Rolul Politicii Fiscale In Realizarea Obiectivelor Social Economice ALE Statului

ROLUL POLITICII FISCALE ÎN REALIZAREA OBIECTIVELOR SOCIAL-ECONOMICE ALE STATULUI

Cuprins:

ADNOTARE (în limbile română și franceză

INTRODUCERE

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A POLITICII FISCALE- CA INSTRUMENT DE REALIZARE A OBIECTIVELR SOCIO-ECONOMICE ALE STATULUI

1.1. Abordări teoretice și conceptuale privind poltica fiscală

1.2. Instrumente și mecanisme de politică fiscal aplicate în vederea realizării echilibrului economic și social

1.3. Locul și rolul politicii fiscale în cadrul politicilor statului

II. REPERE STRATEGICE ALE POLITICII FISCALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Particularitățile și obiectivele politicii fiscale din Republica Moldova

2.2.Direcțiile de perfecționare ale politicii fiscale din Republica Moldova cu impact pozitiv asupra proceselor administrative de realizare a echilibrului social-economic al Republicii Moldova

III. CONTRIBUȚII ALE POLITICII FISCALE ÎN REALIZAREA OBIECTIVELOR SOCIAL-ECONOMICE ALE STATULUI REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Abordări generale ale implicării politicii fiscale din Republica Moldova în realizarea obiectivelor socio-economice

3.2. Contribuții ale politicii fiscale în procesul descentralizării financiar-fiscale în municipiul Chișinău

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ADNOTARE

la teza cu tema

"Rolul politicii fiscale în realizarea obiectivelor social-economice ale statului"

Teza cu tema "Rolul politicii fiscale în realizarea obiectiveloalor social-economice ale statului" este constituită din: adnotare în limbile romnă și franceză, introducere, 3 capitole, concluzii și recomandări, anexe, declarația privind asumarea răspunderii, pagini.

Cuvintele- cheie: Politica fiscală, impozite, taxe, adminsitrare fiscală, sistem fiscal, resurse financiare publice, utilități, servicii publice, echilibru economic și social, descentralizre financiar-fiscală, creșterea economică, proceduri fiscale, facilități fiscale.

Actualitatea temei investigate și gradul de studierea acesteia constă în implicația pe care o are politica fiscală, ca intrument al centrului de decizie publică, în realizarea obiectivelor guvernamentale de dezvoltare social-economică a statului, fiind acel ansamblu de activități, metode, forme, tehnici, instrumente și instituții specifice prin care se realizează procurarea de resurse fiscale la dispoziția statului și, în general, a autorităților publice, precum și distribuirea lor pentru satisfacerea nevoilor publice.

Scopul și obiectivele investigației. Scopul prezentei lucrări este de a determina rolul politicii fiscale în realizarea obiectivelor sociale și economice ale statului contemporan.

Obiectivele sunt orientate spre ilucidarea rolului politicii fiscale în realizarea obiectivelor socia-economice ale statului prin analiza principalelor concepte și categorii privind politica fiscală, analiza principalelor instrumente și mecanisme de politică fiscală, analiza reperelor strategice de perfecționare a politicii fiscale în Republica Moldova, analiza particularităților politicii fiscale din Republica Moldova, studiul implicării politicii fiscale din Republica Moldova în realizarea obiectivelor socio-economice ale statului, precum și contribuția politicii fiscale în procesul descentralizării financiar-fiscale, în baza cazului municipiului Chișinău, elaborarea concluziilor și recomandărilor de rigoare, în baza studiului efectuat.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Studiul este axat pe teorii, concepții elaborate pînă în prezent de către savanții ce s-au preocupat de problema realizării politicii fiscale pe teritoriul Republicii Moldova.

Din șirul de metode și procedee, folosite în știință, în cadrul cercetării, au fost utilizate următoarele: metoda istorică, metoda sistemică și structural-funcțională, metoda instituțională, metoda cantitativă, metoda comparației, inducția, deducția, generalizarea.

Noutatea științifică și valoarea aplicativă a tezei. Investigația de față vine să completeze cercetările din domeniul respectiv, conținînd recomandări, implementarea cărora va putea spori eficiența acumulării resurselor financiare fiscale necesare pentru satisfacerea consumului public și furnizarea de servicii și bunuri publice.

ANNOTATION

à la thèse avec le thème

"Le Rôle de la politique fiscale dans les objectifs sociaux et économiques de l'Etat"

La thèse avec le thème "Le rôle de la politique fiscale dans les objectifs économiques et sociaux de l'Etat" se compose de: d'annotation en roumain et en français, introduction, 3 chapitres, conclusions et recommandations, annexes, déclaration du garant., pages.

Mots clés: politique fiscale, taxes, impôt, fiscalité, ressources financières publiques, utilitaires, services publics, équilibre économique et social, décentralisation financière et fiscale, la croissance économique, procédures fiscales, facilités fiscales.

Nouvelles enquête thème et niveau d'études consiste en l'implication que la politique fiscale a comme un intrument de décision publique, à atteindre les objectifs gouvernementaux de développement socio-économique de l'Etat, étant cet ensemble d'activités, des méthodes, des techniques, des institutions spécifiques qui assurent la disponibilité des ressources financières disponibles pour l'Etat et, en général, pour les pouvoirs publics et leur distribution pour répondre aux besoins du public.

Le but et les objectifs de la thèse. Le but de cette thèse est de déterminer le rôle de la politique fiscale dans la réalisation des objectifs sociaux et économiques de l'Etat contemporain.

Les objectifs sont orientés de déterminer le rôle de la politique fiscale dans la réalisation des objectifs sociaux et économiques de l'Etat en analysant les principaux concepts et catégories sur la politique fiscale, l'analyse des principaux instruments et mécanismes de la politiquefiscale, l'analyse des orientations stratégiques pour améliorer la politique budgétaire en Moldavie, l'analyse des particularités des de la politique fiscale dans la République de Moldova, l'analyse de la décentralisation financière et fiscale en Chișinau cas, de tirer les conclusions et les recommandations nécessaires, basé sur l'étude menée.

Le soutien scientifique et méthodologique. L'étude se concentre sur les théories, les concepts développés jusqu'ici par les scientifiques qui étaient préoccupés par la question de la mise en œuvre de la politique fiscale en Moldavie.

De la gamme des méthodes et procédures utilisées dans la science, dans la recherche, l'suivantes ont été utilisées: la méthode historique, la méthode systémique et structurelle-fonctionnelle, la méthode institutionnelle, méthode quantitative, la comparaison, l'induction, la déduction, la généralisation.

La nouveauté scientifique et la valeur pratique de la thèse. La présente enquête complète la recherche dans le domaine, contenant des recommandations, mise en œuvre de ce qui augmentera l'efficacité de l'accumulation d'imposition des ressources financières nécessaires pour répondre à la consommation publique et la fourniture de biens et services publics.

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Problematica generată de domeniul administrației publice, în lucrările științifice, este de obicei abordată din punct de vedere juridico-administrativ. Această situație este specifică și pentru Republica Moldova. În acest sens, în cercetarea realizată, am încercat să abordez aspecte ce țin de asigurarea desfășurării activităților administrative, în concret rolul politicii fiscale în procesul realizării obiectivelor socio-economice ale statului.

Prin urmare, politica fiscală influențează toate sferele vieții. Prin intermediul ei se formează resursele financiare ale statului, se realizează politica socială, se stimulează, stagnează diverse activități economice, investiționale, etc. Folosind instrumentele politicii fiscale, statul realizează reformele pe care se axează strategia de dezvoltare social-economică a statului, oferă posibilități organelor statale, în vederea satisfacerii cerințelor de interes național sau local.

Politica fiscală joacă un rol deosebit în cadrul politicilor aplicate de Guvern pentru realizarea principalelor obiective macroeconomice și sociale, care sunt multiple (ca exemplu: un nivel sporit de ocupare a forței de muncă, o rată ridicată de creștere economică, stabilitatea prețurilor, echilibru social, etc), utilizînd o serie de mecanisme, instrumente specifice, integrate în sistemele fiscale aplicate.

De asemenea, măsurile de politică fiscală sunt folosite de stat în vederea: stabilirii categoriilor de impozite și taxe, modalităților de utilizare a veniturilor bugetare ca pîrghii de stimulare a dezvoltării economice, precum și în rezolvarea problemelor sociale sau chiar de ordin politic.

Menționăm că problemele cu care se confruntă Republica Moldova la etapa actuală, precum și schimbările fregvente ce survin în societate, ce țin de stagnarea dezvoltării economice a statului, determinate de aspirațiile de integrare Europeană și implimentare a Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană, care generează necesitatea stabilirii și realizării unor noi obiective în vederea ridicării nivelului de dezvoltare a statului și de conformare cu standardele europene.

În acest sens, este important de accentuat că anume politica fiscală, ca una din variabilele instrumentale ale centrului de decizie publică prin care s-ar asigura realizarea obiectivelor guvernamentale, ce ar duce la dezvoltarea social-economică a statului, perfecționarea legislației naționale, utilizărea tehnologiilor informaționale pentru a facilita procesul de administrare fiscală precum și adoptarea unor strategii ce ar stabili noi direcții și obiective pentru realizarea mai eficientă a politicii fiscale.

În acest context, considerăm că este deosebit de importantă analiza particularităților politicii fiscale care ne-ar permite să determinăm rolul politicii fiscale în procesul de guvernare, în vederea realizării obiectivelor socio-economice ale statului, să evidențiem obiectivele de

dezvoltare și să stabilim noi direcții și măsuri ce ar îmbunătăți activitatea cadrului instituțional în procesul de realizare a politicii fiscale.

Gradul de cercetare a temei. La scrierea prezentei teze au fost consultate și cercetate lucrări științifice, diverse publicații, analize, atît al autorilor autohtoni, cît și străini, axate pe mai multe direcții prioritare de cecetare a domeniului politicii fiscale.

La elaborarea tezei am luat în considerație rezultatele cercetărilor care relevă atît aspectele generale ale politicii fiscale, precum și influența, rolul politicii fiscale în realizarea procesului de guvernare și în atingerea unor finalități de natură economico-socială, ca acel mecanism de realizare a activităților puterii executive.

Au fost studiate și folosite ca bază valoroasele cercetări ale savanților români precum: Radu Vasile; Iulian Văcărel, Bistriceanu Gheorghe D., Bercea Florin; Gliga Ioan; Cioponea Mariana Cristina; Popa Constantin, Fanu-Moca Adrian; Dan Drosu Șaguna, Pătru Rotaru; Vasile Iancu; Niculesca Madalin-Irinel; Manolescu Gheorghe; care au abordat aspectele generale ale politicii fiscale și mecanismelor sale de realizare.

Printre autorii autohtoni putem menționa pe: Mihail Platon; Șestacovscaia Angela, Kuzmina Olga, Chicu Nadejda; Manole Tatiana; Armeanic Alexandru, Volcinschi Victor, Tetelea E., Paladi I., Gujuman T; Oleg Stratulat; Angela Secrieru, etc, care au au analizat aspecte ale politicii fiscale ce se referă nemijlocit la Republica Moldova, indicîndu-se și anumite obiective, măsuri și direcții de optimizare a procesului de elaborare și realizare a politicii fiscale în Republica Moldova.

Enumerarea autorilor respectivi demonstrează că problematica tezei se bucură de un interes sporit, interes determinat de faptul că politica fiscală reprezintă un pilon de bază în procesul de dezvoltare a unui stat.

Scopul și obiectivele investigației. Scopul prezentei lucrări este de a determă valoroasele cercetări ale savanților români precum: Radu Vasile; Iulian Văcărel, Bistriceanu Gheorghe D., Bercea Florin; Gliga Ioan; Cioponea Mariana Cristina; Popa Constantin, Fanu-Moca Adrian; Dan Drosu Șaguna, Pătru Rotaru; Vasile Iancu; Niculesca Madalin-Irinel; Manolescu Gheorghe; care au abordat aspectele generale ale politicii fiscale și mecanismelor sale de realizare.

Printre autorii autohtoni putem menționa pe: Mihail Platon; Șestacovscaia Angela, Kuzmina Olga, Chicu Nadejda; Manole Tatiana; Armeanic Alexandru, Volcinschi Victor, Tetelea E., Paladi I., Gujuman T; Oleg Stratulat; Angela Secrieru, etc, care au au analizat aspecte ale politicii fiscale ce se referă nemijlocit la Republica Moldova, indicîndu-se și anumite obiective, măsuri și direcții de optimizare a procesului de elaborare și realizare a politicii fiscale în Republica Moldova.

Enumerarea autorilor respectivi demonstrează că problematica tezei se bucură de un interes sporit, interes determinat de faptul că politica fiscală reprezintă un pilon de bază în procesul de dezvoltare a unui stat.

Scopul și obiectivele investigației. Scopul prezentei lucrări este de a determina rolul politicii fiscale în realizarea obiectivelor sociale și economice ale statului contemporan.

Pentru realizarea acestui scop mi-am propus următoarele obiective:

– analiza și interpretarea aspectelor teroretice și conceptuale privind politica fiscală cu scopul de a determina locul și rolul acesteia în atingerea obiectivelor stabilite de către stat;

– determinarea rolului politicii fiscale în asigurarea financiară a activității executive ale statului;

– analiza cadrului instituțional responsabil de realizarea politicii fiscale;

– analiza principalelor instrumente și mecanisme de politică fiscală aplicate în vederea

realizării echilibrului economic și social;

– analiza reperelor strategice de perfecționare a politicii fiscale în Republica Moldova cu impact pozitiv asupra proceselor administrative de realizare a echilibrului social-economic al statului;

– analiza particularităților politicii fiscale din Republica Moldova, ca factor de influență a proceselor de realizare a obiectivelor socio-economice;

– Efectuarea studiului abordărilor generale ale implicării politicii fiscale din Republica Moldova în realizarea obiectivelor socio- economice ale statului ,precum și contribuția politicii fiscale în procesul descentralizării financiar-fiscale, în baza cazului municipiului Chișinău.

– elaborarea concluziilor și recomandărilor de rigoare, în baza studiului efectuat.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Studiul este axat pe teorii, concepții elaborate pînă în prezent de către savanții ce s-au preocupat de problema realizării politicii fiscale pe teritoriul Republicii Moldova. Din șirul de metode și procedee, folosite în știință, în cadrul cercetării, au fost utilizate următoarele:

– Metoda istorică a determinat examinarea aspectelor, proceselor evolutive ale obiectivelor politicii fiscale în diverse etape a guvernării;

– Metoda sistemică și structural-funcțională a fost utilizată pentru a analiza

particularitățile politicii fiscale;

– Metoda instituțională a fost utilizată în vederea determinării cadrului instituțional responsabil de realizarea direcțiilor politicii fiscale;

– Metoda cantitativă a reprezentat aspectul cantitativ al politicii fiscale prin intermediul cifrelor;

– Metoda comparației – a determinat elucidarea factorilor ce influențează politica fiscală precum și analiza comparativă a măsurilor întreprinse în vederea atingerii obiectivelor politicii fiscale.

Principalele procedee de cercetare științifică, utilizate în alcătuirea prezentei lucrări cuprinde:

– inducția ce a permis evidențierea unor raporturi de cauzalitate și reciprocitate dintre politica fiscal și dezvoltarea social economic a statului;

– deducția ce a permis realizarea unei generalizări la sfîrșit de raționament cît și la sfîrșit de paragraf cît și teză;

– generalizarea ce a determinat evidențierea principalelor idei ce au rezultat în procesul de studiere a temei respective.

Noutatea științifică și valoarea aplicativă a tezei. Investigația de față vine să completeze cercetările din domeniul respectiv, fiind abordate o serie de probleme teoretice și aplicative ce țin de specificul politicii fiscale în Republica Moldova, ca mecanism de asigurare a funcționării statale conform obiectivelor economice și sociale prioritare.

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării este determinată de recomandările conținute în lucrare, implementarea cărora va putea spori eficiența acumulării resurselor financiare fiscale necesare pentru satisfacerea consumului public și furnizarea de servicii și bunuri publice.

