Rolul Politicii de Dezvoltare Regionala In Romania

INTRODUCERE

Fondurile europene, sunt acele instrumente financiare create de Uniunea Europenă, pentru România și pentru celelalte state membre, pentru segmentul privat și/sau public.

Scopul acestor fonduri este de a dezvolta anumite domenii și a sprijini țările membre la atingerea anumitor standarde de dezvoltare, atât economice, dar și sociale sau culturale.

O data cu intrarea în Uniunea Europeană, România are acces la o serie de programe de finanțare sub forma fondurilor structurale. Sumele alocate pentru țara noastra se ridică la aproape 20 miliarde euro până în anul 2013, care au ca scop îmbunătățirea sectoarelor mai puțin dezvoltate, dar vitale pentru economie.

Așadar, problematica fondurilor europene este una de mare actualitate, întrucât acestea sunt o sursă esențială pentru dezvoltarea atât a țării în ansamblu cât și regională și locală.

Pentru a evidenția inportanța acestor fonduri am ales să dezbat tema privind ,, Dezvoltarea regiunii Sud-Muntenia prin programele cu finanțare europeana’’, iar ca studiu de caz voi analiza doua proiecte de succes din regiune.

În primul capitol am ales să vorbesc despre programele si proiectele cu finanțare europeana in România, deoarece principalul scop al acesteia este sprijinirea creșterii economice și îmbunătățirea condițiilor de viață, prin valorificarea eficientă a potențialului regional și local,masuri ce vizează în mod direct populația.

Tot în acest capitol am dezvoltat un subiect important legat de principiile de baza privind fondurile structurale.

În cel de-al doilea capitol am vorbit despre profilul regiunii Sud-Muntenia, analizând aspectele demo-sociale si economice, dar si pozitia regiunii Sud-Muntenia în comparatie cu celelalte regiuni de dezvoltare ale României.

Capitolul 1. Rolul politicii de dezvoltare regionala in România

1.1 Instrumente structurale in sprijinul politicii regionale

Din punct de vedere economic, Uniunea Europeana reprezinta una dintre cele mai benefice zone din lume si una dintre cele mai competitive din punct de vedere al potențialului, însa extistă semnificative disparitați cu privire la productivitatea si prosperitatea dintre statele membre si regiunile acestora, determinând majore slăbiciuni structurale. Cele 19 milioane de șomeri care există la nivelul Uniunii Europene, conduc către o rată a șomajului de aproximativ 9% fata de SUA si Japonia unde este de 5%.

O dată cu integrarea celor 12 state membre in anul 2004 si 2007, disparitațile regionale au intregristrat o creștere semnificativă, 10% din populatia aflată la nivelul UE care locuieste in cele mai dinamice regiuni generând venituri in termeni PIB (masurat la Paritatea Puterii de Cumparare- PPC) de opt ori mai mari decat 10% din populația aflată in zonele mai puțin dezvoltate (COM(2005) 192 Al treilea raport interimar privind Coeziunea – Comisia Europeană) .

Aderarea României la Uniunea Europeana v-a aduce acesteia multiple posibilitați de dezvoltare, provocarea majoră pentru țara noastră fiind stimularea unui potențial de creștere economică. Prin sprijinul ofereit de Fondurile Structurale și de Coeziune, infrastructura și serviciile de bază vor fi modernizate si extinse pentru sporirea accesibilității la o economie la nivel regional și local.

PND reprezintă documentul pe baza căruia vor fi elaborate Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 (CSNR) reprezentând strategia convenită cu Comisia Europeană pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum și Programele Operaționale prin care se vor implementa aceste fonduri. În acest sens, redactarea PND s-a desfășurat în paralel cu cea a Programelor Operaționale pentru implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune, asigurându-se astfel coerența între aceste documente. Elaborarea PND 2007-2013 s-a realizat conform prevederilor HG nr. 1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului Național de Dezvoltare, care stabilește principiile metodologice, cadrul de lucru inter–instituțional și mecanismele de consultare partenerială.

Conform viitorului acquis privind fondurile structurale și de coeziune, Cadrul Strategic Național de Referință (CSNR) este documentul de programare care stabilește domeniile strategice de intervenție ale instrumentelor structurale în fiecare stat membru și care se negociază cu Comisia Europeană. Programele Operaționale de implementare a acestor fonduri derivă din CSNR.(www.fonduri-ue.ro/documente-programare/csnr, accesat la data de 24.06,2015)

1.2 Principiile de baza privind fondurile structurale

Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri guvernamentale ce au drept scop sprijinirea creșterii economice și îmbunătățirea condițiilor de viață, prin valorificarea eficientă a potențialului regional și local, obiectivele sale principale având în vedere:

• diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării

echilibrate, pe revitalizarea zonelor cu dezvoltare întârziată, și

prevenirea creării de noi dezechilibre;

• pregătirea cadrului instituțional pentru a răspunde criteriilor de intregrare în

structurile UE;

• integrarea politicilor sectoriale la nivel regional și stimularea cooperării interregionale (interne și internaționale) în vederea dezvoltării economice și sociale durabile.

Aceste obiective sunt realizate în practică prin adoptarea de măsuri și strategii, finanțarea de proiecte și prin diverse programe, toate acestea însă fiind dezvoltate pe baza unui set de principii ce stau la baza elaborării și aplicării lor, după cum urmează:

• principiul descentralizării procesului de luare a deciziei, prin trecerea de la nivelul

central/guvernamental la cel regional;

• principiul parteneriatului, prin crearea și promovarea de parteneriate între toți actorii

implicați în domeniul dezvoltării regionale;

• principiul planificării, în vederea atingerii obiectivelor stabilite;

• principiul co-finanțării, adică obligativitatea contribuției financiare a diverșilor actori

implicați în realizarea programelor și proiectelor de dezvoltare regională.

