Rolul Povestilor Si al Basmelor In Educarea Trasaturilor Pozitive de Caracter

Rolul poveștilor și al basmelor în educarea trăsăturilor pozitive de caracter

Capitolul I: Particularități de vârstă ale elevilor din ciclul primar

Capitolul II: Rolul poveștilor în dezvoltarea vocabularului și a trăsăturilor de caracter

2.1. Importanța lecturii la clasele I-IV

2.2. Contribuția lecturii suplimentare la dezvoltarea abilităților de comunicare

2.3. Valori estetice receptate de școlarul mic

2.4. Valențe educative

Capitolul III: Basmul

3.1. Definiție, clasificare, temă, subiecte

3.2. Basmul cult versus basmul popular

3.3 Basmul ca modalitate eficientă în modelarea personalitații copiiilor

Capitolul IV. Receptarea poveștilor prin metode active:

4.1. Metoda cubului

4.2. Metoda Exploziei stelare

4.3. Metoda Palariilor ganditoare

4.4. Metoda Cadranelor

4.5. Ghicitori

4.6. Metoda Diagrama lui Venn

4.7.Metoda Ciorchinelui

4.8. Metoda Diamantui/Piramidei

Capitolul V: Proiectarea și experimentarea efectului educative ale poveștilor în cadrul instructive educativ

4.1. Obiectivele cercetării

4.2. Etapele desfășurării și elaborării lucrării. Metode de cercetare folosite

4.3. Eșantionul investigat

4.4. Deșfașurarea cercetării

4.5. Prezentarea rezultatelor cercetării. Analiza interpretării

Concluzii și implicații

Bibliografie:

Anexe:

Argument

Încă din primii ani ai copilăriei basmele și poveștirile au rămas operele cele mai îndrăgite de copii. La început ascultându-le și apoi prin citirea lor copiii își însușesc din povești adevărate modele de comportament.

Lectura are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit și să-i facă să iubească cartea, să le îndeplinească interesul pentru a cunoaște viața, oamenii și faptele lor.

Prin lectură elevii sunt îndrumați să-și formeze capacitate de a surprinde, de a descoperii conținuturi și forme ale realității, exprimate printr-o multitudine de modalități de expresie, patrunzând în diversitatea textelor elevii vor străbate diferite stadii de la concret la abstract, de la intuitive la fantezie.

Ceea ce se citeste în copilărie se întipărește în amintirea lor pentru toată viața și influențează dezvoltarea personalității.

Din cărți, copiii află multe lucruri despre viața animalelor și a plantelor, personalități literare, artistice, istorice, despre frumusețile și bogățiile patriei.

Literatura pentru copii integrată cu alte arii curriculare constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de comportare, oglindite în mici antiteze între personaje, bogatie și sărăcie, hărnicie și lene, curaj și lașitate, viclenie și cinste, adevăr și minciună. Poveștile le vorbesc și despre sentimentele omenești, despre prietenie, bunătate, omenie. Cărțile contribuie la îmbogățirea cunoștințelor și vocabularului elevilor, la dezvoltarea exprimării. Pentru a-i face pe elevi să trăiască intens sentimente izvorâte din conținutul unui text este oblogatoriu ca și învățătorul să se emoționeze sincer și convingător, atunci el va transmite emoția sa firească celor pe care-i educă.

Citind copiii au impresia că participă direct la fapte și evenimente din cuprinsul cărții. elevii pot să-și expună propriile idei, opinii, pot să se exprime liber; prin aceasta își pot dezvolta gândirea, imaginația, memoria, limbajul plastic, creativitatea, auzul și ritmul muzical, limbajul și totodată se pot găsi în personajele studiate. Pe unii eroi îi iubesc, pe alții îi urăsc.

Lectura oferă copilului posibilitatea de a-și completa singur cunoștințele, de a le îmbogăți.

Subiectul basmelor este lupta dintre bine și rau, care se termină întotdeauna prin biruința binelui. Eroii cărților devin modele pentru elevi.

Dragostea pentru lectură este un mare avantaj pentru învățător dar mai ales pentru elevi. Ei citesc pentru a se instrui fără eforturi prea mari. Când dragostea aceasta se împletește armonios cu entuziasmul pentru citit, când elevul înțelege textul având puterea de a reda gandurile, sentimentele autorului la propria lui experiență de viață, atunci lectura devine indispensabilă.

Legatura dintre lectura extrașcolară și cea obligatorie este una de consolidare și clarificare reciprocă a unor probleme.

În vederea reușitei acestor activități, voi avea o atitudine stimulativa față de elevi, prin încurajări pozitive, să descopere universul fanteziei, cunoașterii, imaginației, voi stimula naturalețea și inițiativa elevilor, creând o curiozitate continuă, o prospețime a imaginației și acele stări pozitive necesare pentru mobilizarea acestora în rezolvarea sarcinilor propuse.

Cu ajutorul operelor literare, a cântecelor prin realizarea de creații plastice, copiilor li se dezvoltă gustul pentru frumos, pot distinge binele de rău, îsi satisfac curiozitatea de lume și nerăbdarea de a se avânta în ea, prin valorificarea creatoare a mesajului artistic, etic și estetic al fiecărei creații se stimulează interesul, pasiunea copilului pentru literatură dar și setea de cunoaștere.

Cap 1. Particularități de vârstă ale elevilor din ciclul primar

„Copilăria poate fi definită ca perioada celei mai intensive dezvoltări fizice și psihice a omului"

Cercetătorii geneticii moleculare au arătat că cea mai mare parte a caracteristicilor noastre fizice și fiziologice pe care le posedăm în momentul nașterii (culoarea ochilor, a părului, a pielii). Se poate afirma cu certitudine că nici un conținut psihic nu se moștenește.

Cunoștințele, trăsăturile morale, sau cele de caracter nu se transmit prin ereditate, ci se formează în procesul de educație.

Factorul ereditar influențează dezvoltarea psihică a copilului prin existența predispozițiilor naturale.

Mediul joacă un rol important, atât în dezvoltarea fizică cât și psihică a copilului. El reprezintă cadrul concret în care se naște, trăiește și se dezvoltă individul. Când condițiile de mediu și zestrea eredității sunt dirijate de adult în mod conștient, pentru a forma la copii însușiri și capacități psihice dinainte prevăzute, avem de-a face cu educația în sens larg. După psihologul francez R. Zazzo: „Educația este factorul determinant, al dezvoltării umane, îndeosebi al structurilor psihice, al dezvoltării profilului spiritual, moral și profesional al personalității”.

Asupra copilului exercită cerințe o serie de factori: școala, familia, grupul de copii, societatea, mijloacele mass-media, care transformă și formează viitorul adult. Dintre toate instituțiile amintite școala are un rol deosebit în dezvoltarea capacităților copilului de a înțelege, de a gândi, de a-l învăța să învețe, de a raționa.

Școala are deci, „influențe formative directe dar și indirecte" asupra dezvoltării proceselor psihice ale copilului”.

În opera “Didactica Magna Jan Amos Comenius aprecia “Adaptarea predării la posibilitățile intelectuale ale elevului este sufletul învățământului”. El determină cadrele didactice să aprecieze la copii deosebirile de vârstă, de înzestrare, de nivel de pregătire. Experiența pedagogică dovedește că în domeniul învățământului și educației metode didactice sinonime generează efecte diferite în funcție de însușirile individuale. Pentru o acțiune eficace orice pedagog se impune să renunțe la prototipurile standarde și la preconcepției și să-și dirijeze acțiunea bizuindu-se pe cunoașterea posibilităților, intereselor, comportării elevului, pe înțelegerea reprezentărilor și simțămintele acestuia la vârste distincte, folosind un cadru eficient de influență și educare. Robert Dotrens făcea o paralelă între un pedagog și medicul care, dacă n-ar examina bine bolnavii, ar aplica tuturor aceeași medicație .

În mediul creșterii stadiale, oricare copil este o unicitate în accepția că fiecare are o alcătuire și un anumit stadiu al însușirilor psiho-fizice, al proceselor de pricepere, al deosebirilor personale. Diferențele individuale sunt un adevăr dat de legătura dintre moștenirea genetic și deprinderile învățate în comunitate, deosebirilor dintre mediu social și creșterea disproporționată a copiilor se observă mai accentuat la începutul școlarizării.

Punerea în practică a strategiilor didactice de abordare diferențiată și individualizată recunoscute acele dimensiuni psihologice care aprobă concretizarea unor creșteri ulterioare ale elevilor. Modificările mari de ritm rațional și mod de lucru, de durabilitate la efort, de abilitate și trebuințe existente în general între elevi, supun activități de structurare diferențiată a procesului educativ, pe categorii de elevi, în care să predomine însă angajamentele personale de învățare sau de lucru.

Dacă în intervalul micii școlarități portretul psihic al școlarilor este similar, nu se poate spune că dezvoltarea psihică este egală. Fondul evoluției psihice, direcția și mișcarea pot fi diferite de la un copil la altul, grație dezvoltării genetice, fie intervenției unor condiții de mediu și de învățământ. Doi elevi pot fi apropiați, chiar tipici în ceea ce privește însușirile comune de vârstă, dar foarte deosebiși în exprimarea concretă a acestora, pe fondul general al particularităților de vârstă, încep să-și pună accentul însușirile psiho-individuale.

Evoluția psihică se deosebește de la un copil la altul prin tempo, rapiditate, cuprins, consum energetic, răsunet, durata efecte.

Pentru înțelegerea particularității școlarului în vederea asigurării unei dezvoltări pozitive, sub înfățișarea potențialului școlar cât și comportării este indispensabil ca pe lângă informațiile despre condiția familiala, sănătate și firea acestuia, să se cerceteze mai mulți factori care au rol decisiv în acest sens.

Îndeletnicirea esențiala la această vârstă este învățarea, comportarea răspunzătoare față de învățătura nu este un dar din naștere, ci se formează în mod organizat, tenace, și individualizat.

Activitate educativă implicată în procesul educativ este esențial accentuată de interesul pentru înțelegere. Astfel, rezultatele dobândite la învățătură sunt condiționate nu numai de intelectul elevului ci și de interesul ridicat spre cunoaștere. Rolul educatorului este acela de a recunoaște și a aplica acel regim de muncă care sa încurajeze aceasta ”poftă” de a afla, de a ști tot mai mult.

O altă condiție cu rol decisiv pentru cunoașterea personalității elevului îl reprezintă ritmul și gradul educării noțiunilor, priceperilor și deprinderilor care trebuie să se potrivească rigurozității programei școlare.

În devenirea personalității elevilor și a potențialului școlar un rol însemnat îl au argumentele care stau la baza ocupației elevilor. Acestea pot fi împărțite în trei grupe: motive sociale, motive cognitive, motive de ordin afectiv. La început se pleacă de la o cauza de ordin afectiv și cu ajutorul cadrului didactic motivația extrinsecă să se transforme în motivație intrinsecă.

Educatorul trebuie sa supravegheze prudent, amănunțit activitățile copilului și nu atât aspectul unei faptei ci, mai ales, care a fost motivul acesteia .

Un rol esențial în prezentarea personalității copilului îl are cunoașterea comportamentului elevilor. Școala are datoria de a oferi copiilor un număr cât mai divers de forme de activitate, care sa dea șansa de afirmare a aptitudinilor și intereselor. Cultivarea acestora se impune a fi examinată concomitent cu influențarea celuilalt aspect al personalității copilului.

Pentru înțelegerea reprezentărilor, trăirilor și experiențelor morale este neapărat sistematizarea unor discuții, înfățișarea și analizarea unor contexte educative care să duca la unor trăsături morale pozitive.

Rolul învățătorului este foarte important în procesul instruirii, deoarece el este acela care îmbunătățește, dozează, dirijează și amortizează procesul de învățătură și instrucție, fiind un exemplu bun de urmat. Cunoașterea particularităților de vârstă este extreme de importantă pentru învățător. Fiecare copil este o personalitate aparte, caracterizată prin trăsături fizice și psihice proprii care îl diferențiază de ceilalți. Cercetările au dovedit că evoluția individuală nu are loc uniform pe tot parcursul vieții. Vârsta școlară mică este perioada când copilul merge la școala (clasele I-IV).

Insușirea citirii-scrisului la vârsta de 6 ani creează situația unirii privitor la universului lor lingvistic, fapt indispensabil deoarece copiii provin din medii socio-culturale relativ diferite. Analiza cuvintelor din punct de vedere fonologic, asocierea semnelor grafice la cele fonice alcătuiesc, în perioada preabecedară și abecedară, o răzbatere sinuoasă în caracteristicile limbii culte.

La debutul în școală, lexicul copilului conține aproximativ 2500 de cuvinte, din care 700-800 alcătuiesc vocabularul activ. Conținutul central cuprinde cuvinte-nume, cuvinte-unelte gramaticale, cuvinte ajutatoare , cuvinte nesimetrice, printre care și adverbele primare. La terminarea claselor primare, el va detine cam 4000-5000 cuvinte, va utiliza eficace integral vocabular activ al limbii. Cu timpul, află sensul cuvintelor, al sinonimelor, al omonimelor, al antonimelor.

La vârsta școlară mică se declansează unele dereglări de pronunție din cauza înlocuirii dentiției provizorii. Convorbirea orală cuprinde , întocmai în povestirea de tip monolog a lecției, paraziți verbali (sunete sau cuvinte greșite), mai ales sunetele ,,i', ,,a', la sfârșitul propoziție. Se întâlnesc mari greutăți în necesitatea a de a imbina partile succesive ale povestirii, are tragere fireasca spre detalii deși îi este dificil să se exprime verbal, în detrimentul esențialului. La terminarea perioadei școlare mici exprimarea orală și cea scrisă încep să devină cursive deoarece se adopta algoritmii citirii, povestirii,expunerii , atribuirii de acceptiuni , organizarii în observație.

Dificultăți Apar cu privire la formularea în scris (sesizarea continutului, ortografie, semne de punctuație). Exprimarea in scris cuprinde în general afirmatii mai scurte, au o compozitie gramaticală mai schematizata , un vocabular mai greu decât cel oral. Influența exprimarii scrise asupra celui oral începe să se perceapa prin clasa a IV-a.Vorbirea și scrierea incorecta se datorează, în cele mai multe ori, unei slabe dezvoltarii a auzului fonologic , chiar dacă auzul este în general nestricat, se constata si situatii nedepistate de hipoacuzie. învățătorul care are clasa I trebuie sa se preocupe in a depista aceste tulburări de vorbire, de buna functionare a organelor fonatoare, auditive și vizuale ale elevilor săi. Tulburările trebuie descoperite cât mai timpuriu , să se administreze tratamentele necesare (medicamentos, chirurgical, ortofonic) tuturor acelora care prezintă dereglari ale organelor respective.

In perioada preabecedară Menirea orelor de limba și literatura română este aceea de a imbunatatii dificultatile vorbirii puerile care își au originea în dezvoltarea limbajului, în deficientele de articulație sau imperfectiunile de coordonare între auz și pronunțare (copilul repetă eronat ceea ce a auzit: poate el să fi auzit eronat sau atunci când repetă să redea incorect). (M.E. Ionescu –Miciora, 1974, pp. 29-30).

Pentru a învăța să vorbească, un copil trebuie să aibă „slobozenie” de-a vorbi. Pentru a reusi sa pronunte corect, se impune să fie stimulat și îndreptat în acest sens spre a primi deprinderi pentru viitoarea sa evoluție.

Chiar daca copiii care vin la scoala sunt de aceasi varsta , ei sunt deosebiti in legatura CU dezvoltarea fizica dar si psihică.Una dintre dificultatile întalnite de învățătorii care predau la clasele I sunt acelea starnite de gradul de maturizare divers redat , în primul rând, la stadiul anatomo-fiziologic cu stabilirile intelectuale concordante demonstrate și pe planul trairilor afective. Dacă cresterea generală a copilului, in raport cu anumiți indrumatori , este corespunzătoare, atunci indatoririle instructiv-educative ale școlii, care sosesc cu noi activari , îi avantajeaza copilului, o dezvoltare psiho-fizică spre performanță. Fără nicio ezitare, ca un rol important il au familia și grădinița in vederea maturizarii școlare. Sporirea metodologiei intelegerii copilului, atât în familie, cât și în grădiniță sau școală, a ajuns pentru perioada prezenta subiectul de a cărei descifrare depinde reusita activitatii școlare pe ambele parti învățător-elev. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că încă se constata diferente de dezvoltare determinate si de stadiul socio-cultural al familiei.(Apud I. Damșa, T.M. Damșa, Z. Ivănuș, 1996, p. 89).

Copiii care dovedesc un grad de deficiență auditivă intalnesc mari greutati în preocuparile desfășurate. dacă nu sunt descoperiti la timp și dacă nu se intervine în cooperare cu familia, pot ajunge elevi cu rămâneri în urmă la învățătură. De cele mai multe ori, nereusind sa asculte discutia din cadrul activitatii , nereusind sa receptioneze integral comunicarea învățătorului,vor stagna si își vor muta atenția în altă parte, pretext pentru care vor fi admonestați și priviti ca elevi neascultatori , lipsiți de grija de a studia. Sentimentul neechitatiei își face loc în inima lor și, într-o perioada redusa vor renunta să mai răspundă la cererile e învățătorului, nu se vor integra în grup, ajungând chiar la o comportare defectuoasa.

Problemele senzoriale, auditive sau vizuale, pot fi corijate cu ajutorul aparatelor recomandate, se pot crea condiții în care copilul să-și desfaca activitatea fiind apreciat și sustinut de colectivul clasei. Totul consista în grija care trebuie aratata de către învățători, în scopul de a-le descoperi la timp.(A. Munteanu, 1998, pp.217-219)

Pe traseul micii școlarității, vorbirea necesită o stimulare constanta, copilul având nevoie de o mobilizare staruitoare în activitățile școlare, de o ambianta afectiv, unde încurajările, mentinerea unui tonus psihic puternic, recompensele să alcatuiasca factori importanți Aceasta perioada este centrata pe necesitatea adaptării la viața școlară. Acest proces nemarginit este controlat de constituirea activitatii de învățare sistematică și conștientă, de inmagazinarea cunoștințe și de dobandirea regulamentului de elev implicat în relații de ansamblu școlar, egalitar și competitiv. Legaturile dintre copii, dintre copii și învățător și chiar legaturile cu părinții, încep să fie legate de rezultatele, reusitele școlare și de participările elevului in cadrul colectivitatii.

Procesul complet al învățării admite o activitate rationala dominată de cererea perceptiv-vizuală și auditivă. Acum evolueaza mult agerimea și observația vizuală. Se dezvolta potentialul de adaptare a ochilor la distanțe diferite; câmpul vizual se mareste, evolueaza sensibilitatea cromatică, scolarelul deosebind și numind corect culorile, descoperind chiar tente ale culorilor.

Acum se invata nu numai citit-scrisul, ci si limbajul matematic sau cel geografic .

Se consemna evolutii ale puterii de receptare a sunetelor. Finetea auditivă se dezvoltă sub influența dobandirii cititului, când se creaza un nou fundament analitico-sintetică a auzului fonematic și a simțului limbii.

o altă etapa a dezvoltării perceptiv senzoriale o alcatuieste evolutia kinesteziei mâinii. Caligrafia, desenul, lucrul manual , interpretarea la un instrument muzical constituie tot atâtea indeletniciri în care mâna capata o imensa practica . se mareste coordonarea totala a gesturilor si a mișcării degetelor.

acest rastimp se defineste și printr-o continua apelare a gândirii, a cunoașterii coerente a realității sau a veridicitatii admise și probate social. J. Piaget a apreciat că acum are loc „deplasarea de la gândirea intuitivă, la sistematizarea unor compozitii mentale fizice care actioneaza cu ierarhizari si subordonări.”

