Rolul Povestilor cu Continut Moral In Foramrea Conduitei Moral Civice a Prescolarilordocx

=== Rolul povestilor cu continut moral in foramrea conduitei moral-civice a prescolarilor ===

UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Rolul poveștilor cu conținut moral în formarea conduitei moral-civice a preșcolarilor

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,

Conf.univ.dr. MIHAI ANDRONE.

Student,

ARITON (PECHEANU) DIANA

Galați

2013

CUPRINS

Motto

Motivarea alegerii temei

Argument

CAPITOLUL I

CONDUITA CIVICĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

I.1. CONDUITA CIVICĂ – concepte generale…………………………………………………………. pag

I.2. PROFILUL PSIHOLOGIC AL COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ………. pag

I.3. CONDUITA CIVICĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ……………………………………………. pag

CAPITOLUL II

ROLUL LITERATURII PENTRU COPII ÎN EXERSAREA CONDUITEI CIVICE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

II.1. ROLUL LITERATURII PENTRU COPII

ÎN EXERSAREA CONDUITEI CIVICE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ………………….. pag

II.2. ROLUL POVEȘTILOR ÎN EXERSAREA CONDUITEI CIVICE…………………. pag

II.3. MODALITĂȚI DE EXERSARE A CONDUITEI CIVICE

PRIN INTERMEDIUL POVEȘTILOR……………………………………………………………… pag

CAPITOLUL III

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND ROLUL POVEȘTILOR ÎN EXERSAREA CONDUITEI CIVICE LA PREȘCOLARI

III.1. Ipoteza și obiectivele cercetării…………………………………………………………………..pag.

III.2. Metodologia cercetării………………………………………………………………………………pag.

III.2.1.Lotul de subiecți………………………………………………………………………. …………pag.

III. 2.2 Metodologia cercetării……………………………………………………………………….. pag.

III.2.3. Măsurarea………………………………………………………………………………………… pag.

III.2.3.1.Variabile……………………………………………………………………………….pag.

III.2.3.2.Instrumente……………………………………………………………………………pag.

III.3.Procedura…………………………………………………………………………………………….pag.

III.4.Analiza și interpretarea rezultatelor………………………………………………………..pag.

III.5.Concluzii……………………………………………………………………………………………..pag.

CONSIDERAȚII FINAL……………………………………………………………………………….. pag.

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………. pag.

ANEXE………………………………………………………………………………………………………….. pag.

MOTTO:

,,Copiii au mai mare nevoie de modele, decât de critici.”
Carolyn Coats

Motivarea alegerii temei

În această lucrare voi încerca să demonstrez că obiectivele educației preșcolare se pot realiza foarte bine utilizând poveștile în diferite activități integrate din grădiniță. Pornind de la ipoteza că poveștile contribuie radical la formarea personalității copilului voi demonstra că acestea contribuie cu precădere la formarea și dezvoltarea conduitei civice a preșcolarului. Acestea prezintă mari posibilități de a realiza ceva mai mult pe lângă ceea ce realizează părinții preșcolarilor, acasă.

Părinții au rolul primordial de a-și educa copiii. Dar în momentul în care ei vin în contact cu mediul preșcolar, nouă, ca educatoare ne revine sarcina deplină de a contribui la formarea caraxcterului și personalității fiecăruia, în parte.

În mediul familiar, copilul îi ia ca model, pe unul sau ambii părinți; aici, el aude și respectă niște replici directe, ca de exemplu: ,, Fi cuminte, salută, ascultă,să nu faci ce a făcut Ionel etc”., pe care, poate, el le respectă. În schimb, la grădiniță, prin intermediul activităților la care participă, în mod direct, preșcolarul are posibilitatea de a se autoeduca, de a diferenția binele de rău.

În acest sens am ales să cercetez dacă poveștile, la nivelul grupei, folosind diferite modalități ( metode moderne și metode tradiționale) sunt eficiente în exersarea conduitei civice la această vârstă.

Deci, am ales această temă pentru a demonstra teoretic (mai puțin) și practic (mai ales) necesitatea aplicării poveștilor în activitatea didactică cu preșcolarii cu scopul de a sublinia valoarea lor cognitivă, etică, estetică ce contribuie la formarea acelui tip de personalitate umană adecvat nevoilor actuale și viitoare ale societății noastre.

