Rolul Politicii Fiscale In Stabilizarea Economiei Nationale
„Rolul politicii fiscale în stabilizarea economiei naționale”
CUPRINS:
ADNOTARE
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ROLUL POLITICII FISCALE ÎN STABILIZAREA DEZVOLTĂRII ECONOMICE A ȚĂRII
1.1. Impozitele ca instrument de reglare statală
1.2. Politica fiscală – sferă și interdependențe
1.3. Impactului fiscalității asupra proceselor macroeconomice
CAPITOLUL II. POLITICA BUGETAR-FISCALĂ – MECANISM DE REGLEMENTARE A ECONOMIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Nivelul și dinamica echilibrului financiar public în Republica Moldova
Optimizarea politicii bugetar-fiscale în RepublicaMoldova
CAPITOLUL III. INFLUENȚA POLITICII BUGETAR–FISCALĂ ASUPRA CREȘTERII ECONOMICE
3.1. Intervenția statului în economie prin prisma indicatorilor bugetari
3.2. Impactul politicii bugetar-fiscale asupra creșterii economice în Republica Moldova
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ADNOTARE
Politica fiscală se interferează puternic cu politicile sectoriale (industrie, agricultură, comerț etc), cu politicile financiare, monetare, sociale, precum și cu strategiile legislativ-instituționale. întrucât prevederile de resurse bănești de la persoane fizice sau juridice la fondurile publice conduc la diminuarea patrimoniului plătitorilor, aceste sume trebuie stabilite de autoritățile publice competente, trebuind să capete o formă juridică adecvată – lege, decret etc. -opozabilă tuturor membrilor societății. întocmirea, aprobarea și executarea bugetului, metodele și responsabilitățile în gestionarea banului public, precum și raporturile dintre unitățile publice și cele particulare se reglementează, de asemenea, cu ajutorul actelor juridice.
Sistemul fiscal constituie unul din cele mai importante elemente ale relațiilor economice de piață, de eficacitatea lui depinde succesul reformelor economice. Din acest motiv trebuie tratate cu multă cumpătare recomandările înaintate pentru schimbarea sistemului fiscal existent, calculînd nu doar efectul de moment, ci și impactul reformei asupra tuturor sferelor economice și financiare. O sarcină importantă a reformei fiscale este sporirea volumului încasărilor fiscale în bugetul de stat și în bugetele locale.
Există totodată, raporturi de intercorelare între politica fiscală și domeniul politic. Partidele politice aflate la putere își pun amprenta orientărilor lor politice asupra politicii fiscale, prin includerea în programele lor de guvernare a coordonatelor cu caracter fiscal.
Un sistem fiscal poate fi definit ca totalitatea impozitelor instituite într-un stat care-i produce acestuia o bună parte din veniturile bugetare. Apariția și evoluția sistemelor fiscale sunt legate direct de procesul de satisfacere a nevoilor umane și de existența organizării sociale a umanității. Fiecare stat, din antichitate și pînă astăzi, și-a format propriul său sistem fiscal, mai mult sau mai puțin perfecționat.
Legătura politicii fiscale cu cea socială derivă din faptul că unele dintre obiectivele cu caracier social se realizează prin măsuri de ordin fiscal, cum suni: exonerări și reduceri de impozite și taxe, aplicarea unor deduceri la materia impozabilă; facilități fiscale acordate în funcție de starea civilă a contribuabilului, de numărul de copii sau de persoane aflate în întreținere etc.
Politica fiscală, ca parte integrantă a politicii financiare, nu poate fi abordată decât în strânsă legătură cu cea alocativă, privind cheltuielile publice. La rândul său, politica fiscal-bugetară trebuie corelată cu politica monetară și cu celelalte componente ale politicii economice și sociale, precum și cu cele de protecție a mediului, apărare națională etc.
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Politica fiscală se interferează puternic cu politicile sectoriale (industrie, agricultură, comerț etc), cu politicile financiare, monetare, sociale, precum și cu strategiile legislativ-instituționale. întrucât prevederile de resurse bănești de la persoane fizice sau juridice la fondurile publice conduc la diminuarea patrimoniului plătitorilor, aceste sume trebuie stabilite de autoritățile publice competente, trebuind să capete o formă juridică adecvată – lege, decret etc. -opozabilă tuturor membrilor societății. întocmirea, aprobarea și executarea bugetului, metodele și responsabilitățile în gestionarea banului public, precum și raporturile dintre unitățile publice și cele particulare se reglementează, de asemenea, cu ajutorul actelor juridice.
Sistemul fiscal reprezintă unul din principalele elemente ale economiei de piață.El se implică ca principal instrument al statului de influență asupra dezvoltării economico-sociale. În legătură cu aceasta e necesar ca sistemul fiscal al Republicii Moldova să fie adaptat la noile condiții ale peței.
Pe de o parte, politica fiscală trebuie să asigure resurse financiare pentru existența statului, pe de altă parte, impozitele trebuie să creeze agenților economici condiții favorabile pentru activitate, fapt ce ar asigura dezvoltarea economică.
Există totodată, raporturi de intercorelare între politica fiscală și domeniul politic. Partidele politice aflate la putere își pun amprenta orientărilor lor politice asupra politicii fiscale, prin includerea în programele lor de guvernare a coordonatelor cu caracter fiscal.
Legătura politicii fiscale cu cea socială derivă din faptul că unele dintre obiectivele cu caracier social se realizează prin măsuri de ordin fiscal, cum suni: exonerări și reduceri de impozite și taxe, aplicarea unor deduceri la materia impozabilă; facilități fiscale acordate în funcție de starea civilă a contribuabilului, de numărul de copii sau de persoane aflate în întreținere etc. De asemenea, prin modul de impozare a veniturilor persoanelor fizice se urmărește realizarea echității verticale (pe seama progresivității impunerii), precum și a celei orizontale, care presupune ca la venituri egale să se perceapă impozite egale, desigur cu anumite corective vizând unele domenii de interes național.
Politica fiscală, ca parte integrantă a politicii financiare, nu poate fi abordată decât în strânsă legătură cu cea alocativă, privind cheltuielile publice. La rândul său, politica fiscal-bugetară trebuie corelată cu politica monetară și cu celelalte componente ale politicii economice și sociale, precum și cu cele de protecție a mediului, apărare națională etc.
Așa cum s-a afirmat, politica fiscală este strâns legată de cea bugetară (alocativă), ele fiind, de altfel, elaborate concomitent de către autoritățile publice: pe măsură ce crește nivelul și se diversifică structura cheltuielilor bugetare, este necesară găsirea de noi resurse de alimentare a fondurilor publice. însăși realizarea funcțiilor bugetare – de stabilizare conjuncturală, de afectare a resurselor și de repartiție a veniturilor – presupune o abordare de ansamblu a veniturilor și cheltuielilor bugetare și deci o politică fiscal-bugetară unitară.
Scopul și sarcinile cercetării au determinat structura tezei, care constă din întroducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie, anexe.
Capitolul I. ROLUL POLITICII FISCALE ÎN STABILIZAREA DEZVOLTĂRII ECONOMICE A ȚĂRIIinclude impozitele ca instrument de reglare statală, politica fiscală – sferă și interdependențe, impactului fiscalității asupra proceselor macroeconomice.
Capitolul II. POLITICA BUGETAR-FISCALĂ – MECANISM DE REGLEMENTARE A ECONOMIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA include nivelul și dinamica echilibrului financiar public în Republica Moldova, optimizarea politicii bugetar-fiscale în Republica Moldova.
Capitolul III. INFLUENȚA POLITICII BUGETAR–FISCALĂ ASUPRA CREȘTERII ECONOMICEinclude intervenția statului în economie prin prisma indicatorilor bugetari, eficiența politicii bugetar-fiscală, impactul politicii bugetar-fiscale asupra creșterii economice în Republica Moldova.
Baza teoretico-metodologicăa cercetării este alcătuită din lucrările savanților și cercetătorilor autohtoni și străini în domeniu, lucrările clasicilor și teoriile principalelor școli economice, actele legislative și normative, materialele conferințelor și seminarelor științifice.
Suportul informațional al tezei îl constituie actele legislative ale Republicii Moldova, informațiile oficiale furnizate de Serviciul Fiscal de Stat, Ministerul Finanțelor, Biroul Național de Statistică, Ministerul Economiei, rapoartele anuale ale Inspectoraului Fiscal Principal de Stat, materialele conferințelor internaționale, precum și publicațiile din presa periodic.
Scopul și sarcinile formulate au determinat utilizarea următoarelor metode:
metoda analizei teoretice a conceptului de impozit;
metoda observației schimbărilor în politica fiscală la etapa actuală;
metoda analizei economico-financiară;
metoda mărimilor relative;
metoda analitică;
metoda sintetică;
metoda economico-matematică;
metoda de analiză grafică, compararea, inducția și deducția, precum și alte procedee și instrumente de cunoaștere științifică a proceselor economice.
Problemele fiscale și bugetare joacă un rol important în economia de piață. Impozitul reprezintă un instrument cu ajutorul căruia statul își mobilizează resursele financiare publice necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale specifice. Procesul de descentralizare financiară în RM contribuie esențial la accentuarea rolului deosebit al mecanismelor de impozitare.
CAPITOLUL I. ROLUL POLITICII FISCALE ÎN STABILIZAREA DEZVOLTĂRII ECONOMICE A ȚĂRII
1.1. Impozitele ca instrument de reglare statală
Impunerea fiscală propriu zisă este apreciată, deși ca proces ce generează divergențe acute între stat și contribuabili din momentul apariției sale și pînă în prezent. Complexitatea definirii și înțelegerii esenței impozitelor este condiționată de faptul că aceasta reprezintă în același timp fenomene economico-sociale și politice ale vieții reale.
Apariția și evoluția Sistemlui Fiscal este generată de necesitatea satisfacerii cerințelor umane precum și cele ale statului, cocretizate prin exigențele acestora din ce în ce mai mari la unele bunuri și servicii publice. Încă din antichitate, fiecare stat și-a creat propriul său sistem de impunere care să-i asigure pe cît posibil necesarul de resurse.
Pentru diferite trepte ale istoriei și ale evoluției diferitor formațiuni economice, impozitele au fost percepute în moduri diferite. Una din primele teorii care a argumentat existența impozitelor a fost Teoria echivelenței numită și teoria schimbului sau teoria intereselor, fondată de Adam Smith și continuată de Charles Montesquieu. Teoria echivalenței impozitelor poate fi interpretată în modul următor:
,,Puterea de a impune, indinspensabilă pentru existența oricărui guvern civilizat, se exercită în baza presupunerii unui echivalentrestituit contribuabilului prin protecția persoanei și a proprietății sale, prin crearea și menținereaunor avantaje publice de care el profită. Actualizarea teoriei echivalenței impozitelor cuprinde, mai mult decît formulările teoretice anterioare, caracterizarea echivalentului pe care statul modern îl acordă contribuabilului de impozite și care constă în protecția persoanelor și proprietăților, cît și în toate avantajele publice social – culturale”[17, p.25-28].
Deși statul stabilește cota de impunere în raport cu avantajele create, dînd in același timp și măsura acestora în raport de mărimea serviciilor sau avantajelor – cu cît vor fi mai mari, cu atît impozitele vor fi mai ridicate.
Impozitul, așa cum afirma Charles Montesquieu, ” O porțiune pe care o dă fiecare cetățean din bunul său, pentru a avea siguranța celeilalte părți sau pentru a se folosi de ea”.[19, p.17].
Conform acestei teorii, impozitele se confruntă cu taxele, deși impozitele ar trebui să fie echivalente, trebuie să măsoare în mod just stabilirea și perceperea lor.
Practic este imposibil de stabilit pentru fiecare cetățean, de ce anume avantaje sau servicii se bucură acesta din partea statului.
În secolul al XIX – lea apar noi teorii cu privire la dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere: teoria sacrificiului, teoria organică, teor dînd in același timp și măsura acestora în raport de mărimea serviciilor sau avantajelor – cu cît vor fi mai mari, cu atît impozitele vor fi mai ridicate.
Impozitul, așa cum afirma Charles Montesquieu, ” O porțiune pe care o dă fiecare cetățean din bunul său, pentru a avea siguranța celeilalte părți sau pentru a se folosi de ea”.[19, p.17].
Conform acestei teorii, impozitele se confruntă cu taxele, deși impozitele ar trebui să fie echivalente, trebuie să măsoare în mod just stabilirea și perceperea lor.
Practic este imposibil de stabilit pentru fiecare cetățean, de ce anume avantaje sau servicii se bucură acesta din partea statului.
În secolul al XIX – lea apar noi teorii cu privire la dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere: teoria sacrificiului, teoria organică, teoria sacrificiului, teoria siguranței, teoria contractului social etc.
Potrivit teoriei contractului social, spre exemplu, dreptul formal de impunere apare ca rezultatul unei înțelegeri între stat și contribuabili. Cetățenii renunță la o parte din libertăți, făcînd în același timp și sacrificii de ordin material concretizate în impozite, în schimbul unor activități realizate și garantate de stat. Statul este considerat ca o autoritate superioară căreia i se supun oamenii liberi care l-au creat pe baza unui contract.
Potrivit teoriei sacrificiului, rațiunea impozitului este justificată de însăși natura statului, în sensul că statul este un produs necesar al dezvoltării istorice și nicidecum o organizare socială bazată pe voința declarată a cetățenilor sau a unui grup de cetățeni. Astfel cei care vor recunoaște că viața socială, în complexitatea ei, nu poate exista decît sub forma organizării de stat, trebuie să recunoască și dreptul la impunere. Dreptul statului de a stabili și de a percepe impozite este o consecință directă a obligației sale de a îndeplini funcțiile și sarcinile de stat. Toți cetățenii provoacă o serie de cheltuieli pe care statul este obligat să le onoreze și, prin urmare aceste cheltuieli trebuie finanțate de cei care le cauzează. De aici rezultă că impozitul apare nu ca un contraserviciu special pentru anumite servicii sau avantaje, ci ca o datorie a tuturor cetățenilor pentru asigurarea existenței și a condițiilor de dezvoltare a întregului stat.[19, p.22].
Astfel, dacă teoria schimbului presupune un schimb echivalent de servicii din partea statului pentru impozitele achitate, atunci teoria sacrificiului întroduce noțiunea de schimb neechivalent pentru fiecare din contribuabilii ce vor utiliza în mod colectiv serviciile statului ce nu pot fi separate pentru fiecare plătitor în parte.
În perioada actuală știința economiei din Vest utilizează teoria sacrificiului drept teorie de bază pentru determinarea impozitelor. Economiștii C. McConnell și S. Brue au formulat impozitul în felul următor: ,,Impozitele reprezintă plăți obligatorii și prin constrîngere către stat, efectuate de către menaje și firme prin bani sau prin mărfuri și servicii în schimbul cărora menajele și firmele nu vor primi mărfuri și servicii. În același timp, astfel de plăți nu vor fi amenzi operate prin judecătorii pentru acțiuni ilegale”.[18, p.35].
În cadrul întreprinderii contemporane ale impozitelor se subliniază caracterul obligatoriu al părților fiscale efectuate în condiții de nerembursabilitate și fără contraprestații directe.
În articolul 6 al Codului fiscal RM se propune următoarea definiție a impozitelor: ,, Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete de către organul împuternicit sau de cître persoane cu funcții de răspundere a acestuia pentru, sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată ”.
Însă rolul impozitului este mult mai amplă și include nu doar finanțarea cheltuielilor statului, ci și influența asupra stării și dezvoltării diferitor procese social – economice care au loc în societatea contemporană, ceea ce este generic în figura dată.
Cea mai veche resursă financiară este impozitul. Impozitul este un instrument cu caracter istoric și cu implicații asupra sferei economico-sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradițional de constituire a veniturilor statului.
Rolul economic și social al impozitului
Asigura statului cu resurse financiare pentru îndeplinirea funcțiilor sale
Distribuirea uniformă a sumelor provenite din impozite între verigile sistemului bugetar
Uniformizarea nivelului de dezvoltare a diferitor regiuni ale țării
Stimularea dezvoltării sferei micului–bussines
Reglarea operațiunilor de import – export
Stoparea inflației și creșterii prețurilor
Stimularea: înnoirii tehnologice a produc. economiilor și investițiilor restructurării economice.
Nivelarea diferențierii veniturilor diferitor pături sociale
Contribuția la crearea noilor locuri de muncă.
Fig 1.1.1 Funcțiile impozitului
Sursa Elaborat de autor
Procesul de impozitare este efectuat de către stat și depinde în mare măsură de nivelul de dezvoltarea elementelor specifice procesului actual de democratizare a societății. Este cunoscut faptul, că între funcțiile statului și nivelul impozitării există o corelare strînsă: cu cît este mai însemnat rolul jucat de stat în viața economică și socială a țării , și cu căt respectiv, mai multe funcții îndeplinește aceasta, cu atît mai amplu este rolul impozitelor, întru–cît ele reprezintă sursa cea mai importantă de formare a venitului statului.
Clasificarea impozitelor poate fi prezentată și sintetic în schema următoare:
Figura 1.1.2 Clasificarea impozitelor
Sursa Elaborat de autor
Clasificarea după trăsăturile de formă și fond împarte impozitele în două mari grupe: directe și indirecte.
Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina contribuabililor, persoanelor fizice și juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, prin aplicarea unor cote de impozit. La rîndul lor, impozitele directe se subîmpart, corespunzător modului de așezare în impozite reale și personale.
Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale aflate în posesia contribuabilului: pămînt, clădiri, mijloace de transport etc., făcîndu-se abstracție de situația acestuia.
Impozitele personale vizează persoana fără a ține cont de posibilitățile sale contributive. Totuși, în prezent, prin impozit personal se întelege un impozit care ține seama de situația personală și familială a contribuabilului. La rîndul, lor impozitele personale pot fi : impozit pe venit și impozit pe avere.
Impozitele indirecte (impozitele pe cheltuieli) se pricep cu prilejul vînzării unor bunuri, prestării de servicii sau activităților de export-import. După formă, impozitele indirecte se subîmpart în: taxe de consumație, taxe vamale, taxe de timbru și înregistrare, venituri de la monopoluri fiscale.
În funcție de obiectul impunerii impozitele se clasifică în: impozite pe venit, pe avere și pe consum (cheltuială). Impozitul pe consum afectează cheltuielile de consum (taxa pe valoare adăugată, accizele), astfel că încasările la buget din aceste surse depind de volumul vînzărilor de mărfuri și servicii.
Corespunzător scopului urmărit la introducerea lor, impozitele sunt : financiare și de ordine.
Impozitele financiare sunt instituite avînd ca scop principal realizarea de venituri publice din care să se finanțeze cheltuielile publice. Printre cele mai importante impozite financiare sunt: impozitele pe venit și taxele de consumație.
Impozitele de ordine au ca scop principal limitarea unei anumite acțiuni sau atingerea unui anumit obiectiv care nu are caracter fiscal. Totodată nefiind de neglijat aspectul financiar, întrucît ele pot aduce la buget suma importante.
În funcție de frecvența realizării lor, impozitele se grupează în permanente și incidentale.
Impozitele permanente (sau ordinare) se încasează periodic la bugetul central sau local, după caz. În această categorie se cuprinde partea cea mai mare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor.
Impozitele incidentale se introduc și se încasează doar în cazuri deosebite, neavînd o periodicitate în plată către buget. De exemplu, impozitarea, o singură dată, a profiturilor sau averilor excepționale obținute în perioadele de război.
În funcție de instituția care le administrează (clasificarea adminitrativă), sunt: impozite ale administrației de stat centraleși impozite locale- în statele de tip unitar, în statele federale, în afara impozitelor federale și locale se mai percep și impozite la nivelul statelor, provinciilor, landurilor sau regiunilor membre ale federației.
Influența impozitelor asupra proceselor social-economice este posibilă prin asigurarea statului cu resurse financiare, necesare acestuia pentru satisfacerea necesităților obștești.
de la impunerea obiectelor de strictă necesitate – la impunerea celor mai puțin importante;
după impunerea unui număr mare de bunuri, atenția se concretizează asupra unor mărfuri specifice;
trecerea de la impunerea unei cantități estimative, stabilite în funcție de caracteristicile exterioare la impozitarea produselor finite obținute.
Aportul cel mai însemnat la constituirea resurselor unităților administrativ-teritoriale îl au veniturile curente. În principal, veniturile curente sunt mobilizate din impozite directe și indirecte, ca surse de redistribuire. Veniturile din capital sunt resurse ordinare de o importanță mai mică.
Volumul resurselor financiare diferă de la stat la stat și depinde de mărimea produsului intern brut, de posibilitatea apelării la resursele financiare externe.
1.2. Politica fiscală – sferă și interdependențe
Pentru a aborda aspectele specifice politicii fiscale, este necesar să se prezinte definirea conceptului, delimitarea sferei, precum și stabilirea interdependențelor cu politici.