Aceste principii naționale nu exclud și nu sunt contradictorii principiilor ce stau la baza

funcționării politicii structurale la nivel comunitar, adică: principiul programării, principiul

parteneriatului, principiul adiționalității și principiul monitorizării, controlului și evaluării

dimpotrivă, ele subliniază direcționarea politicii naționale înspre pregătirea accesului la

instrumentele financiare ale politicii comunitare de dezvoltare regională.

Unitatea de implementare a politicii de dezvoltare regională la nivel teritorial este reprezentată de regiunea de dezvoltare, o astfel de regiune fiind constituită prin asocierea unor județe vecine, fără a fi o unitate admnistrativ teritorială și fără a avea personalitate juridică.

Din punct de vedere juridic, în România dezvoltarea regională este reglementata de Legea 315/2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 577 din 29 iunie 2004. Prin aplicarea politicii de dezvoltare regionala se urmărește : impulsionarea si diversficarea activităților economice, stimularea investițiilor în domeniul privat, contribuția la reducerea șomajului și îmbunatațirea nivelului de trai.

Conform Legii privind stabilirea nomenclatorului unităților teritoriale statistice, în România s-au constituit patru macroregiuni.(în concordanță cu prevederile Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România și armonizarea cu cerințele Regulamentului CE nr.1059/2003 al Parlamentului și al Consiliului European privind stabilirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică – NUTS, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 154/2003).

Aceste regiuni de dezvoltare sunt constituite pe baza sistemului existent la nivel comunitar, adică al sitemului de clasificare al unităților teritoriale NUTS. Conform acestuia, sunt regiuni de nivel NUTS II (adică au o populație de până la 2,8 milioane locuitori).

Regiunea de Nord-Vest (Transilvania de Nord) este una din cele 8 regiuni de dezvoltare din Romania si include 6 judete: Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramures, Satu-Mare, Salaj. Regiunea dispune de o pozitie geografica strategica, avand granite cu Ungaria si Ucraina cat si cu regiunile de dezvoltare Centru, Vest si Nord-Est din Romania.

Regiunea Nord-Vest a optat pentru un model de dezvoltare policentrica (o politica de dezvoltare sustinuta de o retea de localitati care au rol de poli de dezvoltare), cu accent pe crestere economica, prin specializarea functionala a teritoriului. In ceea ce priveste dezvoltarea policentrica a aparut astfel necesitatea consolidarii potentialului de antrenare al municipiilor resedinte de judet, precum si necesitatea consolidarii si/sau cresterii potentialului de antrenare a unui minim de alte noua orase, care la sfarsitul perioadei de programare sa fie clasificate pe un rang superior celui actual. Dezvoltarea acestora trebuie sa tina cont, in mod special de specializarea functionala, sectoriala a teritoriilor din aria de influenta. Din punct de vedere economic, dupa Bucuresti-Ilfov, este cea mai atractiva regiune. Faptul se datoreaza pietei muncii si salariilor, investitiilor straine, dar si mediului privat si concurentei de piata ca si intrarilor de tehnologii moderne. Relevant este faptul ca sectorul de servicii a ajuns sa ocupe o pondere mare din totalul economiei regionale, de aproape 50%, avand ca si ramuri semnificative comertul si turismul.

Regiunea Sud-Est este situată în partea de sud-est a României, acoperind 35.762 km² sau 15 % din suprafața totală a țării, regiunea este a doua ca mărime din cele 8 ale României. Județele care fac parte din această regiune de dezvoltare sunt: Braila, Buzau, Constanta, Galati, Tulcea si Vrancea.

Județele compomponente ale regiunii Sud-Muntenia sunt: Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman având o populatie de 3,258 milioane de locuitori, reprezentând 15,5 % din populația țării din care 41,6% trăiește în mediul urban, iar 58,4% în mediul rural.

Legătura cu Bulgaria se face prin intermediul a trei puncte de trecere a frontierei, cel mai important fiind cel de la Giurgiu – Russe, datorită podului rutier-feroviar existent, prin acest punct realizându-se una din legăturile principale ale Vestului Europei cu Orientul Apropiat.

Sectoare economice cu tradiție în regiunea Sud Muntenia: Producția de utilaj petrolier și chimic, Poducția de produse petro-chimice, Producția de automobile Dacia, Producția agricolă vegetală, Turism montan si balnear.

Regiunea Bucuresti-Ilfov, constituita din municipiul Bucuresti, capitala României si judetul Ilfov, este situata în sudul tarii, în partea centrala a Câmpiei Române. Suprafata totala a Regiunii Bucuresti-Ilfov este de 1.821 kmp, din care 13,1% reprezinta teritoriul administrativ al Municipiului Bucuresti si 86,9% al judetului Ilfov. Cele doua entitati care alcatuiesc regiunea sunt, totodata, si cele mai mici unitati teritorial administrative ale României din punct de vedere al întinderii.

București-Ilfov reprezinta cel mai important centru educational din România. Prin cele 34 institutii de învatamânt superior, Regiunea Bucuresti – Ilfov are cel mai dezvoltat mediu universitar din România si concentreaza cel mai mare numar de studenti înregistrati în sistemul de învatamânt superior dintre regiunile României.

