Rolul Prelucrărilor Cognitive Ascendente și Descendente

=== b03e770b6f65ab11b237fd75830e74e24c84a234_133633_1 ===

Rolul prelucrărilor cognitive ascendente și descendente

în percepția vizuală

1. Prelucrarea cognitivă ascendentă și descendentă în percepția vizuală

În psihologia tradițională de tip descriptiv-explicativ gândirea este considerată ca fiind un proces psihic de reflectare a însușirilor esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor, precum și a relațiilor dintre acestea. Gândirea este generalizată, abstractă și are un anumit scop, realizat prin intermediul identificării noțiunilor, a judecăților și a raționamentelor.

Conținutul informațional al gândirii, conceput în urma însușirilor esențiale ale obiectelor și a relațiile dintre ele se obțin împreună cu formele ideal-subiective cu care operează precum și cu o serie de caracteristici care se individualizează în raport cu mecanisme senzoriale. Mecanismul sensorial are un caracter mijlocit, generalizat, abstractizat, și finalist. În modelul formelor ideal-subiective se operează cu noțiuni, judecăți și raționamente. (Sternberg, 2011, p. 98)

„Gândirea este un sistem ordonat de operații de prelucrare, interpretare și valorificare a informațiilor, bazat pe principiile abstractizării, generalizării și anticipării și subordonat sarcinii alegerii alternativei optime din mulțimea celor inițial posibile”.(Golu, 2002, p. 37).

Coordonata interacțiunii reflectorii subiect – obiect (care se referă la lumea externă) presupune că, gândirea este o forma specifică de reflectare în plan subiectiv intern a acestei lumi și a propriului Eu. Gândirea are un caracter reflectoriu, fiind realizată ca o sumă a principiului determinismului extern, precum și a celorlalte procese psihice. (Sternberg, 2011, p. 108)

Gândirea prin prisma conținutului reflectoriu se integrează în cadrul cogniției reprezentând un segment calitativ superior al acestuia cu o discontinuitate pentru realizarea saltului activității atât la nivel de cunoaștere cât și de la senzorial la logic.

Față de procesele senzoriale, definită ca proces reflectoriu, gândirea, are un caracter generalizat, mijlocit și abstract. Aceasta poate fi definită ca o reflectare subiectivă, în forma ideală, generală, esențială, necesară pentru obiectele și fenomenelor externe precum și prin relațiile logice existente între acestea.

Ca proces de dezvoltare, gândirea este atributul concret al unui individ. Gândirea, este un proces subiectiv referitor la reproducerea în plan intern a realului, precum și reconstruirea lui, prin punerea acestor conținuturi conceptuale în relații noi, a percepțiilor.

Percepția directă sau orientarea ascendentă are la bază datele informațiilor senzoriale de pe urma analizei activității analizatorului. Gibson a susținut că abordarea directă și nemijlocită duce la permiterea culegerii informațiilor din mediul înconjurător fără a reflecta asupra lor, fiind informații spontane, senzoriale. (Eysenck & Keane, 2010)

Orientarea descendentă numită și percepție indirectă are ca bază a ei experiența combinată cu schemele perceptive, orientările subiectului și factorii comportamentali. Gregory a lansat ipoteza că rezultatele legate de profunzime au la bază propriile experiențe, anterioare, legate de mai multe caracteristici printre care și profunzimea. (Eysenck & Keane, 2010)

Orientarea ascendentă și descendentă oferă dovezi din zona iluziilor perceptive sau din sfera unor forme mai complexe, precum repercepția.

2. Procesarea primară și secundară în percepția vizuală

“Procesarea primară sau percepția vizuală primară cuprinde prelucrările pre-atenționale, cu o durată de aproximativ 200 milisecunde, care au ca rezultat reprezentarea, în sistemul cognitiv, a caracteristicilor fizice ale stimului. Ele realizează segregarea stimulului de mediul său, ne arată unde anume este ele, nu ce anume este” (Miclea, 2003, p. 61). În cadrul acestei procesări sunt incluse mecanisme prin care se detectează contururi și texturi, mișcări și culor dispuse spațial..

Procesarea secundară sau percepția vizuală secundară “vizează mecanismele implicate în recunoașterea figurilor și a obiectelor. Ele au ca input rezultatele procesărilor primare și ca output – imaginea tridimensională a unui obiect din mediu, identificat și recunoscut.” (Miclea, 2003, p. 61).

3. Procese perceptive influențate de analiza ascendentă a exemplului

Ca exemplu am ales o “cădere în gol” iar analiza prin analiza mediului se ajunge la recunoașterea acestei scene Elementele specifice descrierii unei scene sunt generate de propriile exeperiențe, iar în exemplu : locul desfășurării se află la înălțime, acolo unde te pierzi privind în jos, totul fiind departe, fără contururi clare. Constrângerile asupra recunoașterii sunt cauzate de interpoziție (amplasament), încărcarea suportului (locul) și încărcarea mărimii (distanța). Pentru identificare ne folosim de semiotica scenei.

4. Procese perceptive influențate de analiza descendentă a exemplului

Factorii comportamentali ai proceselor perceptive din exemplul ales sunt indusi de către sentimente precum teama și frica. Percepția pericolului reprezintă elementul de bază al analizei descendente. Această teamă care induce pericol își poate găsi originea într-o traumă a vieții, a copilăriri, care rămâne ca o amintire neplăcută uitată undeva în inconștient.

5. Bibliografie

Eysenck, M.W.; Keane, M.T. (2010), Cognitive Psychology, Psychology Press (capitolul 2)

Golu, M., (2002), Fundamentele psihologiei, Ed. Fundației „România de Mâine”, București, 2002

Miclea, M., (2003), Psihologie cognitivă. Modele teoretico-experimentale, Editura Polirom, Iași

Sternberg, R. (2011). Cognitive psychology. Cengage Learning