Judecata școlarului mic este, pe de-o parte , concretă, adică se sprijina pe un cadru senzorial-perceptiv. În activitatea de invatare , învățătorul comunica elevilor și informatii pe baza altor elemente mai vechi, ajutandu-se de cuvinte, aceasta ducând la cresterea continua a gândirii teoretice a copilului de aceasta vârstă. Masura simbolurilor si a conceptelor se mareste mereu, de la o clasă la alta. Gândirea copilului exprima si unele dezavantaje , cum ar fi faptul că nu este cuprinzatoare. Acest dezavantaj poate fi indepartat prin calauzirea pas cu pas a gândirii

Începutul vieții școlare reprezintă, începutul activității de învățare, care îi cere copilului nu numai un efort intelectual considerabil, ci și o rezistență fizică.

Dezvoltarea creierului străbate un proces psihic foarte complex, condiționat de factorii interni și externi.

Acești factori se pot grupa în trei categorii: factori ereditari, factori de mediu, factori de educație.

Dacă în perioada micii școlarități profilul psihic al copiilor este asemanător, nu se poate susține că dezvoltarea psihică este identică.

Doi școlari mici pot fi asemănători, chiar tipici în ceea ce privește caracteristicile generale de vârstă, dar extrem de diferiți în manifestarea concreta a acestora. Așa se face că pe fondul general al particularităților de vârstă, încep să-și spună cuvântul particularitățile psiho-individuale.

Conținutul dezvoltării psihice, direcția și tempoul ei pot fi diferite de la un copil la altul, fie datorită moștenirii ereditare, fie intervenției unor factori variați de mediu și de educație.

Dezvoltarea psihiă este influențată de activitățile instructive-educative printre care jocul care are o importanță deosebită.

Această perioadă se evidențiază printr-o creșterea mai lentă în talie și greutate. Procesul de osificare încă nu este finalizat și învățătorul trebuie să supravegheze poziția în bancă și mai ales la scris pentru a evita deformarea coloanei vertebrale.

Procesul de învățământ contribuie la dezvoltarea atenției. Dintr-o atenție spontană, instabilă sub îndrumarea învățătorului elevii își formează o atenție voluntară.

Transformări importante se produc și în dezvoltarea memoriei. Școlarul mic reține în general ușor materialul concret decât cel abstract, uneori el memorează mecanic nu logic. Învățătorul îl ajută să memoreze voluntar, intentionat, logic.

Începutul școlarității creează și funcției imaginative noi solicitări și condiții. Este foarte mult solicitată imaginația reproductivă, copilul fiind pus în situația de a reconstitui imaginea unor realități (evenimente, fapte din trecut, figuri geometrice), pe care le-a cunoscut deja.

În strânsă legătură cu imaginația reproductivă se dezvoltă imaginația creatoare. Ascultând o poveste, școlarul mic este capabil să și-o reprezinte transformator, introducând modificări în desfășurarea subiectului, generalizând și comprimând aspectul imaginilor, ceea ce se explică prin influența proceselor gândirii și memoriei verbalo-logice asupra imaginației. Pe măsură ce cunoștințele despre construcția, originea și condițiile de producere a lucrurilor se înmulțesc, producțiile imaginative ale copilului capătă și ele un fundament logic mai solid, iar creativitatea devine mai amplă.

La fel de important este și limbajului. Până la intrarea în școală limbajul se manifestă sub forma conduitei de ascultare ce intervine în activități concrete (aritmetica, citire, scriere etc.), se însușeste fondul principal de cuvinte, se asimileaza informații despre structura morfosintactică a cuvântului. Prin limbaj, școlarul își planifică activitatea, își exprimă acțiunile, ordinea în care se realizează.

Cadrele didactice cer elevului să foloseasca corect cuvintele, să-și formuleze frumos ideile, ceeea ce duce la dezvoltarea limbajului. În această perioadă gândirea lui este una concretă adică se bazează pe percepții.

Memoria se află în legatura strânsă cu toate procese, deprinderi și capacități psihice , fiind influențată de ele și influențându-le totodată. Psihofiziologul rus I. M. Secenov defineste memoria ca un „factor esential vieții”.(P. Popescu-Neveanu, M. Zlate, T. Crețu, 1997, p. 34). Memoria sprijina educarea intelegerilor și deprinderilor, făcând realizabila dezvoltarea logica în legatura cu practica dobandită. Gratie memoriei învățăm sa ne deplasam , să rostim, să simtim pasiuni complexe, să ne inchipuim viitorul. Este un proces psihic de depozitare a informației, de concentrare și aplicare a experienței cognitive.

Memoria executa un rol de bază în efectuarea tuturor celorlalte procese psihice. Înfaptuind un rol în depunerea și rememorarea selectivă a cunostintelor, ea contribuie ca si cadru absolut indispensabil pentru memorizare , dar nu singurul. Asadar memorarea, se face fie sprijinindu-se pe existenta sau absenta dorintei de a invata, pe silinta benevola, poate fi de mai multe feluri involuntară si intentionata .

Memorarea involuntara se infaptuieste fără să voim, fără a intentiona dinainte acest lucru, fără vreo stradanie anumita în acest sens, fără să folosim tehnici speciale bazate pe anumite asocieri. Are o insusire nesistematica, De obicei , e de scurta durata mergand în forma intenționată a memorării. (Cf P. Popescu-Neveanu, 1978, p.436)

Memorarea voluntara admite existenta cauzei cât și a staruintei. Este sistematizata mecanizata, eficace, poate utiliza o serie de metode și tehnici de memorare. Pentru o buna realizarea, nu ajunge doar preconizarea unor obiective evidente , diferențiate, exacte si mai ales stimulatoare. Ea este utila mai ales în sarcinile cu dificultate, anoste, banale. În memorarea voluntară extrem de utile sunt: stabilirea clara a finalitatii, depunerea unui efort voluntar și aplicarea unor metode si procedee pentru a usura învățarea.

În datorita de existentei sau absenței gândirii, priceperii, a unor legaturi logice, sesizam: memorarea mecanică (realizata în lipsa priceperii ), și memorarea logică (sprijinita pe cunoasterea si intelegerea sensurilor materialului memorat).

● Memorarea mecanică este executată în absența înțelegerii, conducând la o învățare platonică, care nu este de durată în timp, dar e utila în perioada timpurie sau când conținutul nu are ințeles. Se admite întipărirea informațiilor fără a pricepe înșelesul acestora, fără a avea o viziune clară asupra lor. Deși câteodată se încheie cu succes, în majoritatea situațiilor memoria mecanică este zadarnică , fără trăinicie.

● Memorarea logică este întemeiată pe cunoașterea conținutului și înțelegerea materialului de învațat ; este predominant intenționată , economică, mai eficace decât cea mecanică și complet utilă în acțiunea învățării cognitive. Ea admite înțelegerea conținutului memorat.. Informațiile memorizate au durabilitate.

Se constată o memorie imaginativă, garantând conservarea și redarea imaginilor una verbal-logică privitoare la noțiuni, o memorie afectivă, care realizează capacitatea retrăirii unor senzații, sentimente și o memorie motorie, care face realizabilă educarea unor comportări și deprinderi. (Apud A. Cosmovici, 1996, p. 136)

Din punct de vedere al întinderii ,mentinerii reprezentării se prezintă alte trei variante: memoria de foarte scurtă întindere, memoria de scurtă întindere și cea de lungă întindere.

● Memoria de foarte scurtă intindere este de fapt o depozitare senzorial.

● Memoria de scurtă întindere susține o mai menținere prelungită a imaginii. Memoria nu este mărginită numai în ceea ce privește perioada păstrării, ci și în ce privește capacitatea ei.

● Memoria de lungă întindere poate păstra sentimente ani de zile, toata viață. Ea conține toate informațiile recepționate, având un volum nemărginit. Ea păstrează tot ce se petrece, din păcate nu ne reamintim totul.

La vârsta școlară mică, învățarea se desfășoară pe baza unor acțiuni amănunțit fracționate și strâns înlănțuite. La această vârstă învățarea îl pune pe copil în fața obligatiei unor acțiuni de verificare, de confruntare și comparare a rezultatelor obținute cu modelele corecte.

“Învățarea la vârsta școlară mică reorganizeaza gândirea infantilă în numeroase puncte și-i transforma aspectul, extinzand sistemul structurilor ei cognitive cunoștiințele și deprinderile deja însușite se adâncesc, devin mai inchegate, se consolidează structurile abstracte și schemele logice, creându-se premisa dobândirii a noi abilități, priceperi și capacități, care depășesc limitele a ceea ce oferă direct situațiile de învățare curente” .

În actiunea învățării citit-scrisului cunoasterea evoluează spre o observare analitică delicata, dependența unor responsabilități ideative complexe; se constituie o serie de înțelegeri și comportări senzoriale noi: de a observa, de a percepe , de a realiza copierea grafică a limbii „spuse”

În cea dintâi etapă a studierii cititului se dezvoltă auzul și vorbirea fonematică; în dobândirea scrierii, percepția auditivă, fonetică se amestecă cu percepția grafemelor, fixarea unor legături între stimuli care sunt dobândiți pe cale auditivă cu stimulii care sosesc pe cale vizuală și cu cei care se fabrică la nivelul aparatului fonator: elevul vede cu ochii, transpune în plan fonic și de pronunțare , include în ințeles.

Cunoștințele copiilor, la debutul în școală conservă încă unele însușiri care vin în nepotrivire cu sarcina pe care o execută. La această etate elevii se definesc printr-o deosebită deschidere față de mediul ambiant, percepția lor fiind totală uneori, sumară. Cadrul didacticse cuvine să susțină, în îndeplinirea activității instructiv-educativ, situatii propice de evolutie a eficacitații învățării perceptive. Este necesara indrumarea și cârmuirea întreagă a capacității elevilor de a observa, conștientiza, deosebi, identifica și analiza propriu lucrurile și fenomenele simtite efectiv, intuitiv, drept, observațional. Pe traseul micii școlarități, percepția capată noi marimi, evoluează. (Apud P. Golu, M Zlate, 1995, p. 112)

Nu doar percepția spațială poseda o noua fază de crestere ci și cea temporală. Orarul școlar se derulează intr-un interval exact în timp, se impune ca elevul să se supună acestui program. Așadar timpul se transforma intr-un imbold, care impulsionează tot mi mult gândirea elevului. La debutul școlar se mai semnalează unele greseli de evaluare a timpului, însă progresiv ele se reduc. Evolutiile perceptive notate acum se prezintă mai ales în reorganizari ale metodelor de rezolvare a activității perceptive. Se relateaza ca activitate, ca fenomen îndrumat și dirijat spre o cauză. Asemenea este important ca învățătorul să precizeze cu ritmicitate elevilor metodele de analizare –vizuală, tactilă, auditivă – a ceea ce simt, regula de observare a calitatilor , a modul de consemnare desen, schita, plan. În alcatuirea unui astfel de plan perceptiv complex, care se poate denumi si observație, se ivesc nu doar elemente perceptive, ci și înfațișări ale altor procese psihice, cum ar fi atenția, memoria, gândirea.

La început copilul stapaneste numeroase imagini despre lucrurile uzuale, despre oameni, animale, fructe, mijloace de transport etc.. Elevul înțelege toate aceste obiecte recurgând la imagini .Intâmplarea de a identifica e un lucru, o persoană implica și intervenția gândirii. Recunoasterea admite confruntare, examinare în amanunt, cercetare, sinteză dar și o serie de atitudini. (A. Cosmovici, L. Iacob, 1998, p. 133)

Micii elevi identifica cu lejeritate ceea ce preferă, obsearvă cu dificultate ceea ce le displace. Astfel sesizează diversitatea conditiilor care intervin într-o percepție. Învățătorul se cuvine să țină cont de aceștia, atunci când va infațișa copiilor obiecte intuitive – desene, planșe, instrumente, matrițe, fotografii.

În această etapă se intăresc și câștigă importanță nivelul necesităților la o apartenență, la o aserțiune de sine. Această schimbare în organizarea interioară a afectivității este definită de adaptarea copilului în colectivitate, sub puterea acestuia, având loc dezvoltarea personalității complete. Mediul școlar ușureză și inhibă înclinațiile deosebite ale personalității, sporind emoțiile și conștiința intelectuală, socială si estetică.

În ce priveste convingerea de sine a copilului, o dată cu intrarea la școala, suferă și aceasta unele modificări. După vârsta de 8 ani se conștientizează o diferență mai mare de evaluare între cum se percepe micul școlar și cum este văzut de părinți, de cadrele didactice și de ceilalți copii.

Preocuparea școlară, conexiunile legate de statutul de elev, crează sursa unor noi dispoziții de gândire , ale unor noi gesturi afective . Cadența relativă a dispoziților emotionale mijlocite complexe se marește , precum și puterea și sonoritatea acestora; creste memoria afectivă și se dezvoltă retrospectiva emotiva.

Evolutia afectivitatii are loc în contrazicere ce se formeaza între sensul aspiratilor, dorintelor si doleantelor proprii si ale altora, exigentele impuse de dispozitiile etice și active. De accentuat este dezvoltarea sensului etic afectiv al comportarii scolare, cresterea puternică a dispozitilor si situatiilor afective legate de corelatia și recunoasterea socială a acțiunii. În aceste împrejurare se configurează tot mai evident convingerile morale ca si cele raționale si estetice.

O importanță deosebită în procesul de învatare au eșecurile și succesele. Succesul repetat are rezonanțe psihologice importante. El acționează însa și ca un stimulent psihologic mai profund, creează satisfacție, încredere, dezvoltă expansiunea sinelui, creează optimism, siguranță, etc.

În structura colectivului școlar, succesul consolidează poziția elevului în bun la învățătură.

Stările emotive sunt variate, acestea sunt de scurtă durată, el poate trece cu ușurință de la o stare afectivă la alta. Nu-și poate stăpânii emoțiile. Reușita sau nereușita în activitatea școlara constituie un izvor de stări emotive variate.

Scoala constituie un imens teren de socializare afectiva , convingerea de proveniență la un anumit grup. Perseverenta și competiția școlară se socializează și întipăresc vieții școlare o conditie fizica psihologic formativ foarte bună. Frica de a nu depasii concursul, teama de nereusita furia , egoismul se diminuează usor și fac loc unor stari emoționale pline de prietenie. Molipsirea afectivă si imitarea alcatuiesc o e ambianta afectivă favorbila învățăturii și activităților școlare.

La formarea personalității copilului contribuie și colectivul școlar, unde raporturile între copii se stabilesc în funcție de rezultatele la învățătură, regulilor de conduit.

Rolul învatatorului, mai ales în clasele primare este, foarte important: metoda abordată, comportarea, experiența de cunoaștere a copilului, cultura învățătorului au influente formative puternice.

În clasele mai mici, învatatoarea afectuoasă, caldă, cu o personalitate puternică, entuziastă, plină de inițiative și de creativitate, este mai iubită și ascultată decât învățătoarea dominantă, severă, atentă doar la realizarea programei.

În perioada copilăriei timpurie părinții sunt îngăduitori, calzi și atenți față de libertatea copiilor.

Vârsta micii școlarități, a mai fost numită si „vârsta imaturității infantile”(M. Debesse) din cauza diminuarilor relative a răbufnelilor afective și a limitării preferințelor pentru fabulos.

Etapa finala a copilăriei, între 6-10, 11 ani se suprapune cu prima parte școlară. Școala, luata ca instituție indispensabila de educație, constituie ambianța și creșterea aranjata psihoculturală a copilului. Plurivalența dezvoltării psihice în această perioadă atribuie școlii un rol însemnat.

Atenția pentru școală este activă în jocurile copiilor, în activitățiile lor pătrunzător față de „rolul” de elev. existând un fel de „așteptare psihologică” ușor încordată la debutul în școală. Școala are o cerere educațională sistematică , succesivă și legată de insusirile socio-istorice, de recunoașterea socio-culturală și civică a copiilor. Platformele educaționale ale școlii au o mare consistență în a forma copilul pentru adaptarea culturală – citit, scris, socotit, îndrumare socio-politică-culturală, studierea limbii, istoriei, geografiei etc.

Odată debutul în școală, asimilarea devine modelul esențial de preocupare. Asamblul de legaturi dintre copii devine de colaborare și competitie, iar tutela profesată de cadrul didactic este identica și descărcată de intimități și predilectii. Modul de verificare în școală este tipizat și aprobă examinarea reusitelor școlare care încep să fie vazute analog cu reusitele parintilor de la locul de muncă. Școala are în interes transmiterea imensului asamblu de cunoștințe de bază care definesc omul modern, formarea complexă a individualitatii copilului, crearea a numeroase abilități umane indispensabile în viața curentă.

Fără a minimaliza insemnatatea cadrului familial, care dainuie și are un efect esențial menirea activității școlare este determinantă. Ea contribuie în egală măsură la activarea și intarirea tuturor înfățișărilor pe care le necesită cele trei mărimi–ratională, emotivă și relațională.

O data ce copilul intră în cadrul școlii, aceasta aduce în circuitul exigentelor ei părinții, pe care îi subjugă unei ocupații de „reînvățare”, de adaptare la noi necesități ale unui cadru educativ actual. Această legatura se cladeste și evoluează în cadrul orelor de consiliere si a lectoratelor cu părinții. Acest actiune aduce copilului situatiile unei mai bune conștiiciozități ale vieții de elev, iar părinților, trezirea raspunderii lor educative și un fel de încuvinteală a ceea ce au făcut sau au omis să facă, în privința formarea copiilor lor. Legatura celor doi factori, familie-școală, reprezinta un indicator pentru a se dovedi unitatea, fiecare operând prin mijloacele caracteristice de care dispun.

Respectând însușirile biofiziologice ale dezvoltării și maturizării elevului mic, dar și modificarile și capacităților cognitive ale individualității acestuia, cadrul didactic e necesar să redacteze un proces de adaptare a ambientului școlar, diferit ca organizare, ambianță și funcționare de cel din familie și din grădiniță, care să reduca șocul neașteptat pe care școala îl are asupra copilului.

Capitolul II: Rolul poveștilor în dezvoltarea vocabularului și a trăsăturilor de caracter

2.1. Importanța lecturii în clasele I-IV

Literatura este instrumentul al învǎțǎtorului contribuie într-o mare măsură la lărgirea orizontului de cunoaștere al elevilor, la crearea unui vocabular dinamic, bogat și expresiv la o exprimare aleasă, corectă, literară dar și la educarea sentimentelor estetice.

Începând încă din clasele primare, dragostea pentru literaturǎ al copilului trebuie stimulată. Dorința de a citi nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă ce include răbdare, perseverență, continuitate și voință. Orizontul cunoștințelor dobândit în clasă la orele de literatură e lărgit de lectura din afara clasei.

Literatura pentru copii este prezenta în operale multor scriitori precum: Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Petre Ispirescu, etc.

Școala depun eforturi pentru a influența universul copilăriei prin basme, povești și poezii. Adevărata lectură începe după ce copilul reușește singur să descifreze tainele ascunse în spatele literelor.

Se știe că exemplul din familie este cel mai puternicin educarea micului scolar . Într-o casă unde nu există cărți, unde familia consideră cititul o corvoadă, rareori se poate ca un astfel de copil să dovedească pasiune pentru lectură. În astfel de cazuri copilul va avea dificultǎți sǎ-și dezvolte un vocabular vast șiexpresiv. Copilul are nevoie de îndrumare în instruirea sa, astfel încât acesta sǎ prindǎ încredere pentru a da drumul imaginației sale sǎ zboare.

Lectura cuprinde două categorii de opere literare:

– opere ale unor mari scriitori care deși n-au fost destinate special copiilor, pot fi citite de către aceștia cum sunt unele poezii ale lui M. Eminescu, V. Alecsandri, G. Cosbuc în care este descrisă natura cu frumusețile ei, legende istorice ale lui D. Bolintineanu în care se înfățisează vitejia, curajul în luptă, schițele lui I. L. Caragiale unde se întâlnesc modele de comportament, Amintirile lui Ion Creangă unde găsim inocența și năzdrăvănia copilăriei.

– opere scrise pentru copii ca Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata moșului, Prâslea cel voinic și merele de aur sunt numai câteva opere din nemărginita zestre a literaturii noastre.