Regiunea Sud-Vest este o regiune de dezvoltarea României, creată în 1998. Ca și celelate regiuni de dezvoltare, nu are puteri administrative, funcțiile sale principale fiind coordonarea proiectelor de dezvoltare regională și absorbția fondurilor de la Uniunea Europeană. Regiunea de dezvoltare Sud-Vest este alcătuită din 5 județe: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea. Cel mai important judet, care aduce cele mai mari venituri este Dolj.

Structura si repartizarea activitatilor economice la nivelul regiunii este determinata de resursele naturale, traditia în prelucrarea acestora, facilitatile tehnologice, capital, dar si de sistemul de preturi si de functionarea adecvata a mecanismelor pietei. Judetul Olt a fost, de asemenea, unul dintre judetele unde procesul restructurarii industriale a avut drept consecinta pierderi de locuri de munca , insa cu potential puternic agricol, o mare parte a angajatilor din industrie reorientându-se catre activitati agricole.

Regiunea Nord-Est are în componența sa judetul Bacău, Iași, Botoșani, Neamț, Suceava si Vaslui, ocupând locul doi în ceea ce privește densitatea, dupa regiunea București-Ilfov.

Din punct de vedere economic, este cea mai slab dezvoltată regiune a României, care a cunoscut obiectul unei industrializări forțate in anii 60 – 70. ( Survey, Romanian Business Digest, 2005).

Regiunea de Vest a României este situată la granita cu Serbia și Ungaria, fiind compusa din patru judete: Hunedoara, Timiș, Arad și Caraș- Severin.

Economia regiunii este favorizată de resursele de subsol si sol, dar si de climatul favorabil, ceea ce oferă legatura de transport facilă cu centrul Europei. (http://www.mdrl.ro/_documente/regiuni/5.V_ro.).

Regiunea Centru dispune de o poziție geografica ce realizează conexiuni cu șase din regiunile de dezvoltare ale României, fiind situată in centrul țării in interiorul Munților Carpați. Judetele care intra in componența sa sunt: Alba, Covasna, Brașov, Harghita, Mureș și Sibiu.

Între anii 1990-2000, regiunea a asistat la o perioadă dificilă care a condus catre un declin economic însa incepand cu anul 2000 climatul economic și-a reluat creșterea, asistand în present la consolidarea creșterii economice, rolul cel mai important fiind deținut de investitiile străine în prelucrarea lemnului, industria alimentara, industria materialelor care au atras în anul 2005 nu mai putin de 573 milioane euro. (http://performeri.ccib.ro/intranetNEWS/infoFILES/infoNEWS/File/OPORTUNITATI-CENTRU.pdf, accesat la data de 10.05.2015)

1.3 Alocările fondurilor europene pentru România in perioada 2007-2013

Planul Național de Dezvoltare a României pentru perioada financiară 2007-2013 reprezintă documentul de planificare strategică și programare financiară multianuală, aprobat de Guvern, cu scopul să ghideze și să stimuleze dezvoltarea economică și socială a țării, pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene, respectiv a coeziunii economice și sociale.

Planul Național de Dezvoltare reprezintă un instrument de prioritizare a investițiilor publice pentru dezvoltare, orientat în principal asupra priorităților și obiectivelor compatibile cu domeniile de intervenție a Fondurilor Structurale și de Coeziune. (Managementul gestionării fondurilor structurale și de coeziune, Cosmin Stoica, Vasile Ciomoș, București, Pro Universitaria, 2010, paginile 75-76).

În contextul aderării României la UE în anul 2007, PND are rolul major de a alinia politica națională de dezvoltare la prioritățile comunitare de dezvoltare, prin promovarea măsurilor considerate stimuli de dezvoltare socio-economică durabilă la nivel european.

Planul Național de Dezvoltare al României pentru perioada 2007-2013 prevede șase priorități naționale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013:

Creșterea competivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere;

Dezvoltare și modernizarea infrastructurii de transport;

Protejarea și îmbunătățirea calității mediului;

Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și incluziunii sociale și întărirea capacității administrative;

Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;

Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării. (www.fonduri-structurale.ro, aceesat la data de 15.06.2015)

Strategia de dezvoltare a PND 2007-2013 este o reflectare a nevoilor de dezvoltare a României, în vederea reducerii cât mai rapide a decalajelor existente față de UE. Strategia PND 2007-2013 se axează atât pe orientările strategice comunitare privind coeziunea, cât și pe prioritățile Agendei Lisabona și obiectivele de la Göteborg, respectiv creșterea competitivității, ocuparea deplină și protecția durabilă a mediului.

România se afla în anul 2004, din punct de vedere al PIB / locuitor, la cca. 31% din media UE. Având în vedere acest decalaj considerabil față de nivelul mediu de dezvoltare din Uniune, precum și rolul PND de instrument dedicat reducerii acestor disparități, a fost stabilit Obiectivul Global al PND 2007-2013: „Reducerea cât mai rapidă a disparităților de dezvoltare socio-economică între România și Statele Membre ale Uniunii Europene”. Conform estimărilor realizate, România ar putea recupera până în anul 2013 cca. 10 puncte procentuale din decalajul general față de UE, ajungând la cca. 41% din media UE.

Obiectivul global se sprijină pe trei obiective specifice:

• Creșterea competitivității pe termen lung a economiei românești;

• Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază;

• Perfecționarea și utilizarea mai eficientă a capitalului uman autohton;

În vederea atingerii obiectivului global și a obiectivelor specifice și pornind de la aspectele identificate în etapa de analiză socio-economică, au fost formulate șase priorități naționale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013:

1. Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere;

2. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;

3. Protejarea și îmbunătățirea calității mediului;

4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și incluziunii sociale și întărirea capacității administrative;

5. Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;

6. Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării;

7.Stabilirea unui număr limitat de priorități este de natură să asigure concentrarea resurselor disponibile pe realizarea acelor obiective și măsuri cu impact maxim asupra reducerii decalajelor față de Uniunea Europeană.

