ferm la principalele libertăți de exprimare și de informare ca element fundamental al unei societăți democratice și pluraliste,declară că în domeniul de informare și cel al mijloacelor de comunicare în masă,trebuie urmărite obiectivele de apărare a dreptului oricărei persoane,fără a ține cont de frontier, de a se exprima, de a cerceta și primi informații și idei oricare ar fi sursa lor,și de ale difuza în condițiile prevăzute de articolul 10 al Convenției europene a dreptului omului.”
În Cartea pentru Libertatea Mass-Media a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est se menționează că:
“ libertatea mass-media, libera circulație a informației, ideilor și discuția liberă fără intervenția autorităților publice, joacă un rol fundamental în dezvoltarea unei societăți libere, stabile și democratice ”.
________________________
1Biroul de informare al Consiliului Europei în Moldova,Protecția datelor cu character personal, Chiținău,2001.
13
Funcționalitatea instituțiilor de presă are un specific și o importanță deosebită pentru societate. Presa antrenează societatea intr-un schimb reciproc de opinii care se completează și nu se exclude. În același timp este de datoria presei să-și îndeplinească funcțiile ei în sensul responsabilității ei față de colectivitate și personae particulare. Este de dorit ca în acest scop să se instituie o instruire profesională a jurnaliștilor orientată spre responsabilitatea jurnaliștilor dar și un cod deontologic pntru jurnaliști, care ar trebui să se refere în special asupra următoarelor puncte: exactitatea și echilibrul informațiilor publicate, rectificarea informațiilor inexate, distincția clară între informații și comentarii, necesitatea de a evita orice calomnie, respectarea vieții private, respecratea dreptului la un proces judecătoresc echitabil.
Rolul presei scrise într-o societate democratică devine important datorită funcțiilor pe care le comportă. Potrivit lui Doru Pop, cele mai importante funcții ale presei sunt:
Funcția mobilizatoare- presa este un factor educativ și moral la nivel civic,presa este un mijloc de producție specific clasei conducătoare;
Funcția corelativă- preasa relateaza obiectiv despre faptele politice, pentru a le reada la nivelul întregii societăți, dar și reprezintă un factor important în crearea modelelor sociale în impunerea unor mituri și construcții comportamentale;
Teoria participării democratice- presa poate exista numai într-o societate liberă care permite schimbul continuu de informații și o ierarhizare bazată pe concurență;
Funcía continuativă- presa orientează publicul spre problemele politice existente, creînd priorități și ierarhii valorice, desemenea presa este un instrument de legitimare a situației sociale existente, de perpetuare a puterii politice consacrate, ea este un mijloc de transmitere a ordinilor pe cale ierarhică și de impunere a acestora asupra populației;
14
Funcția informativă- presa este un canal de comunicare neutru.
Democrația orrec a eliberat presa scrisă de sub presiunea orrec a autorităților.
Masificarea comunicării- comunicarea în masă- a adus la democratizarea informației, ceea ce a făcut ca importanța mass-media să crească exponențial. De aici apar funcțiile specific ale presei în cadrul sistemului politic:
Prezentarea informațiilor publicului;
Interpretarea știrilor și faptelor;
Influențarea opiniei alegătorilor;
Stabilirea priorităților în acțiunea politică;
Asigurarea interactivității politic-electorat.
În general funcțiile maximale ale mass-media exced relația cu politica,deși principalul scop al acesteia este de a produce în rîndul consumatorului un grad cît mai ridicat de conformare social.
În mod obișnuit, rolul îl putem define prin comportamentul așteptat de la cei care posedă un anumit status. Rolul este exercitarea unor privilegii și îndatoriri, el se bazează pe anumite funcții, dar și funcțiile stimulează apariția unui anumit rol.
Învățarea rolului implică două orrec: dobîndirea capacității de a exercita îndatoririle și de a pretinde privilegiile rolului și dobîndirea atitudinilor, sentimentelor și așteptărilor pretense de rol. Față de fiecare rol există anumite așteptări din partea celorlalți. Dar nu toate așteptările sunt la fel de coercitive. Pot fi deosebite trei categorii de așteptări: Așteptările necesare se impun cu forță maximă, complet, iar deținătorul unui rol nu se poate sustrage lor. Dacă presa nu va satisface aceste eșteptări, ea va fi sancționată în mod sever.
15
Putem observa astfel cîteva roluri principale pe care le comportă presa:
socializarea;
difuzarea;
cultivarea;
publicitatea;
fluidizarea;
Prin socializare se presupune stimularea continuă prin intermediul diverșilor agenți socializatori: școala, părinți, mediu; socializarea prin presa scrisă se manifestă pe planul transmiterii ideologiilor dominante.
Valori importante cum sunt egalitatea, libertatea, democrația pluralistă se transmit prin repetiții și contextualizări positive. Reluarea lor în majoritatea informațiilor difuzate de presă și condamnarea opțiunilor contrare devin factori de orientare a cetățenilor în procese decizionale.
Prin difuzare, dar și prin saturare și exagerare, presa poate impune acele fapte și idei care corespund liniei oficiale și produc consens politic în raporturile dintre Putere și guvernanți.
Dezvăluirile, bombardamentul constant cu date și fapte, precum și interesul exagerat pentru problemele ce vizează puterea politică pot transforma difuzarea într-o metodă de influențare a proceselor democratice, în sensul condiționării deciziilor electorale ale cetățenilor.
Rolul cultivator al presei se manifestă în politică prin reorientarea spre pseudoevenimente, spre acel gen de personalități și acțiuni care corespund dramatismului mediatic dar care nu îndeplinesc condiția de bază a democrației: participarea. Pentru alegător,relevanța politicii, a dezbaterilor civice și activismul politic scade,crescînd în schimb interesul pentru viață intimă, pentru spectaculos și problemele cu o încărcătură teatrală. Oamenii politici sunt tot mai puțin figuri reprezentative în sens decizional, cît figurine pe o scenă extrem de simplistă.
16
Deși definiția democrației presupune conducere prin puterea poporului, acest lucru nu se poate realiza atunci cînd poporul nu se constituie într-un public care să-și exprime coerent opiniile, care să-și fundamenteze rațional dorințele, care să se organizezeși să influențeze procesul decizional, adică un public participativ.
Dar, pentru ca publicul să poată decide în cunoștință de cauză, el trebuie să fie informat, sensibilizat și responsabilizat. În plus, acest tip de public este supus presiunilor constante venite din partea comercialismului care produce o specializare accentuată pe „audiențe”,unde grupurile de interese specifice sau economice orientează procesul politic spre publicitate.
Noua paradigmă adusă de sistemul democratic înseamnă în primul rînd primul rînd fluidizarea sistemului social și a sistemelor comunicaționale. Valoarea sa fundamentală rămîne pluralismul ,atît al opțiunilor ,cît și al mijloaceler de exprimare. Momentul culminant al trecerii dinspre linearitatea dictatorială spre fluiditatea provocată l-a constituit modificarea profundă a definițiilor „puterii”. Există o putere univocă,funcționînd prin reproducerea sistematică a propriilor valori,dar aceasta nu este decît superficial,adevărata putere social provenind din diverse centre,singurele care pot da justificare orrec primei puteri. Criticile aduse democrației devin astfel critici aduse unui mod învechit,dispărut de concepere a relațiilor de comunicare din societate,unde există dominante ideologice atît timp cît există capitalismul reproductive. Prin transformarea acestuia într-un orrec fluid al valorilor și referințelor, procesele comunicaționale și-au modificat ele însele finalitatea. Scopul participării la interacțiunea social este negocierea puterilor între stat și societatea civilă prin intermediul presei.
În societățile democratice, presa este de obicei liberă să-și exprime opoziția față de regim, să-l atace și chear să-l dezigreze. Această posibilitate face ca presa din societățile non-autoritare să fie piedică în calea abuzurilor guvernamentale ale puterii și un bun mijloc de îmbunătățire a activității de guvernare.
Credibilitatea presei într-un stat democratic de drept constituie principalul suport de existență și dezvoltare a ei. Dacă statul nu va crea condițiile necesare pentru constituirea și afirmarea acestei credibilități,dacă presa nu se va baza pe acest suport existențial prioritar,șanse că democrația se va afirma nu există. Fără libertate deplină a presei, e de neconceput un stat democrat, modern.
17
Între necesitatea reformei și nostalgia după vremurile trecute, între orientarea spre valorile democratice europene și speranța deșartă de fostul regim construit pe înșelăciune, jurnaliștilor le revine misiunea și răspunderea de a informa cît mai corect și mai amplu cetățenii,pentru ca aceștea să-și poată exprima cît mai correct și mai amplu deciziile.
Importanța presei libere și independente care sunt un pilon de bază a democrației este recunoscută de întreaga Europă, dar continuă dezbaterile dacă libertatea presei trebuie să aibă limite și care sunt acele limite, care sunt drepturile, responsabilitățile jurnaliștilor și dacă aceste drepturi și responsabilități trebuie fixate în lege.
În același timp, jurnaliștii trebuie să fie conștienți că pentru a juca rolul de gardieni publici, ei nu trebuie să se limiteze la reflectarea punctului de vedere al majorității sau să le ofere reflectarea puternicilor zilei.
Deși mulți cercetători din științele sociale au rămas oarecum sceptici în privința afirmațiilor cu privire la impactul major al presei asupra politicii, guvernele din toată lumea sunt extrem de conștiente de importanța politică a acesteea . Prin urmare , guvernele au dezvoltat filosofii cu privire la rolul politic pe cre trebuie să-l joace presa în societățile cărora le aparțin și la cele mai bune moduri de a controla impactul lor asupra activităților guvernamentale. Aceste filosofii au fost puse în aplicare prin reguli constituționale și legale,precum și printr-o serie de reglmente indirecte.
Așezînd subiectele într-o anumită perspectivă și interpretîndu-le , persoanele care lucrează în mass-media dau un anumit sens informațiilor și indică valorile prin care acestea trebuie judecate. Prin urmare, mass-media selectează și modelează majoritatea materialelor brute necesare elitei politice și publicului larg pentru a-și face o imagine cu privire la lumea politică și pentru planificarea acțiunilor politice.
Presa scrisă este un instrument al linertății sociale. Deci presa nu este un instrument al puterii sau al populației, astfel presa liberă se transformă într-o caracteristică a libertății sociale și a democrației în general. Prin intermediul calităților jurnalistului presa devine cîinele de bază al societății –“watchdog”.
18
În această ordine de idei, presa dintr-o societatea democratică nu reprezintă doar expresia unei poziții politice determinate ; ea trebuie să reprezinte acum toate pozițiile fără a da prioritate unei dintre ele. Deoarece presa se constituie într-o țară “a patra putere ”, în această situație , toate celelalte puteri sunt obligate să facă uz de serviciile ei. Presa devine o adevărată putere în momentul în care se separă de celelalte puteri oferindu-le însă accesul la cuvîntul și imaginea publică.