Cu toată invazia tehnologiei moderne, poveștile rămân în inimile celor mici. Înșiși marii povestitori și-au dat seama de potențele educative ale acestuia. Charles Perrault afirma în prefața volumului său de basme (1695) că cei aflați la o vârstă fragedă nu au limpezite noțiunile de bine și rău, de aceea este nevoie în copilarie de haina plină de vrajă și de mister a poveștii și a basmului. Ele stârnesc dorința copiilor de a se asemui cu cei buni și totodată teama de nenorocirile în care cad cei răi, datorită răutății lor. Pentru toate aceste motive, dar și pentru a le insufla copiilor plăcerea de a asculta povești mi-am ales această temă.

Copilăria tuturor generațiilor nu poate fi concepută fără lumea fabulosului oferit de povești. Ele dispun de un nesecat izvor de exemple pe care le putem oferi copiilor în întreaga activitate din grădiniță pentru a-i face mai buni, mai comunicativi.

Aceste formule de inceput, respectiv, de final ,, A fost odată ca niciodată” , ,, Și-am încălecat pe-șa, Și v-am spus povestea asta „ au rolul de a rolul de a capta atenția și dorința cititorului de a mai asculta sau citi povești.

ARGUMENT

Închid ochii și încerc cu nostalgie să-mi reamintesc de frumoasa noastră copilărie, când ascultam cu plăcere povești, spuse de părinți, bunici și educatoare. Eroii acestor povești de altă dată, Scufița Roșie, Făt- Frumos, Alba ca Zăpada, Ileana Cosânzeana, Harap Alb au fost înlocuiți treptat de eroi moderni ca Tom și Jerry, Megatron, Nemo, Shrek, Ed, Edd și Edy. Aceștia din urmă la fel de interesanți dar lipsiți de farmecul eroilor din povești.

Trebuie să recunoaștem, pe drept cuvânt, că mulți părinți nu mai găsesc timpul necesar pentru a spune copiilor, povești și că multe dintre acestea au fost închise în ,, cufărul uitării,,.

Cu ajutorul acestei lucrări cu titlu ,, Rolul poveștilor cu continut moral în exersarea conduitei civice„ îmi propun să deschid acest ,,cufăr,, și să evidențiez rolul important pe care îl are această componentă a literaturii pentru copii, poveștile, în formarea unei conduite moral- civice, la vârsta preșcolară.

De ce povești? Pentru că acestea sunt pline de sfaturi și povețe iar din întâmplările lor, copiii pot desprinde învățăminte necesare în formarea unui caracter și a unei conduite moral-civice pozitive.

Copiii preșcolari învață sa nu fie obraznici, neascultători ca Scufița Roșie, să nu fie răi ca vrăjitoarea sau ca mama vitregă, să fie curajoși ca Făt-frumos și fetițele își doresc, când vor crește să fie frumoase ca Ileana Cosâzeana…

Cu ajutorul poveștilor, copilul învață care sunt urmările unor fapte bune sau rezultatele unor fapte rele. În povești, se știe că apare, uneori, acea antiteză dintre bine și rău, dintre frumos și urât, dintre adevăr și minciună. De aceea, acesta trebuie învățat să facă diferențierea între calitate și defect și să aleagă întotdeauna ce este bine.

Putem să recunoaștem că unele personaje din povești pot fi îndrăgite de copii, fiind luate drept model pentru maturitate dar și faptul că unele pot crea emoții, teamă. De aceea, povestitorul trebuie să realizeze o variantă mai ,, zaharoasă,, pentru a nu fi indusă teama în sufletul copiilor.

Lumea în care trăim acum este în continuă schimbare și de aceea are nevoie de oameni care pot ține piept acestor probleme care uneori nu sunt așa cum ne dorim. Prin povești, copilul este pregătit să se descurce în diferite situații..

Lucrarea de față conține trei părți: două părți teoretice care au rolul de a defini, caracteriza și evidenția rolul conduitei morale în viața preșcolară, precum și modalitățile de realizare a acesteia, implicit rolul poveștilor, iar a treia parte va fi o parte practic – aplicativă care va cuprinde o cercetare practică privind rolul poveștilor cu continut moral în exersarea conduitei civice.