Volumul și structura tezei. Pornind de la obiectivul de bază și de la sarcinile preconizate spre realizare, lucrarea dată presupune următoarea structură: adnotare, introducere; trei capitole, care reflectă conținutul de bază al cercetărilor efectuate; concluzii și recomandări; bibliografie; anexe.

În Introducere este reflectată actualitatea temei de cercetare, e formulat scopul și sunt stabilite sarcinile acesteia, este specificată noutatea științifică și valoarea aplicativă a rezultatelor.

Capitolul I, întitulat Caracteristica generală a politicii fiscale ca instrument de realizare a obiectivelor socio-economice ale statului – include analiza de sinteză a conceptului de politică fiscală, sfera, principiile și rolul politicii fiscale în realizarea obiectivelor propuse de stat pentru satisfacerea necesităților cetățenilor. În acest capitol am analizat, în același timp și instrumentele, și mecanisme de politică fiscală aplicate în vederea realizării echilibrului economic și social într-un stat, precum și- locul și rolul politicii fiscale în cadrul politicilor statului.

În capitolul II, întitulat Repere strategice ale politici fiscale în Republica Moldova – se analizează particularitățile și obiectivele politicii fiscale din Republica Moldova, precum și măsurile realizate pentru a îmbunătăți sistemul fiscal și facilita procesul de administrare fiscală. În același timp sunt analizate și direcțiile de optimizare a procesului de elaborare și realizare a politicii fiscale în Republica Moldova.

Capitolul III- Contribuții ale politicii fiscale în realizarea obiectivelor social-economice ale statului Republica Moldova, cuprinde studiul desfășurat al cazului municipiului Chișinău, cuprinzînd studiul abordărilor generale ale implicării politicii fiscale din Republica Moldova în realizarea obiectivelor socio- economice ale statului ,precum și contribuția politicii fiscale în procesul descentralizării financiar-fiscale.

În compartimentul Concluzii și recomandări se expune sinteza rezultatelor obținute în cadrul cercetării efectuate. Deasemenea, recomandările elaborate ar putea contribui la perfecționarea, eficientizarea mecanismului de realizare a politicii fiscale, în consecință la creșterea economică și dezvoltarea socială a statului Republica Moldova.

Volumul lucrării respective cuprinde 45 pagini.

Cuvintele-cheie ale tezei. Politica fiscală, impozite, taxe, adminsitrare fiscală, sistem fiscal, resurse financiare publice, utilități, servicii publice, echilibru economic și social, descentralizre financiar-fiscală, creșterea economică, proceduri fiscale, facilități fiscale, etc.

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A POLITICII FISCALE- CA INSTRUMENT DE REALIZARE A OBIECTIVELR SOCIO-ECONOMICE ALE STATULUI

Acest capitol include analiza de sinteză a conceptului de politică fiscală, sfera, principiile și rolul politicii fiscale în realizarea obiectivelor propuse de stat pentru satisfacerea necesităților cetățenilor. În acest capitol am analizat, în același timp, și instrumentele, și mecanisme de politică fiscală aplicate în vederea realizării echilibrului economic și social într-un stat, precum și- locul și rolul politicii fiscale în cadrul politicilor statului.

1.1. Abordări teoretice și conceptuale privind poltica fiscală

După cum menționează Mihail Platon: “Orice orînduire socială dintr-un stat suveran nu are scop mai nobil decît de a folosi toată puterea și resursele ca în țară sa să domnească ordinea, să asigure inviolabilitatea frontierelor și securitatea statului; susține cultura, învățămîntul și știința națiunii, libertatea și drepturile cetățenilor, a contribui la circularea veniturilor bănești necesare acoperirii cheltuielilor de funcționare a organelor sale; a stimula administrarea domeniului public și alte branșe pentru funcționarea statului”. Așadar, scopul unui stat, ca instrument de organizare și conducere socială, este apărarea intereselor generale ale societății și ale cetățenilor.

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societății este necesară constituirea unor importante fonduri bănești la dispoziția statului și autorităților sale publice, însărcinate cu realizarea obiectivelor statului. Aceste fonduri se formează pe seama produsului intern brut, iar politica fiscală este cea care pune la dispoziție principalul instrument utilizat în formarea fondurilor respective și anume: impozitul.

Instituția impozitului, este strîns legată de apariția și dezvoltarea statului, devenind actualmente instrumentul privilegiat al politicilor publice, deoarece impozitul este procedeul de realizare a veniturilor publice pentru efectuarea cheltuielilor necesare în interesul public și în folosul societății.

Dreptul statului de a-și institui un sistem de impunere care să asigure în mod corespunzător cuantumul veniturilor publice necesare îndeplinirii funcțiilor sale, izvorîte- conform susținerilor din literatura de specialitate- din teoriile filozofico-juridice care explică necesitatea reglementării a veniturilor bugetare sub forma impozitelor și taxelor.

Astfel, conform teoriilor vehiculate în literatură, dreptul statului de a institui sistemul de impunere reprezintă un produs necesar dezvoltării istorice a popoarelor. Așadar, necesitatea organizării vieții de stat, presupune constituirea fondurilor bănești necesare susținerii activităților de interes general comun. Dreptul statului de a stabili și percepe impozite reprezintă consecința directă a obligațiilor sale de a îndeplini funcții și sarcini de stat (adică publice).

Întregul sistem fiscal modern se construiește pe principiile edictate în art. 13 din Declarația drepturilor omului și cetățeanului din 1789, care specifică: “pentru întreținerea forței publice și pentru administrație o contribuție comună este indispensabilă. Ea trebuie raportată legal între toți cetățenii în măsura posibilităților lor”.

În acest sens, modalitatea prin care persoanele fizice, juridice participă la constituirea fondurilor generale ale societății, în vederea satisfacerii nevoilor reclamate de existența și dezvoltarea statală o constituie impozitul.

Impozitele sunt de utilitate publică, întru-cît fondurile bănești sunt predestinate acoperii cheltuielilor publice care se efectuează în interes general. S-a afirmat în literatura de specialitate că relația dintre impozite, cheltuielile publice și interesele generale este fundamentul și măsura impozitelor moderne.

Conform dicționarului de economie, ,,politica fiscală reprezintă concepția, măsurile și acțiunile statului privind impozitele și rolul lor în formarea veniturilor bugetare și în finanțarea cheltuielilor publice, tipurile de impozite, perceperea și folosirea lor ca instrument de stimulare a creșterii economice.”

Politica fiscală poate fi definită și ca ansamblu de activități, metode, forme, tehnici, instrumente și instituții specifice prin care se realizează procurarea de resurse fiscale la dispoziția statului și, în general, a autorităților publice, precum și distribuirea lor pentru satisfacerea nevoilor publice. Procesul de procurare a acestor resurse, ca și cele de alocare-utilizare a lor concretizează o mare parte a veniturilor și cheltuielilor bugetare.

Abordată distinct, politica fiscală se concentrează pe cele două componente fundamentale și anume: politica impozitelor și celorlalte prelevări cu caracter fiscal, prelevărilor obligatorii ca resurse financiare publice; politica cheltuielilor publice (finanțate) în principal pe seama resurselor fiscale. În raport cu această structurare, politica fiscală conține elemente specifice formării (procurării) resurselor fiscale, respectiv elemente ce conturează alocarea acestor resurse și efectuarea de cheltuieli publice.

Astfel, politica fiscală constituie o componentă esențială a politicii bugetare, considerată lato sensu ca fiind ansamblul de instrumente de intervenție a statului, generate de procese specific financiar-fiscale: formarea, prin impozite și taxe, a veniturilor publice, alocarea cheltuielilor bugetare, asigurarea echilibrelor bugetare.

Prin politica fiscală se înțelege activitatea autorităților publice de influențare a proceselor economice și sociale prin veniturile și cheltuielile bugetare în vederea atingerii scopurilor macroeconomice, obținerii echilibrului general favorabil în economie și realizării obiectivelor economice.

În viziunea prof. Silvia Cristea, politica fiscală ca parte integrantă a politicii economice a statului, cuprinde ansamblul reglementărilor privind stabilirea și perceperea impozitelor și taxelor, care caracterizează opțiunile statului în materie de impozite și taxe.

În viziunea prof. Drosu Șaguna Dan, politica fiscală se constituie în cadrul activității autorității publice de percepere și utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public și furnizării de servicii și bunuri publice.

După părerea lui Gh. Manolescu, politica fiscală, reprezintă, volumul și proveniența resurselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite, precum și mijloacele de realizare a acestora.

Astfel, politica fiscală conține un sistem de măsuri economice, financiare și juridice, adoptate de către stat, în vederea formării sistemului fiscal în scopul asigurării cerințelor financiare ale statului, ale unor grupuri sociale, dezvoltării economice a țării pe contul redistribuirii resurselor financiare.

Astfel, politica fiscală conține un sistem de măsuri economice, financiare și juridice, adoptate de către stat, în vederea formării sistemului fiscal în scopul asigurării cerințelor financiare ale statului, ale unor grupuri sociale, dezvoltării economice a țării pe contul redistribuirii resurselor financiare.

Din definițiile specificate, putem deduce o serie de trăsături specifice politicii fiscale și anume:

– este o forma de intervenție indirecta a statului în economie (este o politica de ajustare) ;

– este în apanajul guvernului (prin intermediul, îndeosebi, a ministerului de finanțelor  ) ;

– este aplicabilă pe piața bunurilor și serviciilor (asupra economiei reale) ;

– se refera cu precădere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne ;

– este relativ rigida: modificarea ei este dificilă și lentă ;

– este relativ eficace: aplicarea ei este asigurată prin forța legii;

– efectul aplicării politicii fiscale este imediat – este strict și total reglementată juridic.

Politica fiscală se circumscrie, ca sfera de cuprindere, în cadrul politicii bugetare, care la rândul ei se încadrează în sfera politicii financiare si mai departe în politica economică.

Politicii fiscale, ca parte importanta a politicii bugetare a unui stat, ii revin sarcini bine definite, în concret :

conceperea sistemului general de impozite si taxe ;

stabilirea nivelului general si particular al fiscalității ;

colectarea, la timp si în cuantumul preconizat, a plăților de impozite directe și indirecte ale

contribuabililor, cu costuri aferente cat mai mici ;

prevenirea și combaterea evaziunii și fraudei fiscale.

Cu referire la scopul si obiectivele generale pa care le îndeplinește politica fiscală într-un stat menționăm :

– alimentarea bugetului cu resurse bugetare necesare îndeplinirii funcțiilor statului ;

– stabilizarea economică prin care se urmărește : realizarea unei înalte rate de creștere economică ; atingerea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă ; asigurarea stabilizării prețurilor și

menținerea sub control al inflației ; realizarea echilibrului balanței de plăți și a balanței de plăți externe ;

– reglarea economiei și redresarea creșterii economice.

De astfel, politica fiscală trebuie să servească realizării politicii economice și să țină seama de conjuncturile economice, necesitând o permanentă adaptare la acestea.

În contrast, în țările în curs de dezvoltare, politica fiscală este folosită pentru a crea un mediu de creștere economică rapidă. Diferitele aspecte ale acesteia sunt:

1. Mobilizarea resurselor, deoarece economiile în curs de dezvoltare sunt caracterizate de un nivel scăzut de venituri și de investiții, care sunt legate într-un cerc vicios. Acest lucru poate fi eliminat cu succes prin mobilizarea resurselor pentru investiții energice.

2. Accelerare creșterii economice. Guvernul trebuie, nu numai să mobilizeze mai multe resurse pentru investiții, dar și să direcționeze resursele pentru aceste canale unde randamentul este mai mare și unde mărfurile produse sunt social acceptabile.

3. Minimizarea inegalităților de venituri și bogăție. Instrumentele fiscale pot fi folosite pentru a aduce redistribuirea veniturilor în favoarea celor săraci prin cheltuirea fondurilor pe activități de asistență socială.

4. Creșterea oportunităților de angajare. Stimulente fiscale, sub formă de reduceri de taxe și concesii, pot fi folosite pentru a promova creșterea economică din acele industrii care au un potențial ridicat de ocupare a forței de muncă.

5. Stabilitatea prețurilor. Instrumentele fiscale pot fi folosite pentru a cuprinde tendințele inflaționiste și deflaționiste din economie.

În abordarea teoretico-conceptuală este necesar de a menționa și acele principii în conformitate cu care sunt stabilite și dimensionate atît obiectivele politicii fiscale, cît și mecanismele și instrumentele de realizare a acestora.

În literature de specialitate pot fi distinse următoarele principii ale politicii fiscale:

Principiul impunerii echitabile. În ciuda faptului că este unanim admis că repartizarea sarcinilor fiscale pe clase și pături sociale trebuie să se facă cu respectarea principiului echității, totuși aplicarea acestuia întîmpină greutăți, pentru că noțiunea de echitate se bucură de interpretări diferite. Henry Laufenburger afirmă că: ,,este ușor de a pronunța cuvîntul justiție, dar este dificil de a realiza, pe plan material, acest concept prin esență etic.

Vorbind despre acest principiu, care trebuie respectat în repartizarea sarcinii fiscale între membrii societății, este necesar să se facă distincție dintre egalitate în fața impozitului și egalitatea prin impozit.

Egalitatea în fața impozitului – presupune ca impunerea să se facă în același mod pentru toate persoanele fizice și juridice, să nu existe, deci, deosebiri de tratament fiscal. Impunerea trebuie să se facă în mod similar pentru toate activitățile economice.

Egalitatea prin impozit – presupune, deopotrivă, diferențierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta în funcție de diverse criterii economice, sociale: mărimea absolută a materiei impozabile, situația personală a contribuabilului, natura, proveniența veniturilor, etc.

Prin urmare, politica fiscală trebuie să urmărească realizarea unei echități fiscale, ținînd cont nu numai de mărimea absolută a veniturilor realizate, dar și de cheltuielile efectuate de subiecții plătitori,puterea contributivă a acestora la plata impozitelor, poziția socială a contribuabililor.

Un alt principiu al politicii fiscale, este principiul politicii finaciare- prin care se urmărește ca la introducerea unui impozit, acesta să aibă un randament fiscal ridicat, să fie stabil, elastic.

Impozitul pentru a avea randament ridicat, trebuie să fie universal, adică să fie achitat de toate persoanele care realizează din aceeași sursă venituri impozabile, posedă același gen de avere și trebuie să cuprindă întreaga materie impozabilă.

Un impozit este considerat elastic atunci cînd este adaptabil nevoilor bugetare, adică poate fi majorat în cazul creșterii cheltuielilor bugetare și poate fi diminuat, cînd acestea se reduc.

Principiul politicii economice- acesta denotă încercările statelor moderne de a utiliza impozitul ca mijloc de intervenție în economie. În acest cadru, impozitele se folosesc ca o pîrghie de politică economică, ca instrumente de stimulare sau frînare a diverselor activități economice, a consumului anumitor mărfuri sau servicii.

Principii social-politice- se urmărește realizarea unor obiective sociale, precum reducerea sau încurajarea natalității, limitarea consumului unor produse dănătoare sănătății, acordarea unor facilități fiscale persoanelor cu venituri mici, familiilor cu mulți copii, bătrînilor, etc.

Codul Fiscal al Republicii Moldova, prevede următoarele principii pe care se bazează impozitele și taxele reglementate:

a) neutralitatea impunerii – asigurarea prin legislația fiscală a condițiilor egale investitorilor, capitalului autohton și străin;

b) certitudinea impunerii – existența de norme juridice clare, care exclud interpretările arbitrare, claritate și precizie a termenelor, modalităților și sumelor de plată pentru fiecare contribuabil, permițînd acestuia o analiză ușoară a influenței deciziilor sale de management financiar asupra sarcinii lui fiscale;

c) echitatea fiscală – tratare egală a persoanelor fizice și juridice, care activează în condiții similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;

d) stabilitatea fiscală – efectuare a oricăror modificări și completări ale prevederilor legislației fiscale nemijlocit prin modificarea și completarea prezentului cod;

e) randamentul impozitelor – perceperea impozitelor și taxelor cu minimum de cheltuieli, cît mai acceptabile pentru contribuabili.