Presa și celelalte mijloace de comunicare în masă se bucură de o mare doză de încredere în rîndul populației, în acest fapt și rezidă puterea presei.
Presa a devenit o “a patra putere” deoarece cetățeanul deleghează o parte din putere reprezentanților săi politici, dar pentru ai controla pe aceștea, o parte din putere le revine jurnaliștilor. De asemenea, influența presei rezultă din capacitatea acesteia de a selecta ceea ce merită să fie relatat și de a construi povești credibile dintr-o înșiruire de fapte. Presa este recunoscută ca avînd o putere mare de convingere, în abilitatea ei de a modela percepțiile și de a influența credințele și valorile consumatorilor de presă. Informațiile oferite de presă au o redutabilă capacitate de penetrare și de convingere, au capacitatea de a modela percepția asupra lucrurilor și de a influența gîndirea și comportamentul audienței.
Presa scrisă este considerată drept o reprezentanță a publicului atîta timp cît consumatorii de ziare o cumpără de la chioșc. După alegerea unui organ de presă, individul își transferă astfel o parte din autoritatea civică asupra acestuia și renunță la participarea activă. Din acest punct de vedere, jurnaliștii apar într-un rol mai deosebit de lider de opinie. Activitatea de om de presa scrisă întrunește caracteristicile unui lider de opinie, adică persoana privine în general din sfera societăților civile (presă, ONG-uri), reprezintă o persoană intens mediatizată , carismatică, cu abilități de comunicare deosebite, are o ușurință în exprimarea ideilor noi, originale sau inedite, idei care primesc confirmarea publicului larg , catalizează și identifică în audiență valori ale consumatorului de media, modelînd semnificativ opinia publică la un moment dat.
19
Puterea presei în fața politicii rezidă și în faptul că politicienii se află în căutare de audiență și recunoaștere , adică publicitate. Mijloacele de comunicare în masă sunt esențiale pentru Politicieni, presa devenind pentru ei un instrument ca oricare altul, așa cum vizitele printre alegători, discursurile și scrisorile trimise publicului-țintă reprezintă mijloace de persuasiune politică. Pe lîngă formele tradiționale de transmitere a mesajelor – aparatul de partid , întîlnirea directă cu electorii, presa scrisă de partid – ultimii 20 de ani au dus la crearea unei noi forme de distribuire a mesajului politic: comunicare politică.
Puterea presei are componențe esențiale :
capacitatea de influență;
capacitatea de acțiune;
factor de decizie.
De fapt, puterea presei poate fi clar delimitată, ea activează după principiul anunțat de Bernard Cohen în cartea,”The Press and Foreign Policy”, și anume că “Presa nu le poate spune oamenilor ce să se gindească,dar reușeste extrem de bine să le spună la ce să se gîndească ”.
Limitele puterii presei sunt conturate de alte forțe opuse – fie politice , instituționale, economice – care, la rîndul lor , manipulează informațiile oferite de presă. Presiunea comercială a profitului și a competiției, precum și presiuni din partea instituțiilor politice liminează puterea mass-media.
Statul poate controla presa în două moduri, prin intermediul:
controlului restrictiv – el se execută prin intermediul legislației limitative și coercitive;
controlului administrativ sau stimulativ – o parte îngustă a presei, de regulă cea de stat, care este stimulată prin scutiri de taxe , finanțări din buget, atragerea pentru aceste ziare a unei publicități mai mari.
20
Presa are trei principii de bază după care activează și care pot fi schimbate cu greu:
relația dintre cei conduși și conducători – controlul puterii de către popor prin intermediul presei;
relația dintre conducător și cei conduși – mobilizarea cetățenilor pentru a fi conștienți de actul politic;
relața dintre cetățeni – libertatea, egalitatea ideilor;
Ziariștii trebuie să constituie liant între putere putere și public, între politică și societate. Presa reprezintă o contrapondere față de tendințele inerente ale puterii de a-și domina “supușii”. Așa dar presa are rolul de a prezenta cu maximă acuratețe ideile relevante care se manifestă în sfera publică,trebuie să stimuleze discuțiile libere și să susțină o mai bună cunoaștere a dorințelor cetățenilor și fluxul ideilor fără de care nu se pot lua decizii în sfera politică. Ultimul principiu democratic aflat la baza presei libere este acel al libertății de exprimare, pornind de la volorile pieței libere a ideilor. Secretomania este o piedică foarte mare în dezvoltarea presei libere, piedică de care se lovesc majoritatea jurnaliștilor.
Pentru ca libertatea să existe în mod real trebuie îndeplinite trei condiții: concurența neîngrădită, liberul acces la mijloace și la sursele de informare, atitudinea critică.
Ziarele sunt considerate un fel de „filtre” sau de „păzitori”(gatekeepers) ai ieșirii mesajelor politice în media. Ei se poziționează între politicieni și votanți și este general acceptat că politicienii comunică cu votanții lor prin jurnaliștii politici. După politicieni, jurnaliștii politici sunt primii responsabili ai formulării corecte a mesajului politic către cititorul cu drept de vot. Dacă un spectator politic pune o întrebare bună unui politician, acest lucru înseamnă în mare măsură că jurnaliștii politici au știut să comunice corect mesajul politicianului. Dacă mesajul politic a fost receptat deficitar în electorat,este posibil ca în procesul de preluare și comunicare a acestuia să fi interferat intervenții sau opacizări, venite uneori din partea jurnaliștilor politici.
21
Într-o societate cu adevărat democratică, presa a înlocuit partidul politic ca instituție publică și i-a conferit acestuia o importanță secundară, cu un impact predeterminat de acțiunea și influența media. Partidul politic și-a pierdut rolul tradițional, de mijloc de comunicare între cetățeni și cei care dețin puterea în sfera de decizie. Presa a preluat acest rol de transmițător de mesaj politic. Politicienilor, însă, nu le place ca mesajul lor să fie trunchiat sau interpretat. Pe măsură ce acoperirea media a devenit un factor de comunicare cu impact în viața oamenilor, jurnaliștii politici și-au luat libertatea de a interveni copios în prezentarea mesajelor politice. În acest sens, atitudinea editorilor din presa scrisă este relevantă.
În ceea ce privește Republica Moldova, presa scrisă este la fel de importantă. Ceea ce face deosebită Republica Moldova de alte țări cu democrații durabile este desigur situația precară a democrașiei. Situația democrației în Republica Moldova este dezastruasă, la această concluzie au ajuns și Instituțiile Internaționale de monitorizare și cercetare. De exemplu, la sfîrșitul lunii mai 2003 organizația americană „Freedom House” a făcut publice datele referitoare la democrația în perioada de tranziție.Notele se pun pe o scară de la 1 la 7, unde 1 reprezintă o situație excelentă,iar 7, respectiv
foarte rău. Nota Republicii Moldova a fost de 4,88, spre deosebire de anul 2002 cînd a fost egală cu 4,87.
Rolul presei din Republica Moldova rezidă, astfel ,în depistarea încălcărilor proceselor și principiilor democratice. Într-un articol din “Jurnal de Chișinău” despre situația presei din republică se menționează că:
“Cu toate că mimează promovarea libertății presei prin excluderea articolului privind calomnia din Codul Penal, în realitate, guvernarea comunistă strangulează cîinele de pază al societății” Majoritatea publicității este în limba rusă și preferă paginile ziarelor de expresie rusă. Dar cum stimulează guvernarea ziarelor care se editează în “limba de stat”? În nici un fel. Din contra, susține concurența neloială în mass-media,prin finanțarea din banii publici a ziarelor raionale ”independente”. Care, pînă la urmă, tot de proastă calitate sunt. Ce se întîmplă în alte state? Nu trebuie să căutăm neapărat exemple peste ocean. În Ucraina, toată publicitatea este în limba ucraineană. Iar în Romînia, statul este cel mai mare furnizor de publicitate”.
22
O dată cu apropierea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2005, presa devine un subiect de discuții aprinse. Diverse instituții internaționale avertizează puterea de la Chișinău că, fără o presă liberă, scrutinul nu va putea fi catalogat ca fiind corect. Petru Bogatu, de la Flux afirmă că:
„Mass-media independentă trebuie să fie imparțială. Asta o spun practicile democrațiilor avansate în materie de jurnalism. În Occident se consideră că doar echidistanța poate genera un produs mediatic bun. Mai mulți experți în materie de jurnalism, politologie sau tehnologii electorale de la noi sunt de acord cu acest punct de vedere. Dar ce înseamnă, totuși, o presă nepărtinitoare? Una neimplicată în viața societății? Fără poziție și fără interese? Mă îndoiesc.
_________________________
2Jurnal de Chișinău,nr.311, 3 septembrie 2004
23
Mă tem că, în acest caz, presa nu ar fi nici puterea a patra și nici cîinele de pază al opiniei publice. Nu și-ar face datoria, pur și simplu. Nu și-ar exercita funcția de bază care o obligă să supravegheze lumea pe care o înconjoară pe om.Mai cu seamă, puterea și clasa politică care au pretenția să conducă țara în numele lui.
Presa are misiunea firească să-l anunțe la timp pe cetățean despre problemele și pericolele care îl pîndesc. Să fie, mai pe scurt, un cîine de pază trebuie nu numai să informeze, ci și să ea atitudine. Însă unii falși partizani ai presei libere o îndeamnă să muțească. Să dea dovadă de o obiectivitate absolută și să nu aibă nici o părere în viitoarea companie electorală.
E cacealma la mijloc. O presă cu adevărat independentă e mai mult decît un simplu furnizor de informații. E un generator de idei și opinii. Atîta doar că știrile urmează să fie strict delimitate de articolele de opinie. Un ziar cu adevărat liber nu ascunde nici o informație de mare interes public. Și nici nu o interpretează după bunul său plac. Tocmai acest fapt asigură echidistanța uneei publicații, a unui post de radio și televiziune. Asta nu înseamnă, însă, că evenimentele despre care relatăm noi nu trebuuie lămurite sau analizate.A nu comenta azi ,spune profesorul italian Alberto Papuzzi,înseamnă a dezinforma. Editorialul, de exemplu, există tocmai pentru ca o redacție să-și poată exprima propriul punct de vedere, adesea polemic,asupra unor probleme de stringentă actualitate.
Imparțialitatea mass-media nu înseamna, astfel,și lipsă de poziție.Viața și activitatea oamenilor politici trebuie urmărită cu atenție, analizată,întoasă pe față și pe dos. Numai așa consumatorul de informații va putea să cunoască adevărul adevărat și să voteze în cunoștință de cauză.Iată de ce incercările unora de a sugera opiniile publice că presa, în numele echidistanței, n-ar trebui să ia nici o atitudine politică, sunt o înșelăciune ordinară.Dacă nu chear ceva mai rău.”