Lucrarea se va încheia cu o parte distinctivă în care voi expune considerații finale ale cercetării și în care voi expune o serie de propuneri și recomandări de eficientizare a activităților cu caracter civic, în care să se folosească poveștile care pot avea un caracter practic- aplicativ, cu rolul de a se putea forma caractere și conduite morale puternice, pozitive.

Poveștile contribuie la educația copiilor formând caractere și personalități puternice, ajutând copilul să capete curaj și moralitate. Altfel spus, poveștile centrează atenția către o viață pozitivă fără a se uita și de micile părți negative ale acesteia, devenind astfel suporturi în descifrarea unor taine, cu ajutorul cărora să lupte împotriva unor bariere reale.

CAPITOLUL I

CONDUITA CIVICĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

I.1. CONDUITA MORAL-CIVICĂ – concepte generale

,,Educația este un fapt social și individual în acelați timp. Este ceva care se întâmplă în jurul nostru și în acelați timp se întâmplă cu noi. De la naștere până la moarte, fiecare dintre noi este spectatorul și actorul acestui fapt.Fiecare om, prin cugetarea și simțirea lui, aduce o parte de modificare în ființa fiecăruia dintre semenii săi în parte și a grupului social în totalitatea sa.În același timp, fiecare acțiune, gândire sau sentiment individual, nu numai că influențează pe cei din jur, dar influențează și pe individul însuși de la care emană.’’(Constantin, Narly, 1980, 59)

Câteva concepții și definiții survenite de-a lungul timpului referitoare la acest termen :

a) Ioan Hrisostom: ,,A educa înseamnă… a-l crește pe copil moral și în evlavie, a-i modela inteligența, a forma un atlet pentru Cristos. Educația este asemenea unei arte însă artă mai mare decât educația nu există pentru că dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educației se săvârșește în vederea accederii la lumea viitoare.’’ (Ioan Hrisostom, Pr. D. Fecioru, 1937, 29).

Definiția oferită de către Ioan Hrisostom educației, deși clar subordonată unor finalități de ordin religios, surprinde necesitatea transformării și modelării personalității subiectului uman conform unui ideal.

b) I. Kant: ,, Educația este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare și moralizare a omului, iar scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil.’’(Kant, I., 1992, 17).

La fel ca și în cazul definiției precedente Kant, care în alt context afirma că omul devine om numai prin educație, surprinde și el necesitatea modelării naturii umane însă finalitatea acțiunii educaționale este formulată în termeni ce sugerează înțelegerea profundă a faptului că prin intermediul educației poate fi actualizat și valorificat deplin potențialul genetic al individului

c) Herbart:,, Educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuși, dezvoltându-i-se o multitudine de interese’’ (Herbart, J.F., 1976, 62).

Punctul comun al acestei definiții cu enunțurile precedente îl constituie conceperea educației ca acțiune de formare a omului, diferența constând, pe de o parte în sublinierea necesității unei dezvoltări multilaterale a acestuia iar pe de altă parte, în translatarea și adecvarea finalităților educației la nivelul specificului fiecărui individ.

,,Educația este un fapt social și individual în același timp. Este ceva care se întâmpla în jurul nostru și în același timp se întâmpla și cu noi. De la naștere și până la moarte, fiecare dintre noi este spectatorul și actorul acestui fapt.Fiecare om, prin cugetarea și simțirea lui, aduce o parte de modificare un ființa fiecăruia dintre semenii săi în parte și a grupului social în totalitatea sa. În același timp, fiecare acțiune, gândire său sentiment individual, nu numai că influențează pe cei din jur, dar influențează și pe individual însuși de la care emană…”(Constantin, Narly, 1980, 92)

,,Noi credem cu pasiune și cu minte lucidă în posibilitatea de a da tuturor oamenilor o educație intelectuală și morală pozitivă chiar din primii ani de viață, educație întemeiată pe activitatea dusă spre binele vieții terestre, pe participarea conștienta, fără ineres la efortul pentru progresul umanității într-o epocă istorică determinate.