În concluzie, în baza celor menționate mai sus, putem spune că politica fiscală reprezintă concepția, acțiunile, măsurile statului privind impozitele, privind rolul lor în formarea veniturilor și finanțarea cheltuielilor publice necesare realizării obiectivelor socio-economice, tipurile de impozite, procurarea și folosirea acestora ca instrument de stimulare a creșterii economice și asigurării bunăstării sociale.

Politica fiscală este un atribut al suveranității naționale și este parte importantă a politicii economice a unei țări, în această calitate ea participând atât la finanțarea cheltuielilor publice cât și la redistribuirea veniturilor.

1.2. Instrumente și mecanisme de politică fiscală aplicate în vederea realizării echilibrului economic și social

După cum am menționat anterior, impozitele reprezintă o formă de prelevare obligatorie a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziția statului, în vederea acoperirii cheltuielilor sale. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil, și fără contraprestație din partea statului.

Cît privește natura juridică, impozitele au fost reglementate de-a lungul timpului ca procedeu financiar de constituire a fondurilor bănești destinate acoperirii cheltuielilor publice, atribuindu-se particulartitatea de obligații financiar-bugetare sau obligații publice ( denumite obligații fiscale), avînd deci natura juridică a obligației de a plăti bugetului statului sumele de bani care erau individualizate ca impozite.

Măsurile de politica fiscală sunt adoptate de către stat cu privire la stabilirea categoriilor de impozite utilizate, la locul tuturor veniturilor în buget și la modul în care le utilizează ca pârghie pentru a stimula dezvoltarea economică și rezolvarea problemelor sociale și politice. Această definiție reflectă o dublă dimensiune a politicii fiscale într-o economie modernă. Astfel, dimensiunea clasica a rolului politicii fiscale reflectă ponderea copleșitoare a veniturilor fiscale în totalul resurselor financiare publice. A doua dimensiune, intervenționistă, reflectă preocupările legate de o anumită politică fiscală pe plan economic și social, fiind considerată a fi din ce în ce mai importantă, în funcție de realitatea economică contemporană.

Politica fiscală are la dispoziție numeroase pîrghii de influențare a proceselor economice, sociale (circumscrise intervenționismului statal), care trebuie conduse astfel încît să acționeze în direcția: încurajării agenților economici la efectuarea de investiții, dezvoltarea anumitor domenii de activitate, creării noilor locuri de muncă, protecției mediului înconjurător, etc.

O politică fiscală modernă își va atesta necesitatea prin faptul că Guvernul construiește și modelează sistemul fiscal al statului în concordanță cu obiectivele și așteptările sale, cu privire la atragerea resurselor necesare pentru a acoperi cheltuielile publice, pentru a orienta corect mecanismele pieței, a redistribui Produsul Intern Brut, și a influența într-o anumită direcție dorită comportamentulul economic.

Instrumentele politicii fiscale se constituie și acționează în procesul de aplicare a impozitelor și taxelor, și celorlalte mijloace de colectare a veniturilor bugetare (numite generic- variabile fiscale), manifestîndu-se prin felul impunerii, diversitatea scutirilor, reducerilor, deducerilor, mecanismele, structurile, procedurile fiscale.

O bună ilustrare a intervențiilor fiscale este dată de multitudinea avantajelor fiscale, destinate să favorizeze anumite categorii de persoane, să încurajeze anumite activități. Ele se acordă sub forma exonerărilor, deducerilor, reducerilor fiscale și vizează obiective diferite, cum sunt: investițiile productive, economii financiare, stimulente sectoriale sau zonale.

Studiul modalităților de intervenție fiscală a statului necesită a fi completat cu insrumente de politică fiscală care permit realizarea acestora.

În principiu, sunt considerate instrumente -variabilele fiscale asupra cărora autoritatea publică acționează și are control direct. Aceste variabile sunt:

Numărul și varietatea impozitelor și taxelor utilizate;

Diversitatea scutirilor, reducerilor, deducerilor, etc.

Mecanismele;

Structurile;

Procedurile fiscale.

  1) Impozitul este o categorie istorică, apărută o dată cu statul și strâns legată de acesta. El este plata bănească obligatorie, generală și definitivă efectuată de persoane fizice și juridice la bugetul de stat în cuantumul și în termenele prevăzute de lege. Impozitul nu presupune obligația din partea statului de a presta plătitorului un echivalent, de aceea are un caracter definitiv, nerambursabil. El este o componentă a circuitului economic și îndeplinește trei funcții:

1.      funcția economică ca element component al mecanismului economic financiar;

2.      funcția financiară, prin care se asigură veniturile bugetare;

3.      funcția social- politică, prin care se redistribuie unele venituri prelevate de la contribuabili către alte grupuri de contribuabili în mod indirect prin efectuarea de cheltuieli bugetare.

Impozitul este o contributie banească, in sensul ca toate PF si PJ sunt datoare sa participe, dupa anumite criterii, la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societății, necesare finanțării unor cerințe social-economice în folosul întregii colectivități.

Impozitul este o contribuție obligatorie, în sensul că toate persoanele fizice și pesroanele juridice care beneficiaza de acțiunile sau obiectivele finanțate din fondurile generale ale societății trebuie să participe la formarea acestor fonduri.

Impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil, în sensul că, odata facute în scopul formării fondurilor generale ale societății, ele sunt utilizate numai la finanțarea unor acțiuni și obiective necesare tuturor membrilor societății și nu unor interese individuale sau de grup.

Impozitele sunt datorate conform dispozițiilor legale, în sensul că nici un impozit al statului nu se poate stabili și percepe decît în „puterea unei legi”, conform principiului dupa care nullum impositum sine lege.

Constituția Republicii Moldova prevede:

Cetățenii au obligația sa contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.

Codul Fiscal al Republicii Moldova prevede:

"Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcții de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.

La stabilirea impozitelor și taxelor se determină următoarele elemente: obiectul impunerii– materia impozabilă; subiectul impunerii (contribuabilul); sursa de plată a impozitului sau taxei – sursa din care se achită impozitul sau taxa; unitatea de impunere – unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului impozabil; cota (cotele) de impunere – cuantumul unitar al impozitului sau taxei în raport cu obiectul impozabil; termenul de achitare a impozitelor sau taxelor – perioada în decursul căreia contribuabilul este obligat să achite impozitul sau taxa sub formă de interval de timp sau zi fixă a plății; facilitățile (înlesnirile) fiscale – elemente de care se ține seama la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum și la încasarea acestuia."

Taxele sunt plăți efectuate de persoane fizice și juridice, de regulă, pentru serviciile prestate acestora de către stat. De exemplu: taxele vamale se percep pentru vămuirea mărfurilor, taxele de timbru se percep pentru actul justiției. Unele taxe sunt impozite, păstrând numai denumirea de taxe: taxa asupra mijlocului de transport în funcție de capacitatea cilindrică a acestuia, TVA, accizele.

Codul Fiscal al Republcii Moldova prevede că "taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit."

Taxele (de timbru, de înregistrare, de arbitrare, de metrologie, consulare, de spitalizare, etc.) reprezinta, alături de impozite, cea de a doua categorie principală de venituri la Bugetul de Stat.

Taxa reprezinta plata efectuată de persoane fizice sau persoane juridice pentru serviciile prestate acestora de către instituții sau autorități publice.

Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obligații fiscale datorate de persoane fizice sau persoane juridice reprezentînd plata neechivalentă a unor servicii, după principiul recompensei speciale.

În practica fiscală se întîlnește o mare varietate de impozite, deosebite ca formă și

conținut. Efectele impozitelor pe plan economico-social, sunt specifice diverselor categorii în care acestea se încadrează.

2) Facilitățile fiscale:

Înlesnirile (facilitățile) prevăzute de lege sunt stabilite de cele mai multe ori sub forma de reducerilor sau scutirilor și au în vedere anumite situații deosebite, de excepție, în care anumiți plătitori realizează obiectul sau materia impozabilă. Aceste înlesniri au ca scop stimularea valorificării anumitor resurse materiale, a producției unor mărfuri și sporirea rentabilității. Înlesniri se mai acordă și în vederea sprijinirii familiei, favorizării persoanelor în vârstă sau cu capacitate redusă de muncă, etc. De asemenea, la încasarea venitului bugetar se acordă amânări sau eșalonări de plată.

La cererea temeinic justificată a debitorilor, Ministerul Finanțelor, consiliile locale și ceilalți ordonatori principali de credite care administrează impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare pot acorda: a) amanări și eșalonări la plata impozitelor, taxelor și a altor obligații bugetare; b) scutiri și reduceri de impozite și taxe, in condițiile legii; c) amanări, eșalonări, scutiri sau reduceri de majorări de întarziere.

Codul Fiscal al Republicii Moldova, stipulează: "facilitățile (înlesnirile) fiscale – elemente de care se ține seama la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum și la încasarea acestuia, sub formă de: scutire parțială sau totală de impozit sau taxă; scutire parțială sau totală de plata impozitelor sau taxelor; cote reduse ale impozitelor sau taxelor; reducerea obiectului impozabil; amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor; eșalonări ale obligației fiscale."

Potrivit, legislației fiscale, la capitolul scutiri personale- prevede că fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 9516 lei pe an.

3) Proceduri fiscale:

Procedura fiscală  include ansamblul normelor juridice care reglementeaza modalitatea de desfășurare a activității organelor fiscale și a debitorilor fiscali în procesul de colectare a veniturilor și se materializează prin operațiuni materiale și operațiuni administrative.

Operațiunile materiale presupun activități concrete necesare veniturilor fiscale. Operațiunile administrative asigură emiterea actelor procedurale fiscale (întocmirea

dosarelor fiscale, ținerea evidenței fiscale,etc).

Organul fiscal ține evidența contribuabililor, atribuindu-le coduri fiscale și actualizînd registrul fiscal în modul cuvenit și orice persoană obligată, conform legislației fiscale, să prezinte organului fiscal dare de seamă fiscală sau alte documente trebuie să indice în ele codul său fiscal.

Stingerea obligației fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripție, scădere, compensare sau executare silită.

Stingerea obligației fiscale se efectuează în monedă națională. Achitarea poate avea loc prin plată directă sau prin reținere la sursă. Plata directă se face prin virament, inclusiv prin intermediul cardului de plată, prin folosirea altor instrumente de plată, sau în numerar.

Stingerea obilgației fiscale, poate fi realizată în mod silit în cazul neexecutării benevole, prin acțiunile întreprinse de organul fiscal pentru perceperea forțată a restanțelor în conformitate cu legislația fiscală. Executarea silită a obligației fiscale se efectuează prin:

a) încasare a mijloacelor bănești, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepția celor de pe conturile de credit și provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social); b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor bănești în numerar, inclusiv în valută străină; c) urmărire a bunurilor contribuabilului; d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor.

Prezentarea dării de seamă fiscale presupune că în cazurile prevăzute de legislația fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare tip de impozit sau de taxă.

Darea de seamă fiscală, de regulă, trebuie să conțină: a) denumirea (numele și prenumele) contribuabilului; b) codul fiscal al contribuabilului, iar după caz și codul subdiviziunii acestuia;

c) perioada fiscală pentru care se prezintă; d) tipul impozitului sau al taxei; e) obiectul impozabil (baza impozabilă); f) cota impozitului sau taxei; g) facilitățile fiscale; h) suma impozitului sau a taxei; i) alte date și informații;

4) În conformitate cu Codul Fiscal, administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite și responsabile de: asigurarea colectării depline și la termen a impozitelor și taxelor, a penalităților și amenzilor în bugetele de toate nivelurile și în fondurile extrabugetare; precum și de efectuarea acțiunilor de cercetare penală în caz de existență a unor circumstanțe ce atestă comiterea infracțiunilor fiscale.

Codul Fiscal, „Activitatea organelor fiscale” stipulează următoarele: Organele care exercită atribuții de administrare fiscală sînt: organele fiscale (Serviciul Fiscal de Stat, etc.) ale Serviciului Fiscal de Stat sînt constituite din: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanțe; inspectorate fiscale de stat teritoriale.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanțe și fiecare inspectorat fiscal de stat teritorial, fiind subordonat primului- au statut de persoană juridică și sînt finanțate de la bugetul de stat;

"Printre principalele atribuții, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat exercită: efectuează supravegherea activității inspectoratelor fiscale de stat teritoriale și a inspectoratelor fiscale de stat specializate în vederea exercitării controlului fiscal, asigură crearea și funcționarea unui sistem informațional unic privind contribuabilii și obligațiile fiscale; controlează activitatea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale și a inspectoratelor fiscale de stat specializate, examinează scrisorile, cererile și reclamațiile referitoare la acțiunile acestora; efectuează controale fiscale; asigură administrarea fiscală a marilor contribuabili; organizează și efectuează, după caz, executarea silită a obligațiilor fiscale, precum și verifică corectitudinea acțiunilor și procedurii de alăturare și raportare realizate de către executorul judecătoresc, etc.

Inspectoratul fiscal de stat teritorial, precum și inspectoratul fiscal de stat specializat exercită următoarele atribuții: întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligațiilor fiscale;

popularizează legislația fiscală și examinează scrisorile, cererile și reclamațiile contribuabililor;

asigură evidența integrală și conformă a contribuabililor și a obligațiilor fiscale, cu excepția celor administrate de alte organe; efectuează controale fiscale; sigilează mașinile de casă și de control ale contribuabililor, ține evidența lor, etc."

Ministerul de Finanțe exercită dirijarea metodologică a activității Inspectoratului Fiscal Principal de Stat fără ingerințe în activitatea lui și a inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.

Organele vamale (Autoritatea centrală de specialitate, care exercită conducerea efectivă a actiității vamale în Republica Moldova este Departamentul Controlului Vamal. Conform Codului Vamal: ”Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Departamentul Controlului Vamal, birouri vamale și posturi vamale. Statutul, funcțiile și competența Departamentului Controlului Vamal sînt determinate de Guvern”).

Conform Codului Vamal al Republicii Moldova, organul vamal are următoarele atribuții de bază: contribuie, în limitele competenței, la asigurarea securității economice a statului; aplică procedeele vamale de reglementare a relațiilor economice și comerciale; participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală și aplică aceste măsuri; exercită și perfecționează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiții pentru accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală; exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenței;

Serviciile de colectare a impozitelor și taxelor locale din cadrul primăriilor și alte organe abilitate conform legislației.

Atribuțiile Serviciului de colectare a taxelor și impozitelor locale: asigură evidența integrală și conformă a contribuabililor ale căror obligații fiscale sînt calculate de SCITL și evidența  acestor obligații, cu excepția celor administrate de alte organe; întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligațiilor fiscale;

popularizează legislația  fiscală și examinează  scrisorile, cererile și reclamațiile contribuabililor; efectuează controale fiscale, în limitele competenței sale.

În dependență de diferitele instrumente utilizate de politica fiscală, următoarele sunt cele mai importante:

– Politică fiscală reflaționară. Aceasta poate fi folosită pentru a spori nivelul de activitate economică în perioadele de recesiune sau de decelerare în activitatea economică. Aceasta se face prin reducerea impozitelor sau creșterea cheltuielilor publice.

– Politică fiscală deflaționară. În timpul unui boom, în cazul în care economia este în creștere dincolo de capacitatea sa, inflația și balanța de plăți ar putea avea probleme. Acest lucru poate fi realizat prin creșterea impozitelor sau prin reducerea cheltuielilor publice.