În Republica Moldova (RM), la nivelul actelor normative, se face o distincțe între mass-media de stat și mass-media publică. Cu toate acestea, lucrurile diferă în domeniul audiovizualului și presei tipărite.
_________________________
3Bogatu Petru , Flux, Cotidian Național, Nr.163,10 Noiembrie 2004.
24
Explicația ar fi că impactul activității instituțiilor mass-media audiovizuale asupra formării opiniei publice este mult mai important decît cel al presei tipărite, fapt ce atrage atenția opiniei publice locale și a instituțiilor internaționale preponderent asupra instituțiilor audiovizule.
Cît privește presa tipărită aici lucrurile se deosebesc in mod cardinal. Organizațiile internaționale nu au recomandat cu aceeași insistență guvernanților moldoveni să renunțe la presa de stat în favoarea celei publice.De aceea, cu regularitate au loc dezbateri de principiu referitoare la necesitatea existenței presei de stat. De obicei, formațiunile sau persoanele publice aflate la guvernare sunt avocați ai existenței presei de stat. Acește sunt susținuți de colectivele de ziariști de la publicațiile respective. Pe de altă parte, formațiunile aflate în opoziție pledează pentru lichidarea organelor de presă a instituțiilor de stat, pe motiv că acestea servesc drept instrumente de manipulare și propagandă ai intereselor guvernanților, fiind susținute de mijloace bugetare, din bani publici.
Caracteristica relevantă a stării actuale a presei din Republica Moldova este cea de stagnare într-un mediu subdezvoltat. După o perioadă de erupție mediatică, produsă în primii ani de suveranitate statală, cînd numărul publicațiilor periodice înregistrate oficial, a atins în anul 1995 cifra de 245 de titluri, procesul de constituire a presei a intrat într-o criză, provocată de mai multe cauze de ordin obiectiv. Cea mai gravă dintre ele fiind recesiunea economică care a atacat principala sursă de existență a presei – capacitatea de cumpărare a populației. Ca urmare tirajul tuturor ziarelor și revistelor a scăzut vertiginos, provocînd falimentul multora dintre ele. Fenomenul a generat un vacuum informațional, care este mai pronunțată în localitățile rurale ale țătii, astfel impactul presei este neînsemnat. La o populație de peste 4,3 milioane revine un tiraj general de ziare și reviste de numai 150 mii exemplare, raportul fiind 1 exemplar la 30 de indivizi. Dintre cauzele subiective de stagnare, în prim plan apare lipsa unei politici naționale de dezvoltare a presei libere, statul insistînd asupra unui control rigid, direct sau indirect, asupra presei, desi constituțional cenzura este interzisă.
__________________________
4Boțan Igor,e-journal, Guvernarea și democrația în Moldova: Mss-media în Republica Moldova ,an. II,16 iunie 2004
25
Astfel, pînă în anul 1998 structurile autorității de stat – începînd cu guvernul și încheind cu administrațiile locale – apăreau drept fondatori și finanțatori a circa 70% din numărul ziarelor și revistelor de informare și opinie. Începînd cu 1999,majoritatea structurilor administrațiilor publice locale au încetat finanțarea ziarelor fondate de ele din lipsa banilor. Guvernul continuă să mențină controlul asupra două cotidiene centrale, deși în conformitate cu legea bugetului, finanțarea lor este interzisă. În aceste condiții, partidele politice s-au vazut nevoite să fondeze propriile organe de presă care să propage platformele doctrinare ale acestora. Ca urmare, în Republica Moldova presa se prezinta sub forma unui conglomerat de publicații ale partidelor și a presei de stat, care realmente exprimă interesele partidelor de guvernămînt. Presa scrisă este extrem de fragilă, luptînd în permanență și în condiții inegale cu impedimentele create de stat și pentru supraviețuire economică într-un mediu general insolvabil.
În acest sens,merită urmărită evoluția ziarelor „Moldova Suverană” și „Nezavisimaea Moldova”, care în prezent au drept fondator Guvernul RM. Astefel, cu o jumătate de an înaintea declarării independenței RM, fost adoptată legea (nr.497 din 15.02.1991) cu privire la modul de publicare și intrare în vigoare a legilor RSSM. Documentul stipula că legile adoptate de Sovietul Suprem al RSSM intră în vigoare după ce sunt publicate în ziarele „Sfatul Țării” și „Moldova suverană” în limbele moldovenească și rusă. La 02.09.91 Prezidiul Parlamentului prin hotărîrea nr.699 – XII a fondat și ziarul „Nezavisimaea Moldova”. Prin hotărîrea nr.739 – XII din 09.10.91 referitoare la statutul temporat al publicației Parlamentul a stabilit că redactorul-șef este numit de către Parlament, finanțarea se face de la bugetul de stat,iar sarcinile sunt: reflectare obiectivă a vieții politice, economice, sociale, a evenimentelor de o însemnătate deosebită pentru informarea corectă a cetățenilor despre evenimentele din țară și de peste hotare, reflectarea activității Parlamentului Președenției, Guvernului etc; lucrul valabil și în cazul ziarului „Moldova suverană”. Ceva mai tîrziu și Guvernul prin hotărîrea nr.18 din 17.01.1992 stabilise că deciziile sale cu caracter normativ se publică în limbele romînă și rusă În „Monitorul Parlamentului” și în ziarele „Moldova suverană” și „Nezavisimaea Moldova”. Deci la acel moment existau argumente plauzibile în favoarea existenței așa zisei presei de stat, dat fiind faptul că „Monitorul
26
Sovietului Suprem” se edita odată pe lună, iar intrarea în vigoare a actelor normative putea fi o necesitate de urgență.
Ulterior lucrurile au evoluat de o manieră confuză. La 01.04.1994 a fost adoptată hotărîrea nr.31- XIII prin care ziarele „Sfatul Țării ”și „Nezavisimaea Moldova”Au fost excluse din subordovarea Parlamentului,Guvernului revenindu-i sarcina să stabilească modul de funcționare a acestora. În conformitate cu hotărîrea menționată a Parlamentului, Guvernul a adoptat două hotărîri nr.305 din 17.05.1994 și numărul 372 din 01.06.1994, prin care au fost constituite organele de presă ale guvernului:„Moldova suverană” și respectiv „Nezavisimaea Moldova”. Aceste hotătîri guvernamentale au fost valabile pînă la adoptarea unor hotărîri noi „nr.365 din 05.06.95”și nr.390 din 09.06.95), care ai adus regulamentele ziarelor menționate în comformitate cu prevederile Legii presei nr.234 – XIII, din 26.10.94. Regulamentele respective sunt în vigoare și în prezent, însă ele nu mai conțin obligativitatea inițială pentru ziarele menționate de a publica acte normative.
Aceasta fiindcă la momentul elaborării lor deja se edita cu fregvența dictată de necesități „Monitorul oficial” în care se publicau toate actele normative.Deci,deja în 1994 dispăruse „Raison d Etre” pentru așa zisa presă de stat..În principiu, existența presei de stat nu este neapărat un lucru negativ, dacă princiliile informării multilaterale și nepărtinitoare a cetățenilor sunt observate si aplicate.
Merită, oarecum, clarificată nedumerirea legată de hotărîrea din 1994 de a trece ziarele menționate din subordonarea parlamentului (cele mai democratice și credibile instituții de stat) în subordonarea Guvernului. Singura explicație plauzibilă poate fi legată de faptul că tocmai avuseră loc alegenile parlamentare din 28 februarie 1994 cîștigate de Partidul Democrat Agrar (PDA) care obținuse o majoritate absolută de locuri în legislativ. În listele PDA candidaseră Prim-ministrul și Președinteșe Parmalentului, formațiunea respectivă fiind susținută și de Președintele țării. Probabil, acceptînd transferarea ziarelor în subordonarea Guvernului,elita conducătoare presupunea că oricum ziarele menționate le va reflecta interesele comune. Nimeni din conducătorii de prim rang nu admitea atunci
27
că doar peste 2 ani toți ei vor deveni adversari politici și se vor lupta pentru funcția de președinte al RM, lucru care a avut loc.
Este evident că independența editorială garantată de Legea presei prin interzicerea “imixtiuni în activitatea editorială” și consfințirea principiilor de informare veridică” în condițiile “pluralismului politic” etc. șterge diferența de principiu din mass-media de stat și mass-media public.
Deferența se păstrează doar în ceea ce privește numirea sau alegerea conducerii instituțiilor mass-media,însă atît mass-media public, cît și mass-media de stat ar trebui să respecte aceleași principii de informare corectă, obiectivă și echidistantă a cetățenilor, prevenind transformarea lor în unele propagandistice ale persoanelor și formațiunilor aflate la guvernare. Or, tocmai acest lucru nu s-a întimplat atît în cazul audiovizualului “public”, cît și în cazul presei tipărite “de stat”, lucruri care ies în evidență mai ales în timpul campaniilor electorale.
Comportamentul părtinitor din perioada campaniilor electorale focalizează în mod deosebit atenția asupra mai multor aspecte ale prestației presei scrise de stat. Cele mai convingătoare dovezi pot fi găsite în documentele oficiale.Dacă analizăm rapoartele oficiale ale misiunilor OSCE de observare a alegerilor, precum și hotărîrile Comisiei Electorale Centrale (CEC), începînd cu primile alegeri pluraliste din 1994,gasim referiri exprese la încălcările regulamentelor de reflectare a campaniilor electorale în favoarea persoanelor sau forțelor politice aflate la guvernare.
O dovadă în plus este că atunci cînd a axistat o discordie între primele figure ale statului, cum a fost în perioada dintre 1996 și 2000, unele organe de presă de stat au facut partizanat în favoarea unei sau alteia dintre acestea. Iată cîteva exemple:
Alegerile din 1994 au fost monitorizate de diferite instituții și organizații internaționale doar pe termen scurt. Caracterul părtiniților al comportamentului presei a fost fixat în hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr.43 din 26.11.1994. CEC a informat (hotărîrea nr.232 din 11.02.1994) parlamentul RM precum că “Redactorul-șef al ziarului
28
parlamentar “Nezavisimaea Moldova” ignoreaze în Campania electoral prevederile Legii privind alegerea Parlamentului și hotărîrile CEC”.
După Victoria la alegerile parlamentare a PDA-ului, presa de stat a nimerit sub controlul ecestei formațiuni. De fapt comportamentul presei în alegerile din 1995 nu au suferit schimbări fațe de 1994,lucru confirmat de observatorii electorali straini. CEC a preferat să atenționeze presa de stat în mod verbal, evitînd adoptarea unor hotărîri special în acest sens. Explicația rezidă în faptul că în timpul alegerilor locale impactul presei de stat a fost oarecum redus,mai degrabă fiind încălcat dreptul cetățenilor la informare.