Noi credem că (în secolul nostru), copilul trebuie educat cu scopul de a deveni un om deschis, activ, voios, care descoperă și construiește cu bucurie dezinteresată,(…) un om perfect conștient de viață scurtă a ideilor și operelor sale, om care este profund convins că ele sunt pozitive, necesare oamenilor ce vor veni în urma lui și vor merge mai departe.”(Lucio Lombardo Radice,1981,34)

d) Dewey: ,, Educația este acea reconstrucție sau reorganizare a experienței care se adaugă la înțelesul experienței precedente și care mărește capacitatea de a dirija evoluția celei care urmează.’’ (Dewey, J., 1972, 70).

Perspectiva oferită de J. Dewey este valoroasă prin faptul că surprinde atât procesul de organizare și reconstrucție prin educație a realității cu care individul interacționează cât și sensul evolutiv dirijat al modelării personalității umane.

Indiferent de sensul acordat conceptului educație putem constata faptul că definițiile prezentate spre exemplificare, indiferent de pozițiile filosofice și teoretice asumate, includ ca și componentă stabilă acțiunea organizată și deliberată de transformare și modelare a naturii umane.Modul de a concepe educația a cunoscut de-a lungul timpului accepțiuni variate , incluzând echivalarea acesteia cu dresajul (determinarea individului de a pune în joc, pe baza unor reflexe de tip condiționat, anumite moduri de gândire și acțiune ca urmare a apariției unor anumiți stimuli) sau îndoctrinarea și manipularea (acțiuni de tip persuasiv ce induc la nivelul individului strategii cognitive și acționale subordonate unor scopuri ce rămân mereu ascunse și străine intereselor acestuia).

,,Educația moral-civică este o componentă a educației în legătură cu care se poartă unele discuții controversate, unii autori pronunțându-se în favoarea acestei formulări, în timp ce alții abordează separat educația morală și separat educația civică.’’ (Călin,Marin, 1995, 87). ,, Optăm pentru educația moral-civică, luând în considerare numeroasele interferente ce se stabilesc între fenomenul moral și fenomenul civic al vieții sociale. Asocierea comportamentului moral cu cel civic nu este întâmplătoare. Este evident că cele două comportamente se asociază se sprijină și se condiționează reciproc, deoarece nu poți avea un comportament moral fără să respecți legitățile, tradițiile și valorile unei societăți, după cum nu poți avea un comportament civic dacă nu te conformezi valorilor, normelor, regulilor morale care guvernează viața comunității în care trăiește.’’ (Miron Ionescu, 2001,142). Educația moral-civica este o componentă extrem de complexă a educației, pentru ca pe de o parte efectele sale se repercutează asupra întregului comportament al individului, iar, pe de altă parte, comportamentul individului raportat din punct de vedere valoric la normele morale și prescripțiile juridice subordonează toate celelalte valori (științifice, culturale, profesionale, estetice, fizice, ecologice etc.). Moralitatea și civismul apar astfel ca dimensiuni fundamentale ale unei personalități armonioase, autentice și integrale.

Pentru o bună înțelegere a educației moral-civice se impun câteva precizări referitoare la morala și civism. ,, Morala este un fenomen social, o formă a conștiinței sociale care reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp și spațiu, având o funcție reglatoare asupra conviețuirii umane, stimulând și orientând comportamentul uman, în concordanță cu cerințele sociale (I. Nicola,1992, 206). Conținutul său se concretizează în idealul moral, valorile și regulile morale, care constituie ceea ce Nicola I. numește „structura sistemului moral" (I. Nicola,1992, 207). Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprima chintesența morală a personalității umane, sub forma unei imagini a perfecțiunii din punct de vedere moral. Esență sa se manifesta prin valorile, normele și regulile morale.