Cu o deosebită plăcere micii școlari citesc și opere din literatura universală ca cele scrise de Frații Grimm, H.Chr. Andersen, …

Caracteristici ale operelor destinate copiilor sunt:

– conținutul adecvat particularitățiilor de vârstă; mesajul educative, specificul extras dintr-o viziune specifică basmului și a literaturii științifico-fantastice; caracterul instructiv-educativ, umorul;

Literatura pentru copii se adresează tuturor vârstelor, o trăsături esențiale în operele literare este îmbinarea valorilor etice cu cele estetice, conflictul dintre bine si rău, modele de viață pozitive sau negative.

Cărțile de povești au un rol important în educația și în copiilor, ele ajutând să-și dezvolte personalitatea, gândirea, atenția, imaginația, limbajul și să descopere lumea minunată a cărților. Imaginea însoțita de text va ajuta copilul să descopere relația dintre personaje, să aibă o mai bună percepție. Astfel, poate învăța despre eroi, despre obiecte, animale, plante, cu care în mod obișnuit nu intră în contact.

Literatura pentru copii are marea calitate de a te face să te întorci cu gândul în copilărie unde toate ți se păreau normale: personajele să vorbeasca cu animale și plante, la Făt Frumos deștept și puternic la Ileana Cosânzena frumoasă, suavă, naivă și neajutorată, la mama vitregă, la vrăjitoarea cea rea și haină unde viața era împărțită între Bine și Rău.

Basmele prezintă o deosebită importanță educativă și prin accentuarea calităților personajelor, care constituie pentru copii adevarate modele de demn urmat. Una din principalele învățături este îndârjirea cu care se răzbesc în viața.

Copilul descoperă cu mai multă ușurință și obiectivitate comportamentul altora decât propria lui comportare Înțelegând mai ușor ce este “bine” și ce este “rău” din purtarea altora decât din propriile lui fapte. În acest sens, un rol important îl au exemplele arătate copiilor la momentul potrivit.

Creațiile literare prezintă personaje cu fapte și însușiri morale deosebite cu care copilul se recunoaște de multe ori, luându-le drept modele. Copiii învață să fie curajoși, hotărâți, perseverenți, modești și harnici, cinstiți și drepți, învață să fie prieteni loiali, iar învățătura poveștii contribuie la formarea regulilor de purtare în societate.

Cu cât contactul cu literature e mai devreme, cu atât devine mai omenos, nefățarnic, mai sensibil, mai sensibil cu sine și cu cei din jur, devenind optimist în forțele proprii.

A educa simplitatea la copii înseamnă o atitudine dreapta dar și încredere în forțele proprii.

O altă învățătură importantă este responsabilitatea față de animale, copiii învață că animalele nu sunt doar o simplă placere, animalele vorbesc își exprimă sentimentele și supărările și astfel îi fac pe copii să simpatizeze cu ele. Necuvântătoarele se dovedesc a fi îndatorate față de noii lor stăpâni, ajutându-i, sfătuindu-le ascultându-le și respectându-le dorințele.

2.2. Contribuția lecturii suplimentare la dezvoltarea abilităților de comunicare

Cele mai apreciate forme de îmbunătațire a lecturii sunt: povestirea, citirea expresivă a cadrelor didactice, activități de popularizare a cărții.

Povestirea se folosește la clasele mici, unde învățătorul caută pentru expunere povești sau basme în care eroii sunt prezentați detaliat iar acțiunea este evidentă.

Atrași de astfel de expuneri, copiii vor citi în mod independent basmele sau poveștirile a căror lectură s-a făcut în clasă sau care sunt recomandate pentru a fi citite acasă.

Captivați de lectură ei pot să redea în clasă cele citite, sau pot să povestească doar fragmentul care i-a impresionat mai mult, ceilalți ascultă sau pot intervenii cu unele amănunte la completarea sau corectarea greșelilor făcute de narator.

Se pot folosi diferite modalități în realizarea orei de lectură: se pot prezenta întregii clase 2-3 carti care să se citească până la o anumită dată ca să poata fi povestite. Eficacitatea acestei metode este importantă deoarece în urma povestirii copiii se antrenează în diferite convorbiri. Rezultatul discuției constă în transferul viu de păreri, în prezentarea mai detaliată și mai temeinică a conținutului cărții, a sentimentelor trăite în timpul lecturării dar și al narării.

Astfel de convorbiri colective formează copii în însușirea citirii atente, a formulărilor iscusite, corecte posibilitatea de a și prezenta opinia și de a o justifica.

Citirea expresivă a învățătorului se utilizeaza atât în clasele mici cât și în cele mari. Durata citirii diferă în funcție de clasa. Se poate citi un scurt text dar se pot utiliza și lecturi care să depășească o oră, încetarea citirii se va face într-un moment culminant care să îi impulsioneze pe copii să reînceapă în mod independent lectura.

Însușirea expresivității crează o condiție însemnată, în folosirea acestui procedeu trebuie să se țină cont de: tonalitatea tonului, utilizarea corectă a pauzelor logice, psihologice, gramaticale evidențierea accentelor logice.

Un interes deosebita trebuie acordat alegerii operelor care se citesc cu voce tare, citirea expresivă formeaza un îndemn în desăvârșirea citirii lor.

Fundamentul pentru lectură se pune încă din perioada preabecedară atunci se ivește la copii doleanța de a începe cât mai repede să citească singuri.

Înregistrarea cărților citite alcătuiesc un important mijloc pentru creșterea atenției pentru lectură. Aceste înregistrări pot să înceapă din clasa a II – a, li se prezintă elevilor regulile care trebuie urmate în alcătuirea unui astfel de material. La început se scrie numele autorului, titlul cărții numărul de pagini, începând cu clasa a IV – a se poate expune pe scurt conținutul poveștirii. Elevii pot evidenția partea cea mai interesantș, care să fie citită dar și de ce. O astfel de îndeletnicire a cărei complexitate crește treptat trezește pofta de a citi cărtile cu atenție, de a memora părțile importante și interesante, de a urmșrii atent cele citite, iar în procedeul scrierii elevii reușesc să prezinte cât mai clarși mai elaborat ideile.

Este un mod interesant fiindcă operele literare nu sunt recomandate de către învățător ci chiar de către elevi.

În ultimii ani în cadrul orelor de limba romană elevii au ocazia de a întâlni un număr mare de opere ale unor scriitori.

Lecțiile de mediatizare a cărții istorisesc pe scurt copiiilor cuprinsul operei scrise de anumiți scriitori, li se prezintă ilustrații, se citesc texte.

Prin astfel de activități un autor devine cunoscut tuturor elevilor nu doar celor care îi apreciază opera.

Elevii trebuie de asemenea îndreptați spre bibilioteca școlii și învățati cum să împrumute o carte de lectură. În acest sens ei vor observa că fiecare are o fiță în care se înregistrează data împrumutăriidata de restituire a cărții, autorul și titlul acestora, se semneaza de primire.

La educarea gustului pentru citit contribuie și sezătorile literare, prin conținutul lor ele pot fi organizate pe școala sau pe clasă.

Jocurile literare sunt de asemenea activități care pot fi folosite cu success pentru stimularea lecturii.

2.3. Valori estetice receptate de scolarul mic

Formărea conștiinței și conduitei morale a elevilor este un procedeu plurivalent ; el se intretaie , într-un fel sau altul, cu toate elementele educației, ceea ce multiplica dificultatea infaptuirii lui., o functie cu totul deosebita în formarea conștiinței și conduitei scolarilor provoaca adesea ideea falsă că, în situatia în care elevii sunt bine documentati cu norme si alte categorii morale, întreaga tematica a educației moral-civice este si ea deslusita.

Acest proces se explică prin faptul că e mai simplu de anuntat anumite invataturi , decât de a ordona întreaga practica etica a elevilor; este mai usor de a garanta dezvoltarea lor intelectuală decât cea etica

Punctul de plecare în formarea conduitei etice îl constituie informațiile, invataturile morale; cadrul concretizarii în practică îl reprezinta comportamentul moral-civic concordant.

Pentru a-și exercita calitatea lor operaționala în plan psihologic, informațiile morale trebuie să fie trăite emotional , să devină conceptie.

Trăirea unui sentiment nou se realizează prin crearea unei mediu caracteristic,sprijinit pe anumite notiuni care au în cuprinsul lor resurse educative și care au rolul de a dezvolta simtaminte potrivite respectivei serii de conținuturi.

Sentimentele au prin excelență, un caracter selectiv; sunt indreptate precis spre persoane, intamplari , lucruri , nu se inlocuiesc de la o zi la alta și nu pot fi retinute ușor. Profesorul poate exprima anumite cerințe în vederea realizării unor sarcini, trairile nu pot fi starnite "la comandă"; nu se poate pretinde elevilor să iubească,sa admire ,să fie mândri de anumite persoane, fapte, evenimente, locuri intr-un moment stabilit de el.

Conținuturile programei, a manualelor școlare dar și o numeroaselor lecturi, pe care elevii le citesc în orele destinate lecturii, prezintă materiale informative, pline de invataturi.

Așadar, prin caracterul instructiv-educativ, textele literare oferă elevilor o multitudine de informații ce contribuie la dezvoltarea cunoștințelor, la îmbogǎțirea vocabularului, la alegerea unor modele de comportament, la dezvoltarea proceselor psihice, ce devin instrumente de lucru.

Forta morala a literaturii pentru copii este datǎ de diversitatea și interferența mijloacelor prezentare utilizate: narativ, dramatic și liric..

In aproape toate textele de citire sau de lectură intalnite in manual, indiferent de genul și specia lor, există notiuni ale educației morale chiar și ilustratii in acespt sens.

Enuntarea obiectivelor educative nu poate exploata la maxim a randamentul educativ al cunoștințelor cuprinse într-un text. Acest lucru depinde de modul în care sunt folosite procedee cunoscute, pentru a garanta atât deprinderea noilor cunostinte, cât și în indeplinirea obiectivelor educative, afective.

Rolul învățătorului este de a prelucra informațiile ,dea exprima obiective generale , specifice si educative,de a utiliza metode care, avantajeaza la o cât mai bună înțelegere si sa ofere un câmp larg de fructificare a resurselor lor educative.

Educarea se referǎ la acțiunea complexǎ de informare, de înzestrare a elevilor cu capacitǎților intelectuale, de îmbogǎțire a trǎirilor lor afective, de lǎrgire a orizontului cultural, științific și tehnic, de exersare a conduitei lor moral-civice, adicǎ transformarea calitativǎ a întregii sale personalitǎți.

Fiecare specie literarǎ are valori instructiv-educative proprii.

Poveștile și basmele impulsioneaza gandirea și afectivitatea copiilor , ajutand la formarea trǎsǎturilor de voințǎ și caracter. Esenta lor farmeca prin tematica fundamentala a realitatii prezentatǎ într-o formǎ convenabila  : viata și moartea, cǎsǎtoria, fericirea, bogǎția și sǎrǎcia, timpul și spațiul.. Citind elevii își infatiseaza imagini și idei despre dreptate, corectitudine , indrazneala , eroism,, tenacitate ,sarguinta. Ei sunt atrasi de dinamica acțiunii, de privelistea amplǎ pe care le-o prezinta fantasticul din basme, fiind atrasi de stralucirea eroilor.

. Cresterea radata și vibranta a intamplarilor le imbogateste atenția și memoria, spiritul de observație și imaginația. Astfel ei obsearva , treptat, repercursiunile nefaste ale minciunii și lașitǎții, nestintei șiarogantei. Dupǎ lecturarea sau ascultarea textelor procesle cognitive elevilor sunt ușor afectate , deoarece ei trǎiesc, , concentrat si intens emoții determinate de perseverenta personajelor. In plan fictiv , ei inlocuiesc personajele și participǎ emotional la intamplarile acestora, adicǎ subconștientul lor este antrenat și frǎmântat în cursul povestirii starnindu-le încântarea și stapanindu-i ca un joc.

Istorisirea basmelor și poveștilor are funcție de cultivare a simțului logic-o conduita morala care îl impulsioneaza pe cititor sa cerceteze dreptatea. Se cunoaste faptul cǎ atenția copiilor nu este constantǎ, ci variabila Atenția indelungata se menține doar prin gradatia intamplarilor și parerilor succesive , inlantuite între ele printr-un fir coerent.

Categoric, povestile populare sau moderne creaza o lecturǎ instructiv-formativǎ pentru elevi, care nu s-au desprins încǎ de lumea basmului, facând trecerea fireascǎ de la o literaturǎ așezată pe fantastic și miraculos spre una centrată pe de mic element al realității

Poveștile și basmele au rǎmas de-a lungul timpului lucrările cele mai iubite de copii, inca din copilǎrie pânǎ aproape de adolescențǎ.

o deosebire clară existǎ între povești și basme,în basme dominǎ fantasticul, personajele au puteri hiperbolizate, supraomenești. Poveștile alcătuiesc o specie deosebitǎ. Atât prin subiecte, cât și personajele care sunt mai apropiate de veridicitatea vieții de zi ci zi, irealul ocupând un loc neînsemnat uneori fiind chiar înlocuit de componente care-și au sursa în superstițiile popoarelor.

În basme, însusirea caracteristică este irealul, motivele de inspirație au fost aspectele vieții. Basmele au o baza solidă real, deoarece au provenit din dorința poporului pentru o viațǎ mai bunǎ, din doleanța de a izbândi rǎul și dificultățiile provocate fie de stihiile naturii, fie de oprimarea claselor dominante. Poporul a implementat în basm dorința de libertate, de justiție de bine și de frumos. Basmele reflecta primele naratări ale relațiilor umane și ale luptei omului cu natura. Basme prezintă începuturile luptei dintre cei oprimați și opresori, basmele înfățișează despre cei nevoiași și cei avuți, despre bine și rǎu, ele scot in evidența cum sancționează comunitatea pe rǎufǎcǎtori și evidențiază nǎzuințele oamenilor de a scapa de neștiință , de a-și concepe unelte de luptǎ și de salvare, de a-și înlesni munca și viața.

Subiectul basmelor este bătălia dintre bine și rǎu, care se finalizează întodeauna cu biruința binelui. Uneori tema se bazează pe neîntelegerea cauzată de disproporționalitățile sociale, pe opoziția dintre avuție și sǎrǎcie, dintre hǎrnicie și lenevie, dintre smerenie și aroganță , cutezanță și lașitate, ipocrizie și onestitate , dintre adevǎr și minciunǎ.

Temele basmului sunt foarte diverse, atât prin diversitatea intâmplărilor prezentate , cât și prin polivalența infățișarile de viațǎ din care se inspirǎ. Argumentele care alcatuiesc subiectul basmelor sunt îndeplinirea unui juramânt, depăsirea prin putere, îndemânare cu componentele rǎului, distrugerea vrajilor unei vrǎjitoare, salvarea prizonierilor ori lupta cu opresorii cu aspect de fiinta sau de aratare .

Eroii sunt grupați, pentru putea exemplifica tema colectiva a basmului, lupta dintre bine și rǎu..În jurul lor se asociază și celelalte personaje secundare, care sprijină acțiunii și finalul basmului, victoria binelui.

Personajul principal este în majoritatea întâmplarilor Fǎt-Frumos, pe care îl întâlnim sub diferite denumiri, dar simbolizând întodeauna aceleași calitǎți. El este un om energic , neînfricat și hotǎrât, stăruitor în realizarea țelului sǎu : biruiește toate dificultățile , acționeazǎ cu curaj pentru victoria binelui, a dreptǎții și libertǎții. El este susținut de amicii sǎi, care sunt personaje secundare.

Tema poveștilor este identica cu a basmului, lupta dintre bine și rǎu, dar in esenta neînțelegerii se găsește nepotrivirea dintre exponenții unor interese potrivnice : sateanul și boierul, sluga și stǎpânul, țǎranul si preotul.

Acțiunea poveștilor sunt de dimensiuni mai mici, cu întâmplări mai puține. Ele se sprijină pe ipostaze din viața socialǎ sau de familie. Prin însușirea lor poveștile au rolul de a elimina unele insușiri morale desconsiderate de popor :avarițiaș minciuna, lenevia , lǎcomia, mândria, șmecheria, viclenia.

Personajele se împart în douǎ categorii bine definite. Însușirile caracteristice ale personajelor deși sunt in contrast ele traseaza fie oamenii deștepți, pricepuți, neînfricați, harnici dar si pe cei ce au anumite patimi. Eroul este aproape întodeauna un om de rând, a cǎrui trăsătură dominantǎ e inteligența. Personajul pozitiv este o persoană muncitoare, simplă, corectă și drept.

Subiectul poveștilor cu teme provenite din viața realǎ este diferit de cea a basmelor. Compoziția este simplǎ. similară cu intâmplări din viața de toate zilele, derulându-se energic. Povestirea faptelor este însuflețitǎ de un dialog aprins. O caracteristicǎ comună poveștilor e umorul și buna dispozitie care apar ca o insusire predominantǎ a eroului principal.

Valoarea educativǎ constǎ în contribuția pe care o aduc poveștile la educarea unei comportarideîmpotrivire a unor manifestǎri nefavorabile din comportarea oamenilor: trândăveala, neadevărului, lǎcomia.

Școala are ca țintă cultivarea și educarea elevului ,viitorul adult trebuie sǎ prețuiască frumosul din naturǎ și comunitate , atunci înfăptuirea tuturor calitatilor se leagǎ în primul rând de educarea pasiunii pentru lecturǎ. Copilul se impune a fi îndrumat permanent, spre o paletă diversificată de cǎrti ducative , de la basm la povestire,la schițe si nuvele, la legende, la poezii, la fabule, la romane de informare, la cǎlǎtoriile extraordinare științifico-fantastice.

Înțelegerea etapelor de dezvoltare a copiilor, a principiului accesibilitǎții în vederea ghidării continue a lecturii copilului constituie o altǎ îndatorire importantǎ. Literatura pentru copii se adreseazǎ celor mai diferite vârste. Este diferență de la cartea cu poze însoțite de versuri din perioada preșcolarǎ și clasele I și a II a, când caracterul determinat-precis al gândirii necesita tabloul ca auxiliar important în înțelegerea continutului operei – la cǎrțile în care prioritate o au textele literare , din clasele a III a și a IV a, când gândirea elevului începe sǎ fie competentǎ de generalizǎri și abstractizǎri.

De aceea este necesar de opere variate care sǎ se adreseze copilului conform stadiului de pricepere in funcție de particularitǎțile de vârstǎ și peferințele individuale.

2.4. Valențe educative

Lecturând basme și povești elevii își nuanteaza vocabularul cu expresii poetice, cu expresii din limba insufletita a poporului, sprijinindu-l să-și adopte mai bine limba maternă. În privinta poeziei, muzicalitatea versurilor îi incanta pe copii încă din copilarie. Siguranta cu care sunt reproduse fapte, idei, imagini sau sentimente fac ca poeziile să fie placute copiilor și memorate cu ușurință.

In perioada preșcolară, efectele educative indeplinite prin creațiile literare se opresc mai mult la deprinderea noțiunilor morale și impresionarea vieții sentimentale a copilului. Legat de afectivitate s-a constatat că reusita literaturii la elevilor este asigurata prin continutul afectiv al textului.

Pentru a realiza valoarea instructiv-educativă și formativă a literaturii pentru copii, cadrele didactice trebuie să fie ei înșiși iubitori de lectură, să cunoască psihologia copilului , lecturile favorabile și să le prezinte prin forme placute ca: povestirea, lectura explicativă,auditii , recenzii, șezătoari literare, dramatizari ,jocuri de rol, Omul modern și omul viitorului sunt dirijati prin puterea circumstantelor , tot mai mult spre știință, tehnică și economie iar această alergatura după câștig material ruineaza sufletește omul, dar această ruina poate fi anihilata și prin lecturi corespunzatoare vîrstei pe care le propune școala.

Literatura ca măiestrie a cuvantului, cu ajutorul careia existența este reinventată in toata complexitatea ei, dăruiește copilului o lume de judecată și trăiri , de aspirații si indrazneli. Constituirea si modelarea caracterelor, deprinderea copiilor cu normele de coduită civilizata, educarea sentimentelor morale, umanismul, iubirea fata de țară, îndârjirea, respectul pentru munca si cei care muncesc, constituie o necesitate în definirea unei persoane iar opera literara, prin caracteristica ei aduce un mare aport.