Exemplu alegerilor prezidențiale din noiembrie 1996 este extreme de edificator. Atunci ziarul “Nezavisimaea Moldova” a făcut partizanat în favoarea președintelui Parlamentului Petru Lucinschii,care a cîștigat alegerile,iar “Moldova suverană” a făcut partizanat în favoarea primministrului, Andrei Sangheli, lucruri confirmate în raportul final al OSCE.
Detaliile în acest caz sunt de natură să scoată în evidență multe lucruri. Astfel, dînd curs unei contestații a concurenților electorali, CEC a invitat la una din ședințele sale din Campania electorală din 1996 redactorii șefi ai ziarelor de stat pentru a le atrage atenția asupra violării regulamentelor privind reflectarea campaniei electorale și inadmisibilității partizanatului politic.
Curiozitatea cea mare s-a produs atuncu cînd redactorul-șef al “Moldovei suverane” s-a arătat contrariat de faptul că ziarele de partid își pot susține și promova candidații, iar “Moldova suverană” nu are dreptul să-și susțină propriul candidat, adică prim-ministrul. Evident redactorul-șef al “Moldovei suverane” se prefăcea a nu înțelege că premierul Andrei Sangheli era candidat din partea PDA, și nu din partea Guvernului, fondator al ziarului respective.
La fel de curios a fost și cazul comportamentului redactorului-șef al ziarului“Nezavisimaea Moldova”. În acea perioadă monitorizarea campaniei electorale în presa scrisă era efectuată de un grup de experți de la Institutul Mass-media din
29
Dusseldorf, care în cele din două tururi de scrutin prezidențial au făcut un raport referitor la partizanatul mass-media de stat, inclusive al ziarului “Nezavisimaea Moldova” în favoarea lui Petru Lucinschi. Redactorul șef al ziarului respective și-a publicat reacția la raportul experților străini într-un editorial în care a declinat orice atitudini părtinitoare ale ziarului pe care îl conducea, învinuind experții menționați de lipsă de professionalism în evaluări. Peste cîteva zile,însă, după Victoria în cel de al doilea tir a favoritului ziarului “Nezavisimaea Moldova”,dind redactorul în cauză și-a publicat editorialul la 2 decembrie 1996, felicitîndu-i pe susținătorii învingătorului și pe sine însuși pentru aportul la Victoria lui Petru Lucinschi. El se referea la multiplele mesaje din partea cititorilor în care se afirma că 90% din victorie se datorează campaniei pe care a facut-o ziarul în favoarea învingîtorului. Redactorul respective recunoștea că aportul său la Victoria candidatului învingător a fost de vreo 4-5%, adică exact atît cît a despărțit învingotorul și învinsu. După alegerile prezidențiale din 1996, ziarele guvernamentale au facut partizanat politic, preponderant în favoarea învingătorului Petru Lucinschi. Astfel, în Campania electoral parlamentară din 1998 presa tipărită de stat a fost menționată în raportul OSCE pentru partizanat în favoarea “Blocului pentru o Moldovă Democratică și Prosperă”, susținut în mod deschis de către fostul președinte Lucinschi. Alegerile locale din 1999 nu au fost monitorizate de OSCE, în schimb, au fost monitorizate de Congresul Puterilor Locale și Regionale ale Consiliului Europei și alte instituții locale și internaționale specializate în observarea alegerilor. Aceste instituții au constatat că după venirea la guvernare a Partidului Comuniștilor din Moldova prestația instituțiilor mass-media de stat s-a deteriorate dramatic, fiind supuse controlului și în serviciul intereselor acestuia.
I.3. Evoluția presei în decursul timpului.
Presa s-a manifestat in decursul timpului in functie de posibilitatile de comunicare pe care le aveau oamenii la un moment dat. Notiunile de spatiu si timp sunt notiuni cheie in analiza istoriei modului de transmitere al informatiilor.La inceput, inainte de aparitia tiparului informatia circula pe cale orala. Reprezentantii puterii politice si administrative transmiteau hotararile, instiintarile pe cale orala, prin viu grai; oamenii erau chemati in mijlocul cetatii, in pietele publice
30
pentru a li se comunica diverse lucruri: hotarari legislative (taxe, biruri pe care le aveau de platit etc.), proclamarea unor titluri nobiliare, instiintari privind victoria sau dimpotrivă înfrangerea în razboi etc. Informația circula în comunitați restrînse.
Odata cu apariția tiparului, la mijlocul secolului al XV-lea,comunicarea între oameni incepe sa se extindă. Exista începînd cu acest moment posibilitatea de a stoca informația, de a o multiplica și de a o răspandi.
În țările române, tiparul apare prima dată abia în secolul al XVIII-lea, datoritaă eforturilor depuse de Mitropolitul Antim Ivireanul în Muntenia. La început noua invenție, tiparul este folosită doar pentru a tipari și raspîndi cărți din diverse domenii. Problema periodicității apariției unui material informativ (revistă, ziar) apare mult mai tîrziu dupa 1600.
Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audiență. Acestea au aparut în secolul al XVII-lea, iar în secolul al XIX-lea cele mai respectate, precumThe Times în Marea Britanie, exercitau o influenta puternică asupra clasei mijlocii educate care forma “opinia publică”. Mai tîrziu, datorită unui sistem de învațămînt îmbunătățit și datorită progresului economic s-au creat condițiile unei audiențe a presei scrise. Ziarele care sa satisfaca cerintele publicului cititor au aparut în SUA în anii 1870 și 20 de ani mai tîrziu în Marea Britanie.
În țările române primele reviste și ziare apar în secolul al XIX-lea. În secolul al XX-lea, odata cu apariția radioului și a televiziunii, presa intră într-o noua etapă de dezvoltare datorită acestor posibilitați de comunicare.
Dacă ne referim la ultimii 7-8 ani, datorită dezvoltării comunicării prin reteaua Internet, trebuie să amintim și presa transmisă și recepționată folosind acest ultim mod de comunicare.
Prin urmare, ținînd cont de aspectele prezentate mai sus, in momentul de față, presa se poate clasifica în funcție de modul de transmitere și recepționare a informației în următoarele categorii: presa scrisa (difuzată prin intermediul ziarelor și revistelor), presa vorbită (radioul, televiziunea), presa transmisă prin alte mijloace cum ar fi Internetul.
31
Se mai poate face o clasificare a presei în funcție de periodicitatea apariției: presa cu apariție zilnică, cu apariție săptămînală (hebdomandare), cu apariție lunară sau trimestrială.
De asemenea, în funcție de conținutul informațional presa poate suferi diverse clasificări (sportivă, politică, economică, literară, teatrală, stiintifică, informatională, academică) etc.
32
CAPITOLUL II. PRESA A PATRA PUTERE ÎN STAT.
II.1. Presa a patra putere în stat. Modalități de abordare teoretică.
Identificarea mass-media cu o putere este o tradiție însemnată și are la bază convingerea că deținerea informației oferă resurse de influență,încît poate echivala cu însăși deținerea puterii.Pe parcursul anilor se remarcă faptul că influența este putere,iar reducerea capacității de a influența deciziile altora semnifică slăbirea puterii. De exemplu afirmația celui de-al treilea președinte al SUA,Thomas Jefferson,că dacă ar alege dintre a avea un sistem de guvernare fără a avea ziare,sau ziare fără a avea un sistem de guvernare,atunci ar alege cea de-a doua posibilitate,relevează foarte mult “omnipotența presei”.
Paternitatea formulei “presa ca a patra putere” cu care se vehiculează foarte mult,i se atribuie politicianului irlandez de la sfîrșitul secolului al XVII-lea Edmund Burke,care s-ar fi adresat celor prezenți în “galleria” presei din Camera Comunelor cu fraza: “voi sunteți puterea a patra”. Așa cum tribuna presei nu exista la acel moment în Camera Comunelor, expresia respectivă trebuie atribuită baronului Th.B.de Macaulay care,în anul 1823,după ce s-a produs autorizarea prezenței jurnaliștilor la ședințele Parlamentului, a afirmat că “tribuna unde stau jurnaliștii s-a transformat în cea de-a patra putere a Țării” (cf: Benito,1978: 16). Unii autori evocă și alte mime în legătură cu apariția noțiunii de „puterea a patra”, de exemplu, el al deputatului parlamentului francez,contele de Salaberry (cf: Lazarencu, 1993) ori eel al jurnalistului englez Edward Kaive (Borjja HOB, зacypcKHH,1998:76).
Este evident că relația seculară dintre mass-media și puterea politică a fost marcată de o conflictualitate permanentă. În fond, n-ar fi o exagerare a afirma că conflictul este, cu precădere, modul de existență al mass-media în contextul puterii Mai intîi cenzura a fost expresia cea mai relevantă a acestei relații, determinînd constrîngerea si subordonarea, care i-a fost supusă dea lungul anilor presei. Afirmarea doctrinei liberale, bazate pe ideea limitării puterii și a respectării drepturilor individuale, consolidarea în anumite țări occidentale a
33
sistemelor liberal-democratice au stimulat inovațiile în procesele de guvernare și în organizarea mașinii statale, precum și implimentarea libertății expresiei, urmate de afirmarea unei prese care, prin funcțiile sale informative și critică, a obținut o importantă dimensiune politică, contribuind substanțial la consolidarea unor noi reguli ale jocului în cadrul democrației reprezentative, al carei element indispensabil devine. De acum înainte, în viziunea lui G.Leblanc (1995), “presa nu mai este doar expresia unor poziții și opinii politice determinate; ea prezintă acum toate pozițiile și opiniile, fără a fi subordonată nici uneia din ele. Presa se constituie intr-o “a patra putere” în această noua situație, în care toate celelalte puteri sunt obligate să facă apel la serviciile ei, fără să poată însă să o subordoneze…ea devine o adevarată putere în momentul în care se separă de celelalte puteri, oferindu-le însă accesul la cuvîntul și imaginea publică”. Evoluția statutului presei în societate reflectă pregnant cazul Angliei. Tocmai aici geneza și dezvoltarea puterii parlamentare a coincis și s-a îngemănat cu consolidarea “puterii/stării a patra”, cu toate eforturile depuse de cercurile guvernante, chiar și în condițiile anulării sistemului de licențe (1695) și, respectiv, a cenzurii, pentru a exercita presiuni si restricții ale activitații presei. Astfel, procesul de adaptare a schemelor doctrinare la realitatea politică schimbată a determinat invazia mass media în sfera politica, rezervînd acestora un rol social nou. Dacă pînă acum organizarea și exprimarea varietaților intereselor sociale revenea în mod preponderent partidelor care își asumau medierea proiectului social propus, “tinzînd spre construirea și canalizarea consensului, spre transformarea politicii intr-un proces de sinteza si de reprezentare a celor mai diverse procese desfășurate în societate”., această misiune tot mai hotarit a inceput să și-o atribuie presa, demonopolizind și strîmtorind instituțiile politice reprezentative ale sistemului politic constituit. Respectiv, sistemul mass media obține un statut deosebit in contextul puterilor constituționale. Dezvoltarea presei pe parcursul secolelor al 18-lea si al 19-lea a adus nu atît la o slăbire a temeliei puterii statale tradiționale în forma ei tripartită (legislativă, executivă si judiciară), raportate în mod exclusiv la lege: elaborarea (instituția reprezentativa), exercitarea (guvernul) si interpretarea, sancționarea erorilor in aplicarea ei (sistemul judiciar), cît mai ales la o completare a puterii, tireasca în condițiile societații de tip liberal care admite exercitarea funcțiilor publice și desfășurarea activitaților cu efect politic și altor fragmente ale corpului social decît celor investite de putere în mod constituțional.