Valorile morale reflectă cerințele și exigentele generale ce se impun comportamentului moral în lumina prescripțiilor idealului moral, având o arie de aplicabilitate practic infinită. Reținem, spre exemplificare, câteva dintre cele mai semnificative valori morale: patriotism, umanism, democrație, dreptate, libertate, onestitate, onoare, demnitate, modestie etc. și facem totodată precizarea ca acestea au sensuri polare, fiecărei valori corespunzându-i o nonvaloare (bine-rau, sinceritate-minciuna, eroism-lasitate etc.). Normele, regulile morale sunt, de asemenea, cerințe morale elaborate de societate sau o comunitate mai restrânsă, care conturează prototipuri de comportare morală pentru anumite situații concrete (activitate școlară, profesională, viața de familie). Exprimând exigentele unor valori morale, ele au o arie de aplicabilitate mai restrânsă decât acestea și îmbrăcă forma unor permisiuni, obligațiuni, interdicții care conduc la anumite modele de acțiune. Morala, ca formă a conștiinței sociale, reprezintă izvorul conținutului educației morale, precum și cadrul de referință pentru evaluarea rezultatelor obținute, Educația presupune trecerea de la morală la moralitate, concepte ce nu exprima o identitate totală. Morala, ca dimensiune a conștiinței sociale sau individuale, aparține sferei idealului, în timp ce moralitatea aparține sferei realului, moralitatea implica și respectarea efectivă a cerințelor moralei, morala transpusă din ipostaza idealului în cea a realului. Tocmai de aceea prin educația morală se urmărește convertirea moralei în moralitate. Civismul indică legătura organică, vitală între om și societatea din care face parte, între om și ordinea civică, sau mai precis spus educația civismului, se referă la formarea omului ca cetățean, ca susținător activ al statului de drept, ca militant al drepturilor omului, pentru binele patriei și al poporului la care aparține. Scopul educației moral-civice consta în formarea individului ca subiect moral, care simte, gândește și acționează în spiritul cerințelor și exigentelor moralei sociale, că bun cetățean, cu un comportament civic angajant. Pentru aceasta este necesară cunoașterea și respectarea idealului moral, a valorilor, normelor și regulilor ce incumba din morala socială, cunoașterea structurii și funcționalității statului de drept, cunoașterea și respectarea legilor care-l guvernează, însușirea și apărarea valorilor democrației, a drepturilor și libertăților cetățenești, un comportament de înțelegere, pace, prietenie, respect al demnității umane, tolerant, care să nu facă nici un fel de discriminări legate de naționalitate, religie, rasă).

,, Specificul educației moral-civice este determinat pe de o parte, de particularitățile morale ca fenomen social, care-i oferă copilului o educație pentru societate, pentru apartenența la grupuri sociale; îl responsabilitează relative la statut-ul lui social, ca agent al propiei formari și ca pion al unei societăți care evoluează pe coordonatele democratizării, modernizării și a dezvoltării durabile în concordanță cu preceptele morale, cu legislația în vigoare și cu cerințele generale ale societății românești în ansamblu.’’ (Cristea, Sorin, 1992, 107-111)

Educația morală este o latură a educației care are că ideal formarea profilului moral al personalității și al comportamentului socio-morală al omului. În condițiile societății contemporane, ale societății democratice cresc rolurile relațiilor sociale și ale responsabilității individului față de el însuși, față de cei din jur și față de societate, apărând noi probleme de etică și de comportament (de conduită) ale individului și ale membrilor societății. În acest context constă și importanța educației morale, ca și a educației pentru democrație în unitățile de învățământ și în afara acestora.

În concepția lui Durkheim, disciplina se identifică cu acceptarea autorității și constrângerii. Opoziția dintre libertate îi apare ca nefiind artificial, căci de fapt cei doi termini se suprapun ,, Libertatea este fiica autorității înțelese”( Emile Durkheim, 1980, 49).

A fi liber nu înseamnă a face ce-ți place ci a fi stăpân pe tine , a te purta rațional, a-ți face datoria. În momentul în care copilul are deprinderi de a-și face datoria, copilul devine liber. Formarea deprinderilor morale este constituită prin esența educării discipline, ca element al moralității.

Formarea conștiinței și gândirii morale, în spirit democratic Se realizează prin obiectivele moral-civice, care presupun:

a) dobândirea de cunoștințe morale (instruire morală), care necesită însușirea conținutului moralei, a priceperilor ei, inclusiv a conceptelor și priceperilor de democrație, de stat de drept, de patriotism, de umanism, de disciplină conștientă, de dragoste față de muncă, de căsătorie și familie, însușirea principiului cooperării, al respectului reciproc, comportării civilizate etc.; Este cunoscut că aceste concepte și norme au fost democratizate în regimul de dinainte de Revoluția din decembrie 1989; ele trebuie reconsiderate și abordate în spiritul cerințelor contemporane, ale societății democratice și ale statului de drept, în strânsă legătură cu drepturile omului;

b) formarea de convingeri și sentimente morale; aceasta înseamnă că noțiunile și normele morale (cunoștințele morale) trebuie să se transforme în trăiri afective înalte, demne, care să polarizeze în jurul binelui, transformându-se în convingeri și sentimente morale, acestea fiind o îmbinare dintre trăirea afectivă și rațiune (înțelegere).