Prin politica fiscală se stabilesc volumul și proveniența resurselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, obiectivele urmăririi, precum și mijloacele de realizare a acestora.
Prin intermediul politicii fiscale se poate acționa astfel încât să se protejeze sau încurajeze anumite ramuri economice; în acest fel intervenționismul fiscal vizează obiective diferite cum sunt: incitarea agenților economici la efectuarea de investiții în anumite domenii; creșterea calității și competitivității produselor: stimularea exportului; încurajarea micilor producători; protejarea mediului înconjurător; limitarea scoaterii de terenuri din circuitul agricol; stimularea agriculturii și a subramurilor acesteia etc.
Fig 1.2.3 Sistemul fiscal
Sursa Elaborat de autor
Un sistem fiscal include totalitatea impozitelor și taxelor instituite într-un stat care îi procură acestuia majoritatea veniturilor bugetare, fiecare impozit avînd o contribuție determinată și un anumit rol regulator în economie. În același timp, un sistem fiscal înseamnă un compromis între necesitatea de resurse financiare care să poată asigura acoperirea necesităților crescînde de cheltuieli publice, pe de o parte, și grija de a asigura echitatea, de a proporționa contribuția fiecărei categorii de contribuabili în raport cu capacitatea și posibilitățile acestora, pe de altă parte.
Există totodată, raporturi de intercorelare între politica fiscală și domeniul politic. Partidele politice aflate la putere își pun amprenta orientărilor lor politice asupra politicii fiscale, prin includerea în programele lor de guvernare a coordonatelor cu caracter fiscal.
Politica fiscală, ca parte integrantă a politicii financiare, nu poate fi abordată decât în strânsă legătură cu cea alocativă, privind cheltuielile publice. La rândul său, politica fiscal-bugetară trebuie corelată cu politica monetară și cu celelalte componente ale politicii economice și sociale, precum și cu cele de protecție a mediului, apărare națională etc.
Așa cum s-a afirmat, politica fiscală este strâns legată de cea bugetară (alocativă), ele fiind, de altfel, elaborate concomitent de către autoritățile publice: pe măsură ce crește nivelul și se diversifică structura cheltuielilor bugetare, este necesară găsirea de noi resurse de alimentare a fondurilor publice. însăși realizarea funcțiilor bugetare – de stabilizare conjuncturală, de afectare a resurselor și de repartiție a veniturilor – presupune o abordare de ansamblu a veniturilor și cheltuielilor bugetare și deci o politică fiscal-bugetară unitară.
Politica fiscală poate acționa asupra consumului prin modificarea cererii solvabile a populației. Astfel, când se urmărește reducerea consumului, în general, se recurge fie la majorarea cotelor de impozit existente, fie la introducerea de impozite noi. Dacă se intenționează orientarea cererii de consum spre anumite produse, instrumentul îl reprezintă taxele de consumație prin selectarea produselor supuse impunerii și diferențierea cotelor de impunere.
Orice piață provenind din sectorul public sporește oferta ce monedă în sectorul particular al economiei și orice plată a sectorului particular spre cel public reduce oferta de monedă în sectorul particular.
In general, bugetul statului influențează economia prin soldul său, care exprimă în caz de deficit un dezechilibru între venituri și cheltuieli. Interdependența cu politica monetară devine mai pregnantă în funcție de modalitățile la care se recurge pentru asigurarea finanțării deficitului bugetar.
In cazul recurgerii,, pentru finanțarea deficitului, la datoria publică prin creșterea datoriei interne a starului, se produce o creștere a cererii de credite, de natură să conducă la sporirea ratei dobânzii – din nou elemente de politică monetară – ceea ce determină scăderea investițiilor, mai ales cele private, consolidându-se și pe această cale sectorul de stat în detrimentul celui particular. Dacă finanțarea deficitelor bugetare se realizează în exclusivitate prin intermediul tranzacțiilor cu banca centrală sau instituții internaționale și excedentele bugetare urmează același circuit, atunci la nivelul depozitelor băncii centrale au loc, în mod corespunzător, scăderi sau creșteri ale disponibilităților bănești în conturi. Creșterile sau descreșterile cantităților de banide rezervă ce însoțesc excedentul sau deficitul bugetar pot fi considerate componente ale unei politici fiscale expansioniste, respectiv restrictive (de austeritate).
Deci, în aceste condiții, decizia luată în domeniul fiscal-bugetar se realizează și repercutează în domeniul monetar, putând crea dezechilibre în economie prin accentuarea inflației, creșterea ratei dobânzii etc.
Pe de altă parte, utilizată pe termen scurt pentru a face față șocurilor, politica monetară are importante repercusiuni pe termen lung. Autoritățile monetare sunt adesea nevoite să evalueze și să rezolve problemele suplimentare create de perrurbațiile financiare cu asigurarea că, dintr-o perspectivă pe teimen mai lung, creșterea lichidităților nu perpetuează inflația. Politica monetară nu-și poate asuma singură acest rol; ea trebuie corelată cu politica fiscal-bugetară, tinzând spre reducerea deficitelor și diminuarea datoriilor publice.
Datorită dificultăților în ceea ce privește delimitarea strictă a măsurilor, elementelor și efectelor celor două politici, este necesară o gândire unitară atunci când se iau decizii, fie monetare, fie fiscal-bugetare. De mediul de întrepătrundere al celor două politici depinde gradul de stabilitate a fluxurilor care se formează, nivelul ratei dobânzii, situația balanței de plăți și evoluția ratei de schimb. Experiențele țărilor industrializate arată necesitatea echilibrării cu rigurozitate a ceea ce denumim "policy-mix". Exemplul SUA din perioada 1979-1985 este produsul unei combinații dezechilibrate între politica fiscal-bugetară și cea monetară. SUA a adoptat așa-numita "policy-mix" mai întâi cu o componentă ridicată de politică monetară restrictivă (în 1979-1982), apoi, cu dozaj ridicat de politică bugetară expansionistă (1982-1985).
De fapt, politica fiscal-bugetară adoptată s-a limitat la reduceri de impozite realizate în 1983, care au antrenat un deficit bugetar ridicat, implicând apelul la importante împrumuturi publice. In fața insuficienței veniturilor la nivel național, a devenit necesară cererea de împrumuturi exteme, beneficiind și de atractivitatea ratei dobânzii; intrările de capitaluri străine au fost însoțite de creșterea valorii dolarului american, dezvoltând un fenomen anormal: valorizarea monedei în prezența deficitului bugetar. Politica fiscal-bugetară a antrenat, deci, creșterea valorii dolarului și, indirect, a produs grave dezechilibre comerciale care s-au repercutat negativ asupra industriilor prelucrătoare și sectorului agricol.
1.3. Impactului fiscalității asupra proceselor macroeconomice
Demonstrând că există rațiuni că statul să furnizeze bunuri și servicii publice, precum și să realizeze transferuri de venituri în cadrul societății, trebuie să fim de acord că, pentru a realiza acest lucru, statul are nevoie de fonduri (resurse). Metodele de finanțare a cheltuielilor publice s-au schimbat în decursul timpului, dar nu există nici o îndoială că impozitul este o perenitate și că, până la urmă, nimeni nu scapă de plata acestuia. Fiscalitatea, ca o modalitate de procurare a resurselor monetare în scopul acoperirii acestor cheltuieli, necesită un șir de delimitări în ceea ce privește încasările la buget. Plățile obligatorii la bugetul public ia un șir de forme ce diferă între ele în funcție de destinația lor și de autoritatea administrației publice, prin care se mobilizează resursele bănești. Deci, un sistem fiscal trebuie să dea răspuns la două probleme principale:
ce presiune fiscală este de dorit pentru a favoriza creșterea economică;
prin ce impozite trebuie asigurată această creștere.
Toate acestea trebuie să fie apreciate în cadrul politicii fiscale, ce reprezintă ansamblul deciziilor abordate de către autoritățile publice în domeniul fiscalității și căreia îi revin următoarele sarcini de bază: de concepere a sistemului fiscal; de stabilire a nivelului general de presiune fiscală; de colectare la timp și în volum prestabilit a plăților de la contribuabili; prevenirea și combaterea evaziunii și fraudei fiscale. Teoria fiscală, fiind formată dintr-o totalitate de concepte specifice extrem de diverse cuprinde: sistemul fiscal, politica fiscală, prelevările fiscale, impozitul. În prezent, există două direcții de studiu ale conceptului de sistem fiscal, și anume:
acesta este o totalitate de impozite existente într-un stat și prevede analiza modului, în care este format sistemul fiscal, precum și modalitatea funcționării acestuia.
el evidențiază elementele definitorii ale sistemului cu stabilirea relațiilor dintre aceste elemente, adică permite studiul relațiilor fiscale prin prisma principalelor elemente și aprecierea parametrilor cantitativi și calitativi a finanțelor publice.
Din definițiile de mai sus ale impozitului se desprind trei elemente principale legate de impozit: forța puterii publice (elementul de autoritate), transferul de avuție și o funcție amplă (extinsă) a impozitului. În privința elementului de autoritate, acesta este fără îndoială caracterul cel mai pregnant al impozitului, cel mai rapid perceptibil de către contribuabil. Oricare ar fi forma sa, impozitul este întotdeauna perceput ca un act de autoritate, o obligație prin constrângere. Acest element reiese din definițiile majorității autorilor. Pentru cetățeanul contribuabil, impozitul este înainte de toate o restricție a libertății sale, a posibilităților sale materiale tocmai ca urmare a elementului intrinsec de autoritate. Puterea celor care o exercită în mod public se bazează în mod evident pe monopolul de stabilire a impozitului de care dispun autoritățile competente (Parlamentul și guvernul pentru autoritățile centrale și, de asemenea, organele deliberative și executive locale).
Politica bugetar-fiscală, fiind o parte componentă a politicii economicea țării, reprezintă o pîrghie efectivă în reformarea economiei. Această politică influențiază sferele vieții : economică, politică, socială. Prin intermediul ei se formează resursele financiare ale statului, se realizează politica socială, se stimulează activitatea investițională. Mecanismul bugetar-fiscal asigură o influență dublă asupra proceselor economice:
În primul rîndmajorînd cheltuielile bugetare în domeniile prioritare;
În al doilea rîndcreînd condiții de acumulare a veniturilor prin intermediul sistemului fiscal.
Elementul de transfer de avuție se bazează pe faptul că impozitul este o prelevare de avuție efectuată asupra patrimoniului contribuabilului. În plus, acestă prelevare este definitivă, datoria fiscală nefiind subiect de rambursare. De asemenea, ea nu este însoțită de o contraprestație directă, ci de unele avantaje de pe urma impozitării care sunt diferențiate și nedeterminate. Apare deci concluzia că veniturile din impozite se depersonalizează și sunt alocate pentru acoperirea unor cheltuieli publice care produc avantaje, care nu sunt primite direct, în schimbul plății impozitelor. În fine, funcția extinsă a impozitelor în lumea contemporană este asigurată de politica fiscală a majorității statelor, care, la funcția tradițională financiară a impozitului (de acoperire a nevoilor colective și a celor particulare ale statului), au adăugat treptat și funcția redistributivă a avuției în societate, precum și pe cea intervenționistă în alocarea resurselor în economie în scopul stabilizării cererii agregate.
Astfel, se poate sesiza că aceste caracteristici formează principalele elemente ale impozitului. Deși in literatura de specialitate exista mai multe definiții date impozitelor, consideram ca impozitele reprezintă o forma de prelevare silita la dispoziția statului, fără contraprestație directa si cu titlu nerambursabil a unei pârti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice in scopul acoperirii cheltuielilor publice.
Rolul impozitelorse manifesta pe plan financiar, economic si social, iar modul concret de manifestare a acestuia se diferențiază de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta. In majoritatea statelor lumii, rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii necesitaților publice. Sub acest aspect, impozitul reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. În legătură cu acest aspect, se remarcă folosirea impozitului ca instrument de diminuare a inegalităților de venituri și de bunuri prin adoptarea unui sistem de impozitare progresivă a acestora, prin acordarea de facilități contribuabililor, care au venituri reduse și celor care au copii sau persoane de întreținut. In plan economic,rolul impozitelor rezida din faptul ca se folosesc ca pârghii de politica economica, prin intermediul căruia se pot stimula sau frâna anumite activități, zone (regiuni), stimularea sau restrângerea investițiilor, a producției sau a consumului unor mărfuri de extindere sau restrângere a relațiilor comerciale cu exteriorul in ansamblu sau cu anumite tari, de corectare a dezechilibrelor în economie (inflație, șomaj, deficit bugetar, deficit al balanței de plăți externe etc.).
În plan social rolul impozitelor se concretizează prin aceea, că statul urmărește o distribuire mai echitabilă a resurselor în societate precum și realizarea unor obiective cu caracter social. Impozitul este un instrument de politică socială, destinat satisfacerii unor obiective sociale, cum ar fi: creșterea natalității (prin instituirea unui impozit special perceput persoanelor fără copii), stoparea consumului de produse considerate dăunătoare sănătății etc. Totuși, efectul major al rolului impozitelor pe plan social i-l constituie creșterea presiunii fiscale globale.
Folosind instrumentele politicii bugetar-fiscale, statul realizează reformele pe care e axată strategia de dezvoltare social-economică a țării. Pe de o parte , politica fiscală trebuie să asigure resursele financiare pentru existența statului, pe de altă parte, impozitele trebuie să creeze agenților economiei naționale condiții favorabile pentru activitate.
Astfel, la elaborarea proiectului de buget se ține cont de obiectivele politicii bugetar-fiscale care sunt înglobate în proiectul Legii privind modificarea și completarea unor acte legislative, principalele amendamente de ordin fiscal fiind:
Majorarea sau micșorarea tranșelor de venit impozabile, precum și a scutirii anuale personale, scutirii anuale personale majore și scutirii anuale pentru persoanele întreținute, prin ajustarea acestora la rata inflației prognozată pentru anul respectiv;
Anularea sau introducerea scutirii de TVA pentru serviciile acordate de administratorii proceselor de insolvabilitate, de restructurare judiciară, de faliment și de lichidare, precum și pentru proprietatea întreprinderilor declarate în proces de restructurare judiciară, de faliment și de lichidare;
Anularea sau introducerea scutirilor fiscale privind impozitul pe venit și TVA pentru deșeurile și reziduurile de hîrtie și carton, cauciuc, plastic, cioburi de sticlă și sticlă, metale feroase și neferoase, reziduuri industriale care conțin metale sau aliajele lor;
Majorarea sau micșorarea cotelor accizelor stabilite în sume fixe, prin ajustarea acestora la rata inflației prognozată pentru anul în cauză;
Indexarea cotelor accizelor pentru combustibili (benzina, motorina și derivații acestora, păcura, gazele lichefiate), la mărimea creșterii anuale a produsului intern brut nominal prognozat pentru anul respectiv față de anul precedent;
Introducerea scutirii de TVA la importul și/sau livrarea tractoarelor agricole și a tehnicii agricole (pozițiile tarifare: 870190, 8432, 843320, 843330, 843351 000, 843352 000, 843353, 843359) pe teritoriul Republicii Moldova;
Problematica impactului fiscalității asupra proceselor macroeconomice a fost studiată de mai mulți economiști cu renume și părerile acestora sunt în multe cazuri diametral opuse. Monetariștii (M. Fridmen, W. Hatt) iau o poziție ostilă față de funcțiile economice și sociale ale statului, realizate prin intermediul politicii bugetar-fiscale. Necesitatea intervenției statului prin intermediul instrumentelor fiscale este apărată de „fiscaliști” (dirijiști, activiști) – reprezentați de D. Keynes, Hansa, Heller etc. Încercările de a reglementa procesele economice numai cu ajutorul instrumentelor monetar-creditare efectuate în anii 80 în Marea Britanie au dus la creșterea șomajului, stoparea creșterii economice și la alte fenomene de criză, ceea ce a întărit poziția dirijiștilor. D. Keynes în anii 30 ai sec.XX a introdus conceptul de „politică fiscală activă”, care în teoria economică poate și trebuie să influențeze stimulativ macroeconomia, majorînd sau micșorînd ritmul dezvoltării, micșorînd șomajul, menținînd inflația. Ideologia regulării economiei a dominat în știința economică mai mult de 20 de ani, dar și în prezent cu toate că a cedat poziții, în multe țări este adoptată ca politică economică a Guvernului. Prin politica fiscală dirijistă se subînțelege manipularea cu veniturile fiscale și cheltuielile bugetare în scopul modificării volumului producerii și a șomajului, controlul inflației și amplificarea creșterii economice. Caracterul politicii fiscale D. Keynes îl lega de modificarea conjuncturii economice, de ciclurile economice. D. Keynes a constatat că echilibrul macroeconomic nu corespunde automat nivelului venitului național, cînd este ocuparea totală a forței de muncă și a capitalului de producere ori se obține un nivel satisfăcător al inflației.
În analiza efectuată de D. Keynes au fost acceptate cîteva condiții: prețurile la mărfuri și salariul în perioade scurte de timp sunt stabile și nu pot exercita funcții informaționale și regulative. Informația despre necesitatea modificării volumului producerii o furnizează volumul vînzărilor și modificarea stocurilor.
Cererea agregată(S)
Oferta (P) Situatia A
Breșa șomajului
Situatia B
Breșa inflației
Nn No Np Venit Național
Fig.1.3.1. Echilibrul macroeconomic în condițiile existenței șomajului și a inflației
No – nivelul venitului național, cînd oferta corespunde cererii, dar nu asigură ocuparea deplină a forței de muncă și capitalului productiv.
Np, Nm – nivelul venitului național care asigură ocuparea deplină a forței de muncă și capitalului de producere.
La nivelul Np a venitului național, cînd oferta este mai mare decît cererea agregată, producătorii nu sunt stimulați să majoreze volumul producerii și, prin urmare, economia nu poate depăși neocuparea deplină a forței de muncă. Prin urmare, apare „breșa șomajului” prezentată pe grafic prin situația „a”. Situația „ocupației totale” poate și cum a demonstrat D. Keynes să fie sub No. În acest caz, cînd cererea este mai mare decît oferta (situația „b”) apare deficit de capital și forță de muncă și, prin urmare, cresc prețurile ce duce la apariția „breșei inflației”. Conform lui Keynes, mecanismul de piață nu este în stare să scoată economia din aceste situații reale de neconcordanță. Este necesară intervenția statului orientată spre regularizarea cererii agregate, care în conceptul Keynesist determină volumul producerii și nivelul șomajului în economia națională. În situația „breșei șomajului” cînd este necesar de concordat cererea cu oferta agregată, statul trebuie să ducă o politică expansionistă de majorare a cererii, ce presupune fie majorarea cheltuielilor bugetare, care stimulează cererea agregată, fie micșorarea impozitelor, ce în ultimă instanță, de asemenea, favorizează cererea. Prin intermediul micșorării cererii se poate înlătura „breșa inflației”. Micșorînd cheltuielile bugetare sau majorînd impozitele, se poate micșora capacitatea de plată și prin aceasta limita presiunea inflației. Pentru un studiu mai amănunțit al influenței micșorării impozitelor asupra venitului este necesar de examinat modelul economiei închise denumit „crucea keynesistă” figura 2.2.2. Care reprezintă cea mai simplă interpretare a teoriei venitului național a lui Keynes.
E Y=E
Cheltuieli
planificate E=C+I+G
A
Venit, producția Y
Fig.1.3.2. Crucea Keynesistă, echilibrul se obține în punctual A
Elementele de bază ale acestui model sunt nivelul planificat al cheltuielilor (E) și venitului (Y). Cheltuielile planificate reprezintă suma pe care consumatorii o planifică să o cheltuiască pentru mărfuri și servicii (suma de consum – C), plus suma pe care întreprinderile o planifică să o investească în producere (I) și suma pe care guvernele o planifică în compartimentul cheltuielilor bugetare (G).
E = C+I+G
Suma destinată consumului (C) depinde la rîndul ei venitul disponibil, care se determină din venitul total minus impozitele (T).
Dacă presupunem că nivelul investițiilor, cheltuielile bugetare și impozitele nu se vor modifica obținem următoarea formulă:
E = C(Y-T) + I+G
Deci, cheltuielile planificate depind de venitul disponibil. În afară de aceasta, mărimea lor se va determina în afara modelului (factor exogen) de nivelul planificat al investițiilor, cheltuielilor și impozitelor.
Se presupune că economia se află în stare de echilibru dacă veniturile sunt egale cu cheltuielile planificate, ori dacă cheltuielile planificate sunt egale cu veniturile, deoarece indicatorul PNB are dublul sens: 1) venitul agenților economici sau 2) cheltuielile pentru procurarea producției fabricate.