Charles Perrault considera că influenta favorabilă a basmului si recunoașterea acestuia alcătuiesc prima contributie teoretica in tema rolului educativ al literaturii pentru copii, la început copiii nu pot deosebi conceptul de bine si rău. O astfel de idee se adoptă treptat, pentru aceasta este necesar basmul cu vraja si cu misterul său .

Povestile si basmele persistă de-a lungul timpului ca fiind creațiile cele mai iubite de copii.Cu ajutorul lor, copiii isi imbogatesc sufletul si mintea descoperind bogația intelepciuni populare.

Etica pozitivă a poveștilor are o importantă insemnatate instructiv- educativă.

În basm, oamenii au introdus nevoia lor de libertate, de justiție, de cinste, adevar, bine si frumos. Basmele prezintă începuturile luptei dintre cei avuți si cei oropsiți; se povestesc despre cei buni si cei rai, despre sancțiunile primite de raufacatori.

Basmul proiectează încrederea, optimismul in propria capacitate, în reușita aspirațiilor sale, în izbânda corectitudinii, adevarului, a dreptății. Declarând victoria binelui asupra raului basmele prezintă artistic cele mai frumoase calități ale poporului, creeaza un mediu de încredere in viitor, oricat de sumbru ar fi prezentul, din această cauză în basme ies victorioase fortele binelui, care înfrâng pe cele necruțătoare . Poveștile scot în evidență o mulțime de calități pozitive, care sunt acceptate si adoptate prin diferite dispoziții afective, de atașament , de compătimire si totodata se împotrivesc purtărilor negative care sunt sancționate , dezaprobate de cei care le citesc sau ascultă.

Pentru a fi abordabile copilului, personajele basmului sunt grupate cu ajutorul trasaturilor de caracter, Personajele au calități extraordinare dar si fizionomii specifice. Unele reprezintă întruchipării ale blândeții, dreptatii, curajului, eroismului, corectitudinii, frumusetii, iar altele prezintă atribute ale ipocriziei, urateniei, cruzimii, lasitatii.

Basmele, expun chibzuiala si aspirațiile oamenilor, supărările si bucuriile lor, legăturile dintre oameni ii ajuta pe copii sa priceapă complexitatea vietii. Ajutându-i pe copii să sesizeze care este cauza neîntelegerii dintre personaje, de ce unele sunt milostive iar altele sunt nemiloase, copiii iși pot contura imagini si idei despre persoane care sunt corecte, oneste, neînfricate, îndrăznețe, stăruitoare, prin comparatie cu cei răi, fricoși, trândavi, falși,ipocriți.

Prin povesti , copiii participă împreună cu eroii pozitivi la întâmplări , adoptand totodată calitățile morale pe care le înfățișează acestea. Față de personajele malefice, copiii vor avea un gest de condamnare, de mustrare.

Niciodată un personaj negativ nu va fi ales ca model. Aspirația copilului este să fie puternic, neînfricat, onest ca Fat-Frumos, sau alt erou pozitiv. Tocmai pe aceasta dorință se impune să se sprijine învățătorul pentru a-l impulsiona să-și adopte toate aceste însușiri pozitive de caracter. Cadrul didactic îl poate ajuta la formarea de trăsături morale îndrumându-l in directia dorita, utilizând diferite metode si procedee.

Modelul pozitiv se impune sa fie firul îndrumător pe care învățătorul trebuie să-l însoțească.

Poveștile in care animale sunt personaje , sunt mai abordabile si mai atrăgătoare pentru copii. O data cu trecerea timpului, personajele animale au ajuns modele redutabile, ale caror însușiri caracteristice esențiale se conturează din epitete si din poreclele. Personajele au o trăsătură caracteristică : cumătra vulpe este vicleană si avidă; lupul este nemilos si hapsân, fără îndurare fata de ființele mai mici si mai pricăjite decat el. El este victima a nesatului si a neghiobiei. Ursul este încet la minte si la corp. Câteodată el își foloșește fără inteligență forța corporală(Ursul pacalit de vulpe…

Iepurașul este iute si gata de alergare ori de cate ori aude ceva (Tomita iepurasul). Capra înfățișează inteligența, îndemânarea, strădania îndârjirea si hotararea de a se războii cu dusmanii (Capra cu trei iezi, Iedul cu trei capre), iezii prezintă neastâmpărul, voioșia si credulitatea copilareasca care îi duce la indisciplină. Discuțiile atractive încântă atentia copiilor si contribuie la evidențierea mai exactă a personajelor. Basmele au o învățătură moral care ii ajuta pe copii sa deosebească binele de rau, ascultarea de neascultare, siretenia de onestitate, nerozia de istețime.

Copilul este o individualitate in formare, de aceea este obligatoriu să descopere in creațiile literare universul lui, personaje ale caror dorințe sunt întocmai cu ale lui.

Literatura pentru copii contribuie le organizarea si amplificarea înțelegerii vietii si influenteaza atât gândirea , cât si viața emoțională. La început, comportarea proprie va fi subordonata intai nevoilor anumitor dispoziții morale, reieșite din învățătura intamplarilor din poveste iar apoi acestea, la randul lor, vor fi dependente normelor de comportare social

Fantasticul îl ajută pe copil să-și' descentreze' perspectiva , să se pună in poziția altuia, să-și imagineze un alt eu, să realizeze viziunea de dualism de care are nevoie comunicarea umană. Copilul, care cu dificultate discută în realitate, poate executa o dedublare favorabilă a sa atunci cand se identifică în altul, datorită lumii basmelor.

Lumea basmelor prezintă un standard atât al eroilor cât și al subiectelor față de care copilul iși declară atașamentul sau repulsia, de care iși asociază modelele morale sau iși manifestă antipatia .

Literatura pentru copii reprezintă o lume a normelor etice utilă în dezvoltarea psihică a copilului.

Textele au o umplutură emoțională accentuată , le provoacă copiilor stări afective pozitive, comportamente de atașament si acceptare a comportării personajelor pozitive, si de refuzare , respingere a acțiunilor personajelor negative.

Poezia reprezintă o zonă bogată a literaturii pentru copii. Armonia versurilor îi încântă pe copii încă din primele clase. Argumentul pentru care genul liric e ușor abordabil și ușor de reținut este simplitatea cu care sunt înfățișate acțiuni, concepții, imaginii sau sentimente. Poeziile pentru copii au o tematică aparte, vastă , fiind inspirate din surse diverse. Poezia mijlocește , in modul ei specific, înglobarea într-o lume morală. Când sunt bine organizate si echilibrate din punct de vedere al vocabularului, poeziile duc de la proporțiile unei lumi miniaturizate la un adevărat univers. Copiii se redescoperă în aceste întâmplări, cu jocurile, cu faptele si sarcinile zilnice.

Proverbele si zicătorile, fruct al unei îndelungate strădanii de pricepere, înfățișează practica de milenii a poporului și sunt sursa de înțelepciune. Ele reprezintă nu numai criterii de conduită ci și deprinderi de acțiune, în cele mai diferite situații din viața cu care omul se întâlnește. Rolul educativ al proverbului este important prin faptul că aceasta afirmă în mod nemijlocit ce este bine și ce este rău în viață, în legătură cu ocupațiile omului, conexiunile dintre el și comunitatea în care conviețuiește.

Fabula este o altă specie a genului epic cu adâncă factură sarcastică și moralizatoare. Tematica fabulelor este variată, satira referindu-se la însușiri negative caracteristice omului sau comunității. Ele apără calitățile morale ale societății, având o imensă valoare moralizatoare.

Tudor Arghezi a denumit fabula prin fabulă:

'Într-o fabulă dibace, adevărul din belșug,

E țesut în frumusețea graiului cu meșteșug.

Poate fi când poezie, când surâs, când pișcătură,

După cum se-ntoarce acul si izvoadele te fură,

Altădată-n căptusală, pe furiș, dar azi pe față.'

Capitolul III: Basmul

3.1. Definiție, temă, clasificare, subiecte

Basmul are ca punct de plecare miturile esentiale ale popoarelor asemenea unui agent ordonator care da sens relatiei dintre om si lume.

Basmul emotioneaza elevii le incita interesul si-i antreneaza intr-o stradanie placuta de invatare si de gandire inventiva,contribuind la exercitarea unui efect pozitiv in procesul de formare a profilului moral…

Valorizarea basmului in activitatea de predare-invatare se supune nu numai faptului ca acesta specie, alcatuieste o sursa de inspiratie ptr literatursa culta ci si pentru bogatia de sensuri si valori etice pe care educatia le adapteaza si le comunica apoi grupurilor tinta carora se adreseaza.

Fiind o opera generala prin subiect, prin notiuni , prin felul povestirii, basmul destainuie cititorilor o lume fantastica, interesanta, si unica desfasurata intr-un timp universal si etern.

El prezinta un mesaj cu o puternica forta de generalizare, adresandu-se tuturor categoriilor de varsta si indreptandu-le spre noi acumulari de valori apartinand unei culturi ce se incadreaza intr-o varietate de lumi si spatii posibile.

Basmul este denumit drept o opera epică, de sorginte populară în care componentele concrete se unesc cu cele fantastice. George Călinescu spunea „basmul e un gen nemarginit, intrecand cu mult romanul prin mitologie, epică, știință, observație morală…”

Basmul cuprinde povestirea unor întâmplări ale unor personaje imaginare (zâne printi animale fantastice) antrenate în luptă cu puteri supranaturale (zmei, dragoni, vrăjitoare) pe care le vor invinge, pentru a reliefa izbanda binelui asupra răului.

In multe lucrari de specialitate a fost facuta precizarea ca basmul prezinta viata din multiple perspective captand elementele realitatii si infatisandu-le pe coordonatele miturilor, legendelor datinilor si obiceiurilor facand apel la imaginatia cititorului .Conceptia magica despre lume este cea ce va patrona basmul fantastic, proiectandu-l pe acel fundal in care metamorfoza este o calitate atat a animalelor cat si a obiectelor.

Locul si timpul sunt precizate intr-un mod cat mai general, lasand cititorul sa plaseze intamplarile dupa dorinta si imaginatia lui .Formulele initiale ,mediane si finale au un rol deosebit in mentinerea cititorului atent ,declansand bunavointa acestuia de a urmari pana la final basmul. Formulele initiale se pot gasi atat in forme simple de atestare temporala de tipul „a fost odata ca niciodata”, cat si exprimari care orienteaza imginatia spre viziuni arhaice desprinse de lumea reala ” a fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti…” se remarca dorinta autorului de a trezi in cel care asculta basmul acel sentiment de buna dispozitie .Nu de putine ori povestitorul strecoara in formula initiala un mic indiciu spatial incercand o localizare vaga a locului unde se va desfasura actiunea , lasandu-l pe cel care va receptiona basmul sa completeze spatiul cu elemente ale propriei sale imaginatii..

In ce priveste formula mediana aceasta capata functia de a verifica atentia auditorului pentru a putea naratorul sa transmita un plus de informative.

Formulele finale isi dezvaluie si ele complexitatea mai ales ca de foarte multe ori naratorul se prezinta a fi partas la actiunea pe care a derulat-o „…eram si eu pe acolosi cascam gura pe dinafara pe la toate sarbatorile” …”caci nepomeneala sa nu fi fost si eu poftit …”

Formulele care se repeta ,versurile glumete, ganduri ale personajelor –toate il ajuta pe narator ptr a-l apropia emotional pe ascultator.

Aducerea in scene a personajelor pozitive si negative , cu framantarile lor, cu incercarile de a stinge sau aprinde conflicte, cu zbuciumul lor sufletescde a gasi solutii optime pentru a castiga lupta sau o anumita pozitie sociala necesita din partea naratorului o adevarata strategie de relatare cu scopul de a mentine treaza atentia celui care asculta basmul.

Eroul trebuie sa evolueze si tocmai de accea este supus unor incercari care vor conduce la propulsarea lui in varful piramidei sociale..el are de infruntat 3 piedici, 3 adversari, 3 palate ,3 fete,7 inimi, 9 mari si 9 tari.

Relatia eroului cu celelalte personaje sunt plasate in sfera obisnuitului ,stabileste legaturi importante cu natura.

Subiectul reda lupta între bine și rău care se sfarseste intotdeauna cu izbanda binelui. In basme sunt prezentate caractere in antiteza ca: blandete-cruzime, frumusețe-urățenie, real-ireal, cutezanta-frica, simplitate-îngâmfare, etc. Legat de tema este si cauza, de exemplu: mărul de aur sau cifrele alegorice (3,7,9…). Aceste cauze pot fi active (inlocuiesc situația personajelor) și statice care nu modifica povestirea.

Actiunea este constructia literara și înlănțuirea evenimentelor .Subiectele sunt diferite și numeroase.

Tema și personajele basmelor sunt similare sau identice la multe popoare. fapt care demonstreaza potrivirea spirituală a tarilor, dorintele lor de-a lungul timpului și libera circulație a motivelor folclorice. aceleași teme și aceleași personaje se intalnesc in „Motanul încălțat”, de Ch. Perrault dar și în povestirea populară rusească „Kuzma cel peste noapte îmbogățit”, o similitudine a subiectelor a personajelor , chiar dacă au alte nume, („Cenușăreasa”) o gasim la Perrault, la Frații Grimm dar si la povestitorii ruși). Aceasta dovedind universalitatea basmelor.

Temele cele mai des regasite in basm ar putea fi:

– viata limitată la timp( Tinerețe fără bătranețe și viață fără de moarte)

– mama vitregă (Fata babei și fata moșneagului Cenusareasa)

– eliberarea corpurilor ceresti (Greuceanu)

– indeplinirea unui angajament a unei misiuni (Ursitorile, Frumoasa din pădurea adormită de Frații Grimm)

Basmele prezinta un motiv comun , acela al luptei dintre bine și rău, conditionat de complexitatea vieții și infatisat intr-o mare diversitate de ipostaze conflictuale:

– sociale (belsug-sărăcie, oprimare-lupta impotriva acesteia);

– etica-(trandavie-sarguinta, mandrie-simplitate , cutezanta-teama, ipocrizie-cinste, minciună-adevăr, egoism-altruism);

– estetice(puritate -stralucire

Se disting trei mari grupe de basme:

fantastice-domina fantasticul

nuvelistice-elemente concrete ale vietii taranesti

animaliere

Între basme și povești nu există diferente majore, doar că în cele fantastice si cele nuvelistice predomina miraculosul.

Deși in basme caracterul predominant este miraculosul, la inceput motivele de inspirație au fost aspectele vieții, de aceea basmele provin din aspiratia omului spre mai bine, din nazuinta de a birui răul și dificultatile provocate fie de forțele naturii, fie de cele sociale. În esenta basmele sunt expresia dorinței de dreptate și de libertate, de bine și de frumos.

-legători romani:, Ion Pop Reteganul, Ovidiu Barlea. Petre Ispirescu

culegători și creatori:

-Din literatura romană putem aminti: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Alexandru Vahuță, Barbu Delavrancea, Mihail Sadoveanu.

– in literatura universală: Ch. Perrault, Frații Grimm, H.C.Anderson, A.Pușkin, M.Gorki, A. de Saint Exupiry.

Eroii poveștilor sunt în majoritate, înzestrați cu forțe fantastice. Acestea se împart în două categorii: unele înfațișează calitățile pozitive și altele calitățile negative . Definitoriu este faptul că personajele nu au decât o singură calitate morală care este îngroșată la maximum.

Având însușiri neobisnuite , unele sunt întruchipări ale amabilității, dreptății, splendorii, dârzenieii, eroismului, corectitudinii , iar altele sunt reprezentări ale ipocriziei, ale hidoșeniei ale cruzimii sau lașității.

Insușirile personajelor și acțiunile lor sunt mărginite cu strictețe: în sufletul eroului nu se dau lupte între pasiuni diferite. Personaje mijlocitoare nu există, ele fiind ori exponente ale binelui sau ale răului, iar succesul va fi permanent de partea binelui.

Basmele prezintă un univers exotic, de tipare omenesti de o frumusețe pură, cu un deosebit instinct cavaleresc, dar constituie și modele neobisnuite, dezgustătoare , dispuse la polul opus personajelor pozitive.

În ierarhizarea personajelor cercetările moderne au trecut de la clasarea rigidă (pozitiv și negativ) la una întemeiată pe fondul ființei umane și a insușirii lui, si nu după poziția socială , ci după dispoziția biologică. După acest principiu, eroii din basm se împart în:

Grupa vârstnicilor

Grupa eroilor dinamici

Grupa oponenților

Grupa actanților

a)Grupa vârstnicilor

a)Cuprinde seniorii definiți prin inactivitate . Acestea sunt: regi, regine, crai , moși, babe sau frați eroului. Împărații bătrâni pătimesc fiindcă nu au copii funcția lui este platonică, formal, ea reducându-se la dezlănțuirea intrigii basmului. Întocmai când pornește război, împăratul nu se evidențiază prin acțiuni de vitejie, evoluția faptelor fiind modificată de mezin.

În unele povestiri împărații se transformă în diferite animale pentru a verifica cutezanța fiului sau fetei deciși să meargă în lume.

În poveștile românești împărații sunt numiți prin culori: Roșu-Împărat, Verde-Împărat, etc. Numele nu are concordanță cu anumite calități morale, poate avea însă însușiri alegorice.

b)Grupa eroilor dinamici

Din această categorie fac parte cei cu inițiativă, definiți prin dorința și curajul de a se hazarda

Personajul principal este băiatul cel mic(mezinul) definit prin opoziție cu frații săi mai mari. De obicei i se spune Făt-Frumos și se deosebește prin blândețe, amabilitate,chibzuială , voinicie, calități pe care le demonstrează treptat, depășind anumite greutăți. La inceputul basmului , tânărul este descris totalmente neînzestrat cu calitați eroice sortit să-i motiveze avansarea. El este mezinul , pricajit, neîndamînatic, chiar „prostuț” de care se amuză frații și părinții. În viața patriarhală, la decesul părintelui, băiatul cel mare ajunge conducatorul familiei, cu privilegii imense asupra frațiilor mai mici. Din cauza acestui fapt, fiul cel mic devine o jertfă, atașamentul se îndreaptă spre el și naratiunea schimbă în erou.

Zămislirea lui Făt-Frumos este absurdă din punct de vedere logic,tocmai prin anormalul ei, isprăvile lui Făt-Frumos sunt motivate. După zămislire, la fel de fantastică este și evoluția viitorului erou, care se dezvoltă într-un an cât alții în zece. Personajele basmelor pornesc într-un voiaj, fie pentru a-și căuta șansa, soață, pentru a salva fete răpite de balauri, pentru sprijini un împărat, etc.

Calatoria devine un drum al formarii. Viteazul se impune să depășească de niște greutăți sau trepte până demonstrează că este un erou care și-a încheiat individualitatea . până în momentul când devine împărat Făt-Frumos, nu poate realiza nimic De unul singur , în promovarea sa el este ocrotit de părtași care il îndrumă , de animale care îl protejează pentru că și el a fost darnic dar și de unelte magice (paloș, lance, sageată, bici, etc.). El este născut la măsurile reale ale oamenilor , adică nu este înzestrat cu putere fizică supraomenească, ci își întrece concurenții fie prin îndemânare, inteligență fie cu ajutorul confidenților.

Personajul principal femininîn basmul românesc este fiica împăratui, care de cele mai multe ori i se zice „Ileana Cosânzeana”. Însușirea caracteristică a eroinei este splendoarea, asemănată cu un corp ceresc: „la soare te puteai uita, iar la dânsa ba”. Ea sălășluiește într-un loc neaccesibil pentru un om de rând… pe tărâmul celălalt… În majoritatea basmelor este captiva unui balaur sau a unui descântec , care o ține prizonieră. Când nu are obârșie împărătească, ea seamănă cu o fecioară din popor, necăjită dar muncitoare și simplă , suport chinuri din partea mamei adoptive. Prin smerenie, stăruință si îndemânare, depaseste toate necazurile și este fericită alături de mirele ales. Eroinele sunt de obicei „inactive” sunt capturate de zmei ca apoi să fie eliberate de erou.