Omul din societatea democratică nu trebuie să fie o ființă rigidă, de piatră; el trebuie să înțeleagă și să trăiască în aceleși timp afectiv, normele moral civice sub formă de convingeri și sentimente patriotice, umaniste, de muncă, de competiție loială, de cooperare, de respect, întrajutorare și altele.

Educația morală nu este posibilă în afara relațiilor sociale ce se stabilesc între oameni, relații care au și o altă latură morală sau sunt prin excelență relații de ordin moral.

În legătură cu factorii ce țin de dezvoltarea genetic a copilului se consideră că formarea caracterului și comportamentului este condiționată și de unele particularități psihosomatice corespunzătoare diverselor stadii de evoluție. Ocupându-se de această problemă, Jean Piaget, distinge în perioada copilăriei stadium realismului moral și stadiul cooperării. Delimitarea lor se întemeiază pe interpretarea respectului, considerat ca fiind ,,sentimental interindividual cel mai caracteristic vieții morale”, el exprimând valoarea atribuită unei personae, diferențiată de ceilalți și considerate ca un tot unitar.

Atunci când această valoare este atribuită de cineva ce se simte inferior altcuiva, considerat superior, avem de-a face cu respect unilateral, iar când fiecare recunoaște valoarea celuilalt avem de-a face cu respect reciproc sau mutual.( Jean, Piaget, 1965, 187-192)

Scopul fundamental al educației morale constă în formarea individului ca personalitate morală adică un individ care gândește, simte și acționează în spiritual idealului, principiilor, valorilor, normelor, regulilor specific, asumate în mod liber și conștient.

În esența formarea personalității se exprim ,,în transformarea datului obiectiv, anterior și exterior individului(principii, norme, reguli, valori) în subiectivitatea angajată, adică în convingeri și atitudini morale care să întemeieze comportamente concordante cu morala socială.(Iosivescu,V., 2004, 9)

În lucrarea să ,, Manual de pedagogie” Elena Istrate, susține ideea că nu este posibilă formarea personalității fără a ține seama de aspectul care ar trebui să domine întreaga noastră viața sufletească: aspectul moral.(Jinca, Ioan; Istrate, Elena, 1998, 127)

Morala se studiază la științele socio-filozofice. De aceea se va prezenta doar conceptul de morală. Morala este o formă a conștiinței sociale, care reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și principiilor (normelor) care călăuzesc și reglementează comportarea (conduită)oamenilor în relațiile personale, în familie, la locul de muncă și în societate, în general. Latinescul mos-moris, moralis – moravuri, obiceiuri de comportare (conduită), morală. Grecescul ethikos sau ethos – caracter, mod habitual de viață, moral, etc.

Etica este știința care studiază legile moralei. Ea operează cu o serie de concepte (categorii) care polarizează în jurul a două categorii principale: cea a binelui – ceea ce înseamnă: corectitudine, dreptate, adevăr, egalitate, fraternitate, cinste, datorie, respect, stimă, întrajutorare, altruism. Toate acestea exprimă generalizări pozitive de comportări (conduită), demnă, civilizată și cea a răului – ceea ce înseamnă incorectitudine, nedreptate, minciună (neadevăr), inegalitate, necinste, inechitate egoism, lipsă de respect care duc la generalizări negative ale comportării (conduitei), nedemne, necivilizate.

Morala și etica din țara noastră au (trebuie să aibă) strânse legături cu statul de drept și cu democrația instaurată în România după 1989. În acest context, teoriile, principiile și metodele de educație moral-civică trebuie să reflecte concepția și cerințele vieții democratice, oglindite în documentele ce privesc drepturile universale ale omului, ale individului și ale tuturor cetățenilor, fără nici o discriminare.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ

Barborică, E., , Introducere în filologia română, Editura Didactică și Pedagogică,1972 București.