E Y=E
E2=Y2 B
MPC x T
E
A
E1=Y1 Y=E
Y
Y1=E1 Y2=E2 Y45O
Fig.1.3.3 Micșorarea impozitelor în crucea Keynesistă
Dacă micșorăm impozitele cu mărimea T aceasta duce la majorarea venitului disponibil cu mărimea T și a consumului cu T, corectată cu mărimea înclinației marginale spre consum (adică cu mărimea T x RMC). La orice nivel al venitului Y aceasta va duce la majorarea cheltuielilor planificate, adică curba Y= E se va ridica în sus cu mărimea T x RMC, iar echilibrul economic trece din punctul A în punctul B. Înclinația marginală spre consum (RMC) caracterizează partea resurselor îndreptate spre consum, din fiecare unitate de venit suplimentar. Reducerea impozitelor cu mărimea T atrage efectul multiplicativ asupra venitului, deoarece micșorarea impozitelor duce la creșterea venitului, ce atrage creșterea nivelului consumului, care la rîndul său atrage creșterea venitului etc.
Efectul total de la modificarea impozitelor se poate calcula cu ajutorul relației date:
Această relație este denumită multiplicator fiscal și arată cu cîte unități monetare se va modifica venitul total la modificarea impozitelor cu o unitate monetară. Dacă cunoaștem înclinația marginală spre consum, să presupunem că este o,75, multiplicatorul fiscal este 3, ce înseamnă că reducerea impozitului cu 1 leu va duce la majorarea venitului cu 3 lei. D. Keynes în baza unui model analogic a cercetat influența modificării cheltuielilor bugetare asupra venitului și a dedus multiplicatorul cheltuielilor bugetare asupra venitului:
După cum se observă din relația de mai sus, multiplicatorul cheltuielilor bugetare (cu condiția RMC constante) are o influență mai mare asupra venitului comparativ cu impozitele. În exemplul nostru multiplicatorul este 4, ce înseamnă că majorarea cheltuielilor bugetare cu 1 leu va duce la majorarea venitului cu 4 lei.
Dat fiind faptul, că perfecționarea sistemului fiscal trebuie să fie orientată spre asigurarea echilibrului dintre funcția fiscală și cea de stimulare a producției, este necesară respectarea unui șir de cerințe față de elaborarea unui model eficient de gestionare a fiscalității. Printre aceste cerințe menționăm:
necesitatea elaborării unui sistem fiscal accesibil din toate punctele de vedere;
asigurarea unei stabilități ai bazei fiscale, aferente fiecărui tip de impozit;
crearea unor condiții acceptabile în vederea micșorării evaziunilor fiscale.
Politica fiscală are un impact favorabil asupra economiei numai în măsura în acțiunile publice se realizează cu luarea în considerare a priorităților din fiecare etapă de dezvoltare, asigură efecte economice, sociale sau de altă natură cu efortul financiar produs, îmbină armonios raționalitatea pe termen scurt pe termene mijlocii și lungi.
Obiectivele politicii fiscal-bugetare sunt strâns corelate cu funcțiile politicii și efectele acestora asupra economiei naționale, precum și cu rezultatele obtenabile prin folosirea impozitelor, împrumuturilor de stat, cheltuielilor bugetare, ca instrumente de intervenție ale autorităților publice.
Astfel, Richard și Peggy Musgrave afirmă că atât impozitele, cât și cheltuielile publice influențează economia pe multiple căi, urmărind realizarea unor obiective diferite. Corespunzător opiniei lor, politica fiscal-bugetară îndeplinește trei funcții:
funcția de alocare, prin care serviciile cu caracter social sunt distribuite prin intermediul autorităților publice care asigură astfel satisfacerea unor nevoi sociale -cultură, învățământ, justiție, apărare națională, ordine publică etc;
funcția de distribuire realizată prin impozite și cheltuieli publice devine necesară în măsura în care distribuirea veniturilor și averii între persoanele fizice și juridice influențată de modul de repartizare a factorilor de producție și a formelor de proprietate nu este în concordanță cu necesitățile și justiția socială[5, p.58].
Prin funcția de stabilizare, politica fiscală urmărește atingerea unui grad înalt de ocupare a forței de muncă, stabilitatea prețurilor o situație solidă a balanței de plăți exieme, precum și o rată a creșterii economice.
Autoritățile publice folosesc politica fiscala pentru realizarea ur.er finalități: influențarea proceselor economice, corectarea ciclului economic, înlăturarea dezechilibrelor din economie. Instrumentarea variabilelor mecanismelor și structurilor fiscale în sensul realizării acestor finalități care, de altfel, constituie finalități ale politicii economice, vizează obiective circumscrise sferei de influență a acestor instrumente fiscale, comensurate prin indicatori economici.
CAPITOLUL II. POLITICA BUGETAR-FISCALĂ – MECANISM DE REGLEMENTARE A ECONOMIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Nivelul și dinamica echilibrului financiar public în Republica Moldova
Politica bugetar-fiscală, fiind o parte componentă a politicii economice a țării, reprezintă o pîrghie efectivă în reformarea economiei. Această politică influențează sferele vieții : economică, politică, socială.
Cerința de bază în teoria finanțelor clasice a echilibrului bugetar constituie acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale fiecărui an bugetar. La etapa inițială a perfecționării sistemului bugetar anualitatea și echilibrul bugetului erau indisolubil legate, având drept rezultat echilibrul stabil în parametrii întocmirii bugetului anual. Cu alte cuvinte echilibrul bugetar se referea atât la întocmirea unor bugete balansate, cât și la păstrarea echilibrului în perioada de execuție a bugetului. Au fost țări în care legislația financiară nu permitea întocmirea unor bugete dezechilibrate. De exemplu, în Germania legislația financiară interzicea elaborarea de bugete deficitare, precizând că veniturile și cheltuielile publice aprobate de lege, trebuie să fie echilibrate.
Echilibrul este o noțiune centrală a analizei economice moderne. Ea descrie situații despre care analiza economică nu pretinde că s-ar realiza întotdeauna, dar care stimuleză înru realizarea studiilor situațiilor concrete. Astfel aceasta constituie un element esențial în dezvoltarea diferitor teorii, care se vor deosebi anume prin noțiunea de echilibru luate ca referință.
Sistemul Fiscal cotemporan reprezintă un produs al evoluției civilizației umane, modificarea acestuia de la o etapă istorică la alta reflectînd evoluția structurilor social-economice a curențelor ideologice precum și a cercetărilor politice din secolele anterioare.
În conformitate cu publicațiile, materialele analitice și concepțiile economist recunoscut romîn Iulian Văcărel, principiul echilibrului bugetar impune ca acoperirea cheltuielilor statului să se realizeze doar pe seama veniturilor ordinare ale acestuia. Fără îndoială bugetul trebuie să ofere posibilitatea analizei veniturilor pe surse de proveniență și a cheltuielilor pe destinații. Aceste cerințe sunt specifice principiilor bugetare clasice – unitatea, universalitatea, anualitatea, specializarea bugetară și echilibrarea a celor mai importante compartimente ale bugetului – veniturilor și cheltuielilor.
Anualitatea și echilibrul bugetului reflectă lăgături reciproce strînse, având drept rezultat echilibrul anual al bugetului, considerat drept “principiul de aur al gestiunii bugetare”. Raportul între volumul veniturilor bugetare și totalul cheltuielilor publice se generalizează în echilibru bugetar și prezintă o parte integrală a echilibrului financiar. Alegerea acestui raport optim prezintă o importanță deosebită pentru deteminarea dimensiunilor echilibrului între venituri și cheltuieli care reflectă construcția bugetară pe bază de deficit.
Teoriile echilibrului bugetar se pot grupa în două concepții privind semnificația acestora. Prima concepție clasică prevede asigurarea obligatorie a echilibrului financiar în cadrul întregii politicii financiare a autorităților publice, dar a doua concepție modernă prevede decalajul dintre venituri și cheltuieli bugetare, care apar prin intermediu împrumuturilor de stat și prin acoperirea deficitelor bugetare. Acest decalaj apare și în cazul când datoriile preluate de stat pe baza legislativă analogic influențează deficitul bugetar.
Folosind metoda monografică în investigațiile anului curent au fost descoperite diferite poziții a autorilor, școli și direcții conceptuale în știința europeană și mondială a teoriilor consacrate problemei echilibrului bugetar.
Conform Legii privind sistemul bugetar și procesul bugetar al Republicii Moldova * , scopurile bugetului de stat prevăd asigurarea echilibrului bugetar necesar pentru menținerea unei situații macroeconomice stabile a statului, facilitînd în consecință stabilitatea monedei naționale, prețurilor , salariilor și dezvoltarea durabilă a economiei.
Echilibrul bugetar în alte țări europene se referă la întocmirea unor bugete balansate sau la păstrarea echilibrului în perioada de execuție a bugetului. Concepte teoretice a echilibrului nerespectîndu-se au determinat recurgere la diferite schimbări conceptuale.
Spre exemplu, după cum este menționat mai sus în Germania întocmirea a două bugete, unul ordinar echilibrat și altul extraordinar deficitar, care putea fi echilibrat prin folosirea veniturilor provenite din împrumuturi sau emisiune monetară, în Franța echilibrul este asigurat de operațiunea debugetizare, dar în Suedia și alte țări scandinave echilibrarea se realizează prin intermediu bugetelor ciclice. În ultimii ani majoritatea statelor au elaborat și prezentat parlamentelor spre aprobare bugete deficitare, renunțând în așa mod la aplicarea în practică a conceptului echilibrului bugetar.
Reeșind din analiza comparativă a acestor surse examenate care reflectă îm mod amplu realitatea experiența europene, se poate de concluzionat că teoriile fundamentale privindechilibrul bugetar sunt următoarele: teoria convențională, echivalența ricardiană.
Cînd impactul asupra economiei însă, se desfășoară pe termen lung promovarea aceleași politici bugetare de către guvern are ca rezultat obținerea deficitului bugetar, reducerii economisirii publice și consecințelor acesteia. Identitatea dată poate fi obținută prin câteva modalități complementare: creșterea economisirii private, reducerea investițiilor în țară, scăderea investițiilor nete străine.
Legea privind finanțele publice locale nr. 397-XV, adoptată la 16.10.2003, constituie baza legală ce reglementează structura bugetelor și procesul bugetar al unităților administrativ-teritoriale. Veniturile bugetelor unităților administrativ-teritoriale se constituie din schema 2.1.
Figura 2.1.1Veniturile bugetelor unităților administrativ-teritoriale
Sursa: elaborat de autor în baza actelor normative a Republicii Moldova
Bugetul este un tablou comparativ al veniturilor și cheltuielilor publice aferente perioadei la care se referă și în același timp se prezintă ca un act de previziune administrativă. Practica execuției bugetare confirmă că bugetul trebuie să reflecte cât mai real posibil resursele ce pot fi mobilizate, dar destinația acestora, să permită compararea la finele exercițiului bugetar a veniturilor încasate și a cheltuielilor efectuate.
Evoluția bugetului de stat în dinamică este prezentat în tabelul 2.2.1 și figura 2.1.2.
Tabelul 2.1.1. Evoluțiabugetului de stat, pe perioada 2011-2017 (mil.lei)
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Grafic Evoluția bugetului de stat se poate reprezenta în felul următor:
Fig 2.1.2 Structura veniturilor și cheltuielilor global pe perioada 2011-2017 (mil. Lei)
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Analizînd datele de mai sus, se poate de evidențiat că veniturile în structura bugetului de statau o tendință crescătoare. Pe parcusul anilor 2011-2015 se atestă o majorare a veniturilor de la 18639,0 milione lei în 2011 ajungînd în 2014 la 25814,8 milioane lei, atestîndu-se o majorare cu 7175,8 milioane lei.
Tabelul 2.1.2 Dinamica veniturilor publice globale și ponderea acestora în PIB, pe anii 2011-2017
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Veniturile din Bugetul public național au o pondere de 22,6 % în 2011, în 2012 au o pondere de 22,8 %, cu o mică majorare în raport cu anul 2011, și cu o nesemnificativă micșorare față de anul 2013, acestea constituind 22,5 %.În anul 2014 se poate observa o creștere semnificativă a veniturilor, adică o pondere de 24,3%, această tendință ascendentă fiind estimată de analiști si pentru anii următori.
Veniturile bugetului public național în anul 2011 au constituit18639,0 mil.lei, ca pondere în PIB –22,6%. În anul 2012 veniturile au înregistrat suma de 20090,6 mil.lei, fiind în creștere față de anul precedent cu 22,8 %. Ponderea veniturilor publice în PIB în anul 2013 a atins nivelul de 22,5%.
Veniturile bugetului public național au atins în anul 2014 cel mai înalt nivel ca pondere în PIB –24,3% din PIB. Factorii principali care au generat această evoluție au fost creșterea economică, creșterea veniturilor ale populației, majorarea bruscă a importurilor, precum și politica fiscală promovată în domeniul impozitelor pe venit, reducerea înlesnirilor fiscale la TVA și îmbunătățirea administrării fiscale.
Politica bugetar-fiscală a Republicii Moldova se caracterizează prin măsurile întreprinse în perioada de referințăși anume:înregistrarea creșterii economice în toate ramurile economiei naționale, ameliorarea mediul de afaceri , eficientizarea sectorul public, ceea are impact asupra creșterii colectării veniturilor la buget. Dat fiind faptul că, veniturile publice depind în mare măsură de activitatea economică și de consumul final al gospodăriilor, majorarea cererii interne are consecințe pozitive asupra bugetului.
Tabel 2.1.3 Evoluția veniturile publice BPN pe principalele sectoare, anii 2009-2014 (mil.lei)
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Veniturile fiscale rămân sursa principală de venituri al bugetului public național.Ponderea acestor venituri în totalul veniturilor publice se menține la nivelul de circa 82,0 la sută. Ca pondere în PIB acestea au crescut de la 16,8% în anul 2009 până la 19,8% în anul 2014. Ca pondere în PIB cel mai înalt nivel a atins în anul 2014–19,8 %. Ponderea majoră în veniturile fiscale le revine impozitelor indirecte. Veniturile nefiscale, fondurile și mijloacele speciale și granturile reprezintă o sursă de venit mai puțin semnificativă. Totodată, se constată că intrările de granturi sunt neuniforme și influențează asupra ponderii acestor venituri.
Cheltuielile bugetului pe 2014 prevăd asigurarea implementării priorităților de politici, care derivă din Programul de activitate al Guvernului și documentele de politici naționale și sectoriale, așa precum:
reformarea sistemului educațional;
modernizarea sistemului și sporirea calității serviciilor de sănătate;
sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii;
sporirea calității și eficienței în justiție și combaterea corupției;
dezvoltarea investițiilor în infrastructura de drumuri;
ameliorarea climatului de afaceri;
sporirea eficienței energetice,
Cheltuielile bugetare pe care statul urmează să la suporte pe parcursul unui an calendaristic în măsura veniturilor existente cuprind: datoriile de stat, cheltuieli de funcționare a puterii publice, investiții de capital – ce duc la mărirea patrimoniului public, cheltuieli destinate educației, culturii, științei, sănătății, protecției sociale, cheltuieli militare etc.
Fig. 2.1.3 Evoluția veniturilor BPN pe sectoarele principale, pe perioada 2009-2014(mil.lei)
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Veniturile fiscale dețin cea mai mare pondere în evoluția veniturilor Bugetului public național, pe poziția a II clasîndu-se granturile, care atestă ascensiune în fiecare an analizat, în timp ce veniturile nefiscale și veniturile fondurilor și mijloacelor speciale se situează aproape pe aceleași poziții cu unele abateri în unii ani analizați, iar cea mai mică pondere o dețin transferurile.
Bugetul de stat se bazează într‐o mare măsură pe cererea internă, care este satisfăcută preponderent de importuri. Această dependență de importuri face ca finanțele publice să fie relativ vulnerabile la fluctuațiile ratei de schimb valutar
Evoluția cursului de schimb al leului mediu anual, Leu/USD (2010-2014) Astfel, deprecierea monedei naționale la începutul anului 2010 a avut un impact pozitiv asupra veniturilor publice, deoarece a mărit valoarea importurilor și, respectiv, volumul fluxurilor de impozite indirecte. Totuși, cele mai importante surse de finanțare a bugetului de stat sunt comerțul intern (creșterea cu 1 p.p. a ratei creșterii rezultând într‐o creștere a veniturilor publice cu 0,5 p.p.) și importurile (o rată de creștere de 1 p.p. generând o creștere de 0,2 p.p. a veniturilor publice). În același timp, oferta internă (indicele producției industriale fiind folosit ca variabilă care aproximează oferta) nu influențează veniturile bugetare. Această legătură slabă este un fapt elocvent, care arată că echilibrarea finanțelor publice a fost realizată din contul consumatorilor, pe când companiile continuă să fie practic excluse din formarea veniturilor bugetare.
Menținerea relativă a cursului de schimb la același nivel va contribui la stabilitatea prețurilor : indicele prețurilor de consum la sfîrșitul anului se prognozează la nivel de 104,7%, 106,4% și 105,5% pentru anii 2014-2016, respectiv
Anul 2010 a fost o perioadă de stabilizare fiscală remarcabilă, cu o creștere accelerată a veniturilor publice în paralel cu o creștere calmă a cheltuielilor publice. Creșterea veniturilor bugetare a fost determinată de fluxurile de impozite indirecte, care au înregistrat rate de creștere de două ori mai mari decât în perioada respectivă a anului precedent în comparație cu impozitele directe.
Fig. 2.1.4 Evoluția inflației si a cursului de schimb al leului, 2011-2016
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Pentru anii 2014-2016 se prognozează fluctuații neesențiale ale cursului de schimb al leului la sfîrșitul anului, între 12,9 lei și 13,0 lei pentru un dolar SUA;
În structura veniturilor publice pe anul 2014 partea majoră, 63,7 la sută, au deținut-o veniturile bugetului de stat, 8,9 la sută – veniturile bugetelor UAT, 21,3 la sută – veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat și 6,1 la sută – veniturile fondurilor de asigurare obligatorie de asistență medicală (excluzînd transferurile între bugete).
Din suma totală a veniturilor bugetului public național (40309,7 mil.lei) – 22591,6 mil.lei, sau 56,1 la sută urmează a fi colectate prin organele Serviciului Fiscal de Stat, iar 16006,3 mil.lei sau 39,7 la sută – prin organele Serviciului Vamal.
Transferurile reprezintă un instrument macrofinanciar uzual și eficient în vederea asigurării echilibrului financiar public, atît prin implicarea lor în mecanismul circulației fluxurilor financiare, cît și prin optimizarea relațiilor interbugetare.
Actualul sistem de transferuri nu dispune de un mecanism de încurajare a efortului fiscal local și a eficienței cheltuielilor publice. Ca și la nivelul central, procesul de planificarebugetară la nivel local are un șir de deficiențe, dintre care principalele sînt capacitățilescăzute de elaborare a prognozelor financiare pe termen mediu și lipsa fazei de analizăși planificare strategică, care ar spori nivelul de previzibilitate și ar evalua impactul politicilorbugetar-fiscale promovate.
Evaluarea riscurilor bugetar-fiscale
Pentru perioada de prognoza ramîn în vigoare si în continuare incertitudinile și riscurile macroeconomice legate de ritmurile de recuperare lentă a economiei mondiale. Existența problemelor în sectorul financiar al principalilor parteneri comerciali ar putea avea un impact negativ și asupra economiei moldovenești, prin reducerea piețelor de export pentru produsele moldovenești.
De asemenea, pe plan intern există riscul unor condiții climaterice nefavorabile pentru agricultură, ceea ce ar diminua oferta de produse agro-alimentare, cu efect de reducere asupra consumului și a pieței de produse agricole, precum și de creștere a importurilor de astfel de produse pentru a acoperi cererea.
Pe de alta parte, presiunile dezinflaționiste rezultă si din creșterea economică mondială redusă, temperarea creșterii prețurilor internaționale la petrol, precum și a diminuării prețurilor internaționale la produsele alimentare pe fondul condițiilor agrometeorologice favorabile pentru recolta din anul 2013.
Corespunzător scăderii ofertei interne, este de așteptat ca dezechilibrele externe să se adâncească, deficitul comercial să se accelereze, iar deficitul de cont curent să se extindă și să devină nesustenabil. Restrângerea activității va genera scăderea competitivității economice și într-o rată a șomajului mai ridicată decât în scenariul de bază.
Principalele riscuri legate de buget rezulta direct din cele macroeconomice, si se pot regăsi în diminuarea încasărilor de venituri la buget, față de cele planificate, precum și depășirea nivelului deficitului bugetar. Un alt risc pentru buget reprezintă tergiversarea debursării asistenței externe (în formă de granturi si credite), care la fel va afecta nivelul de executare al bugetului dar si implementarea proiectelor investiționale finanțate din aceste surse.
In astfel de condiții promovarea unor politici economice echilibrate si stimulatorii, va asigura o diversificare pronunțată a raporturilor economice ale țării cu partenerii externi, un climat investițional favorabil și un mediu economic favorabil pentru economia naționala. Nu în ultimul rînd, politicile bugetar-fiscale prudente vor fi instrumentul de bază pentru diminuarea potențialelor efectele negative asupra economiei naționale în general, și asupra bugetului, în particular.