34
Astfel presei I se atribuie o nouă dimensiune datorită rolului ce-l are în societate cît și datorită faptului că statutul presei a evoluat.
Rolul presei în societate. Înca de la descoperirea tiparului , odata cu apariția de noi clase sociale erau interesate să participe la gestiunea conducerii, rolul presei a crescut simțitor;
are loc tiparirea buletinelor, almanahurile, apoi publicații cotidiene. Pe măsură ce timpul trece posibilitățile presei, și mass mediei în general, au ocupat un rol pregnant în societate.
Înca de la apariția tiparului, cînd alaturi de Biblie, documente religioase, cărți de cancelarie, au început să se tipărească reviste si ziare, rolul presei a crescut simțitor, pe măsură ce clasele îi înțelegeau potențialul de a influența masele, rolul de a informa, de a pune la dispoziția maselor ideeile lor.
În fața unei “ explozii de produse”după cum trateaza acest fenomen, Mihai Coman, statul trebuie să dea un statut presei și în ce măsură trebuie să fie independentă sau sub controlul statului.
Între confruntarea dintre presă și putere trebuie să se difinească relația dintre presă și putere. O asemenea concepție genera rolul presei în societate, care se sprijinea pe principii referitoare la relația dintre indivizi și grupuri sociale, dintre deținătorii puterii și restul colectivității
Cea mai cunoscută tipologie a structurilor instituționale și a variatelor filosofii privind rolul presei, este cea produsă de trei profesori americani: Fred Sibert, Theodore Peterson, si Wilbur Schram. În 1956 în cartea “For Theories of the Presse” se expune cele patru teorii apărute în momente istorice diferite și zone geo-politice, cartografiază rolul social al presei dintr-o perspectivă istorică.
_______________________
1Victor Moraru. Mass-media vs de politică, Chișinău 2003.pag 57
35
Cele patru teorii sînt:modelul autoritarist, modelul comunist, modelul liberal, modelul serviciul public.
Modelul autoritarist. Acesta este prima concretizare filosofică și instituțională a relației dintre stat și presă, deci “prima încercare de a difini misiunea socială a presei. Este vorba de controlul riguros din partea statului asupra publicațiilor, de prin promulgare de legi extrem de drastice, cum era in Anglia, Germania.
Unul din principiile de bază a modului autoritarist –controlul exercitat de instituțiile statale asupra funcționării organelor de presă, și a conținuturilor vehiculate de acestea.Statul putea interveni cu legi promulgate pentru a stagna influența publicațiilor, dar nu putea să acționeze asupra proprietații private, spre deosebire de modelul comunist. Statul putea da drept de licență, dar și în același timp îl putea anula, dacă publicația scria ceva incomod pentru Putere, sau li se punea o taxă de trei ori mărită pentru a limita cumpărarea ziarelor, datorită creșterii prețurilor. Puterea încerca să exercite presiuni asupra presei, prin limitări ale accesului la informație, cît și la resursele necesare producției și distribuției, precum și prin hărțuire juridică.
Modelul comunist. Din perspectiva comunistă presa nu poate fi nimic altceva decît o armă a puterii, dotată cu misiuni și sarcini precise: educarea maselor, mobilizarea lor, îndeplinirea unor obiective politice și economice, combaterea dușmanilor, preamărirea realizărilor regimului. În formula lui Lenin, devenită acum clasică “rolul ziarului nu se reduce la difuzarea ideilor, la educarea politică sau la recrutarea de aliați politici. Ziarul nu este doar un propavangadist și un agitator colectiv, el este și un organizator colectiv.
Realizarea unor asemenea scopuri nu era posibilă fără obținerea controlului total asupra sistemului mass media. Aceasta înseamnă stăpînirea tuturor resurselor implicate în producție de publicații și programe audiovizuale, cît și controlarea mesajelor mass media înainte de difuzarea lor. Controlul puterii se
____________________________
2Mihai Coman „introducere în sistemul mass-media”pag.104
3Idem 104
36
exercită și asupra unor altor resurse- structura organizațională, cît și printr-un control extraordinar de sever asupra celei mai importante resurse: informația. Modelul comunist de presă este construit pe ideea exercitării unui control asupra mass media.
Modelul liberal. Conform concepției liberale, drepturile individului sunt sacre, iar fericirea și binele reprezintă valori supreme și scopuri ultime. Omul este considerat deținătorul unor “drepturi naturale”, fundamentale și înalienabile; în urma unui “contract social”, el poate ceda o parte din prerogativele sale unor alte instituții- precum statul, partidele, liderii politici-asupra cărora își exercită puterea și controlul prin mecanismele democrției: alegeri, referendumuri, dezbateri publice, grupuri de presiune și asociații civice. Istituțiile puterii au obligația să respecte drepturile și aspirațiile individului și să lucreze pentru satisfacerea lor; în caz de eșec, ele vor fi supuse judecății acestuia și, prin sistemul alegerilor, vor fi schimbate ori ameliorate.
Conform doctrinei liberale, presa nu contribuie numai la circulația ideilor și a informațiilor, ci și la controlarea instanțelor Puterii. Deoarece indivizii nu pot urmări permanent acțiunile instanțelor politice și administrative, ei “transferă” aceste atribuții unei alte instanțe: mass media. Aceasta va controla activitatea Puterii, în interesul cetățeanului, acționînd ca un “cîine de pază” observînd nereguli ea va informa publicul; acest lucru va duce la nașterea unei opinii publice defavorabile și va permite exercitarea unor presiuni aupra Puterii. Astfel, prin capacitatea sa de a informa, precum și prin posibilitatea de a mobiliza masele, presa se manifestă ca o a patra putere.
Această sintagmă nu se referă la vreo formă de acțiune ori de exercitare a puterii” mass-media asupra celorlalte puteri (dintr-o asemenea perspectivă simplistă, s-ar putea crede că în cazul Watergate presa a schimbat un președinte); în fapt, acțiunea presei este indirectă:distribuind informații și idei despre modul în care celelalte puteri își exercită mandatul, ea creează o opinie publică, mobilizează cetățenii în favoarea unei cauze, iar aceștea, prin presiunea pe care o exercită asupra factorilor politici și legislativi, obtin modificarea atitudinii ori a comportamentului celorlalte puteri.
_______________________
4Ibidem pag.108
37
Din această cauză, statul de “a patra putere” implică mai mult responsabilități decît drepturi: o greșeală a presei poate declanșa o mișcare publică ce poate conduce la reacții politice cu efecte deosebit de grave. Ceea ce înseamnă că nu atît libertatea de expresie definește puterea presei, cît responsabilitatea expresiei jurnalistice. Informînd publicul, presa exercită, inevitabil, o acțiune educativă: ea contribuie la formarea conștiiinței civice și la construirea individului-cetațean, fără de care viața democratică este imposibilă. Părinții concepției liberale (Thomas Jefferson, Thomas Paine, Tocqueville, Benjamin Constant, inspirați de gîndirea iluminiștilor- Jean-Jacques Rousseau, Montesquieu, John Locke sau John Milton) au conceput relația dintre presă și indivizi dintr-o perspectivă rațională și utilitară: oamenii, urmărind în chip lucid realizarea unor scopuri personale, au nevoie de accesul liber la informație și la exprimarea opiniilor.Acestea le sunt necesare pentru dezbaterile publice, prin care interesele individuale sunt expuse, negociate și depășite în favoarea interesului comun. Evoluția istorică a demonstrat însă că în presă au intrat într-o cantitate din ce în ce mai mare, alături de aceste elemente ale vieții publice, și mesajele de divertisment, exponente ale vieții private, în felul acesta, piața liberă a ideilor a fost dublată de o piață efervescentă a distracțiilor, iar individual –cetățean, preocupat de dezbaterea civică, a lăsat locul unui individ-consumator, interesat de dobindirea relaxării și a evaziunii imaginare.
In modelul liberal, legile pieții (concurență și profit) devin factorii reglatori ai sistemului mass media. Sub presiunea acestora, presa ajunge să fie un produs vîndut de două ori: o dată cititorilor și, a doua oară, firmelor care doresc să facă publicitate. “Dominate de logica numerelor mari, aceste întreprinderi transpun în modul de concepere a produselor dorința de a atinge toate categoriile de public… Putem spune astfel că scopul unei instituții de comunicare de masă nu este numai să distribuie știri, ci și să-și fabrice o audiență, adică cititori,ascultători sau spectatori, exploatînd setea lor de informare. Țelul ultim este de a face aceste audiențe disponibile pentru alte tipuri de influență- cele publicitare”(M.Mathien, 1989, p.41).
38
Modelul serviciul public. Introducerea autorităților statale în sistemul comunicării de masă,într-un triunchi ce leagă publicul, presa și instituțiile Puterii, se face în numele unui concept esențial: acela al responsabilității sociale, în virtutea lui ,libertatea presei devine, în fapt, o datorie publică:presa are anumite obligații față de individul- cetățean, obligații de la care nu poate abdica în numele legilor pieței (profitului) și ale succesului facial (divertismentului). Statul democratic, garant al libertăților, atît ale indivizilor cît și ale instituțiilor, trebuie să sprijine dezvoltarea acestora și să asigure, în același timp ,respectarea obligațiilor pe care fiecare le are în raport cu bunul mers al societății.De aici derivă ideea că presa reprezintă un „serviciu public” analog altor servicii pe care statul le oferă sau le protejează,pentru binele membrilor săi . Chear dacă una din articulațiile lui trimit la idei exprimate de părinții Iluminismului, modelul serviciului public a fost teoretizat și transpus în practică abia la mijlocul secolului XX, sub impulsul a trei serii de factori: revoluția tehnologică, dezvoltarea conștiinței și exigenței profesionale,amplificarea dezbaterilor teoretice privind rolul presei.
II.2. Presa în calitate de element al suprapunerii politice.