– Politicã fiscalã activã si selectivă. Principalele obiective ale politicii fiscale constau în dezvoltarea economicã și consolidarea clasei de mijloc. Viziunea fiscalã trebuie sã fie calitativã și activã, prin stimularea inițiativei și prin respectul fațã de asumarea riscului. Politica fiscalã trebuie sã funcționeze în serviciul producãtorilor de impozite și nu în serviciul culegãtorilor de impozite. În mod obișnuit, fiscalitatea este o formã de integrare a contribuabilului într-un circuit economic în care el, pe de o parte, contribuie la alimentarea sistemului iar pe de altã parte este beneficiar al politicilor publice. Desi poate pãrea pretențios, fiscalitatea, chiar dacã emanã din partea statului, trebuie, pentru a-și atinge obiectivul economic, sã capete forma unui parteneriat. Eficiența fiscalității nu se observã, în ultimã instanțã, în modul în care sunt colectate impozitele, ci în modul în care acestea se reîntorc, sub forma calitãții serviciilor publice.

Concepțiile contemporane despre politica fiscală se axează pe aplicarea instrumentelor fiscale, pentru a direcționa dezvoltarea economică și socială a țării conform obiectivelor stabilite.

Atingerea acestora este posibilă numai printr-o viziune fiscală calitativă și activă, prin stimularea inițiativei și prin respectul față de asumarea riscului.

În concluzie, în condițiile în care, prin utilizarea instrumentelor fiscale se desprinde o logică de ansamblu, corespunzătoare unei perioade mai mari de timp, se poate vorbi de existența unei strategii în domeniul fiscal. Alegerea unei asemenea strategii este cu atît importantă, cu cît ea trebuie corelată cu celelalte politici financiare și economice, cu care se află în relații de inetrdependență.

Ținînd cont de diversitatea lor, impozitele pot fi utilizate pentru a influența comportamentele economice ale agenților economici, precum și pentru a contribui la realizarea anumitor obiective sociale, în principal în domeniul reducerii discrepanțelor dintre venituri și averi.

1.3. Locul și rolul politicii fiscale în cadrul politicilor statului

,,Dacă e să identificăm coordonatele de bază ale politicii fiscale, putem spune că prin politică fiscală se stabilește, în primul rînd volumul resurselor financiare ale statului, necesare pentru realizarea funcțiilor și sarcilnilor sale, mărimea lor fiind dată de cuantumul cheltuielilor publice aferente unei perioade concrete. Volumul resurselor financiare susceptibil de a fi mobilizat la fondurile publice depinde de nivelul de dezvoltare economică al statului, de eficiența activității desfășurate de agenții economici, de acele decizii și soluții adoptate de către autoritățile publice privind modul de satisfacere a nevoilor sociale, precum și modul de finnațare și prioritizare a cheltuielilor publice aferente acestor nevoi.

O coordonată importantă a politicii fiscale ține de proveniența resurselor finaciare: principala componentă constituind resursele interne, completate cu resurse externe. Problema care se pune este de a stabili concret proveniența și ponderea resurselor financiare interne ale sectorului public, particular sau persoane particulare, corespunzător structurii de proprietate din economie. Autoritățile publice pot alege o politică fiscală care să trateze la fel pe toți agenții economici, stabilind contribuții egale, sau poate realiza diferențieri în tratamentul fiscal, în dependență de forma de proprietate, de cea juridică, dimensiunea, ramura economică, spațiul geografic sau sediul agentului economic.

Ca fiind parte integrantă a politicii economice a statului, politica fiscală trebuie să realizeze folosirea conștientă a întregului ansamblu de instrumente și procedee cu caracter fiscal pentru stabilirea nivelului și a structurii prelevărilor obligatorii, a operațiilor impozabile, a regimului exonerărilor și deducțiilor în procesul repartiției produsului intern brut pentru asigurarea resurselor necesare – la bugetul administrației de stat și al administrațiilor locale – în scopul realizării obiectivelor politice și economice din țară.

Politica fiscală evoluează și se perfecționează continuu sub imboldul dezvoltării economice, nefiind stabilită o dată pentru totdeuna, ci se perfecționează, se adaptează noilor condiții, necesităților într-o anumită perioadă, în funcție de obiectivele politice, economice, sociale din țară. Pentru a determina locul și rolul politicii fiscale este binevenit mai întîi de a aborda funcțiile pe care aceasta le îndeplinește.

Politica fiscală în realizarea oboiectivelor statului realizează trei funcții de bază intercondiționate și corelate cu rolul statului în economie.

Acestea fiind: 1. funcția de alocare;

2. funcția de distribuție;

3. funcția de stabilizare;

"Prin funcția de alocare, politica fiscală asigură distribuirea serviciilor către diferite categorii ale populației, prin intermediul autorităților publice, asigurîndu-se în acest fel satisfacerea unor nevoi speciale (cultură, învățământ, justiție, apărare națională, ordine publică etc.).

În cadrul funcției de alocare, politicii fiscale îi revine patru roluri: în primul rînd, ea servește finanțării achizițiilor publice de factori de producție și de bunuri și servicii, de care statul are nevoie pentru a-și asigura prestațiile; în al doilea rînd, finanțarea cheltuielilor publice prin venituri curente contribuie la exprimarea preferințelor colectivității, ceea ce nu este și cazul modului de finanțare prin împrumut; în al treilea rând, politica fiscală tinde să dăuneze creșterii economice prin impactul său disuasiv asupra ofertei de muncă și economisirii, cît și asupra dorinței de a investi și a inova, în consecință, este important să se încerce pe cât posibil să se minimizeze efectele perverse ale sistemului fiscal asupra creșterii economice, concentrîndu-ne atenția atît asupra formării cererii, cît și a ofertei pentru a asigura echilibrul macro-economic; în al patrulea rînd, prelevarea impozitelor poate fi utilizată pentru a influența, în mod deliberat deciziile economice ale cetățenilor și ale întreprinderilor (ex. redevențele de poluare și impozitele asupra tutunului și alcoolului).

Funcția de redistribuire, se realizează pe de o parte prin impozite, iar pe de altă parte prin cheltuieli publice și devine necesară în măsura în care distribuirea veniturilor și averii între persoanelor fizice și juridice, nu este în concordanță cu necesitățile și justiția socială.

Funcția de stabilizare – prin care se urmărește atingerea unui grad înalt de ocupare a forței de muncă, stabilitatea prețurilor, o situație solidă a balanței de plăți externe, precum și o rată a creșterii economice. Avînd în vedere că impozitul este un instrument de politică economică ce poate juca un rol de incitare, de descurajare sau de stabilizare, fiscalității îi revine, printre altele, sarcina anihilării dezechilibrelor create de evoluția spontană a mecanismelor pieței."

Pe lîngă aceste funcții, putem include și o funcție reglementativă care este orientată spre asigurarea unor bune condiții de funcționare a pieței, prin intermediul instituțiilor guvernului și parlamentului, care edictează și impun diferite legi în acest domeniu.

Reieșind din analiza funcțiilor politicii fiscale deducem că aceasta poate urmări scopuri diferite, fie de natură pur fiscală, fie de natură publică, militară, socială, etc.

În încercarea de a determina sfera politicii fiscale și locul pe care aceasta în ocupă în cadrul politicilor statului, este ușor de observat că ea reprezintă o parte integrantă a acțiunilor economice generale întreprinse de stat. Politica fiscala se circumscrie, ca sfera de cuprindere, în cadrul politicii bugetare, care la rândul ei se încadrează în sfera politicii financiare și mai departe în politica economică.

Ca și componentă a politicii financiare, politica fiscală trebuie abordată întotdeauna în strânsă legătură cu politica bugetară (politica alocativă), ambele fiind – în fapt – elaborate concomitent de către autoritățile publice competente; într-adevăr, constatându-se creșterea de la un an la altul a nivelului (și, în același timp, diversificarea structurii) cheltuielilor publice se caută și se identifică noi resurse de alimentare a fondurilor publice, îndeplinirea funcțiilor bugetare pretinde așadar adoptarea unei politici fiscal-bugetare unitare, care presupune abordarea de ansamblu a veniturilor și cheltuielilor bugetare.

Politica fiscală se află la granița dintre politica bugetară (pe baza căreia se iau decizii privind amploarea cheltuielilor publice și se stabilesc proporțiile în care acestea urmează să fie acoperite din impozite) și tehnica fiscală, (care constă în stabilirea și aplicarea modalităților de așezare a impozitelor).

Concret, politica fiscală se stabilește în raport direct cu opțiunile statului în materie de impozite și taxe, în sensul că ea trebuie să impună utilizarea conștientă a întregului ansamblu de instrumente și procedee cu caracter fiscal pentru stabilirea nivelului, structurii și regimului facilităților fiscale în procesul repartiției produsului social, astfel încât să se asigure realizarea obiectivelor politice, economice și sociale.

Politica fiscală se interferează puternic și cu politicile sectoriale : industrie, comerț, agricultură, etc. și cu politicile financiar-monetare, sociale, precum și cu strategiile legislativ-instituționale deoarece prelevările de resurse bănești de la persoanele fizice sau juridice la fondurile publice conduc la scăderea patrimoniului contribuabililor, aceste prelevări trebuie să fie stabilite de către autoritățile publice competente și să ia o formă juridică adecvată – lege, decret etc, – care să fie opozabilă tuturor membrilor societății.

Pornind de la idea că politica fiscală se constituie în cadrul activității autorității publice de percepere și utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public și furnizării de servicii și bunuri publice, putem afirma ca rolul cel mai important al politicii fiscale este de a asigura statul cu mijloacele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Politica fiscală joacă un rol deosebit în realizarea obiectivelor socio-economice ale statului, atît prin formarea veniturilor statului necesare pentru acoperirea cheltuielilor generate de nevoile publice, cît și pentru imprimarea sensului și ritmului de dezvoltare economică și socială a statului.

Așadar, pentru satisfacerea nevoilor generale ale societății, este necesară constituirea unor importante fonduri bănești la dispoziția autorităților publice.

Fondurile bănești aflate la dispoziția statului sunt formate din venituri ordinare (curente) și venituri extraordinare. Veniturile ordinare, care reprezintă partea cea mai importantă în cadrul veniturilor publice, sunt reprezentate prin taxe și impozite.

În acest context, politica fiscală, prin intermediul ansamblului de instrumente, procedee cu caracter fiscal de stabilire a nivelului și structurii prelevărilor obligatorii, a operațiunilor impozabile, a regimului exonerărilor și deducțiilor în procesul de repartiției produsului intern brut, asigură cu resursele necesare- bugetele adminstrațiilor publice de stat și locale- în scopul realizării obiectivelor politicii economice și sociale din țară.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înțeles în sensul că plata impozitelor către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și juridice care realizează venit sau posedă un anumit gen de avere, pentru care conform legislației datorează impozit.

Așadar, întregul proces de constituire și repartizare a banului public este subordonat satisfacerii nevoilor generale ale societății- misiune al adminsitrației publice.

Coordonatele funcționale ale politicii fiscaleîn procesul de constituire a fondurilor bugetare, vizează:

Stabilirea, în primul rînd, a volumului resurselor financiare ale statului necesare realizării

funcțiilor și sarcinilor sale; mărimea lor este dată de produsul intern brut, rata fiscalității și de cuantumul cheltuielilor publice aferente perioadei respective.

Proveniența resurselor financiare: astfel, principala componentă este dată de resursele

interne și numai în completarea acestora se poate apela la surse externe. Problema care apare este stabilirea optimă a provenienței și ponderea resurselor financiar interne de la sectorul public, particular sau persoane fizice, corespunzător structurii de proprietate din economie.

Stabilirea numărului și a modalităților de prelevare a contribuțiilor la fondurile publice.

În privința numărului, practica fiscală a eliminat rapid varianta folosirii unui singur mod de colectare a venitului, înlocuidu-se cu varianta unei multitudini de canale de prelevare, care permit o mai bună soluționare a problemelor fiscale.

Rata fiscalității, nivelul careia diferă în funcție de o serie de factori proprii sistemului

fiscal ( multitudinea impozitelor, modul de calcul al materiei impozabile ), precum și factori independenți de sistemul fiscal (PIB, prioritățile în ceea ce privește destinația resurselor).

În literatura de specialitate, se menționează că relațiile dintre impozite, cheltuieli publice și interesele generale constituie "fundamentul și măsura impozitelor actuale", impozitele fiind sursa fiscală care aduce cea mai mare contribuție la constituirea fondurilor bugetare.

Rolul politicii fiscale mai poate fi analizat prin influența acesteia în sfera economică, socială sau chiar politică

Între politica economică și cea fiscală s-au creat puternice interdependențe, politica fiscală implicându-se în rezolvarea cerințelor economiei prin acțiunea de intervenție a statului, cu ajutorul instrumentelor fiscale, în procesele economice.

Statul utilizează politica fiscală ca un mijloc de intervenție în activitatea economică. În funcție de intenția legiuitorului, politica fiscală se manifestă ca un instrument de stimulare sau de frânare a unei activități, de creștere sau de reducere a producției sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare sau de îngrădire a comerțului exterior.

Prin intermediul politicii fiscale se poate acționa în sensul protejării sau încurajării anumitor ramuri economice; astfel încât intervenționismul fiscal poate viza obiective diferite, cum ar fi :

stimularea agenților economici spre realizarea de investiții în anumite domenii;

creșterea calității și a competitivității produselor;

stimularea exportului;

protejarea producătorilor autohtoni;

stabilizarea prețurilor etc.

Astfel, în vederea creșterii consumului unei anumite mărfi, statul procedează la micșorarea sau chiar suprimarea impozitelor indirecte percepute la vânzarea acesteia. Dacă se urmărește reducerea consumului, atunci se procedează la majorarea cotelor de impozit aplicate la vânzarea mărfii respective. De asemenea, extinderea relațiilor comerciale cu străinătatea poate fi stimulată prin măsuri fiscale, constând în restituirea parțială sau integrală a impozitelor indirecte aferente mărfurilor exportate sau prin reducerea nivelului taxelor vamale percepute de către stat la importul anumitor mărfuri utilizate pentru fabricarea de produse destinate exportului.

Deci, prin politica fiscală, statul urmărește nu numai procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice ci și folosirea acestuia ca instrument de impulsionare a dezvoltării unor ramuri sau subramuri economice.

O politică fiscală modernă își va atesta necesitatea prin faptul că Guvernul construiește și modelează sistemul fiscal al statului în concordanță cu obiectivele și așteptările sale, cu privire la atragerea resurselor necesare pentru a acoperi cheltuielile publice, pentru a orienta corect mecanismele pieței, a redistribui produsul intern brut, și a influența într-o anumită direcție dorită comportamentul economic.

Legătura politicii fiscale cu cea socială decurge din faptul că unele obiective sociale se aduc la îndeplinirea prin măsuri cu caracter fiscal, cum sunt: exonerări și reduceri de impozite și taxe, aplicarea unor deduceri din materia impozabilă etc.

Astfel pe plan social, rolul politicii fiscale se caracterizează prin faptul că prin intermediul instrumentelor sale statul procedează la redistribuirea unei părți importante din produsul intern brut între clase și pături sociale, între persoanele fizice și cele juridice. De asemenea prin politica fiscală se poate urmări și acordarea de facilități contribuabililor cu venituri relativ mici, fiind scutiți de impozite pînă la un anumit cuantum sau politica fiscală poate intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse dăunătoare sănătății cum este alcoolul, tutunul și produsele din tutun.

Legătura politicii fiscale cu cea socială derivă din faptul că unele obiective cu caracter social se realizează prin măsuri de ordin fiscal, cum sunt: exonerări, reduceri de impozite și taxe, aplicarea unor deduceri din materia impozabilă, facilități fiscale acordate în funcție de starea civilă a contribuabilului, de numărul copiilor sau persoanelor aflate în întreținere, etc. De asemenea, prin modul de impozitare a persoanelor fizice, se urmărește realizarea echității verticale ( pe seama progresivității impunerii), precum și celei orizontale, care presupune ca la venituri egale să se perceapă impozite egale, desigur cu anumite corective vizînd unele domenii de interes național.