Evoluția veniturilor bugetului public național pe anii 2011-2014 se prezintă în diagrama ce urmează.
Fig 2.1.5 Evoluția veniturilor bugetului public național, 2011-2014(mil.lei)
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
În structura veniturilor publice pe anul 2014 partea majoră, 63,7 la sută, o dețin veniturile bugetului de stat, 8,9 la sută – veniturile bugetelor UAT, 21,3 la sută – veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat și 6,1 la sută – veniturile fondurilor de asigurare obligatorie de asistență medicală (excluzînd transferurile între bugete).
Fig 2.1.6 Evolutia veniturilor pe componentele bugetului public national pe anii 2011-2014(mil.lei)
(exceptînd transferurile între bugete)
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Din suma totală a veniturilor bugetului public național (40309,7 mil.lei) – 22591,6 mil.lei, sau 56,1 la sută urmează a fi colectate prin organele Serviciului Fiscal de Stat, iar 16006,3 mil.lei sau 39,7 la sută – prin organele Serviciului Vamal.
Veniturile fiscale vor constitui 35645,0 mil.lei sau circa 88,4 la sută din suma totală a veniturilor bugetului public național (față de 87,0 la sută în anul 2013 scontat). Din totalul acestora, 45,0 la sută le revin veniturilor directe și 51,9 la sută – veniturilor indirecte.
Veniturile nefiscale sunt estimate în sumă de 974,5 mil. lei. Ca pondere în suma totală, aceste venituri vor fi menținute la nivel de 2,4 la sută, iar ca pondere în PIB la nivel de 0,9%.
Încasările de la mijloacele speciale ale instituțiilor publice finanțate de la buget sunt estimate în sumă de 931,8 mil.lei. Ca pondere în suma totală aceste încasări vor constitui 2,3 la sută, iar ca pondere în PIB – 0,9%.
Veniturile proprii ale fondurilor speciale în proiectul bugetului pe anul 2014, se estimează în sumă de 422,5 mil.lei. Ponderea acestora în sumă totală a veniturilor bugetului public național va constitui 1,0 la sută, iar ca pondere în PIB se va menține la nivelul 0,4%.
În anul 2014, Guvernul urmează să beneficieze de granturi din partea partenerilor de dezvoltare, în sumă totală de circa 2317,5 mil.lei (echivalentul a 177,5 mil.dol.SUA), inclusiv pentru susținerea bugetului – 914,0 mil.lei (69,98 mil.dol.SUA) și pentru proiecte finanțate din surse externe – 1 403,5 mil.lei (107,47 mil.dol.SUA). În afara de aceasta, granturile interne și granturile externe contractate direct de către instituțiile publice vor însuma, respectiv, 9,5 mil.lei și 8,9 mil.lei. În totalul veniturilor bugetului public național, ponderea granturilor (2335,9 mil.lei) va constitui 5,8 la sută și 2,2% în PIB.
Structura cadrului global pe grupuri de venituri ale bugetului public național în anii 2011-2014, se prezintă în următoarea diagramă.
Fig 2.1.7Structura veniturilor bugetului public naționalpe grupuri de impozite pe anii 2011 – 2014 (%)
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
În anul 2014 la bugetul de stat se preconizează acumularea veniturilor în sumă totală de 25682,0 mil.lei, cu o creștere față de scontat 2013 – de 3174,2 mil.lei sau cu 14,1 la sută. Ponderea veniturilor bugetului de stat în raport cu PIB se estimează la nivel de 24,2 %.
Fig 2.1.8Evoluția veniturilor bugetului de stat pe anii 2011–2014, se prezintă în următoarea diagramă.
Structura bugetului de stat pe tipuri de încasări, se prezintă în următoarea diagramă.
Fig 2.1.9 Structura veniturilor bugetului de statpe tipuri de încasări pe anii 2011-2014, mil.lei
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
În cuantumul veniturilor bugetului de stat prognozate pentru anul 2014, partea preponderentă – 85,0 la sută sau circa 21,8 miliarde lei o dețin încasările veniturilor fiscale, cu o creștere față de scontat anul 2013 de 19,5 la sută sau cu 3,6 miliarde lei. Această creștere se explică prin faptul implementării începînd cu 1 ianuarie 2014 în patru UAT (mun. Chișinău), raioanele Basarabeasca, Ocnița, Rîșcani) noul sistem de stabilire a relațiilor între bugetul de stat și aceste bugete. În bugetul de stat vor fi încasate de la aceste UAT integral impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător și o parte din impozitul pe venitul persoanelor fizice, nealocat conform normativelor stabilite prin lege. Ca pondere în PIB, aceste venituri vor atinge nivelul de 20,5%, cu 1,8 puncte procentuale mai mult față de scontat 2013.
Încasările nefiscale vor constitui 426,8 mil.lei și vor descrește în comparație cu scontat 2013 cu 373,0 mil.lei sau cu 46,6 la sută. Ca pondere în PIB și în suma totală, încasările nefiscale vor constitui 0,4% și 1,7 la sută, respectiv. Reducerea încasărilor pe acest grup de venituri se explică prin excluderea din prognoza veniturilor capitolului “Amenzi și sancțiuni administrative” (prevedere a Programului de activitate a Guvernului), micșorarea încasărilor din contul transferării la buget conform rezultatelor activității scontate pentru anul 2013 a dividendelor aferente cotelor de participare a statului în societățile pe acțiuni, defalcărilor din profitul net al întreprinderilor de stat, soldului profitului net al BNM etc.
Veniturile proprii ale fondurilor speciale și mijloacelor speciale (fără granturi și transferuri între componentele bugetului de stat și bugete UAT se prognozează în sumă de 409,4 mil.lei și 679,8 mil. lei, respectiv. Ca pondere în suma totală a veniturilor bugetului de stat, acestea vor constitui 1,6 la sută și 2,6 la sută, respectiv, și în raport cu PIB – 0,4% și 0,6%, respectiv. Estimările prealabile s-au efectuat de către autoritățile publice centrale în baza nomenclatoarelor lucrărilor și serviciilor acordate contra plată și a tarifelor la aceste lucrări aprobate de către Guvern. În total în cadrul bugetului de stat sunt incluse 5 fonduri speciale (fondul pentru manuale, fondul republican de susținere socială a populației, fondul ecologic național și fondurile ecologice locale, fondul viei și vinului).
Intrările de granturi pentru susținerea bugetului și pentru proiectele finanțate din surse externe, conform acordurilor semnate cu donatorii externi, precum și granturile interne și externe pentru instituțiile publice se prognozează cu o majorare față de scontat 2013 de 8,4 la sută sau cu 182,5 mil.lei și vor constitui 2335,9 mil. lei (echivalent 178,1 mil. dol. SUA), inclusiv 18,4 mil.lei granturi interne și externe pentru instituțiile publice. Ca pondere în suma totală a veniturilor bugetului de stat, acestea reprezintă 9,1 la sută, iar în raport cu PIB – 2,2%.
În suma totală a granturilor, granturile pentru susținerea bugetului vor constitui 914,0 mil.lei (echivalent 70,0 mil. dol. SUA) sau 39,1 la sută, granturi pentru proiecte finanțate din surse externe – 1403,5 mil.lei (echivalent 107,4 mil. dol. SUA) – 60,1 la sută. Pentru anul 2014 donatorul principal al Guvernului Republicii Moldova pentru suport bugetar va fi Comisia Europeană – 856,0 mil.lei (reforma sectorului energetic, justiției, sănătate, dezvoltarea sectorului rural, suportul în implementarea Planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize) și Guvernul României – cofinanțare construcției gazoductului Iași – Ungheni – 58,0 mil.lei.
Pentru proiecte finanțate din surse externe donatorii principali vor fi Guvernul SUA, Banca Mondială, Fondul Global
Structura cheltuielilor bugetului de stat pe anul 2014, în aspect funcțional, se prezintă în următorul tabel.
Structura cheltuielilor bugetului de stat pe anul 2014
Tabelul 2.1.4
Sursa: Datele Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Factorii caracteristici tuturor ramurilor, care au influențat alocarea resurselor în anul 2014 sunt:
măsurile de majorare a salariilor, tranzitorii din anul 2013 (154,4 mil.lei pentru toate instituțiile finanțate de la bugetul de stat și bugetele UAT;
continuarea implementării normelor salariale în baza legii 355-XVI din 23 decmbrie2005 (1000 lei – I categorie, conform RTU, de la 1 octombrie 2014) (97,8 mil.lei pentru bugetul de stat și bugetele UAT);
majorarea cheltuielilor pentru mărfuri și servicii în legătură cu creșterea indicelui prețurilor de consum (57,4 mil.lei pentru instituțiile finanțate de la bugetul de stat);
trecerea instituțiilor de învățămînt și a competențelor delegate APL, care începînd cu anul 2014 vor trece la noul sistem de formare a bugetelor UAT de la finanțare directă din bugetele UAT la finanțare prin intermediul transferurilor cu destinație specială de la bugetul de stat (1475,0 mil.lei).
Totodată, costurile programelor de cheltuieli pe gr№upe funcționale s-a bazat pe prioritățile de politici intersectoriale menționate anterior, dar și prioritățile și obiectivele interne din cadrul sectoarelor, care fac subiectul strategiilor sectoriale de cheltuieli. Aceste priorități sînt expuse în continuare.
La „Servicii cu destinație generală”
Alocațiile la grupa dată se estimează în sumă de 1398,3 mil.lei, 5,0 % din cheltuielile totale, cu 13,2 % mai mult față de anul 2013. La majorarea alocațiilor au influențat:
– organizarea alegerilor parlamentare – 52,0 mil. lei;
– implementarea sistemului e-Alegeri – 30,0 mil. lei;
– implementarea agendei de e-guvernare – 12,8 mil. lei;
– schimbarea pașapoartelor de tip sovietic – 20,0 mil. lei;
– desfășurarea recensămîntului populației și locuințelor – 36,0 mil.lei;
-deschiderea Centrului de informare pentru cetățeni pe lîngă Secretariatul Parlamentului – 7,5 mil. lei;
– instalarea și întreținerea sistemului video de monitorizare al Serviciului Vamal – 10,3 mil. lei;
– crearea Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității – 3,3 mil.lei
– reorganizarea Consiliului Concurenței (majorarea efectivului limită de personal) – 8,0 mil. lei;
– pregătirea pentru expunere la privatizare a bunurilor proprietate publică de stat – 8,0 mil.lei;
– implementarea Planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize (acțiunea ”Dezvoltarea securității documentelor (actelor de identitate) și capacităților de încredere”) – 2,6 mil. lei.
Totodată au fost întreprinse măsuri de optimizare (reducere) a cheltuielilor bugetare în sumă de circa 27,0 mil.lei.
La „Activitatea externă”
Programele de cheltuieli la grupa funcțională principală dată însumează 324,1 mil.lei, cu o creștere de circa 19,8% comparativ cu anul 2013, la care a influențat:
– deschiderea și întreținerea misiunilor diplomatice și consulare (inclusiv deschiderea misiunii diplomatice în Japonia – 5,9 mil. lei) – 23,3 mil.lei;
– construcția sediilor pentru ambasadele din Turcia și Belarus – 23,0 mil. lei;
– reparații capitale (Ambasada din Federația Rusă)– 5,6 mil. lei;
– cotizații de membru în organizațiile internaționale – 1,8 mil. lei.
La „Justiție”
Cheltuielile totale pentru domeniul dat se estimează la 687,0 mil.lei, cu o creștere de 10,1 % față de anul 2013.
Cheltuielile ramurii au fost suplimentate cu 62,8 mil.lei față de nivelul aprobat pe anul 2013. Principalele majorări de cheltuieli sunt pentru:
– majorarea salariilor judecătorilor – 43,6 mil.lei;
– majorarea cheltuielilor de personal, urmare a unor ajustări structurale din sector – 2,3 mil.lei;
– finalizarea reconstrucției blocului B al Curții Constituționale – 4,0 mil.lei;
– asigurarea desfășurării conferinței internaționale prilejuite de celebrarea celei de-a 20-a aniversări a Constituției Republicii Moldova și participarea în cadrul forumurilor mondiale și europene ale căror membru este Curtea Constituțională – 1,9 mil. lei;
– realizarea acțiunilor prevăzute în Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei de reformare a sectorului justiției pe anii 2011-2016 – 8,4 mil.lei. Suma totală a alocațiilor prevăzută pe anul 2014 pentru reformarea sectorului, pe ramura respectivă constituie 146,7 mil.lei;
Concomitent, în cadrul programului de reformare a sectorului justiției, comparativ cu anul 2013, în ramurile cooperante cu domeniul justiției (servicii de stat cu destinație generală, menținerea ordinii publice, apărare și securitatea națională, învățămînt, asigurarea și asistența socială și ocrotirea sănătății), la general, au fost alocate mai mult față de aprobat 2013 cu 43,7 mil.lei.
La „Menținerea ordinii publice, apărare și securitatea națională”
Cheltuielile totale în aceste domenii se estimează în sumă de circa 2485,5 mil.lei, cu o creștere de 10,0 % comparativ cu anul 2013. Principalele majorări de cheltuieli sunt pentru:
– asigurarea activității instituțiilor din domeniul apărării, menținerii ordinii publice și securității naționale – 30,2 mil.lei;
– înlocuirea graduală a militarilor în termen cu militari prin contract – 15,4 mil.lei;
– realizarea acțiunilor prevăzute în Planul de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize, mijloace financiare alocate din contul suportului bugetar acordat de către Uniunea Europeană – 102,9 mil. lei;
– participarea contingentului Republicii Moldova la operațiunea internațională de menținere a păcii în Kosovo – 12,7 mil. lei;
– cheltuieli de întreținere a penitenciarelor – 26,3 mil.lei;
– dezvoltarea infrastructurii obiectivelor militare și din domeniul menținerii ordinii publice și securității statului – 15,5 mil. lei;
– majorarea salariilor colaboratorilor Centrului Național Anticorupție – 23,1 mil lei;
– cheltuieli de personal în legătură cu majorarea unităților de personal pentru asigurarea competențelor funcționale – 6,7 mil. lei;
– consolidarea bazei tehnico-materiale a instituțiilor din domeniu – 8,2 mil lei.
La „Învățămînt”
Pentru domeniul învățămîntului se estimează un volum de alocații în sumă de 3421,8 mil.lei (12,2 % din cheltuielile totale), ce reprezintă cu 80 % mai mult comparativ cu anul 2013.
Cheltuielile ramurii au fost suplimentate cu 1512,5 mil. lei față de nivelul aprobat pe anul 2013, influențate de următorii factori:
includerea transferurilor cu destinație specială către bugetele unităților administrativ-teritoriale pentru finanțarea instituțiilor de învățămînt din mun. Chisinău și raioanele Rîșcani, Ocnița, Basarabeasca – 1413,0 mil. lei;
fortificarea calității educației în instituțiile de învățămînt secundar general prin dotarea și renovarea școlilor – 75,7 mil. lei;
majorarea cuantumurilor burselor de studii pentru elevi, studenți și doctoranzi cu 10 la sută – 25,2 mil. lei;
asigurarea activității Agenției de Asigurare a Calității în Învățămîntul Superior și Cercetare – 2,0 mil.lei;
crearea Centrelor de Excelență Profesională în baza instituțiilor de învățămînt secundar profesional existente – 7,1 mil. lei;
instituirea în teritoriu a oficiilor desconcentrate ale Ministerului Educației și crearea Inspectoratului școlar – 17,9 mil.lei.
Măsurile de reformă în învățămînt vor rezulta în eficientizarea cheltuielilor în domeniu, economiile fiind prognozate în sumă de 35,8 mil.lei.
Totodată e de menționat, costul pe principalele măsuri prevăzute în buget:
acordarea burselor, elevilor din liceele cu profil artistic, instituțiile de învățămînt mediu de specialitate, secundar profesional și persoanelor care studiază în învățămîntul postuniversitar – 120,4 mil.lei;
asigurarea centralizată cu manuale, materiale didactice, literatură tehnico-științifică și metodică – 12,0 mil.lei;
participarea elevilor la olimpiadele naționale și internaționale – 12,5 mil.lei;
organizarea desfășurării examenelor de absolvire în gimnazii și exаmenelor de bacalaureat în licee – 10,0 mil.lei;
realizarea programului național de studiere a limbii române – 4,9 mil. lei;
dotarea și renovarea instituțiilor de învățămînt secundar general – 90,2 mil. lei;
achitarea serviciilor educaționale pentru realizarea comenzii de stat de pregătire a cadrelor în instituții de învățămînt superior – 702,6 mil. lei.
La „Știință și inovare”
Cheltuielile pentru stiință și inovare se estimează în sumă de 418,7 mil.lei, cu o creștere de 24,2% față de cele aprobate pe anul 2013 și se justifică prin:
majorarea salariilor și acoperirea insuficienței la cheltuielile de personal – 40,8 mil.lei;
majorarea cheltuielilor pentru investiții capitale – 12,0 mil.lei.
Totodată e de menționat, costul pe principalele măsuri prevăzute în buget:
cercetări științifice instituționale (fundamentale și aplicate) – 227,2 mil.lei;
proiecte din cadrul programelor de stat, selectate pe bază de concurs – 38,1 mil.lei;
proiecte independente pentru tinerii cercetători în anul 2014 – 3,0 mil.lei;
proiecte de transfer tehnologic și infrastructuri de inovare – 10,0 mil lei;
achitarea cotei de membru al Comunității Europene (Orizont 2020) pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (Program PC7) – 14,0 mil. lei;
reparația blocului de cămine a Universității Academiei de Științe a Moldovei – 12,0 mil.lei.
La „Cultură, artă, sport și activități pentru tineret”
Cheltuielile pe ramura dată însumează 365,5 mil.lei și sînt în creștere cu 9,0 mil. lei față de cheltuielile aprobate pentru anul 2013. Principalii factori care au implicat majorări de alocații sunt:
organizarea și desfășurarea sărbătorilor naționale și altor evenimente de anvergură – 1,2 mil. lei;
subvenționarea activității curente a instituțiilor teatral-concertistice – 12,0 mil. lei;
asigurarea dezvoltării continue a performanțelor sportivilor în scopul participării în cadrul Jocurilor Olimpice – 6,0 mil. lei (inclusiv 1,2 mil. lei Comitetului Olimpic);
crearea Centrului de formare continuă – 0,2 mil.lei;
dotarea instituțiilor sportive cu utilaj – 3,0 mil.lei.
Principalele măsuri prevăzute în buget sunt:
asigurarea activității instituțiilor teatral-concertistice din subordinea Ministerului Culturii – 94,4 mil. lei;
desfășurarea acțiunilor cultural-artistice de către Ministerul Culturii – 7,8 mil. lei;
susținerea editării cărții naționale – 3,0 mil. lei;
asigurarea realizării Calendarului acțiunilor sportive naționale și internaționale – 24,0 mil. lei;
desfășurarea acțiunilor pentru tineret – 7,0 mil. lei;
acordarea burselor pentru sportivi – 4,1 mil. lei;
susținerea proiectelor și programelor culturale ale asociațiilor obștești – 3,9 mil. lei;
edificarea și restaurarea obiectelor de valoare culturală– 17,6 mil.lei;
susținerea revistelor periodice „Moldova”, „Alunelul”, „Noi” și „Florile dalbe”– 2,6 mil. lei;
subvenționarea activității IPNA Compania “Teleradio-Moldova” – 82,4 mil. lei.
La „Ocrotirea sănătății”
Cheltuielile ramurii date în anul 2014 vor constitui 2946,9 mil.lei sau 10,5 % din cheltuielile totale ale bugetului de stat.
Principalii factori care au implicat modificarea alocațiilor pentru ramură sunt următorii:
reducerea cheltuielilor în cadrul proiectelor finanțate din surse externe cu 155,5 mil.lei, în rezultatul revizuirii activităților aferente;
majorarea cheltuielilor pentru programele naționale de ocrotire a sănătății cu 8,8 mil.lei. În proiect pe anul 2014, pentru Programele naționale de ocrotire a sănătății se prevăd cheltuieli în sumă de 167,8 mil.lei;
majorarea transferurilor de la bugetul de stat către FAOAM cu 126,4 mil.lei, dintre care 34,2 mil.lei – alocațiile pentru realizarea programelor naționale de ocrotire a sănătății. Suma totală a transferurilor de la bugetul de stat către fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală constituie 2269,5 mil.lei, ponderea acestora în totalul cheltuielilor FAOAM fiind de circa 47,0 la sută.
La „Asigurarea și asistența socială”
Cheltuielile ramurii date pentru anul 2014 vor constitui 5022,7 mil.lei, cu 954,4 mil.lei mai mult față de aprobat pe anul 2013. Domeniului dat îi revin circa 17,9 % din cheltuielile totale ale bugetului de stat.