În basmele fabuloase zânele se pot preface în broaște sau păsări, care au capacitatea magică de a se da de trei ori peste cap, devenind arătoase pentru a ajunge soții ale fiilor de împărat. În unele basme zeițele se căsătoresc cu oamenii de rând irosindu-și însușirea de nemuritoare.

c) Grupa oponenților

Îi include pe cei care se opun personajelor active: zmei, balauri, serpi, gheonoaiei, Muma-Pădurii. Fiind un gen epic, basmul se centraza pe notiunea de actiune și conflict. Vitejilor le stau în drum oponenții

Zmeii de cele mai multe ori sunt niște un monștrii, fiinte cu mai multe capete (3,6,9 capete), zburătoare care poate scoate foc pe nări și pe gură. Corpul este de marimea gigantilor: cititorul se confruntă în poveste pe zmeul rapace – care fura fiice de împărat , primejdios -care devastează sate pentru a i se da o fecioara ca să o ia de soție sau să o devoreze , gardian al granițelor.. El e veșnic și inbatabil, fiind dotat cu puteri imense și cu miros foarte dezvoltat, agresiv și hain dar cu toată puterea lui este las, nătâng, de aceea poate fi înșelat și ucis de un băștinaș inteligent.

Zmeoaica mamă își adora cu pasiune copilașii pedepsindu-i cu răutate când sunt omorâți. Ea are capacități uriașe: zboară, se urcă pe munți, îi pietrifică pe inamici, parjoleste totul in jur etc..

Balaurul este un vrajmaș des găsit în basme. Este o aratare prin mărime, fortă și energie apărându-i la loc capetele retezate . Ei sunt înaripați, scuipă foc și smoală, au până la 12 capete. Înfățișând un obstacol în calea spre refacerea dreptății, pe care merge Făt-Frumos.

Alte personaje cu comportări malefice sunt Gheonoaia și Scorpia. Surori ele întruchipează femeia apriga, cruda, ursuză și sâcâitoare. Ele sposedă pământuri întinse și pedepsesc pe cei ce le cutreieră.

d) Grupa actanților

Acestea sunt ființe fabuloase cărora eroii iși încredințează viața si fără de care nu poate isprăvi.

Uneltele care îl ajută pe erou în luptele sale cu oponentii pot fi: buzdugan ,paloș, lance arc și săgeți, cuțit. Aceste lucruri sunt magice, se miscă la ordinul omului și contribuie la izbanda eroului.

Dacă ajung în mâinile unor personaje necunoscătoare, hapsâne, hrapărețe sau necinstit nu au consecinta dorită. Ele ajuta omului corect, muncitor și onest. Datorita lor viteazul depășește obstacolele puse in calea sa. Când eroul e pradat de acele lucruri, el își pierde puterile și rămâne la dispozitia oponentului.

Confidenții il sfătuiesc pe erou și îi indică calea cea bună. Acestia pot fi: un moșeag sau o batrana, un câine, calul năzdrăvan, Sfânta (Lună, Miercuri, Vineri sau Duminică). Calul năzdrăvan e povatuitorul și amicul cel mai bun al lui Făt-Frumos. La debutul povestirii calul e sfrijelit, suferind, însă ospătându-se cu jăratec se face năzdrăvan, putând să zboare, vorbește, il sfătuiește, uneori se substituie lui Făt-Frumos.

Adjuvanții eroului alcătuiesc o categorie bogată și variată , pentru că realizează acte altruiste pentru camarazii de drum. Pentru binele făcut vietatiilor neînsemnate, ele îi fac drept răsplată daruri și la necaz îl ajută. Din categoria adjuvanților fac parte anumite vietati sau personaje cu calitați supranaturale, matahale sau stihii. O amintire vaga din mitologia aminteste de ursitoarele care se ivesc la aparitia copilului și profețesc soarta omului. Toți aceștia au menirea de elimina obstacolele din drumul viteazului , întruchipând ideea de amiciție și simpatie

3.2. Basmul cult versus basmul popular

Ivit mai întâi în epica folclorica , basmul este o povestire bogata în proză, în care eroii fantastici, dar și reali trec prin peripetii fantastice pentru a prezenta victoria binelui. În exprimarea lui George Călinescu, un basm este “o proiectare a vieții în chip fantastic”, o oglindire a tuturor dorintelor într-un loc care nu respinge nici o satisfacere.

Deși receptioneaza tiparul inerțial al basmului popular, basmul cult apreciaza conditia originalității, în calitatea de care este judecată opera literară. Universul himeric, în care ne aseaza basmul, devine, mai mult sau mai puțin, alta, supunandu-se individualitatii artistice a autorului care preia tiparul folcloric.
Basmul cult nu poate fi povestit făcând abstracție de lumea, de semnele basmului popular din care își extrage esenta, dar nici nu se cade a fi asimilat acestuia. Asadar, în situatia basmelor lui Caragiale, se identifica motive din zona popular orientala, din cea franceza, însă tratate într-un mod , încât este accentuata personalitatea artistică a scriitorului, cu toate că, compozitional e precedata cu exactitate de schema impusă – tradițional – de constructia basmului românesc.
Îndeplinit printr-o fixare expresivă caracteristica modalitatii marilor scriitori, basmul cult își potrivesc compozitiile narative, realizand unitate și fluență discursivă, punând opinia scriitorului și incorporand tema și motive specifice ale operei acestuia. Autorul pastreaza de obicei alcatuirea și trasaturile specific basmului popular, dar poate veni cu transformari ale perceptiei naratorului, schimband persoana a III-a cu persoana I și a II-a, realizand o legatura mai directă cu cititorul și oferind o conotatie sugestivă prezentarii faptelor. În același timp, se pot descoperii caracteristici ale stilului, mijloace portretistice și cauze specifice ale autorului în scenariul basmului, care îi acorda particularitate și atractivitate. Basmul cult diminuează de cele mai multe ori fabulosul și fantasticul, daruindu-le o mai mare plauzibilitate, și în același timp, micsoreaza caracterul convențional al unor secvențe narative, punandu-le semnificații și efecte caracteristice literaturii culte.

Basmul prezinta o specie narativa in proza, de mare intindere, in care se povestesc fapte reale care se impletite cu cele ireale, personajele, cele mai multe fantastice (craiese , uriasi, balauri) fiind detinatore ale unor valori simbolice – binele si raul in diferite imprejurare (neintelegerea finalizandu-se , de obicei, prin biruinta binelui).

Initial basmul a fost prezent doar in folclor , apoi in anul 1812 a intrat si in scrierile literare il gasim in cartea " Basme pentru copii si familie a fratilor Grimm ".

Particularitatea basmului popular o reprezinta stereotipia.

Personajele (eroi si ajutoare), aparent diferiti, prezinta anumite insusiri esentiale , neschimbate ,conturate cu exactitate de catre actiune: eroul porneste la drum pentru a-si desavarsi menirea se intalneste cu raufacatorii  si izbuteste in final sa isi indeplineasca scopul , avand aproape ajutoarele si donatorii.

Apartinand literaturii populare basmul popular are  ca particularitate specifica: caracter oral (opera fiind raspandita prin viu grai, de unde si oralitatea ca insusire caracteristica a acestui gen literar ), caracter necunoscut nu se cunosc informatii despre autor), caracter colectiv,caracter sincretic, caracter traditional (sursa de inspiratie e folclorica).Actiunea este simpla, dreapta avand un singur fir epic , impartita pe momentele subiectului, imbinand elementele reale cu cele fantastice, timpul nu este mentionat iar spatiul este nemarginit si se petrec pe doua taramuri: unul adevarat, palpabil si altul ireal, legendar.

Formulele specifice basmului: initiale, prezinta ascultatorilor/ cititorilor lumea legendara a basmelor, intr-un spatiu si timp nedefinit, executand o balansare intre real si fantastic.

Cele mediane, care intretin atentia, marind concomitent suspansul, necesar in evidentierea dinamismului actiunii ,iar cele finale, care aduc ascultatorii la adevar si la normal).

Finalul este unul optimist, avand o insemnatate educativa.

Ca structura , basmul cult chiar daca este opera originala, nu se departeaza considerabil de modelul normativ prezentat anterior.

basmul cult are o alcatuire identica basmului popular incluzand ipostazele :initiala de stabilitate , partea preparatoare ,punctul culminant al uneltirii , aparitia sfatuitorilor si a ajutoarelor, indeplinirea misiunii propriu-zise si desigur deznodamantul.

Diferenta consta in metoda personala a fiecarui autor de a modifica materialul pe care il are la dispazitie, punandu-si amprenta asupra lucrarii , devinind astfel o opera hibridizata in urma influentei folclorice, spre deosebire de basmul popular in care eroul infatiseaza idealul de cinste, dreptate si adevar alcatuind o imagine a binelui, iar autorul necunoscut pune in echivalenta frumusetea spirituala cu cea fizica, la care se adauga imbinarea calitatilor omenesti cu cele fantastice ( forta spectaculoasa , fiind apt sa se lupte cu balauri si zmei si sa-i infranga, capacitatea de a se transforma ), basmul cult, al carui scriitor este cunoscut, prezinta drumulul strabatut, maturizareacu ajutorul ajutoarelor si al sfatuitorilor care, inzestrati cu forte nebanuite , il sustin in implinirea telului propus.

Basmul cuprinde mai multe tipuri de personaje: personajul principal ,raufacatori, sfatuitorii si ajutoare.Unul alt principiu de clasificare il reprezinta referirea la legatura pe care o stabileste cu eroul. Astfel, personajele basmului pot fi asemanate pieselor unui joc psiho-moral, prin a caror unire plina de exactitate ne este destainuita intr-un mod ingenios, in cinstea sa, infatisarea compexa a personalitatii umane, a carei victorie spirituala este asigurata doar prin prioritatea binelui asupra raului.

Chiar daca, binele si raul desemneaza  notiuni teoretice, relative, administrate de natura in cantitati fluctuante de la o persoana la alta, autoritatea oricareia dintre ele negasind nicicand absolutul (candoarea, perfectionarea lor este denaturata de insasi ideea de omenesc).

Forțele binelui sunt infatisate de eroii care au calitati pozitive de caracter: curaj , corectitudine, simplitate, altruism, spirit de sacrificiu, nevinovatie, darzenie, mandrete fizica și spirituala, delicatete

Personajele sunt de varstă, gen, ierarhie socială, structură etică distinctă, reale sau ireale, fantastice, dar alcatuite in fond după acelea și sablon .Frumusețea trupeasca se asortează cu marile valori morale , iar anormalitatea fizică, hidosenia, cu imperfectiunea morale

Baza acestei ierarhizari bine-rau, pozitiv-negativ,staruie tocmai intr-o omogenizare a tintei pe care membrii fiecarei parti marginit de actiune il executa, dar care, in mod paradoxal, nu si-l stabilisera in totalitate (desi ideea lor este una destructiva, puterile raului contribuie la dezvoltarea benefica a eroului, intrucat ele constituie impedimentul care, pentru a putea fi inlaturat, impune efort si perseverenta).

Exemple:- basme populare: Tinerete fara batranete si viata fara de noarte ” ,"Greuceanu",”Praslea cel voinic si merele de aur” “Iliana Simziana” “Aleodor imparat”

– basme culte: de Mihai Eminescu:” Fata-n grădina de aur”, "Fat-Frumos din lacrima, de Fratii Grimm: Cenusareasa”, de Ioan Slavici” Zâna Zorilor”

Plecand de la analiza teoreticianului V.I.Propp ,’’Transformarile basmelor fantastice’’, ce executa o cercetare amanuntita a basmelor populare rusești și a schimbarilor importante provocate în dezvoltarea acestei specii literare populare, se pot recunoaste, și la nivelul literaturii române, acele notiuni caracteristice care fac deosebirea dintre basmul popular și cel cult.
Înainte de a scoate in evidenta modificarile de conținut și de formă, este obligatoriu a accentua faptul ca, în timp ce basmele populare au trasatura stilistică a culegatorului și îi infatiseaza originalitatea, lipsa de imixtiune din basmele mai noi se datorează modului de culegere și de copiere a acestora cu ajutorul tehnologiei științifice. Dacă basmul cult elimina compozitiile populare ale speciei dintr-o operă autentica, adaugând caracteristicilor definitorii basmului unele originale, proprii unui scriitor, basmul popular prezinta imaginea colectivă asupra omului și a umanitatii, subordonandu-se filosofiei populare infatisand beneficiul transmiterii orale/antologate în diverse versiuni individuale, zonale, naționale.
Basmul de scriitor este infatisat prin unicitatea acordata de literatura scrisă, fiind evidentiat de individualitatea autorului și conținând perspectiva acestuia oglindită în executarea creatoare a momentelor basmului, in calitate de: convingerea personală asupra folclorului, indrumarea literară a creației în ansamblul ei, imprejurarea în care e redactată opera, dar și de tipologia în care se încadrează.
Literatura populară este sursa de inspirație pentru mulți dintre autorii români, astfel încât multe basme cu scriitor au plecat de la un sablon popular:, ’’Inșiră-te mărgărite’’ V. Alecasandri,’’Basmul cu fata din piatră și cu feciorul de împărat cel cu noroc la vânat’’ A. Odobescu,, , ’’Călin Nebunul’’ M. Eminescu, ’’Fata în grădina de aur’’ și ’’Miron și frumoasa fără corp’’, I.Slavici, ,”Crăiasa Zânelor’’ G.Coșbuc,. Lucrarile amintite are ca punct de pornire subiecte și cauze populare, trecute prin inima personalitații artistice a fiecăruia dintre scriitori.

3.3 Basmul ca modalitate eficientă în modelarea personalitații copiiilor

Elemente ale extraordinarului și fantasticului sunt descrise fie prin dotarea personajelor cu puteri fantastice, fie printransformarea unora sau chiar prin alcatuirea primordiala a eroilor.

Miraculosul infatiseaza forme distincte după timpul abstract istoric,geografic. Natura, prin componentele ei intruchipate, vine in ajutorul eroilor ca delegate ale binelui.

Fanteziile miraculoase pot fi innventii ale răului ca:balauri, vrajitoare, diavoli etc.

Basmul este o expunere despre calitatile extern umane, pentru bunatate și frumos, de aceea este prezentat tuturor varstelor, mai ales copilăriei. Prin repetarea unor componente de alcatuire compozițională prin liniaritatea personajelor, devine un extraordinar suport artistic, abordabil celor mici

Subiectul basmului Făt-Frumos din Lacrimă, scris de Mihai Eminescu prezinta lupta dintre bine și rău impletind elemente ca: dragostea parinteasca, amicitia, iubirea. M. Eminescu intrece, aceste argumente tematice prin includerea unor probleme de mare importanta , ca legatura dintre om și timp, relatia dintre viață și moarte, sau spatial și terestru – ceea ce concretul elimina , fantastical realizeaza ca potentialitate.

Plurivalenta tematică starneste o structură imbelsugata compozițională, definitorie basmului romanesc, infatisand un model de adaptarere autentica literaturii populare. Fantasticul este variat și abundent ca reprezentare in povestire. Astfel timpul este al traiului, dar și al morții, al zilei dar și al intunericului. In Făt-Frumos din Lacrimă, M. Eminescu creeaază o deosebita sinteză a motivelor tematice și a componentelor autentice basmului romanesc, prezentand un etalon de adaptare veritabila a literaturii populare.

Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă alcatuiesc o reprezentare autentica a existentei printr-o continua intretaiere intre elementele reale și cel ireale. Portretul fizic și moral al eroilor se schiteaza progresiv , pe măsura desfasurarii actiunii, printr-o gamă numeroasa de tehnici artistice.

In basmului Albă ca Zăpada de Frații Grimm cruzimea vitregei mame, este un tipar gasit des in basmele majoritatea popoarelor. Personajele principale sunt gandite in opozitie, talcul basmului este biruinta justitiei și a binelul asupra nedreptății șirăului.

Scufița Roșie de Ch. Perrault este una din basmele cele mai iubite de copii. Tema infatiseaza consecintele dezastroase ale copilariei și puerilitatii iar mesajul accentuează obligatia intelegerii realității.

Plecand de la un pretext des intalnit in folclorul popular și universal Creangă a compus povestea Capra cu trei iezi. Este reliefată necazul unei mame ai cărei fii au fostomorati fără indurare și care va razbuna după fapta pe cel care a distrus randuielile nescrise ale umanitatii.

După alcatuirea lor, basmele pot fi traditionale și culte, cele

populare fiind angajate instabilitatii, din cauza deplasarii lor pe cale orală,

cele culte dainuind in forma in care au fost scrise.

In basmul Făt Frumos din Lacrimă personajul care reprezinta forțele binelui, Făt Frumos este curajos,voinic, altruist,cu un simț al obligatiei fraterne.

Făt Frumos il va salva pe, prietenul nedespartit, fiul impăratului invecinat , de Mama Pădurilor care-i cerea, drept randuiala ca al zecelea copil al slujitorilor săi. Făt-Frumos isi refuza placerea iubirii spre a-i darui fartatelui sau aceleași bucurii furandu-i-o pe fată.

In Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă, fiica mosului este aratoasa, priceputa, supusa si bună la inimă. Ea, deși “oropsită” de mama vitrega si de fiica ei, “era o fată induratoare căci altfel s-ar fi aflat intr-o situatie grea,jalnica. Era napadita de o mulțime de

munci fără să o satisfaca totuși pe babă și pe “iubita ei fiică”.

Izgonita si ajunsă la casa Sf. Duminică, o serveste cu convingere pregatind mancare, spăland și hrănind “copilașii” acesteia (tot felul de jivine). Simplă din fire, opteaza ca recompense pentru o ladă invechita . Cuptorul, fantana, părul și cățelușa personificate, o răsplătesc din belșug cu, plăcinte, cu apă rece, cu pere dulci și cu o salbă de galbeni.

In Capra cu trei iezi, mama capra ne este prezentata e in două imprejurari: cea de

mamă prudenta și de casnica indemanatică și harnică. Ea este sensibilă, induiusatoare , dar iși dusmaneste cumplit inamicul și este inflexibila cand isi face dreptate.

In Scufița Roșie, copila reprezintă blandetea . Ea este cuminte, supusa, puerila, voioasa, iubitoare de natura.

Cenușăreasa este modelul feminin perfect: aratoasă, blandă, onesta, harnică, simpla, induratoare, iubitoare și indulgentă față de parintele său, care nu o ocroteste , smerita , sensibilă in fața minunatiilor naturii. Așa cum este just , ea iși afla recompensa bine meritată după faptele

și sufletul ei.

Personajele malefice sunt de obicei mirifice (zmei, balauri,zgripțuroaice, vrăjitoare, iele, strigoi, draci), dar și reale (mamavitregă, surorile și frații invidioși, spanul, curteanul, sfetniculmincinos) – cu fata de pocitanie , animal sau om, personajele negative sunt stapanite de ură fata de oamenilor, de siretenie, de aviditate, rautate.

Deși au o putere fizică supranaturala , eroii fantastici(zmei, balauri, zgripțuroaice, zmeoaice, muma Pădurii) sunt slabi nu au istetime, acuitate insusiri necesare in intalnirea cu inamicul de aceea sunt doborate de personajele pozitive mai pricajite , dar cu mai multă inteligenta.

In Făt-Frumos din Lacrimă, reprezentantul răului muma Pădurilor,baba-vrăjitoarea continua insusirile stabilite de tradiția populara cruzime siretenie, ipocrizie, ură impotriva omenirii dusa pană la extremitatile maniei autodistrugătoare.

In Cenușăreasa, prin opozitia de tip alb-negru sunt proeminent evidentiate cusururile mamei vitrege și ale fiicelor ei: ingamfare, fala, desconsiderare pentru muncă, malitiozitate incredibile, invidie, aspiratie de reusita prin minciună și escrocherie , lipsă de cuvant.