Totodată, prin politica fiscală se influențează, în vederea:

încurajării sau reducerii natalității;

frînării consumului anumitor produse nocive sănătății (tutun, băuturi alcoolice);

exercitării unei acțiuni moralizatoare (supraimpozitarea publicațiilor, firmelor pornografice sau violente);

incitării contribuabililor la acțiuni caritabile (prin deducerea, în anumite limite, din profitul impozabil, a sumelor folosite în acest scop);

reducerii inegalităților veniturilor și averilor prin intermediul impozitului, este principalul obiectiv al politicii fiscale.

În acest context politica fiscală trebuie să realizeze folosirea conștientă a întregului ansamblu de instrumente și procedee cu caracter fiscal pentru stabilirea nivelului și structurii prelevărilor obligatorii, operațiile impozabile, regimul exonerărilor și al creditelor fiscale, astfel încât procesul repartiției produsului social să asigure rezervele necesare acoperirii cheltuielilor publice și a celor pentru protecție socială. Întreg sistemul fiscal trebuie să se caracterizeze prin așezarea sarcinilor fiscale potrivit principiului justeței sociale, fără nici un fel de discriminare între contribuabili.

Astfel, analizând conceptul și rolul politicii fiscale putem afirma că politica fiscală este un mecanism ce urmărește dezvoltarea vieții economice-sociale prin pîrghii de influențare a creșterii producției, dezvoltării serviciilor, industriei și agriculturii, iar prin utilizarea diferitelor metode, mijloace, forme și instrumente ale politicii fiscale, statul și celelalte autorități publice procură resursele financiare fiscale necesare pentru a acoperi cheltuielile apărute în vederea satisfacerii interesului general al societății.

II. REPERE STRATEGICE ALE POLITICII FISCALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

În acest capitol am efectuat analiza particularităților și obiectivelor politicii fiscale din Republica Moldova, precum și măsurile ce urmează a fi realizate pentru a îmbunătăți sistemul fiscal și facilita procesul de administrare fiscală. În același timp sunt analizate și direcțiile de optimizare a procesului de elaborare și realizare a politicii fiscale în Republica Moldova.

2.1. Particularitățile și obiectivele politicii fiscale din Republica Moldova

Majoritatea țărilor aflate în tranziție au promovat în prima parte a acestui deceniu importante reforme fiscale, care au vizat de cele mai multe ori: schimbarea metodelor de impozitare, a procedurilor fiscale sau perfecționarea cadrului instituțional.

În ciuda acestor modificări – unele chiar esențiale – care s-au produs, în marea majoritate a țărilor aflate în tranziție, inclusiv în țara noastră, veniturile bugetare sunt încă instabile, iar mediul fiscal este încă incert pentru plătitorul de impozite."

Referitor la particularitățile politicii fiscale în Republica Moldova, putem spune că deși au fost înregistrate realizări, există un șir de probleme, care, de fapt, diemensionează și anumite particularități, precum:

– calitatea redusă a actelor legislative și normative care ar determina politica fiscală a statului ( legislația fiscală este nestabilă și creează o povară excesivă pentru contribuabili și administrația fiscală);

– obiectivele politicii fiscale sunt îndreptate doar spre îndeplinirea unei singure sarcini- completarea veniturilor bugetului și nu contribuie la stabilizarea macroeconomică, creșterea economică prin stimularea ramurilor și tipurilor de activități antreprenoriale, susținerea dezvoltării regionale și a micului bussines;

– axarea exagerată pe controlul fiscal în locul axării pe promovarea conformării voluntare a contribuabililor;

– inexistența unui sistem informațional integrat și unificat;

– creșterea complexității schemelor de evaziune fiscală;

– încrederea diminuată a societății civile în integritatea Serviciului Fiscal de Stat.

În Republica Moldova, statul utilizează politica fiscală ca un instrument de reglare a priorităților macroeconomice, determinate de capacitatea statului de a colecta veniturile și de a gestiona eficient mijloacele acumulate în buget.

Astfel, pe parcursul existenței Republicii Moldova, principalele obiective propuse în acest sens de către stat în domeniul politicii fiscale au fost următoarele:

– asigurarea stabilității și transparenței politicii fiscale;

– consolidarea sistemului fiscal concomitent cu simplificarea procedurii fiscale;

– asigurarea unei echități fiscale prin reducerea la minimum a facilităților fiscale;

– lărgirea bazei impozabile prin anularea înlesnirilor fiscale nejustificate;

– stimularea investițiilor în economia națională, atît din străinătate, cît și autohtone.

– crearea noilor locuri de muncă, încurajarea dezvoltării micului busuness;

– crearea unei baze de date integrate în scopul coordonării acțiunilor de combatere a fraudelor financiare și evaziunilor fiscale.

În perioada 2007-2009, obiectivele principale ale politicii fiscale a Republicii Moldova au fost orientate de asemenea spre asigurarea creșterii economice și reducerea sărăciei, precum și obținerea unor performanțe în vederea asigurării stabilității și previzibilității veniturilor la buget.

În acest sens, Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu pentru anii 2007-2009, a stabilit obiective pentru politica fiscală care se referă la:

asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale;

optimizarea presiunii fiscale și extinderea bazei fiscale;

sistematizarea și simplificarea legislației fiscale și armonizarea principiilor puse la baza

legislației fiscale naționale cu cele ale statelor membre UE.

Pentru perioada 2009-2013, în conformitate cu Programul de activitate al Guvernului „Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare” au fost stabilite noi politici de guvernare a Republicii Moldova. Printre principalele priorități putem evidenția și reformarea politicii bugetar-fiscală și gestionarea finanțelor publice, obiectivele de guvernare în domeniul politicii fiscale fiind orientate spre:

– stabilizarea bugetului public național, crearea unui cadru bugetar-fiscal previzibil și menținerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil;

– promovarea politicii fiscal-bugetare orientate spre creșterea economică durabilă/incluzivă, prin reducerea ponderii consumului public și majorarea investițiilor publice productive;

– asigurarea echității în repartizarea finanțelor publice, reducerea poverii fiscale și simplificarea sistemului de impozite și taxe.

În prezent, proiecția politicii fiscal-bugetare pe termen mediu se bazează pe ancorarea acesteia în câteva repere economice și instituționale esențiale: stabilitatea macroeconomică, responsabilitatea fiscal-bugetară și disciplina financiară.

Obiectivele politicii fiscale pe termen mediu (2015 – 2017) în conformitate cu Cadrul Bugetar pe Termen Mediu, sunt următoarele:

Pe termen mediu se preconizează o serie de măsuri de politică fiscală pe principalele tipuri de impozite, precum urmează:

a) menținerea sistemului progresiv de impozitare a veniturilor cetățenilor, concomitent cu

majorarea tranșelor de venit impozabil, scutirii anuale personale, scutirii anuale personale majore și a scutirii anuale pentru persoanele întreținute la rata inflației prognozată pentru 2015 – 2017.

b) acordarea pe o perioadă nedeterminată a facilității fiscale privind scutirea de impozitul peveniturile obținute din dobînzile aferente valorilor mobiliare de stat;

c) reexaminarea sistemului de impozitare a veniturilor societăților civile.

d) revederea sistemului de impozitare a autoturismelor prin aplicarea TVA;

e) reexaminarea sistemului de impozitare a livrărilor efectuate de societățile civile;

f) ajustarea la rata inflației prognozată pentru anii respectivi a cotelor accizelor stabilite în sume fixe (băuturi alcoolice, oxigen, azot, articole de bijuterie sau de giuvaiergerie, autoturisme, alte tutunuri și înlocuitori de tutun fabricate.

g) reexaminarea sistemului de evaluare și reevaluare a bunurilor imobiliare (clădiri și terenuri), în vederea continuării implementării următoarelor etape ale noului sistem de impozitare a diferitelor categorii de bunuri imobiliare la valoarea de piață.

h) majorarea cotelor taxelor rutiere pentru autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova, cu 50%;

i) finalizarea sistematizării legislației fiscale, prin implementarea Titlului X al Codului fiscal "Alte impozite și taxe", care va reglementa impozitul privat și patenta de întreprinzător.

j) implementarea noului Cod fiscal în baza concepțiilor revăzute ale sistemului fiscal."

Precum și :

asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale;

optimizarea presiunii fiscale;

sistematizarea legislației fiscale naționale;

îmbunătățirea și simplificarea sistemelor fiscale naționale;

armonizarea legislației fiscale naționale, inclusiv în contextul implementării Acordului de

Asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte.

În concluzie menționăm că, în Republica Moldova, nu există o politică fiscală, ca atare și nici o analiză a impactului modificărilor efectuate la legislația fiscală. În acest domeniu există doar documente tehnice referitoare la fiscalitate, dar lipsește un document de politici. Lipsa unei politici fiscale este accentuată de lipsa scopului, metodelor și a viziunilor în acest domeniu.

2.2. Direcțiile de perfecționare ale politicii fiscale din Republica Moldova cu impact pozitiv asupra proceselor administrative de realizare a echilibrului social-economic al Republicii Moldova

În Republica Moldova, ca țară în proces de trecere la economia concurențială, reforma fiscală deține o poziție primordială în vederea asigurării dezvoltării economiei. Ea este miza pe care contează autoritățile în vederea îndeplinirii obiectivelor sale strategice.

"Creșterea veniturilor bugetare, constituie un efect direct al unei reforme fiscale eficient promovată într-un stat. Tendințele recente în domeniul veniturilor publice denotă o creștere semnificativă a acestora chiar de la începuturile perioadei trecerii la economia de piață, adică pe măsură ce sistemul fiscal autohton a fost supus unor perfecționări permanente, ponderea majoritară fiind deținută de veniturile cu caracter fiscal (cca 85%).

Este necesară o muncă asiduă de reformare și perfecționare permanentă a sistemului de impunere, în conformitate cu obiectivele și necesitățile economiei, prin studierea minuțioasă a efectelor ce le pot avea adoptarea unei anumite direcții a reformei asupra societății în general."

În Republica Moldova, veniturile fiscale contribuie esențial la suplinirea bugetului de stat, avînd o importanță majoră în asigurarea programelor de dezvoltare socială și economică a țării. Serviciul Fiscal de Stat își concentrează eforturile atît în asigurarea unui nivel corespunzător de colectare a acestor venituri, cît și în implementarea măsurilor moderne, corecte și coerente de administrare fiscală.

Deoarece ne dorim standarde europene de viață, realizăm că vom atinge obiectivele propuse numai prin eficientizarea activităților desfășurate, prin promovarea de reforme și de schimbări majore pe toate palierele societății noastre. Modernizarea și eficientizarea politicii fiscal și Serviciului Fiscal de Stat este un element separat al întregului lanț de reforme, demarate la scara întregii țări, și toate eforturile urmăresc reformarea fiscală, în primul rînd, prin transformarea autorității fiscale într-o instituție modernă, eficientă și prietenoasă contribuabililor.

Se urmărește în prim plan sporirea conformării voluntare. Contribuabilii care aleg să se conformeze voluntar, conștientizează că impozitele sunt prețul pe care îl plătim pentru a avea o societate prosperă, că veniturile din taxe și impozite acoperă cea mai mare parte din cheltuielile publice și că sistemul unei administrații eficiente este fondat pe principiul de a plăti în funcție de capacitate și de a primi în funcție de nevoi.

Cetățenii trebuie să realizeze că plătindu-și taxele de fapt contribuie la dezvoltarea societății în ansamblu.

Reforma Serviciul Fiscal de Stat (este un obiectiv strategic, fiind dictată de progresul tehnologiilor de organizare și management a activităților mediului de afaceri, diversificarea relațiilor și formelor de cooperare, perfecționarea mecanismelor de administrare a proceselor tehnologice, dezvoltarea tehnologiilor informaționale și comunicațiilor multimedia. În scopul menținerii competitivității în raport cu provocările procesului de globalizare a relațiilor economice, evoluției tehnologiilor moderne și progreselor mediului de afaceri, se impun schimbări calitative și cantitative în administrarea fiscală din Republica Moldova.

În general, această reformă va aduce doar beneficii economiei naționale, deoarece va contribui la majorarea conformării contribuabililor și reducerea decalajului fiscal. În rezultat, se vor înregistra majorări ale încasărilor la buget, surse îndreptate ulterior la dezvoltarea statului, asistența și protecția socială a populației."

În acest context menționăm și angajamentele Republicii Moldova pe plan fiscal rezultate din Acordul de Asociere cu al Rebublicii Moldova cu Uniunea Europeană:

Astfel Republica Moildova se angajează să pună în aplicare principiile bunei guvernanțe în domeniul fiscal, și anume, principiul transparenței, al schimbului de informații și al concurenței loiale în domeniul fiscal, la care au aderat statele membre la nivelul UE.

Conștientizînd necesitatea schimibărilor, Serviciul Fiscal de Stat, își propune o serie de priorități, ca fiind direcții de perfecționare ale politicii fiscale, ale administrării fiscale, și anume: reformarea cadrului legislativ, organizațional și instituțional; modernizarea  modalității de abordare a conformării contribuabililor; eficientizarea utilizării tehnologiilor informaționale în administrarea fiscală; eficientizarea managementului resurselor umane.

Obiectivele generale, necesare pentru realizarea acestor deziderate sunt orientate spre:

1. Participarea la perfecționarea cadrului legal, formularea propunerilor cu privire la operarea modificărilor necesare pentru asigurarea transparenței, eliminarea contradicțiilor, expunerea comprehensivă și ajustarea la politica Guvernului.

Pentru realizarea acestui obiectiv general, considerăm că ar fi necesare următoarele obiective specifice de realizat, precum: participarea la perfecționarea legislației fiscale prin formularea propunerilor de actualizare permanentă  a acesteia,  ținînd cont de tendințele dezvoltării mediului de afaceri, elaborarea și actualizarea actelor normative în vigoare aferente administrării fiscale.

2. Instituirea unor funcții moderne ale sistemului de control  intern și de audit intern și actualizarea sistemului existent.

Pentru a face față provocărilor, cerințelor înaintate de către părțile interesate și prevăzute de legislația Republicii Moldova, pentru a construi o administrare fiscală modernă și eficientă, capabilă să ofere servicii și asistență bazată pe tehnologii informaționale performante, administrația fiscală trebuie, să-și modifice abordările pentru a maximiza eficiența.

În acest sens, considerăm că este necesar: efectuarea unui studiu de fezabilitate referitor la situația actuală a controlului intern și la eficiența lui, pentru depistarea și înlăturarea lacunelor elaborarea și implementarea unui sistem performant de control intern; dezvoltarea și perfecționarea sistemului de audit intern.

3. Crearea unei structuri și asigurarea organizării eficiente și efective pentru executarea sarcinilor administrației fiscale, prin realizarea acestui obiectiv general, Serviciul Fiscal de Stat își propune: efectuarea studiilor de fezabilitate în scopul eficientizării funcțiilor aparatului central, depistării activităților  ce nu corespund funcțiilor de bază ale Serviciul Fiscal de Stat, stabilirii oportunității transformării oficiilor Inspectoratului Fiscal de Stat raionale în oficii regionale; implementarea unor reguli clare privind relațiile stabilite între aparatul central și oficiile teritoriale, corespunderea funcțiilor operaționale la nivel central și teritorial fără dublarea sau suprapunerea riscurilor; preluarea celor mai bune practici prin cooperarea internațională, efectuarea schimbului de informații, conlucrarea și colaborarea cu diverse instituții publice din țară, sporirea transparenței în procesul decizional, actualizarea și optimizarea informațiilor de orice gen prin metode accesibile și oportune.

4. Implementarea  parteneriatului public-privat în domeniile de activitate ale economiei naționale cu risc sporit pentru administrarea fiscală. Acest obiectiv, considerăm că necesită realizarea următoarelor obiective generale: identificarea domeniilor de activitate ale economiei naționale cu grad sporit de  risc pentru administrarea fiscală; efectuarea studiilor de fezabilitate privind situația actuală în fiecare din domeniile de activitate ale economiei naționale cu risc sporit pentru administrarea fiscală; antrenarea parteneriatului public-privat la implementarea noilor metode și proceduri de administrare fiscală în anumite sectoare ale economiei naționale și monitorizarea acestora.