Principalii factori, care au condiționat majorarea alocațiilor sunt următorii:
transferurile de la bugetul de stat către BASS – 877,7 mil.lei;
salariile personalului din instituțiile subordonate Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei – 25,9 mil.lei;
dezvoltarea bazei tehnico-materiale a instituțiilor subordonate Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei – 7,7 mil.lei;
dezvoltarea unor tipuri noi de servicii sociale – 3,7 mil.lei;
reformarea Consiliului Republican de Expertiză Medicală a Vitalității – 11,2 mil.lei;
pensiile și prestațiile sociale militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne – 9,3 mil. lei;
construcția unei anexe la Centru de asistență și protecție a victimelor traficului de ființei umane – 1,1 mil.lei;
transferuri cu destinației specială către bugetele unităților administrativ –teritoriale pentru asistența socială specială unor categorii de populație pentru 4 raioane pilot (mun. Chișinău, Basarabeasca, Ocnița, Rîșcani) – 36,3 mil.lei.
Întru sporirea gradului de protecție a persoanelor nevoiașe, în anul 2014 se prevede finanțarea programelor speciale:
crearea premiselor pentru oferirea echitabilă și eficientă a mijloacelor de protecție socială persoanelor cu dizabilități, inclusiv pentru acordarea asistenței protetico-ortopedice invalizilor și participanților la război, în vederea antrenării acestora în viața socială și economică a societății – 33,3 mil.lei;
organizarea odihnei de vară și întremarea sănătății copiilor și adolescenților în special din familiile social vulnerabile – 11,6 mil.lei;
asigurarea normelor provizorii de cheltuieli în bani pentru elevii (studenții) orfani și cei aflați sub tutelă/curatelă din școlile profesionale și de meserii, instituțiile de învățămînt mediu de specialitate și superior, școlile de tip internat și casele de copii – 36,3 mil.lei;
susținerea tinerilor specialiști – 21,1 mil.lei.
Totodată, în proiect pentru anul 2014 se prevăd alocații pentru:
restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații victimelor reabilitate ale represiunilor politice – 10,5 mil. lei;
susținerea unor categorii de persoane prin acordarea indemnizațiilor unice pentru construcția sau procurarea spațiului locativ, sau restaurarea caselor vechi – 15,5 mil.lei;
indexarea depunerilor bănești ale cetățenilor în Banca de Economii – 50,0 mil. lei. Conform estimărilor, beneficiari ai sumelor indexate în anul 2014 la etapa II a indexării se prevăd a fi deponenții Băncii de Economii născuți pînă în anul 1931 inclusiv.
Transferurile de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale de stat pentru anul 2014 vor însuma 3462,7 mil.lei, cu 877,7 mil.lei, sau cu 34,0 % mai mult față de aprobat pe anul 2013, ponderea acestora în cheltuielile totale ale BASS fiind de 28,8 % comparativ cu 24,3% în aprobat pe anul 2013. La modificarea transferurilor de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale au influențat următorii factori principali:
implementarea Legii nr.51 din 28 martie 2013 care prevede susținerea financiară suplimentară a unor beneficiari de pensii și de alocații sociale – 470,5 mil.lei;
majorarea cu 500 lei a cuantumului indemnizațiilor unice la nașterea copilului, persoanelor neasigurate și asigurate de la 2600 lei/2900 lei pînă la 3100 lei/3400 lei – 19,1 mil. lei;
majorarea cu 100 lei a cuantumului alocațiilor pentru îngrijirea invalizilor de la 500 lei pînă la 600 lei, începînd cu 1 aprilie 2014 – 14,4 mil. lei;
majorarea mărimii ajutorului pentru perioada rece a anului cu 50 lei, de la 200 lei pînă la 250 lei și creșterea numărului de beneficiari în legătură cu majorarea nivelului venitului lunar minim garantat de stat de la 640 lei pînă la 680 lei și începînd cu 1 noiembrie 2014, pînă la 700 lei – 56,9 mil.lei. În anul 2014 vor fi acordate ajutoare pentru perioada rece pentru 154160 familii;
majorarea cu 100 lei a cuantumului compensației bănești lunare în schimbul asigurării cu produse alimentare și suplimente alimentare participanților la lichidarea consecințelor avariei de la Cernobîl – 2,6 mil.lei;
ancorarea cuantumului alocațiilor sociale la un procent din pensia minimă respectivă, începînd cu 1 aprilie 2014 – 45,4 mil.lei;
majorarea cu 100 lei a cuantumului indemnizațiilor pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani, persoanelor neasigurate – 36,0 mil.lei;
majorarea cheltuielilor pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat – 225,0 mil. lei, suma totală în acest scop constituind 1081,4mil.lei.
În bugetul de stat sunt prevăzute alocații în sumă de 25,5 mil. lei, dintre care 24,9 mil.lei pentru compensarea diferenței de tarife la energia electrică și la gazele naturale în unele localități din raioanele Dubăsari și Căușeni și a s.Varnița din raionul Anenii-Noi, conform Legii nr.1435-XV din 7 noiembrie 2002 și 0,6 mil.lei pentru compensarea veniturilor ratate deținătorilor de terenuri agricole situate după traseul Rîbnița-Tiraspol, conform Legii nr.39-XVI din 2 martie 2006.
La „Agricultura, gospodăria silvică, gospodăria piscicolă și gospodăria apelor”
Pentru domeniul dat se estimează un volum de alocații în sumă de 1921,1 mil.lei (6,8 % din cheltuielile totale), cu majorare de 28,0 % comparativ cu anul 2013.
Majorarea alocațiilor se datorează promovării următoarelor măsuri:
servicii de extensiune rurală – 6,0 mil.lei;
cheltuieli de susținere a fondului forestier – 5,0 mil.lei;
cheltuieli pentru activități sanitar-veterinare – 23,6 mil.lei;
construcția laboratorului Centrului Republican pentru Diagnostică Veterinară – 3,5 mil.lei;
cheltuieli pentru exploatarea sistemelor de irigare – 2,5 mil.lei;
cheltuieli pentru proiectul ”Tranziția la agricultura performantă”, finanțat din contul grantului Fondul ”Provocările Mileniului” – 279,8 mil.lei.
Proiectul de buget prevede alocații pentru:
fondul de subvenționare a producătorilor agricoli – 500,0 mil.lei, dintre care 46,0 mil.lei din contul grantului Comisiei Europene (scheme de grant ENPARD);
măsuri de protecție antigrindină – 74,1 mil.lei;
servicii de extensiune rurală – 20,0 mil.lei;
susținerea gospodăriei silvice – 14,9 mil.lei;
susținerea gospodăriei apelor – 15,5 mil.lei;
cheltuieli pentru proiectul ”Tranziția la agricultura performantă”, finanțat din contul grantului Fondul ”Provocările Mileniului” – 630,6 mil.lei.
La ”Protecția mediului și hidrometeorologia”
Alocațiile pentru grupa dată pentru anul 2014 sunt prevăzute în cuantum de 424,6 mil.lei, sau cu o majorare de 132,3 mil.lei mai mult față de anul 2012 și cu 7,3 la sută mai mult față de alocațiile prevăzute în ramură pentru anul 2013.
Creșterea semnificativă a alocațiilor în ramură, este datorată majorării cheltuielilor din contul fondurilor ecologice. Estimativ acestea prezintă circa 74,7 la sută din prevederile anuale preconizate pentru sectorul în cauză.
La „Transporturi, gospodăria drumurilor, comunicații și informatică”
Cheltuielile pentru ramura dată sunt planificate în sumă de 2571,5 mil.lei, depășind cu 448,5 mil. lei sau cu 21,1 la sută nivelul aprobat pe anul 2013.
Programelor de cheltuieli în domeniul transporturilor revin 9,2 la sută din cheltuielile totale ale bugetului de stat.
Creșterea alocațiilor față de aprobat pe anul 2013 se datorează în special majorării cheltuielilor fondului rutier cu 246,8 mil.lei, precum și majorării cheltuielilor în cadrul proiectelor finanțate din surse externe – cu 217,1 mil.lei.
Volumul total al fondului rutier inclus în proiect constituie 1 326,6 mil.lei, dintre care întreținerea drumurilor – 1126,6 mil.lei și reparația capitală – 200,0 mil.lei.
La „Gospodăria comunală și gospodăria de exploatare a fondului de locuințe”
La ramura dată se estimează cheltuieli în sumă de 312,3 mil.lei, cu o majorare de 1,8 ori comparativ cu cele aprobate pe anul 2013. Majorarea dată se bazează, în temei, pe creșterea volumului de finanțare în cadrul proiectelor finanțate de către donatorii externi – cu 123,8 mil.lei față de anul 2013.
Fondul național de dezvoltare regională pe anul 2014 este prevăzut în sumă totală de 194,9 mil.lei, cu 3,6 mil.lei mai mult față de aprobat pe anul 2013, care este repartizat pe grupe funcționale, precum urmează:
53,5 mil.lei – în transporturi, gospodăria drumurilor, comunicații și informatică;
77,8 mil.lei – în gospodăria comunală și gospodăria de exploatare a fondului de locuințe;
18,0 mil.lei – în protecția mediului și hidrometeorologie;
6,0 mil.lei – industria si construcțiile;
39,6 mil.lei – în alte servicii legate de activitatea economică.
Pentru blocul locativ cu 80 de apartamente pentru participantii la lichidarea consecințelor avariei de la CAE Cernobîl sunt destinate 9,0 mil. lei;
Ministerului Afacerilor Interne i-au fost alocate 1,9 mil.lei pentru Instituția Obiecte Speciale pentru activitatea sanitară, inclusiv controlul asupra poluării mediului.
La „Complexul pentru combustibil și energie”
Programele de cheltuieli la domeniul dat vor însuma 408,8 mil.lei.
Proiectul de buget prevede alocații pentru:
implementarea prevederilor acordului de suport bugetar în domeniul sectorului energetic, prin valorificarea alocațiilor din fondul de eficiență energetică care constituie 172,7 mil.lei;
studiu de fezabilitate privind interconexiunea sistemelor electroenergetice ale Republicii Moldova și Ucrainei la ”ENTSO-E” – 2,1 mil.lei;
contribuția locală la construcția conductei de gaze ”Iași-Ungheni” -58,0 mil.lei;
Volumul alocațiilor în cadrul proiectelor finanțate din surse externe în domeniu va constitui 150,9 mil.lei sau cu 74,6 mil.lei mai mult decît în anul 2013.
La „Alte servicii legate de activitatea economică”
Pentru programele din alte domenii economice se vor direcționa 252,2 mil.lei, cu 10,9% mai mult decît în anul 2013.
Alocațiile repartizate pe principalele programe sînt:
40,0 mil.lei – continuarea implementării Programului Național de Abilitare Economică Tinerilor (PNAET);
32,5 mil.lei – implementarea în continuare a Programul-pilot de atragere a remitențelor în economie “PARE 1+1”;
24,4 mil.lei – crearea condițiilor pentru dezvoltarea sectorului privat în mediul rural și urban;
23,3 mil. lei – asigurarea atragerii investițiilor și sporirea volumului exportului, din care 15,0 mil.lei pentru participarea la expoziția ”Expo Milano”;
20,2 mil.lei – pentru lucrările de creare a cadastrului bunurilor imobile, delimitarea terenurilor proprietate publică, inclusiv fondarea instituției pentru reglementarea de stat a regimului proprietății funciare;
20,0 mil.lei – pentru fondul de garantare destinat sectorului rural de afaceri;
15,0 mil.lei – crearea centrelor de afaceri;
10,0 mil.lei – pentru lucrările de valorificare a terenurilor noi și sporirea fertilității solurilor;
10,0 mil.lei – pentru susținerea investitorilor, în vederea pregătirii cadrelor în legătură cu crearea locurilor noi de muncă;
7,4 mil.lei – modernizarea sistemului național de metrologie, inclusiv a bazei naționale de etaloane pentru a asigura armonizarea cadrului normativ la prevederile directivelor europene de noua abordare precum și armonizarea cadrului instituțional
Datoria de stat
Soldul datoriei de stat la situația din 31 decembrie 2014 va constitui 25,9 miliarde lei, cu o majorare de 1,8 miliarde lei față de 31 decembrie 2013. Ponderea datoriei de stat în PIB la sfîrșitul anului 2014 va constitui 24,5%, sau cu 0,2 p.p. mai puțin decît estimat pentru finele anului 2013.
Fig 2.1.10 Dinamica datoriei de stat în PIB în anii 2011-2014 se prezintă în următorul grafic.
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
La situația din 31 decembrie 2014, soldul datoriei de stat interne va constitui 7,0 miliarde lei, dintre care VMS emise pe piața primară – 4,9 miliarde lei (69,3%), VMS convertite – 2,1 miliarde lei (29,4%), VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare – 0,1 miliarde lei (1,3%). În anul 2014 se prevede de a comercializa suplimentar valori mobiliare de stat pe piața internă în sumă de 430 mil.lei.
Soldul datoriei de stat externe la finele anului 2014 nu va depăși nivelul de 1,9 miliarde lei sau circa 1,4 miliarde dolari SUA, ceea ce reprezintă o majorare cu 1480,5 mil.lei față de estimat la finele anului 2013.
Se prognozează atragerea împrumuturilor de stat externe pentru finanțarea proiectelor finanțate din surse externe și susținerea bugetului de stat în sumă de 2189,1mil. lei (167,6 mil. dolari SUA), ceea ce reprezintă o majorare cu 745,6 mil.lei sau cu 52,0% față de sumele aprobate pe anul 2013. Creditorii principali sunt Banca Mondială – 11,2 mil.dolari SUA, Banca Europeană pentru Investiții – 44,1 mil.dolari SUA și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare – 31,0 mil.dolari SUA.
În anul 2014 nu este prevăzută acordarea garanțiilor de stat noi. Soldul garanțiilor de stat externe, la situația din 31 decembrie 2014, va constitui zero.
Cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat se estimează în sumă de 684,4 mil.lei, ceea ce constituie mai mult cu 2,7 la sută față de executat în anul 2012 și cu 2,2 la sută mai mult față de aprobat pe anul 2013. Ponderea serviciului datoriei de stat în veniturile componentei de bază a bugetului de stat pe anul 2014 se estimează la nivel de 2,9% sau cu 0,8 p.p./ 0,4 p.p. mai puțin în comparație cu anul 2012 / aprobat pe anul 2013.
Cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat interne se estimează în sumă de 438,2 mil. lei, ceea ce constituie mai puțin cu 10,5 la sută față de executat în anul 2012 și cu 3% – față de aprobat pe anul 2013. Diminuarea cheltuielilor rezultă din micșorarea ratei dobînzii la VMS comercializate pe piața primară, de la 6,10% în medie pe anul 2012 pînă la 5,08% în medie pentru 9 luni ale anului 2013.
În anul 2014 se prevede a răscumpăra VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare în sumă de 93,1 mil.lei.
Cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat externe vor constitui 246,2 mil.lei (18,9 mil.dolari SUA), inclusiv:
creditori multilaterali – 175,5 mil. lei (13,4 mil. dolari SUA), ceea ce reprezintă o pondere de 71,3% din totalul plăților pentru dobînzi;
creditori bilaterali – 58,8 mil. lei (4,5 mil. dolari SUA), sau 23,9% din totalul plăților pentru dobînzi;
creditori comerciali – 11,9 mil. lei (0,9 mil. dolari SUA), sau 4,8% din totalul plăților pentru dobînzi.
Pentru rambursarea sumei principale a datoriei de stat externe vor fi necesare 632,3 mil. lei (48,4 mil. dolari SUA), inclusiv:
creditorilor multilaterali – 305,5 mil. lei (23,4 mil. dolari SUA), sau 48,3% din suma totală a rambursărilor;
creditorilor bilaterali –298,2 mil. lei (22,8 mil. dolari SUA), sau 47,2% din suma totală a rambursărilor;
creditorilor comerciali – 28,6 mil. lei (2,2 mil. dolari SUA), sau 4,5% din suma totală a rambursărilor.
2.2. Optimizarea politicii bugetar-fiscale în Republica Moldova
Sistemul bugetar al Republicii Moldova, care constituie o parte integrantă a sistemului de finanțe publice, este în prezent format din următoarele verigi: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile extrabugetare, fondul asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Decizia de repartizare a veniturilor și cheltuielilor între verigile sistemului bugetar are o conotație politică. Aceasta reflectă modul de repartizare a atribuțiilor între autoritățile publice, precum și raporturile de dependență/independență existente între organele administrative centrale și locale în plan financiar.
Veniturile Bugetului de Stat al Moldovei în ianuarie-octombrie 2014 au fost de 22 mlrd 310,4 mln lei sau cu 0,7% mai puțin (-157,9 mln lei) decât a fost planifcat pentru această perioadă
Potrivit datelor Ministerului Finanțelor, în același timp, comparativ cu perioada similară din 2013, veniturile au crescut cu 4 mlrd 489,8 mln lei sau cu 25,2%. În special, veniturile de bază ale bugetului de stat al Moldovei în ianuarie-octombrie 2014 au fost de 19 mlrd 724,7 mln lei, ceea ce este cu 37,4 mln lei sau cu 0,2% mai mult decât a fost planificat.
În același timp, indicatorii similari din aceeași perioadă a anului trecut au fost depășiți cu 3 mlrd 623,1 mln lei sau cu 22,5%. Instituțiile de stat finanțate din bugetul de stat au acumulat în 10 luni venituri de la fonduri speciale în sumă de 623,4 mln lei sau 95% din cât a fost planificat. Comparativ cu aceeași perioadă din anul trecut, acestea au crescut cu 47,2 mln lei sau cu 8,2%.
Veniturile fondului special au fost de 331,3 mln lei sau 89% din cât a fost planificat. În același timp, acestea au crescut cu 14 mln lei (cu 4,4%), față de indicatorii similari din aceeași perioadă din 2013. Veniturile componentei proiec te finanțate din surse externe au însumat 1 mlrd 633,2 mln lei sau cu 140,9 mln lei mai puțin decât a fost planificat, fiind de 92,1% din suma planificată. Din suma planificată, granturile interne și externe au însumat 1 mlrd 607,1 mln lei, dintre care granturilor interne au revenit 6,7 mln lei, iar celor externe – 1 mlrd 600,4 mln lei. Față de aceeași perioadă din anul trecut, aceste venituri au crescut cu 783,8 mln lei.
Cheltuielile bugetului de stat al Moldovei au fost de 23 mlrd 226,8 mln lei, ceea ce este cu 2 mlrd 630,1 mln lei sau cu 10,2% mai puțin decât a fost lanificat. În același timp, față de perioada similară din 2013, acestea au crescut cu 4 mlrd 807,2 mln lei sau cu 26,1%. Deficitul bugetului de stat al Moldovei în 10 luni din 2014 a fost de 916,4 mln lei, fiind acoperit din contul surselor interne în sumă de 757,9 mln lei, inclusiv 171,9 mln de lei din vânzarea și privatizarea proprietății statului, dar și a împrumuturilor externe în sumă de 892,5 mln lei.
În perioada anului 2014, planul stabilit în sumă de 12192,4 mil. lei la compartimentul „Venituri" a fost îndeplinit la nivel de 98,7% sau în sumă de 12038,5 mil. lei.
Contribuții de asigurări sociale de stat s-au acumulat în sumă de 8372,3 mil. lei, ceea ce reprezintă executarea planului la nivel de 100,1%. Față de indicatorul respectiv al anului 2013, suma contribuțiilor de asigurări sociale de stat acumulate a înregistrat o creștere cu 616,1 mil. lei.
Transferurile de la bugetul de stat s-au finanțat în sumă de 3660,1 mil. lei, în corespundere cu planurile și cererile de finanțare, dintre care:
1667,4 mil. lei – pentru plata prestațiilor sociale finanțate din bugetul de stat;
824,8 mil. lei – susținerea financiară suplimentară a unor beneficiari de pensii și alocații sociale.
1121,5 mil. lei – pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat.
Dobînzi și alte veniturii au fost acumulate în sumă de 6,1 mil. lei.
În perioada de 12 luni ale anului curent, cheltuielile totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat au constituit 12029,2 mil. lei, ceea ce reprezintă o executare a indicelui stabilit pentru această perioadă la nivel de 98,0%. Creșterea cheltuielilor în 12 luni ale anului curent față de aceeași perioadă a anului 2013 a constituit 1313,0 mil. lei.
Toate tipurile de prestații sociale cuvenite beneficiarilor pentru perioada de raportare au fost finanțate în volum deplin, fără restanțe.
În perioada de 12 luni ale anului 2014, veniturile au depășit cheltuielile curente ale bugetului asigurărilor sociale de stat cu 9,3 mil. lei.
Soldul mijloacelor bănești la conturile CNAS la situația 1 ianuarie 2015 a constituit 88,2 mil. lei.