Noțiunea de a patra putere apare în momentul cînd presa a cărei bază economică se lărgește constant,devine releu indispensabil al democrației reprezentative. Presa nu mai este expresia unor poziții și opinii politice determinate: care prezintă acum toate pozițiile determinate fără a subordona nici una din ele. După Colin Sparks, există trei tipuri posibile de raportare a presei față de structurile statale:
Presa ca a patra putere în stat – aceasta îi atribuie presei
rolul de conducere, diferit de societatea civilă, pe care îl exercită celelalte puteri. Altfel spus, presa este un analog puterilor, executive, legislative, juridice, o elită jurnalistică la un statut cu elita politică.
Presa ca a patra stare în sistemul reprezentativ al parlamentului. Misiunea presei este de a descoperi erorile instituțiilor puterii, de a face publică situațiile în care acționează, fără a fi controlate de celelalte puteri legitime.
39
Presa ca un cîine de pază (watch- dog) „presa acționează în numele publicului, pentru a atrage atenția asupra abuzurilor puterii”. Ea acțonează sub un sentiment acut de responsabilitate publică și reprezintă interesele publicului larg.
Presa pentru a deveni o supraputere în stat,în primul rînd are nevoie de un statut ce îl oferă Puterea politică, prin un climat legislativ, dar și de un „set”de criterii,în afară de tipul raportului dintre presă și puterea politică,prezentate mai sus, care i-ar da competența de a-și îndeplini funcția ei civilă în societate.
Mihai Coman clasează aceste criterii în lucrarea „Introducerea în sistemul mass media”, unele criterii sunt foarte de le menționat: gradul de independență a presei, profesionalismul jurnaliștilor, „aturitatea” publicului, a-și mai adăuga,climatul legislativ.
Independența presei pentru a putea exercita în mod corect funcția de contra-putere. În principiu, independența presei poate fi asigurată prin două tipuri de soluții: prin mijloace economice și prin mijloace legislative, în primul caz, transformarea instituției de presă într-o întreprindere rentabilă elimină finanțarea de către stat sau de către partidele politice și creează condițiile autonomiei politice; în al doilea caz,existența unor cadre legale de sprijinire dezinteresată a presei, care precizează mecanismele de limitare a intervenției Puterilor în activitatea jurnalistică, permite instituirea autonomiei de funcționare a mass-media.
Profesionalismul jurnaliștilor – sunt jurnaliști suficient de competenți, de morali și de intransigenți pentru a-și exercita misiunea de observatori imparțiali ai Puterii statului.
Maturitatea publicului – este publicul suficient de educat și de interest în a urmari informațiile politice sau a se implica în dezbaterile publice? Din perspectivele teoreticienilor spațiului public, cei care participă la dezbaterile publice o fac în mod rațional, pe argument coerente și pe baza unor informații valide. Este evident că un asemenea spațiu public rațional nu poate avea un caracter de masă este și mai evident faptul că presa nu poate distribui numai asemenea mesaje aride și puțin atractive. Adeseori detaliul personal și anecdota privind conflicte sau întîmplări “picante” sunt mai atractive decît un discurs politic sau o inițiativă clarvăzătoare.
40
Climatul legislative favorabil – dacă presa se bucură de o legislație ce-i permite: accesul la informație, cît și difuzării ei, etc.
Numeroși analiști arată că, în prezent pe lîngă formele clasice de limitare și influențare a presei (prin cadre legislative și regulamentare rigide,presiuni economice,coinvențe politice, hegemonie culturală, blocarea accesului la informație etc.) apar forme noi de realizare a interfeței între politică și mass-media, care ,fără a fi restrictive, pot influența totuși activitatea jurnaliștilor: este vorba de marketingul politic și de relațiile politice. Acestea nu vizează restrîngerea accesului presei la informare sau manipularea jurnaliștilor, ci au ca scop constituirea anumitor evenimente publice sau plasarea unor mesaje în produsele mass-media, în colaborare cu jurnaliștii.
41
CAPITOLUL III. PROMOVAREA VALORILOR DEMOCRATICE.
III.1. Valorile democratice în Republica Moldova
Democrația pentru noi înseamnă regimul politic care aduce stabilitate, prosperitate statului-națiune și împlinire cetățenilor. Este forma de guvernământ care garantează separarea puterilor în stat, suveranitatea națională, egalitatea tuturor în fața legii, precum și posibilitatea de a acționa după propria voință. Winston Churchill susținea că „democrația este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum”.
În cele mai multe cazuri din istoria omenirii, democrația a fost aleasă și implementată în statele în care regimul totalitar a dominat pentru vreme îndelungată viața politică a unui stat. În această situație se află și Republica Moldova, care după o perioadă de aproape 100 de ani, sub dictatura regimului sovietic, și după 8 ani sub „patronajul” Partidului Comunist, gradual situația s-a schimbat.
O primă schimbare în acest sens, a avut loc în aprilie 2009, când cetățenii nemulțumiți de situația din țară s-au răzvrătit în plină stradă. Acest moment a reprezentat pentru societatea moldovenească un sfârșit și totodată un nou început. A fost momentul istoric când luminița din capătul tunelului a apărut și în Republica Moldova. Astfel, după o îndelungată perioadă de supunere și tăcere, poporul moldovean și-a exprimat prin intermediul protestelor aversiunea față de fosta guvernare, exprimându-și doleanțele pentru o guvernare democratică, unde libertatea, egalitatea în fața legii, transparența, toleranța, egalitatea în drepturi și în șanse să predomine, de acum încolo. Deși aceasta a fost alegerea unei majorități ghidate după principiul că democrația va aduce prosperitate și libertate deplină, unii activiști sociali, religioși, precum și unii decidenți politici rămân reticenți și în prezent atunci când sunt menționate proiectele de lege privind combaterea discriminării în rândul minorităților de etnie romă, musulmanilor, și mai mult decât atât, acceptarea și integrarea grupurilor lesbiene, gay, bisexuale și transsexuale (LGBT). Iar pentru reglarea acestui aspect important din societatea civilă moldovenească, comunitățile internaționale au intervenit prin diverse mijloace, comunicând liderilor politici de importanța și necesitatea adoptării legii anti-discriminare, dacă democrația, respectiv integrarea în UE este cu adevărat prioritatea statului pe termen lung.
42
.În același timp, cerințele comunităților internaționale sunt legitimate prin prisma faptului că Republica Moldova este un stat membru la Consiliul Europei, la Organizația Națiunilor Unite, iar acest statut implică nu doar sprijin și asistență financiară din partea organizațiilor, dar și îndeplinirea sarcinilor, a obligațiilor stipulate în tratatele la care e parte.
Deși, proiectul de lege privind combaterea discriminării pe criteriul de orientare sexuală a fost înaintat în Parlamentul R.M. în februarie 2011, datorită împotrivirii membrilor unor mișcări sociale, religioase și a unor decidenți politici legea nu a fost adoptată. Prin urmare, această minoritate continuă să fie lipsită de drepturile care, în mod normal, într-o țară liberă și democratică sunt respectate și stipulate prin Constituție. În plus, recent, în câteva dintre orașele Republicii Moldova, mai mulți activiști au ieșit în stradă pentru a susține stereotipurile legate de grupurile LGBT, minoritățile de etnie romă și musulmani, pentru a-și exprima poziția împotriva adoptării legii anti-discriminare. Însă, aceste acțiuni au ridicat mari semne de alarmă în rândul organizațiilor internaționale, cu preponderență, printre reprezentanții Națiunilor Unite care activează la Chișinău.
Motivul pentru care reprezentanții ONU nu au rămas indiferenți, rezidă din faptul că obiectivele organizației sunt întemeiate pe concepte care, în mod prioritar, promovează drepturile fundamentale ale omului, și atunci când este cazul, caută să soluționeze problemele legate de discriminare, homofobie, xenofobie…, iar această situație e prezentă la momentul actual în societatea moldovenească. Ca urmare a celor întâmplate, la 10 februarie 2012, a fost semnat un program, pentru perioada anilor 2013-2017 „Spre unitate în acțiune: Cadrul de Parteneriat ONU- Republica Moldova”. Prin intermediul acestui program de cooperare, în valoare de 217 milioane dolari SUA, urmează a fi sprijinite și dezvoltate sectoarele prioritare pentru prosperarea statului, unde guvernarea democratică, justiția, egalitatea și drepturile omului ocupă un loc de frunte.
Important de reținut, în această privință, este replica Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, care în cadrul unei reuniuni a Înalților oficiali ONU a declarat:
În acest fel se ajunge la șoc cultural ca stare de supralicitare a individului la multiple schimbări cărora le răspunde cu vechile instrumente cultural neadaptate noilor situații.
43
Perioada de profinde răsturnări și restructurări sociale, politice și economice, tranziția presupune tot atît de radicale remodelări l „nici o opinie personală, sau credința religioasă, indiferent de cât de profundă sau împărtășită este pe scară largă, nu pot justifica privarea drepturilor unui om.” Și aici fac referință la aversiunea Mitropoliei din Moldova, care se arată indignată de solicitările înaintate de ONU privind adoptarea legii anti-discriminare. Mai mult, Mitropolitul Vladimir consideră că acceptarea și integrarea acestor minorități ar conduce la ruinarea și slăbirea credinței ortodoxe. Este o confruntare dură, însă recomandările din partea instituțiilor internaționale presează din ce în mai mult Guvernul Republicii Moldova să își reafirme angajamentul în domeniul drepturilor omului și să ia măsuri pro-active pentru asigurarea diversității și demnității egale pentru toți. Iar acest proiect urmează a fi finisat și implementat cât de curând posibil, a afirmat ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene al R.M., Iurie Leancă, luându-se în considerare și faptul că legea anti-discriminare reprezintă un criteriu esențial pentru ca Republica Moldova să fie acceptată în spațiul economic european și pentru ca să beneficieze de alte avantaje remarcabile pe plan internațional.
În principal, obstacolele în calea adoptării legii provin, din poziția predominantă a Bisericii Ortodoxe, dar și a populației dezinformate, care și-a construit atitudinea defensivă față de grupurile LGBT pe baza unor prejudecăți și nu pe propria experiență. Mulți dintre ei susțin că orientarea sexuală este o boală, ce rezidă de pe urma unei tulburări psihice sau emoționale, iar aceasta poate fi schimbată chiar și prin tratament psihiatric. Mai mult, se sprijină ideea că accesul la informațiile corecte despre homosexualitate și conviețuirea cu asemenea persoane ne-ar putea afecta orientarea sexuală. Sunt niște stereotipuri nefondate care trebuie ruinate printr-o campanie de informare constructivă a societății, unde ideile preconcepute după care se conduc activiștii homofobi, precum și Biserica Ortodoxă din Moldova să capete noi dimensiuni, care să fie demne și veritabile pentru un stat democratic.