5. Modernizarea modalității de abordare a conformării  contribuabililor pentru ridicarea nivelului de conformare a contribuabililor.

Serviciul Fiscal de Stat se confruntă cu provocări crescînde de conformare a contribuabililor într-un mediu în care există evaziune fiscală și economie neoficială.  Problemele majore de conformare se asociază cu contribuabilii plătitori de Taxa de Valoare Adăugată. Aceste probleme provoacă un decalaj fiscal esențial.

Pentru direcționarea instrumentelor Serviciului Fiscal de Stat spre cele mai mari riscuri de conformare și asigurarea îmbunătățirii comportamentelor de conformare, este necesară aplicarea unui mecanism funcțional, adică a unei strategii de conformare a contribuabililor. Această strategie va fi orientată spre depistarea riscurilor majore pentru încasarea veniturilor, ce ar permite concentrarea eforturilor cu un impact substanțial pentru sporirea conformării și reducerea decalajului fiscal.

6. Elaborarea politicilor  integre și comprehensive de prevenire și  combatere a evaziunii și  fraudei fiscale.

   Politicile Serviciului Fiscal de Stat de prevenire și de combatere a evaziunii și fraudei fiscale vor reflecta  toate problemele posibile și vor asigura promovarea unei culturi de conformare a  contribuabililor.

Pentru aceasta este necesar: consolidarea capacităților de investigare a fraudelor; elaborarea și implementarea sistemului de identificare și de înlăturare a riscurilor de evaziune fiscală, ce ar conduce la majorarea nivelului de depistare și eliminare a fraudelor fiscale.

7. Simplificarea procedurilor de calculare, raportare și achitare a obligației  fiscale și majorarea nivelului de satisfacere a  contribuabililor.

Pentru realizarea acestui obiectiv general, ar fi necesare următoarele obiective specifice de realizat: dezvoltarea și implementarea unui sistem de evaluare a nivelului de satisfacere a contribuabililor, care ar permite identificarea lacunelor în administrarea  fiscală și înlăturarea lor eficientă; revizuirea procedurilor existente de calcul, raportare și achitare a impozitelor și taxelor,  pentru simplificarea lor; elaborarea și implementarea sistemelor și procedurilor  clare și simple de calculare, raportare, restituire a impozitelor, taxelor și altor plăți obligatorii.

10. Eficientizarea utilizării tehnologiilor informaționale în administrarea fiscală.

Pentru realizarea acestui obiectiv general, considerăm că ar fi necesare următoarele obiective specifice de realizat: crearea unei baze de date comprehensive și operaționale privind contribuabilii în conformitate cu cerințele strategiei Serviciului Fiscal de Stat, pentru ridicarea nivelului de satisfacere a utilizatorilor interni și externi, oferirea rapoartelor Ministerului Finanțelor, Cancelariei de Stat, organizațiilor internaționale etc.; cooperarea cu instituțiile publice în vederea schimbului continuu și permanent de informații despre contribuabili.

 Contribuabilii  vor beneficia în continuare de serviciile fiscale electronice „Declarație electronică” și „Declarație rapidă”. Totodată, infrastructura ce permite contribuabililor accesul la serviciile fiscale electronice se va completa cu servicii noi.  Facilitarea comunicării electronice pentru contribuabili, utilizarea eficientă a serviciilor fiscale vor spori gradul de respectare de către aceștia a legislației fiscale.

11. Eficientizarea managementului resurselor umane

Eforturile Serviciului Fiscal de Stat în domeniul eficientizării sistemului de management al resurselor umane trebuie să fie orientate și în continuare spre soluționarea problemelor de gestionare a efectivului: recrutarea, angajarea, promovarea, formarea etc., reorganizarea structurală a organelor fiscale, promovarea eticii în exercitarea atribuțiilor funcționale la un nivel profesionist înalt, în conformitate cu standardele stabilite, stimularea angajaților.

Pentru realizarea acestui obiectiv general, ar fi necesare următoarele obiective specifice de realizat: elaborarea și implementarea planurilor anuale de instruire a angajaților Serviciul Fiscal de Stat;   profesionalizarea angajaților Serviciului Fiscal de Stat prin instruire diversificată și continuă, internă și externă, conform planurilor aprobate.

În contextul continuării reformelor în domeniul fiscal, rămâne valabilă necesitatea consolidării fiscale. În scopul consolidării fiscale, sunt necesare în continuare măsuri susținute pentru perfecționarea continuă a politicii fiscale și administrării fiscale, precum și pentru asigurarea ajustărilor, prin menținerea unor constrângeri de cheltuieli și reforme fiscale structurale.

În concluzie, reieșind din prioritățile naționale pe termen mediu reflectate în Strategia națională de dezvoltare, Planul de dezvoltare instituțională al Ministerului Finanțelor, Serviciul Fiscal de Stat va contribui la îmbunătățirea și la consolidarea conformării fiscale a contribuabililor, la creșterea civismului fiscal, va ridica la un nivel calitativ nou serviciile pentru contribuabili și, în caz de necesitate, va aplica măsuri de încasare silită, de combatere a fraudelor fiscale.

III. CONTRIBUȚII ALE POLITICII FISCALE ÎN REALIZAREA OBIECTIVELOR SOCIAL-ECONOMICE ALE REPUBLICII MOLDOVA

Capitolul dat, cuprinde studiul desfășurat al cazului municipiului Chișinău, cuprinzînd studiul abordărilor generale ale implicării politicii fiscale din Republica Moldova în realizarea obiectivelor social-economice ale statului, precum și contribuția politicii fiscale în procesul descentralizării financiar-fiscale, în baza studiului efectuat al cazului municipiului Chișinău.

3.1. Abordări generale ale implicării politicii fiscale din Republica Moldova, în realizarea obiectivelor social- economice

Veniturile fiscale reprezintă și în continuare partea majoră din veniturile bugetlui public național în Republica Moldova.

Pentru anul 2014 veniturile au fost aprobate la nivel de 38,1% din PIB, totodată crescind în valoare nominală pîna la 40442,5 mil.lei. Partea majoră din veniturile bugetului public național, continuă să o dețină veniturile fiscale, astfel în anul 2014 acestea au constituit circa 83,9. Pe parcursul anului 2014 la bugetul public național au fost acumulate venituri fiscale în sumă de 35 630,7 mil.lei, cu 362,4 mil.lei mai puțin decît suma precizată pe an. Comparativ cu executat pe anul precedent, aceste încasări s-au majorat cu 3 457,5 mil.lei sau 10,7 la sută.

Din totalul veniturilor fiscale (35 630,7 mil.lei), 44,9 la sută le revin impozitelor directe (1 5997,0 mil.lei) și 49,8 la sută impozitele indirecte (17 738,0 mil.lei).

"În cuantumul veniturilor bugetului de stat prognozate pentru anul 2015, partea preponderentă – 82,9 la sută sau 25 145,1 mil. lei o dețin încasările veniturilor fiscale. Ca pondere în PIB, aceste venituri vor atinge nivelul de 21,3%.

Ca urmare a introducerii modificărilor propuse la legislație în domeniul finanțelor publice locale începînd cu 1 ianuarie 2015 pentru întreg teritoriu țării, defalcările sumelor nealocate de la impozitul pe venitul persoanelor fizice, pentru anul 2015 se prognozează încasări în sumă de 1 164,2 mil.lei. Ponderea acestui impozit în suma totală a impozitelor directe – 31,3 la sută.

Impozitele indirecte. Pentru anul 2015 încasările impozitelor indirecte se preconizează în volum de 20 674,3 mil.lei. Ponderea lor în suma totală a veniturilor va constitui 68,1 la sută, iar raportate la PIB se estimează la nivel de 17,5%.

Impozitele indirecte vor continua și în anul 2015 să prezinte baza principală de venituri ale bugetului de stat.

Încasările taxei pe valoarea adăugată (nete) rămîn a fi și în continuare, principala sursă de venituri indirecte. În bugetul de stat pentru anul 2015 se preconizează a fi încasate venituri din Taxa pe Valoare Aadăugată în sumă de 15 388,3 mil.lei. Dinamica încasărilor Taxa pe Valoare Adăugată pe anii 2012-2015 se prezintă în graficul ce urmează în anexa numărul 2.

Încasările accizelor (nete) în bugetul de stat se prognozează în sumă de 3 928,3 mil.lei."

Structura veniturilor bugetului public național pe anii 2011-2017, este reflectată în Cadrul Bugetar pe Termen Mediu (2015-2017) ilustrată pe graficul-anexa nr. 1.

În realizarea obiectivelor de poltică economică, pentru stimularea activităților economice, aportul politicii fiscale se manifestă prin acordarea facilităților fiscale persoanelor fizice și juridice. Astfel, conform legislației fiscale în Republica Moldova, la capitolul impozitul pe venit, în vederea facilitări activității de întreprinzător, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal. Se acordă facilități fiscale, sub forma deducerilor, întreprinderilor agricole- deducerea cheltuielilor suportate pentru întreținerea obiectivelor de menire social-culturală aflate în gestiune, conform normelor (cheltuielilor medii) stabilite pentru întreținerea instituțiilor similare finanțate de la bugetele unităților administrativ-teritoriale.

Se scutesc de plata impozitului asociațiile de economii și împrumut.

Se acordă deducerea cheltuielilor legate de investigații și cercetări științifice, achitate sau suportate pe parcursul anului fiscal de persoana juridică, ce desfășoară activitatea de întreprinzător în calitate de cheltuieli curente și deducerea cheltuielilor legate de extracția resurselor naturale.

Producătorilor de produse vitivinicole, obligați să contribuie la formarea mijloacelor Fondului Viei și Vinului, li se permite să efectueze deduceri ale contribuțiilor în fondul menționat, iar companiilor de leasing li se permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii creanțelor ce țin de nerecuperarea ratelor și dobînzilor de leasing în mărime de pînă la 5% din soldul mediu anual al creanțelor aferente contractelor de leasing, dacă aceste creanțe sînt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului.

Cu privire la Taxa pe Valoare Adăugată, aceasta nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor și pentru livrările de mărfuri, servicii efectuate de către subiecții impozabili, ce constituie rezultatul activității lor de întreprinzător în Republica Moldova și anume: locuința, pămîntul arenda acestora, dreptul de livrare și arendare a acestora, cu excepția plăților de comision aferente tranzacțiilor respective;

Taxa pe Valoare Adăugată nu se aplică materiei prime, materialelor, articolelor de completare și accesoriilor necesare procesului de producție, importate de organizațiile și întreprinderile societăților orbilor, societăților surzilor și societăților invalizilor, conform listei și în modul stabilit de Guvern; nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor importate, destinate acordării de asistență în caz de calamitate naturală, de conflict armat și în alte situații excepționale, precum și pentru importul și/livrarea de mărfuri, servicii definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.

Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri supuse accizelor destinate proiectelor de asistență tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizațiile internaționale și țările donatoare în limita tratatelor la care aceasta este parte, etc.

Referitor la obiectivele sociale, facilitățile fiscale sunt îndreptate spre susținerea păturilor social-vulnerabile, susținerea activității de asistență socială, medicală, etc.

Potrivit, legislației fiscale, la capitolul scutiri personale- prevede că fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 9516 lei pe an.

Suma scutirii personale, va constitui 15060 lei pe an pentru orice persoană care: s-a îmbolnăvit și a suferit de boala actinică provocată de consecințele avariei de .E. Cernobîl; este invalid și s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de .E. Cernobîl; este părintele sau soția (soțul) unui participant căzut sau dat dispărut în acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova, cît și în acțiunile de luptă din Republica Afghanistan; este invalid ca urmare a participării la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova, precum și în acțiunile de luptă din Republica Afghanistan; este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I și II; este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.

Contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 2256 lei anual pentru fiecare persoană întreținută, cu excepția invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 10128 lei annual.

Totodată, se scutesc de la impozitul pe venit: instituțiile medico-sanitare publice și private se scutesc de impozitul pe venitul obținut din activitatea prestatorilor de servicii medicale, instituțiile de învățămînt publice, și instituțiile de învățămînt  private pe venitul obținut din desfășurarea nemijlocită a procesului de învățămînt, întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale societăților orbilor, surzilor și invalizilor, organizațiile sindicale și patronale.

Taxa pe Valoare Adăugată nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor și pentru livrările de mărfuri, servicii efectuate de către subiecții impozabili, ce constituie rezultatul activității lor de întreprinzător în Republica Moldova: privind serviciile legate de îngrijirea bolnavilor și bătrînilor, precum și mărfurile, din contul organizațiilor de binefacere, destinate pregătirii pachetelor pentru bătrînii nevoiași și distribuite lor gratuit, privind serviciile medicale, mijloacele tehnice, inclusiv transportul auto, folosit exclusiv în scopuri legate de profilaxia invalidității și reabilitarea invalizilor, etc. Nu se aplică mărfurilor și serviciilor importate sau procurate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizațiile necomerciale, în scop de construire a instituțiilor de asistență socială, precum și mărfurilor și serviciilor importate sau procurate pe teritoriul Republicii Moldova de către aceste organizații necomerciale pentru necesitățile instituțiilor menționate.

Accizele nu se achită la importarea mărfurilor supuse accizelor, definite ca ajutoare umanitare, etc.

În vederea ajustării graduale la nivelul țărilor din regiune, inclusiv la standardele europene, au fost majorate accizele pentru produsele alcoolice și tutun, fapt ce permite acumularea de noi surse financiare la buget, precum și diminuarea consumului articolelor din tutun, mărfuri ce au o influență negativă asupra sănătății populației și a dezvoltării societății în general. Astfel, la momentul actual accizele pentru alcool constituie 73 lei pentru un litru, pentru țigarete cu filtru 75 lei + 24%, fără filtru 50 lei – 1000 bucăți.

Conform ultimelor date, în acest an se prognozează să fie majorate accizele la produsele petroliere, băuturile alcoolice și țigări.

Contribuția politicii fiscale la realizarea obiectivelor sociale, se observă și în sectorul învățămîntului național, prin sporirea cheltuielilor pentru educație, acoperite de pe urma colectării impozitelor și taxelor.

Astfel, pe parcursul anilor 2013–2014, cheltuielile au crescut cu 8,7 % de la 7088,0 milioane lei la 7702,3 milioane lei , constituind 17,8 % din total cheltuieli publice ale bugetului public național. Bugetelor unităților administrativ-teritoriale le revine 39 % din total cheltuieli pentru educație.

Organele fiscale, tottodată, colaborează cu Casa Națională de Asigurări Sociale și cu Compania Națională de Asigurări în Medicină, în vederea  asigurării evidenței individuale la nivel național a tuturor contribuabililor și colectării contribuțiilor în bugetul asigurărilor sociale de stat și în fondul asigurării obligatorii de asistență medicală.

În cele din urmă, politica fiscală, prin pîrghiile sale, contribuie la consolidarea economiei naționale, prin intermediul stimulării activităților economice, precum și la stabilizarea și dezvolatarea echilibrată a societății în ansamblu.

3.2. Contribuția politicii fiscale în procesul descentralizării financiar-fiscale. Cazul municipiului Chișinău.

Descentralizarea financiar-fiscală a reprezentat un pas important spre garantarea unei autonomii bugetare eficiente, reale pentru comunitățile din țară cu impact pozitiv asupra finanțelor publice locale.

Descentralizarea financiară – obiectivul spre care tind comunitățile noastre, în contextul integrării europene a Republicii Moldova, este văzută ca un factor decisiv în creșterea economică locală și stabilității.

De multe ori, însă, tradiția administrativă nu corespunde spiritului noilor practici europene, alteori schimbările instituționale survin ori prea rapid pentru ca practica să prindă rădăcini, ori, dimpotrivă, nu merg suficient de departe. Astfel, s-au depistat o serie de neajunsuri în sistemul de finanțare locală care, în momentul de față, afectează serios autonomia locală.