TVA este un impozit pe consum, fiind astfel sensibil la conjunctura economică în care se află țara unde este aplicată. Altfel spus, în perioadele când economia înregistrează un curs ascendent, TVA are randament fiscal ridicat; în perioadele de declin, criză și depresiune, când producția și consumul cresc mai lent sau se înregistrează o scădere, încasările din TVA se reduc și ele. Din graficul de mai jos, se remarcă impactul crizei din 2009 asupra încasărilor TVA la bugetul Republicii Moldova.
Fig 2.2.1Încasările TVA la bugetul Republicii Moldova
Taxa pe valoare adăugată reprezintă principala sursă de formare a veniturilor bugetului de stat. Țările europene, de exemplu, au utilizat TVA ca un instrument de reglare a deficitelor bugetare aduse de criza financiară internațională din anul 2008, dar și de criza datoriilor suverane din UE. În Republica Moldova, ponderea veniturilor din TVA reprezintă circa 60% din veniturile totale acumulate la bugetul de stat.
Taxa pe valoare adăugată reprezintă principala sursă de formare a veniturilor bugetului de stat. Țările europene, de exemplu, au utilizat TVA ca un instrument de reglare a deficitelor bugetare aduse de criza financiară internațională din anul 2008, dar și de criza datoriilor suverane din UE. În Republica Moldova, ponderea veniturilor din TVA reprezintă circa 60% din veniturile totale acumulate la bugetul de stat.
Fig 2.2.2 Ponderea veniturilor din TVA în totalul veniturilor bugetare
Asigurarea echilibrului bugetar prin manevrarea de către stat cu instrumentele fiscale diferă de la o țară la alta. Unele țări s-au dezvoltat în condițiile predominării impunerii indirecte (TVA, accize), alte țări au preferat impunerea directă (impozitul pe venit, pe proprietate), atingând același nivel al dezvoltării.
Totuși, în condițiile în care țara nu este dezvoltată, nu înregistrează o evoluție a populației și nu are rezultate economice destul de importante, ponderea mare a veniturilor bugetare din TVA nu este tocmai un indiciu bun. În condițiile în care consumul este un pilon de bază al economiei, o scădere a acestuia are multiple efecte negative.
O contractare a consumului are ca efect scăderea încasărilor de venituri din TVA și respectiv a veniturilor bugetare totale. Astfel, se reduc posibilitățile statului de a face investiții productive și de a susține dezvoltarea unui nou model de creștere economică, bazat pe investiții și producție și nu pe consum. În atare condiții, statul trebuie să învețe cum să-și eficientizeze cheltuielile, să restructureze administrația publică și întreprinderile de stat, dar și să promoveze politici menite să crească populația, productivitatea muncii și absorbția de fonduri de la partenerii de dezvoltare externi.
Analiza datelor prezentate confirmă faptul că descentralizarea activității bugetare și asigurarea unei autonomii locale rămîne o problemă. În raporturile cu finanțele locale, se păstrează un grad înalt de centralizare, atît în formarea veniturilor, cît și în repartizarea cheltuielilor. Reducerea bazei financiare a organelor de administrație locală nu permite fi nanțarea corespunzătoare a cheltuielilor pentru realizarea programelor economice, sociale și administrative pe plan local.
Impozitele indirecte reprezintă un exemplu clasic cînd subiectul impozitării nu coincide cu purtătorul impozitului. Din punct de vedere juridic, impozitele indirecte sînt plătite de către agenții economici care produc sau realizează mărfuri și servicii, dar se recuperează după vînzarea mărfurilor, adică sînt suportate de către consumatori. Drept urmare, aceste impozite afectează veniturile reale, micșorînd puterea de cumpărare aconsumatorului.
Urmărind dinamica principalelor categorii de impozite directe în totalul veniturilor directe, ponderea impozitului pe veniturile persoanelor juridice a cunoscut o tendința ascendentă Eforturile guvernanților au fost orientate spre mărirea acestora printr-o politică de reducere constantă a cotelor acestui impozit.
Tabelul 2.2.1 Evoluția cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice în 2009 – 2014
Sursa : fisc.md
Ponderea impozitului pe venitul persoanelor fizice în totalul impozitelor directe, de asemenea, a crescut ca rezultat al modifi cărilor metodei de calcul sau al infl uenței conjuncturii economice. Dintre persoanele fi zice, cea mai mare parte a poverii o suportă persoanele cu venituri medii obținute sub formă de salariu. Persoanele cu venituri mari au la dispoziție mai multe metode de eschivare, inclusiv legale. În cazul acestui impozit, creșterea volumului veniturilor analizate cu aproximativ 20 p.p. poate fi considerată drept favorabilă, urmînd ca atenția politicii fi scale promovate să fi e îndreptată spre echitatea fi scală și socială.
Începînd cu 2002, impozitul funciar a cunoscut o scădere constantă și semnificativă în totalul impozitelor directe, de la 18,5% în 2002 pînă la 8,1% în anul 2013. Ponderea cea mai mică în totalul impozitelor directe revine impozitului pe bunurile imobiliare, care constituie, în medie, 2,2% în totalul impozitelor directe și se justifică prin modul de determinare a bazei impozabile, care în cazul unor bunuri este de 100 de ori mai mică decît baza reală, care s-ar obține dacă ar fi aplicată valoarea de piață a acestor bunuri. Începînd cu anul 2008, conform prevederilor Codului Fiscal al R. Moldova, impozitul funciar și cel pe bunurile mobiliare a fost înglobat în unul singur – impozitul pe proprietate.
Tendința actuală de formare a veniturilor bugetare pe seama impozitelor indirecte nu poate fi pozitivă pentru țara noastră, întrucît afectează direct populația cea mai vulnerabilă. Opțiunea guvernului în favoarea acestor impozite se justifică prin faptul că contribuabilii consideră achitarea lor drept plată pentru produse, că este mai dificilă evaziunea fiscală, crește indicele colectării concomitent cu micșorarea cheltuielilor legate de administrarea acestor impozite, de lipsa efectelor stimulative. Fenomenul creșterii ponderii impozitelor indirecte demonstrează incapacitatea economiei de a susține actualul sistem de impozitare directă, motiv pentru care statul apelează tot mai mult la cele indirecte, mai puțin percepute de populație.
În ceea ce privește politica în domeniul veniturilor fiscale, considerăm că creșterea gradului de neutralitate și echitate al sistemului fiscal poate conduce la mărirea indicatorului eficienței bugetare, concomitent cu micșorarea presiunii fiscale asupra contribuabililor corecți. Însă, în realitate asistăm la modificările frecvente în politică fiscală fără evaluarea influențelor acestor măsuri asupra economiei și fără coordonarea cu direcțiile stabilite în multitudinea de strategii sectoriale.
Astfel, este importantă recunoașterea distorsiunilor existente în economia R. Moldova și inițierea unor acțiuni privind restructurarea unor sectoare ineficiente, determinarea domeniilor productive (exportatoare) prioritare și susținerea acestora, realizarea proiectelor investiționale în sectorul real, precum și perfecționarea continuă a administrării publice prin continuarea reformelor în acest sector.
Considerăm că pentru stabilizarea financiară a sistemului bugetar este necesară perfecționarea structurii atît în ceea ce privește veniturile bugetare, dar mai ales în ceea ce privește cheltuielile publice și creșterea eficienței lor. Definirea priorităților strategice, ca bază de plecare în structurarea cheltuielilor publice pe capitole și obiective, este foarte importantă prin prisma asumării caracterului limitat al resurselor disponibile în economie și, implicit, a veniturilor statului. În acest context, credem că structura cheltuielilor publice, care s-a format pînă în prezent, nu este capabilă să asigure nici condițiile necesare creșterii economice, nici menținerea stabilității social-politice. Pe lîngă măsurile prevăzute în Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu și în Strategia de consolidare a gestiunii finanțelor publice, este necesară realizarea următoarelor obiective:
a) stabilirea unui nivel minim obligatoriu al cheltuielilor curente, determinînd mărimea abaterilor cu specificarea condițiilor de depășire a limitelor;
b) elaborarea etapelor și numirea responsabililor în realizarea reformei structurale a sistemului bugetar, evitîndu-se dublarea sau suprapunerea acestora;
c) elaborarea unui plan național de echilibrare verticală a sistemului bugetar prin revizuirea mecanismului transferurilor;
d) realizarea potențialului economico-productiv, racordat la o rețea de drumuri și alte facilități slab dezvoltate pe care numai statul le poate finanța;
e) efectuarea unor lucrări publice importante, începute și nefinalizate, cu repercusiuni benefice asupra viitorului țării (dezvoltarea infrastructurii, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă) și finanțarea lor prin intermediul unor programe evaluate după criterii de eficiență;
f ) crearea premiselor pentru un sector privat în structurare care necesită un mecanism de stimulare clar și stabil.
Ca și la nivelul central, procesul de planificare bugetară la nivel local are un șir dedeficiențe, dintre care principalele sînt capacitățile scăzute de elaborare a prognozelorfinanciare pe termen mediu și lipsa fazei de analiză și planifi care strategică, care ar sporinivelul de previzibilitate și ar evalua impactul politicilor bugetar-fiscale promovate.
Din analizele efectuate privind echilibrarea verticală a sistemului bugetar, se observă importanța acordată și ponderea însemnată a transferurilor interbugetare. În cadrul bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și, în ultimii ani, fondurilor asigurărilor medicale obligatorii, transferurile dețin un loc special în asigurarea finanțării acestorbugete. În realitate, o asemenea evoluție reflectă deformarea structurală a sistemuluibugetar, distribuirea irațională a resurselor, cît și ineficiența mecanismelor de redistribuire a potențialului financiar.Intensitatea acestui proces determină consecințe nefaste lanivelul sistemului fi nanciar public.
În realitate, destinația principală a transferurilor constă în acoperirea deficitului de resursefinanciare, la un moment dat și pentru o unitate dată. În prezent, sistemul transferurilorse cofruntă cu problema lipsei unui obiectiv clar de durată medie și lungă; are locrepartizarea unor sume minim necesare pentru acoperirea necesităților curente, fără urmărirea unor programe efi ciente de dezvoltare pe termen lung. În schimb, funcțiilede bază ale transferurilor – de stimulare a gestiunii finațelor și de nivelare – rămîn fărăutilitate. Fiind realizate în mod eficient și sistematic, transferurile ar putea stimula gestiunea finanțelor și, în final, ar influența lărgirea bazei impozabile. Pe de altă parte, unsistem flexibil de redistribuire asigură nivelarea bugetară în ceea ce privește cheltuielilebugetare medii pentru un locuitor, pentru fi ecare grupă de cheltuieli.
Prin esența lor economică, aceste două funcții sînt opuse și maximizarea concomitentă a eficienței acestora nu este posibilă. În opinia autorilor, construcția unui sistem eficient al transferurilor sau găsirea modalităților de determinare a transferurilor trebuie să țină seama de efectele celor două funcții, cît și de funcția de echilibrare. Astfel, urmărireaeficienței economice și a gradului de centralizare intră în contradicție cu echilibrul financiar. Totodată, afirmarea, conform căreia gradul de centralizare influențează directeficiența economică (în sensul reducerii), poate fi considerată ca relativă, deoarece lipsaechilibrului financiar exclude posibilitatea funcționării eficiente a sistemului bugetar. Dealtfel, problema principală a optimizării relațiilor interbugetare este găsirea unei combinațiiîntre eficiență și echilibru.
În acest context, propunem trecerea la construcția modelului mixt al sistemului transferurilor,care ar facilita implementarea unor programe de cheltuieli pentru dezvoltareaunor domenii, precum învățămîntul, sănătatea și asistența socială. În funcție de prioritățileurmărite, în cadrul acestui model, poate fi realizată fi e funcția de stimulare, care aredrept scop dezvoltarea economică, lărgirea bazei impozabile și a volumului veniturilorbugetare, fi e funcția de nivelare privind micșorarea diferențelor între diferite raioane. De altfel, se poate vorbi despre aplicarea optimului Pareto pentru sistemul transferurilor, adică crearea unui sistem cu efect maxim de stimulare în condițiile unui nivel determinat al efectului de nivelare, și invers.
În opinia autorilor, crearea în Republica Moldova a unui nou mecanism al transferurilor, în contextul reformării întregului sistem bugetar, ar avea influențe pozitive atît asupra eficienței economice (prin descentralizare, perfecționarea cadrului legislativ și a relațiilor dintre autoritățile centrale și cele locale), cît și asupra echității economice verticale șiorizontale, concomitent asigurînd flexibilitatea deciziilor bugetare, transparența și controlul.
Totodată, un astfel de sistem al transferurilor ar permite echilibrarea verticală asistemului bugetar, ca unul din obiectivele de bază ale politicii de macrobugetare.
CAPITOLUL III. INFLUENȚA POLITICII BUGETAR – FISCALE ASUPRA CREȘTERII ECONOMICE
3.1. Intervenția statului în economie prin prisma indicatorilor bugetari
Intervenția statului în economie este puternic legată de importanța intervenției bugetare. Rezultă, deci, că bugetul de stat stă la baza sistemului financiar al unei țări, fiind considerat instrumentul financiar de bază prin intermediul căruia se realizează reglementarea socială și economică în țară.
Politica fiscală este o componentă a politicii financiare a statului, care se prezintă prin totalitatea reglementărilor, metodelor, mijloacelor, instrumentelor și instituțiilor utilizate de către stat în procurarea resurselor financiare fiscale și utilizarea lor pentru influiențarea vieții economice și sociale.
Obiectivele generale ale politicii fiscale pentru anii 2015 – 2017 se bazează în continuare pe:
asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale;
optimizarea presiunii fiscale;
sistematizarea legislației fiscale naționale;
îmbunătățirea și simplificarea sistemelor fiscale naționale;
armonizarea legislației fiscale naționale, inclusiv în contextul implementării Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte
În anii 2015-2017 se prevede: menținerea sistemului progresiv de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, concomitent cu majorarea tranșelor de venit impozabil, scutirii anuale personale, scutirii anuale personale majore și a scutirii anuale pentru persoanele întreținute la rata inflației prognozată pentru 2015-2017, conform tabelului. Măsura dată are drept scop susținerea persoanelor fizice cu venituri mici și transpunerea treptată a presiunii fiscale asupra populației cu venituri medii și mai sus de medii.
În anul 2015 se prevede:
extinderea până în anul 2016 a facilității fiscale acordate persoanelor fizice rezidente pentru veniturile obținute din dobânzile de la depozite bancare, valori mobiliare corporative, precum și de la depunerile membrilor pe conturile de economii personale în asociațiile de economii și împrumut amplasate pe teritoriul Republicii Moldova;
acordarea pe o perioadă nedeterminată a facilității fiscale privind scutirea de impozitul pe veniturile obținute din dobânzile aferente valorilor mobiliare de stat;
examinarea posibilității introducerii cotei unice a impozitului pe venit concomitent cu majorarea scutirilor anuale personale, personale majore și pentru persoane întreținute;
reexaminarea sistemului de impozitare a veniturilor fondurilor nestatale de pensii și asistemului de deducere a contribuțiilor către acestea;
Tabelul 3.3.1
Evoluția cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice, scutirilor anuale personale, personale majore și pentru persoane întreținute în anii 2014 – 2017
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Politica fiscală a Guvernului constă în puterea de a percepe impozite și de a le cheltui. Ea se manifestă în practică, prin bugetul de stat, care cuprinde partea de venituri și pe cea de cheltuieli. Modificarea impozitelor poate fi utilizată fie pentru a stimula, fie pentru a restrînge activitatea economică.
Spre exemplu, micșorarea impozitelor mărește veniturile rămase la dispoziția populației, ceea ce conduce la creșterea cheltuielilor cu achiziționarea de bunuri și servicii, mărind cererea, care va avea ca efect sporirea volumului producției, ceea ce înseamnă că are loc creșterea economică.
În vederea consolidării veniturilor bugetare, stimulării activității economice și diminuării proporțiilor de evaziune fiscală și vamală, pe parcursul anilor 2013 – 2014 au fost adoptate următoarele măsuri de politică fiscală:
majorarea tranșelor de venit impozabile pentru persoane fizice, precum și a scutirii anuale personale, scutirii anuale personale majore și scutirii anuale pentru persoanele întreținute, prin ajustarea acestora la rata inflației prognozată pentru anii 2013 și 2014;
permiterea spre deducere și neimpozitarea cu impozitul pe venit și TVA a plăților aferente cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru transportul, hrana și studiile profesionale ale angajatului;
scutirea de impozitul pe veniturile sub formă de royalty ale persoanelor fizice în vârstă de 60 de ani și mai mult, din domeniul literaturii și artei, precum și pe veniturile persoanelor juridice obținute în urma valorificării surselor financiare externe în cadrul proiectelor și granturilor internaționale, ce țin de dezvoltarea învățământului și cercetării;
extinderea față de toți agenții economici a facilității fiscale privind dreptul la reducerea venitului impozabil în cazul creșterii numărului scriptic mediu al salariaților;
introducerea impozitului pe veniturile obținute din livrarea producției agricole primare de către persoane fizice – cetățeni, prin reținere finală la sursă, în mărime de 2%, cu excepția producției sub formă de lapte natural;
anularea în 2013 a scutirii de TVA la mijloacele fixe depuse în capitalul social al agenților economici, cu reintroducerea acestei facilități fiscale în anul 2014;
introducerea cotei standard a TVA de 20% pentru zahăr și producția agricolă primară în schimbul cotei reduse a TVA de 8%, cu reintroducerea cotei reduse a TVA de 8% pentru aceste produse;
extinderea mecanismului de restituire a TVA pentru agenții economici, care prestează servicii de transportare a pasagerilor pe teritoriul țării și efectuează investiții capitale în autovehicule pentru transportul de minimum 22 persoane, cu excepția șoferului, însă nu sunt înregistrați ca contribuabili ai TVA;
majorarea cotei reduse a TVA pentru gazele naturale și gazele lichefiate, de la 6% la 8%;
scutirea de TVA a materiei prime, materialelor, accesoriilor, ambalajului primar și articolelor de completare importate, utilizate la fabricarea în exclusivitate a mărfurilor destinate exportului, a căror ciclul de producție constituie nu mai mult de 180 zile;
introducerea scutirii de TVA la importul și/sau livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a tractoarelor agricole de la poziția tarifară 870190 și tehnicii agricole de la pozițiile tarifare 842481910, 8432, 843320, 843330, 843340, 843351000, 843352000, 843353, 843359, 8436, 8437, fără drept de comercializare, transmitere în arendă, locațiune, uzufruct, leasing operațional sau financiar, pe parcursul a 3 ani; introducerea scutirii de TVA la importul și/sau livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a fontei brute și fonte-oglindă (spiegel) în lingouri, blocuri sau alte forme primare, precum și a deșeurilor și resturilor de fontă, de fier sau de oțel (fier vechi), deșeuri lingotate din fier sau oțel (pozițiile tarifare: 7201,7204);
introducerea scutirii de TVA la importul și livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a deșeurilor și resturilor de pile, baterii de pile și de acumulatoare electrice, inclusiv pile și baterii de pile electrice uzate și acumulatoare electrice uzate (poziția tarifară 8548 10); introducerea scutirii de TVA la importul și/sau livrarea utilajului și tehnicii pentru întreprinderile din domeniul de colectare, prelucrare, reciclare a deșeurilor menajere, utilizate nemijlocit în domeniul de activitate ale acestora;
introducerea scutirii de TVA la efectuarea lucrărilor de construcție și montaj a parcurilor eoliene și a parcurilor fotovoltaice; majorarea cotelor accizelor pentru țigaretele cu filtru, de la 20 lei + 24% – în 2012 la 30 lei + 30% și 45 lei + 24% – în 2013 și 75 lei + 24% – în 2014 și cele fără filtru, de la 20 lei – în 2012 la 30 lei – în 2013 și 50 lei – în 2014;
modificarea structurii cotelor accizelor pentru producția alcoolică, de la cota combinată la cota specifică, concomitent cu majorarea acestora;
majorarea cotelor accizelor stabilite în sume fixe (bere, azot, oxigen, articole de bijuterie sau de giuvaiergerie, autoturisme), la rata inflației prognozată pentru anii 2013 și 2014, cu excepția combustibililor (benzina, motorina și derivații acestora, păcura, gazele
lichefiate) pentru care cota accizului pentru anii 2013 și 2014 a fost indexată la coeficientul de creștere anuală a produsului intern brut nominal prognozat pentru anii respectivi;
anularea accizului pentru vinul din struguri proaspeți și mustul de struguri;
introducerea accizului pentru alte tutunuri și înlocuitori de tutun fabricate; tutunuri "omogenizate" sau "reconstituite", extracte și esențe de tutun;
majorarea cotelor accizului pentru autoturismele cu termenul de exploatare mai mare de 7 ani, cu 5% pentru fiecare an de exploatare ce depășește 7 ani, concomitent cu extinderea cotelor suplimentare ale accizului pentru autoturismele cu termenul de exploatare între 7 și 10 ani;
anularea accizului pentru alcooli și derivații lor, care sunt utilizați în industria nonalimentară (pozițiile tarifare: 290519000-290549, 2906, 3302, 321210, 321290);
majorarea mărimii taxelor rutiere;
introducerea vinietei;
modificarea termenilor de achitare și raportare a obligației fiscale privind plata tuturor impozitelor și taxelor, de la ultima zi a lunii la data de 25 a lunii;
revederea sistemului de sancțiuni fiscale, prin modificarea mărimii și bazei de calcul a acestora pentru anumite încălcări fiscale.