Evolutia fondurilor planificate PND 2007-2013 pe prioritati de finantare

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor preluate din tabelul 1.1 (anexe)

Structura pe surse de finanțare a PND 2007-2013 se prezintă după cum urmează:

– Fondurile comunitare – 43%. Trebuie precizat că repartizarea definitivă a acestora pe cele șase priorități de dezvoltare nu se decide prin PND, ci în urma negocierilor cu Comisia Europeană în cursul anului 2006.

– Surse publice naționale (centrale și locale, inclusiv credite IFI) – 48%

– Surse private (cofinanțări private aferente fondurilor comunitare) – 9%

Având în vedere rolul central al fondurilor comunitare în implementarea PND 2007-2013 și faptul că negocierile cu Comisia Europeană privind alocările detaliate ale acestor fonduri pe diverse domenii, care vor avea loc pe parcursul anului 2006, ar putea aduce modificări în distribuția pe priorități propusă, se impune ca în a doua parte a anului 2006 să fie analizată necesitatea actualizării unor elemente ale PND, în vederea asigurării conformității depline cu alocările financiare disponibile în perioada 2007-2013.

În perioada 2007-2013, România va beneficia de aproximativ 32 miliarde Euro din fondurile Uniunii Europene ,care vor finanța domenii diverse ,așa cum se regăsesc în Planul Național de Dezvoltare 2007-1013: agricultura și dezvoltare rurala, dezvoltarea regionala, resurse umane, infrastructura de transport și de mediu, competitivitatea economică, cooperare teritorială.

Din cele 32 de miliarde Euro, 19,667 miliarde Euro reprezintă Fonduri Structurale și de Coeziune, iar diferența o reprezintă fonduri destinate sectorului agricol și dezvoltării rurale.Aceste fonduri sunt destinante finanțării unor activități detaliate in cadrul a șapte Programe Operaționale.

Programele Operaționale (PO) sunt documente prezentate de un stat membru și adoptate de către Comisia Europeană, care definesc o strategie de dezvoltare în conformitate cu un ansamblu coerent de priorități ,pentru a cărui realizare se face apel la un Fond Structural și/sau la Fondul de Coeziune.

1.4 Instrumente de planificare și finantare

Programele operaționale (PO) sunt instrumentele de management prin care se realizează obiectivele Cadrului Strategic Național de Referință 2007-2013, prin intermediul unor intervenții specifice. Acestea sunt structurate pe axe prioritare. La rândul lor axele prioritare conțin domenii majore de investiție, în cadrul cărora se regasesc operațiuni indicative.(www.fonduri-structurale.ro/detaliu)

România are elaborate 7 programe operaționale sub obiectivul de convergență:

1.Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice – 13,3%

2.Programul Operațional Sectorial de Transport – 23,8%

3.Programul Operațional Sectorial de Mediu – 23,5%

4.Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – 18,1%

5.Programul Operațional Dezvoltarea Capacitătii Administrative – 1,1%

6.Programul Operațional Regional – 19,4%

7.Programul Operațional de Asistență Tehnică – 0,9% (Managementul gestionării fondurilor structurale și de coeziune, Cosmin Stoica, Vasile Ciomoș, București Pro Universitaria, 2010 paginile 85-92)

Capitolul 2. Profilul Regiunii Sud-Muntenia

Regiunea Sud-Muntenia este situată in partea sudica a României, asa cum spune si numele acesteia, fiind invecinată in partea de nord cu regiunea Centru, in partea de est cu regiunea Sud-Est, in vest cu regiunea de dezvoltare Sud-Est, limitata de Bulgaria prin fluviul Dunarea, in partea de sud.

Din punct de vedere administrativ – territorial, regiunea Sud-Muntenia are in componența s-a șapte judete (Călărasi, Argeș, Giurgiu, Dambovița, Ialomita, Prahova și Teleorman).

Un punct forte al regiunii il constituie faptul ca este singura din țara care conține o regiune enclavă, fiind vorba de Bucuresti-Ilfov, fiind urmat de cel mai important aspect cu o majoră influență in dezvoltarea regiunii si anume fluviul Dunărea.

Fluviul a fost declarat parte a coridorului Pan – european de transport al Uniunii Europene, reprezentând o importantă cale navigabilă ce face foarte usoara legatura dintre regiunea Sud-Muntenia cu portul Constanta, numeroase centre industriale din din Europa si portul Rotterdam.

In anul 2015, a fost inaugurată o a doua agentie pentru dezvoltare regională dorind să faciliteze legatura tarii noastre cu Bulgaria prin sistemele ferry-boat, dar cu toate acestea exista o infrastructură de transport nu foarte bine dezvoltată pentru traversarea fluviului pe zona graniței cu Bulgaria.

2.1 Localizarea geografică și resursele naturale

Regiunea Sud Muntenia este a treia regiune ca mărime din România (având 34.453 km2) și este localizată în partea de sud a țării, înconjurând regiunea București-Ilfov. În partea de sud a regiunii, fluviul Dunărea reprezintă o graniță naturală cu Bulgaria, oferind posibilitatea de a avea comunicații cu cele 8 țări riverane, iar prin intermediul canalului Dunăre-Marea Neagră de a avea ieșire la Marea Neagră și deci acces la Portul Constanța -principala poartă maritimă a țării.