Situația actuală demonstrează că unitățile administrativ-teritoriale din Republica Moldova dispun de o bază fiscală insuficientă, economiile locale confruntîndu-se cu incapacitatea de a genera venituri în volum necesar. Drept consecință, administrația publică locală nu dispune de surse proprii de venit importante și, ca urmare, nu poate decide și rezolva în mod independent multe dintre problemele apărute.

Pentru impozitele și taxele locale legea reglementează anumite plafoane pe care autoritățile publice locale nu pe pot depăși la adoptarea și executarea bugetului, neavînd posibilitatea de a stabili singure cote. Totodată are loc erodarea bazei fiscale prin acordarea prin lege a numeroaselor facilități și înlesniri, ceea ce conduce la restrîngerea bazei fiscale, la micșorarea veniturilor proprii ale unităților administrative- teritoriale și la reducerea echității fiscale prin favorizarea unor agenți economici sau categorii sociale.

De aceea se impune revizuirea sistemului existent de taxe și impozite, astfel încît sumele încasate să corespundă responsabilităților și să reducă suprareglementarea de la centru a administrării veniturilor locale.

Ca urmare a introducerii modificărilor propuse la legislație în domeniul finanțelor publice locale începînd cu 1 ianuarie 2015 pentru întreg teritoriu țării, se urmărește sporirea bazei fiscale, autonomiei financiare ale auroităților publice locale.

Situația dată, nu referă și la municipiul Chișinău, care până în prezent rămâne cel mai atractiv teritoriu al R.Moldova sub aspect economico-financiar, de aceea municipiul Chișinău este unitatea administrativ- teriotorială cu cele mai mari venituri. Veniturile fiscale, calificate ca venituri proprii constituie o importantă parte din venitul total acumulat în municipiul Chișinău.

Sistemul finanțelor publice ale municipiului Chișinău este partea integrantă al sistemului

finanțelor publice locale, reglementat de un cadru general legislativ-normativ: Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar și procesul bugetar; Legea nr.397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanțele publice locale; Legea nr. 489-XIV din 8 iulie 2003 privind sistemul public de asigurări sociale; Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală; Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală; Codul Fiscal al Republicii Moldova adoptat prin Legea nr. 1163-XIII din 24.04. 1997. În: Monitorul Oficial, nr. ediția specială din 08.02.2007, etc.

Datorită creșterii veniturilor municipiului Chișinău, în perioada 2007-2015 a fost înregistrată o redresare a situației economice a municipalității, asigurarea echilibrului financiar, acoperirea cheltuielilor din surse proprii, fără necesitatea contractării unor împrumuturi pentru activitatea curentă, evitarea falimentării regiilor și a întreprinderilor municipal; achitarea datoriilor acumulate în perioada anilor 2000 – 2007 ale regiilor, societăților pe acțiuni și ale întreprinderilor municipale, în sumă totală de 800 milioane lei (inclusiv: 500 milioane lei – diferența de tarif la agentul termic, 100 milioane lei– datorii istorice la agentul termic, 200 milioane lei – datorii creditoare); realizarea diverselor proiecte de reconstrucție a orașului, procurarea de troleibuze noi, subvenționarea învățămîntului din municipiu, etc.

Pe teritoriul municipiului Chișinău sunt colecatate următoarele impozite și taxe: impozitul pe venitul din salariu, impozitul pe venit aferent operațiunilor de proprietate în posesie și/sau folosința a proprietății imobiliare, impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător, reținut la sursa de plată, impozitul pe venit reținut din suma dividendelor achitate, impozitul pe venit din actvitatea operațională, impozitul funciar pe terenurile cu destinație agricolă, cu excepția impozitului de la gospodăriile țărănești (de fermieri), impozitul funciar pe terenurile cu o altă destinație decât cea agricolă, impozitul funciar încasat de la persoanele fizice, impozitul funciar pe pășuni și fînețe, impozitul funciar pe terenurile cu destinație agricolă de la gospodăriile tărănești (de fermier), impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice, impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice, impozitul pe bunurile imobiliare cu destinație comercială și industrială, impozitul pe bunurile imobile, cu destinație locativă din municipii și orașe, achitat de către persoanele fizice, impozitul privat, taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,orășenești și sătești (comunale), taxa de plasare (amplasare) a publicității (reclamei), taxa balneară, taxa de folosire a drumurilor, percepută de la posesorii de vehicule înmatriculate în Republica Moldova, taxa pentru apă, taxa pentru lemnul eliberat pe picior , taxa pentru extragerea mineralelor utile, taxa de organizare a licitațiilor și loteriilor pe teritoriul unității administrativ-teritoriale, taxa pentru eliberarea autorizației de construire/desființare, taxa de înregistrare a asociațiilor obstești și a mijloacelor mass-media, taxa pentru patenta de întreprinzător, taxa de piață, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa pentru cazare, taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări serviciie deservire socială, taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală, taxa pentru parcare, taxa de la posesorii de câini, taxa pentru efectuarea prospecțiunilor geologice, taxa pentru efectuarea explorărilor geologice, taxa de la posesorii unităților de transport, taxa pentru unitățile stradale de comerț și/sau de prestare a serviciilor, taxa pentru dispozitivele publiciatre. (încasările respectivelor impozite și taxe pentru anul 2014 la anexa 3- Executarea părții de venituri a bugetului municipal Chișinău pe anul 2014).

Astfel, la situația de la 1 ianuarie 2015, la bugetul municipal Chișinău au fost acumulate venituri în sumă de 2917045,9 mii lei, ceea ce constituie 96,9 la sută față de prevederile planului precizat pe anul 2014 în sumă de 3011052,5 mii lei, dintre care încasările directe și integrale ale impozitelor și taxelor, adică veniturile proprii au constituit- 393220, 3 mii lei. (conform Notei explicative privind executarea bugetului municipiului Chișinău pe anul 2014 la situația din 01.01.2015 – anexa 4).

Potrivit dării de seamă (anexa 5), privind bugetului municipiului Chișinău (inclusiv bugetul municipal Chișinău) pe anul 2014 la situația din 01.01.2015, venituri regularizatoare:

a) impozitul pe venitul din salariu și alte impozite pe venit a constituit – 802 648,9 mii lei;

b) taxa de folosire a drumurilor percepută de către autovehicule înmatriculate în Republica Moldova- 91 635,8 mii lei.

Veniturile proprii:

a) taxele locale – total- 193 527,1 mii lei;

b) impozite pe proprietate – total- 156 048,8 mii lei.

Rămîne actuală problema restanțelor fiscale la bugetul municipal Chișinău cît și monitorizarea deplină de către Inspectoratul Fiscal de Stat municiupul Chișinău a calculării oportune a sumelor la unele impozite și plăți, care urmează a fi achitate de către contribuabili și prezentarea de către aceștea la timp a dărilor de seamă. Astfel, la situația din 01.12.2014, restanțele contribuabililor din municipiul Chișinău față de bugetele UAT au constituit (preventiv) 79159,6 mii lei.

Pentru anul 2015 au fost aprobate venituri în sumă de 2839764,1 mii lei, dintre care 383643,4 reprezintă veniturile fiscale, ceea ce constituie cu 77281 mii lei mai puțin de venitul încasat în anul 2014 și cu 9576 lei mai puțin la capitolul venituri fiscale. Ponderea cea mai mare o deține taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii de deservire socială, care constituie 105000,0 mii lei din totalul veniturilor fiscale pentru 2015, urmată de impozitul pe bunurile imobiliare achitat de către persoanele fizice-cetățeni, din valoarea estimată (de piață) a bunurilor imobiliare, care constituie 69500,0 mii lei. O pondere mare în cadrul venituirlor fiscale o constituie și impozitul pe bunurile imobiliare cu destinație comercială și industrială – 35350 mii lei, taxa pentru dispozitivele publicitare- 27721,2 mii lei, taxa pentru amenajarea teritoriului- 23455,2 mii lei, taxa de piață- 19155,4 mii lei urmate de celelalte taxe și impozite.

Potrivit celor mai recente date, potrivit informației despre executarea planului de încasare a taxelor locale în bugete orașelor și satelor (comunelor) municipiului Chișinău pe trimestrul I, la situația din 01. 04. 2015 (anexa 8), au fost încasate taxe în sumă – 2 423,7 mii lei.

În componența Municipiul Chișinău intră 18 unități administrativ-teritoriale de nivelul I: 6 orașe, 8 comune și 4 sate, care cuprind 33 de localități. Anual din bugetul municipal sunt efectuate transferuri către acestea, în baza procedurilor și normativelor stabilite. Analiza structurii veniturilor globale ale bugetelor comunelor pe articole denotă faptul că ponderea cea mai mare o dețin transferurile din bugetul municipiului.

Pentru anul 2015 cele mai mari cheltuieli din bugetul municipal se prevăd pentru învățămînt în sumă de 1472108,6 mii lei, cultura, arta, sportul și activitățile pentru tineret – 150498,2 mii lei, asigurarea și asistența socială- 267592,6 mii lei, transporturi, gospodăria drumurilor, comunicații și informatică- 733682,3 mii lei, etc.

În concluzie putem constata că veniturile fiscale ale bugetului muncipiului Chișinău demonstrează efectele pozitive ale procesului de descentralizare financiar- fiscală, în mare parte, datorită dezvoltării economice a orașului și a numărului mare de contribuabili, ceea ce nu este specific celorlalte unități administrativ-teritoriale din Republica Moldova.

Deși observăm o evoluție pozitivă pe exemplul municipiului Chișinău, la capitolul descentralizare financiar-fiscală este necesar de revizuit regimului existent al veniturilor locale, pentru a reduce suprareglementarea de la centru a administrării lor; examinarea posibilității de a acorda autorităților publice locale de nivelurile întîi și al doilea libertatea de a introduce taxe și impozite locale noi sau cote suplimentare la cele existente; este necesar de elaborat strategii și a planuri de acțiuni pentru politica de autonomie; revizuirea actualului sistem de colectare și alocare a impozitelor partajate; consolidarea managementului financiar la nivelul autorităților publice locale, cu garantarea disciplinei financiare, creșterea transparenței și participării publice; consolidarea managementului financiar în administrația publică locală, inclusiv introducerea Bugetelor pe programe și a bugetării multianuale, cu creșterea transparenței și participării publice, etc.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:

În baza studiului efectuat asupra rolului politicii fiscale în realizarea obiectivelor socio-economice ale statului și particularităților politicii fiscale în Republica Moldova, am putea formula următoarele concluzii:

– Politica fiscală reprezintă concepția, acțiunile, măsurile statului privind impozitele, privind rolul lor în formarea veniturilor și finanțarea cheltuielilor publice necesare realizării obiectivelor socio-economice, tipurile de impozite, procurarea și folosirea acestora ca instrument de stimulare a creșterii economice și asigurării bunăstării sociale;

– Impozitele sunt instrumentele utilizate pentru a influența comportamentele economice ale agenților economici, precum și pentru a contribui la realizarea anumitor obiective sociale, în principal în domeniul reducerii discrepanțelor dintre venituri și averi;

– Concepțiile contemporane despre politica fiscală se axează pe aplicarea instrumentelor fiscale, pentru a direcționa dezvoltarea economică și socială a țării conform obiectivelor stabilite.

Atingerea acestora este posibilă numai printr-o viziune fiscală calitativă și activă, prin stimularea inițiativei și prin respectul față de asumarea riscului;

– În Republica Moldova, nu există o politică fiscală, ca atare și nici o analiză a impactului modificărilor efectuate la legislația fiscală. În acest domeniu există doar documente tehnice referitoare la fiscalitate, dar lipsește un document de politici. Lipsa unei politici fiscale este accentuată de lipsa scopului, metodelor și a viziunilor în acest domeniu, iar realizarea politicii fiscale în Republica Moldova este posibilă datorită cadrului instituțional care utilizează un ansamblu de metode, mijloace, instrumente pentru a procura acele resurse financiare fiscale ce sunt necesare satisfacerii consumului public și furnizării de servicii și bunuri publice;

– Scopul modernizării politicii fiscale constă în  promovarea continuă a spiritului de conformare voluntară a contribuabililor la declararea și la plata obligațiilor fiscale, îmbunătățirea civismului fiscal prin instituirea unui cadru unitar al relațiilor de parteneriat în raport cu mediul de afaceri și cetățeni, bazat pe încrederea și susținerea reciprocă, oferind soluții optime și competente, concretizate într-un ansamblu de servicii automatizate de o înaltă calitate, prestate în conformitate cu realizările de ultimă oră în domeniul tehnologiilor informaționale, concomitent cu armonizarea legislației fiscale a Republicii Moldova la standardele internaționale;

– Deși observăm o evoluție pozitivă pe exemplul municipiului Chișinău, la capitolul descentralizare financiar-fiscală este necesar de revizuit regimului existent al veniturilor locale, pentru a mări baza fiscală a autorităților publice locale și capacitatea acestora de a furniza servicii publice de calitate.

În urma cercetării complexe a politicii fiscale care reprezintă o problemă deosebit de actuală în condițiile democratizării statului de drept Republica Moldova, vin cu următoarele propuneri:

– Ar trebui să se acorde o atenție deosebită domeniului politicii fiscale întrucît aceasta este principala sursă de venituri în bugetul de stat și principala sursă de acoperire a cheluielilor necesare statului. În acest sens, ar trebui elaborate o diversitate de studii în acest domeniu, elaborate monografii cu genericul politica fiscală în Republica Moldova, cercetarea modalității de realizare a politicii fiscale în alte state și adoptarea și implimentarea unor noi direcții strategice ce ar facilita procedura de realizare a politicii fiscale în Republica Moldova și ar crea condiții favorabile pentru dezvoltarea economiei naționale;

– Este necesară efectuarea unei analize și expertize complete a Codului Fiscal, în scopul eliminării contradicțiilor dintre normele acestuia, și aprecierii fezabilității aplicării normelor respective și armonizarea acestuia la standardele internaționale. Elaborarea de către Parlament a unui comentariu oficial al prevederilor normelor Codului Fiscal, pentru a elimina orice alte interpretări și acte emise de diverse organe pentru punerea în aplicare a Codului Fiscal;

– Este necesară elaborarea unei politici fiscale mobile și civilizate, având în vedere atât interesele comunității economice active, cât și a bugetului de stat prin schimbarea priorităților politicii fiscale existente: de la orientarea ei principal pe sarcina fiscală, spre asigurarea colectării benevole a veniturilor în buget și contribuția la dezvoltarea durabilă a economiei, a sectoarelor și a tipurilor de activități prioritare, a regiunilor și a micului business;

– Ar fi necesar dezvoltarea continuu a tehnologiilor informaționale și implimentarea acestora în activitatea organelor cu competențe în domeniul politicii fiscale în vederea simplificării procedurii fiscale și lărgirii spectrului de servicii prestate în acest domeniu;

– Ar fi oportun instruirea permanentă a personalului specializat în domeniul politicii fiscale, prin organizarea unor cursuri de studiere a unor noi metode de control și gestiune asigurînd și desfășurînd astfel, o activitate mai eficientă și mai calitativă;

– La capitolul descentralizare financiar-fiscală este necesar de revizuit regimului existent al veniturilor locale, pentru a reduce suprareglementarea de la centru a administrării lor; examinarea posibilității de a acorda autorităților publice locale de nivelurile întîi și al doilea libertatea de a introduce taxe și impozite locale noi sau cote suplimentare la cele existenterevizuirea actualului sistem de colectare și alocare a impozitelor partajate; consolidarea managementului financiar la nivelul autorităților publice locale, cu garantarea disciplinei financiare, creșterea transparenței și participării publice; consolidarea managementului financiar în administrația publică locală, inclusiv introducerea Bugetelor pe programe și a bugetării multianuale, cu creșterea transparenței și participării publice, etc.

BIBLIOGRAFIE:

Acte normative:

Constituția Republicii Moldova, din  29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.001 din 18.08.1994.