Orientarea preponderentă a politicii fiscale a statului doar spre îndeplinirea unei singure funcții – completarea veniturilor bugetului, în detrimentul stimulării creșterii economice se face prin susținerea sectoarelor și a tipurilor de activități prioritare, a dezvoltării regionale și a micului business., ceea ce actioneaza negativ asupra cresterii economiei in asamblu
3.2. Impactul politicii bugetar-fiscale asupra creșterii economice în Republica Moldova
Politica bugetar-fiscală influențează asupra creșterii economice prin intermediul instrumentelor de care dispune prin:
influența asupra nivelului mediu al calității forței de muncă, adică statul se angajează în exercitarea unor cheltuieli pentru educație din motiv că anume angajații caracterizați printr-un nivel superior de educație sunt mai productivi și mai capabili să ocupe posturi specifice, adaptîndu-se rapid la schimbările tehnologice. Astfel, investițiile în educație au o rată înaltă de productivitate, generînd creștere economică.
influența asupra productivității stocului de capital fizic – statul trebuie să ofere infrastructură socială și economică care facilitează activitatea sectorului privat (bunuri și servicii care conduc la creșterea productivității capitalului privat, dar pe care nu le poate furniza sectorul privat – de exemplu ordinea publică); statul poate influența productivitatea capitalului prin:
În cadrul principalelor politici economice ale țărilor în curs de tranziție, în vederea asigurării stabilizării și creșterii economice, o importanță primordială îi revine politicii bugetar-fiscale. Aceasta rămîne a fi modalitatea cea mai importantă de intervenție guvernamentală în evoluțiile economice și sociale din societate. Prin intermediul bugetului, se acumulează și se repartizează resursele financiare ale statului, iar instrumentele politicii bugetar-fiscale permit realizarea gestiunii macroeconomice eficiente și asigurarea echilibrului economic și financiar. În Republica Moldova politica bugetar-fiscală se află permanent în centrul atenției opiniei publice, fapt determinat atît de importanța acesteia în îndeplinirea obiectivelor statului, cît și de faptul că anume ea reflectă în mod cel mai pregnant interesele diferitor grupuri sociale.
Avînd în vedere practica internațională și particularitățile sistemului bugetar al Republicii Moldova, pot fi evaluate 4 modele de construcție a relațiilor interbugetare:
1. determinarea sumelor de distribuire, partajîndu-le în funcție de un anumit coeficient.Modelul poate prezintă eficiență redusă prin adîncirea dezechilibrului întreresursele și nevoile financiare, cît și prin gradul înalt de centralizare;
2. metoda sumelor fixe ale transferurilor. Această modalitate constă în determinareamărimii transferurilor și a defalcărilor pentru fiecare unitate teritorială pe termenlung; se caracterizează printr-o eficiență a funcției de stimulare, asigurîndu-se echilibrul financiar la nivelul sistemului bugetar;
3. metoda mixtă sau combinarea metodelor de mai sus constă în determinarea structurii optime a relațiilor interbugetare, prin maximizarea mărimii mediei ponderate a variabilelor politicii fiscale și a transferurilor. În baza acestei medii ponderate, se poate delimita, după criteriul eficienței, orice combinație de politici, pentru care sînt determinate efectele de stimulare și nivelare.Modeluleste asemănător cu CAPM (modul de analiză “Capital Asset Prising Model“) deoptimizare a portofoliului de hîrtii de valoare, în funcție de 2 variabile opuse –rentabilitate și risc;
4. stabilirea independentă a impozitelor de către autoritățile locale și reglementareafiscală structurală. Aceasta variantă este utilizată în țările de tip federal (SUA,Canada), unde fiecare unitate teritorială are dreptul de a stabili nivelul cotelorimpozitelor și taxelor, concomitent cu obținerea transferurilor pentru nivelare(în funcție de potențialul fiscal al regiunii) sau pentru realizarea diferitelor programede dezvoltare, finanțate de la bugetul federal;
În prezent aplicarea în R. Moldova a modelului 1 “Determinarea sumelor de distribuire”conduce la adîncirea dezechilibrului între resursele și nevoile financiare ale unitățiloradministrativ-teroriale, cît și la creșterea gradului de centralizare.
În prezent, politica de creștere economică se bazează pe planificarea bugetară pe termen mediu, precum și pe coordonarea permanentă între politica bugetară și politica monetară, în condițiile compatibilității tuturor politicilor economice. În acest context, rolul politicii bugetar-fiscale constă în acceptarea sau respingerea dezechilibrelor bugetare.
Cadrul bugetar pe termen mediu, reprezintă etapa inițială în procesul de elaborare și implementare a politicii fiscal-bugetare pe termen mediu. Acest instrument este menit să confere stabilitate, predictibilitate și continuitate politicilor respective pe perioada de 3 ani.
Cadrul bugetar pe termen mediu (2015-2017) prezintă o actualizare a Cadrului bugetar pe termen mediu (2014-2016), cu extinderea prognozelor și analizei pentru anul 2017, înglobând estimările cadrului de resurse și cheltuieli publice, rezultate din tendințele dezvoltării social-economice a țării și obiectivele de politică bugetar-fiscală și vamală trasate pe termen mediu.
Elaborarea Cadrului bugetar pe termen mediu pe anii 2015-2017 este marcată de contextul extern și intern, precum și de prognozele interne ale indicatorilor macroeconomici. La elaborarea CBTM 2015-2017, au fost luate în considerație cadrul legislativ în vigoare și măsurile fiscale și bugetare pe perioada de referință. Propunerile de modificare și completare a unor acte legislative, care rezultă din politicile bugetar – fiscale și vamale pe anul 2015, bazate pe prevederile Programului de activitate a Guvernului, Strategiei Naționale „Moldova 2020”, altor programe și strategii naționale sunt înglobate separat intru-in proiect de lege si prezentate spre aprobare.
Provocarea principală pe termen scurt și mediu, o reprezintă implementarea în continuare a reformelor structurale importante, în condițiile atingerii obiectivului durabilității politicii bugetarfiscale, prin menținerea unui deficit al bugetului public național la nivel sustenabil, pentru a evita riscurile legate de șocurile interne și externe, precum și dependența de asistența financiară externă.
Estimarea și repartizarea resurselor și cheltuielilor pe anii 2015-2017 a fost ghidată de prioritățile de politici ce rezultă din Strategia Națională de Dezvoltare ”Moldova 2020”, alte strategii și programe naționale.
Unul din obiectivele de baza în perioada 2015-2017 care constituie și o premisă pentru susținerea noilor inițiative de politică, este eficientizarea utilizării resurselor existente și redirecționarea mijloacelor. Cerința de eficientizare a modului de utilizare a bugetelor existente cu redirecționarea resurselor eliberate pentru noile inițiative de politică devine și mai stringentă în legătură cu necesitatea concentrării resurselor disponibile pentru susținerea priorităților din Strategia Națională de Dezvoltare ”Moldova 2020” .
Proiecția politicii fiscal-bugetare pe termen mediu se bazează pe ancorarea acesteia în câteva repere economice și instituționale esențiale: stabilitatea macroeconomică, responsabilitatea fiscal-bugetară și disciplina financiară. În contextul continuării reformelor în domeniul bugetar-fiscal, în perspectivă pe termen mediu rămâne valabilă necesitatea consolidării bugetar-fiscale, pentru a evita riscurile legate de șocurile interne și externe, precum și dependența de asistența financiară externă. În scopul consolidării bugetar – fiscale, sunt necesare în continuare măsuri susținute pentru perfecționarea continuă a politicii fiscale și administrării fiscale, precum și pentru asigurarea ajustărilor, prin menținerea unor constrângeri de cheltuieli și reforme fiscale structurale. Măsurile de austeritate în partea de cheltuieli vor contribui la menținerea trendului sustenabil al finanțelor publice. Ca elemente ale consolidării fiscale pe termen mediu (2015-2017) au fost fixate:
Consolidarea macroeconomică și menținerea creșterii economice, asigurând creșterea reală în mediu de 4,5 % pe orizontul de referință, prin stimularea consumului și dezvoltarea proiectelor de investiții cu importante efecte în economie.
Menținerea veniturilor și cheltuielilor publice în diapazonul 37 – 35% in PIB și, respectiv, 39,5 – 37,1% în PIB, deficitul bugetar încadrându-se în limitele de 2,5 -2,1 % din PIB, astfel încât în anul 2018, deficitul bugetar, excluzând granturile, să nu depășească limita de 2,5% în PIB.
Perfecționarea continuă a politicii fiscale și administrării fiscale, ca factor de bază în consolidarea bugetar-fiscală;
Îmbunătățirea climatului de desfășurare a activităților economice;
Reducerea sectorului tenebru al economiei și lupta cu corupția ca surse semnificative de majorare a veniturilor bugetare;
Prioritizarea cheltuielilor publice prin realocarea resurselor disponibile la programele prioritare, repartizarea rezonabilă a resurselor între cheltuieli curente și cheltuieli capitale, și perfecționarea mecanismului de planificare și raportare bugetară;
Menținerea datoriei de stat la un nivel sustenabil: ca pondere în PIB, soldul datoriei de stat va înregistra o tendință constantă pe parcursul anilor 2015-2017 de la 24,0% în 2015 până la 23,5% în 2017;
Continuarea politicii de reducere și prevenire a apariției de noi arierate – Întrucât, arieratele bugetare reprezintă un risc potențial pe termen mediu la adresa sustenabilității fiscal-bugetare, vor fi luate și mai departe măsuri corective pentru reducerea acestora.
Tabelul 3.3.2
Principalii factori de risc, care au influență asupra bugetului.
Sursa:elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Statul, ca persoana suverana de drept, are un rol special in activitatea economica activitatea fiscala (pe seama impozitelor si taxelor instituite prin lege)
Una din problemele importante ale politicii fiscale ale statului este determinarea mărimii optimale a presiunii fiscale. Presiunea fiscală constituie raportul dintre încasările fiscale și veniturile statului și reflectă partea din PIB care, sub diferite forme de impozite, se acumulează în bugetul de stat. Presiunea fiscală se determină, astfel, după raportul:
Efortul fiscal este suportat de contribuabili, platitorii sau suportatorii, sau cu alte cuvinte de catre cei care detin venituri, care detin o avere sub o forma sau alta si nu in ultimul rand ca importanta consumatorii finali. Datorita tendintei de repercutare a impozitelor, adevaratii suportatori ai impozitelor sunt persoanele fizice, populatia. Nivelul presiunii fiscale diferă de la o țară la alta.
E necesară promovarea unei politici bigetar-fiscale pozitive, prin care cheltuielile publice și impozitele să fie orientate spre creșterea economică, realizarea unui nivel de ocupare ridicat, a diminuării inflației, etc. Sarcina fiscala este o povara, un rau necesar pe care fiecare dintre noi o suportam mai greu sau mai usor, in functie de capacitatea contributiva a fiecaruia. Capacitatea contributiva are o dimensiune economica, sociala dar si una psihologica. Reactiile contribuabilului sunt generate de influentele directe din partea impozitelor, de presiunea fiscala, dar si de cele indirecte, din partea mediului social, economic, familial, pentru persoanele fizice, mediul concurential, legislativ, pentru persoanele juridice.
Presiunea fiscala poate fi cuantificata atat in cifre absolute, cat si in cifre relative, cu posibilitati diferite de apreciere a efortului fiscal.Atat in literatura de specialitate cat si in practica fiscala se utilizeaza indeosebi indicatorul: rata presiunii fiscale. Rata presiunii fiscale se calculeaza de regula la nivel macroeconomic si are doua forme:
-rata presiunii fiscale globale si
-rata presiunii fiscale in sens restrans.
Prima forma a ratei ne arata raportul veniturilor publice obtinute pe cale fiscala si cotizatiile sociale in produsul intern brut. Cea dea doua forma ne arata raportul impozitelor si taxelor, fara a mai tine seama de cotizatiile sociale in produsul intern brut. Acest indicator permite comparatii internationale deosebite cu privire la fiscalitate si efortul fiscal, in limitele folosirii cifrelor relative.Semnificatia ratei fiscalitatii ca procent este diminuata de particularitatile de calcul economic si contabil al veniturilor fiscale la nivelul societatii.
Din punct de vedere economic trebuie avut in vedere ca o parte a resurselor publice obtinute pe cai fiscale se vor intoarce in economie sau in bugetul familiei, sub forma unor cheltuieli publice, care constituie resurse pentru unii agenti economici sau avantaje generatoare de economii pentru persoanele fizice (educatie gratuita, medicamente gratuite etc).
Din punct de vedere contabil, nivelul presiunii fiscale este influentat de faptul ca impozitele si taxele vor finanta alte prelevari obligatorii in diferitele forme pe care le prezinta acestea la nivelul administratiilor publice. De exemplu, din impozite si taxe sunt platite si obligatiile fiscale ale angajatilor unor institutii publice, impozitul pe salarii, cotizatiile sociale etc.
Tinand seama de aceste restrictii, rata presiunii fiscale „este, in esenta, un indicator de masurare a partii veniturilor extrase din productie, care tranziteaza bugetul pnntr-un proces de afectare obligatorie si publica, in loc de a fi lasate liber la dispozitia initiativei private.
Cresterea sau descresterea impozitelor si taxelor genereaza schimbari multiple variabilele politicilor financiare de alocare si redistribuire a resurselor, dar si in comportamentul si reactiile contribuabililor. In acest sens americanul Arthur Laffer, ne arata cu ajutorul unei curbe, care ii va purta numele, comportamentul contribuabililor legat de eficacitatea impozitelor de la un anumit nivel al ratei presiunii fiscale. Cu alte cuvinte de la un anumit prag al presiunii fiscale randamentul impozitelor scade. Curba este in functie de rata presiunii fiscale si volumul prelevarilor obligatorii catre bugetele publice.
Analizand acest grafic se delimiteaza doua zone in functie de randamentul maxim in punctul M corespunzator unei rate a presiunii fiscale b: zona din stanga unde veniturile fiscale cresc si zona din dreapta unde veniturile fiscale scad, desi rata fiscalitatii creste. Aceasta a doua zona este caracterizata prin faptul ca impozitele si cotizatiile sociale cresc atat de mult incat veniturile fiscale scad prin distrugerea bazei impozabile si prin sustragerea de la impunere.
Punctul maxim M de impozitare poate fi greu determinat, mai simplu este a se compara pozitia fiscalitatii unei tari cu a alteia.
Totusi exista o anumita zona pe grafic in care randamentul este aproximativ sau aproape de maxim, corespunzatoare unei anumite rate a fiscalitatii intre a si c de preferabil b, punct insa tangibil din punct de vedere teoretic. Aceasta zona se poate delimita prin efectul fiscal, volumul veniturilor fiscale in conditii de crestere economica de incalzire a economiei pe seama resurselor publice. Daca rata presiunii fiscale creste peste punctul optim b va creste si evaziunea fiscala!
Fig. 3.2.1 Evoluția presiunii fiscale în Republica Moldova
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova
Cadrul bugetar pe termen mediu a fost elaborat în baza scenariului de dezvoltare economică durabilă, (elaborat în luna februarie curent și actualizat în luna mai curent care este unul relativ optimist), și promovării unor politici macroeconomice ce ar menține stabilitatea macroeconomică în țară. Însă ținând cont de existența mai multor factori de incertitudine pe plan intern și accentuarea în ultimele luni a factorilor externi, toți acești factori ar putea să se răsfrângă asupra evoluției economiei naționale. Politica bugetar-fiscală presupune măsuri dureroase, care necesită a fi aplicate pentru asigurarea echilibrului financiar intern și finanțarea deficitului prin respectarea acordurilor internaționale și tratarea cauzelor deficitului structural.
În general, concluziile privind impactul politicii fiscale asupra creșterii sunt contradictorii, ceea ce ar putea fi consecința faptului că diferite instrumente de politică fiscală pot conduce la efecte opuse asupra creșterii: pe de o parte, o mai mare implicare a sectorului public în economie tinde să stimuleze creșterea, dar, pe de altă parte, fiscalitatea ridicată afectează negativ creșterea.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Ca rezultat a cercetărilor minuțioase a impactului impunerii fiscale se pot face următoarele concluzii:
În prezent, atingerea unei creșteri economice și asigurarea veniturilor bugetare suficiente, totalmente depinde de desăvîrșirea politicii fiscale, fiindcă de nivelul impunerii depinde mărimea capitalului investit și eficiența folosirii lui.
Politica fiscală existentă este îndreptată în fond doar înspre îndeplinirea unei singure sarcini – completarea veniturilor bugetului și este foarte slab orientată spre dezvoltarea durabilă a economiei, a sectoarelor și activităților prioritare, a unor zone specifice și a micului busines
Întru elaborarea unei politici fiscale oportune se recurge la determinarea mărimii potențialului fiscal, întrucît prelevările fiscale sunt influențate atît de starea și dinamica bazei impunerii, cît și de acțiunile organelor administrative, financiare și fiscale.
La etapa actuală sistemul fiscal este veriga de legatură dintre agenții economici și stat, în prezenta lucrare a fost descrisă funcționarea sistemului fiscal din Republica Moldova, modul de impunere și percepere a taxelor și impozitelor, a fost descrisă politica fiscală, și celelalte concepte științifice cu care operează teoria fiscală. Impozitul reprezintă elementul pivot pentru definirea sistemului impozitar, precum și obiectul central al analizei, el reflectă un transfer de valoare din posesia privată în posesia statului, care sunt niște relații obiective de distribuire și redistribuire, ce sunt dictate de o necesitate vitală. Sistemul fiscal trebuie sa asigure o atitudine unică și echitabilă din partea statului față de toți contribuabilii, indiferent de tipul de propriete și forma de gospodărire, să asigure crearea unei baze stabile pentru finanțarea programelor de stat și dezvoltarea sferei serviciilor. Structura acestui sistem trebuie să fie organizată astfel, încît statul să poată garanta înlesniri sociale și economice unor pături ale populației și unor ramuri ale economiei.
Calitatea joasă a actelor legislative și normative care determină politica fiscală a statului, cauzată de contradicțiile și imperfecțiunea normelor Codului Fiscal. De asemenea, calitatea proastă a acestor norme este determinată și de caracterul contradictoriu și neconsecvent al amendamentelor la acesta, de existența practicii de distorsionare a politicii fiscale prin interpretarea lărgită sau restrictivă a normelor Codului Fiscal, prin intermediul actelor normative subordonate acestuia (acte ale Guvernului, Ministerului Finanțelor, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, altor Ministere, ale organelor administrației publice locale, acte adoptate în scopul executării normelor Codului Fiscal sau în paralel cu executarea acestora);
Practica imperfectă de aplicare a normelor funcției de reglementare, control și supraveghere ale organelor puterii de stat în raport cu activitatea agenților economici: sistemul irațional de aplicare a amenzilor pentru încălcările fiscale și calitatea joasă a normelor care determină încălcările fiscale și sancțiunile aplicate. În acest sens, businessul atrage atenția asupra distorsionării funcției amenzilor – de la cea de educare a disciplinei fiscale, la un instrument important de suplinire a veniturilor bugetului de stat. O dovadă a acestui fapt este și lipsa oricărui echilibru dintre mărimea prejudiciului direct cauzat și cea a amenzii aplicate, precum și lipsa legăturii cauzale dintre intenția încălcării și a sancțiunii pentru aceasta. Imperfecțiunea mecanismelor și procedurilor de soluționare prejudiciară a litigiilor fiscale, ignorarea sau aplicarea formală a acestora, lipsesc contribuabilii de orice protecție la această etapă a relațiilor cu autoritățile de stat;
Încălcarea de chiar către stat prin intermediul organelor sale fiscale ale prevederilor Codului Fiscal, a altor norme fiscale și lipsă mecanismelor de răspundere în fața legii a funcționarilor care exercită o administrare fiscală proastă. În timp ce legislația fiscală abundă de diferite sancțiuni, chiar și pentru încălcări virtuale, nu există nici un mecanism de responsabilitate instituțională sau personală pentru organul sau funcționarii fiscali care aplică defectuos sau distorsionează normele fiscale. Acest fapt accentuează și mai mult calitatea îndoielnică a politicii și administrării fiscale a statului;
Unul din neajunsurile esențiale ale sistemului de impozitare din Republica Moldova sunt multiple modificări, operate în legislația fiscală, ceea ce împiedică procesul de planificare și prognozare a activităților antreprenoriale și implicit, reține atragerea investițiilor străine în economia țării, precum și creează problema nesiguranței în longevitatea funcționării înlesnirilor fiscale acordate.Considerăm rațional de a prevedea în legislația fiscală opținerea de neadmitere a introducerii modificărilor în sistemul fiscal în timpul anului de gestiune fiscală.