Fata babei și fata moșneagului. Nesatul și ciuda o provoaca pe fata babei să-și faca curaj și să porneasca și ea in lume. Diferenta dintre ele e ca copila babei , pleaca cu invidie. Reconstituie drumul fiicei moșului, dar peste tot s-a comportat necivilizat, cu aroganta si impertinenta. .I-a ars copiii Sf.Duminici, a ars mancarea ca recompense si-a ales o cea mai frumoasa lada .

Capra cu trei iezi. Lupul este inca de la inceput un inamic, plin de naravuri curios (asculta pe la usi) ,barbar,aspru rautatea lui fiind fara margini (pune capetele iezilor ucisi la geam și murdareste pereții cu sange). Este un artist al deghizarii, ii place sa discute ceremonios, ipocrit , sustinand că ursul ar fi vinovatul. Lăcomia lui este prefacuta.

In Scufița Roșie lupul infatiseaza asprimea viclenia, lăcomia. Eroii basmului se grupează in perechi contrare pentru a evidentia subiectul pentru a creste și a dezlega neintelegerea dintre bine și rău.

Procedeele cruciale in realizarea lor sunt: hiperbola (dotarea cu calitati peste dimensiunea fortelor omenești), contradictia (bine-rău, realf-ireal),personificarea(,capra,iezii, lupul.)

In basme personajele și faptele se asociaza după niște numere sinistre care se repetă. Trei sunt transformarile lui Făt-Frumos, trei sunt copiii caprei, Cenușăreasa se duce la cimitir de trei ori pe zi, iar la bal trei seri la rand. 7, 9, 12, 17, 77 (3 feciori, 3 fete, 3zmei, 3 zmeoaice, 3 mări, 3 țări etc.)

Formulele initiale ca: “A fost o dată ca niciodată; au ca obiectiv infatisarea altor valori ale perioadei și ale locului despartirea de lumea concreta .

Formulele mediane sustin legatura intre episoade, pastrand vie curiozitatea cititorului .

Formulele finale reimprospateaza obligativitatea revenirii la realitate, intoarcerii in lumea

prezentată simbolic.

In general basmele au o factura educativ (Capra cu trei iezi, Scufița Roșie).

Dupa modul de alcatuire , faptele basmelor se situeaza intr-un perioada primitiva, straveche fantastica care aduce impresia unui prezent vesnic, intr-un spațiu nedeterminat, paduri nestrabatute, impărății indepărtate, “tăramul celălalt”, castele și grădini din aur, aramă, argint și, sau casute saracacioase care tainuie bogatii nepretuite,.

Tema se confgureaza in niște tipare frecvente: baiatul cel mic e mereu mai destept, urmaritii imprastie in drumul zmeoaicei piedici , mama vitregă o alunga pe fata moșului, ființele care au fost ajutate, ajutăeroii la randul lor .

Capitolul IV. Receptarea poveștilor prin metode active: (Fata babei și fata moșului, Scufița Roșie, Albă ca Zăpada, Făt frumos din lacrimă, Capra cu trei iezi, Cenușăreasa,Tinerețe fără bătrânțe și viață fără de moarte)

Pornind de la literatura de specialitate, metodele didactice se împart în : metode clasice si metode active.

Dar nu tot ce este vechi este obligatoriu și invechit după cum nu tot ce este „nou” este și modern. Selectionarea și aplicarea metodelor de învățare a conceptelor de vocabular depinde de urmatoarele conditii:varsta scolarilor , de modul cum sunt insusite pronunția, auzul, atenția precum si de potentialitatile intelectuale ale elevilor.

Transmiterea tradițională din cadrul orelor se sprijina doar pe comunicarea de informatii de către învățător, pe intelegerea și imitare de către elev. Acest model de instruire are ca fundament ideea că anumite elemente și comunicari nu trebuie surprinse de elev, ci se prezinta și se transfera elevului prin intermediul exprimarii.

Povestirea, expunerea, descrierea, conversatia ,explicația, lucrul cu manualul, sunt câteva procedee la care apeleaza cadrele didactice ce aplică tiparul de invatare tradițională în cadrul orelor. Menirea invatatorului este aceea de a transmite informații pe care elevul urmeaza să le scrie în caiet.

Concretizarea obiectivelor formative și informative ale învățământului necesita utilizarea unor metode și procedee de activitate care să usureze creșterea si eficacitatea învățământului.

Activitatea de instruire, de învățare aspira să ia o formă optima de organizare a sarcinii instructiveeducative prin impletirea  stradaniilor cadrului didactic, dar si alcopilului.Acest lucru se realizeaza datorita  si a ceea ce simbolizeaza metoda de învățământ.

Preponderenta este însa viziunea de lucru , prin prisma căreia metodele sunt unelte  cu sprijinul cărora copii, sub conducerea cadrului didactic sau in modindependent inainteaza in acțiunea de pricepere  si de educed e a cunostintelor sideprinderilor

Metodele sunt deci, schite de acțiune ce se desfasoară conștient cu intentia atingerii unui obiectiv dar si moduri de acțiune .

Procesul de instruire, fiind foarte variat, impune un sistem sau metode diferite,fiecare necesara in anumite situații, singura sau in combinații cu altele și nefavorabile in alte imprejurari.

Este necesar de consemnat că procedeul este subsumat metodei,  fiecare metodă include  mai multe procedee, de exemplu explicarea cuvintelor poate fi utilizata si in conversație si in expunere, de asadar o metodă se poate transforma in procedeu în raport cu alta.

Intru-cât copilăria tuturor timpurilor nu poate fi imaginata fără lumea extraordinara oferită de basm, povesti, povestiri. Aceste activități necesita un mare grad de instruire a profesorului.

Literatura pentru copii poseda bogate calitati formative, iar ceea ce se cuvine sa dam copilului pentru a intra in esența basmelor, povestirilor implica o mobilizare susținuta si progresiva a intelectului, el nu se poate solutiona la simpla dobandire de cunoștințe, ci se impune să aspire la formarea unui anumit mod de a gândi.

In acest sens se aplica metode si procedee distincte, unele noi, altele prin adaptarea  si perfecționarea celor tradiționale, ținând cont   si de viziunea primordiala de modernizare a activității  instructive – educative. In contextul larg al optimizarii si modernizarii metodologiei didactice in cadrul preocuprilor de povestire a psihopedagogului si a copiilor se utilizeaza o varietate de forme care sa inlesneasca optim la indrumarea si formarea personalității elevului.

Marirea cantitativa si calitativa a cunoștințelor copiilor, de dezvoltare si activizare a vocabularului , de evolutie a vorbirii sub toate aspectele:

Potentarea muncii, de abordare diferențiata a elevilor atât in activitățile generale, cat si in activități cu grupuri mici sau individuale.

Utilizarea jocului ca mod de invățare, a folosirii elementelor de joc in stadiile unei activități de povestire a unui basm, in calitate de specificul acestuia:

Folosirea problematizării, a abordării euristice, a invățării prin descoperire

Aplicarea mijloacelor moderne de invățare pentru a-i sprijini pe elevi să pătrundă in intimitatea proceselor si fenomenelor prezentate:

Supravegherea îndeaproape a participării afectiv-activa si conștienta a fiecăruicopil la solutionarea sarcinilor didactice.

Pentru infaptuirea cerintelor invatamantului modern relevanta nu este doar aplicarea metodelor noi ci si folosirea in maniera moderna a metodelor clasice. Importanta nu este metoda ca atare ci ideea, clasic-modern in care este infaptuita aceasta. Sistematizarea metodelor de invatamant depinde si de asamblarea cu strategiile de provocare si indrumare a efortului intelectual al elevilor.

Povestirea are un impact puternic în educarea rationala elevilor, la dezvoltarea și activizarea vocabularului. Indatorirea învățătorului este ca povestirea să sustina informații și sfaturi folositoare , educative într-o exprimare corect, coerent, cursiv și , mai ales, expresiv,care să atraga atenția elevilor, provocandu-i să fie atenți, să se implice dinamic si afectiv la cele povestite.

Este important să se prezinte în totalitate textul povestirii. În cazul povestilor scrise de Creangă, se cunoaste că autorul povesteste ca și cum s-ar gasi în fața unui public , intonând,amplificand, gesticulând, folosind mijloacele verbale cât și pe cele nonverbale. Elevii intelegand cele povestite, vor receptiona mesajul transferat de narator.

O descriere inventiva, expresivă, artistică deschide elevilor dragostea pentru limba română, îi îndeamna la citit. După citirea unui episod învățătorul poate să recomande cartea din care face parte pasajul citit, indicandu-le imaginile, provocandu-le astfel curiozitatea și interesul pentru parcurgerea cărții.

Repovestirea este si ea un procedeu clasic utilizat cu succes în nuantarea lexicului elevilordin clasele I și a II-a. Ea trebuie să se produca după povestirea învățătorului, trebuind ca ea să fie reprodusa e elevi. În acest sens învățătorul trebuie să utilizeze întrebări, care succeda firul evenimentelor sau să prezinte imagini expresive. În acest scop îi vin în ajutor manualul și cărțile cu benzi desenate.

Expunerea în cadrul lectiilor de limba română se desfasoara de obicei dupa tiparul povestirii. Ea se compune prin înfatisarea unor fapte, a unor evenimente care sustin cunoasterea textelor literare narative.

În activitatea noastra trebuie să ținem cont de insusirile intelectuale și psihice ale scolarilor. In acest fel se poate invata un număr considerabil de cuvinte insusite în perioada postabecedară, iar manualul ne oferă numeroase texte în acest scop.

Memorizarea trebuie urmată de o pricepere considerabila a textului, de insiruirea logic a actiunii, a rolului și locului fiecărui episod și al fiecărui erou în acțiune. În acest sens se apelează, pentru început la memorizarea unor versuri scurte, pentru a le da copiilor siguranta și implinire în actul învățării. Este foarte important ca încă de la clasele mici memorizarea să fie corectă, coerentă, cursivă și conștientă, mai ales, preantimpinarea riscului de memorare mecanice.

Explicația este acea formă a expunere în care domină demonstrarea logica. Se apeleaza la explicație încă de la clasa I , fiindca insusirile de vârstă ale scolarilor mici nu le permit deprinderea elementelor de vocabular pe bază de reguli.

În cadrul explicației se utilizeaza de obicei și materiale intuitive. Exemplele care vor fi cercetate cu copiii trebuie să fie alese cu grijă. Ele trebuie să fie abordabile , interesante, instructive, să ajute la descoperirea lejeritate a ceea ce este definitoriu .

Textele literare cu caracter descriptiv cuprind un numar mare de cuvinte și expresii artistice De cele mai multe ori copiii nu înțeleg sugestivitatea lor, de aceea profesorul trebuie să apeleze la explicația sensului metaphoric al acestora.

Conversația este metoda întrebărilor și a răspunsurilor. Este o convorbire sau un discutie ce se desfășoară între cadrul didactic și copii prin care se prevede și se indruma activitatea de învățare a acestora.

Conversația poate fi de două forme : euristică și catihetică.

Conversația euristică constă în a-l carmui pe interlocutor, prin întrebări la aflarea adevărului.

Conversația catihetică se refera la elementara redare a cunoștințelor dobandite în etapele precedente cu scopul fixării și consolidării lor.

După specificul întrebărilor putem remarca următoarele tipuri

Conversații ce se bazează pe întrebări deschise;

Conversații ce se bazează pe întrebări închise;

Conversații ce se bazează pe un lanț de întrebări închise;

Conversații ce se bazează pe întrebări stimulatorii și exploratorii.

Întrebările adresate este necesar să satisfacă anumite condiții:

– să fie explicite;

– formulate corect și simplu;

– să stimuleze intelectul elevilor;

– să fie adresate într-o insiruire logică. Conversația este unul dintre cele mai eficiente procedeu de exersare a exprimarii. este necesar să indemne participarea intregului colectiv de elevi și să indeplineasca câteva cerințe : elevii trebuie sfatuiti să vorbeasca clar, în enunturi complete, suficient de tare; Subiectul discutiilor poate fi ales si de copii si din diverse domenii: povesti, familia, școala, animale,. Aceste conversații le deschide elevilor nu numai gândirea, ci și vorbirea orală printr-un vocabular expresiv.

Observarea necesita un obiect, care poate fi observat într-un anumit moment sau intr-o perioada de timp. Ea se poate executa individual sau în grup. Dacă este vorba de observare individuala atributile sunt identice. Când se intrebuinteaza metoda lucrului in echipa, fiecare grupă primește o obligatie separata de îndeplinit.

În activitatea didactică, demonstratia cuprinde forme diferite după obiect, vârsta elevilor, etc. La clasa I, de exemplu, se practică demonstrația acțiunilor de infaptuire /cum se executa caracterul sau litera în aer, demonstrația figurativă/se prezinta elevilor planșa cu litera dezmembrata și cu litera integrala, demonstrația cu sprijinul desenului la tablă/cum se realizeaza litera, cum se prind literele într-un cuvânt, etc..

Ajutorul dat de mijloacele audio-vizuale, în special filmul, elevii rețin 20% din ceea ce ascultă, 30% din ceea ce văd și 65% din informațiile primite prin auz și văz. (Cerghit, Radu, Popescu, Vlăsceanu, 89)

Exercițiul implica realizarea conștientă și repetată a unor miscari , în scopul dobandirii de priceperi și indemanari motrice și intelectuale, al stabilizarii cunoștințelor dobândite, al dezvoltării operațiilor gândirii și a capacităților creatoare ale elevilor.

În funcție de competent urmarita, exercițiile pot fi :exerciții motrice si exerciții operaționale.

Exercitiul este o metodă care poate fi practicata pe tot parcursul școlarității. Pentru ca exercițiul să-și realizeze scopul învățătorul e necesar să calauzeasca actanții, astfel ca elevii:

-să inteleaga rolul exercițiului recomandat

-să stie la ce pot recurge pentru rezolvarea lui (regulă, principiu);

-să înțeleagă modelul acțiunii;

-să-l repete de câteva ori, pentru a-l însuși;

-să rezolve exercițiile în mod succesiv de la cele usoare la cele cu un grad ridicat complexitate

-să dispuna de verificări, după rezolvare.

Jocul de rol admite că fiecare participant, să se comporte că o altă persoană. “Actorul”va experimenta comportarea și reacțiile unei persoane aflate într-o altă conjunctură de viață. Temele sugerate vor fi, în mod obligatoriu, în raport direct cu universul copiilor. 
Constituirea jocului de rol este o capacitate de analiză a unor condiții– problema, cu implicații în zona morală, care doresc din partea privitorilor manifestarea și demonstrarea în forme proprii vârstei, a unor atitudini. 
Jocul de rol are consecințe potrivite în mai multe direcții: 
-dezvoltă competență de comunicare, de ascultare; soluționarea unei probleme; 
-îi pune în ipostază să caute alte soluții de clarificare a unei probleme. 
Este o activitate realizabilă și la școlarii mici, cu anumite schimbări. 
Jocul de rol este socotit o componentă esențială a jocurilor de simulare potrivite copiilor din ciclul primar, deoarece ei dețin potențial necesare pentru prezentarea de roluri. 

METODE MODERNE DE ÎNVĂȚARE ACTIVĂ

“Invățarea activă înseamnă, potrivit dicționarului, procesul de învățare adaptat intereselor/ nivelul de percepere/ nivelul de crestere al participanților la proces. În planul învățării active, se pune accentual pe formarea unor comportamente, de altfel perceptibile :

elevul e dinamic, răspunde la întrebări, participa la activități;

are propriile sale pareri, propune noi interpretări;

devine apt să utilizeze o strategie de învățare într-o oarecare instanță de învățare;

în loc să fie inactiv , elevul executa sarcini care îl vor insoti la înțelegere;

lucrează eficace unii cu alții, își sporesc abilitățile de cooperare și ajutor reciproc.

Au un impact deosebit asupra elevilor fiindca au denumiri foarte ușor de memorat , insusiri ludice și prezentand alternative de învățare cu “priză” la copii.

Metoda cubului:

-este procedeu de lucru care poate fi utilizat individual, în perechi sau în grupuri pentru tratarea a unei situații nesigure , prin apelarea la gândirirea elevului;

-invatatorul solicita elevilor să descrie o anumita notiune sau temă prin strabaterea partilor cubului. Este preferabil să urmareasca succesiunea prezentată pentru că aceasta îi directioneaza pe elevi în mod gradat spre o judecata complexă.

Etapele acestei metode se potrivesc celor 6 parti ale unui cub:

Descrie! –determina o idee un concept

Compară! –constata asemănări și deosebiri

Asociază! – la ce te face să te gândești?

Aplică! – ce utilizare poate avea?

Analizează! –examinează conceptual din diferite puncte de vedere

Argumentează pro sau contra! – este bine/rău, util/nefolositor?

Fiecare indrumare de pe fața cubului necesita sarcini de rezolvat

Clasa imparte se în 6 echipe. Fiecare echipa are de rezolvat o sarcina din cele 6.

Un elev-expert va dirija dezbaterea utilizand fețele cubului. În acest timp invatatorul urmareste activitatea, intervenind doar atunci când apar erori sau pareri contradictorii.

Prezinta fața 1 a cubului, iar coechipeirii din grupa 1 mentioneaza ce au redat în fișă. Indica fața 2 a cubului și echipa 2 desprinde asemănări și deosebiri între Ileana-Cosânzeana și fata Genarului. Se arata fața 3 a cubului, “Asociază”, și sunt infatisate calitatile personajelor din lectura studiată. Grupa 4 prezinta solutile date la întrebări .Echipa 5 povesteste textul intocmit în completarea lecturii. Ultima echipa argumentează și justifica desenul creat si inspirat din Făt-Frumos – din – Lacrimă, de Mihai Eminescu.

In incheierea activitatii se fac evaluari asupra participării la activitate.

In concluzie lucrulpe grupe, presupune conlucrare. Fiecare ajuta e cu cate o parere , o idee, din care se aleg și se concretizează cele mai bune. Prin brainstorming, s-au inlaturat astfel barierele și s-a usurat asocierea cat mai independenta a ideilor, folosind astfel la maxim resursele inconștientului.

Fiecare copil a devenit coechipier în echipa în care a considerat că-și poate valorifica calitatile, valorificându-le astfel la capacitate maxima (de ex., un copil este priceput la desen, el poate fi membru al grupei 6).

Invatatorul doar a urmarit activitatea, fără a intervenii sau judeca opiniile elevilor, iar aceștia au dat drumul liber inventivitatii și creativității.

Exemplu :Capra cu trei iezi,de Ion Creanga la clasa a II-a

Explozia stelara este o metoda de activare a creativitatii,un procedeu de destindere a copiilor ce se sprijina pe emiterea de intrebari pentru solutionarea unor probleme si aflarea raspunsurilor.

Elevii dispusi in semicerc recomanda tema de rezolvat. Pe o stea mare se noteaza sau deseneaza tema principala . Pe cele 5 varfuri se noteaza cate o intrebare de tipul CE,CINE,UNDE,DE CE.CAND,iar 5 elevi din echipa scot cate o intrebare.

Fiecare elev din cei 5 isi iau 3-4 colegi,grupandu-se in cinci echipe. Echipele colaboreaza in elaborara intrebarilor.

La terminarea timpului,elevii se reintorc in cerc langa steluta mare si prezinta intrebarile elaborate. Ceilalti membrii ai grupurilor raspund la intrebari sau emit intrebari la intrebari.

Se apreciaza munca copiilor, stradania acestora de a redacta intrebari corecte ,precum si modul de colaborare,interactiune.

Exemplu: Alba-ca-Zapada,de Fratii Grimm

Aplicatie clasa 0

Cine?

Ce ? Când?

De ce? Unde?

Metoda palariilor ganditoare

Palaria albastra este raspunzatoare cu verificarea discutiilor ,scoate concluzii-clarifica /selectioneaza

Palaria albaposeda informatii despre subiect ,face legaturi ,prezinta informatia –informeaza

Palaria rosie isi arata trairile fata de personajele intalnite –spune ce simte

Palaria neagra obiecteaza, infatiseaza posibile pericole ,primejdii-recunoaste greselile

Palaria verde propune rezolvari noi la probleme, cauta solutii –gaseste solutii noi.