Varietatea formelor de relief și complexitatea geologică a acestora fac astfel încât resursele naturale ale regiunii să fie destul de diversificate. Zona montană și de deal localizate în partea de nord a regiunii concentrează resurse naturale ale subsolului (petrol, gaze naturale, cărbune – în special cărbune brun și lignit, minereuri radioactive și metalifere, sare, marne calcaroase, sulf, acumulări de gips și izvoare minerale) importante pentru industria energetică, chimică și a materialelor de construcții.

Alături de aceste resurse, se găsesc și alte resurse naturale, de o importanță deosebită și cu influențe directe în dezvoltarea anumitor sectoare economice. Astfel, suprafața agricolă concentrată preponderent în județele din sud deține 71,1% din aria totală a regiunii, din care 80,2% reprezintă teren arabil.

Regiunea dispune de resurse bogate și importante de apă (3,4% din suprafața regiunii), care prin utilizarea în diferite domenii,au un rol deosebit în dezvoltarea economică a acesteia.

Flora și fauna de o mare diversitate constituie o altă bogăție naturală a regiunii.Terenurile ocupate cu păduri și vegetație forestieră dețin 19,3% din suprafața regiunii, reprezentând o sursă importantă de masă lemnoasa și un mediu propice pentru fauna de interes cinegetic.

Din punct de vedere al suprafeței regiunii, cea mai mare pondere o deține judetul Argeș, urmat de Teleorman si Călărasi, iar ponderea cea mai mica este deținută de județul Giurgiu.

2.2 Aspecte demo-sociale ale regiunii Sud-Muntenia

Populația regiunii număra 3342 de locuitori (14.58% din populația țării ).Dinamica populației reprezinta indicatorul de definire a resurselor de munca, aratand ca populatia din regiune a avut in ultimii ani tendința de scadere continua, astfel populatia fiind redusa cu 123,5 mii de locuitori fata de anul 2000, fenomen cauzat de sporul natural negativ.

Structura demografică a regiunii din punctul de vedere al categoriilor de vârstă relevă prezența unui proces lent, dar stabil, de îmbătrânire a populației, datorat în principal scăderii natalității, dar și soldului migratoriu negativ.

Analizata pe zone, se poate observa o pondere ridicata a populatiei din spatiul rural (58,3%), fata de populatia urbana (41,7%).

Diminuarea populației din mediul urban pe ansamblu are drept cauze principale scăderea sporului natural și migrația dinspre mediul urban către cel rural. De asemenea, există și un fenomen de migrație către zonele rurale ce afectează toate regiunile țării, fiind specific în special populației de peste 40 de ani.

Este cazul persoanelor, care în urma restructurării companiilor de stat nu au reușit să se reprofileze, fiind astfel forțate să se întoarcă în zonele rurale unde desfășoară activități agricole de subzistență.

Grafic 1.2

Grafic 2.2

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 1.2( anexe)

Populația activa civilă caracterizează oferta potențială de forță de muncă. Din graficele de mai sus putem observa că este o oarecare egalitate între sexe, practic atât femeile cât și bărbații sunt în echilibru pe piața potențială a forței de muncă. Cea mai mare discrepanta este înregistrată în anul 2009 când sexul masculin a reprezentat o mai puternică forță de muncă pentru regiune față de genul feminin; în restul anilor au fost diferențe , dar nu foarte semnificative.

Populatia activă caracterizeaza oferta potential a forței de muncă si gradul de ocupare a populației care cuprinde: somerii inregistrați si populația civila ocupată, calculându-se dupa urmatoarea formula: Pac= Poc + S, Poc=populația civilă ocupată iar S= Someri.

( http://statistici.insse.ro/shop/ )

Rata mortalitatii pe medii, macroregiuni, regiuni de dezvoltare este calculată la populatia legală cu domiciliul permanent stabilit la 1 iulie a anului respective, conform Institutului Național de Statistică. Datele din urmatorul grafic sunt calculate astfel: decedati la 1000 de locuitori.

Grafic 3.2

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 2.2(anexe)

Mortalitatea reprezinta o raportare a numărului de decese a unei populatii intr.-o perioada de timp.

Analizând graficul evoluției mortalității bazat pe date administrative, in mediul rural se observa o crestere continuă pană in anul 2010, însa in anul 2011 rata mortalitații a scazut. În mediul urban rata mortalitatii creste pana in anul 2009, iar până in anul 2011 aceasta a scăzut.

Grafic 4.2

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 3.2 ( anexe)

Conform datelor INS, au fost analizate gospodariile din 28512 de locuințe, rata de activitate reprezentând ponderea populatiei active pe grupe de varsta din populatia totala din aceeasi grupa de varsta.

Indiferent de mediul de rezidență din care provin, persoanele care au o activitate crescută sunt cele care au vârsta cuprinsă în intervalul 25-54 de ani. Generatia tanara, 15-24 ani are o rată de activitate scăzută, acest lucru fiind datorat faptului că în acest interval de vârsta majoritatea tinerilor studiaza. După terminarea studiilor are loc o creștere spectaculoasă a ratei de activitate datorată de intrarea pe piața forței de muncă a noilor absolvenți. Între acest interval și cel cuprins intre 35 si 54 de ani se menține un anumit echilibru, schimbarea majora intervenind atunci cand persoanele ajung la vârsta de 55 de ani. Scăderea ratei de activitate la nivelul intervalului 55-64 de ani este cauzată de ieșirea populației la pensie și de incapacitatea acesteia de a îndeplini sarcinile unui loc de muncă atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic.

În concluzie, din punctul meu de vedere aceste manifestări ale ratei de activitate sunt inflentate în cea mai mare parte de vârstă si nu de mediu deoarece populația poate migra atât de la urban la rural cât și invers.