Închei acest subcapitol al tezei mele prin cuvintele desăvârșite ale lui Mahatma Gandhi, care consideră că „prin democrație se conferă celui mai slab dintre noi șanse ca și celui mai puternic”, iar în cadrul unui stat cu adevărat democratic nu e loc de discriminare.
44
III.2.Libertatea presei.
Principala valoare la care țin jurnaliștii este libertatea presei;aceasta ar însemna recunosterea drepturilor jurnaliștilor de a cerceta informații noi și de a exprima opiniile sale , fără a fi îngrădiți de vreo autoritate (administrativă, economică, politică, juridică).Reprezentanții biroului de presă ar trebuie sa accepte ideea că jurnaliștii sunt cei care decid ceea ce trebuie publicat, cum trebuie tratat un subiect, in ce stil și cu ce ton. Jurnalistul trebuie lasat să prezinte informația pe care biroul de presă o oferă așa cum crede el că e mai bine. În exercitarea profesiei, jurnaliștii se află permanent în goana dupa informații cît mai noi și cît mai interesante. A găsi repede o informație bună constituie un obiectiv major pentru un jurnalist.
Publicul are mereu nevoie de informații suplimentare, prin care să poată întelege cum, cînd , pentru ce , prin cine, cu cine,etc. o anumită situație a ajuns la acest deznodămînt.
Aceste informații de context (background) sunt puțin mai greu de gasit de un jurnalist care, chiar dacă s-a specializat intr-un anumit domeniu, nu are cum să cunoască toate detaliile acestuia. Reprezentantul biroului de presă poate găsi mult mai ușor aceste informații.Dar el este dator să le ofere unui jurnalist de îndată ce este nevoie, astfel ajută ca publicul să înteleagă problemele specifice ale organizației și ușurînd munca de documentare a jurnalistului. Totodata, el trebuie să furnizeze statistici , date tehnice, sinteze și rapoarte asupra temelor de interes public.Orice încercare de a ascunde sau de a nu difuza parțial unele informații, care nu intră in categoria datelor protejate, va stîrni nemulțămirea jurnaliștilor și se va crea sentimentul că libertatea de informare a presei este obstrucționata.
Biroul de presă se confruntă cu un sistem mass-media care caracterizează prin complexitate, varietate și inegalitatea în ceea ce privește resursele financiare, orientarea politică, forța de penetrație în societate, calitatea mesajelor, profesionalismul jurnalistilor.
45
III.3.Promovarea valorilor democratice prin intermediul presei scrise din Republica Moldova.
Încrederea populației din Republica Moldova în mass-media a crescut în ultimii ani, astfel în conformitate cu același Barometru observăm că instituțiile de informare în masă au depășit președenția cu 6%. Rezultatele acestui sondaj sunt următoarele: populația are multă încredere sau oarecare încredere în Biserică (79%), pe al doilea loc e mass-media (62%), iar pe al treilea loc se situiază președintele (56%). Este un scor foarte bun pentru mass-media dacă luăm în considerare faptul că în mai 2004 instituțiile mass-media aveau doar 47%, cu 9% mai puțin decît avea președintele. Respectiv creșterea încrederii populației față de mass-media a crescut cu 15%.
Încrederea față de ziare este mai mică în comparație cu cea față de radio și televiziune. În noembrie 2004, 58% la sută din populație avea cea mai mare încredere în televiziune, 13,2% în radio, iar în ziare doar 6,2%. Acest lucru nu înseamnă însă că influența ziarelor este nesemnificativă, căci în conformitate cu teoria „în doi pași”, despre influența presei asupra opiniei publice, presa are o influență mai mare dacă se adresează liderilor neformali de opinie,care la rîndul lor îi influențează pe ceilalți oameni. Zilnic, ziarele sunt citite de către 11% din respondenți care preponderent au între 30-44 de ani (49,9%) și studii superioare (71,9%), adică sunt citite anume de acei lideri neformali de opinie.
Valorile politice, iar în cazul cercetării mele, valorile democratice, precum libertatea, dreptul la opinie și la liberă exprimare,egalitatea etc., ocupă un loc marginal în ierarhia valorică a oamenilor. Barometrul de opinie din noiembrie 2004 demonstrează acest fenomen și relevă că principalele valori ale populației din Republica Moldova sunt:
Familia – 65,9%;
Activitatea de muncă – 13,4%
Credința,religia – 7,7%
Bunăstarea – 6,3%
Prietenii – 2,1%
Dragostea – 2,1%
Politica – 0,5%
Timpul liber – 0,4%
46
Din alt unchi de vedere, implementarea valorilor democratice afectează direct viața oamenilor de aceea importanța lor este covîrșitoare. Pentru a fi implementate și conștientizate, aceste valori trebuie promovate în societate de către politicieni, partide, ONG-uri prin intermediul presei. Pentru cercetarea rolului presei scrise în promovarea valorilor democratice voi studia principalele ziare din Republica Moldova luînd în considerare cît de citite sunt aceste ziare. Conform unor date sociologice publicate de Centrul Independent de Jurnalism, cele mai citite ziare din republică sunt:
Komsomoliscaea Pravda 47.5%
Makler 37.0%
Săptămîna 34.3%
Flux 26.2%
Argumentî i factî 24.4%
Timpul 10.6%
Moldova suverană 10,5%
Antena 6,1%
Nezavisimaea Moldova 6,0%
Literatura și arta 5,7%
Jurnal de Chișinău 5,3%
Fermierul 4,3%
Comunistul 3,6%
În conformitate cu rezultatele aceluiași sondaj, ziarele de limbă rusă, “Argumentî i factî ”, “Antena”, “Komsomoliskaea pravda”, “Nezavisimaea Moldova” sunt citite preponderant de către oameni cu studii superioare, mai mult la oraș decît la sat. Ziarele de limbă romînă ,“Săptămîna”, “Timpul”, “Literatura și arta”, “Fermierul”, “Comunistul”, “Jurnal de Chișinău”, “Flux”, “Moldova suverană” sunt citite, spre deosebire de primele ,cu preponderență la sat. Interesant este și faptul că prezența studiilor superioare nu este o condiție obligatorie pentru cititorii acestor ziare. Astfel spus, diferența dintre cititorii cu studii superioare,medii și incomplete este nesemnificativă. Excepția o constituie doar ziarul “Comunistul” la care repartizarea pe nivelul de studii este alta ; cei mai mulți cititori sunt cei cu studii medii incomplete ,iar cei cu studii superioare sunt cei mai puțini.
47
Înțelese în sens pozitiv, ziarele devin purtătoare a valorilor democratice și educă cetățenii în spirit civic, dar există componența negativă: dependența majoră față de proprietari sau față de lumea de afaceri.
Mesajul politic care este scris, editat, produs, și difuzat de persoane ce fac parte dintr-o instituție de presă este marcat de credințele și valorile acelor persoane. Toate aceste valori și credințe individuale ,colaborate cu scopurile și interesele companiei, influențează hotărîtor mesajele transmise publicului. Mediatizarea mesajului politic și al valorilor democratice este un rol crucial și foarte important pentru tranziția de la o societate închisă la una deschisă,iar liberalizarea și democratizarea presei sunt valori-cheie într-o comunitate democratică.
Oamenii de presă oferă publicului, din proprie inițiativă :
Structuri ierarhice și valorice;
Accentuarea importanței unor evenimente sau a unor persoane, în funcție de cantitatea de informații prezentate la un moment dat;
Prioritățile cotidianului atragerea sau distragerea atenției de la dezbaterile politice. Calitatea și natura mesajului politic este influențată de multe valori ce sunt inoculate astfel cititorului;
Valorile în care crede junalistul: adevăr ,dreptate,interes public, interes național, binele comun;
Valorile proprietarilor ziarului: pragmatism, interes financiar, interes politic, dorința de putere și influență;
Valorile presupuse că vin din partea cititorilor: obiectivitate, echidistanță, sinceritate ,spirit de solidaritate;
Valorile politicienilor ce caută să capteze atenția, prin popularitate și audiență, pentru a-și face cunoscute ideile.
Valorile celor care au controlat asupra ziarelor sunt cu totul diferite de cele ale jurnaliștilor. Deși pretind că respectă adevărul, onestitatea și virtutea,aceștia urmăresc mai cu seamă să obțină profit și să facă propagandă, pentu un scop anume.
________________________
5Constantin Cheianu, Jurnal de Chișinău, nr.332 din 16 noiembrie 2004
48
Despre promovarea libertății presei scrise, Constantin Cheianu scrie că libertatea presei este îngrădită:
“ dar, iarăși „îngrăditura” nu e din pînză de păianjen, cum părea înainte, ci e așa,cogeamite zid al Berlinului, se vede de la o poștă. Uitați la amenzile exorbitate impuse redacțiilor,uitați la procese, la agresări ale jurnaliștilor,uitați la greve ale foamei! Altă dată parcă nu se dădeau asemenea amenzi și nici nu se intentau atîtea procese ziarelor,dar parcă nici atîta critică nu era. Se fura în liniște,se critica pe dibuite. Acum se fură pe față și se critică așijderi. Am ajuns și noi, în sfîrșit, la “”glasnostiu”lui Garbaciov! ”
Unele studii asupra influenței mass-media în viața oamenilor arată că, în proporție de 100%, conținutul produsului mediatic îl reprezintă divertismentul. “”Divertismentul”, în sens sociologic, reprezintă un comportament situate în afara limitelor acceptate ca fiind de rutină. Chear și știrile politice sunt considerate divertisment menit să atragă și să mențină o audiență de masă. În cazul televiziunii lucrurile sunt puțin mai diferite ; spre deosebire de presa scrisă ,televiziunea se concentrează pe promovarea valorilor comune,de uz imediat și nereflexiv. Ziarele și revistele au un public mai restrîns, mai uniform și mai specializat,în timp ce posturile de televiziune se adresează unui public foarte larg, cu bagajul cultural inconsistent. Capacitatea de înțelegere a acestui public foarte larg este diferită.
Pentru a înțelege cît mai bine cum sunt promovate valorile de către presa scrisă, ar trebui să tipologizăm ziarele după anumite criterii bine definite. Acestă tipologizare ne va permite să evităm căderea în extremele identificării unor ziare ca independente și altele ca nefiind independente. Criteriul de independență și de echidistanță a ziarelor produce multă confuzie .
Criteriile după care un ziar își dezvăluie orientarea, preferința sau poziția politică la un anumit dat sunt:
Textual (subiectele alese și tratate jurnalistic);
Meta-textuale (“impresia ”, ceea ce rămîne după parcurgerea materialului jurnalistic după o perioadă mai indelungată de observație).