Palaria galbena este nascocitorul gandirii pozitive ,urmareste optimist noi sanse, redacteaza sfarsitul –incearca sa gaseasca beneficii

Exemplu: ”Fata mosului si fata babei” de Ion Creanga,

Aplicatie practica la clasa I

Pălăria albă –nareaza pe scurt povestirea;

Pălăria albastră –prezint-o pe fata mosului in opozitie cu fata babei;

Pălăria roșie indica cum fata mosului își iubea tatal si mama;

Pălăria neagră –obsearva atitudinea fetei mosului cand aceasta a trebuit sa plece de acasa;

Pălăria verde –gaseste solutiice ar fi trebuit sa faca fata ca baba sa o indrageasca ..

Pălăria galbenă –imagineaza-ti alt final al textului:

Metoda cadranelor este un procedeu de rezumare și recapitulare a unui conținut

informațional necesitând participarea și implicarea elevilor în cunoasterea acestuia. Cum se aplica? Se imparte foaia de hartie în așa fel încât să avem patru cadrane:I IIIII IV

Elevii citesc / ascultă un text. apoi vor rezolva cerintele din cele patru cadrane.

Activitatea se poate realiza atât frontal cât și pe echipe sau individual.

Exemplu:

Aplicatie practica clasa a-II-a

Completează:

Metode active de evaluare

Diagrama Venn

Se utilizeaza cu eficacitate maxima in activitatile de observare ,povestiri,jocuri didactice, convorbiri.

Are ca scop recapitularea cunostintelor- reorganizarea idelor unui continut abordat.

Etape:

-.Anuntarea sarcinii de lucru

-.Felul activitatii in pereche sau in grup

-.Activitate frontala

Exemplu: Alba- ca -Zapada ,de Fratii Grimm

Aplicatie practica clasa a-II-a

Gasiti calitatile care o caracterizează numai pe Albă ca Zăpada și notați-le în primul cerc și pe cele care corespund Mamei vitrege în al doilea cerc:

frumoasă ascultătoare

urâtă vitregă

bună harnică

orfană rea

invidioasă iubitoare

Se lucrează frontal: Daca sunt insusiri comune celor două personaje notați-le în locul în care cele două cercuri se intersectează: (frumoasă)

Metoda ciorchinelui este posibila utilizarea ales în faza de reactualizare a continuturilor studiate anterior, sau în etapa de reamintire  copiii fiind pusi în ipostaza de a stabili legaturi între notiunile  invatate de a se implica dinamic în procesul de gândire.  Tehnica de predare – învățare menită sa stimuleze elevii să judece independent și să incurajeze crearea legaturilor intre idei este un procedeu de a executa asocieri de idei sau de a darui noi sensuri notiunilor dobandite anterior.

Ciorchinele poate fi realizat individual sau ca munca de grup. Elevii sunt solicitati să scrie cât mai multe cuvinte sau expresii care le vin în gand  despre tema aleasa pâna la terminarea timpului, iar cuvintele (ideile) vor fi prinse prin linii de ideea centrală.

La terminarea sarcinii se va discuta întreaga structură cu demonstratiilede rigurozitate . Atragerea întregii clase la executarea “ciorchinelui” este lansată ca o instigare și determină o competitie de a descoperi noi conexiuni legate de tema propus.

Exemplu: Alba-ca-Zapada,de Fratii Grimm,

Aplicatie clasa a-II-a

Diamantul si piramida povestirii este metoda foarte atagatoare și importanta pentru

elevi deorece cu ajutorul ei , copiii recapituleaza ideile principale ale textului.

Se poate desena o piramida după următoarea schema:

un cuvânt pentru locul de desfășurare;

2 cuvinte personajul principal;

3 cuvinte pentru calitatile lui ;

4 cuvinte pentru faptele lui ;

Exemplu:Capra cu trei iezi de Ion Creanga

Aplicatie practica clasa I

Speriat – neputincios

asculta,-plange –ascunde

Iedul mezin este ascultator

Casa

Cu aceste cuvinte se realizeaza piramida dar reluat descrescător se obține și « diamantul ».

Ghicitorile

Sunt metode didactice de activare a creativitatii, in care se descrie intr-un mod metaforica un lucru , o fiinta, un fenomen.

Impulsoneaza creativitatii si exersarea capacitatii de a exprima expuneri concise ale infatisarilor caracteristice,insemnate ale fiintelor,fenomenelor,lucrurilor care ii preocupa

Tipuri de ghicitori- ghicitori de expunere

-ghicitori cercetare

– ghicitori de confruntare

-ghicitori de generalizare

– ghicitori scriitoricesti

-ghicitori muzicale

-ghicitori eliptice

Exemple: Clasa pregatitoare

La bunicuta prin padure

Singurica am plecat

Cosuletul cu mancare

Mama mi l-a dat.

Cine merele de aur

Le-a pazit sa nu le fure

O pasare inaripata?

Stii un martinica cu coada-n cleste

Fiindca a vrut sa manance peste?.

A fost pacalit de o sireata

Si apoi a ramas fara coada ??!!

Ȋn ȋnvățământul primar, se intalnesc trei tipuri de procedee de evaluare:

Metode tradiționale (orale, scrise, practice)

Metode alternative/ complementare (Portofoliul, Proiectul, Autoevaluarea)

Metode moderne/ interactive Diagrama Venn, Ciorchinele, Piramida).

Metode tradiționale (Probe orale/scrise)

Analiza orală este folosită cu precădere ȋn ȋnvățământul primar și se realizeaza prin ȋntrebări-răspunsuri și prin realizarea unor sarcini de rezolvat oral sau ȋn scris. Este utilizată ca verificare zilnica sau parțial, pe parcursul programului de activitate.

Avantaje:

Infatiseaza un mijloc util și eficient de evaluare;

Evaluează performanțele scolarilor;

Ingaduie tratarea diferențiată;

Are un nivel ȋnalt de interactivitate.

Dezavantaje:

Are autenticitate redusă;

Necesita mult timp;

Dezavantajează copiii emotivi și pe cei care redacteaza mai greu răspunsurile.

Metode alternative/ complementare (Portofoliul)

Portofoliul este un procedeu complex de evaluare și poate fi socotit o “carte de vizită” a scolarului care detine progresele acestuia. Se intalnesc trei modele de portofolii: de prezentare; de progres; de evaluare.

Portofoliul de progres este organizat ca o mapa ce cuprinde : fișe de lucru, teste, desene, picturi, colaje.

Avantaje :

Prezinta o imagine de ansamblu asupra sarcinilor desfașurate;

Insufleteste copiii ȋn manifestarea personală;

Dezvoltă puterea de autoevaluare.

Dezavantaje:

Nu poate fi repede și ușor de evaluat;

Este dificil de evaluat, potrivit unui barem strict;

Necesita mai mult o evaluare calitativă decat cantitativă.

Metode moderne /interactive

Avantaje :

Sunt eficiente,îi stimulează și motivează,se impune să lucreze împreună pentru a atinge telul propus, au nevoie unul de celălalt pentru ajutor, lamuriri, dirijare,fiecare membru al echipei este responsabil de propria sarcina la realizarea scopului propus,grupurile de copii chibzuiesc asupra parteneriatului lor hotarasc asupra felului de îmbunătățire a eficacitatii acestui tip de activitate,dezvoltă insusiri interpersonale în cadrul grupului și al clasei.

Dezavantaje:

folosirea unor tehnici moderne de activitate ocupa mult timp din oră; cu pregatirea,impartirea sarcinilor poate starni gălăgie; unele dintre ele sunt greu de utilizat datorită dimensiunilor mari de cunoștinte ce se cuvine a fi transferate odată cu învățarea unor continuturi noi; utilizarea lor este condiționată și de calitatea clasei sau și atentia elevilor.

Capitolul V: Proiectarea și experimentarea efectului educativ al poveștilor în cadrul instructive educativ

Programa școlara de la ciclul primar nu include , în alcatuirea ei, lectura

suplimentară a elevilor., Chiar dacă nu există în planul de invatamant lectura , este foarte important să mentionam că, profesorul are indatotirea să calauzeasca lectura suplimentară a elevilor. Această datorie este stabilita de faptul că obiectivele urmarite in cadrul orelor de limba romana nu se realizează numai cu lectiile din manuale. De aceea, este indispensabila lectura suplimentară a elevilor, fără de care pregatirea lor nu este implinita.

Încheiem prin a mentiona că lectura reprezinta liantul dintre cele două lumi: copilăria și adolescența. Poveștile, povestirile, poeziile sustin crearea și dezvoltarea unui vocabular elevat, conturează caractere și modeleaza trăsături etice ce pot fi urmate.

În cercetare de fata am intentionat sa implementez in planul cadru de învǎțǎmânt al claselor I-IV, ca și disciplinǎ opționalǎ “lectura “pentru a observa dacǎ aceasta contribuie la formarea și dezvoltarea trasaturilor pozitive de caracter ale elevilor

5.1. IPOTEZELE CERCETǍRII

Studierea disciplinei opționle literatura pentru copii, contribuie la formarea limbajului și dezvoltarea vocabularului. Dacă elevii i dobandesc anumite notiuni în cadrul orelor de lectura, atunci acestia vor dezvolta competențe de aplicare a conținuturilor în situații diverse, vor crește performanțele școlare și vor determina încrederea în propriul potențial.

5.2.OBIECTIVELE CERCETǍRII

-Stabilirea nivelului de pregǎtire al elevilor implicați în cercetare

identificarea, promovarea și încorporarea metodelor de învățare activă la disciplina Comunicare în Limba Română pentru a mobiliza și stimula procesul instructiv-educativ;

evidențierea progreselor înregistrate de elevi în urma aplicării metodelor de învățare activă și interactivă;

formularea unor propuneri și sugestii de optimizare a procesului instructiv-educativ;

manifeste curiozitate și interes pentru lectura unor texte literare variate

să-și formeze deprinderi și atitudini pozitive față de actul lecturii

5.3. ELABORAREA PROIECTULUI CERCETǍRII

Am ales să desfășor această activitate de cercetare cu două clase de elevi apaținând aceleiași școli, Scoala Gimnazială “Radu Popa “și Structura- Scoala cu Clasele I-IV Hetiur : grupul experimental (G.E) și grupul de control (G.C), profilul acestor grupuri fiind asemănătoare sub raportul unor caracteristici, pentru ca intervenția factorilor exeriori, necontrolați să fie cât mai minima, iar factorul experimental, aplicat grupului experimental, să se evidențieze cu expresiv.

Clasa la care se aplică investigația – grupul experimental- asupra căreia se va acționa cu ajutorul factorului de progres, metodele de învățare activă și interactivă, este formată din 22 elevi (16 băieți și 6 fete), din clasa a II-a , de la Școala Gimnazială „ Radu Popa”, Județul Mureș, învățătoare Bacisor Diana Emilia . Acești elevi au frecventat grădinița în proporție de 80%, si clasa pregatitoare Restul elevilor nu au mers zi de zi la grădiniță sau au absentat săptămâni întregi din motive familiale.

Grupul de control, folosit ca martor în care nu se intervine în mod special pe perioada experimentului, este reprezentat tot de 22 elevi (9 băieți și 13 fete), din clasa a II-a de la Scoala Primara Hetiur , a doamnei învățătoare Crisan Simona. Și elevii care fac parte din grupul de control au frecventat grădinița aproximativ în aceeași proporție cu cei din grupul experimental.

Astfel sunt satisfacute cerințele cercetării psihopedagogice privind componenta similară a celor două grupuri: grupul experimental, respectiv grupul de control.

Variabila independentǎ – o reprezintǎ exersarea actului vorbirii, exerciții de

îmbogǎțirea vocabularului, consolidarea și evaluarea cunoștințelor însușite.

Variabila dependentǎ – competențele elevilor de a intrebuinta noțiunile studiate, rezultatele școlare ale elevilor, cresterea încrederii în propriul potențial.

La baza cercetǎrii didactice s-a gasit un ansamblu metodologic în a cǎrui alcatuire gǎsim :

-experimentul pedagogic ;

-observația directǎ ;

-probele de evaluare oralǎ și scrisǎ.

Dintre acestea, experimentul pedagogic a infatisat principala metodǎ de investigare aplicata în cercetare, având urmǎtoarele particularitati : natural, colectiv, clasic.

Experimentul constă în verificarea ipotezelor exprimate de către cercetător. Crearea probelor, a conținutului de informație și exercițiu care intervin în experiment infatiseaza o etapă foarte importantă a acestuia. Este important ca testele să fie simple, să includă date exacte, bine determinate și distincte unele de altele.

Metoda observǎrii sistematice este o metodă situata întodeauna pe primul loc într-o cercetare. Ea se recunoaste în două forme: spontană și provocată. Observarea spontană este făcută ocazional, fără a fi indrumata de o idee gandită, în timp ce observarea provocată este făcută in vederea de a verifica acuratetea unei presupuneri. Observarea culege fapte, așa cum se prezintă ele, brusc, natural, realizind funcția sa specifică aceea de strangere a datelor. Ea se indeplineste cu ajutorul Fără observare nu este realizabila utilizarea nici unei alte metode de strangere a datelor unei cercetări.

Aceasta metoda ingaduie nu numai colectarea de date, ci și recunoasterea de probleme ce trebuie rezolvate, emiterea de ipoteze, gasirea de soluții. Aplicarea metodei mi-a transmis date importante care mi-au ingaduit cunoașterea personalitații elevilor, a studiului de dezvoltare pe plan rational, socio-afectiv, asigurându-mi o bună indrumare în gasirea celor mai eficiente căi și mijloace de formare și dezvoltare trasaturilor pozitive caracter.

Observarea și experimentul sunt într-o strânsă conexiune, nu există una fără cealalta. Diferenta dintre cele două metode se afla în faptul că observarea are ca scop depistarea comportamentului și reacțiile elevilor fără nici un demers din partea cercetătorului. Iar experimentul supune schimbarea intenționată a situatiilor de ivire și desfășurare a fenomenelor.

Probele de evaluare orale și scrise au avut rolul de a consemna cât mai obiectiv dezvoltarea elevilor din eșantionul experimental și cel de control.

Elementele caracteristice ale evaluării sunt:

– executa evaluarea în situații foarte asemănătoare conditiilor experimentale;

– consemnarea comportamentului declanșat la subiect este precisă și obiectivă;

– comportamentul mentionat e masurat statistic prin raportare la cel al unui grup determinat de indivizi;

– telul final al evaluării este ierarhizarea subiectului analizat, prin referirea la grupul de referință;

La fel cum între observare și experiment există o inlantuire , tot așa există și între experiment și evaluare o comparare:

“Experimentul: – “unealta” de cercetare;’

-situația este dependenta unei variații sistematice;

determinarea unei relații cauză – efect;

nu urmareste judecata de valoare, masurarea.

Probele de evaluare:

instrument de evaluare;

situați standardizată;

sesizeaza diferențe individuale și analizeaza evaluarea acestor deosebiri.”

Dintre acestea, experimentul pedagogic a infatisat principala metodă de analizare în cercetare, metoda observării sistematice a avut drept cauza observarea comportamentului și legaturile elevilor, iar testele orale și scrise au avut scopul de a nota cât mai real transformarile elevilor din eșantionul experimental și cel de control.

Datele statistice sunt notate în mod succint prin indicii, tabele și grafice.

5.4 ORGANIZAREA CERCETARIIPEDAGOGICE

Cercetarea de față, fiind una experimentală, respecta cele trei faze ale experimentului, constituite ca etape de sine stătătoare.

Etapa preexperimentală/constatativă/pretextul- cu scopul de a decide nivelul depregătire prezent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la grupul experimental, cât și la cel de control.

Etapa experimentală/aplicativă-se instituie variabila independentă la nivelul grupului experimental.

Etapa postexperimentală/etapa de control/posttextul-constă în utilizarea probelor de evaluare pentru grupul experimental, respectiv grupul de control.

5.4.1 Etapa constatativă

Etapa constatativă reprezintă etapa premergatoare intervenției factorului de progres.

În inceputul anului școlar 2014/2015,in cadrul unității de învățare “In lumea povestilor ” s-a dat un test de evaluare inițială la disciplina Limba română-lectura , atât grupului experimental reprezentat de clasa a II-a a Școlii Gimnaziale “ Radu Popa” (clasa la care lucrez), cât și grupului de control, reprezentat de clasa a II-a, a Școlii Primare Hetiur a doamnei profesor pentru învățământul primar, Crisan Simona.

Testul administrat în această fază a experimentului a avut următoarele obiective:

1.. Dezvoltarea capacității de receptare a textului literar

2. Dezvoltarea capacității de exprimare literară

4. Dezvoltarea capacității imaginative și creative

5. Dezvoltarea motivației și a interesului pentru lectură

Timpul total de lucru a fost de 45 de minute.

Pentru ca evaluarea progresului școlar să-și atingă scopurile propuse, am recurs la evaluarea calitativă, de tip descripitiv, realizată pe baza descriptorilor de performanță, ce oferă datele necesare reglării procesului de învățare.

Descriptori de performanță:

Barem de corectare

Evaluare initiala

clasa a-II-a

1. Recunoaște personajele următoare:

__________________________________________________________

__________________________________________________________

__________________________________________________________

__________________________________________________________

2. Câte surori vitrege avea Cenușăresa ?

a) 5 b) 2 c) 10 d) 3

3. Cum este Cenușăreasa , bună sau rea ?

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

____________________________________________________________

____________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

4. I se spunea Degețica deoarece :

a) era cât un deget b) o durea un deget c) s-a tăiat la un deget

5. Obiectele piticilor din povestea Albă ca Zăpada erau mici. Cum le spune

scaun – __________________ pat – ______________

lingură – ___________________ mătură – ______________

farfurie – _____________ ciocan – _________________

6. Eu spun una tu spui multe!

fata-…………………. par-………………..

măr – ____________ pitic – ______________

oglindă – _______________ pat – ______________

7. Rescrie corect propozițiile:

Piticiimuncescînmină.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

____________________________________________________________

____________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Mamavitregăerarea.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

____________________________________________________________

____________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Fataafostsalvatadaprint.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

____________________________________________________________

____________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

8. Pune cuvintele în ordine pentru a obține o propoziție corectă:

împărătesei era Oglinda fermecată .

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

____________________________________________________________

____________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Rezultatele au fost contabilizate conform fișei de înregistrare, astfel:

5.4.2 PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOROBȚINUTE LA EVALUAREA INIȚIALĂ

Pentru vizualizarea datelor obținute în urma aplicării testelor, s-a folosit matricea itemi/elevi, dezvoltatǎ de I.T.Radu (Teorie și practicǎ în evaluarea eficienței învǎțǎmântului; Evaluare în procesul didactic. ) Rezultatele obținute au fost convertite în calificative astfel: pentru punctaj între 20-24 puncte, calificativul FB (foarte bine), pentru punctaj între 15-19 puncte, calificativul B (bine), pentru 10-14 puncte, calificativul S (suficient), iar sub 9 puncte, calificativul I (insuficient).

Prezentarea rezultatelor testului de evaluare inițială pentru

grupul experimental

1.1.Tabel analitic cu rezultatele obținute de grupul experimental la evaluarea inițială

1.2.Tabel sintetic cu rezultatele obținute de grupul experimental la evaluarea inițială

1.3.Tabel sintetic cu rezultatele obținute de grupul experimental la evaluarea inițială

Fig 1.1

2.Prezentarea rezultatelor testului de evaluare inițială pentru grupul de control: 2.1.Tabel analitic cu rezultatele obținute de grupul de control la evaluarea inițială

2.2.Tabel sintetic cu rezultatele obținute de grupul de control la evaluarea inițială

2.3.Tabel sintetic cu rezultatele obținute de grupul de control la evaluarea inițială.