Bocoș N., Jucan D. ,,Teoria și metodologia instruirii ‚’’, Ed.paralele 45,1983

Barbu, H., Pedagogie preșcolară. Didactica, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 1994 București.

Bârlea, Ov., Antologie de proză populară epică, E.P.L., București.1966

Bratu, B., Preșcolarul și literatura, Editura Didactică și Pedagogică, București. 1977,

Bunescu V., "Educația morală și formarea personalității. Fundamente psihopedagogice", în Revistă de pedagogie nr. 6-7-8 / 1991

Bunescu V., "Metode de educație morală", în Tribună inv. nr.4 / 1992

Cerghit,I. ,,Metode de învățământ’’,EDP., București, 2001

Cerghit, I., Didactica, Editura Didactică și Pedagogică, București. 1974

Chateau, J., Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, Timișoara. ., f.a.,

Costea, O., Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București. 1994,

Creangă, I., Poveste (Prostia omenească),Editura Ion Creangă, București,1988

Creangă, I., Povești, amintiri, povestiri, E.P.L., București, 1967

Cristea,S. ,,Șiințele sociale,încotro’’, Ed.Porto-franco,Galați,1992

Comanescu I., "Reconsiderări necesare în problematica educației morale", în Revistă de pedagogie nr.6-7-8 / 1991.

*** "Curs de pedagogie", T.U.B., 1998.

Cucoș C.: "Pedagogie", Ed. Polirom, Iași, 1998

Dima, S., 1993, Antologie de texte literar-artistice, editată de Revista

Învățământului Preșcolar, București. 1993

Durrkkeim,E. ,,Eucație și sociologie’’, E.d.p., 1980

Dewey J. ,,Experiența în educație,1976

Firescu, E. și Ghiță, Gh., Mic îndrumător de terminologie literară, Editura Ion Creangă, București. 1979, București. 1979,

Holban I. "Consolidarea aspectului moral al personalității, obiectiv cu

solicitare în creștere", în Revistă de pedagogie nr. 12 / 1989.

Gheorghian, E. și Taiban, M., , Metodica jocului și a altor activități cu copiii preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică, București. 1980

Golu, P., Zlate, M. și Verza, E., 1993, Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București.

Grimm, 1978, Povești, Editura Ion Creangă, București. 1978,

Iucu,R. ,,Instruire școlară’’,EDP., București,2001

Jinga, I., Istrate El: "Manual de pedagogie", Ed. All, Buc, 1998

Lefranc, R., Mijloacele audio-vizuale în slujba învățământului,

E.D.P., București. 1966,

Lovinescu, A. V., Elemente distractive în activitățile obligatorii din grădiniță, E.D.P., 1968,

Nicola I. "Tratat de pedagogie școlară", Buc., E.D.P.,1992.

Nicola I. "Criza morală și implicațiile sale asupra procesului de învățământ", în Revistă de pedagogie, nr.9 / 1992.

Păun.E. ,,Pedagogie socială’’, EDP., Bucurști,1982

Planchard Emile "Pedagogia școlară contemporană", E.D.P, 1992, București

Piaget Jean "Judecata morală la copil", E.D.P , 1980.

Popeanga V. "Educația civică, exigenta pedagogică actuala", în Revistă de pedagogie, nr. 11 / 1991.

Pop, M. și Ruxăndoiu, P., 1991 Folclor literar românesc, Editura Didactică și Pedagogică, București

Roșca, Al. și Chircev, A., 1973, Psihologia copilului preșcolar, E.D.P., București.

Stoica, C. și Vasilescu, E., 1995, Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Spencer,H. Eseuri despre educație’’,EDP. ,București,1973

Șchiopu, Ursula ,,Pedagogia vârstelor’’,ED.,România de mâine’’,2007

Varzari, E., și Taiban ,M., 1980, Cunoașterea mediului înconjurător, a dezvoltării vorbirii

copiilor preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Vianu, T., 1966, Arta prozatorilor români, Editura pentru Literatură, Biblioteca pentru toți.

Vissarion, I. C., f.a., Scrieri alese, Editura Minerva, București.

…………….. 2009, Curriculum pentru învățământul preșcolar, D.P.H., București.

………………1976, Dicționar de termeni literari, Editura Academia, București.

……………… 1984, D.E.X., Editura Academiei R.S.R., București, 1984.