49
Indiciile textuale pe care le oferă presa scrisă în privința apartenenței , susținerii sau sprijinirii unei poziții politice sunt:
Așezarea în pagină a mesajului politic (citirea rapidă în formă de Z);
Utilizarea tendențioasă asupra titlului și intrtitlului;
Folosirea ilustrației foto și a explicației foto în termini tendențioși;
Exploatarea editorialului (alegerea subiectului editorialului);
Utilizarea primei pagini și a ultimei pagini (cele mai importante într-un ziar).
Indiciile meta-textuale pentru presa scrisă sunt conferite de:
Frecvența temerilor și subiectelor pe termen lung ce apar într-un ziar;
Tonul și intensitatea abordării mesajului politic într-un ziar;
Recurența unor teme și subiecte, pe termen lung;
Poziționarea în momente sociale și politice cheie (alegeri,opțiuni politice internaționale,schimbări violente de regim);
Impunerea propriei agende media;
Tratarea preferențială a unei formațiuni politice sau personalități politice.
În conformitate cu Barometrul de opinie realizat de Institutul de Politici Publice în noiembrie 2004, populația are o mare încredere în jurnaliști considerînd că ei sunt cei mai puțin corupți, astfel doar 0,8% din respondenți au amintit presa ca fiind prinsă de corupție.
50
Concluzie
Puținele ziare care pot fi numite convențional nestatale și nepartinice muncesc din greu pentru a supraviețui și uneori se văd și ele nevoite să încalce limita care separă jurnalismul veritabil de surogatele lui.
Jurnaliștii de la toate instituțiile mass-media din Republica Moldova se confruntă în permanență cu presiuni de tot felul,în special economice. Fenomenul în cauză le este familiar mai multor țări din regiune, la noi însă, în lipsa unor investiții străine serioase în media-business, el a căpătat forme hipertrofiate.
Multe mijloace de informare în masă din Moldova sunt controlate fie de oameni de afaceri strîns legați de politică, fie de politicieni-businessmani. Aceste ziare și posture de televiziune sunt folosite frecvent pentru promovarea obiectivelor comerciale sau politice ale patronilor și pentru dinigrarea concurenților politici sau comerciali. Ele supraviețuesc în mare parte grație subsidiilor provenite din alte activități ale patronilor. Greutățile cu care se lovesc ziarele se datorează perioadei de tranziție prin care trece țara noastră.
Tranziția este terenul luptei dintre valoari și non-valoari, dintre nevoia de organizare și haos, dintre muncă și parasitism, cinste și necinste, corectitudine și corupție . În viața social-politică și în muncă se verifică cel mai neîndoielnic polaritatea valorilor, faptul că în opțiunile lor oamenii reflecă o alternativă sau alta ca și complementaritatea lor, adică nevoia de completitudine, diversitate.
Schimbarea este legea de fier a tranziției, dar nu orice fel de schimbare ,ci una în ritmuri extrem de rapide și la scara întregii societăți, cuprinzînd toate compartimentele vieții sociale. În condiții în care oamenii nu au cultura schimbării, nici exercițiul ei, pentru că societatea totalitară a fost o societate relativ stabilă ,volumul mare de noutate la care sunt expuși face să fie asimitat cu dificultate. Dimensiunea fără precedent a schimbării depășind limitele naturale ale personalității duce la dezechilibre fizice a nivelul personalității umane, psihice.
______________________
6Cobianu-Băcanu,Maria; Stoltz, Gabriela,”Modele cultural și orientări valorice în perioada de tranziție”,Editura Universității din București, 1994,pag.111.
51
.
Volumul mare al schimbărilor , ritmul lor rapid de succesiune cuantifică însăși dimensiunea efectelor asupra comportamentului uman.
În timpul tranziției, omul suferă de un anumit șoc politic, social, cultural provocat prin supralicitare de marea cantitate de nou la care este expus și la care trebuie să răspundă cu vechile instrumente de gîndire constituie într-o cu totul altă lume . Sub aspect psiho-socio-politic , este o perioadă de confuzie și de dezorientare generală în care oamenilor care au trăit într-o societate, cu un anumit tip de comportare ,devenite stereotipe, le este greu să se acomodeze. O schimbare fundamentală cum este trecerea de la totalitarism la democrație presupune schimbări începînd cu limbajul, regili de adresare, modele de comportare ,de gîndire, de acțiune verbal și non-verbală, gestuală,simbolică. În acest fel ,unii membri ai societății, prinși nepregătiți, se vor afla deodată în situația de a învăța din nou un întreg mod de viață, presei revenindu-I un rol esențial.
Deci, presa liberă, joacă un rol fundamental în dezvoltarea unei societăți libere,stabile și democratice.
52
Bibliografia:
Ahrweiler, Helene; Aymard, Maurice, „Les Europeens”,Editeurs des sciences el des arts,2000;
Aiftincă, Marin, “ Valoare și valorizare. Contribuții modern la filosofia valorilor”, Ediura Academiei Romîne,București,1994;
Axtmann, Roland, ” Understanding Democratic Politics”,SAGE Publication, London,2003;
Barbă Ludmila,” Mass-media din Republica Moldova și Pactul de Stabilitate. Republica Moldova și Integrarea Europeană, Cooperarea în Pactul de Stabilitate”, Institutul de Politici publice,Chișinău,2003;
Bran Paul, „Fascinația valorii”, Editura Enciclopedică, București, 1992;
Cartea pentru Libertatea Mass-media, ‘’Republica Moldova și integrarea Europeană’’, Cooperarea în Pactul de Stabilitate, Institutul de Politici Publice ,Chișinău,2003;
Claudia Săftoiu, “ Jurnalism politic. Manipularea politicienilor prin mass-media,manipularea mass-media de către politicieni ”, Editura Trei, 2003;
Cobianu-Băcanu, Maria; Stoltz, Gabriela, “Modele culturale și orientări valorice în perioada de tranziție”, Editura Universității din București,1994;
Consiliul Europei, „Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale”;
Dahl , A. Robert , „Democrația și criticii ei”, traducere de Petri Iamandi, Institutul European,2002;
European Union , „”Draft Constitution for Europe prepared by the European Convention. Prezentation to citizens”, Luxembourg ,2004;
Fisichella Domenico, „Știința politică .Probleme ,concepte,teorii”, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 2002;
Florea Ion ,”Filosofia”, București, 1999;
Gabriel, A.Almond’’Cultura civică. Atitudini Politice și democrația în 5 națiuni’’,Editura GEU Press ,București,1999;
Giovani Sartori ,”Teora Democrației reinterpretată”, Polirom,1999;
Hăgan Trofim, „Politica și Democrația”, Sarmis, Clij-Napoca,1995;
Iovan Marțian,” Valori umane în reflexia filosofică”,Multimedia, Arad,1998;
53
Minuț Liliana, „ Dilemele științei politice.Incursiune în studiul conceptelor”,Editura Enciclopedică,București,1995;
Mitran Ion,” Politologia în fața secolului XXI”, Editura Fundației “Romînia de mîine”,București,1997;
Petre Andrei, „”Filosofia valorii”.Edițai a 3-ia,Iași,Polirom,1997;
Pop Doru ,”Mass-media și democrația. Antologie realizată și comentată” , Polirom, Iași, 2001;
Pop Doru ,”Mass-media și politica.Teorii, structuri, principii”,I nstitutul European, 2000;
Rafael Caldera ,””Specificitatea democrației creștine”, Editura Progresul Romînesc S.A. ,București,1992;
Rose Richard; Mishler, William; Haerpfer, Cristian, „Democrația și alternativele ei”,Traducere de Cristina Păun, Institutul European 2003;
Săftoiu Claudia , “Jurnalismul politic. Manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni”, Editura Trei, 2003.
54
52
Bibliografia:
Ahrweiler, Helene; Aymard, Maurice, „Les Europeens”,Editeurs des sciences el des arts,2000;
Aiftincă, Marin, “ Valoare și valorizare. Contribuții modern la filosofia valorilor”, Ediura Academiei Romîne,București,1994;
Axtmann, Roland, ” Understanding Democratic Politics”,SAGE Publication, London,2003;
Barbă Ludmila,” Mass-media din Republica Moldova și Pactul de Stabilitate. Republica Moldova și Integrarea Europeană, Cooperarea în Pactul de Stabilitate”, Institutul de Politici publice,Chișinău,2003;
Bran Paul, „Fascinația valorii”, Editura Enciclopedică, București, 1992;
Cartea pentru Libertatea Mass-media, ‘’Republica Moldova și integrarea Europeană’’, Cooperarea în Pactul de Stabilitate, Institutul de Politici Publice ,Chișinău,2003;
Claudia Săftoiu, “ Jurnalism politic. Manipularea politicienilor prin mass-media,manipularea mass-media de către politicieni ”, Editura Trei, 2003;
Cobianu-Băcanu, Maria; Stoltz, Gabriela, “Modele culturale și orientări valorice în perioada de tranziție”, Editura Universității din București,1994;
Consiliul Europei, „Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale”;
Dahl , A. Robert , „Democrația și criticii ei”, traducere de Petri Iamandi, Institutul European,2002;
European Union , „”Draft Constitution for Europe prepared by the European Convention. Prezentation to citizens”, Luxembourg ,2004;
Fisichella Domenico, „Știința politică .Probleme ,concepte,teorii”, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 2002;
Florea Ion ,”Filosofia”, București, 1999;
Gabriel, A.Almond’’Cultura civică. Atitudini Politice și democrația în 5 națiuni’’,Editura GEU Press ,București,1999;
Giovani Sartori ,”Teora Democrației reinterpretată”, Polirom,1999;
Hăgan Trofim, „Politica și Democrația”, Sarmis, Clij-Napoca,1995;
Iovan Marțian,” Valori umane în reflexia filosofică”,Multimedia, Arad,1998;
53
Minuț Liliana, „ Dilemele științei politice.Incursiune în studiul conceptelor”,Editura Enciclopedică,București,1995;
Mitran Ion,” Politologia în fața secolului XXI”, Editura Fundației “Romînia de mîine”,București,1997;
Petre Andrei, „”Filosofia valorii”.Edițai a 3-ia,Iași,Polirom,1997;
Pop Doru ,”Mass-media și democrația. Antologie realizată și comentată” , Polirom, Iași, 2001;
Pop Doru ,”Mass-media și politica.Teorii, structuri, principii”,I nstitutul European, 2000;
Rafael Caldera ,””Specificitatea democrației creștine”, Editura Progresul Romînesc S.A. ,București,1992;
Rose Richard; Mishler, William; Haerpfer, Cristian, „Democrația și alternativele ei”,Traducere de Cristina Păun, Institutul European 2003;
Săftoiu Claudia , “Jurnalismul politic. Manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni”, Editura Trei, 2003.
54
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Presei In Societatea Democratica.modalitati de Abordare (ID: 146305)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.