Multiplele instrumente de reglare fiscală a sferei sociale prin intermediul impozitului pe venitul persoanelor fizice, fiind pe larg folosite în practica mondială, nu se utilizează în practica autohtonă. Printre acestea se numără astfel de mecanisme de influență a impozitelot directe asupra stării sociale a cetățenilor, cum ar fi posibilitatea de deducere a cheltuielilor pentru: instruirea lucrătorului și membrilor familiei sale; deservirea medicală; îmbunătățirea condițiilor de trai ale cetățenilor etc. Între timp, implementarea în sistemul de impozitare actual al Republicii Moldova a pîrghiilor menționate ar permite legalizarea veniturilor populației, legalizarea pietii serviciilor medicale etc. și implicit, ar contribui la crearea unui efect social pozitiv.
Ca rezultat a cercetărilor minuțioase a impactului impunerii fiscale se pot face următoarele propuneri:
Pentru depășirea constrângerilor enumerate mai sus, mediul de afaceri vine și cu un șir de propuneri, menite să contribuie la formularea unei politici fiscale veridice și să înlăture neajunsurile actuale de administrare fiscala, inclusiv vamală, printre care:
Efectuarea unei analize și expertize complete a Codului Fiscal, în scopul eliminării contradicțiilor dintre normele acestuia, și aprecierii fezabilității aplicării normelor respective. Elaborarea de către Parlament a unui comentariu oficial al prevederilor normelor Codului Fiscal, pentru a elimina orice alte interpretări și acte emise de diverse organe pentru punerea în aplicare a Codului Fiscal;
Efectuarea unei analize complete a altor legi în afara Codului Fiscal și a actelor normative subordonate legilor, emise de Guvern, Ministerul Finanțelor, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Serviciul Vamal, alte ministere și a actelor emise de administrația publică locală, pentru a se stabili conformitatea acestor acte cu normele Codului Fiscal și eliminarea contradicțiilor existente între acestea;
Excluderea practicii de substituire a normelor Codului Fiscal cu prevederile actelor normative subordonate legilor și limitarea intervenției statului în procesele și deciziile de afaceri, prin intermediul actelor normative subordonate legilor, pentru asigurarea executării Codului Fiscal, dar care interpretează restrictiv, extind, distorsionează sau interpretează normele Codului Fiscal, precum și prin intermediul actelor care instituie proceduri și limitări ce extind baza impozabilă, modifică mărimea impozitelor și cuantumul scutirilor fiscale;
Introducerea procedurii obligatorii de evaluare a calității normelor, prin care se modifică sau se abrogă anumite legi cu impact asupra politicii și administrării fiscale, de către un organ de expertiză, cu consultarea mediului de afaceri. De asemenea, introducerea procedurii obligatorii de evaluare a calității normelor și actelor normative subordonate legii, a modificărilor aduse acestora pentru aprecierea corespunderii lor cu legile în vigoare sau cu alte acte normative de către același organ de expertiză cu consultarea obligatorie a businessului. Stabilirea unor termene suficiente pentru procesul de consultare și asigurarea transparenței acestor procese;
Introducerea obligației de a publica modificările din legi și alte acte normative din domeniul fiscal cu cel puțin jumătate de an până la adoptarea lor, în cazul în care aceste norme măresc cuantumul impozitelor, sancțiunile aplicate sau complică activitatea de afaceri;
Schimbarea priorităților politicii fiscale existente: de la orientarea ei principală pe sarcina fiscală, spre asigurarea colectării benevole a veniturilor în buget și contribuția la dezvoltarea durabilă a economiei, a sectoarelor și a tipurilor de 3 activități prioritare, a regiunilor și a micului business. Excluderea practicii de aplicare nerezonabilă a amenzilor și sancțiunilor pentru încălcările fiscale;
Excluderea din politica bugetară a statului a articolului privind veniturile bugetare rezultate din amenzi și alte sancțiuni aplicate businessului pentru nerespectarea legislației fiscale și vamale, atât la nivel de prognoze bugetare, cât și la nivel de planuri bugetare;
Elaborarea și punerea în aplicare a unor mecanisme de răspundere instituțională și personală pentru organele și funcționarii fiscali care încalcă prevederile normelor fiscale și exercită o administrare fiscală proastă;
Introducerea mecanismului instituției judecătoriilor și avocaților fiscali sau a experților fiscali și a instituției medierii fiscale;
Asigurarea respectării prevederilor actuale ale Codului Vamal în ceea ce privește determinarea valorii în vamă a mărfurilor: aplicarea doar a metodei bazate pe valoarea tranzacției în cazul existenței documentelor confirmative. În cazul unor dispute referitoare la valoarea mărfurilor pentru care există documente confirmative, povara demonstrării, inclusiv în organele de judecată, trebuie sa fie asumată de către organul vamal, si nu de către agentul economic. Modul de selectare a metodei de determinare a valorii mărfurilor în vamă, precum și procedurile propriu-zise de calcul trebuie sa fie transparente, clare și la îndemâna agentului economic, astfel încât acesta sa fie în stare să calculeze de sine stătător și în prealabil valoarea in vamă;
Inventarierea tuturor actelor normative interne ale Serviciului Vamal legate de procedurile de import-export și publicarea acestora, eliminarea acelor acte care contravin normelor legale. Excluderea practicii de aplicare de către organele vamale a regulamentelor, instrucțiunilor, informațiilor cu caracter intern, care nu au fost făcute publice și care pot influența asupra mărimii plăților vamale;
Reducerea volumului documentației și simplificarea maximală a procedurilor necesare pentru derularea exportului, prin elaborarea și adoptarea amendamentelor la Codul Vamal, la alte acte normative și regulamente, armonizate cu practica europeană, aderarea la acordurile internaționale în domeniul transportului, pentru reducerea numărului de proceduri birocratice. Aplicarea automată a perioadei maxime de tranzit, cu stabilirea unor norme exclusive, care trebuie să fie precedate de argumentarea cazurilor de stabilire a unui termen de tranzit mai mic. Utilizarea repetată a documentelor și datelor prezentate de către agenții economici anterior Serviciului Vamal și altor instituții de stat, prin intermediul unor rețele interconectate și canale eficiente de comunicare;
Recunoașterea certificatelor de calitate internaționale pe teritoriul țării. Stabilirea unor mecanisme viabile de certificare in cazul lipsei condițiilor, mijloacelor și a instrumentelor adecvate de metrologie și certificare. Reducerea termenelor de certificare și metrologie.
Una din direcțiile principale ale politicii bugetar-fiscale în Republica Moldova este crearea unui sistem de impozitare, care ar contribui la redistribuirea echitabilă a poverii fiscale între diferite păturii ale populației și ar stimula atragerea investițiilor interne și externe în sectorul real al economiei. Pentru atingerea acestor scopuri consider oportună creșterea rolului stimulator al impozitelor în reglarea proceselor social-economice prin intermediul: majorării progresivității impozitului pe venitul persoanelor fizice; utilizării active a creditului fiscal, ca o pîrghie eficientă și pe larg utilizată în practicile statelor dezvoltate în cadrul politicilor investiționale, inovaționale și regionale; diminuării cotelor impozitului pe venitul persoanelor juridice etc.
Limitarea intervenției statului în procesele și deciziile de afaceri, prin intermediul actelor normative subordonate legilor care au fost adoptate pentru asigurarea executării Codului Fiscal, dar care interpretează restrictiv, extind sau distorsionează normele Codului Fiscal, precum și prin intermediul actelor care interpretează prevederile Codului Fiscal, sau care instituie bariere suplimentare, proceduri și limitări care măresc baza impozabilă, sumele impozitelor și cuantumul scutirilor fiscale
Schimbarea priorităților politicii fiscale existente: de la orientarea ei principală pe sarcina fiscală, spre armonizarea eforturilor pentru a asigura colectarea benevolă a veniturilor în buget și contribuția la dezvoltarea durabilă a economiei, a sectoarelor și a tipurilor de activitate prioritare, a regiunilor și a businessului mic
Efectuarea unei analize și expertize complete a Codului Fiscal, a altor legi, acte normative subordonate legilor, emise de Guvern, Ministerul Finanțelor, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Serviciul Vamal, alte Ministere și a acte emise de administrația publică locală în vederea stabilirii corespunderii acestora cu prevederile Codului Fiscal
Prin politica fiscală statul trebuie să se orienteze la acordarea înlesnirilor producătorilor autohtoni, să apere producția autohtonă, care la rîndul ei ar forma o producție concurențială pe piața internațională.
BIBLIOGRAFIE
Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.96. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 19-20 din 27 martie 1997.
Legea Bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2010 nr .133 din 23.12.2009.
Legea Bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2011 nr. 52 din 31.03.2011
Legea Bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2012 nr. 282 din 27.12.2011.
Legea bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2013nr 249 din 02.11.2012.
Legea Bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2014 nr 339 din 23.12.2013
Codul fiscal al Republicii Moldova Nr. 1163-XIII din 24.04.97. Monitorul Oficial al RepubliciiMoldova nr. 62 din 18 septembrie 1997.
Cadrul bugetar pe termen mediu pe anii 2015-2017
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2010, Chișinău, 2010, 555 p.
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2011, Chișinău, 2011, 560 p.
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2012, Chișinău, 2012, 560 p.
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2013, Chișinău, 2013, 580 p.
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2014, Chișinău, 2014, 576 p.
Batișcev R. Eficiența surselor de acoperire a bugetului de stat. Autoreferat al tezei de doctor în științe economice. Chiținău, 2007.
Bistriceanu G. Finanțele agenților economici. București: Editura Economică, 2001. 784p.
Brezeanu P., Marinescu I. Finanțe publice și fiscalitate între teorie și practică. București: Editura Fundației România de mîine, 1998.
Casian A. Gestiunea finanțelor publice. Chișinău: Editura A.S.E.M., 2009. 163p.
Cibotaru I. Tendințe actuale în dezvoltarea sistemului bugetar al Republicii Moldova. În ”Economica”, nr. 1(71) 2010. p.81-88.
Cibotaru I. Armonizarea sistemului financiar al Republicii Moldova la exigențele integrării europene. Teza dr. în economie. Chișinău, 2010.
Ciuvlschi S., Porumbescu A. Sistemul bugetar și procesul bugetar în Republica Moldova. Chișinău: Tipografia Centrală, 2001.
Fuior E., Oprea S. Direcții de optimizare a mecanismului fiscal și modelarea încasărilor fiscale în Republica Moldova. Chișinău: INEI, 2006.
Gîdiuță M. Politica fiscală și influența ei asupra echilibrului macroeconomic. Pitești: Independența Economică, 2004.
Hîncu R. Finanțe publice. Sinteze . Scheme. Teste. Chișinău: Editura A.S.E.M., 2006.
Hoanță N. Economie și finanțe publice. Iași: Polirom, 2000. 288p.
Ionescu L. Controlul și implicațiile economice, financiare și fiscale ale impozitelor indirecte. București: Editura Economică, 2001.
Juraj Nemec, Glen Wright. Finanțe publice – teorie și practică în tranziția central-europeană. Bratislava: Editura Ars Longa. 1997.
Leonte D. Finanțe publice. București:Editura Fundației România de mîine, 2001. 102p.
Manole T. Finanțe publice. Chișinău: AAP, 1998. 348 p.
Manole T., Arionescu S., Stratulat O. Descentralizarea fiscală. Provocări pentru Republica Moldova. Chișinău: Editura Epigraf, 2007. 315p.
Manolescu G. Buget – abordare economică și financiară. București: Editura Economică, 1997. 368p.
Moldovanu D. Curs de teorie economică. Chișinău:Editura ARC, 2008. 432p.
Moșteanu T. Finanțe publice. Note de curs și aplicații pentru seminar. București: Editura Universitară, 2006. 352p.
Secrieru A. Finanțe publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală. Chișinău: Epigraf, 2004.
Secrieru A. Ghidul procesului bugetar al Republicii Moldova. Epigraf, Chișinău, 2010. 80p.
Stratulat O. Impozite indirecte. Chișinău: Pontos, 2010.
Toma M. Finanșe și gestiune financiară. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1994.
Ulian G., Doga-Mîrzac M., Rotaru L. Finanțe publice. Note de curs și aplicații pentru seminar. Chișinău: CEP USM, 2008. 257p.
Ungureanu A., [ș.a.] Finanțe publice. Sinteze-Aplicații-Teste grilă. Pitești: Editura Independența Economică, 2002.
Văcărel I., Bistriceanu G., Bercea F. Finanțe publice. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2008. 698p.
Văcărel I., Belli N. Politici fiscale și bugetare în România 1990-2000. București: Centrul de Informare și Documentare Economică, 2002.
Veveriță P., Ciobanu Gh., Pădure L. Studii și analize financiar-bugetare. Chișinău: Firmaeditorial-poligrafică Tipografia Centrală, 2000. 308 p.
Алехин Э.В. Государственные и муниципальные финансы. ПЕНЗА, 2010.
Бежаев О.Г. Повышение эффективности бюджетных расходов. Мoсква: Издательство «Дело»АНХ, 2010.
Голубев A.A., Н.П. Гаврилов. Финансы и кредит, ИТМО. Санкт-Петербург, 2007. 95c.
Кустова Т. Н., Старкова Н. А. Финансы и кредит. Рыбинск: РГАТА, 2008.
Поляк Г.Б. Бюджетная система России. Москва: ООО "ИЗДАТЕЛЬСТВО ЮНИТИ-ДАНА", 1999. 550c.
Туманова Е. А. Макроэкономика. Москва: ИНФА – М, 2004. 400c.
Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu pe anii 2011-2013. [on-line]. http:www.minfin.md.
Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu pe anii 2013-2014. [on-line]. http:www.minfin.md.
Obiectivele politicii fiscale și politicii de administrare fiscală pe anii 2015 – 2017ca parte componentă a Cadrului Bugetar pe Termen Mediu (2015 – 2019), proiect, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. [on-line]. http:www.minfin.md.
Suport informativ, Ce este CCTM? Un ghid succint privind CCTM și rolul acestuia înprocesul de planificare a bugetului în Republica Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. Chișinău, 2007. [on-line]. http: www.minfin.md.
Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. [on-line]. http: www.statistica.md .
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. [on-line]. http: www.minfin.md.
În scopuri analitice, la prezenta Notă se anexează:
Anexa 1
Clasificarea veniturilor și cheltuielilor publice potrivit criteriului stimulativ
Sursa: [8, p.23].
BIBLIOGRAFIE
Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.96. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 19-20 din 27 martie 1997.
Legea Bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2010 nr .133 din 23.12.2009.
Legea Bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2011 nr. 52 din 31.03.2011
Legea Bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2012 nr. 282 din 27.12.2011.
Legea bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2013nr 249 din 02.11.2012.
Legea Bugetului de stat a Republicii Moldova pe anul 2014 nr 339 din 23.12.2013
Codul fiscal al Republicii Moldova Nr. 1163-XIII din 24.04.97. Monitorul Oficial al RepubliciiMoldova nr. 62 din 18 septembrie 1997.
Cadrul bugetar pe termen mediu pe anii 2015-2017
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2010, Chișinău, 2010, 555 p.
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2011, Chișinău, 2011, 560 p.
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2012, Chișinău, 2012, 560 p.
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2013, Chișinău, 2013, 580 p.
Anuarul Statistic al Republicii Moldova pe anul 2014, Chișinău, 2014, 576 p.
Batișcev R. Eficiența surselor de acoperire a bugetului de stat. Autoreferat al tezei de doctor în științe economice. Chiținău, 2007.
Bistriceanu G. Finanțele agenților economici. București: Editura Economică, 2001. 784p.
Brezeanu P., Marinescu I. Finanțe publice și fiscalitate între teorie și practică. București: Editura Fundației România de mîine, 1998.
Casian A. Gestiunea finanțelor publice. Chișinău: Editura A.S.E.M., 2009. 163p.
Cibotaru I. Tendințe actuale în dezvoltarea sistemului bugetar al Republicii Moldova. În ”Economica”, nr. 1(71) 2010. p.81-88.
Cibotaru I. Armonizarea sistemului financiar al Republicii Moldova la exigențele integrării europene. Teza dr. în economie. Chișinău, 2010.
Ciuvlschi S., Porumbescu A. Sistemul bugetar și procesul bugetar în Republica Moldova. Chișinău: Tipografia Centrală, 2001.
Fuior E., Oprea S. Direcții de optimizare a mecanismului fiscal și modelarea încasărilor fiscale în Republica Moldova. Chișinău: INEI, 2006.
Gîdiuță M. Politica fiscală și influența ei asupra echilibrului macroeconomic. Pitești: Independența Economică, 2004.
Hîncu R. Finanțe publice. Sinteze . Scheme. Teste. Chișinău: Editura A.S.E.M., 2006.
Hoanță N. Economie și finanțe publice. Iași: Polirom, 2000. 288p.
Ionescu L. Controlul și implicațiile economice, financiare și fiscale ale impozitelor indirecte. București: Editura Economică, 2001.
Juraj Nemec, Glen Wright. Finanțe publice – teorie și practică în tranziția central-europeană. Bratislava: Editura Ars Longa. 1997.
Leonte D. Finanțe publice. București:Editura Fundației România de mîine, 2001. 102p.
Manole T. Finanțe publice. Chișinău: AAP, 1998. 348 p.
Manole T., Arionescu S., Stratulat O. Descentralizarea fiscală. Provocări pentru Republica Moldova. Chișinău: Editura Epigraf, 2007. 315p.
Manolescu G. Buget – abordare economică și financiară. București: Editura Economică, 1997. 368p.
Moldovanu D. Curs de teorie economică. Chișinău:Editura ARC, 2008. 432p.
Moșteanu T. Finanțe publice. Note de curs și aplicații pentru seminar. București: Editura Universitară, 2006. 352p.
Secrieru A. Finanțe publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală. Chișinău: Epigraf, 2004.
Secrieru A. Ghidul procesului bugetar al Republicii Moldova. Epigraf, Chișinău, 2010. 80p.
Stratulat O. Impozite indirecte. Chișinău: Pontos, 2010.
Toma M. Finanșe și gestiune financiară. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1994.
Ulian G., Doga-Mîrzac M., Rotaru L. Finanțe publice. Note de curs și aplicații pentru seminar. Chișinău: CEP USM, 2008. 257p.
Ungureanu A., [ș.a.] Finanțe publice. Sinteze-Aplicații-Teste grilă. Pitești: Editura Independența Economică, 2002.
Văcărel I., Bistriceanu G., Bercea F. Finanțe publice. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2008. 698p.
Văcărel I., Belli N. Politici fiscale și bugetare în România 1990-2000. București: Centrul de Informare și Documentare Economică, 2002.
Veveriță P., Ciobanu Gh., Pădure L. Studii și analize financiar-bugetare. Chișinău: Firmaeditorial-poligrafică Tipografia Centrală, 2000. 308 p.
Алехин Э.В. Государственные и муниципальные финансы. ПЕНЗА, 2010.
Бежаев О.Г. Повышение эффективности бюджетных расходов. Мoсква: Издательство «Дело»АНХ, 2010.
Голубев A.A., Н.П. Гаврилов. Финансы и кредит, ИТМО. Санкт-Петербург, 2007. 95c.
Кустова Т. Н., Старкова Н. А. Финансы и кредит. Рыбинск: РГАТА, 2008.
Поляк Г.Б. Бюджетная система России. Москва: ООО "ИЗДАТЕЛЬСТВО ЮНИТИ-ДАНА", 1999. 550c.
Туманова Е. А. Макроэкономика. Москва: ИНФА – М, 2004. 400c.
Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu pe anii 2011-2013. [on-line]. http:www.minfin.md.
Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu pe anii 2013-2014. [on-line]. http:www.minfin.md.
Obiectivele politicii fiscale și politicii de administrare fiscală pe anii 2015 – 2017ca parte componentă a Cadrului Bugetar pe Termen Mediu (2015 – 2019), proiect, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. [on-line]. http:www.minfin.md.
Suport informativ, Ce este CCTM? Un ghid succint privind CCTM și rolul acestuia înprocesul de planificare a bugetului în Republica Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. Chișinău, 2007. [on-line]. http: www.minfin.md.
Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. [on-line]. http: www.statistica.md .
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. [on-line]. http: www.minfin.md.
Anexa 1
Clasificarea veniturilor și cheltuielilor publice potrivit criteriului stimulativ
Sursa: [8, p.23].
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Politicii Fiscale In Stabilizarea Economiei Nationale (ID: 146300)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.