Fig. 1.2. Reprezentare comparativă privind calificativele elevilor din cele două grupuri în urma aplicării testării inițiale.

Fig. 1.3

În urma aplicǎrii testului inițial am remarcat cǎ nivelul de pregǎtire al celor douǎ eșantioane diferǎ destul de semnificativ, ponderea calificativelor mai mari fiind în favoarea elevilor din eșantionul experimental. Analizând rezultatele obținute de elevii din eșantionul de control, pot spune cǎ au un nivel de cunoștiințe destul de scǎzut, nu răspund în propoziții, și nu înțeleg cerințele testelor, având nevoie de foarte multe explicații pentru rezolvare, nu respectă cerințele (de exemplu au copiat propozitiile legate nu le-au despartit in cuvinte) și au un vocabular foarte slab dezvoltat.

Puncte tari

S-aurmărit stabilirea nivelului de pregătire a elevilor la inceputul semestrului I la clasei a-II-a., acest test implica un nivel mediu de dificultate și nu depășește sfera conținuturilor reactualizate la orele de curs.

Din analiza testelor am observat că majoritatea elevilor au recunoscut personajele din povesti, au încercuit litera corespunzatoare raspunsului corect. Un număr destul de mare de elevi au stiut semnificatia numelui „Degetica”si cum era „ Cenusareasa” raspunzand in propozitii

Toți elevii se pot exprima în scris, pe o temă dată, dar sunt și elevii care nu obsearva scrierea literelor „în oglindă” .

Puncte slabe

Elevii care s-au descurcat mai greu si au avut rezultate mai slabe au fos cei dar au fost care au încurcat imagini ce denumeau personajele, nu au raspuns in propozitii, nu au scris corect cuvintele care determinau „mai multe”, „alintate” sau la rescrierea propozitiilor au intampinat unele greutati .

Măsuri ameliorative

Pentru elevii care la unii itemi au înregistrat calificative de suficient și insuficient se vor lua măsuri de recuperare :

Sarcini de lucru diferențiate (exercitii pentru recuperare/dezvoltare);

Redactarea unor fișe de lucru, care urmăresc rezolvarea unor cerinte de la general la particular și de la noțiuni mai simple, la cele mai complexe;

Verificarea continuă și periodică a tuturor elevilor prin teste care urmăresc mai multe categorii de itemi: subiectivi, obiectivi și semiobiectivi

Etapa experimentalǎ

Funcția diagnostică a evaluării inițiale s-a manifestat, pe de-o parte, în inventarierea achizițiilor existente la începutul semestrului I, iar pe de altă parte, mi-a indicat necesitatea unei noi abordări metodologice, menită să îmbunătățească activitatea de învățare, mai ales la grupul experimental unde sunt cinci elevi care au obținut calificativul S ( suficient) și doi elevi au obținut calificativul I (insuficient).

După această evaluare am stabilit anumite obiective, pe care mi-am propus să le ating, ca urmare a intervenției în cadrul grupului experimental cu variabila independentă, aplicând metode active și interactive.

Obiectivele propuse sunt: cultivarea limbajului oral și scris al elevilor, cunoașterea și folosirea corectă a limbii române; perfecționarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale, cum sunt cititul, scrisul și exprimarea corectă; formarea și perfecționarea deprinderilor practice de muncă; cultivarea creativității gândirii, al interesului și dragostei pentru citit, observarea si adoptarea unor trasaturi morale de caracter.

În aceastǎ etapǎ este momentul introducerii la eșantionul experimental a variabilei independente, exerciții pentru îmbogǎțirea vocabularului și exersarea actului vorbirii. În paralel activitatea eșantionului de control s-a desfǎșurat în mod obișnuit, exercițiile în acest scop realizându-se doar în cadrul orelor de limbǎ și literaturǎ românǎ, adicǎ fǎrǎ sǎ fie influențatǎ de variabila independentǎ.

De altfel, învǎțǎtoarea clasei de control urmǎrește doar obiectivele disciplinei și a activitǎților, neavând suficient timp pentru formarea, dezvoltarea și consolidarea limbajului si a creativitatii elevilor.

Au fost administrate celor douǎ eșantioane douǎ teste formative care au avut drept scop verificarea nivelului de asimilare și înțelegere a conținuturilor, dar și pentru adoptarea unor mǎsuri ameliorative.

Pentru a vedea nivelul de cunoștințe dobândite de elevi la disciplina optional lectura, am aplicat urmǎtorul test :

Testul administrat în această fază a experimentului a avut următoarele obiective

să înțeleagă semnificația globală a mesajului oral

să sesizeze sensul cuvintelor dintr-un enunț

să integreze cuvinte noi în enunțuri

să manifeste inițiativă și interes pentru a comunica cu ceilalți

să desprindă semnificația globală a unui tex să scrie corect litere, silabe, cuvinte

să manifeste curiozitate pentru lectură

Evaluare continua 1

1.Desparte în silabe următoarele cuvinte:

ursitoare -____________; broasca- _____________; soarta -____________ ;

frumoasă-____________ ; mânioasă-____________; adoarmă-_____________ ;

2.Taie ce nu se potrivește :

mac , trandafir , mașină , margaretă ;

mic , masă , mare , înalt ;

pisică ,mărgele , elefant , tigru ;

măr , cireașă , mătură , caisă

3. Formulează propoziții folosind cuvintele: împărăteasă, mânioasă, caleasca,

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

4. Dacă nu e așa , cum este ?

zi – ……………….. veche – …………….

alb – …………… cald – ………………….

slab – ……………… ușor – …………

5. Ordonează și scrie corect enunțul:

coadă , a ,ursul , fără , rămas;

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Tabel 3

Grup experimental

Diagrama 3 evaluare continuă

Fig.1.4

Tabel 4

Grupul de control

Diagrama 4 evaluare continua

Fig.1.5

Fig.1.6. Reprezentarea grafică a calificativelor pe grupe de elevi – evaluare continuă 1

Fig.1.6.

Testul administrat a avut următoarele obiective

-sa recunoasca personaje din povești, după imagini

– să manifeste interes pentru rezolvarea cerințelor propuse de învățătoare;

-să redea în manieră proprie , conținutul textului literar

-să desprindă semnificația globală a unui text;

-sa compare personajele negative cu cele pozitive;

-să-și formeze deprinderi și atitudini pozitive față de actul lecturii

Evaluare continua II

1.Recunoaste din ce poveste face parte imaginea si scrie sub ea titlul povestii si trece numarul autorulul :

………………………………………………………… …………………………………………………..

……………………………………………………… ……………………………………………………………………….

.

…………………………………….. ….. …………………………………………………………….

Calin Gruia Ion Creanga Fratiii Grimm Charles Perrault

2.Câte fete avea împăratul din povestea “Sarea in bucate “de Petre Ispirescu și cum îl iubea fiecare din ele?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3.Povestiți cum a fost salvata Scufita Rosie.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

4.Scrie cate un cuvant in fiecare spatiu, care sa contina grupurile de litere invatate :

5. Cu care personaj din lecturile studiate ți-ar plăcea să semeni? Cu care nu ți –ar plăcea să te identifici? Argumentează! Desenează mai jos acele personaje.

DA NU

Descriptori de performanta

În urma aplicǎrii acestui test de evaluare formativ, eșantionul experimental a obțiut urmǎtoarele rezultate:

Tabel nr.5

Esantionul experimental a optinut rezultatele

Diagrama 5

Fig. 1.7

Tabel 6 esantion de control

Eșantionul de control a opținut urmǎtoarele rezultate :

Diagrama 6

\

Fig.1.8

Reprezentarea grafică a calificativelor pe grupe de elevi – evaluare continuă

Fig.19

Etapa postexperimentalǎ

La sfârșitul experimentului, am aplicat celor douǎ eșantioane un test de verificare identic,. Scopul acestui test este de a confirma sau a infirma rolul important pe care îl are studierea literaturii pentru copii, ca disciplinǎ opționalǎ pentru clasele I-IV , din aria curricularǎ Limba și literatura românǎ aplicat grupului experimental pentru recuperarea pre-achizitiilor care trebuiau însușite în grǎdinițǎ să-și formeze deprinderi și atitudini pozitive față de actul lecturii, să redea prin cuvinte proprii secvențele dintr-un text literar ,să exprime trăirile interioare ale personajelor din text, să deosebească însușirile obișnuite de cele neobișnuite,să dobândească informații despre scriitori.

In continuare voi stabili modul de evoluție al eșantioanelor si voi compara rezultatele dar si progresul inregistrat de cele doua grupuri in stabilirea eficienței studierii lecturii in ciclul primar.

Obiectivele urmarite in cadrul testului final au fost

-să înțeleagă semnificația globală a mesajului oral si sa raspunda cerintelor formulate;

-să distinga sensul cuvintelor dintr-un enunț;

-să gaseasca sensurile unor cuvinte din textul literar

-să manifeste curiozitate și interes pentru lectura unor texte literare variate

-să-și formeze deprinderi și atitudini pozitive față de actul lecturii

TEST DE EVALUARE FINAL

Clasa a II-a

Citește textul de mai jos pentru a răspunde cerințelor:

Femeia a sădit bobul de orz și îndată a răsărit o floare. În mijlocul florii se afla o fetiță , nu mai mare de un deget și de aceea a numit-o Degețica. Ziua, ea plutea pe o petală de lalea așezată într-o farfurie cu apă.

1. Răspunde la următoarele întrebări, pe baza textului dat:

a) Ce a sădit femeia?

___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

b) Cum se numea fetița din mijlocul florii ?

___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

c) Unde plutea Degețica. ?

___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2.Recunoaște opera, autorul și personajul:

Buratino se intorcea acasa bucuros. In pumn tinea strans cei cinci galbeni primiti de la vicleanul Carabas-Barabas.

Opera: ……………………………………………………………………………………………………………..

Autorul: …………………………………………………………………………………………………………….

Personajul: …………………………………………………………………………………………………….

B )Intr-o noapte, pe cand sedea in patucul ei, pe un ochi de fereastra spart a intrat o broasca. Broasca era urata, mare si jilava.

Opera: ………………………………………………………………………………………………………………

Autorul: ……………………………………………………………………………………………………………

Personajul: …………………………………………………………………………………………………….

c)Cica era odata un om grozav de lenes. Se spune ca de lenes ce era, nici imbucatura din gura nu si-o mesteca.

Opera: ………………………………………………………………………………………………………………

Autorul: ……………………………………………………………………………………………………………

Personajul: …………………………………………………………………………………………………….

3. Desparte în silabe cuvintele : orz, florii, farfurie.

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4.Scrie cuvinte cu înțeles asemănător pentru : bucurie, drapel, se află.

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

5.Alcătuiți propoziții în care cuvintele „poarta”, „ceară”, „mic” să aibă sensuri diferite.

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

6.Alcătuiește o propoziție în care să se afle și cuvântul : într-un, intr-o, s-au, sau, s-a, sa

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

7. Scrie trei propoziții la sfârșitul cărora să folosești : ,, ? ‘’ , ,, ! ’’, ,, .  ‘’

_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Descriptori de performanta

Pentru același test aplicat la sfârșitul experimentului rezultatele obținute au fost :

Eșationul experimental :

Descriptori de performanta

Esantion de control

III.7. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor

Rezultatele obținute în urma evaluării finale de către cele două eșantioane experimentale au fost sintetizate în tabelul următor:

Rezultate evaluare finala esantion experimental

Fig.2.0

Rezultate evaluare finala esantion de control

Fig.2.1.

Rezultatele testării pe parcursul experimentului la evaluarea finală

Fig.2.2

Comparând rezultatele obținute la evaluarea finală, se observă că la grupul experimental procentul calificativelor de FB a crescut cu 27,27% față de etapa inițială, că nu mai există calificative I, iar cel de de S este cu 13,63% mai mic ceea ce îmi demonstrează eficiența metodelor aplicate. Deși grupul de control au continuat „calea” tradițională, se observă de asemenea că, deși ponderea calificativelor de FB și B a rămas aproximativ aceeași, calificativele de Ssi I s-au redus cu mai mult de 50%.

Se constată că performanțele elevilor clasei experimentale sunt superioare celor ale elevilor clasei de control, care, inițial aveau aproximativ același nivel de pregătire în ceea ce privește bagajul de cunoștințe, drept pentru care putem spune că obiectivele propuse au fost atinse, iar ipotezele sunt valide.

Fig.2.3

5.4.3 Etapa de verificare la distanță

Este etapa care are rolul de a stabili soliditatea, durabilitatea și trăinicia achizițiilor dobândite în condițiile anumitor investiții de timp și de energie.După testarea finală am scăzut cantitatea metodelor activ-participative în cadrul lecțiilor, am renunțat la jocul didactic, am trecut la o predare tradițională bazată pe transmiterea informației, pe receptare și aplicare teoretică a cunoștințelor din partea elevilor. Am observat că noțiunile însușite și consolidate în perioada experimentală sunt bine „ancorate” în sistemul de cunoștințe al elevilor, dar participarea și implicarea lor în desfășurarea activităților la ore a suferit o curbă descendentă, elevii manifestându-și dorința de a reveni la „jocurile învățării”. Acestea m-au convins încă o dată de rolul și de importanța metodelor activ-participative în cadrul lecțiilor pentru asigurarea feed-back–ului în cadrul fiecărei secvențe educaționale.

CONCLUZII

Lumea copilăriei este una fabuloasă, plin de fuziune sufletească, o lume în care până și jucăriile se trezesc la viață, datorită fortei imginative a copilului care formează și deformează după bunul plac, inventându-și propriul său basm.

Cromatica, naturalețea, grația cu care copilul realizează o lume de poveste fac din el un sever judecător al celor care compun pentru copii. Lumea fantastică din aceste de cărți trebuie să fie pe placulinimioarelor celor mici, căci ei înțeleg că solemnitatea jocului trebuie să se împleteacă armonios cu melancolia, delicatețea, gluma universului uman, tâlcuite într-un limbaj firesc, ușor de înțeles, dar plin de voiciune atât de reprezentativ vârstei copilăriei. În caz potrivnic copilul va răspunde: îmi place/ nu-mi place, mă plictisește. Cu alte cuvinte nu e suficient doar măiestria, diversitatea stilurilor unui astfel de scriitor trebuie, cu convingere, să atingă și psihologia infantilă.

La vârsta basmului, fabulosul este cel care transformă viața copilului trasându-i personalitatea prin efectul exercitat asupra sa și care îi dirijează sensibilitatea, creativitatea și chiar aptitudinile.

În lumea basmelorconvingerea despre viață este micșorată astfel personajele se împart în pozitivi și negativi, favoriți sau antipatici. Personajul pozitive iscusit este cel preferat, la fel se întâmplă și în viață. Esența uman este prezentată copilului sub forma basmului sau a poveștii. Cei mici fiind puși față în față cu viața, cercetându-sepercepția adevăratei dimensiuni a lumii, așa cum o vor înțelege de acum înainte.

Literatura trasmițătoare de mesaje cu obiective formative își va pune inevitabil amprenta asupra copilului, de aceea e foarte important ca acest stil să fie scris cu artă, căci îi va modela definitiv existența.

De noi ține ca minunata lume a copilăriei să-și poată făurii mai departe calea dreptă spre maturitate, un argument în plus ca literatura pentru copii să sfârșească a mai fi o Cenușăreasăcolburoasă și uitată într-un raft de bibliotecă. Ea are prioritate și trebuie să-i susținem o demonstrarea la modul complex artistic, doar în acest fel se poate însufleți și stimula măiestria în această lume de reală frumusețe literară.

Contemporanitateapoate admite și o posibilă degradare a gustului pentru literatură, studierea literaturii nu implică o atingere virtuală, un calculator și câteva site-uri specializate, ci în primul rând legatura cu cartea, emoția pe care ți-o dăruiește cititul prin descrierea unor lumi pe care poți să le descoperi simțindu-te, ca un Gulliver într-o țară depărtatăce trebuie să fie descoperită. Fiecare lucru deslușit dinfilele unei cărți îl aservim curiozității și verificării. Asemeni eroilor din basmeplecăm spre teritorii străine, spre maturitate cu nădejde în gândirea umană, conștienți de piedicile pe care le avem de trecut, dar cu siguranță în reușita finală, la fel ca în basme.

Literatura pentru copii reprezintă un izvor inepuizabil de exemple frumoase de conduită oglindite în mici contraste între personaje, ne prezintă repercursiunile neascultării sau ascultării, hărniciei sau lenei, cinstei sau rușinea veridicității sau minciunii, ne oferăcaracteristicile pozitive ale unor eroi: tăria, curajul, onestitatea, cumpătul, devotamentul, loialitatea, dar și trăsături nevrednice ale unor personaje: necinstea, lenea, zgârcenia, lăudăroșenia, șiretenia,mândria.
Micii cititori participă cu tărie alături de eroii preferați ai operelor literare, sunt fericiți când aceștia înfrângpiedicile ivite în cale și se indispun când aceștia au de suferit.

Copilul este făuritorul propriilor imagini, naratorul fiind cel ce le sugerează verbal. Strădania copilului de a-și imagina și a pricepe nu poate fi concepută în afara unei exersărisusținute a memoriei, a gândirii, a voinței și a limbajului. Lecturile literare, prin conținutul lor abordabil , le înfățișează o multitudine de informații și practici umane, tipologii morale, trăiri și sentimente.

Grație faptului că literatura este recomandată copiilor, cu însemnătate artistică și abordabilitate adecvată vârstei, aceasta îi învață și îi pregătește intens pe elevi încă din primele clase.Literatura pentru cei mici este un izvor de desfătare, alcătuire de valențe estetice și morale sigure, dezvoltându-leaptitudinile frumoase și emotii deosebite, sau, dimpotrivă blamarea temei, lașității, cruzimii, incorectitudinii.

Dacă elevii isi însușesc de mici să obiceiul să citească, vor câștiga un nemărginit bagaj și un lexic bogat pentru viitorul lor, debutul celor mici în citirea unor opere literare cu ecou în inimile lor, sunt asemănătoare universului ce le este cunoscut, le dezvoltă intelectul, sensibilitatea și creativitatea.

Prin lectură ei află că literatura nu este doar frumoasă, dar îi transpune într-o lume “de basm”, că vor trăi intens alături de prinți, prinșese, de oameni iscusiți, de ființe cu puteri nemărginite.

BIBLIOGRAFIE

Albu.Emilia,Psihologia varstelor,pentru uzul studentilor ,2007

Bocoș, Mușata, Stan, Cristian, Eugenia, Someșan, Strategii didactice activizante în învățământul preșcolar și primar, Simpozion Interjudețean, Ediția a XII-a, Târgu Mureș, 2008

Buzasi ,Ion, Literatura pentru copii, Editura Fundatiei “ Romania de maine”, Bucuresti 1999

Cerghit,I,”Metode de învățământ”Editura Didactică și Pedagogică București 1983;

Chircev – Psihologie Pedagogică – E. D. P. – București, 1967, pag. 40

Cosmovici, A . (1996). Psihologie generală. Iași: Editura Polirom.

Cosmovici, A., Iacob, L. (1998). Psihologia școlară. Iași: Editura Polirom.

Damșa I. ,T.M. Damșa, Z. Ivănuș (1996). Dezvoltarea vorbirii copiilor din ciclul primar. București: Editura Didactică și Pedagogică,

Drăgan, Ion, Nicola, Ion, „Cercetarea psihopedagogică”,Târgu-Mureș, Editura

Tipomur, 2003

Dumitru,I.A.”Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă”Editura de Vest Timișoara, 2001

Golu P., M. Zlate, E. Verza (1995). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogică

Mion Ionescu, Instrucție și educație, Vasile Goldiș University Press, Arad, 2005

Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Crețu, T.(1997). Psihologie. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Szekely Eva Monica, “Literatura pentru copii și tineri”, Editura Universității “Petru Maior”, Târgu – Mureș, 2006

Șchiopu, Ursula – Psihologia copilului – E. D. P. – București, 1967, pag. 54

Spirea, Izabela Elena: Basmul si importante lui in educatie, Edit.Ideea Europeana