2.2 Aspecte economice ale regiunii Sud-Muntenia

Regiunea Sud Muntenia înregistreaza o valoare a PIB de 2447 euro/locuitor, situată sub media pe țară (2932,8 euro/locuitor), la nivel județean, cele mai mari valori înregistrându-se în județele Argeș – 3071 euro/locuitor și Prahova – 2696,9 euro/locuitor, iar cea mai redusă în Călărași – 1748,2 euro/locuitor. Trăsătura esențială a Regiunii Sud este reprezentată de împărțirea acesteia în două sub-arii cu caracteristici geografice și socio-economice diferite.

Partea de nord a Regiunii (județele Argeș, Dîmbovița și Prahova) se caracterizează printr-un grad ridicat de industrializare, Prahova deținând locul 1 pe țară în ceea ce privește producția industrială. Principalele probleme cu care se confruntă acest areal sunt legate de declinul unităților industriale, care a generat o rată ridicată a șomajului. Închiderea unor unități industriale în zonele monoindustriale a determinat apariția unor grave probleme economice și sociale, în special în zonele urbane monoindustriale: Mizil, Moreni, Plopeni, Urlați, Costești și Câmpulung-Muscel.

Partea sudică a Regiunii (județele Călărași, Giurgiu, Ialomița și Teleorman) este o zonă tradițional subdezvoltată, reprezentând al doilea buzunar de mare sărăcie în România (primul pol fiind cel din Regiunea Nord – Est). Ea se caracterizează prin preponderența populației ocupate în agricultură. De altfel, suprafața județelor componente este reprezentată în întregime de câmpie. În anii ‘70, întreaga zonă a cunoscut o dezvoltare industrială artificială. În prezent, suportă impactul sever al procesului de tranziție spre economia de piață, prin închiderea majorității unităților industriale reprezentative. Această situație caracterizează toate reședințele de județ, precum și arealele adiacente ale orașelor Turnu Măgurele, Zimnicea, Alexandria, Videle, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Slobozia și Fetești.

Structura PIB pe categorii de resurse în regiunea Sud Muntenia în perioada 2005-2012, conform estimărilor realizate în prognozele regio de către CNP va cunoaște o translație între sectoarele industrie și servicii. Diferența de dezvoltare a județelor ce aparțin Regiunii Sud Muntenia, cât și tendința de polarizare a acesteia, devine evidentă și prin nivelul de participare diferit al acestora la PIB-ul regiunii.

Astfel:

județul Prahova este județul cu cea mai mare contribuție la PIB-ul regiunii (32,1%), urmat de județul Argeș (27,1%). Aceste județe sunt caracterizate de o dinamică pozitivă a creșterii ponderii contribuției lor la PIB-ul regiunii;

județul Dâmbovița cu o ușoară tendință de scădere – oferă o imagine atipică de dezvoltare în cadrul regiunii (cu o contribuție de aproximativ 14% în PIB-ul total al regiunii);

județele Teleorman (8,3%), Ialomița (7,2%), Călărși (6%) și Giurgiu (5,4%) au cele mai mici contribuții în PIB-ul regiunii, indicând o tipologie asemănătoare a structurii economice;

Grafic 5.2

Executia bugetelor locale pe elemente de venituri si cheltuieli, macroregiuni

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din tabelul 4.2 (anexe)

Din punct de vedere structural,agricultura are o contribuție mare la realizarea produsului intern brut regional, datorită condițiilor naturale ale regiunii și calității solului, care sunt favorabile dezvoltării tuturor ramurilor agriculturii. Astfel, suprafața agricolă de 2,448.5 mii de hectare reprezintă 71,1% din suprafața totală a regiunii și determină caracterul agricol al regiunii, plasând regiunea pe locul întâi în cadrul celor opt regiuni de dezvoltare.(Adr Sud-Muntenia)

Industria regională participă cu circa 29 de procente la realizarea PIB-ului, mult peste media națională (circa 25 %), reprezentând una din cele mai ridicate contribuții. Industria regiunii este foarte diversificată și cuprinde aproape toate activitățile industriale: extracția și prelucrarea petrolului și a gazelor naturale, a cărbunelui, a calcarului, argilei, nisipurilor și a sării, prelucrarea produselor agroalimentare și confecționarea de produse textile, prelucrarea lemnului, fabricarea de mașini, echipamente și mijloace de transport, producția de utilaj petrolier și chimic, producția de frigidere și congelatoare, producția de automobile (Dacia și Aro), producția de energie electrică, termică, gaze, etc.

Construcțiile au o pondere în produsul intern brut regional care depășește ușor 5%. În ceea ce privește serviciile, cu o pondere de 38% în produsul intern brut regional (mult sub nivelul național care este de peste 45%), situează regiunea pe ultimul loc într-un top al regiunilor.

Sectorul serviciilor a avut o evoluție pozitivă în ultimii ani în anumite domenii, iar în prezent acoperă o gamă largă de activități, precum: financiare și bancare, asigurări și transport, imobiliare, servicii poștale și telecomunicații, turism, educație, sănătate și servicii sociale, consultanță etc.

În regiunea Sud Muntenia au fost realizate și importante investiții străine directe (ISD) care pot să conducă la o creștere a productivității, deoarece acestea aduc tehnologii inovative, precum și un transfer de bune practici. Nivelul ridicat al ISD-urilor la nivel regional este datorat, în principal creșterii de capital (Dacia Renault în industria constructoare de mașini, Petrotel Lukoil, Unilever în industria petrochimică) și investițiilor de tip green field precum Saint Gobain (industria sticlei).