Codul Fiscal al Republicii Moldova adoptat prin Legea nr. 1163-XIII din 24.04. 1997. În: Monitorul Oficial, nr. ediția specială din 08.02.2007.

Codul Vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 160-162/1201 din 23.12.2000.

Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 72-74 din 14.04.2009.

Lege nr. 112  din  02.07.2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte. În: Monitorul Oficial Nr. 185-19 din 18.07.2014.

Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181  din  25.07.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 223-230/519 din 08.08.2014.

Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr.847-XIII  din  24.05.96. În:Monitorul Oficial nr.91-96/420 din 30.05.2003.

Legea privind finanțele publice locale nr. 397-XV  din  16.10.2003. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.248-253/996 din 19.12.2003 .

Lege privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV  din  08.07.1999. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1-4/2 din 06.01.2000.

Lege cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr.1585-XIII din 27.02.98. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39/280 din 30.04.1998.

Legea cu privire la Centrul de Combatere a Crimelor Economice și Corupției nr. 1104-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Molodova nr. 91-94 din 27.06.2002.

Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 32-35 din 09.03.2007.

Hotărîrea Guvernului cu privire la stabilirea volumului și repartizarea transferurilor de la bugetul de stat către bugetele unităților administrativ-teritoriale pentru anul 2015 nr. 983  din  09.12.2014. În: Monitorul Oficial nr.366-371/1065 din 12.12.2014.

Planul de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011-2015 aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1141 din 16.12.2010.

Cadrul Bugetar pe Termen Mediu, aprobat prin decizia Comitetului Intermenisterial pentru planificare Srategică nr. 2505-06 din 15 iulie 2014.

Decizia cu privire la aprobarea bugetului municipal Chișinău pe anul 2015 în lectura a doua, nr. 1/3 din17.03.15 http://www.chisinau.md/doc.php?l=ro&idc=408&id=11152 (accesat 03.05.15).

Surse bibliografice:

Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Tetelea E., Paladi I., Gujuman T. Drept fiscal/Manual pentru facultățile de drept. Chișinău: Museum, 2001. 160 p.

Bălănescu R., Bălășescu Fl., Moldovan E., Sistemul de impozite. București :Editura Economică, 1994. 145 p.

Bucătaru Dumitru. Finanțe: Note de curs. Iași: România de Mîine, 1998. 138 p.

Carangiu A. V., Iliade Ch. Probleme metodologice ale analizei mecanismului financiar în economia de tranziție. Chișinău, 1996. 158 p.

Casian A. Tranziția: retrospective și perspective, politica bugetar-fiscală. Chișinău: GUNIVAS, 2002. 126 p.

F. Cătinianu. Finanțe Publice. Timișoara: Editura Marineasa, 2003. 350 p.

Cioponea Mariana Cristina. Finanțe publice și teorie fiscală. București: Fundația România de Mîine, 2008. 388p.

Câmpeanu E. Politici moderne privind echilibrul financiar public. București: Editura Universitară, 2005.

Condor Ioan. Drept fiscal și financiar. București: Editura Tribuna Economică, 1996. 251 p.

Condor Cristea Silvia, Condor Ioan. Drept vamal și fiscal. București: Editura Lumina Lex, 2002. 129 p.

Dan Drosu Șaguna. Drept financiar și bugetar. București: Universitatea Dmitrie Cantemir, 1992. 453 p.

Corduneanu, C. Sistemul fiscal în stiința finanțelor. București: Ed. Codecs, 1998. 328 p.

Dan Drosu Șaguna. Tratat de drept financiar și fiscal. București: ALL BECK, 2001. 1169 p.

Dînga E.C., Ioniță N., Controlul fiscal: activitate economică și instrument economic, nr.20.-București: Editura Tribuna economică, 1998. p.44-45.

Gliga I. Drept financiar public. București: ALL BECK, 1994. 421 p.

Hoanță N. Economie și finanțe publice / N. Hoanță. București: Polirom, 2000. 147 p.

Hîncu R., Chicu N., Kuzmina O., Covali R., Dandara M., Băcioi L. Metode și tehnici fiscale/Curs Universitar. Chișinău: Editura ASEM, 2004. 122 p.

Manole Tatiana. Principiile impunerii și presiunii fiscale în Republica Moldova. Administrarea Publică, nr.4, 2005. 238 p.

Manolecu Gheorghe. Politici monetare și fiscale. București, 1997. 221p.

Mara, R. Finanțele publice și fiscalitatea între teorie și practica. Cluj- Napoca: Editura Risoprint, 2011. 174 p.

Matei Gheorghe, Rotaru Petru. Fiscalitate. Craiova: Editura Universitaria, 2002. 327 p.

Minea Mircea Ștefan, Costaș Cosmin Flavius. Dreptul finanțelor publice.Dreptul fiscal.volumul II. Cluj Napoca: Sfera Juridică, 2006. 303 p.

Narcis Eduard Mitu, Ioana Ecaterina Mitu. Proceduri fiscale. Craiova: Editura Sitech, 2012. 194 p.

Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Voinea Cristina. Finanțe publice. București: Editura Economică, 2005. 407 p.

Mutașcu M. Elemente de teorie fiscală. Timișoara: Editura Mirton, 2006. 290 p.

Mihail Platon. Introducere în știința administrării publice. Chișinău, 1992. 174 p.

Niculeasca Madalin-Irinel. Politica fiscală. Aspecte teoretce și practice. București: CH. Beck, 2009. 224 p.

Popa Constantin, Fanu-Moca Adrian. Drept financiar. București: Lumina Lex, 2003. 351 p.

Allen R. Administrarea cheltuielilor publice – manual de referință pentru țările în tranziție // R. Allen, D. Tommași. București: Pro Transilvania, 2002. 392 p.

Oleg Stratulat. Politica financiară. Chișinău: Ed. ASEM, 1997. 126 p.

Șaguna Dan Drosu, Rotaru Pătru. Drept financiar și bugetar. București: ALL BECK, 2003. 397 p.

Șarcov Petru, Ipati Ghenadie. Impozitarea și facilitățile fiscale pentru micul business din Republica Moldova. Chișinău, 2003. 136 p.

Șestacovscaia Angela, Kuzmina Olga, Chicu Nadejda. Bazele fiscalității. Chișinău: CEP USM, 2007. p.72.

Șerbu, S., Tulai, C. Fiscalitate comparată și armonizări fiscale. Cluj-Napoca: Ed. Casa Cărții de Știință, 2005. 162 p.

Tulai, C. Finanțele publice si fiscalitatea. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2003. 211 p.

Tulai, C. Finanțe, Cluj-Napoca: Ed. Casa Cărții de Știință, 2007. 162 p.

Țâțu L.,Șerbănescu C.,Vasilescu D.,Nica A., Fiscalitate. De la lege la practică. București:All Beck, 2004. 264 p.

Ulian Galina. Administrarea fiscală. Chișinău: CEP. USM, 2007. 362 p.

Ulian Galina, Rotaru Lilea, Mariana Doga-Mîrzac. Finanțe Publice.Note de curs și explicații pentru seminar. Chișinău: CEP USM, 2007. 257 p.

Văcărel I., Bistriceanu Gh. D., Bercea F. Finanțe publice. București:Ed.Didactică și Pedagogică, 2006. 666 p.

Surse Internet:

www.justice.md (accesat: 20.02.2015).

www.gov.md (accesat: 13.03. 2015).

www.statistica.md (accesat: 20.04.2015).

www.mf.gov.md (accesat: 18. 03.15).

www.fisc.md (accesat: 20.03.15).

Alina Georgiana HOLT. Politica fiscală – insterument de realizare a echilibrului economicșisocial/http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/200903/25_ALINA_GEORGIANA_HOLT.pdf (accesat- 20.02.2015).

Tatiana Manole. Armonizarea politicilor bugetar- fiscale și monetar- valutare http://www.akademos.asm.md/files/Armonizarea%20politicilor%20bugetar%20fiscale%20si%20monetar.pdf (accesat: 22.02.2015).

BIBLIOGRAFIE:

Acte normative:

Constituția Republicii Moldova, din  29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.001 din 18.08.1994.

Codul Fiscal al Republicii Moldova adoptat prin Legea nr. 1163-XIII din 24.04. 1997. În: Monitorul Oficial, nr. ediția specială din 08.02.2007.

Codul Vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 160-162/1201 din 23.12.2000.

Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 72-74 din 14.04.2009.

Lege nr. 112  din  02.07.2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte. În: Monitorul Oficial Nr. 185-19 din 18.07.2014.

Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181  din  25.07.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 223-230/519 din 08.08.2014.

Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr.847-XIII  din  24.05.96. În:Monitorul Oficial nr.91-96/420 din 30.05.2003.

Legea privind finanțele publice locale nr. 397-XV  din  16.10.2003. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.248-253/996 din 19.12.2003 .

Lege privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV  din  08.07.1999. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1-4/2 din 06.01.2000.

Lege cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr.1585-XIII din 27.02.98. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39/280 din 30.04.1998.

Legea cu privire la Centrul de Combatere a Crimelor Economice și Corupției nr. 1104-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Molodova nr. 91-94 din 27.06.2002.

Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 32-35 din 09.03.2007.

Hotărîrea Guvernului cu privire la stabilirea volumului și repartizarea transferurilor de la bugetul de stat către bugetele unităților administrativ-teritoriale pentru anul 2015 nr. 983  din  09.12.2014. În: Monitorul Oficial nr.366-371/1065 din 12.12.2014.

Planul de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011-2015 aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1141 din 16.12.2010.

Cadrul Bugetar pe Termen Mediu, aprobat prin decizia Comitetului Intermenisterial pentru planificare Srategică nr. 2505-06 din 15 iulie 2014.

Decizia cu privire la aprobarea bugetului municipal Chișinău pe anul 2015 în lectura a doua, nr. 1/3 din17.03.15 http://www.chisinau.md/doc.php?l=ro&idc=408&id=11152 (accesat 03.05.15).

Surse bibliografice:

Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Tetelea E., Paladi I., Gujuman T. Drept fiscal/Manual pentru facultățile de drept. Chișinău: Museum, 2001. 160 p.

Bălănescu R., Bălășescu Fl., Moldovan E., Sistemul de impozite. București :Editura Economică, 1994. 145 p.

Bucătaru Dumitru. Finanțe: Note de curs. Iași: România de Mîine, 1998. 138 p.

Carangiu A. V., Iliade Ch. Probleme metodologice ale analizei mecanismului financiar în economia de tranziție. Chișinău, 1996. 158 p.

Casian A. Tranziția: retrospective și perspective, politica bugetar-fiscală. Chișinău: GUNIVAS, 2002. 126 p.

F. Cătinianu. Finanțe Publice. Timișoara: Editura Marineasa, 2003. 350 p.

Cioponea Mariana Cristina. Finanțe publice și teorie fiscală. București: Fundația România de Mîine, 2008. 388p.

Câmpeanu E. Politici moderne privind echilibrul financiar public. București: Editura Universitară, 2005.

Condor Ioan. Drept fiscal și financiar. București: Editura Tribuna Economică, 1996. 251 p.

Condor Cristea Silvia, Condor Ioan. Drept vamal și fiscal. București: Editura Lumina Lex, 2002. 129 p.

Dan Drosu Șaguna. Drept financiar și bugetar. București: Universitatea Dmitrie Cantemir, 1992. 453 p.

Corduneanu, C. Sistemul fiscal în stiința finanțelor. București: Ed. Codecs, 1998. 328 p.

Dan Drosu Șaguna. Tratat de drept financiar și fiscal. București: ALL BECK, 2001. 1169 p.

Dînga E.C., Ioniță N., Controlul fiscal: activitate economică și instrument economic, nr.20.-București: Editura Tribuna economică, 1998. p.44-45.

Gliga I. Drept financiar public. București: ALL BECK, 1994. 421 p.

Hoanță N. Economie și finanțe publice / N. Hoanță. București: Polirom, 2000. 147 p.

Hîncu R., Chicu N., Kuzmina O., Covali R., Dandara M., Băcioi L. Metode și tehnici fiscale/Curs Universitar. Chișinău: Editura ASEM, 2004. 122 p.

Manole Tatiana. Principiile impunerii și presiunii fiscale în Republica Moldova. Administrarea Publică, nr.4, 2005. 238 p.

Manolecu Gheorghe. Politici monetare și fiscale. București, 1997. 221p.

Mara, R. Finanțele publice și fiscalitatea între teorie și practica. Cluj- Napoca: Editura Risoprint, 2011. 174 p.

Matei Gheorghe, Rotaru Petru. Fiscalitate. Craiova: Editura Universitaria, 2002. 327 p.

Minea Mircea Ștefan, Costaș Cosmin Flavius. Dreptul finanțelor publice.Dreptul fiscal.volumul II. Cluj Napoca: Sfera Juridică, 2006. 303 p.

Narcis Eduard Mitu, Ioana Ecaterina Mitu. Proceduri fiscale. Craiova: Editura Sitech, 2012. 194 p.

Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Voinea Cristina. Finanțe publice. București: Editura Economică, 2005. 407 p.

Mutașcu M. Elemente de teorie fiscală. Timișoara: Editura Mirton, 2006. 290 p.

Mihail Platon. Introducere în știința administrării publice. Chișinău, 1992. 174 p.

Niculeasca Madalin-Irinel. Politica fiscală. Aspecte teoretce și practice. București: CH. Beck, 2009. 224 p.

Popa Constantin, Fanu-Moca Adrian. Drept financiar. București: Lumina Lex, 2003. 351 p.

Allen R. Administrarea cheltuielilor publice – manual de referință pentru țările în tranziție // R. Allen, D. Tommași. București: Pro Transilvania, 2002. 392 p.

Oleg Stratulat. Politica financiară. Chișinău: Ed. ASEM, 1997. 126 p.

Șaguna Dan Drosu, Rotaru Pătru. Drept financiar și bugetar. București: ALL BECK, 2003. 397 p.

Șarcov Petru, Ipati Ghenadie. Impozitarea și facilitățile fiscale pentru micul business din Republica Moldova. Chișinău, 2003. 136 p.

Șestacovscaia Angela, Kuzmina Olga, Chicu Nadejda. Bazele fiscalității. Chișinău: CEP USM, 2007. p.72.

Șerbu, S., Tulai, C. Fiscalitate comparată și armonizări fiscale. Cluj-Napoca: Ed. Casa Cărții de Știință, 2005. 162 p.

Tulai, C. Finanțele publice si fiscalitatea. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2003. 211 p.

Tulai, C. Finanțe, Cluj-Napoca: Ed. Casa Cărții de Știință, 2007. 162 p.

Țâțu L.,Șerbănescu C.,Vasilescu D.,Nica A., Fiscalitate. De la lege la practică. București:All Beck, 2004. 264 p.

Ulian Galina. Administrarea fiscală. Chișinău: CEP. USM, 2007. 362 p.

Ulian Galina, Rotaru Lilea, Mariana Doga-Mîrzac. Finanțe Publice.Note de curs și explicații pentru seminar. Chișinău: CEP USM, 2007. 257 p.

Văcărel I., Bistriceanu Gh. D., Bercea F. Finanțe publice. București:Ed.Didactică și Pedagogică, 2006. 666 p.

Surse Internet:

www.justice.md (accesat: 20.02.2015).

www.gov.md (accesat: 13.03. 2015).

www.statistica.md (accesat: 20.04.2015).

www.mf.gov.md (accesat: 18. 03.15).

www.fisc.md (accesat: 20.03.15).

Alina Georgiana HOLT. Politica fiscală – insterument de realizare a echilibrului economicșisocial/http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/200903/25_ALINA_GEORGIANA_HOLT.pdf (accesat- 20.02.2015).

Tatiana Manole. Armonizarea politicilor bugetar- fiscale și monetar- valutare http://www.akademos.asm.md/files/Armonizarea%20politicilor%20bugetar%20fiscale%20si%20monetar.pdf (accesat: 22.02.2015).