Potențialul economic și uman, resursele bogate ale solului și gradul crescut de urbanizare și industrializare, caracteristici dominante în special ale zonei de nord, reprezintă condiții favorabile pentru atragerea investițiilor străine în regiune.

Regiunea Sud are un important potențial de dezvoltare economică, diferențiat între nordul și sudul regiunii. Astfel, în nord există importante resurse de subsol reprezentate de zăcăminte de țiței și gaze naturale, cărbuni, sare, etc a căror prelucrare și comercializare poate crește valoarea adăugată din regiune. De cealaltă parte, în sudul regiunii există suprafețe agricole întinse, care pot sta la baza dezvoltării unei agriculturi specializate pe anumite tipuri de culturi, corespunzătoare condițiilor pedologice din regiune.

În regiune s-au realizat importante investiții străine directe: Renault – Pitești, Holcim – Câmpulung Mușcel, Samsung COS – Târgoviște.

Potențialul turistic al regiunii Sud, valorificat într-un mod adecvat și ținând cont de principiile durabilității, poate contribui esențial la dezvoltarea economică și socială a regiunii. Regiunea Sud Muntenia dispune de un potențial turistic considerabil, localizat cu precădere în partea de nord, pentru dezvoltarea turismului și a activităților de recreare datorită condițiilor naturale favorabile și a tradițiilor culturale și istorice existente.

Principalele puncte de atracție turistică pentru practicarea sporturilor de iarnă și a turismului de week-end sunt localizate în partea de nord : stațiunile montane de pe Valea Prahovei-masivul Bucegi, localitățile turistice și parcurile naturale situate în Munțiii Bucegi și Munții Piatra Craiului ce acoperă necesitățile de cazare și au o infrastructură adecvată. stațiunile balneoclimaterice din regiune (Slănic Prahova, Vălenii de Munte, Pucioasa, Câmpulung – Muscel etc.), Dunărea, al cărui potențial poate fi valorificat ca o alternativă la turismul montan, din nordul regiunii.

Comparativ cu zona de nord, zona de sud a regiunii și în special zona riverană fluviului Dunărea deține un potențial turistic neexploatat suficient până în prezent, dar care în timp poate deveni prin investiții susținute o alternativă la turismul clasic montan.

Grafic 6.2

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor preluate din tabelul 5.2 (Anexe)

Conform analizei circulației turistilor, se observa lipsa de promvare a ponderii turiștilor străini care au vizitat Regiunea Sud-Muntenia. 13,8% din numărul total de turiști au vizitat zona în anul 2008, pe parcursul a trei ani, procentul crescând la 14,4% datorita turismului care este în continua dezvoltare.

2.3 Disparitați regionale

Din punctul de vedere al caracteristicilor geografice și socio-economice, regiunea Sud Muntenia poate fi divizată în două zone distincte, după cum urmează:

Partea nordică (formată din județele Argeș, Dâmbovița și Prahova) este mai dezvoltată din mai multe puncte de vedere, concentrând un număr mai mare de companii industriale tradiționale sau noi. În partea de nord sunt majoritatea institutelor de cercetare, în conexiune directă cu industriile predominante: chimie și petrochimie, metalurgie și constructoare de mașini, alimentară.

Partea de sud (compusă din județele Teleorman, Giurgiu, Călărași și Ialomița) este localizată în Câmpia Română și este mai puțin dezvoltată, agricultura fiind sectorul dominant. Slaba dezvoltare a părții sudice se datorează în principal faptului că întreaga zonă a suferit în timp o dezvoltare industrială artificială. Prin urmare, începând cu anul 1990, aceasta a fost afectată de procesul de tranziție la economia de piață, prin închiderea sau restrângerea activității întreprinderilor de stat. O consecință notabilă a acestui fapt a fost apariția fenomenului de migrație a populației din comunitățile urbane. Activitățile economice desfășurate în partea de sud sunt mai puțin diversificate și sunt efectuate în majoritate în agricultură.

Disparitați intra si inter-regionale in România – probleme cheie

-există o dezvoltare neechilibrată între estul si vestul tării

-proximitatea piețelor vestice acționează ca factor de creștere, deyvoltarea economica urmând o directie vest-est

-Declinul oraselor mijlocii si mici

-Subdezvoltarea este concentrata in sud de-a lungul Dunării, iar in NE la granița cu Moldova

2.4Infrastructura

Regiunea dispune de o rețea de drumuri publice europene, naționale și județene cu o lungime de 12.000 km (15 % din totalul național) și o rețea feroviară de 1225 km (11,4% din rețeaua națională). Dunărea, arteră fluvială europeană, înlesnește legăturile acestei regiuni cu principalele orașe din bazinul său hidrografic.

În ceea ce privește transportul rutier, regiunea beneficiază de o bună deschidere internă și internațională, asigurată de 5 drumuri europene (E574, E81, E70, E85 și E60) și de autostrăzile A1 (București – Pitești) și A2 (București – Constanța, aflată parțial în exploatare), însă doar 29,2% din totalul drumurilor publice sunt modernizate. La nivel județean, cele mai ridicate ponderi ale drumurilor publice modernizate se înregistrează în județele sudice: Călărași (40%) Teleorman (39,1%).

Procentele ridicate din aceste județe se datorează ponderii mai mari pe care le au drumurile naționale în totalul drumurilor publice, în sudul regiunii (peste 23%), comparativ cu nordul acesteia (sub 20%). Mai precis, în județele nordice (Argeș, Dâmbovița și Prahova), pe lângă drumurile naționale care traversează județele, există o rețea mai densă de drumuri județene și comunale (de regulă mai puțin modernizate decât cele naționale), comparativ cu sudul regiunii. Această explicație este sprijinită de densitatea mai ridicată a drumurilor publice înregistrată în județul Argeș – peste 44 km/100kmp, față de cea din județele sudice – sub 27 km/100kmp.

Regiunea dispune de o rețea dezvoltată de transport feroviar, teritoriul acesteia fiind străbătut de magistralele feroviare I (București-Timișoara), II, III, IV, V si VI (traseu comun până la Ploiești), VII (București-Galați), VIII (București-Constanța) și IX (București-Giurgiu).

Infrastructura socială

Structura educațională în Regiunea Sud-Muntenia poate asigura școlarizarea la toate nivelurile, în cadrul acesteia existând în 2005 un număr de 604 grădinițe, 1092 școli primare și gimnaziale, 178 licee, 10 școli profesionale și de ucenici, 13 școli postliceale și 4 instituții de învățământ superior. 57% dintre unitățile școlare sunt situate în județele Argeș, Dâmbovița și Prahova.

Dacă rețeaua școlilor primare și gimnaziale acoperă într-un grad suficient nevoile educaționale, nu același lucru se poate spune și despre învățămantul liceal a cărui structură educațională nu este orientata și acoperă parțial nevoile pieței muncii.

Un avantaj major pentru regiune cu privire la formarea superioara îl constituie existența în cadrul acesteia , pe lânga instituțiile menționate, a celui mai mare centru universitar din țară-București.

Sistemul serviciilor de protecție socială nu este suficient dezvoltat și acoperă o arie relativ restrânsă a grupurilor care necesită îngrijiri speciale, în schimb în ultimii ani domeniul protecției copiilor instiuționalizați a înregistrat  un trend pozitiv.

În prezent facilitățile culturale existente satisfac în mică măsură nevoile populației, la nivelul regiunii înregistrându-se o scădere a interesului public față de actul de cultură organizat, datorat în mare măsură impactului mass-media asupra timpului dedicat de individ formării și educației permanente. Acest lucru a determinat restrângerea activităților specifice domeniului și a dus la schimbarea destinației unui mare număr de așezăminte culturale. Totodată s-au manifestat în ultimii ani aspecte negative legate de managementul culturii, reflectate în scumpirea actului cultural și în indiferența unor administrații locale fața de dotarea și întreținerea bunurilor culturale de folosință publică.

2.5 Analiza SWOT a regiunii

ANEXE

Tabel 1.1 Evolutia fondurilor planificate PND 2007-2013 pe prioritati de finantare

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice

Tabel 1.2 Populatia activa civila pe sexe, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete

Tabel 2.2 Rata mortalitatii pe medii, macroregiuni, regiuni de dezvoltare

Tabel 3.2 Rata de activitate pe grupe de varsta

Sursa: Institutul Național de Statistică, ref: EuropeAid/123275/D/SER/RO PHARE 2005/017-553.03.07.02

Tabel 4.2 Executia bugetelor locale pe elemente de venituri si cheltuieli, macroregiuni, regiuni de dezvoltare

Sursa: Date preluate de la Institutul Național de Statistica, sursa de date: Ministerul Finanțelor Publice- FIN102B

Tabel 5.2 Ponderea turistior români și străini

Sursă: Turismul României – Breviar statistic 2010, 2011, pagina 86

Calculul indicatorilor absoluți, relativi și medii pentru numarul de turiști straini in Regiunea Sud Muntenia

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor din Tabelul 5.2

Calculul indicatorilor absoluți, relativi și medii pentru numarul de turiști români in Regiunea Sud Muntenia

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor din Tabelul 5.2

BIBLIOGRAFIE

1. Bollen F., Hartwing I., Nicolaides P., Fondurile structurale ale U.E. dincolo de Agenda 2000, Editura Economică, București, 2001

2. Benedek J., Politicile regionale în România, Editura Polirom,București, 2011

3. Cosmescu I., Turismul, Editura Economică, București, 1998.

4. Dumitrache S., Verbschi T., România – Probleme economico-sociale, Editura Topform,2007

5. Minciu R., Economia turismului, Editura Uranus, București, 2001-2005

6. Moșteanu R., Finanțarea dezvoltării regionale în România, Editura Economică, București, 2003

7. Neagu V., Management turistic și al serviciilor turistice, Editura Sylve, București,

2000.

8. Neagu V., Busuioc M., Managementul calității serviciilor turistice, Editura Pro Universitaria, București, 2007

9. Oprea D., Meșnița M., Fonduri europene pentru România, în perioada 2007 – 2013, Editura Sedcom Libris, București, 2007

10. Popa C., Brișcaru A., ,,Model organizațional pentru pensiuni turistice și agroturistice montane”, editată de SC Priftis Serv SRL, Dărmănești, 2008.

11. Stănescu D., ,,Strategii de dezvoltare în turism”, Editura Premier, Ploiești, 2006.

12. Stoica C.,Ciomoș V., Managementul gestionării fondurilor structurale și de coeziune, Editura Pro Universitaria, București ,2010

13. Zaharia M., ,,Economia serviciilor”, Editura Universitară, București, 2005.

14. www.fonduri-structurale.ro

15. www.mfinante.ro

16. www.fonduri-ue.ro

17. www.adrmuntenia.ro

18. www.mdrt.ro

19. www.eufinantare.info

20. www.fseromania.ro

21. www.inforegio.ro

22. www.insse.ro

23. performeri.ccib.ro

( Survey, Romanian Business Digest, 2005)